Black TRIBUNA · scriitor ori plastician dadaist, oricâte lucrãri Dada ai mai fi vãzut prin muzeele lumii, eºti copleºit de bogãþia ºi varietatea exponatelor ce se oferã

TRIBUNA 83

Pantone 2247 UU

Pantone 2247 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 22 8 ff e b r u a r i e 2 0 0 6 1,5 lei

interviu Tamara

Aleksandrovna Repina

o traducere deAlexandru Vlad

Delmore Schwartz

Responsabilitãþileîncep în vise

Ion Pop

Dada, din nou la P

aris

Irina Petraº | Ovidiu PecicanLaszlo Alexandru

În dezbatere:

Literatura românã contemporanã

Vineri, 27 ianuarie 2006, la Institutul“Arhiva de folclor” al Academiei Românedin Cluj-Napoca a avut loc un eveniment

cultural-ºtiinþific de o importanþã deosebitã:lansarea celui de al treilea ºi ultim volum almonumentalei lucrãri Catolicii din Moldova.Universul culturii populare, realizatã de profesorulIon Ciubotaru de la Universitatea „Al. I. Cuza”din Iaºi, sub patronajul Episcopiei Romano-Catolice, al Episcopului Petru Gherghel ºi alFilialei Iaºi a Academiei Române. Alãturi deMonseniorul Gherghel, la lansare a fost prezent ºipreotul Cornel Cadar, conducãtorulDepartamentului de cercetare al Episcopiei ieºene.Sala de ºedinþã a Filialei Academiei din Cluj a fost neîncãpãtoarepentru publicul clujean: Prea Sfinþitul EpiscopFlorentin Crihãlmeanu, profesori universitari,cercetãtori ºtiinþifici de la diverse institute etc.

Proiectul acestei lucrãri de mare interes dinpunct de vedere etnologic, antropologic,sociologic ºi istoric a fost dus la îndeplinire decercetãtori ai Filialei Iaºi a Academiei Române,clasificaþi în materie ºi dotaþi cu mijloace tehnicemoderne, necesare înregistrãrii faptelor înautenticitatea lor. Pentru oricine rãsfoieºte celetrei volume ale lucrãrii, aceasta îºi dezvãluie cuuºurinþã superioritatea netã faþã de încercãrileanterioare.

Acest ultim volum încheie o seamã deîncercãri anterioare privitoare la ceangãii dinMoldova ºi nu ne îndoim cã el vine sã punãpunct unor discuþii sterile, strãine de adevãrulistoric, provocate de incompetenþã ºi de lipsa uneiconcepþii ºtiinþifice moderne de investigare alimbii ºi culturii populare tradiþionale a populaþieidenumitã adesea “ceangãi”.

Sperãm cã, odatã cu încheierea acestui proiectimpresionant prin amploarea ºi adâncimeacercetãrii, prin soliditatea argumentelor ºi aconcluziilor ce se degajã din cele trei volumeimpunãtoare, vor dispãrea ºi tentativele deescamotare a adevãrului istoric ºi de deturnare aacestuia în scopul falsificãrii apartenenþei etnice a catolicilor din Moldova ºi a bunei convieþuiri cu celelalte etnii trãitoare în zonã: polonezi,ucraineni. Dincolo de acestea, va trebui ca ºtiinþasã fie îndrumatã în permanenþã cãtre adevãr,acela care impune ºi sfinþeºte cu adevãrat ºtiinþa.Iatã de ce trebuie apreciatã erudiþia ºi temeiniciastudiului, cu argumentarea riguroasã, care nu

ocoleºte însã poziþiile critice.Luate împreunã, cele trei volume ale acestei

opere masive vor rãmâne cu siguranþã înconºtiinþa naþiunii noastre printre cele maiimportante ºi mai edificatoare pentru cei ce vordori sã cunoascã ºi sã înþeleagã nu numai o parteconsistentã a universului culturii noastre popularetradiþionale, ci chiar bazele culturii noastrenaþionale ºi evoluþia ei în decursul vremii.

Opera aceasta reprezintã astfel o adevãratãenciclopedie a vieþii poporului nostru, cuîndeletnicirile lui, cu tipurile satelor ºi portullocuitorilor, cu creaþia lui oralã, literarã ºimuzicalã etc. Toate acestea se regãsesc în paginilecelor trei volume. În cursul celor 10 ani deactivitate în teren s-au urmãrit cu atenþie ºi s-auînregistrat, potrivit cu normele actuale, moderne,aproape 200 de aºezãri din Dieceza de Iaºi.

Bine articulatã în toate capitolele ei, cercetareavalorificã un material foarte bogat, aparþinãtorunor perioade diferite ºi unor spaþii geografice deasemenea diferite. Comparatismul ºi perspectivainterdisciplinarã, viziunea sincronicã ºi diacronicãasupra universului culturii noastre populareconstituie elemente indispensabile în cercetãrileconsacrate vechilor tradiþii populare.

Opera aceasta, încheiatã prin eforturile fãcutetimp de un deceniu de un numãr important decercetãtori de specialitate, care duc mai departeiniþiativele unor reputaþi înaintaºi, va constitui,credem, ºi un îndreptar pentru tinerii care se vorconsacra în continuare studiului valorilorfundamentale ale trecutului.

În încheiere, mã simt dator sã-mi exprimîntreaga gratitudine, pentru aceastã realizareexcepþionalã pe tãrâmul ºtiinþei ºi culturii noastre,tuturor celor care au contribuit la înfãptuireaacestei opere majore. Totodatã, nu-mi pot reprimasentimentul de admiraþie pentru bunul ºiînvãþatul meu coleg de la Universitatea ieºeanã,Ion Ciubotaru, ale cãrui strãduinþe cu totulremarcabile le-am putut urmãri în toþi aceºti ani.Sunt bucuros sã-l pot felicita azi, aici ºi acum, lasfârºitul unui drum lung ºi greu pentru încheiereaunei opere pe cât de documentatã, pe atât deutilã ºtiinþei ºi culturii poporului nostru,adãugând urarea de a-ºi împlini ºi pe mai departetoate proiectele privitoare la acest spaþiu alvechilor noastre tradiþii.

Catolicii din Moldova

22 TRIBUNA • NR. 83 • 16-28 februarie 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Dumitru Pop

22

Black Pantone 2253 UU


opinii

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Dadaismul s-a reîntors la Paris în ultimeleluni ale anului trecut ºi la începutulacestuia, mai exact între 5 octombrie

2005 ºi 9 ianuarie 2006, sub formã de expoziþie,la Centrul “Georges Pompidou”. Cea mai nihilistãdintre miºcãrile iconoclaste ale secolului XX, carerespingea, ca ºi predecesorii sãi futuriºti, Muzeulvãzut ca un cimitir al Artei cu majusculã,definitivã, clasicizatã, aºadar “moartã”, a reintrat,iatã, pe porþi foarte mari, tocmai în instituþiarepudiatã în toate programele ºi manifestele sale.Din 1919-1920, când Tristan Tzara îºi transferasede la cabaretul Voltaire din Zurich gesturile desfidare a convenþiilor sociale ºi literar-artisticeburgheze ale epocii, mai revenise în capitalaFranþei doar prin câteva expoziþii, ultima maiimportantã datând de acum exact patru decenii.Niciodatã n-au fost adunate la un loc atâteadocumente ºi opere, într-un spaþiu, cum spunedosarul de presã, de nu mai puþin 2200 metripãtraþi, împãrþit în circa patruzeci de “celule”,care adãpostesc, fiecare, manuscrise, fotografii,lucrãri de artã plasticã reprezentative pentrupersonalitãþile de prim plan care au ilustratmiºcarea sau pentru “teme” care au fãcut obiectulunor practici mai asidue în interiorul miºcãrii -precum ºansa, jocul, hazardul, Colajul, asamblajul,fotomontajul, Antipictura, Redy-made… N-a lipsitnici cinematograful, prin proiecþia filmului Entr-acte de René Clair.

Drept “introducere”, antreu al vastelorapartamente Dada, se reconstituie ambianþacabaretului din Spiegelgasse de la Zurich, care e ºi sonorã – cãci vizitatorului i se oferã ºi «poemulsimultan» inventat de junimea de la 1916 subbagheta românului Tristan Tzara, asistat deconfratele plastician Marcel Iancu ºi de alþi coriºtide mai multe naþionalitãþi care înþeleseserã sãconcureze cu propriile voci vacarmul câmpurilorde luptã ale momentului, sugerând totodatãposibilitatea unei împrospãtãri a sensibilitãþii cu “primitivisme” ce puteau vorbi despreîntoarcerea la un fel de vârstã de aur aumanitãþii… Un destul de lung culoar-vitrinã e plin de o mulþime de documente pregãtitoare alemiºcãrii, dominate de corespondenþa cãtre acelaºiTristan Tzara, care e, evident, «magnetul» ceatrage cãtre sine toate forþele revoltei regeneratoareale orei. Orice vizitator român al expoziþiei nupoate fi decât mândru de consistenþa ºi calitateaprezenþei poetului-mentor nãscut la Moineºti ºi abucureºteanului Marcel Iancu. Acesta din urmã areºi el, ca alþi militanþi de marcã ai Dadaismului,spaþiul sãu particular, o “celulã” cu pereþii binepopulaþi cu lucrãri din acei ani – picturã, câtevadin celebrele mãºti confecþionate pentruspectacolele de la Cabaretul Voltaire, manuscrise,fotografii (una a tabloului dispãrut, din pãcate, ceînfãþiºa o “searã Dada” cu protagoniºtii cunoscuþidin oraºul elveþian). Pe Tzara îl regãsim, deasemenea, într-unul din dreptunghiurile expoziþiei,reînviat prin manuscrise ºi tipãrituri, desene, iarãºifotografii – una alãturi de bunul sãu prieten IonVinea, din anii româneºti. Iar cãtre capãtul celãlaltal expoziþiei, eºti plãcut impresionat descoperindun exemplar din rarisima revistã 75 H.P., editatãîn octombrie 1924 de Ilarie Voronca, Stephan Rollºi Victor Brauner la Bucureºti, cu foarte viiamprente dadaiste, în al cãrei manifest semnat deun Voronca de douãzeci de ani cititorul erapoliticos invitat sã-ºi “deparaziteze creierul”, iar

“invenþia” era exaltatã în literele mari ºi roºii aleentuziasmului novator.

Oricât ai fi citit despre cutare sau cutarescriitor ori plastician dadaist, oricâte lucrãri Dadaai mai fi vãzut prin muzeele lumii, eºti copleºit debogãþia ºi varietatea exponatelor ce se oferã acum,în asalt, ochiului curios. Ai senzaþia cã te afli, într-un complicat labirint care-þi rezervã la fiecarerãscruce alte ºi alte surprize. Iar la sfârºit constaþicã totul se ordoneazã ca într-un tablou al luiMendeleev, în care toate elementele «chimice», denu alchimice, ale sensibilitãþii moderne se regãsescîntr-o armonie semnificativã. Tensionatã, ce-idrept, cãci clasicele linii se aflã mereu deplasate dela o operã sau anti-operã la alta, peisajul nefiindnici o clipã monoton ºi plat.

Numai lista principalilor actori ai mareluispectacol Dada reconstituit în aceste spaþii ar fisuficientã pentru a da o idee despe amploareademersului. În afarã de românii fondatori, îlregãseºti, bunãoarã, pe Marcel Duchamp, cucelebrele ºi ºocantele lui ready-mades, obiectelegata fãcute, precum scandaloasa “fântânã” de la1917, semnatã R. Mutt, intitulând astfel un foarteprozaic urinoir, roata de bicicletã fixatã pe unsuport, un alt suport, pentru sticle, un cuier etc. –toate, obiecte scoase din circuitul utilitar pentru a fi promovate, printr-o siluire revigorantã astatutului estetic, în sfera simbolurilor. Ca sã numai vorbim despre o reproducere a arhicunoscuteiGioconde davinciene, cãreia nonconformistulplastician îi deseneazã, ca ºcolarii prea puþinrespectuoºi cu Manualul, niºte bãrbãtoasemustãþi... Apoi, sã zicem, neamþul KurtSchwitters, cu colajele sale din materiale derizorii,perisabile, aºa-numitele Merzbilder, derivateironice ale unei firme de Kommerzbank, emblemãprin excelenþã a mercantilismului ºi suficienþeiburgheze. Ori tablourile ºi desenele unui FrancisPicabia, ce exploateazã, cu acelaºi gust pentruironie ºi grotesc, imaginea unor obiecte mecanicece prelungesc, în parte, o fascinaþie a tehniciimoderne ce fusese ºi a futuriºtilor, dar care seîntoarce într-un atac virulent la adresa structurii“clasice” a compoziþiei plastice. Sau fotografiile“trãznite” ale americanului Man Ray,surprinzându-l pe amicul Duchamp sub înfãþiºareeroic-femininã de “Belle... Haleine”...

Astfel de portrete-sintezã de însemnaþi creatoridadaiºti sunt propuse la tot pasul. Foarte binevalorificatã e, de pildã, participarea germanã ladadaism, cu evidenþierea rãdãcinilor abstracþioniste(prin Hans Richter, de exemplu), a complexelorrelaþii cu alte curente artistice precum cubismulsau expresionismul (prin George Grosz, Otto Dixsau Max Ernst, acesta atras mai apoi desuprarealism, eclecticul Raoul Hausmann, autor,între altele, al celebrei lucrãri Spiritul timpuluinostru, ºi Hannah Höch sau Hugo Ball ºialsacianul Hans-Jean Arp). Nu mai puþininteresante ºi instructive sunt întâlnirile, înrespectivele spaþii, cu dadaiºtii belgieni, cu cei dinOlanda ori Statele Unite ale Americii dar ºi cumulþimea de rãsfrângeri dadaiste în alte þãrieuropene precum Serbia, Cehia, Ungaria.

Despre toate acestea, impunãtorul catalog alexpoziþiei, realizat sub coordonarea lui Laurent Le Bon dã seama, reunind în concludente fiºe deprezentare, portrete de personalitãþi, prezentãri depublicaþii, centre artistice ºi grupãri, alcãtuite deun numãr mare de colaboratori (spre cifra de 40),

care au redactat cele douã sute cincizeci decapitole. În peste o mie de pagini format mare,catalogul reproduce o cantitate impresionantã dedocumente-imagini (în jur de douã mii), oferindastfel o imagine cuprinzãtoare despre ansamblulexpoziþiei organizate de Centre Georges Pompidouîn colaborare cu Galeria Naþionalã ºi cu Muzeulde Artã Modernã din New York (dupã Paris,expoziþia urmeazã sã fie deschisã ºi la Washingtonºi New York).

O manifestare de amploarea ºi consistenþaacesteia este de naturã, cred, sã nuanþeze mãcar,de nu sã schimbe chiar, în chip radical, percepþiaasupra revoluþiei produse de dadaism însensibilitatea artisticã ºi literarã a secolului trecut,cu prelungiri ºi ecouri durabile pânã în realitateanoastrã imediatã. Organizatã impecabil, cu oºtiinþã care e aceea a unei muzeografii integrateorganic în dinamica acceleratã a fenomenuluicreator contemporan, expoziþia parizianã face unfoarte mare serviciu acestei miºcãri care, zguduindtemeliile artei, a deschis – se vede acum cu mareclaritate – cele mai multe dintre cãile ei novatoare.Dada n-a izbucnit, desigur, pe un teren nepregãtitde alte miºcãri nonconformiste ºi înnoitoare, dene-am gândi doar la expresionism, la futurism orila abstracþionismul constructivist. E, poate, derecunoscut acum cã, mergând foarte departe înnegaþie, pânã la a fi identificatã de mulþi subsemnul unui nihilism exclusiv, al unei tabula rasa,proclamate desigur chiar în manifesteleîntemeietoare ale principalului sãu mentor, TristanTzara, miºcarea Dada a exaltat, în compensaþie,gustul pentru spontaneitatea creatoare, pentru aceldinamism ºi pentru acea disponibilitate absolutã aspiritului creator care se potriveºte, probabil, celmai bine, definiþiei stãrii de spirit avangardiste,indiferent de nuanþã. Dovadã, în acest perimetruexpoziþional, a multiplelor posibilitãþi de dialog cumiºcãri precum cele amintite printre tendinþeleprecursoare, dar ºi a deschiderii spre un viitor careîi va prelua fertil ºtafeta.

Este vorba, desigur, în primul rând desuprarealismul francez, cu însemnate reverberaþiiîn Europa ºi în lume dupã 1924, când dadaismulse dispersase ca miºcare (în 1922, Tzara demisionadeja, spectaculos). Or, în ciuda marilorperformanþe la care au ajuns André Breton ºidiscipolii sãi, sub raportul energiei inventive, al prospeþimii imaginaþiei, al refuzului de a sesupune oricãrei convenþii moºtenite sau în curs deconstituire, Dada a avut de ce sã-i facã invidioºi pesuprarealiºtii care i-au preluat, de altfel, destuleidei ºi procedee, începând chiar cu practicacelebrului “dicteu automat”. (Nu numai dinraþiuni de “patriotism local”, avangardiºtii româniai deceniului al treilea al veacului XX n-au ezitat –ºi nu au fost singurii – sã recunoascã, cel puþinsub raportul energiei inventive ºi al deschideriispre nou, un anume primat, o anumitãsuperioritate a miºcãrii patronate de Tzara). Înorice caz, recentul mare eveniment artistic parizianredeschide curajos “dosarul” dadaist ºi alavangardei artistice, dând deja tonul unor noiangajamente de cercetare aprofundatã. Mai multecãrþi cu tematicã “dadaistã” au fost publicate cuaceastã ocazie, printre care ne sunt, deocamdatã,la îndemânã, frumosul mic volum al lui MarcDachy, cu titlul Dada, la révolte de l’art, apãrut încolecþia «Découvertes» a Editurii Gallimard ºimasivul “dosar” coordonat de profesorul HenriBéhar de la Universitatea Paris III-SorbonneNouvelle, tipãrit la Editura l’Age d’Homme, subtitlul Dada - circuit total. Dar despre acestea,poate, cu o altã ocazie.

33



TRIBUNA • NR. 83 • 16-28 februarie 2006 33

editorial

Dada, din nou la ParisIon Pop

LAVINIA FLOREA

Extrema ddreaptã aazi: ideologie,, ddisscurss,, eelectoratIaºi, Editura Lumen, 2005

S tudiul Laviniei Florea, amplu documentat,porneºte de la întrebarea autoarei – ºi pro-babil a milioane de oameni conºtienþi ºi

intrigaþi de inconºtienþa altor milioane deconaþionali – cu privire la: Cum a fost posibilãresurecþia extremei drepte atât în Franþa, cât ºi înRomânia, la început de secol XXI?

Cercetãtoarea îºi propune ca obiective aledemersului sãu exegetic sã identifice în manierãcomparativã condiþiile care au determinat ascen-siunea celor douã formaþiuni extremiste (FrontulNaþional ºi Partidul România Mare) pe scenavieþii politice, metodele de captare a electoratului,precum ºi factorii ocazionali care le-au determinatsuccesul temporar.

Într-un prim capitol, introductiv, al volumuluise realizeazã o importantã ºi binevenitã delimitareconceptualã, Lavinia Florea distingând întrenaþionalism, extremism ºi populism – cu atât maimult cu cât proprietatea termenilor nu este binefixatã de mentalul românesc postdecembrist, iaruneori aceºtia sunt vehiculaþi stupid sau speculaþichiar în presã. Tot în deschiderea volumului,autoarea þine sã ne prezinte succint istoriculmiºcãrilor de extremã dreaptã din Franþa ºiRomânia, ca background istoric al emergenþeicelor doi lideri actuali, Jean-Marie Le Pen ºiCorneliu Vadim Tudor.

Sunt inventariate comparativ structurile arheti-pale ale imaginarului colectiv la care fac apel celedouã partide extremiste (mitul Vârstei de aur,mitul Salvatorului etc.) în încercarea de a-ºiseduce publicul. Analiza în paralel a discursurilorpolitice ale lui Le Pen ºi Vadim dezvãluie lipsa lorde program politic ºi de soluþionãri reale alecrizelor societãþii (cu precãdere, la “Tribunul” cari-catural al României Mari), platforma lor electoralãfiind substituitã prin apelul constant la mitografiiideologizante.

Accesul la datele din barometrul de opinieCURS i-a facilitat cercetãtoarei determinarea câtor-va itemi importanþi în contextualizarea problemei:profilul votantului extremei drepte, diferenþa din-tre intenþionalitatea de vot ºi votul propriu-zisexprimat, fluctuaþia procentelor în funcþie dezonele geografice, de pregãtirea socio-profesionalãsau de vârsta votanþilor, condiþiile conjuncturalecare au facilitat ascendenþa PRM ºi a lideruluisãu. La o analizã finalã ºi de ansamblu reiese cãvotantul PRM ºi al lui Vadim este: “bãrbat,absolvent al învãþãmântului tehnic profesional,rezident în special în regiunea Muntenia (dar nuîn Bucureºti, unde scorurile sunt cele mai mici –sub 15%). Este excesiv preocupat (indignat) deproblema corupþiei. Este frustrat relativ din punctde vedere economic ºi este mediu instruit” (p. 158).

Exegeza se încheie cu evaluarea perspectivelordiminuate ale celor douã grupãri naþional-populiste care ocupã locuri secundare pe scenavieþii politice din Franþa ºi România, dar îºi con-tinuã un traseu imprevizibil, de aceea autoareanici nu se grãbeºte sã ne ofere prognoze(ne)liniºtitoare.

Lucrarea este excepþionalã ºi complexã ºi din

punctul de vedere al resurselor bibliograficecoroborate într-o manierã originalã – atât celeromâneºti, cât ºi cele franceze –, analista selectân-du-ºi informaþiile din: periodice (Adevãrul,Evenimentul zilei, Le Monde, Libération, RomâniaMare), studii ºi lucrãri cu caracter general asupraextremei drepte, sondaje de opinie, pagini WEBetc.

Avem totuºi douã reproºuri: utilizarea greºitã aformelor: “Gardei (de Fier)” în locul celeiîncetãþenite: “Gãrzii (de Fier)”, “patricid” în loc de“paricid” ºi confuziile în numerotarea ultimuluicapitol (paginile 145-149) care fac greu de înþeles

clasificãrile propuse. Pe de altã parte, lãudãminsistenþa – nicidecum exageratã, dar constantã – aexegetei asupra propriilor viziuni (ca de exemplu,cea asupra liberului schimb de opinii îndemocraþie).

Exegeza Laviniei Florea asupra extremei drepteazi reprezintã o carte de actualitate, necesarã atâtpublicului român, cât ºi celui francez sau euro-pean, o carte în care mai palpitã patosul ºi neli-niºtile furtunoaselor campanii electorale analizatecu dezinvolturã de autoare ºi care probeazã cãIstoria este reversibilã în forme camuflate.

44




cartea

Un pericol dispãrut?Graþian Cormoº

CLAUDIU KOMARTIN

Circul ddomessticBucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2005

C atalogat încã de la debutul din 2003 drept„cap de listã” al junei sensibilitãþi lirice,Claudiu Komartin nu face decît sã-ºi

confirme reargumentat statutul cu volumul Circuldomestic... Dacã apariþia pe piaþa româneascã depoezie a Pãpuºarului... a determinat critica literarãsã marcheze afiliaþia sa expresionist-structuralã ladiscursul lui Ion Mureºan, nesuspectîndu-l nici oclipã de epigonism, acest volum secund modificãoarecum datele paradigmei poetice în sensul încare autorul tranziteazã înspre o acutizare acrizei, o abrutizare a angoasei, a la Aurel Pantea,fãrã a-l „mirosi” drept epigon al acestuia. Sesizãmsimilaritãþi tematice vizînd, de pildã, divorþulintrinsec, parafat pare-se între sine ºiceilalþi/celãlalt, ca exponent al mulþimii fade,precum ºi ipostaza privilegiatã a figurii maternece bîntuie cvasi-salvator ºi totodatã culpabilizantperiplul sîngerînd al auto-reflexivizãrii.

Autorul probeazã o certã disponibilitate ºi/sauabilitate în practicarea imago-urilor oximoroniceatît de la modã în lirica modernã ºi post-modernã, cu distincþia cã nucleele comune sîntdesfiinþate metodic ºi tenace, marºîndu-se pe orãsturnare evidentã a cheilor clasicizate în alesimbolisticii; astfel, coordonatele basmului sîntmixate dupã reþeta unui Discovery Channel(„Roiul de albine furioase pune pe fugãbizonii/din jurul corpului meu copleºit/deneaºteptate plãceri ale cãrnii.//Capul meutrepanat exultã./Aºteaptã puþin. Faceplanuri./Apoi începe sã strige mîniat la mine”),cifra magicã e abandonatã în desuet, vidîndu-sede forþele-i odatã supranaturale („Scriu ºtiind cãdeasupra frunþii mele sclipesc noaptea/ trei craniide argint alb, ca trei lune lugubre peste un/oceande azot îngheþat”), iar semnificanþii cu a lor aurãdevin subiecþi ai dezagregãrii absolute („în vitrinacu bibelouri þinea porumbelul mort/care întretimp se descompusese/oasele lui albe strãluceauprintre penele rãvãºite...”). Nu se mai poartãludismul, nici nu se mai insinueazã, cãci altetertipuri de camuflare a frustrãrii esenþiale sîntcultivate: lehamitea cu faþã umanã, propunîndu-sedoar ca traiect prim de inducere în eroare alectorului ori ca „rãsfãþ” maniacal auctorial,ambele versiuni eºuînd în gustul unei autenticitãþisîngerînde, brutale, sustrãgîndu-se finalitãþiiprevizibile – „noi vom continua sã alunecãmdîrdîind fãrã chef/ºi în pragul extincþiei”; aceastãlehamite ca ipostazã gradualã a scindãrii eului

crizist-crizat e dublatã de detaºare, triplatã detãcere controlatã, plonjînd într-un abandoncondiþionat, pentru ca – mai apoi – ciclul sã sereia aleatoriu ºi sã amprenteze o întoarcere spresine ce coincide cu exorcizarea spaimei esenþiale(„cu trecerea timpului îmi descopãr corpul totmai departe de mine”; „reziduuri ºi reveriiamuþite/cu bufnet înfundat de corp trîntit lamînie pe jos”; „Îmi jupoi partea dreaptã acorpului, iar pe stînga/i-o las unuia care mãiubeºte mai mult”; „Alunec fãrã zgomot printr-unpãienjeniº de priviri/(...)/ strãpuns ca o sitã denenumãrate feþe ºi mîini întinse”; „nu ºtiu ce maiaºtept/un refugiu pentru noaptea asta/o vorbãbunã de la un om pe care nu îl cunosc”).Mecanismul introspectiv se aplicã în aceeaºi reþetãºi poemului, asumat exclusiv post-modern camodus vivendi, ca includere sinteticã a traumei;organicitatea lirismului ca stazã de spirit ingenuãcomportã aceeaºi dublã conotaþie antinomicã,mizîndu-se atît pe o defulare fals curativã, cît ºipe ingredientele unui resimþit blestem, autorulfiind prins în capcana unui cerc vicios,consumîndu-ºi cãlãtoria spre sine într-opermanentã sondare a propriului eu pozînd înuman, în erotic ºi în liric, contopindu-le ºiarzîndu-le totodatã, dar nu catharctic, într-oavalanºã de ecuaþii labirintice, ale cãror soluþii sîntimplacabil autentice: „Nu mã mai încurc cuobiectele uzuale de scris/ poemul ãsta îmi curgeprin degete/ridicîndu-se cu o vitezãameþitoare/deasupra oraºului”; „Dragostea mea e un splendid sistem de represiune/spuneai”; „Te caut tot timpul, cîntãrind cu capul înpãmînt/înserarea ce se lasã cu precizie pesteumerii mei schelãlãind de durere”. Atributelenaºterii poemului – de la motivaþie, la fixarea întemporalitate ºi la fiinþarea sa – desemneazãmiezul angoasei esenþiale, mulîndu-se perfect peautentificarea traseului prin excelenþã interiorizat.Cultul oximoronic amendeazã inutilitatea creaþiei,ca percepþie exterioarã, strãinã, identificãprãpastia cãscatã între perspective ºi surprindeorganicitatea chinului coagulat în cuvîntul pseudo-protector, punctînd o entitate liricã firavã-casantã(„..urzind/un fel de reþea de friguri ºi frici –adevãratul motiv/ pentru care înºir versuri dinnou – ; „...– gãseam însã totul/ insuportabil/ înabsenþa paravanului meu de cuvinte/ orbecãiamprin aerul dintre noi, condus/de seducãtoarea artãa conversaþiei”; „scriu noaptea într-o dureroasãdezordine/ presimþirea unui dezastru mãîndeamnã sã nu mã/ opresc/ vocea mea tandrãca o piatrã de moarã/ macinã-n gol cuvinte/mereu înaintea mîinii”; „Scriu./ Scriuîncrîncenat./ Sumbru./ Ca ºi cum aº lupta”).Claudiu Komartin fiinþeazã întru totul înlãuntrulunui spaþiu predilect abisal, opacizat înadins,cufundîndu-se în apele întunericului obsedant, înaceeaºi mãsurã chintesenþial ºi firav, apropriindu-

Disecþia visceralului Ioana Cistelecan

55



55TRIBUNA • NR. 83 • 16-28 februarie 2006

ºi subteranul în direcþia unei categorii estetico-expresive cu iz de gest frust, locuindu-l spasmaticorganizat, circumscriindu-l unui organicemblematizat ontologic, al cãrui mecanismsuprem coeziv ºi deopotrivã dispersiv e creierul –recurent, habitat al visceralului care contopeºte ºisupervizeazã ferestrele notaþiei ºi revelãrii, într-unamar discurs ce jongleazã cu fantasmele deliberatplãsmuite: „ºi groapa neagrã a devenit casa mea./În jurul gropii am ridicat ziduri înalte. Ziduri/strãbãtute de instinctele sîngelui meu cleios ºifierbinte/ de scroafã”; „îmi plesneºte creierul dacãnu spun la timp/ ce mã roade”; „ori poate cã aiales o viaþã durã, palpitînd subteran/ degeaba”;„...Sunt/ un bãrbat viu, s-ar spune, o maºinãriede carne,/ de sînge ºi mãruntaie, pe tronul cãreiao minte/ zdruncinatã scurmã ºi spulberã,/spulberã ºi iar scurmã”; „O pleoapã se zbate îngura mea”.

Între o rememorare personalizatã ºiintruziunea viziunii impersonale, inserîndu-ºiexplicaþii parantetice necesare, nu suplimentare,fãrã a rupe ritmul, cu invazii cotidiene, ici-colo,în doze minimale, Claudiu Komartin purcede la odisecþie a propriei sale anatomii, a das sein-ului ºia poetizãrii, nici una neputînd subzista în absenþaceleilalte, garantînd un organism impetuos liric,discursivizat firesc, într-o terapie brutã a durerii.

TEODOR TANCO

Tinereþe ppribeagã,Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005

Din proiectatul roman ciclic al lui TeodorTanco, Cândva mã voi întoarce acasã, aapãrut primul volum, Tinereþe pribeagã,

la sfârºitul anului abia încheiat. Celelalte trei seaflã în “laboratorul” scriitorului, autor al altorpatru romane ºi al mai multor cãrþi de istorieliterarã, jurnale, publicisticã, dramaturgie etc.

Titlul întregului proiect mi-a amintit de ofrumoasã cugetare a lui Inochentie Micu-Klein:“Nu poþi învia cu adevãrat decât în pãmântulpatriei”. Asemãnãtor cãrturarului blãjean, TeodorTanco trãieºte afectiv sub zariºtea satului natal,Monor, de la poalele masivului Cãlimani. Acolos-a trezit în “lumea soarelui”, acolo a copilãrit ºi atraversat anii tulburi ai preadolescenþei, acolo acunoscut întreaga fericire a odraslei de þãrani,care nu doreºte cu nici un chip sã se despartã de“acasã” ºi de neamul Tancãilor. “Acasã” însemnapentru el un “cuvânt magic” (vise ºi amintiripentru scriitorul matur). În plinã copilãrie,Todiricã e silit de pãrinþi ºi de vitregia vremurilorsã plece la ºcolile din târgurile apropiate ºi apoisã treacã “graniþa”, stabilitã prin Dictatul de laViena, pentru a ajunge în România.

Spaþiul naraþiunii este limitat la satul natal culocalitãþile învecinate, inclusiv oraºele Bistriþa ºiNãsãud, pânã în preajma munþilor ºi a Topliþei.Iar timpul este cel care precede ºi urmeazãamintitului “Dictat”, când personajul-narator îºipetrece copilãria ºi preadolescenþa. “Vocea”acestuia este întreruptã ºi completatã de multeori de cea a maturului de acum, care se lasã furatde reflecþii ºi amintiri privind “Paradisul pierdut”

O autobiografie ardeleanã

Vistian Goia

ºi mult regretat. De aceea cititorul este tentat, dinmulte motive, sã considere acest prim volumnumai un “roman autobiografic” ca atâtea alteledin literatura noastrã. Însã Tinereþe pribeagã este,în acelaºi timp, ºi o monografie a satuluitransilvan din perioada amintitã. Deci este, chiardacã într-o micã mãsurã, ºi un roman “obiectiv”,ale cãrui pagini alterneazã cu altele, mainumeroase, de confesiune ºi analizã psihologicã.Relatarea “cronologicã” a evenimentelor eîntreruptã mereu de retrospectivele maiîndepãrtate sau mai apropiate ale povestitorului,corelate cu ceea ce se întâmplã în prezentulnaraþiunii, pentru a motiva consecinþele acestoraatât în mediul natural ºi social în care“personajul-copil” evolueazã, cât ºi în planulmintal ºi comportamental al individului care seobservã pe sine, comparându-se cu cei din jur ºide seama sa.

Sigur, cartea este în primul rând un“bildungsroman”, neîncheiat în acest prim volum,pentru cã procesul formãrii ºi maturizãriitânãrului va continua în volumele urmãtoare.Totuºi acum este creionat traseul iniþiatic alcopilului Todiricã, nãscut într-un neam cu buniciînvãþãtori, el fiind ultimul din cei cinci fraþi: treifete ºi doi bãieþi.

Primul “sindrom” care-l marcheazã psihic ºiafectiv pe vlãstarul “Tancãilor”, oameni cu starematerialã ºi cu un nivel cultural peste mediaMonorului, este lipsa bunicilor din partea ambilorpãrinþi. De aceea maturul de acum, care-ºideapãnã amintirile, recunoaºte cã nu a avut partede o copilãrie “bogatã în gingãºii ºi rãsfãþatã debunici”, care au dispãrut prea devreme pentruvârsta lui. Din acest motiv viaþa sufleteascã i-afost sãrãcitã ºi vitregitã. Copilul îi cãuta pe moºuºi pe mama “tânã” prin vecini, suferind toatãcopilãria pentru cã nu s-a putut bucura depoveþele, povestirile ºi mângâierea lor. Deasemenea, maturul (care scrie) regretã cã nu preaare pe cine evoca din “icoanele” acelui“irrepetabile tempus”. Consecinþa pentru copil nuputea fi decât apariþia primelor semne ale unuitemperament introvertit: neascultãtor, încãpãþânatºi ambiþios, destul de tãcut faþã de companioniide joacã. Îi place sã bea lapte pe sãturate, sãmãnânce bucãþi de fagure, dar mai puþin sãîngrijeascã de curci, stupi ºi viþei. În schimb,pãzitul vitelor la pãºune îl calmeazã, îi lãrgeºteorizontul ºi-l predispune la joacã, fiind tot maiconvins cã pãstoritul colinar ºi montan i s-arpotrivi. Însã pãrinþii îl preseazã cu fiecare prilej sãciteascã tot mai des ºi sã doreascã sã plece din satla ºcolile din cele douã târguri apropiate. Copilulse simte atât de ataºat ºi integrat în mediul sãtesc(cu obiceiurile ºi sãrbãtorile lui) încât suferãsufleteºte ºi-ºi dã seama cã altcineva îi hotãrãºtesoarta. De aceea se sãdeºte în conºtiinþa lui acelsentiment al “dezrãdãcinãrii” ºi al revoltei care-lprematurizeazã, acesta fiind al doilea “sindrom”psihic ºi afectiv. Prozatorul a surprins cudelicateþe ºi cu rãbdare acele trãiri oscilatorii alepsihologiei preadolescentului, care, pe de-o parte,se opune tacit plecãrii din sat, pe de alta îºi dãseama cã trebuie sã-ºi asculte pãrinþii.

Devenind ºcolar la Bistriþa ºi Nãsãud,descoperã o altã lume, departe de curãþeniamoralã a satului. Prin gazde ºi internate facecunoºtinþã cu elevi obsedaþi sexual, cu profesoride toate categoriile, încât “educaþia” de aici nu aînlocuit “buna-creºtere” din familie ºi de la ºcoalasãteascã. Însã întâmplãrile din internat, peste cares-au suprapus cele petrecute pe plan social-politic,îl maturizeazã ºi mai mult ºi-l determinã sã ia o

hotãrâre pe care numai firile voluntare ºiintrovertite o pot lua – plecarea peste “graniþã”, înRomânia, pentru a scãpa de presiuneaautoritãþilor maghiare, stãpâne, dupã 1940, penord-vestul Transilvaniei. Cãlãtoria cu cãruþatatãlui (ºi împreunã cu alþi consãteni) de laMonor pânã dincolo de Topliþa Românã, pe timpde noapte mai ales, ºi furiºându-se prin pãduri deteama grãnicerilor maghiari, reprezintã cele maibune pagini de “roman de aventuri”, cu peripeþiirelatate alert, vãzute ºi trãite din perspectivapreadolescentului care trãieºte frenetic “evadarea”dintr-un mediu devenit ostil pentru români ºi carese bucurã peste mãsurã când ajunge pe “pãmântulfãgãduinþei”, al patriei libere ºi al limbii române.

Filonul confesiv al relatãrii întâmplãrilor dinroman e redat la persoana întâi ºi în modalternativ, când spontan ºi naiv de cãtre voceapersonajului-copil, când melancolic-meditativ decãtre vocea naratorului-matur. Foarte rar mai aparreplici ori mici descrieri în manierã balzacianã.Mai degrabã cititorul face cunoºtinþã cu elementespecifice “romanului-document”: amplasãrigeografice, referinþe fugare despre originea“peninsularã” (italianã) a neamului Tancãilor,vizitele fugare prin sat ºi la familia autorului alelui Iuliu Maniu sau Constantin Daicoviciu,informãri lapidare cu privire la vechimea ºidrepturile satelor grãnicereºti (precum Monorul),conferite de “mãicuþa” Tereza de la Viena etc.

Caracterul monografic al romanului se vededin felul cum e surprins satul transilvãneaninterbelic sub varii aspecte: nunþi, botezuri, horã,mersul la colindat, bãtãi pentru pãmânt, munca lahotar, pãstoritul animalelor la munte etc.Elementele etnografice sunt topite în fluxulnaraþiunii ºi nu au deloc un caracter festivist.Destinele sãtenilor sunt diferite. Pe SimionDucanu – un þãran hâtru ºi prieten cu paharul –cititorul îl reþine tocmai pentru sinceritatea luinaivã ºi pentru sufletul nepãtat. El îi plimbã cusania trasã de mârþoaga lui pe copiii satuluipentru a-ºi colinda neamurile de Crãciun. Pentruel, “Budapeºta” era cel mai frumos oraº din lume.Fiind forþat de consãteni sã motiveze, SimionDucanu îºi trãdeazã fiinþa într-o replicã de unumor irezistibil:

“-- Are uliþe ºi strãzi lungi ca Dunãrea, º-apoitãt douã case ºi un fãgãdãu, scris mare ºi încã îþiaratã cu degetul unde sã intri. Nu ca în Italia oriîn Nemþia, unde umbli cu întrebãri ca sã bei unºnaps”.

Însã destinul altui sãtean, Mihãilã, e la polulopus, prin tragismul vieþii lui: însurat cu ofrumoasã consãteancã pe care o iubea, dar fãrã caea sã-l iubeascã, aceasta îi naºte un copil ºi, lascurt timp, mama ºi copilul mor, lãsându-ldezorientat ºi pustiit sufleteºte, încât cautãsalvarea peste graniþã. Personajul ne aminteºte detragismul altora din scrierile lui Ioan Slavici ºiLiviu Rebreanu.

Scriitorul stãpâneºte cu dezinvolturãschimbãrile de ton ºi ritm, în funcþie de discursulnarativ la care apeleazã. Epica densã, melancoliaºi umorul, regretul dupã o lume care nu se maiîntoarce sunt notele dominante ale romanuluiscris de Teodor Tanco. Titlul, Tinereþe pribeagã,surprinde fericit nestatornicia personajuluiprincipal, care nu ºi-a gãsit încã identitatea, dar seaflã în cãutarea ei.

66




P oziþionat adeseori la graniþa conceptului deliteraturã, privit ca un simulacru de artã,science fiction-ul s-a sedimentat totuºi ca

gen literar de sine stãtãtor, valorificînd atît o nouãabordare textualã cît ºi o nouã pleiadã deconcepte, viziuni ºi inserþii aflate încã la limitacunoaºterii ºtiinþifice, încercînd o abordare arealitãþii ca expresie a existenþei la nivel individualºi universal, tinzînd sã împingã uneori, prinmanevre ºocante, actul conºtientizãrii ontologicedincolo de limitele verosimilului.

Incomod, prin faptul cã promoveazãposibilitatea concretizãrii unor teorii cu aurãfantasmagoricã, undeva într-un viitor pe care nicio cunoaºtere prezentã nu-l poate determina cucertitudine, orice predicþie în acest sens, fie ea ºidemaratã pe baza unor principii ºtiinþifice unanimacceptate, devenind la fel de virtualã ºiimprobabilã ca ºi ficþiunea în sine, science fiction-ul, decojit de orice prejudecãþi impuse deun concept rigid, limitat ºi dogmatic asupraliteraturii ca oglindã exclusivã a ceea ce esteconsiderat imaginarul ancorat în real, beneficiar alunui public larg ºi receptiv, a construit o nouãpunte între impulsul arhetipal al cunoaºterii ºiinfinitul necunoscut, trasînd posibile scenariidespre evoluþia omenirii ca ansamblu, S.F.-ul areevaluat ºi redescoperit omul ca entitate ºi misterîncã nedescifrat în totalitate.

Aceste aspecte sînt pe deplin reliefate în operascriitorului Mircea Opriþã. Îmbrãþiºînd fãrãmenajamente genul science fiction, proza acestuiadepãºeºte catalogarea restrictivã, îmbinînd cusucces elementele caracteristice genului cu nuanþeaparþinînd fantasticului ºi miticului,omogenizîndu-se într-o frescã barocã, încãrcatã desemnificaþii, simboluri, arhetipuri, viziuni ºiposibile faþete ale viitorului, dar mai alesstrãbãtutã de o incomensurabilã neliniºte, de acea adîncã spaimã legatã de neguraameninþãtoare a necunoscutului, prin care omulînainteazã timid, îmboldit de speranþa cã vaatinge la un moment dat mult doritul limanscãldat în luminã.

Latura vizionarã a scriitorului îºi face simþitãprezenþa în avertismentele, de cele mai multe orisubtile ºi indirecte, care însoþesc majoritateaprozelor. Orbit de succesele cunoaºterii, de

posibilitatea cuceririi definitive a ultimelorfrontiere, omul ignorã primejdiile prezente, aflateîn preajma sa, adeseori din pricina nemãsurateivanitãþi. Dupã cum vom vedea, nici mãcarprogresul tehnic adus la nivelul uluitor alcãlãtoriilor temporale nu reuºeºte sã modifice cunimic natura umanã. În continuare, aflat lamilioane de ani luminã de protecþia terestrã,undeva într-o ineditã galaxie, omul va continua sãiubeascã, sã sufere, sã-ºi orienteze activitãþile subimboldul afectelor si a firii sale lãuntrice, riscîndsã punã în primejdie tot ceea ce a condensat înnoua sa structurã evolutivã ºi chiar propria safiinþare ca umanitate.

Volumul Figurine de cearã (Bucureºti, EdituraViitorul Românesc, 2004) adunã prozele publicatede Mircea Opriþã între anii 1966 ºi 1980,propunînd cititorilor o incursiune într-o fascinantãdiversitate stilisticã, tematicã ºi conceptualã.

În Noaptea Pragurilor, autorul propune otemã tulburãtoare, tot mai intens mediatizatã înprezent, fie ºi la nivel teoretic ºi pur speculativ.Motivatã de posibilitatea cãlãtoriei în timpNoaptea Pragurilor aduce în prim plan ideeaintervenþiei în evoluþia unei specii. Beneficiariiunei culturi tehnice extravagante vor transportacunoºtinþele lor cu douã milioane de ani în urmãpe scara evoluþiei, pentru a interveni în procesulnatural de dezvoltare al strãmoºilor, accelerîndu-l.În contrapondere cu exigenþele cerute deexperiment, natura umanã îºi face simþitãprezenþa, dînd naºtere la îndoieli ºi dezbatericontradictorii pe marginea posibilelor consecinþe.Demarat în cele din urmã, experimentul îºiurmeazã etapele, umanoizii trezindu-se ºtiind,acþionînd cu mult peste posibilitãþile anterioare.Noul impuls evolutiv, pasul brutal cãtreinteligenþã are consecinþe nefaste: hoardaprimitivã, antropofagã ºi imoralã dupã standardeleexperimentatorilor, va depãºi în viitor însãºicivilizaþia creatorilor, ameninþîndu-i cu dispariþia.Deorece ideea genocidului nu este acceptatã ca osoluþie viabilã, singura variantã acceptabilã varãmîne transferul hoardei într-un alt habitatpropice dezvoltãrii. Pe planeta Magnezia, dupãnumai cîteva decenii, hoarda descoperãsentimentul religios ºi idolatria, impunîndcreatorilor stupefiaþi un sentiment de profundãangoasã.

Problema intervenþiei, a imixtiunii uneiinteligenþe superioare în evoluþia unei rase rãmîneînsã aspectul cu cea mai mare pondere, osupoziþie care ar putea rãsturna un întreg sistemde valori, modificînd radical tot ceea ce ºtim saucredem cã ºtim despre apariþia lui HomoSapiens... Este poate una din prozele cu cea maicomplexã, profundã ºi incitantã mizã, îndemnîndcititorul la o meditaþie retrospectivã a cãreiparadoxalã finalitate se pierde nu în probabilisticaviitorului ci în zorii neguroºi ai civilizaþieiomeneºti...

Contactul cu o forþã necunoscutã, cu unobiect bizar aparþinînd unei alte civilizaþii, dinÎncotro Leonida? pune omenirea faþã în faþã cupropria sa neputinþã. Într-un spaþiu insignifiantdin univers, descoperirea unui sanctuar neobiºnuitnaºte consecinþe tragice: un obiect discoidaltranspune oamenii într-un soi de moarte în viaþã,nãscînd o stupefacþie generalã ºi presupuneri fãrã

finalitate: poartã cãtre un alt univers, capcanãperfidã sau punct de observaþie. Leonida,astronaut aflat în pragul pensionãrii seabandoneazã pentru ultima datã necunoscutului,într-o ultimã cãlãtorie, cãtre altceva.

Personajele lui Mircea Opriþã sînt profundumane, reacþionînd în funcþie de ipostazasufleteascã predominantã: nu din dorinþa de arezolva misterul, aºadar nu demersul raþional de aºti îl determinã pe Leonida sã acþioneze; maidegrabã expresia de pace ºi fericire în careîncremeniserã cei subjugaþi de disc.

Admirabil creionatã ca analizã a zbucimuluisufletesc rãmîne proza Judecãtorii în carecercetãtorul Budulãu, un proscris predestinat uneiexistenþe torturate din pricina numelui mai multdecît hilar, se agaþã cu disperare de o experienþãaparent imposibilã, pînã în momentul în caredialogul cu viitorul îi va aduce o funestã revelaþie:experienþa va reuºi dar va avea în cele din urmãun deznodãmînt apocaliptic. Chinurilecercetãtorului sînt tantalice; fãrîma de conºtiinþãdispare sub presiunea tentaþiei. Budulãu fusesetoatã viaþa supus ºicanelor, dispreþuit de familie,ironizat ºi subestimat de colectivul standardizat ºicopleºit de rutinã. O singurã strãfulgerare, unmoment al gloriei, perspectiva mãgulitoare apremiului Nobel îl determinã pe cercetãtor sãignore avertismentul viitorului. În final, soluþiaeste cea evitatã de experimentatorii din NoapteaPragurilor: eliminarea creatorului, prin intermediulpropriei descoperiri încã ne-creatã. Regãsim temafinalitãþii punitive ºi în Adevãrul despre himere,unde fiinþe chinuite în experimente menite sã letesteze limitele rezistenþei îºi fac o tristã apariþiepost mortem bîntuind cu imagini stranii,dureroase, cu secvenþe din trecut ºi portretedemult dispãrute conºtiinþa cercetãtorului,obligîndu-l sã trãiascã împreunã cu ele chinulnesfîrºitei deziluzii.

Aventura nu se sfîrºeºte aici. Lumi virtuale,mutaþii care provoacã scîrbã unei omeniri preapuþin înþelegãtoare, cãlãtorii virtuale cãtre unparadis inexistent ca expresie a visului ultimcroºetat de umanitate, energii ascunse caretransformã conºtiinþa într-un suport inutil ºitehnicizat, posibile apariþii din alte dimensiunicare ameninþã omenirea, precum în prozaPregãtind invazia, emoþii ºi nostalgii fireºti, trãitede inºi aflaþi dincolo de marginea universului sîntdoar cîteva din temele de o lucidã autenticitate,cu ajutorul cãrora Mircea Opriþã îºi cîºtigã dreptulla universalitate.

comentarii

Vizionarul ºi opera saRãzvan Þuculescu

Aragon, Femeia însãrcinatã doarme

Maintenent (Paris) Nr 5 (1915)

77




P lecat din Suceava, are ceva din fireaalunecoasã ºi patetic-exactã a moldovenilorseptentrionali. Îndrãgostit de timpuriu de

literaturã, pe care ar dori-o comoarã numai de elºtiutã (o mãrturiseºte într-un interviu), devinecititor de meserie – bun-conducãtor-de-texte – cândînþelege cã literatura nu poate fi, deocamdatã, aunui singur om. Deprinde de la cei din sud,printre care îºi duce veacul ºi-ºi poartã trupul, onouã artã a vorbei iuþi ºi în colþuri, cum ar ziceVelea. Plecat pe jos, ca pedestraºii, a ajunsdeparte.

Este, de la început ºi pânã la sfârºit, dedatfragmentului ºi se desãvârºeºte în artafoiletonului. Mircea Zaciu (absent în Istorie...)ºtie, însã, curând, cã are de-a face cu„foiletonistul” prin excelenþã, spiritual ºi moralist,meºter în „criticã de întâmpinare, alertã ºisagace”, dar ºi cu un autor de „bune comentariifragmentare despre clasici, trãdând o nostalgie a istoriei literare”. Pe care ºi-o vindecã, iatã, de-adevãratelea, decizând, în fine, cã literaturaeste a lui.

Istoria... lui Alex ªtefãnescu ºi toatã zarvastârnitã de ea au cãzut, în ce mã priveºte, pe osecvenþã senin-îngãduitoare cu toate diferenþele ºipredispusã la relativizãri. Cãci, sã spun de laînceput, nu mai cred de o bunã bucatã de vremecã un critic/ istoric literar (cele douã suntcomplementare – o datã cu G. Cãlinescu, istorialiterarã devine „forma cea mai largã de criticã” ºirostul ei „nu e de a cerceta obiectiv problemeimpuse din afarã spiritului nostru, ci de a creapuncte de vedere din care sã iasã structuriacceptabile”, „istoricul literar nu e numai unerudit care urmeazã a se þine în curent cumaterialele disciplinei lui, ci un artistinterpretator”) e rãspunzãtor de sãnãtatealiteraturii contemporane lui. Criticul e un scriitorcu toate îndatoririle, dar ºi cu toate drepturile cedecurg de aici. Citeºte ce vrea, când vrea, esubiectiv ºi expresiv cât încape, are dreptul lalicenþe poetice. Cartea celuilalt e o realitate, unreal ce poate fi interpretat ºi fantasmat ca oricealt real. Un critic/ istoric literar are dreptul sã fieplin de mofturi ºi de figuri. Are dreptul lacapricii, incuri ºi rãsfãþuri. Poate sã creadã însteaua lui ºi în adevãrurile sale, fãrã obligaþia de afi pe placul tuturor. Are, ºi el, dreptul la diferenþã.ªi la diferenþa de opinie. Îºi poate construicuvinte, concepte ºi ierarhii personale („doi criticice se respectã trebuie cu necesitate sã aibã pãrerideosebite, cãci altminteri unul dintre ei ar trebuisã se sinucidã”, credea Lovinescu). Nu e chematnicidecum sã spunã Adevãrul (care, ºtim preabine, nu existã ori nu ne e la îndemânã, ceea ceînseamnã, pânã la urmã, acelaºi lucru), chiar dacã

e liber sã creadã cã îl deþine, el singur din cetate.De altminteri, lucrurile nu sunt noi deloc.Complicarea privirii cronologice asupra literaturiicu una sistematicã ºi analiticã a (re)deschis caleasubiectivitãþii istoricului (e de amintit cã pentruHasdeu, ca ºi pentru Iorga, istoria era, deja, oºtiinþã subiectivã, un mod original de a retrãi înimaginaþie, vizionar ºi artistic, faptele trecutului,obiectivitatea fiind, oricum, greu de atins înlucrãrile ºi purtãrile omeneºti). Critica ºi istorialiterarã au în structura lor ascunsã doza deficþiune inerentã comentariilor umane, mereudependente de imponderabile.

De toate aceste libertãþi A.ª. se bucurã dinplin, adicã le degustã pe îndelete ºi cu plãceremolipsitoare. ªi o face, în plus, cu un gust alspectacolului demn de aplauze. Cartea e scoasã lapropria editurã, „Maºina de scris”. Eleganþa,aproape sfidãtoare, o propune ca loc privilegiat,de dorit, de râvnit. Scoasã modest, fãrã fotografiiºi bibiluri grafice ºi tipografice, pe un format„normal” ºi pe hârtie „ediþii”, sã zicem, ar fistârnit valuri modeste. N-ar fi fost decât oculegere de articole. Câteodatã sclipitoare ºimemorabile, câteodatã sumare ºi superficiale. Aºa,nu i se iartã cu una cu douã cã nu toþi au fostaleºi sã urce în arca lui de lux. ªi se ºtie în cegrad e românul fascinat de luxul care-se-vede, care sare în ochi ºi probeazã înãlþimea la care airãzbit. Pentru mulþi dintre scriitorii români, arcas-ar putea sã fie un Titanic. Tras la fund nu debalast, ci, paradoxal, de absenþa lui. Cu atâteagoluri, ºi-ar putea lua zborul, plutind în derivãpeste marea agitatã a literaturii contemporane...

O altã îndrãznealã. Deºi recunoaºte cã altele

i-ar fi putut fi titlurile, o numeºte Istorie ºi oaºeazã, net, în continuarea Istoriei lui Cãlinescu:1941-2000. Lucru nu lesne de înghiþit. Când toþiºtiu cã lumea (istoriei literare româneºti) a fostcreatã în ºapte zile (cãlinesciene), vii tu ºi declari:„iatã, contemporani ai mei, a sosit ziua a opta,creaþiunea continuã!

Vocaþia monumentalã e rarã în culturaromânã. Etern începãtori, fãrã aplecare sprelucrãri în perspectiva lungã a istoriei (credeaRãdulescu-Motru), ne complacem în „strânsura denãvalã”, în acea permanentã stare de urgenþã îngol, de ne-aºezare cronicizatã, de forfotãgãlãgioasã, în cerc (vicios). Cu toate acestea, ºi oºtie prea bine A.ª., raftul cu instrumente de lucrunu e gol. Oricât de parþiale, neterminate,discutabile ar fi, ele existã ºi le enumãr aici rapid(ºi incomplet!) pe cele postcãlinesciene:Cioculescu, Streinu, Vianu, Istoria literaturiiromâne moderne, 1944; Crohmãlniceanu,Literatura românã între cele douã rãzboaiemondiale, 1967; Marian Popa, Dicþionar deliteraturã românã contemporanã, 1971; Iorgulescu,Scriitori tineri contemporani, 1978; M. Bucur,Istoriografia literarã româneascã de la origini pânãla G. Cãlinescu, 1978; Scriitori români, 1978, darºi Dicþionarul scriitorilor români, 1995-1998(coordonatori Zaciu, Papahagi, Sasu); Literaturaromânã. Dicþionar cronologic, 1979; Dicþionarulliteraturii române de la origini pânã la 1900,1979; Manolescu, Istoria criticã a literaturiiromâne, I, 1990; Negoiþescu, Istoria literaturiiromâne, 1991; Ulici, Literatura românãcontemporanã, 1995; Micu, Scurtã istorie aliteraturii române, 1997; Dicþionar analitic deopere literare româneºti (coord. Ion Pop), 1998-2002; Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90.Dicþionar bio-bibliografic, 2001; Panorama criticiiliterare româneºti. 1950-2000, 2001 (asubsemnatei); Dicþionar esenþial al scriitorilorromâni (coord. Zaciu, Papahagi, Sasu), 2001;Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pemâine, 2001; Dicþionar Echinox A-Z. Perspectivãanaliticã (coord. Poenar), 2004; Dicþionar generalal literaturii române, 2004-2005 (coord. Simion),dar ºi Romanul românesc în interviuri ºiDramaturgia româneascã în interviuri (Sasu ºi

dezbatere

Ziua a optaIrina Petraº

Am vorbit, alãturi de Marta Petreu ºi Ilie Rad, la lansarea clujeanã a Istoriei... Voi încerca sã reconstitui cele spuse

acolo (nu scriu înainte de a vorbi în public fiindcã propriul meu text, odatã scris, ar fi constrângãtor ºi autoritar,

incomodând conexiunile libere ºi spontane); cu câteva observaþii în plus. Despre Istorie... s-a scris, deja, în fel ºi chip.

A fost cotatã de la foarte bine la mizerabil, se ºtiu, la ora asta, toate argumentele încântaþilor ºi ale nemulþumiþilor.

Am citit, cred, tot ce s-a scris. Am încercat sã înþeleg, la rece, mecanismul secret al gloriei sale. ªi în alb-trandafiriu,

ºi în negru-vineþiu. Categoric, e la mijloc ºi un dram de anume provocare: A.ª., jurnalist de excepþie ºi de cursã lungã,

deþine reþeta succesului. El ºtie sã facã eveniment.

88




Mariana Vartic); Dicþionarul cronologic alromanului românesc (Istrate, Milea, DoinaModola, Augustin Pop, Mircea Popa, Sasu, ElenaStan, Taºcu, Mariana Vartic), 2004, sau lucrãrilepanoramice ºi de sintezã despre teatrul românescsemnate de Doina Modola ori Mircea Ghiþulescu,ori mai noile istorii ale unor Lucian Valea, EugenNegrici etc.

Deºi, cum se vede, „podul de piatrã” nu s-adãrâmat ºi nici Alex ªtefãnescu nu-l dãrâmã, nu-inici o îndoialã ºi nici o primejdie dinspre parteaasta, alege sã ia totul de la început, de unulsingur, „pe râu în jos”. ªi o face în calitate descriitor, nu de responsabil cu inventarierea ºicatalogarea operelor literare ale unei bunejumãtãþi de veac.

Sã mai adaug câteva fiºe de lecturã. Toate pemuchie de cuþit: am încercat sã nu uit cã am înfaþã o operã literarã liberã, dar am uitat mereu,admonestând-o pentru scãpãri, devieri, exagerãri.

Categoric, selecþia e ultra-arbitrarã, cel puþin laprima vedere, ºi nu-þi furnizeazã clar criterii ºiargumente. Lista e extrem de discutabilã, dar înnici un punct al ei nu e cu totul sau într-adevãrcontestabilã. Nici unul dintre scriitorii aleºi nu eo catastrofã ori un rebut. Nu e nici unul singurcare sã nu merite sã fie acolo. Nici mãcar foartetinerii pe care pariazã A.ª., aºa cum îi stã bineunui vechi comentator de literaturã sã facã.

Se înhamã la o istorie politicã, însã îi scapã(în Precizãri preliminare) observaþia cã „Literaturanu datoreazã nimic regimului comunist, ideologiamarxist-leninistã nu a generat literaturã, literaturas-a scris într-un raport de ostilitate sau, în cel maibun caz, de indiferenþã faþã de regimulcomunist.” Îºi ia mãsuri de prevedere, nu-ºidoreºte sã fie socotit nostalgic, dar Istoria îi eînþesatã cu exemple de bunã literaturã scrisã înrãspãr faþã de ideologie ori în totala ei nesocotire.În multe secvenþe, e foarte, uneori exagerat departinic, face afirmaþii prãpãstioase, generalizeazãpripit, vede maniheic la multe rãscruci ale cãrþii,dar în nenumãrate dintre portretele sale uitã sãmai þinã seama de apartenenþe ºi spune (nu depuþine ori memorabil) despre operã ºi rezistenþasa în timp. Alege, dar e dreptul sãu s-o facã.Istoria e interpretare mai presus de orice.

Obligaþia de a informa o asumã doar parþial.Etapizarea: 1941-1946, 1947-1959, 1960-1971,1972-1988, 1990-2000, nu se susþine în toatearticulaþiile ei. Prima ºi ultima sunt tratatemãrturisit pe scurt, dar nici celelalte nu suntepuizate, cãci se opreºte la schiþe fatal incompleteºi discutabile. Fiecare capitol e precedat deevenimente istorice – locul în care e vizibilã pânãla strident apartenenþa politicã. Ori, mai degrabã,tema politicã pe care ºi-a impus-o ºi la care revine,ºcolãreºte, de câte ori, luat cu vorba în fine ºisubtile comentarii (pãrþile cele mai bune aleIstoriei..., de altminteri), uitã ce anume ºi-apropus. Fraze de genul: „Cãlinescu a privitîntotdeauna detaºat, în treacãt, circumstanþeleistorice, luându-le în considerare doar ca sã eviteaccidentele biografice”, apar la tot pasul.

Viaþa în Atlantida susþine imaginea trandafiriea perioadei interbelice, în consens cu moda ºi custereotipiile de opinie. Vorbeºte despreentuziasmul naþional, despre stilul de viaþã firesc,însã are în vedere exclusiv pãtura de sus, foartesubþire, a societãþii. Descrie România anilor ‘30,de pildã, prin interpretarea unei fotografii cuCalea Victoriei. E o paginã excelent scrisã, ochiulºtie sã prindã detalii generoase, dar sunt toate

dovezi circumstanþiale care pot însemna, oricând,ºi altceva decât calm, lux ºi voluptate... E greu desusþinut cã România era atunci alcãtuitã înprincipal din domni distinºi ºi doamne elegantecare îºi treceau timpul pe terase însorite sau înbãtãi cu flori la ºosea. Nu trebuie sã fii marxist casã recunoºti asta.

În subcapitolul Cititori competenþi, o aºeazãpe Jeni Acterian ºi Jurnalul unei fiinþe greu demulþumit. 1932-1947. Tot pripit, conchide cãfemei de 20 de ani „citite” nu vor mai apãrea întimpul comunismului. Însã în Jurnalul Ioanei Em. Petrescu (absentã din Istoria lui A.ª.!), tot unjurnal nu destinat publicului, poþi gãsi menþionatefiresc lecturi surprinzãtor de asemãnãtoare,preocupãri „filosofice” de acelaºi rang, deºi neaflãm în anii ‘50.

Capitolul Arta supravieþuirii literare spunemulte lucruri adevãrate, însã cu pretenþia absurdã– ºi depãºitã – cã aºa ceva se întâmplã numai într-un regim comunist. Dã, de pildã, lista cãrþilorcenzurate ºi nu admite cã în istoria omeniriicenzura a existat mereu. Marino – „lipsit defrivolitate, dar ºi de farmec”, cãci nu iubeafoiletonistica, e certat sever fiindcã descrie ºi altecenzuri decât cea comunistã ºi le pune în paralel.În fond ºi în cele din urmã, ºi cenzura religioasã e„ideologicã”, lucrurile nu sunt atât de diferite cumne-ar plãcea sã credem. Documentele, dacã teîntorci la ele, cum fac deja câþiva tineri caredoresc sã afle mai multe ºi mai adânci despre adoua jumãtate de secol 20, aratã, de pildã, cãcenzorii din perioada trandafirie au rãmas, înmulte cazuri, tot cenzori ºi în comunism,punându-ºi la lucru competenþa în noilecircumstanþe.

Toþi conducãtorii epocii sunt idioþi, grosolani,inculþi care au uzurpat locul clasei pânã atunciprivilegiate. Când aceiaºi conducãtori fac serviciipreferenþiale unor inºi din lumea scriitorilor, suntinteligenþi ºi fini. A.ª. nu se fereºte sã fie pateticpânã la a cãdea în limbajul acuzator alstalinismului, cu ºabloane ca în cãrþile mele decitire. Ca în cãrþile lui de citire, fiind noi de-unleat ºi crescând în aproximativ acelaºi gen defamilie de mici funcþionari sâcâiþi de regim. Aºacum o fotografie seninã ºi punctualã devineimagine a României ºi document istoric valabil,multe dintre întâmplãrile vremii sunt interpretatesub apãsarea temei ºi explicate scurt pe o singurã,îngustã, dimensiune. Uniunea Scriitorilor a fostînfiinþatã în 25 martie 1949 numai ºi numaipentru „a þine sub control scriitorii”. Afiºele cumuncitori ºi þãrani (simpliste ºi propagandistice,nu-i vorbã) susþin exclusiv „cultul antiintelectualistal muncii” (o spune un om care a trudit zece anica sã scoatã aceastã carte). Un om între oamenii se pare „un morman de moloz literar” cu þãraniexploataþi de moºieri. Ironii ieftine: CamilPetrescu cel orfan ºi surd se solidarizeazã,„desigur”, cu cei care intoneazã Sculaþi cei [voi?!]oropsiþi ai vieþii din dorinþa de a nu depinde denimeni. Zaharia Stancu scrie „ca un secretar cupropaganda”, din „ura visceralã contra lumii bunea copilului de þãran”. Descrierea în alb-negru ducela contradicþii ºi la fraze cu o logicã ºchioapã (depildã, în secolul 19 cenzura nu viza titluri aºa demulte fiindcã atunci cãrþile erau puþine...?!?). Nuasta putea sã-i fie intenþia, dar muncã, þãran,muncitor, porumbel al pãcii (las’ cã e desenat dePicasso) par cuvinte de ruºine, simple orori ºiinvenþii comuniste.

Istoria... e ca o fripturã bunã împãnatã cu micirãutãþi, înþepatã nemilos ºi profesionist pentru a

mai strecura un cãþel de usturoi, o aºchie deslãninã, un ardei iute sau un bob de piper. Toate,ingrediente necesare gustului bun (nu neapãrat ºibunului gust!) ºi rafinamentului. Înfruptareatrebuie sã fie de neuitat – ºi este. Astfel, volumelelui Pãunescu sunt o Enciclopedie a României,autorul e evident simpatizat, acuzele suntconsemnate ca venind din partea celorlalþi,istoricul doar le înregistreazã. Aceeaºi jucatãimparþialitate îi dã parºivul prilej de a copia toatãsecvenþa din Valeriu Cristea în care MonicaLovinescu e comparatã cu Ana Pauker.Gesticulaþia nonconformistã a lui Þepeneag nuconvinge „din cauza apartenenþei la un grup descriitori apropiat de Ion Iliescu” (?!??). Statutul de„casã de odihnã ºi creaþie” al Mogoºoaiei eironizat, nu se ºtie de ce. Îl descrie pe scriitorul ºifilosoful Virgil Ierunca, fãrã teamã de ridicol (astacând un Liiceanu, de pildã, se recunoaºte, simplu,profesor de filosofie, cãci filosofi sunt vreo 12 întoatã istoria lumii!!). Eliade a fost acuzat „fals ºifãrã mare ecou” de cãtre Norman Manea pentrusimpatiile lui legionare. Aºa îþi explici de ceManea lipseºte din Istorie... (motiv la fel de bunca oricare altul), dar lipsa de ecou, din pãcate, emai greu de susþinut. Al. Piru scrie „lucruri carenu folosesc la nimic”, dar exemplul pe care îl dã,despre lecturile lui Kogãlniceanu, numainefolositor nu e, ºi A.ª. o ºtie prea bine! „NicolaeManolescu deschide o discuþie, Eugen Simion oînchide”. Greu sã spui dacã ºi pentru cine e debine ori de rãu. Petre Þuþea, cu o staturã fragilãîn durata lungã a istoriei, mai ales date fiindabsenþele, e legitimat printr-o comparaþie: „Ofoaie de hârtie ridicatã de vânt în vãzduh zboarãuneori mai spectaculos decât un avion sofisticat”.Arta comparaþiei memorabile e, de altminteri, unadintre calitãþile, multe ºi ele, ale Istoriei... CãciA.ª. scrie bine, e dezinvolt ºi expresiv, multedintre portrete sunt consistente ºi emblematice.Se pricepe la „arta de a admira ºi de a provocaadmiraþia”, cum definea Al. Paleologu critica, darnu renunþã la nici o întorsãturã/ împunsãturã decondei dacã o socoteºte „de efect”. Nu existãpaginã la care sã nu ai ceva de cârtit, de lãudat.Istoria... e, într-un cuvânt, vie. Iar orice istorie aperioadei 1941-2000 se va scrie de aici înainte vafi, fatalmente, dupã...

Cei care lipsesc din Istorie... îmi par, cum sãzic, mai importanþi. Un efect pe care îl au toatenedreptãþile mari ºi mici. Când iei apãrarea cuiva,plusezi. Nu-i exclus ca A.ª. sã fi mizat anume ºipe o asemenea reacþie. Istoria... e demonstrativã ºiprin prezenþe, ºi prin absenþe. E limpede cã, laora asta, toatã suflarea scriitoriceascã numãrãfebril personalitãþi uitate de A.ª. ªi recântãreºtepersonalitãþile ne-uitate. E o forfotindã revalorare/revalorizare care nu face rãu, în cele din urmã.Oricum, am o pãrere bunã despre literaturaromânã ºi despre multele ei vârfuri din toateepocile, ºi una foarte rea despre topuri, ierarhii ºirepuneri/ eliminãri autoritare în/ din drepturi.Lectura ºi gustul sunt/ au fost mereu libere ºisubiective. În libertatea de a fi capricioase,nedrepte, prãpãstioase ºi remaniabile le stã toatãomeneasca frumuseþe.

99




Î n 1941, când începe sã se deruleze segmentulde istorie literarã investigat de Alex.ªtefãnescu, nu exista încã metrou în

România, ca în 2000, când veacul, mileniul ºi,odatã cu ele, enormul volum al publicistului auexpirat. Acesta este un semn indubitabil devitezã, de modernizare, de schimbare, de...nerãbdare. Sã scrii în vremuri atât de grãbite cumsunt cele pe care le traversãm un op de grosimeaIstoriei literaturii române contemporane. 1941 –2000 (Bucureºti, Ed. Maºina de scris, 2005, 1176p.) înseamnã sã nu þii seama de limitele ºilimitãrile epocii, ale poftei de lecturã criticã ºi,pânã la urmã, de echilibrul sufletesc ºi financiaral cititorului. Dar Alex. ªtefãnescu nu scrieaceastã sintezã pentru a fi, necesarmente, citit dinscoarþã în scoarþã. Nu este deloc sigur nici mãcarcã scrie pentru a fi citit, dacã e sã iei seama laabundenþa de poze ce ilustreazã textul. Autorulpare sã rãspundã irepresibilei dorinþe de a-lcontinua pe G. Cãlinescu, vis cãruia i-a cãzutpradã, cu câteva decenii înainte, ºi Al. Piru; curezultate numai aparent similare. De fapt,similitudinea constã doar în aceea cã, pãºindamândoi prin albia croitã de imaginaþiacãlinescianã, fiecare dintre cei doi istorici literariau crezut cã pot egala performanþa „divinuluicritic”.

Dincolo de acest punct, cele douã tentative sedespart prin þelurile urmãrite. În timp ce Pirudorea o reluare a materiei tratate de Cãlinescu,Alex. ªtefãnescu se vrea un soi de continuator alacestuia. Inaugurat în ultimii douãzeci de ani,fenomenul continuãrilor literare datorate altorautori a fãcut ravagii în SUA, rãspunzând uneitendinþe comerciale a cãrei apariþie pe piaþã a foststimulatã, desigur, de nevoia spectatorilor depelicule artistice ºi, respectiv, a cititorilor deromane de a-ºi regãsi eroii favoriþi dincolo delimitele naraþiunilor clasice, „canonice” care îilansaserã. Din acest punct de vedere, autorul dela România Literarã, comentator tenace alactualitãþii literare de ani buni de zile, serecomandã ca un autor tipic al anilor ‘90, când înRomânia s-au tradus continuãrile Rãscrucii devânturi bronteene ºi, respectiv, a romanului luiMargaret Mitchell, Pe aripile vântului. Nuîntâmplãtor, ceaslovul la care mã refer survine înpeisagistica noastrã criticã la numai puþin timpdupã apariþia volumului secund din Delirul luiMarin Preda, scris însã acum de altcineva (ªtefan Dumitrescu).

Celor neavertizaþi de mersul lucrurilor pescena publicã româneascã li se va pãrea poateciudatã pornirea a doi critici socotiþi importanþicãtre imitarea unui maestru de mare originalitatecum a fost G. Cãlinescu. Cum însã la noi multãlume crede încã în mecanismele investirii cvasi-sacramentale în misia literaturii -- vezi analiza, de-acum bine cunoscutã, a lui Sorin Adam Mateiprivitoare la „boierii minþii” --, aceastã dorinþã dea imita, reflex vechi ºi prestigios al lumiimedievale, pentru a „moºteni” recunoaºterea celuiîncununat de graþie în generaþia anterioarã, sedovedeºte mai mult decât o simplã lipsã deimaginaþie ori maimuþãrealã.

La drept vorbind, la Alex. ªtefãnescu modelulnu este doar urmat, continuat, ci ºi... expandat. ªiCãlinescu, ºi primul lui zelator, închideau în

cantitãþi uriaºe de hîrtie o întreagã literaturã.Cronicarul literar al principalei reviste a UniuniiScriitorilor foloseºte însã celulozã cu toptanulpentru o singurã epocã literarã; anume, cea pecare grupul Ars Amatoria o numea odinioarã„epoca paºilor mici”.

Principiul dupã care scriitorul îºi alcãtuieºtecuprinsul este cel omologat: el scrie onest despreautorii care îi par importanþi, referindu-se,deopotrivã, la operã ca ºi la biografie. Accentulcade, prin urmare, nu pe literaturã, ci pe literaþi,nu pe curente, programe estetice ori continuitãþiºi rupturi în devenirea literaturii române, ci peinºii care o configureazã. Suntem în plineveniment monden, un soi de cocktail cu invitaþide soi, unde sclipesc smochinguri cu gulere demãtase, se ciocnesc sonde cu bãuturi glasate, sebavardeazã ºi se bârfeºte, fãrã o preocupareposomorâtã pentru profunzime ºi anvergurãanaliticã. În aceastã paradigmã jurnalisticã, cuaccente frivole ºi cu destule stridenþe, pe careAlex. ªtefãnescu o confundã, pesemne fãrã sãvrea, cu densitatea scãpãrãtoare a discursuluicãlinescian, lumea bunã a literaturii române seregãseºte în mãsura în care rãspunde câtorvajaloane plantate de autor: dacã a apucat sã intreîn manualele socialiste ºi sã rãmânã în ele ºi dupã89, indiferent cine a alcãtuit respectivele manuale,bun profesionist ori simplu propagandist; dacã ºi-a dus veacul prin Bucureºtiul frecventat de Alex. ªtefãnescu; dacã e de-un leat cu el sau dacãera la liceu pe vremea când autorul frecventa încãgimnaziul; dacã nu a contestat în vreun fel revistaunde criticul este salariat; dacã a murit deja,indiferent de vârstã etc.

S-ar putea crede cã iau în rãspãr criteriilealcãtuirii cãrþii. De fapt, mã strãdui doar sã ledescifrez, fiindcã nu sunt evidente. Aºa încât,pânã la urmã, e destul sã spun cã Alex.ªtefãnescu face o Istorie a literaturii românecontemporane în conformitate cu propriile umoriºi opþiuni. Unii comentatori au apucat deja sã îºimãrturiseascã nedumerirea cu privire la absenþele

sau prezenþele din volum. Eu cred cã oricenedumerire este neavenitã. Autorul scrie, în modevident, despre ce îi place ºi cum înþelege dinliteratura românã a ultimelor ºase decenii. Avemde a face cu o antologare foarte personalã, carenu este decât modalitatea lui Alex. ªtefãnescu dea-ºi face autoportretul. Chiar mã duce cu gândulla o reclamã izbutitã în care chipul unui tânãr sealcãtuieºte, ca un mozaic, din mulþimea de paginicolorate, reprezentând cele mai diverse lucruri,smulse din diverse reviste ºi lipite pe un perete...

Dacã se acceptã acest punct de vedere, cred cãse poate afirma cã Alex ªtefãnescu a scris o carteizbutitã despre propriul univers de reprezentãri ºifantoºe literare, folosind ca metodã autoscopicãmateriale împrumutate dintr-o varietate debiografii ºi opere scriitoriceºti româneºti.Procedeul a mai fost încercat de John Dos Passosîn trilogia lui romanescã S. U. A. Chiar dacãacolo personajele, secvenþele, totul aparþineaficþiunii, iar aici nu, formula este asemãnãtoare ºiproduce efecte. Numai cã, în timp ce la DosPassos ceea ce este inventat ia aerul realului,devenind verosimil, la Alex. ªtefãnescu realitatease ficþionalizeazã. În fond, volumul de mare tonajpe care el ni-l dãruieºte cu generozitate, este omãrturie cu privire la o epocã, la niºte lucrãri ºi laoamenii care le-au produs pe acestea. Cã unelepasaje „þin”, iar altele sunt strigãtoare la cer, cãunii „invitaþi” ies în lumina candelabrelor, iar alþiirãmân în penumbra fundalului, deºi meritau altdestin, e o altã chestiune.

Stilul lui Alex. ªtefãnescu rãmâne cel cu carene-a obiºnuit. Alert, de o plasticitate exersatã prinperiodice, cu densitatea de idei a unui dirijabil.Conteazã mai mult spectacolul verdictelorinsuficient sau deloc argumentate – mãrturie aunor preferinþe umorale ori a unor afinitãþi nuneapãrat raþionale -, ºi mai puþin ideile, care nu sunt nici cine ºtie câte, nici novatoare,spectaculare.

... Aºa încât, de la acest ospãþ te ridici cuburta fãcutã tobã, însã cu un irepresibil sentimentde nesaþietate. Nu cã icrele n-ar fi fost proaspeteori vinul ar fi oþetit. E doar frustrarea cã n-a fostce scria pe ambalaj: nu erau nici ouã piscicole deManciuria, ºi nici licori din podgoriile nobile aleFranþei ºi Italiei. Bogdaproste de invitaþie, mãcar;la urma urmei, puteam rãmâne la geamurisalivând. Nu?!

Condica de mãsuri ºi greutãþiliterare

Ovidiu Pecican

Man Ray, Enigma Isidorei Ducasse, 1920-1971

1100




Nedreptãþi ºi neadevãruriImaginea globalã propusã de Alex. ªtefãnescu

asupra literaturii ºi autorilor din perioada comu-nistã are de ce sã surprindã pe un observatoroarecum iniþiat. Se ºtie prea bine cã regimulpolitic opresiv îºi aservise majoritatea persona-litãþilor de talie (în perioada anilor ‘50), mulþu-mindu-se ulterior sã le obþinã mãcar pasivitateabinevoitoare (în anii ‘65-‘89). Neimplicarea complice a literaþilor în treburile cetãþii a primitnumele de “rezistenþã prin culturã”, conceptintens lãudat de unii ºi vituperat de alþii.Indiferent de poziþia noastrã afectivã faþã de si-tuaþia menþionatã, ea a existat, a reprezentat orealitate concretã ºi incontestabilã. Iatã însã cã, înIstoria literaturii române contemporane, grupãrileºi taberele sînt în plinã armonie nu numai artis-ticã, dar ºi ideologicã! Toatã lumea a fost bravã,cuminte ºi bine orientatã. Reproºurile la adresacelor care, din pasivitate, din teamã, din laºitate,sau poate chiar din ticãloºie, au pus umãrul laperpetuarea dictaturii sînt escamotate pînã la limi-ta scuzei. Ansamblul scriitorimii e complimentatcomplice ºi i se inventeazã din nimic gesturi decuraj ºi disidenþã: “Unii scriitori (sau pretinºi scri-itori) susþin tentativa lui Nicolae Ceauºescu deredogmatizare a culturii româneºti, fie din opor-tunism, fie pentru cã au o sensibilitate naþiona-listã care intrã în rezonanþã cu naþional-comunis-mul lansat de Nicolae Ceauºescu cu acest prilej.Alþii – din fericire exact cei care dau tonul în viaþaliterarã – refuzã cu fermitate, prin declaraþii sau înpractica scrisului, sã facã din literaturã un instru-ment de propagandã, dovedind o independenþãde gîndire ºi o demnitate mai mult decît inco-mode pentru autoritãþi” (p. 824). Istoria literarãde tip legitimist practicatã de Alex. ªtefãnescuevitã sã punã degetul pe ranã, estetizeazã prinample piruete problema vinovãþiilor ºi a compli-citãþii cvasi-generalizate, ba chiar le transformãîntr-o împotrivire cvasi-generalã! MihailSadoveanu, Petru Dumitriu sau Marin Preda nusînt de fapt niºte colaboraþioniºti cu stalinismulanilor ‘50, ci… plãtesc “un fel de taxã de protecþieregimului politic, scriind cãrþi integral ºi deºãnþatpropagandistice” (p. 51). În ciuda unor asemeneafapte revoltãtoare, oricît ni s-ar pãrea de incredi-bil, “cu mari pierderi, scriitorii de atunci auînvins” (p. 52). Au învins în ce direcþie?! Sãobþinã dreptul de-a elogia nestingheriþi avîntulcolectivizãrii ºi construcþia entuziastã a canaluluiDunãre -- Marea Neagrã?!

Ni se aduce sub ochi prima copertã aRomâniei literare, din 10 octombrie 1968. Tonulpublicaþiei e frapant festivist neo-proletcultist, nise vorbeºte de Lucrãrile þãrii, de “convingerea sta-tornicã”, de “þãranii care pregãtesc pãmînturilefãrã margini pentru recoltele viitoare”, de“sirenele fabricilor”, de “adevãrul comuniºtilor încontinuã limpezire ºi cãutare de albii cît maidurabile”, de “zestrea ºi pilda înaintaºilor”, de“secretarul general al Partidului, tov. NicolaeCeauºescu” ºi de recenta sa cuvîntare de la Clujetc. Iatã ºi comentariul “istoricului” literar, în

dreapta fotografiei: “se formeazã în timp o echipãde critici ultraprofesionalizaþi, refractari la «indi-caþiile venite de sus» (altã sintagmã uzualã înepocã) ºi solidari în efortul de a judeca literaturaexclusiv din punct de vedere estetic” (p. 365).

Din jumãtãþi de cuvinte ºi din sugestii dirijatese alunecã în confecþionarea post-factualã a ipote-ticei subminãri a sistemului. Cursurile universitareale Zoei Dumitrescu-Buºulenga sînt “într-un deza-cord vizibil cu egalitarismul proletar promovat deregimul comunist” (p. 728); D. R. Popescu “duceo politicã de obedienþã faþã de dictaturaCeauºescu (dar încearcã, discret, sã-i susþinã peunii scriitori, îndeosebi tineri)” (p. 557); “Pare oimpietate din partea providenþei literaturii sã dis-tribuie în rolul de cel mai inspirat evocator alsuferinþelor provocate de regimul comunist pe un fost membru al CC al PCR [e vorba de Titus Popovici – n.n.]. ªi totuºi, aºa staulucrurile”; “Exploatînd relativa libertate pe care o asigura publicaþiilor UTC fiul lui NicolaeCeauºescu, Nicu Ceauºescu (pe atunci prim-secre-tar al CC al UTC), Ion Cristoiu a fãcut repededin SLAST una dintre cele mai vii publicaþii lite-rare…” (p. 1005); “Campania dusã în perioadapostdecembristã împotriva lui [Adrian Pãunescu –n.n.] face sã se uite cã a scris ºi poeme valoroase,nepropagandistice, ºi cã a fost de multe ori ge-neros” (p. 493). Agenþii de frunte ai consolidãriiceauºismului din culturã sînt complimentaþi duiospentru… talentul literar ori pentru… ºubrezireavoalatã a sistemului. Se butaforizeazã chiar rizibile aprecieri triumfaliste, conform cãroralucrurile din patria noastrã mergeau strãlucit: “În nici o altã þarã comunistã nu se realizeazã oasemenea informare promptã a celor interesaþi decritica literarã” (p. 365). Parcã citim clasicerapoarte la întîmpinarea Cutãrui Congres…

În contrapartidã, puþinii disidenþi adevãraþi,dintre scriitorii care ºi-au riscat viaþa, ºi-au pericli-tat familia ori ºi-au compromis cariera sînt înºiraþipe fugã, pentru diverse fapte sociale, dar completignoraþi pentru opera lor: Paul Goma n-are talent,Dan Petrescu, Luca Piþu ºi Liviu Antonesei nu sîntanalizaþi literar, Dorin Tudoran ne priveºte maimult dintr-o fotografie de la Uniunea Scriitorilor,la fel ca ºi Dan Deºliu etc. Dacã unii oameni decuraj dispar din Istoria lui Alex. ªtefãnescu, alþiiîn schimb apar pe neaºteptate. Augustin Buzuradevine… disident prin operã ºi strict supravegheatde Securitate (p. 830), deºi din mãrturiile exiluluise ºtie prea bine cã, în ultimii ani ai dictaturii,prozatorul fãcea prin strãinãtate lobby ceauºist ºipropagandã antimaghiarã, iar acasã strãlucea prinprudenþa activã. Procesul literar înscenat, într-unsat, miliþianului Ion Anghel Mãnãstire e relatat cu lux de amãnunte, pe ºase pagini mari ºi late(832 sq.).

Perspectiva “istoricului” literar – flagrant minci-noasã ºi revoltãtor falsificatoare – e copiatã cuochii închiºi dupã Cartea Albã a Securitãþii, invo-catã în cîteva rînduri prin ample citate. Aceastãvulgarã înscenare menitã sã amestece nociv pla-nurile, sã înalþe complicii comunismului la rangde disidenþi ºi sã împroaºte în oamenii curajoºi,

pentru slãbiciuni inventate, se vede aici acreditatãîn mod oficial. Pe urmele unui Marian Popa,despre care s-a afirmat cã îºi stilizeazã noteleinformative confidenþiale pentru a le transformaîn contribuþii la istoria literaturii române, vineacum Alex. ªtefãnescu ºi prelucreazã la vedere,prin citare, parafrazare ºi ilustrare, un corpus urîtmirositor de turnãtorii, puse cap la cap ºi popu-larizate iniþial prin Cartea Albã a Securitãþii.Atelierele meºteºugãreºti ale lui Virgil Mãgureanu,coordonate de un Mihai Pelin (fostul ucenic vrãji-tor al lui Iosif Constantin Drãgan), au de ce sã-ºifrece palmele cu încîntare.

Aspecte literareAceasta fiind miza “politicã” principalã a

lucrãrii – bagatelizarea celor vrednici în verticali-tate ºi umflarea cu pompa a prudenþilor sau acomplicilor –, meritã sã aruncãm o privire ºiasupra construcþiilor literar-culturale pentru carese cautã soluþii. Partea cea mai ºubredã ºtiinþific ºi lamentabilã etic a întregii Istorii a literaturiiromâne contemporane este cea iniþialã, referitoarela anii ‘50. Autorului pur ºi simplu îi lipsescdatele precise, documentarea a fost fãcutã la maremîntuialã, prin prisma unei singure surse, credi-tate în absolut. E adînc indecent ºi jenant sãredactezi istorii literare, în care sã prospectezipresa vremii prin intermediul siglei apud. O asemenea eroare de informare se sancþioneazãprintre studenþii filologi, la nivelul lucrãrilor deseminar, darãmite într-o carte de maturitate, cupretenþii ºi aspiraþii monumentale. În afaracercetãrii semnate de Ana Selejan, nu i-a cãzut înmîini ziaristului grãbit nici o altã contribuþiedespre literatura românã în stalinism? Nici mãcaraceea publicatã de Eugen Negrici?

Întreaga perioadã a anilor ‘50 e survolatã îngrabã, cu suficienþã, partizanate ºi lipsã de profe-sionalism. “Istoricul” literar consemneazã fapteidentice, în galeria marilor trãdãri, dar vina unorae taxatã, a altora e diminuatã, iar a altora e directscuzatã. ªi totul exclusiv în funcþie de simpatiilepersonale! Mihail Sadoveanu, “senin, disponibil,cu o gesticulaþie solemnã, îºi oferã serviciileregimului comunist” (p. 69). Tudor Vianu “îi oma-giazã, convenþional, pe conducãtorii comuniºti aiþãrii ºi le face diverse concesii, dar niciodatã ºi peaceea de a renunþa la þinuta sa intelectualã”(p. 110). În schimb, e-hei, “de la un moment dat,cînd instaurarea comunismului devine inevitabilã,G. Cãlinescu aderã în mod declarat la noul regim.S-ar putea sã nu fie vorba de un oportunism vul-gar, ci de o formã de responsabilitate faþã de pro-pria sa creaþie, care are, într-adevãr, o valoareimensã ºi meritã apãratã chiar ºi prin compro-misuri” (p. 55). Demagogia atinge în asemeneapasaje note dizgraþioase, dar ºi caraghioase: sãtreci în revistã aceleaºi fapte de colaboraþionism,dar sã le mãsori cu trei unitãþi morale distincte,reprezintã o rarã performanþã de rea-credinþã ºiobtuzitate.

(va urma)

Istoria hollywoodianã a literaturii române (III)

Laszlo Alexandru

1111




C itesc cu interes ca de obicei, ºi de astãdatã cu o aprobare cvasiintegralã, uncomentariu al d-lui Alexandru George,

intitulat interogativ Unde e critica?, apãrut într-orevistã pe care o apreciez, Litere din Târgoviºte(director: Tudor Cristea). CamilpetrescianulAlexandru George o ia mai pe departe. Cu opicantã gesticulaþie beletristã ne aduce lacunoºtinþã cã “rãsfoieºte” totdeauna cu plãcererevistele literare (cu toate cã “în prea micã mãsurãfaþã de dorinþele mele“), chiar dacã, lucru normal,nu strãbate nici una, cu pedanterie, de la titlupânã la caseta tipograficã. Cum se explicã satis-facþia scriitorului? Publicaþiile periodice fiind sor-tite a se mistui în flãcãrile efemerului, nu ar tre-bui sã vedem în asta o “tragedie”, întrucât ce emai valoros în paginile lor se trage în volume.Presei, care e un soi de laborator, îi revine mi-siunea de-a gãzdui “manifestãrile prime” ale maituturor speþelor literaturii, mai cu seamã ale celorce pot fi “parcurse repede”. “Dar astfel, prin forþalucrurilor, se privilegiazã nu poezia (care nuocupã decât o paginã-douã), dar care nu poate fijudecatã adecvat ºi gustatã decât în ansamblu, cicritica ºi, într-adevãr, ea dã totul unei publicaþiiliterare ºi a fost, ca atare, marea vedetã a epociipost-decembriste. ªi ea ar fi de judecat la rându-i,pentru cã, în ciuda libertãþii recâºtigate, nu s-arzice cã trãim acum un mare moment al ei”. Astfele atins miezul chestiunii. Preopinentul nostru searatã decepþionat, adânc decepþionat de criticaactualã. O supune unui examen, în textul de faþãsumar, însã care vãdeºte o ruminare maiîndelungã a subiectului, fapt ce-i îngãduie a neoferi un ºir de propoziþii conclusive. Nostalgia d-sale o reprezintã “momentul exploziv ” de lamijlocul anilor ‘60, mirabil moment de resurecþiea criticii autentice care pãrea definitiv îngropatãsub mormanul strivitor al ucazurilor ºi cliºeelor“realist-socialiste”. Într-adevãr, atunci, pe la jumã-tatea deceniului ºapte, s-au reconstituit în scurtãvreme critica zisã de întâmpinare, studiile mono-grafice închinate istoriei literare ca ºi actualitãþiiºi, nu în ultimul rând, eseistica, “un gen prohibitºi osândit în perioada dogmatismului, dar strãlucitafirmat înainte de comunism cu care va cuceridestule aderenþe în anii ‘70 ºi ‘80” (dl. AlexandruGeorge completeazã, cu moroza d-sale modestieironicã: “în fine, un gen în care însumiîndrãzneam sã cred cã aº putea spune câte ceva”).Tezele din iulie 1971 au format, evident, un bru-tal zãgaz, însã ele n-au izbutit a anula ce s-acâºtigat aparent sub zodia “socialismului” tempo-rar îmblânzit, care nu-ºi mai putea retrage totalpermisivitãþile. “Critica literarã propriu-zisã ºi-aafirmat prezenþa ºi dupã Tezele din iulie; ea seapropia cel mai mult de acea interbelicã, adicãuna care, prin E. Lovinescu ºi criticii mai tineri, afost una tipic foiletonistã, de gazetã, de primfront, deºi nici eseiºti ca Zarifopol sau Vianu nuau dispreþuit-o”. Sã menþionãm cã era la mijloc ºiambianþa unei continuitãþi, a corelãrii cu o nobilãtradiþie cãreia diriguitorii ideologici ai culturii nu-imai puteau întoarce spatele, odatã ce-au intuit cãea le-ar putea sluji ca o notã de legitimare.

Sã vedem acum ce-l contrariazã, înraport cu critica zilelor noastre, pe autorulMarelui Alpha. Înregistrãm, mai întâi, o mâhnitãtrecere în revistã a unor slãbiciuni ale acesteia, id

est a principalelor slãbiciuni aliniate în front sprea putea fi cuprinse în raza de percepþie a uneisingure fraze: “Manifestãri gãlãgioase, darsporadice, ezitãri ºi iniþiative curajoasenefinalizate, dorinþã de «revizuire» generalã,întârziatã în a se ºi produce, partizanat înfavoarea câte unui grup, nepãsare faþã de ce seîntâmplã în realitate, evlavie inoportunã,indiferent de ce motiv dictatã, -- cam asta mi seînfãþiºeazã mie, un public plin de speranþe,imediat dupã Eliberare, ºi care am încercat sã-mispun ºi eu cuvântul”. “Speranþele” n-au fostnumai ale d-lui Alexandru George! Un spiritincredul ar putea pretinde dezvoltarea, detalierea,dovedirea obiecþiilor astfel înºirate, ceea ce s-arputea fãrã greutate efectua, însã pentru unobservator lipsit de preconcepþii al scenei noastreliterare avem impresia cã e suficientã ºi simpla lornumire. Brevilocvenþa procedeului se vrea acisugestivã ca o sentinþã. Punctul nodal al crizei îlgãsim, indiscutabil, în insuficienþa bãtãtoare laochi a revizuirilor. Acest aspect de avorton alconceptului de revizuire pus la lucru face cuputinþã celelalte metehne, în concurenþã maleficã:izbucnirile “gãlãgioase” ce se sting ca niºte focuride paie, inconsecvenþa unor atitudini iniþialpromiþãtoare, partizanatul mãrginit, cu substratmai mult ori mai puþin de nemãrturisit,tabuizarea unor nume în tandem cuexcomunicarea sau culpabila ignorare a altora etc.etc... Aºadar un lanþ de pãcate ce purcede dinincapacitatea unor revizuiri veritabile, delovinescianã facturã, care ar putea fi asumateexclusiv într-un climat al bunei conºtiinþe, alpluralismului de opinii, al deplinei libertãþi deexpresie, ultima condiþie implicând ºi dezvoltareaminicenzurii instaurate de unele reviste, învirtutea sacrosanctului interes de bisericuþã oripersonal...

Depãºind bilanþul formal anticipativ al opinieid-sale, în cazul prezent câtuºi de puþin capricioasãori jucãuº paradoxalã, dl. Alexandru Georgeajunge ºi la câteva specificãri demne de interes.Azi, la cincisprezece ani de la Eliberare (astfel eindicat momentul 1989, termenul fiind spãlat deconotaþia oficialã de odinioarã ce trimitea laînrobirea inauguratã la 23 august 1944!), cel maicaracteristic tip de critic ar fi, crede confratelenostru, “universitarul, un personaj în vârstã, cuprestigiu în lumea scolasticã, dominator ºilãrgindu-ºi sfera catedrei cu o «curte» desubordonaþi lamentabili; acþiunile, direcþiile,orientãrile se fac în grup, în deosebire de cele alesinguraticilor interbelici -- ªerban Cioculescu fiind,probabil, axpresia cea mai caracteristicã a aceluitip de critic”. Ne gândim, în primul rând (însã nuexclusiv), la un personaj ultra instituþionalizat,care, între altele, a acces la preºedinþia celui maiînalt for cultural al þãrii, servit de condeiemercenare, neglijabile altminteri, implacabil cu“singuraticii” care-ºi îngãduie puncte de vedereneortodoxe. Cãpetenie a conservatorismului,criticul în chestiune i se pare d-lui AlexandruGeorge a fi curmat în bunã mãsurã cursul legitim,pe direcþia democratizãrii, al criticii româneºti dedupã 1989. Bariera ideologicã dispãrând, a apãrutintempestiv una post-ideologicã, produsã de-oexacerbatã ambiþie individualã, nu fãrã tangenþe,de altfel, la autoritarismul apãsãtor al epocii

precedente. Astfel speranþa unei emancipãridepline a disciplinei noastre s-a spulberat:“împotriva criticii au acþionat, neprevãzute demine, frânele proprii celor ce-ºi fãcuserã o meserieºi îºi dovediserã o vocaþie; unii, în frunte cuEugen Simion, s-au blocat faþã de consecinþeleinconvenabile, pentru ei, ale evenimentului, nu ausocotit slobozirea limbilor ºi activareainteligenþelor o minune de-a dreptul”. Altecircumstanþe ingrate au ajuns a îngustaperspectiva. Generaþia numitã optzecistã s-adovedit a fi acaparatã de un interes legat aproapeîn întregime de propria componenþã, cu oînclinaþie egoticã, prea puþin deschisã cãtreantecesori ori cãtre contemporanii din afaradispozitivului propriu, “urmându-ºi propriile þeluri(în timp ce, sã nu uitãm!, critica interbelicã a fostºi marea descoperitoare a literaturii din generaþiilemai vechi, E. Lovinescu precedând-o)”. S-ar zicecã, din pãcate, criticii ºi mai tineri îi calcã peurme. Istoriile literare ºi dicþionarele ce-au vãzutlumina tiparului dupã decembrie au un aerdepãºit. Mircea Zaciu a produs o operã învechitã,în climatul “radical schimbat”, Eugen Simion “s-aluptat homeric sã înalþe cetãþuia anacronicã aaltui dicþionar, cu toatã Academia mobilizatãîntru aceasta”, Ion Rotaru ºi D. Micu au publicat“însãilãri istoriografice complet depãºite”. Maiadãugãm noi, un exemplu de ultimã orã: indeciziaaxiologicã, o indecizie în faþa revizuirilor absolutnecesare, vãditã de o carte reverberând în rest unmare talent. Istoria lui Alex ªtefãnescu, în carepaginile concomitent judicioase ºi frumoasealterneazã cu pasaje timorate, cu retractilitãþi denefavorabilã sugestie eugensimionescã.

N-am putea contrasemna, desigur, observaþianeanunþatã (idealizatoare) a d-lui AlexandruGeorge, potrivit cãreia “critica, în aproape douãdecenii de la apariþia «Tezelor ...», a fost orealitate cu totul onorabilã”. Chiar “cu totul”?Petele lipsei de onorabilitate de pe obrazul sãusunt bine cunoscute, explicabile în circumstanþeleimpure ale ideologizãrii imperative conjugate cucenzura ºi autocenzura. În schimb, apreciindvectorul cel mai important al criticii din decursul“epocii de aur”, caracterizat prin luciditateaesteticã ºi prin rezistenþã la presiunile regimului –dl. Alexandru George îl numeºte “nivel înalt” – n-am putea contesta ceea ce afirmã preopinentulnostru, ºi anume cã acel, sã zicem emblematic,“nivel înalt”, atins în comunism, “nu numai cã n-a fost menþinut, dar s-a produs o demitere încare nu ºtim cine e mai grav vinovat, cei care augreºit sau cei care au tãcut”. O dilemã! Dl.Alexandru George are dreptul a declara: “Eu, caorice spirit literar, îi condamn mai degrabã peultimii”, ca unul care n-a tãcut, care nu tace.Drept din care decurge cel de-a scrie în încheiere,apãsat, stupefiant, amar: “Acum se dovedeºtealtceva: cã aºa cum spusese, spre mirarea multora,E. Lovinescu, disciplina pe care el însuºi a ilustrat-o eminent e una în esenþã reacþionarã”. Adicã,referindu-ne la ceea ce probeazã critica actualã,într-o îngrijorãtor de extinsã parte a sa, stagnantã,convenþionalã, suspicioasã faþã de înnoire. Opritãundeva la jumãtatea drumului între vremi.Alarmatã în subtext de pierderea posturii de“conºtiinþã a literaturii”, posturã ce s-ar putea sãse regenereze, aºa cum se întâmplã adesea, cuajutorul segmentelor sale marginale, subestimate,taxate drept eretice.

telecarnet

Critica faþã cu reacþiuneaGheorghe Grigurcu

1122




PAUL RIICCŒŒUURR

DDesspre ttraducere. Traducere ºi studiu introductiv de MagdaJeanrenaud. Postfaþã de Domenico Jervolino,Iaºi, Ed. Polirom, col. „Plural”, 2005, 163 p.

Î n ultimii ani ai vieþii, Paul Ricœur s-a aplecatasupra problemelor traducerii ºi asemnificaþiei culturale a acesteia. Sub titlul

Despre traducere, ce-l reia pe cel al unui volumapãrut la editura Bayard în 2004, completat cuîncã trei contribuþii, editura Polirom publicã rodulacestei reflecþii în traducerea Magdei Jeanrenaud.Textele lui Ricœur sînt precedate de o amplãintroducere datoratã traducãtoarei ºi de o postfaþãdensã, semnatã de Domenico Jervolino.

Întrebãrile suscitate de rolul ºi dimensiuneaculturalã a traducerii reprezintã o parte aproblematicii europene a zilelor noastre ºi aconstruirii viitorului spaþiu european. În spiritulangajamentului civic cãruia Ricœur i-a rãmascredincios de-a lungul întregii sale vieþi (afirmareapluralismului opiniilor ºi al interpretãrii lor,promovarea dialogului ca punte de legãturã întreindivizi ºi comunitãþi, recunoaºtereanecondiþionatã a demnitãþii persoanei umane,instituirea toleranþei ca principiu de funcþionare avieþii sociale ºi politice), filosoful face din faptultraducerii ºi din acþiunea de a traduce o cheie deboltã a viitorului politic ºi cultural al Europei.

Imperativele construirii unei Europe„postnaþionale” (p. 45), care sã eviteinconvenientele statelor naþionale ºi de asemeneariscurile unor transferãri de suveranitate neînsoþitede reformarea mentalitãþilor colective ºi a„ethosului indivizilor, grupurilor ºi popoarelor”(p. 46) fac sã aparã, cu toatã urgenþa, nevoia unornoi „modele de integrare”, susceptibile de agaranta pãstrarea pluralismului printr-o dinamicãînnoitã a schimburilor culturale într-un spaþiugeopolitic pacificat prin voinþa comunã. Ricœurdistinge trei astfel de modele: traducerea,schimbul de memorii ºi iertarea. Respingîndincomunicabilitatea limbilor, prezumþia deintraductibilitate a textelor („hiperpoezia”) ºiaxioma identitãþilor colective, culturale ºinaþionale repliate exclusivist asupra tradiþiei ºiîncremenite într-o improbabilã origine, el propunemodele de integrare deschise, mobile, ordonate înperspectiva viitorului. În acest fel, conflicteleprezentului, motor al dezvoltãrii politico-sociale,nu vor mai repeta scena primitivã aevenimentelor fondatoare (istorice, lingvistice,culturale) ce construiesc identitãþi nostalgic-regresive, ci vor deschide noi orizonturi dereflecþie ºi înþelegere.

Existenþa de întotdeauna a schimburilor dintreoameni ºi a agenþilor de schimb (cãlãtori,negustori, militari, aventurieri, spioni, oameni deartã) ne îndreptãþesc sã postulãm unmultilingvism originar al umanitãþii (exprimat înmodestul bilingvism, ce se deschide însã sprepoliglosie) ºi o stare iniþial „postbabelicã” alimbilor, în care dispersarea ºi confuzia nu sîntrezultatul unei pedepse divine ce lasã loc „visãrii

regresive” (p. 77), ci situaþia naturalã aidiomurilor. Corelatã cu aceastã diversitateoriginarã, „traductibilitatea universalã”, ce refuzãsimultan perfecþiunea aºa-zisei „limbi adamice” ºipe cea a himericelor „limbi universale” ori„artificiale”, fabricate de savanþi cabaliºi, esoteriºtisau ermetiºti, ne apare ca un principiuhermeneutic de bazã. Preluînd ºi nuanþîndanalizele lui George Steiner (Dupã Babel, 1975,trad. rom. 1983, Univers) ºi Umberto Eco (Încãutarea limbii perfecte, 1993, trad. rom. 2002,Polirom), ce converg în sublinierea caracteruluimitic al limbii originare ºi a pluralismuluilingvistic ca stare de fapt a umanitãþii, Ricœurvorbeºte, cu patos, de „miracolul traducerii” (p.130) – nu de cel al „limbii perfecte”, simplu„orizont mesianic al actului traducerii” (p. 81).Deconstruind, prudent ºi metodic, prejudecãþileidentitãþii ºi ale originii, ca ºi utopia „traduceriiperfecte” (care, aratã el, ne-ar pune în prezenþaunui original dublu, replicã simetricã la obsesiacolecþionarului de opere de artã aflat în faþa uneicopii ce egaleazã modelul, p. 68), gînditorulinstituie ca temei al traducerii principiul„echivalenþei fãrã identitate” (sau al„corespondenþei fãrã adecvare”, p. 70) ºi pe cel al„construirii de comparabile” (p. 121).

O traducere perfectã – sau „omnitraducere” –ar aduce un „cîºtig fãrã pierderi”, introducînd ouniversalitate sui generis, ce „ºi-ar anula propriaistorie” (p. 73). Ea ar crea o lume de apatrizilingvistici ºi de „nomazi” în veºnicã cãutare derepere. Traducerea obiºnuitã e însã un joc în treice are loc între „strãin” (textul de tradus),traducãtor ºi cititor. În acest dispozitiv,traducãtorul, mediator nesigur de el, e plasat într-o situaþie inconfortabilã, fiind un soi de„slugã la doi stãpîni” înclinatã „sã forþeze înambele direcþii”. Sarcina lui e dublã: revelareapotenþialitãþilor ascunse ale originalului (care printraducere îºi amplificã capacitatea de rezonanþã) ºi„deprovincializarea limbii materne” (p. 72) care,pusã la încercare prin contactul cu limba strãinã,se percepe ca alteritate deschisã spre universal. Înacest fel traducerea, „lucrare a doliului” în limbajfreudian – întemeiatã pe diferenþa ireductibilãdintre propriu ºi strãin ºi, concomitent, peabandonarea idealului mesianic de traducereperfectã --, se rezumã în ecuaþia steinerianã încare „a traduce înseamnã a înþelege” sau, maibanal, a spune altfel acelaºi lucru. „Extindereaorizontului propriei limbi” (p. 89) printransportarea, în interiorul ei, a unor mesajeverbale strãine, se dubleazã astfel printr-un procesde formare a cititorului, care e unul de„configurare” ºi de descoperire a unor capacitãþide exprimare ºi de înþelegere neaºteptate(„strãine”) în universul lingvistic propriu. În acestpunct, traducerea întîlneºte hermeneutica(„traducerea intralingvisticã”), mai precisinterpretarea unui ansamblu semnificant într-ocomunitate lingvisticã determinatã (p. 75).

Traducãtorii o ºtiu foarte bine: nu traduccuvinte sau fraze, ci texte. Prin urmare,competenþa semioticã ºi sensibilitatea semanticãse cer completate, în activitatea lor, de

impregnarea ºi înþelegerea culturalã, în carebilingvismul e înzestrarea minimã. Cum oricetraducere prinde relief pe „plaje deintraductibilitate” (p. 68) în care cuvintele-cheie(de exemplu celebrul Dasein al lui Heidegger) sînt„concentrãri de textualitate extinsã” (p. 69),alternativa teoreticã traductibil / intraductibiltrebuie sã cedeze locul „dialecticii practice”, dejaclasicã, a „fidelitãþii ºi trãdãrii”. Ca asumare aintraductibilitãþii, traducerea e manifestareapluralitãþii rãspunsurilor la neliniºtea adusã depierderea identitãþii ºi de îndepãrtarea originilor.Ea se deschide asupra unui „intraductibilterminal” ce îndeamnã la retraducere, ºi în careechivalenþa textelor nu e presupusã, ci produsã detraducere (p. 120). Traducerea perfectã fiindimposibilã, toate traducerile sînt bune prin faptulcã invitã la retraduceri ºi la reevaluarea sensului,„cãutat, preluat, presupus”, niciodatã dat.

Ca operaþie activã – umplere a unui gol -,construirea de comparabile e complementarã cugãsirea de echivalenþe fãrã adecvare. Ea explicãmecanismul transmiterii culturale ºi al dialoguluidintre limbi, ce împrospãteazã tradiþiile. Apareastfel un pluralism cultural viu, în continuãmiºcare, ce se desfãºoarã orizontal ºi în careprofuziunea de creaþii ce-ºi rãspund unele altorase substituie clasificãrilor ierarhice ale operelor.Traducerile Bibliei (Septuaginta, Vulgata luiIeronim, versiunea germanã a lui Luther)ilustreazã convingãtor dialogul culturilor, cea a luiLuther constituind totodatã ºi momentul iviriiunei noi limbi moderne, comparabilã princapacitãþile ei de exprimare cu latina, greaca ºiebraica (p. 123). În acest parcurs „de sus în jos”(p. 122), ce pleacã de la texte ºi trece prin frazepentru a ajunge la cuvinte, obiectivul ultim e,modest, întocmirea unui glosar de echivalenþenoi: vechi cuvinte comune lipsite de aurã literarãsau de demnitate filosoficã care, introduse în noicontexte, capãtã forþã iradiantã ºi neaºteptatevirtuþi expresive.

Pentru a sugera strãdania traducãtorului,

incidenþe

Traducerea ca memoriecomunã

Horia Lazãr

1133




Ricœur preferã metafora traseului, a itinerarului ºia drumului de parcurs, nu pe cea a locului desosire (p. 127). Avantajul ei constã în aceea cãlasã sã se întrevadã înaintarea ºi revenirea,progresul ºi incertitudinea, realizãrile ºi rãtãcirile,înscriind traducerea într-un „orizont variabil” p. 129), care nu e clasicul orizont ce fuge din faþacãlãtorului ci orizontul interior al culturilor,desfãºurat în ritmuri nedefinite ºi într-o mobilitatespecificã. Schema bilingvismului cultural implicã,printr-o dublã ancorare a traducãtorului, pierdereainocenþei lingvistice, desacralizarea limbii materneºi abandonarea etnocentrismului limbii proprii. În acelaºi timp, traducerea rezumã, princondiþionãrile încruciºate pe care le presupune,ieºirea pentru totdeauna din neutralitatea imobilãa identitãþii lingvistice, incomunicabilã ca atare.Pluralismul cultural – vizibil de altfel chiar însînul culturilor determinate, „naþionale” – aparepe fundalul absenþei unui mediator terþ, instalatdeasupra textului de tradus ºi a traducerii înseºi(p. 70), care prin exterioritatea lui neangajatã s-arputea pronunþa în legãturã cu adevãrul ºi sensulultim al traducerii. Indicînd golul identitãþii lamodul optativ, traducãtorul recreeazã identitateaoriginalului, esenþialmente narativã, într-o reþeainterculturalã densã ºi flexibilã.

Structurarea narativã a identitãþilor – personaleºi colective – îºi gãseºte corolarul în practica„schimbului de memorii” (la un anumit nivel degeneralitate, amintirile „mele” sînt ºi ale „tale”) ca interpretare a tradiþiei, printr-un du-te-vinonesfîrºit între trecut ºi prezent, propriu ºi strãin,singular ºi universal. Pãtrunderea într-un mediucultural strãin declanºeazã capacitatea narativã alocutorului, devenit astfel apt de a asumamemorial istoria celuilalt, reconfigurîndu-ºi-o pe asa din perspectiva acesteia ºi constituindu-se,reflexiv, în propriul lui interlocutor. Unitateatemporalã a naraþiunilor nu e cronologicã, ciconfigurativã: rezultat al unei „puneri în intrigã”1, ea instituie „istorii de gradul al doilea”(p. 51) create prin intersectarea memoriilor ºiîmpletirea istoriilor protagoniºtilor. Punînd întreparanteze identitatea inertã a evenimentelorfondatoare, repovestirea acestora, prin focalizãridiferite ºi revizuiri parþiale, introduce un spaþiu alcomunicãrii încruciºate în care „tradiþiile”, ieºinddin încremenirea trecutului, se proiecteazã într-unviitor comun al umanitãþii, prin transmitere vie.Modelul schimbului de memorii prin operaþiuneanarativã desemneazã, simultan, opacitatea

ireductibilã a începuturilor (comemorarea lorintempestivã rezumã „himera originilortransformate în istorie”, p. 117) ºi imperativul eticsuprem al umanitãþii: „ce trebuie fãcut pentru caacþiunea umanã sã poatã continua” (p. 86), înabsenþa lamentãrilor, reproºurilor fãcute celorlalþiºi a recriminãrilor de tot felul. În profunzimea ei,relectura demistificatoare a evenimentelor„memorabile” are ca scop discernerea„promisiunilor nerespectate ale trecutului”, p. 55,s.n.), „viitorul neîmplinit” al acestuia: nu ce ne-aadus, ci lanþul de neîmpliniri ieºite din el, ce-ºiaºteaptã realizarea ºi care, în tensiunea lor, împingomenirea spre viitor.

Modelul hermeneutic al schimbului dememorii se opune, în mod egal, tiraniei memorieiºi celei a uitãrii. Încercînd sã fixeze jaloanele unei„politici a memoriei juste”2, temei al unuiangajament civic lucid (nici prea multã memorienici prea multã uitare), Ricœur îºi aratã rezervafaþã de celebrãrile agresive ce pun în luminã,idealizant, experienþa trecutului ca bloc ºi cimental identitãþii, lãsînd în umbrã aºteptãrilenerealizate ale acestuia; uitînd, poate deliberat, cãmiza trecutului nu e doar prezentul ci îndeosebiviitorul. Acestui exces de memorie i se opuneexcesul de uitare, nãscut din aceeaºi manipularepolitizantã a amintirilor. Practica amnistiei,produs al unui voluntarism discreþionar ceimpune o stare vecinã cu amnezia colectivã,durabilã, e expresia politicã a „uitãriicomandate”3. Justificatã de unii ca „terapie socialãurgentã”4, amnistia, act politic al naþiuniisuverane, e de fapt refuzul „însuºirii trecutului îndimensiunea lui traumaticã” ºi încercarea de „aºterge memoria în expresia ei de atestare” anelegiuirilor ºi crimelor5. Întreþinînd, prin uitare,confuzia asupra trecutului, amnistia aduce paceapublicã, însã face imposibilã regenerarea spiritualãa comunitãþii, pe care nu o poate realiza decîtiertarea6.

Propriu iertãrii, ultimul model de interpretarepropus de Ricœur, îi e ne-uitarea: pãstrarea înmemoria vie a umanitãþii, într-o reciprocitate debunãvoinþã, a suferinþelor îndurate, în primul rîndde ceilalþi – nu a „faptelor memorabile”.Manifestare a caritãþii, nu a eticii, iertarea apareîn discreþia reculegerii, nu în celebrãri publicezgomotoase. Singurã în mãsurã sã anulezeculpabilitatea, prin exerciþiul dificil de a cereiertare, ea se înscrie în „scurt-circuitul” poeticii ºial politicii (p. 60), fiind, la propriu, „poetica vieþii

morale” (p. 58) în tensiunea ei spre absolut ºi îndubla ei formulare: prin acþiunea creatoare ºi îndimensiunea spiritual-verbalã (imn, închinare, cîntde slavã).

Originea creºtinã a modelului iertãrii poatepregãti, aratã Ricœur, „noua evanghelizare” aEuropei: iertarea reciprocã a comunitãþilorcreºtine, despãrþirea definitivã a spiritualitãþii demodelul teologico-politic în care teologia ajustificat deseori dominarea, instituirea uneifraternitãþi interconfesionale fãrã fisuri (p. 63). Cu o Biblie tradusã în toate limbile comunitãþilorcreºtine ºi prin asumarea trecutului ca amintirevie a bucuriilor ºi îndeosebi a suferinþelor cauzateºi îndurate, Europa viitoare se va putea construica un spaþiu al spiritualitãþii ºi al pluralismuluicultural. În acest fel, „a traduce” ºi „a crede” într-o varietate lingvisticã ºi confesionalã vorputea deveni termeni apropiaþi, în primul rîndprin faptul cã se oferã învãþãrii niciodatãîncheiate.

Traducerea Magdei Jeanrenaud e fluentã ºinuanþatã, redînd atent meandrele frazei luiRicœur. Probabil cã unele dintre opþiunile lexicaleanunþate în prefaþã nu vor fi acceptate de toþicititorii, fãrã însã ca aceasta sã scadã calitateatraducerii. Sintagmei „instinctul traducerii”, depildã, a cãrei alegere traducãtoarea o explicãamãnunþit în prefaþã, îi pot fi preferate altele:„dorinþa de a traduce”, „impulsul de a traduce ”sau chiar „pulsiunea traducerii”. Cît despretermenul „uzaj”, banalele „utilizare” sau „folosire”ni se par mai familiare. Am fi dorit de asemeneao alegere hotãrîtã între variante ale unui cuvînt cusufixe diferite (poate mai degrabã „intersectareamemoriilor”, p. 55, decît „intersecþia [lor]”, p. 62).În sfîrºit, la p. 65, în titlul unui eseu avem„plãcerea traducerii”, în vreme ce la p. 153 epreferatã formula „desfãtarea traducerii” pentrutitlul aceluiaºi eseu; formulã care ni se pare cam„neaoºã”.

Însuºindu-ne modul de a reflecta al luiRicœur, vom conchide cã traducerii MagdeiJeanrenaud îi lipseºte doar... perfecþiunea. În cazulde faþã, lucrul acesta e mai degrabã o calitatedecît un defect.

Note:

1. Ricœur a consacrat acestui subiect, ce sedeschide asupra teoretizãrii naraþiunii, cele trei volumedin Temps et Récit, publicate respectiv în 1983, 1984 ºi1985, la editura Le Seuil.

2. La Mémoire, l’Histoire, l’Oubli, Paris, Le Seuil,2000, p. I.

3. Ibid., p. 585. 4. Ibid., p. 589. 5. Ibid.6. Paul Ricœur, La Critique et la Conviction.

Entretien avec François Azouvi et Marc de Launay,Paris, Calmann-Lévy, 1995, p. 191.

Tzara-Arp 25 Poeme

Marcel Iancu, Compoziþie floralã, 1920

1144




D iscuþiile despre canon, mai aprinse înurmã cu patru-cinci ani, temperate sauabsente acum, s-ar putea relansa. Dar nu

fãrã a þine cont de câteva învãþãminte posibile ºiprofitabile, desprinse din experienþa publicisticãmai mult sau mai puþin recentã. Eu însumi ºtiu cãm-am pãstrat uneori în aproximaþii teoretice ºioarecari incertitudini practice. De pildã, ºtiu acummai bine decât altãdatã cã schimbarea de canon ecu totul altceva decât schimbarea în canon. ªtiucã multe dintre confuziile altora provin dinaceastã zonã, din acest amestec de probleme. S-a discutat simultan despre tranziþia de laneomodernism la postmodernism, de lacomunism la postcomunism, despre revizuiri ºimodificãri în ierarhia literaturii contemporane, caºi cum ar fi cam acelaºi lucru, când, în fond, suntprobleme foarte diferite.

Dezbaterile despre canon, anunþate în formeapropiate în revistele literare, au uitat originile, peunul dintre cei mai importanþi critici care audeclanºat furtuna: pe Harold Bloom. O chestiuneelementarã este distincþia pe care o face HaroldBloom între canoanele din trei mari epoci: epocaaristocraticã, epoca democraticã ºi epoca haoticã.Sugestia ar fi cã despre canon nu se poate discutacorect ºi profitabil fãrã a þine cont de spiritul uneiepoci. Mergând mai departe, înclin sã cred cãtrebuie sã dãm unui anume canon o circumscriereistoricã mai precisã, pentru cã diferenþele suntconsiderabile de la un secol la altul ºi, uneori,chiar de la o perioadã la alta în interiorulaceluiaºi secol. Într-un fel este gândit canonul înprima jumãtate a secolului al XX-lea (chiar dacãtermenul de „canon estetic” sau „canon literar”lipsea) ºi cu totul altfel în a doua jumãtate. Noiînºine, astãzi, suntem obligaþi sã gândimdiferenþiat aceste epoci sau intervale, pentru cãvalorile, gusturile, percepþia publicã, atitudineafaþã de literaturã sunt radical schimbate.

Impactul postmodernismului asupra ideii decanon ºi impactul postmodernismului asupraconfiguraþiei canonului neomodernist sunt extremde mari. Discuþia despre canon în general, fãrãnici un determinativ ºi fãrã o aplicaþie limitatã,nu duce nicãieri, decât, eventual (în cel mai buncaz) într-un capitol de teorie literarã, un dicþionarde termeni literari sau (printr-o extremã concizie)într-un dicþionar enciclopedic. Deºi deficienþatuturor discuþiilor de la noi, de pânã acum,despre canon, este la nivel teoretic, adevãratamizã a unei asemenea discuþii nu trebuie sã fieuna teoreticã, ci una practicã, vizând selecþia ºiconfiguraþia canonului dintr-o anumitã etapã aliteraturii române. Evident cã interesul cel maimare de clarificare este pentru literatura românãdin a doua jumãtate a secolului XX.

Schimbarea de canon (de la estetic la non-estetic sau de la neomodernism lapostmodernism) înseamnã altceva decâtschimbarea în interiorul unui canon (adicãrevizuiri ºi modificãri posibile, dezirabile, în listafundamentalã de autori sau de opere). Corect ºiprofitabil este sã discutãm despre schimbãri încanonul neomodernismului, încã nu total ºidefinitiv aºezat, dar în mare parte clarificat.

În canonul neomodernist intrã (sau ar trebuisã intre) numai scriitori cu o operã încheiatã sauaproape încheiatã, scriitori clasicizaþi sau în pragde clasicizare. De aceea, e firesc sã introducem înbãtãlia canonicã a neomodernismului numaiscriitori din generaþia rãzboiului (Marin Preda,

Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Radu Stanca,ªtefan Augustin Doinaº, Ion Caraion, Emil Botta,Radu Tudoran, Geo Bogza) ºi din generaþia ´60(toate numele cunoscute, de la Nichita Stãnescula Petre Stoica ºi ªerban Foarþã, din primul saudin al doilea val de poeþi ºi prozatori). Candidaþitârzii pot fi ultimii neomoderniºti, cei dingeneraþia ´70, de la Adrian Popescu ºi EugenUricaru la Mircea Dinescu, Emil Brumaru ºiGabriela Adameºteanu. Discuþia despre canonulneomodernist devine extrem de interesantã înmomentul în care încercãm sã scoatemconfiguraþia lui de sub dominaþia ºaizecistã. Iarconcurenþi veritabili, ca anvergurã a operei ºiposibilitãþi de clasicizare, pentru Nichita Stãnescuºi Marin Sorescu, pentru Nicolae Breban ºiAugustin Buzura, se gãsesc numai în generaþiarãzboiului (repet): ªtefan Augustin Doinaº, IonCaraion, I. D. Sîrbu, Emil Botta sau printremarginali ca Alexandru Vona ºi Sorin Titel. Suntde luat în seamã contribuþiile exilului, dincategoria lui Mircea Eliade ºi Vintilã Horia, poatesingurele candidaturi credibile ºi periculoasepentru vârful ierarhiei ºaizeciste. Dar despre toþiaceºti scriitori (ºi despre alþi câþiva, nu mulþi)discutãm în sfera canonului (subliniez:)neomodernist.

Scriitorii postmoderni, a cãror presiune nu oputem ignora, prin excelenþã anticanonici, nu potintra decât la periferia canonului neomodernist, cao extravaganþã fãrã sorþi de izbândã, o vegetaþiepitorescã ºi ameninþãtoare. Între ei ºi scriitoriineomoderni existã de fapt o incompatibilitate deprincipiu. De aceea mi se pare improprierevizuirea canonului neomodernist prin infiltrareailicitã a unor mari scriitori postmoderni, din altãlume, ca Dumitru Þepeneag, Mircea Ivãnescu,Leonid Dimov, Radu Petrescu, Mircea HoriaSimionescu. Ei stricã omogenitateaneomodernismului, îndeplinesc o funcþiedestabilizatoare, dar fãrã nici o ºansã, dupãpãrerea mea, de a accede la putere, adicã la vârfulierarhiei neomoderniºtilor. Ar fi un exemplu defalsã revizuire a canonului neomodernist, de altfelimposibilã tocmai pentru cã scriitorii postmodernipe care i-am enumerat fac parte dintr-o altãliteraturã. Eroarea ar fi de aceeaºi naturã dacã amîncerca sã-i introducem pe Nichita Stãnescu ºiMarin Sorescu în canonul primului modernism,alãturi de Tudor Arghezi ºi Lucian Blaga. Ea nueste atât de evidentã în cazul postmoderniºtilorinvocaþi pentru cã ei sunt contemporani cuneomoderniºtii, dar este frapantã dacã vrem sã-iaºezãm în acelaºi tip de literaturã ºi în acelaºicanon pe Augustin Buzura ºi Dumitru Þepeneag.Recunosc cã discuþia poate intra în impas înmomentul în care cineva ar þine cu tot dinadinsulsã-i considere ºi pe Nichita Stãnescu sau MarinSorescu în bunã parte postmoderni. Dar m-aºopune unei asemenea extensii a postmo-dernismului.

Când un canon estetic (al clasicismului, alromantismului, al modernismului etc.) s-aconstituit ºi s-a impus în conºtiinþa criticã ºi înconºtiinþa publicã, el are tendinþa sã se conserve.În timp, biruie o mare tendinþã inerþialã, denestãvilit. Locurile lui Eminescu, Creangã,Caragiale, Slavici (ºi al lui Maiorescu, criticullegislativ al momentului) sau ale lui Arghezi,Blaga, Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu(deopotrivã cu al lui E. Lovinescu, eroulcanonizator) în cadrul modernismului interbelic

nu pot fi modificate de nici o revoluþie, fie eapoliticã, fie ea esteticã. Rãsturnãrile de ierarhiiestetice sunt simple iluzii, întreþinute derãsturnãrile din ierarhiile de tip politic. E adevãratcã, în mod excepþional, se pot înregistraascensiuni neaºteptate într-un canon consideratîncheiat sau închis. Ioan Slavici a fost impusprintre clasici, cu statut definitiv, abia dupãIstoria… lui G. Cãlinescu din 1941. G. Bacovia afost considerat un mare poet numai începând cuanii 1960-1970 ºi abia atunci a fost aºezat alãturide Arghezi, Blaga ºi Ion Barbu.

Tendinþa unui canon recent constituit, cum ecanonul neomodernist, este sã se simplifice, nu sãse îmbogãþeascã. La vârf nu sunt posibilemodificãri decât în caz excepþional. IacobNegruzzi ºi alþi junimiºti minori, ca ºiextrajunimiºti ca Alecsandri sau Hasdeu, aupierdut cursa clasicizãrii. Coºbuc, Goga, DuiliuZamfirescu au cãzut în hãul dintre douã epoci ºidouã canoane. Macedonski are o situaþie ingratã.Ei (ºi ei!) au fost victimele unei astfel desimplificãri. La fel, au cãzut din canonulneomodernist scriitori bine cotaþi de criticainterbelicã sau de public: Ion Pillat, IonMinulescu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu.Ascensiunile spectaculoase de tip Bacovia, validatepe termen lung, sunt rare. Ascensiunispectaculoase pe termen scurt se pot înregistra casimple curiozitãþi de istorie literarã. Din aceastãcategorie cred cã au fãcut parte revenirile dinperioada postdecembristã ale unor scriitori caPetru Dumitriu, Paul Goma, I. D. Sîrbu – care,dupã pãrerea mea, nu au ºanse sã intre în canon.Dar tentativele, revenirile lor în actualitate auimpresionat.

Postmodernismul, relativist ºi pluralist,distruge canonul unic ºi, probabil, însãºi ideea decanon, într-un mod similar cu avangardismele, darfãrã violenþa lor negativistã.

Lupta optzeciºtilor împotriva ºaizeciºtilorpentru un loc în canon este zadarnicã, pentru cãei fac parte din sisteme estetice radical diferite,din epoci diferite, din literaturi diferite. Easeamãnã, prin unele violenþe distructive, cu luptaproletcultiºtilor împotriva scriitorilor interbelici,pe care îi voiau aneantizaþi. Pe termen scurt,realismul socialist ºi-a creat iluzia unei substituþiia canonului modernist (negat radical ºi total), petermen lung nu au realizat nimic. Ierarhiainterbelicã a rãmas neclintitã, dupã cum s-a pututconstata în anii 1960-1970, la revenirea criteriuluiestetic. S-a conservat intactã ºi astãzi, dupã maimult de ºase decenii. G. Cãlinescu în Istoria… sadin 1941 a produs ultimele clarificãri.

Pentru canonul didactic sau canonul literaturiinaþionale, adevãrata problemã de viitor este caredintre scriitorii neomoderniºti sau, în general, aiperioadei postbelice (incluzând deci ºipostmodernismul) rezistã sau vor rezista alãturide scriitorii clasicizaþi în panteonul naþional. Cineva fi consacrat alãturi de Eminescu, Caragiale,Arghezi, Rebreanu ºi Sadoveanu? Rãspunsul afost dat: Marin Preda ºi Nichita Stãnescu – cucertitudine, probabil ºi Marin Sorescu – nu etocmai cert. Rãmâne de vãzut dacã în perioadaimediat urmãtoare vor apãrea modificãri. Nu preacred, deºi reducerile la cele douã sau trei numemi se par simplificãri prea drastice ale canonuluineomodernist, dupã cum e reflectat în canonuldidactic. Singura mea speranþã este clasicizarea luiªtefan Augustin Doinaº. Prevãd sau presupun opromovare ulterioarã (adicã de acum încolo) a luiªtefan Augustin Doinaº, similarã cu a lui Bacoviaîn canonul literaturii interbelice, dupã ce jocurile(adicã ierarhiile) pãreau definitiv fãcute.

simptome

Învãþãturi despre canonIon Simuþ

1155




L iviu Ioan Stoiciu este, dincolo de oriceîndoialã, unul dintre cei mai interesanþipoeþi de azi. Poetul este, cum observa cu

justeþe Marian Papahagi, un “optzecist atipic”, ceformuleazã obsesiile tematice, etice ºi poetice alegeneraþiei sale într-un limbaj propriu, organicindividualizat ºi asumat. Radu G. Þeposuprocedeazã la caracterizarea lui Liviu Ioan Stoiciuprin analogie: “Prin faconda spumoasã ºiprecipitatã, produs al unei oralitãþi ingenioase,poezia lui Liviu Ioan Stoiciu are ceva din verva ºitruculenþa sorescianã din La lilieci. O deosebire îiaºeazã, totuºi, pe cei doi poeþi în loje diferite:Sorescu sugera, forþând ingenuitatea limbajului, omentalitate ºi o psihologie, teatralismul poezieisale fiind mai degrabã o expresie a verosimilitãþii,iar nu o convenþie. Liviu Ioan Stoiciu, dimpotrivã,se foloseºte de oralitatea exprimãrii (care e, înfond, o trãncãnealã leneºã, cu mirãri ºinedumeriri caragialiene) pentru a sugera, prinderiziunea verbozitãþii, precaritatea realului”.

Postura lucidã (ºi ludicã) a poemelor,confesiunea “la rece”, controlatã de instanþeleintelectului, distorsiunile onirice, statutul livresc(ºi, uneori, calofil) al frazei, senzualitateaimagisticã – sunt câteva dintre constantele cãrþilorde poezie ale lui Liviu Ioan Stoiciu. Luciditateapoemelor e programaticã, se impune decisiv, în

ciuda unor imagini incongruente, de tipuldicteului automat (tehnicã folositã de multe oride poet) ºi, mai ales, în pofida tonalitãþiiconfesive. Confesiunea e, de cele mai multe ori,corectatã de o irepresibilã nevoie de obiectivare,de inserþia luciditãþii. De altminteri, o vagã undãde revoltã decurge din disponibilitatea lucidã pecare ºi-o asumã poetul. În Tu eºti ademenirea, pelângã ideea lumii ca miracol ºi a lumii convertiteîn interioritate poate fi sesizat ºi motivulinadecvãrii dintre om ºi real, al nevoii decomunicare, mereu refuzate, a omului curealitatea: “tu, cauzã a tuturor lucrurilor. Lucrurilefãrã de care nu/ ai fi tu, din imediata/ apropiere,acasã, imobile, urmând/ fericirea/ proprie, masade scris, de exemplu, peretele/ din faþã, prin caretreci, cana/ cenuºie, cu o dungã uscatã de cafea,ce aratã pânã unde/ a fost ea plinã, calendarulortodox sub/ sticlã cãrþile unicelulare treisprezecegrãmezi ºi/ aparatul de radio portativ, închis:când/ toate acestea îºi ies din muþenie… Nu telãsa! Nu te lãsa/ descumpãnit. Azi când simþi cã/ai capãtul iar în gâtlejul/ leului: din pustiul jungleiacestei epoci de confuzie…”

O poeticã a eului e exprimatã, de cele maimulte ori, autorul încercând fie sã-ºi descifrezetrecutul, fie sã sesizeze dinamica sensurilor lumii.Obsesia interioritãþii e figuratã uneori în opticã

suprarealistã, poetul juxtapunând imaginidisparate, neanaloge, combinându-le, comparându-le ºi încercând sã scoatã din aceste amalgamãriimagistice un sens nou. În Iubind soarele, piatrãbãtrânã luxurianþa imagisticã are o alurã oniricã, estrãbãtutã de un fior suprarealist, dar serevendicã, parcã, totodatã ºi de la caragialianulinventar de “Moºi”, cu o suplimentarã adieremetafizicã a neantului: “îmbrãcaþi în suveniruri,cotcodãcind la mila/ aproapelui: prafuri de dar,/colorate… Impresii! Bune, rele… Corãbii/ cuelefanþi,/ Hipopotami… Celule vegetative…Întoarcem planºa: faþa de/ maimuþãcontemporanã…Ah, aceastã neliniºte: de lacatedrã,/ când se dã semnalul/ Reînvierii…”

Imagistica oniricã rãzbate ºi din poemulHãituire, unde introspecþia, recuperarea timpuluitrecut prin amintire se profileazã pe un ecranapocaliptic animat de imagini terifiante amintindde Hyeronimus Bosch (“îºi ridica rochia, trecea/peste un pod inundat… Sunt valuri, un/ val defoc, un val de apã: fuga, simte cã a fost/ atinsã,þipãt/ prin somn, nu se uitã înapoi, e/ odescãrcare în tot corpul, îºi revine, la picioare eun mamifer abisal… E o/ apologie a naturii: aruºinii ºi a barbariei! Iubito…”).

Reflexul cotidianului (precum în Am lipiturechea de uºã: despre tot ce se vorbeºte învãzduh?) îºi transferã uneori energiilesemnificante în notaþiile autobiografice, în carepropensiunea spre concret, spre detaliul sugestiv edoar un prag pe care se poate pãºi spre o diafanãlume de dincolo. Misterul, numinosul se sprijinãpe un element banal, aparent fãrã semnificaþiemiticã, care însã, prin energia-i iradiantã, capãtã o

A cestea sunt problemele pe care leanalizeazã volumul editat de Grupul destudii al Academiei de ºtiinþe morale ºi

politice franceze, sub direcþia lui Jacques Lepretteºi Henri Pigeat (Éthique et qualité del’information, P.U.F., 2004). Pornind de laconstatarea cã activitatea jurnalisticã se înscrie îndomeniile moralei, dreptului, eticii ºi deontologieiprofesionale, studiul îºi propune sã stabileascã untablou al problematicii ºi practicilor deontologieiinformaþiei în lume. „Morala edicteazã marileprincipii ale timpului ºi ale grupului în careopereazã jurnalistul. Etica analizeazã drepturile ºiîndatoririle jurnalistului ºi cautã sã le deducãnormele. Dreptul se ocupã cu obligaþiile legale ºisancþionarea lor. Deontologiei profesionale îirevine sã enunþe regulile de conduitã operaþionalesituate în afara domeniului legal, dar nu maipuþin importante.” (p.7). Prima parte a lucrãriiprezintã noile riscuri ºi noile exigenþedeontologice, în condiþiile puterii crescânde pecare media au dobândit-o astãzi. Domeniulinformaþiei ºi al presei este influenþat de douãrealitãþi noi: domnia generalizatã a economiei depiaþã în lume ºi irupþia unor noi tehnici aleinformaþiei ºi ale comunicaþiei. Dominantaeconomicã determinã dublul caracter almijloacelor de comunicare: ele sunt în acelaºi

timp întreprinderi comerciale sau industriale ºivectori ai unor bunuri culturale ºi sociale.Economia de piaþã conduce media cãtre o nouãtiranie, cea a rentabilitãþii. Evoluþia tehnicii punede asemenea în pericol mijloacele de comunicare,prin faptul cã suprainformaþia omoarã informaþiapropriu-zisã, pentru cã abundenþa informaþionalãdeterminã adesea confuzia ºi uitarea rapidã. Încondiþiile acestei evoluþii a lumii mediatice,publicul se îndoieºte adesea de independenþajurnaliºtilor, pierzându-ºi încrederea în ei, ceea cedeterminã interogaþia asupra responsabilitãþii ºideontologiei profesiei. Deontologia jurnalisticã,subliniazã autorii lucrãrii, trebuie sã se întemeieze„pe principiile moralei, îndatorirea de a respectaadevãrul ºi pe celãlalt, apoi pe prescripþiile legii,adicã dreptul la informaþie, libertatea de expresie,democraþia, veracitatea, pluralismul informaþiei,respectul legalitãþii, al vieþii private ºi al imaginiifiecãruia, drepturile speciale ale tineretului sicopilului, respingerea oricãrei discriminãri.” Suntexaminate în continuare mecanismele autoreglãrii,adicã ale creãrii, în interiorul profesiei, a unordispozitive ºi instanþe ce ar putea defini niºtereguli de conduitã profesionalã, asigurând înacelaºi timp respectarea lor. Instrumenteleautoreglãrii sunt codurile deontologice, consiliilede presã, mediatorii, organizarea ziariºtilor în

asociaþii ºi sindicate, educaþia ºi cercetarea, criticamedia etc. Deºi codurile deontologice din întreagalume se bazeazã în mare pe aceleaºi principii,istoria, culturile sociopolitice ºi contextuleconomic determinã abordãri diferite în lume.Acestea sunt analizate, cu particularitãþile lorgeografice, în partea a doua a lucrãrii,constatându-se o pondere diferitã a legii ºi aautoreglãrii din interiorul profesiei de la þarã laþarã. În ce priveºte Franþa, cãreia îi este consacratãultima parte a cãrþii, autorii opineazã cã ziaristicafrancezã se singularizeazã printr-un dispozitivlegal de reglementare dintre cele mai greoaie, lacare se adaugã absenþa unei etici profesionaleformalizate ºi a unor mecanisme de autoreglare:„Editorii ºi majoritatea ziariºtilor susþin cãdeontologia este o afacere personalã sau, cel mult,a fiecãrei redacþii”. Recomandãrile autorilor,vizând sã remedieze aceastã stare de fapt, vizeazãparticiparea societãþii civile la deontologiainformaþiei, o reflecþie eticã mai dezvoltatã ºi maimultã analizã criticã. Cartea abordeazã oproblematicã deosebit de actualã, în condiþiileexploziei mediatice, asupra cãreia trebuie sãreflecteze atât „protagoniºtii”, jurnaliºti în presascrisã sau audiovizualã, cât ºi publicul, beneficiaral informaþiei, dotat uneori cu insuficient simþcritic.

accent

Etica ºi calitatea informaþieiLetiþia Ilea

eseu

Liviu Ioan Stoiciu -optzecistul „atipic”

Iulian Boldea

1166




aurã transcendentã ce nu se reveleazã decâtochilor inocenþi: “Nu ºtiu nici azi de ce o varãîntreagã, în/ 1980, când îmi/ apãrea prima cartede versuri, în partea/ aceea a ogrãzii de laafumãtoare la pãrinþi am/ fost atras în modirezistibil de tufa/ de mãcieº, una/ crescutã dupãdispariþia mamei mele ºi/ lãsatã în legea ei,nemaibãgatã de mine pânã acum în/ seamã, tufaare pe puþin treizeci de ani? O varã/ întreagã în1980 am fost/ pur ºi simplu hipnotizat de ea: decâte ori veneam acasã,/ simþeam un/ fel deputere atentã, necunoscutã în jur care/ mi setransmitea” (Un an mai târziu am uitat).

Versurile lui Liviu Ioan Stoiciu îºi asumãadesea un statut livresc, prin referinþele la actulscrisului, prin problematizarea unei existenþe pusesub semnul scripturalitãþii. Vitalitatea se resoarbeacum în metafore ºi simboluri ale textului,confesiunea îºi traseazã un contur geometric iarvoinþa de comunicare e absorbitã în discursuldespre sine. Mitologia scrisului e formulatã fie întermeni livreºti (Nopþi albe), fie prin integrarea îndiscurs a unor parafraze sau a unor sintagmepreexistente în imaginarul poetic, de tipul: “Laoglindã: îþi / ºtergi cu un burete masca de suc decastravete (…)” sau “sunt singur, -- singur, singur”.

Un exemplu potrivit pentru alura parodic-ironicã a poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu e ºipoemul Destin fanfaron, ce poate fi privit ºi ca oreplicã textualã la poezia lui Alexe Mateevici:“Limba noastrã românã azi, care creºte pe/ toatedrumurile ºi/ pe care o mãnâncã vitele! Din/strãmoºi. Cãlcatã/ în picioare de sufleteleîncãlþate în opinci de fier./ Mângâiatã în pat,odatã cu vântul de miazãzi./ Mângâiatã ca tine,iubito./ Buruianã prãfuitã de camioane. ªi/ uscatãde inimile /îndrãgostiþilor… Datã foc. Limbaromânã. O/ visãm cu mâinile sub cap… BunulDumnezeu o seamãnã el/ O culege! Ea/ e aceeacare pregãteºte calea: la o stea ce/ dã luminã…Luminã din/ luminã?”

Temele poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu nu facdecât sã profileze o imagine a eului liric, austerãºi lucidã în acelaºi timp, ºi sã reveleze un proiectpoetic inconfundabil, urmat cu tenacitate deautor. Percepþia crispatã a unui real agonic, ce serefuzã oricãrui sens, îºi gãseºte o adecvatãcontrapondere în figuraþia idealã a unui spaþiutranscendent, marcat de imaterialitate. Între acestedouã lumi (paralele) oscileazã eul liric în cãutareade sine, decantându-ºi neliniºtea ºi crispãrile înmelodios, abia auzit son al beatitudinii.

Oscilând între absorbþia realului, în cele maiinfime date ale sale ºi replierea în orizontulvisului, între expansiunea imagisticã ºi reculul înimaginar, limbajul poetic are o þinutã distinctã laLiviu Ioan Stoiciu: când diafan ºi auster, mimândgraþiozitatea ºi ceremonialul, când atroce, grotesc,nerefuzând accentele suprarealiste oriexpresioniste. Mai toate cãrþile lui Liviu IoanStoiciu reconfirmã apetenþa autorului pentruaceste invariante stilistice, prezente, desigur, îndoze ºi cu finalitãþi diferite, în poemele sale.

Existã, la drept vorbind, douã palieresemantice în poezia lui Liviu Ioan Stoiciu: unnivel al pitorescului, îmbibat de senzorialitate,prin care poemul transcrie nesãþios realitatea înlatura ei de concret pur ºi un nivel metafizic, altranscendenþei mântuitoare. Între cele douã niveleruptura nu este totalã, existând filiaþii, legãturi,praguri între douã domenii cu toate acesteadistincte. Aºa dupã cum sacrul se aflã camuflat însubstanþã profanã, orizontul metafizic setravesteºte în concret ºi derizoriu. În fond, el nupoate fi intuit decât dacã preia o figuraþieconcretã, singura accesibilã ochiului. O astfel de

intuire a unei realitãþi transindividuale, denenumit are ca revers ºi imaginarea unui universcu semnificaþii dezafectate, din care semnelesacralitãþii s-au retras, iar figurile umane auaspectul unor marionete lipsite de suportul celuicare le manevra intenþiile ºi miºcãrile.

Un infern al fenomenalitãþii, o bolgie areferenþialitãþii sterpe, privatã de semnificaþieînaltã sunt imagini familiare ale poeziei lui LiviuIoan Stoiciu, prezente ºi în poemul Muzeutransformat în bisericã. În ciuda aglomerãriiimagistice din recuzita poemului sãu, impresia nue de redundanþã, ci, mai curând, de alcãtuire alumii din elemente eteroclite, din care suntevacuate orice fior metafizic, orice boare deidealitate.

Al. Cistelecan noteazã, referindu-se lafizionomia liricii lui Liviu Ioan Stoiciu, cã poetul„a unit acum stratul actualitãþii cu substratul,trecând pe memoria scurtã, imediatã ºitraumaticã. Dacã în primele volume memoria senumãra printre acþionarii textului ºi þinea deschisãpoarta spre un tãrâm de refugiu, fie de mirajerecuperate, fie de developãri cu sens mântuitor, eanu mai e acum principiul catalitic al imaginarului.Acesta e suscitat acum de starea clinicã aprezentului. Radiografia acestuia împinge poemelelui Stoiciu spre invenþia grotescã. Dar grotesca luie o artã a exasperãrii în care, sub privirea declinician ºi sub metafora cinicã, nemiloasã, joacão disperare contorsionatã ºi o compasiunesublimatã”.

Atitudinea predilectã a eului liric în aceastãpoezie este una a crispãrii existenþiale, avehemenþei abia sublimate în notaþia de anvergurãsobrã, liminarã, în faþa unei realitãþi descentrate,cu semnificaþii abolite de mecanica desacralizatã aaparenþelor fãrã relief ontic bine precizat.

Secvenþa iniþialã a poeziei pune în scenã ofiguraþie cvasibiblicã, într-un decor derizoriu, încare chiar prezenþa divinã este desacralizatã, pusãsub semnul degradãrii temporale, al disoluþiei.Scenografia articulatã de poet este una anegativitãþii ºi a derizoriului, în care fiinþeleumane au statutul unor siluete vagi, fãrãconsistenþã existenþialã, supuse precaritãþii ºinonsensului, incapabile sã perceapã, la adevãratelesale dimensiuni, prezenþa divinã: ”Dumnezeutrece prin faþa ferestrei, cu sirenã – vezi/ cîtezbîrcituri are pe faþã? Nu vãd.// Scîrþîieduºumeaua: sprijiniþi pe coate, muþi/ ºi azi, vãclãtinaþi/ linguriþa în ceaºcã, nemulþumiþi. Cioara,de pe/ uºa de la intrare, cîrîie, strigã, îºi/ batearipile, numai noi doi o/ înþelegem: «norocul vãsurîde iar», spune ea. Voi, din popor,/ aplaudaþi.Nu te mai holba atît: ce/ ai, mã doare capul, sãnu fii/ deocheatã... Nu de cap mã plîng eu, ci dece eºti/ tu în cîmpul de rapiþã, în fotografie,

lîngã/ tipa aia cu sînii goi: Îi/ tremurã glasul, iar/începi? Coborînd împreunã de pe colinã...”.

Poemul se încheie în aceeaºi notã lipsitã deorice iluzii compensatorii, prin desemnarea uneilumi în care neantul e omniprezent. Prezent înrealitatea exterioarã, cu anomia ei, cu lipsa ei desens înalt, dar manifest ºi în dimensiuneainterioarã a fiinþei umane. Se stabileºte, chiar, unparalelism, între exterioritate ºi interioritate, întreconºtiinþa golitã de relevanþã semanticã ºiuniversul din care orice impuls utopic,transcendent, s-a retras. Imaginea absenþei, agolului, a urâtului atotputernic este redatã cu ofrenezie a crispãrii ontologice, concretizatã, lanivel formal, prin tuºe incisive, prin trãsãturidecise, ferme ale penelului, care funcþioneazãaidoma unui scalpel, procedând la o disecþiemetodicã a unui real cu semnificaþii simboliceamputate: “Abia/ ieºiþi din fãþãrnicie ºi intraþi într-un/ muzeu de ºtiinþe naturale,/ liberi, muzeutransformat în bisericã – fiþi/ binecuvîntaþi cutoþii, «neantul se aflã în mine»”.

Austeritatea decorului citadin, cu amprenta saexpresionistã, scenariul liric marcat de culorileunei “utopii negre” (Ion Bogdan Lefter),ambiguitatea semanticã a alcãtuirilor textuale,relevanþa expresivã a imaginilor nimicului, aleneantului sunt, în linii mari, principalelecoordonate ale acestei poezii reprezentativepentru lirismul lui Liviu Ioan Stoiciu. La care seadaugã un stil de o extremã precizie, vag oracular,cu efecte spectaculare, prin în-scenarea parabolicãa viziunii poetice ºi cu o cromaticã netã, de omare densitate. Descifratã ca o mitologierãsturnatã, cu polii semnificaþiilor inversaþi,poezia lui Stoiciu e privitã de Radu G. Þeposu, depildã, ca un amestec “voit de sacru ºi profan, detranscendenþã schimonositã ºi realitate sucitã.Lumea însãºi e o imitaþie apocrifã a idealitãþii.Poetul, care e un Christ hãituit ºi alungat cupietre, are chipul grotesc al martirului. Toatesugestiile merg în aceastã direcþie, a decãderiiabsolutului în bufonerie ºi frivolitate. Simbolisticabiblicã e înfãºuratã în mitologia trivialã aexistenþei larvare. Impresia generalã e de înscenareconfuzã, de bâlci al deºertãciunilor. Poezia poatefi înþeleasã, în acest sens, ºi ca o hermeneuticã, însensul cã ea ne ajutã sã descifrãm reminiscenþelesacre ale degringoladei, amestecul fin de speranþãintrovertitã ºi exhibare cinicã”.

Fragmentarismul, ce se poate observa înproiectul liric al lui Liviu Ioan Stoiciu, nu excludeo voinþã ordonatoare, un impuls constructiv, princare poetul, asemeni unui regizor atent altextului, distribuie roluri ºi decoruri, stabileºtesuprafeþele ºi luminile optime, refãcând un senscoerent al viziunii poetice.

Anonim, Portretul multiplu al lui Henri-Pierre Roche, 1917

1177




prietenul meu, patria meadepun mãrturie cã am vegheat o noapte pemalul unei bãlþi în spatele blocului stînd pe vine asurzit debeznã dorindu-mi o iubitã parcimonioasã cu spumela gurã dar m-am trezit cu o gîlmã de carne putredãcrescutã în ceafã la primul scheunat al cîinelui a început sã mãagaseze umilã pleoscãindu-ºi limbile articulînd grotesc rugîndu-mã sã-mi potolesc furia din tãlpi ºidin testicule sã-mi ostoiesc mãdularele în plinã fermentare

depun mãrturie cã astfel pulverizat într-o mînã de oameni mãrunþi oameni mãrunþi politicoºi am traversat în liniºte strada ºi am învins tracul ce mã gîtuia

aici pute a hoit ºi ce fel de viaþã e asta ascult predica mãsuratã a zidului cu inima de scîrnã damful teniºii mei rupþi ºi murdari

breºa în realitate cînd de beat ce eºti ajungi la scara blocului cuaia intri urci la etajul trei cu aia te opreºti i-o tragi în întunericul palierului la aia te duci te arunci în pat dupã ce-ai alungat-o peaia ºi bolmojeºti o rugãciune din reflex pînã adormi

depun mãrturie cã a doua zi va fi tristã o sã plouã mãrunt ºi prima respiraþie conºtientã a ta va fi înecãcioasã.

bunul meu prieten behemoth tu trebuie sã ºtii mai bine tu ai cãrui ochi au o stranie materialitate reflectaþi în posomorîta baltã din spateleblocului unde veghez cînd sunt alergic la halbele lor de inox ºi la bucile lor fãrã piele tu trebuie sã ºtii mai bine cã aici pute a hoit ºi a cuþit de bucãtarie

douã poeme~ aº vrea sã te mãnînc, sã ºtii, zice cînd ne-am întîlnit odatã total întîmplãtor, pe stradã. sau nu vezi cum ºtiu sã-mi deschid lasciv ºi disperat gura ca un peºte aruncat pe þãrm

nu vezi cum imaginea coapselor mele te învãluie ºi te striveºte încetul cu încetul

foarte bine, am spus – era prima datã cînd o vedeam ºi la dreptvorbind mi-era ºi mie foame

~ apoi au urmat nopþile lungi care veneau lamine cu miros de sugar ca un lichid cald pe þevile subþiri ale realitãþii

eram ca un grumaz tãiat revãrsîndu-mã spretine

spuneam atunci adevãrat zic moartea este celmai mare fleac spuneam atunci adevãrat zic eu însumi suntcel mai miºto dintre fleacuri

ºi într-adevãr nu mîncasem nimic în ziua aceea dar nu-mi pãsa cãci tu erai acolo încolãcitã cao mîþã cafenie privind cum plin de speranþã îmi aprind þigara

ca un grumaz tãiat

Capul acestuia rostogolindu-sepe suprafaþa moale a butuculuiªi mã dau cu bicicleta prin Mãnãºtur Seara, cînd gelaþii sparg seminþe în faþã la fast-food ºi îºi admirã frizurile îndrãzneþe în parbrizeleîntunecate ale maºinilor. Ador sã mã dau cu bicicleta prin Mãnãºtur sã privesc blocurile afumate, comuniste, sã trag puternic, în nãri, forfota demenþialã aºmecherilor. Nu e loc mai frumos în lume decît ãsta. Aici inima mea îºi gãseºte pe de-a-ntregulliniºtea, iar picioarele îmi sunt furnicate plãcut pe pedale. Aici mã simt un soldãþoi în pantaloni scurþi, care este decapitat orã de orã, zi dupã zi, al cãrui cap se rostogoleºte, mînjind cu sîngegros, strãzile miºcãtoare. Strãzile miºcãtoare, vibraþia din dîra fiecãreiticãloºenii, abia perceptibilã. Se rostogoleºte, alandala, spre suprafaþa moalea butucului. ªi mã dau cu bicicleta prin Mãnãºtur. Dîndu-mi seama cã îmi creºte pãr din ficat ºidin splinã. (oare celorlalþi le-o fi crescînd?) Dîndu-mi seama cã am sîrmã ghimpatã lagurã, cã întreg cartierul se comprimã venind-tãvãlug spre mine sã mã înghitã. Vãd halbele de bere pe terase, pe toþi tipii ãia cu feþele congestionate privindu-le.

E ceva ca un cutremur, naiba ºtie, respirfurios, picioarele au început sã mi se înmoaie.

Dinþii îmi devin lichizi ºi asud abundent, ultimul lucru pe care pot sã-l fac este sã ducmîna la buzunar sã vãd dacã am toþi banii la mine.

poeme simple

poem simplu Am douãzeci de ani ºi deja se întîmplã tot mai des sã-mi tremure mîinile cînd îmi privesc fãrã gînduri trupul

abia trezit din somn ºi parcã fãtat pe cearºaful galben mirosind a vechi din care nu m-am ridicat niciodatã

cu o altã stare decît aceea a unei pãroase neimportanþe. ºi cu inima învîrtoºatã,

cu unghiile lungi ºi murdare, liniºtit ºi organizat mã rostogolesc greoi

spre galeria de hîrtie a zilei cãptuºitã cu felii de ou fiert, pe care o bat de la un capãt la altul

þinîndu-mã cu mîinile de pereþi ºi înfulecînd la amiazã

poem simplu vocea interzisã þiuie insuportabil pe toatestrãzile.

golit stau în faþã la plãcintãrie aºteptîndu-miplãcinta ºi nici un triumf nu vine sã-mi apere liniºtea nici o libertate sã-mi lingã sarea de pe piept, nici o moarte nu mã face azi sã strãnut.

cãci aºa vãd eu: libertatea precum limba uneivaci, moartea ca o rãcealã.

sunt un chip de mort fãrîmicios ºi amorf, dar asta nu mã sperie cîtuºi de puþin.

scîrba se îndepãrteazã.

poezia

Andrei Doboº

Andrei Doboº ºi Cosmin Perþa

În faþa "bãtrînilor" în etate de 27-29-30, care alcãtuiesc "grosul" Clubului de Lecturã, Andrei Doboº vorbeºte rar, iar cînd o face parcã

cineva i-ar smulge cuvintele cu forcepsul. E drept, atunci cînd vine, replica lui e întotdeauna ironicã, e calambur, e mizerabilism

mimat, pe urmele "strãmoºilor" Nimigean, Lungu, Sociu. La fel, în versurile lui Doboº, cuvintele (chiar lexicul grosier, neoexpre-

sionist) au savoare aparte. Forþã ºi penetranþã. Pentru mine Andrei Doboº - cu toate minusurile ºi incertitudinile din poezia de acum

- este asemeni "ºefului" din povestirea lui Salinger: ruºinat sã plîngã cînd viaþa-i e întoarsã pe dos, cînd iubita l-a pãrãsit etc. Dar

versurile lui Doboº adesea plîng.

1188




O ri de câte ori urcam în tren în gara de laNãsãud – îmi spunea un prieten dinpartea locului – aveam senzaþia cã ori o

sã pierd trenul, ori o sã mi se întâmple cevaneplãcut ºi-mi aminteam de Nicolae Tabãrã dinPrislop ºi fiul lui, din Proºtii lui L. R. care sesculaserã la douã noaptea pentru a prinde trenulde ºapte pânã la Salva ºi-l pierduserã.

Peronul e prea jos, iar treptele prea înalte ºiîntr-adevãr e geu sã te caþeri când ai ºi bagaje.

Când trenul s-a oprit, m-am prins de barã, m-am sãltat pe scãri împingând un bagaj în faþãîn timp ce pe celãlalt mi-l dãdu însoþitorul meu –dar tocmai atunci un þigãnuº cu acordeonul seînghesui ºi el pe scãri pe sub mâna mea, iarcineva îl luã de ceafã ºi-l împinse cât colo, spretoaletã, admonestându-l: „Fire-ai al dracului,þigane, vrei sã împingi pe cineva sub roþi?”.

În primul compartiment era un singur individ,lângã geam. Aº fi preferat un compartiment liber.

În al doilea erau doi moldoveni care sedescãlþaserã ºi se întinseserã pe cele douãbanchete. Pe jos era plin de coji de seminþe ºiscrum de þigarã.

În urmãtorul, o þigancã grasã îºi alãpta copilul,aºa cã m-am întors la primul compartiment, undeera individul singur, deºi evit de obicei asemeneasituaþii în care vrând-nevrând eºti obligat sã intriîn vorbã.

Omul din compartimentul în care intrasem,de vreo 30-35 de ani, era brunet, neras, îmbrãcatsubþire, cu niºte blugi uzaþi ºi un jerseu albastru,pe gât, avea o pungã de plastic lângã picioare dincare tot gusta câte ceva.

Mã întâmpinã cu o excesivã bunãvoinþãspunându-mi cã e foarte bine cã am venit, fiindcãse plictiseºte singur ºi îi place sã discute tottimpul cu cineva.

Trebuie sã spun cã omul pãrea suspect. Deunde atâta amabilitate, de unde atâta chef devorbã? Dacã era un hoþ?

Se agita, deveni excesiv de vorbãreþ ºi pentrumoment regretam cã m-am întors acolo. Pãrându-mi-se cã mã aflu în nesiguranþã, cãutam unpretext sã plec. ªi chiar dacã nu era un individpericulos, nu aveam chef sã mã antrenez într-opãlãvrãgealã de circumstanþã despre furt,miliardari de carton care au jecmãnit bunurileþãrii ca-n junglã prin cumetrii ºi afaceri oneroase,cumpãrându-ºi avioane în numai vreo zece ani,chiar insule în þinuturi exotice sau despretroglodiþi din vechiul regim care au deprins ºipasiunea boiereascã a vânãtorii (împuºcându-seuneori unii pe alþii chiar ºi în locuri unde nici nuse aºteptau), despre mizerie ºi politicã – sfidare acelui mai elementar bun-simþ de cãtre niºtedomni proveniþi din ciurucuri ºi mitocani reduºicultural, cu deprinderi elementare ºi un limbaj pemãsura acestora – probleme la ordinea zilei.

Pentru mine plictiseala nu existã ºi prefer maidegrabã sã cãlãtoresc singur, sã mã gândesc la cevreau eu decât sã-mi debiteze cineva tot felul detâmpenii care îl preocupã, vãzute prin optica lui,uneori aiurea, urmând sã fac efortul de a clarifica,a lãmuri, a explica. Aceasta, pentru cã îmirepugnã la cei mai mulþi oameni modulanchilozat, eronat sau pro domo de a gândi.

Dupã ce mi-am pus bagajele pe bancheta dinfaþã, provizoriu, aºezându-mã în colþul opus,lângã uºã, încã mai gândindu-mã ce pot sã fac,

omul începu: -- Domnule, nu sunteþi curios unde mã duc?

Eu, în locul dumneavostrã, aº fi foarte curios.Dupã cum mã vedeþi îmbrãcat ºi pregãtit, aþiputea crede cã nu mã duc prea departe. Dar mãduc!

-- ? -- Mã duc în lume. Cât vãd cu ochii. Pe

cuvânt, sã nu credeþi cã glumesc sau cã suntpuþin þicnit, ãsta-i adevãrul, asta fac, mã duc înlume!

-- De ce? Omul pãrea foarte grav în ceea ce spunea, iar

întrebarea era pusã chiar numai sã simtã cã e luatîn seamã, sã nu se simtã desconsiderat.

-- Vã daþi seama, domnule, continuã el, sãîntâlniþi un om cu o plasã de plastic în care nuare nici haine, nici mâncare mãcar pentru o zi ºipleacã în cãlãtorie nu pentru o zi, o sãptãmânãsau o lunã, nu vi se pare curios? ªi dacã vreþi sãºtiþi, care nu are nici bilet pentru vreo destinaþie?Nu am decât vreo treizeci de lei noi ºi merg pânãunde pot, am vorbit cu ceferistul cã îi dau ºi luiceva, dar din ãºtia cât credeþi cã pot sã-i dau, iardacã mã dã jos, n-am ce sã fac decât sã mã urcdin nou!

Domnule, sunteþi un om inteligent, puteþi sãînþelegeþi cã mã duc în lume pânã unde mã vorþine picioarele, pentru cã altfel nu se poate! Numai existã nici o ºansã, nici o ieºire! Suntdisperat, mã credeþi? Am trei copii, nu mai avemserviciu nici eu, nici nevastã-mea, fabrica deþesãturi la care lucra ea s-a desfiinþat, a mea, delactate, e deja o ruinã, nu ne primeºte nimeni, nugãsesc de lucru mãcar eu, n-am ce sã le dau demâncare, vã rog sã mã iertaþi, dacã puteþi sãînþelegeþi aºa ceva, cã mi-a ajuns cuþitul la os, iar

nevastã-mea mi-a zis: „Fã ceva!”. Ce sã fac? Aºa cã astã datã am pornit la

întâmplare. Data trecutã, când am plecat, m-ampregãtit din timp, prevãzãtor, cu una, cu alta, dara ieºit prost! Mai prost nici cã se putea!

- Îmi pare rãu, am zis vag, pentru a nu mãimplica ºi totuºi pentru a-i da dreptate ºi a nu-ldescuraja, dar avalanºa lui de cuvinte, demãrturisiri nu-mi dãdea totuºi încã destulãsiguranþã, deºi din ceea ce spunea era de crezut ºiîncepuse sã mã cuprindã o imensã milã de el. Cuce puteam sã-l ajut pe acest om cu adevãratnecãjit, disperat? Sã-i dau ceva bani? Tot nuînsemna mare lucru, fiindcã nu-i puteam da preamulþi. ªi n-aº fi vrut cu nici un preþ sã-l jignesc.

- Pot sã muncesc orice, continuã el, ºi oricât,de la zugrãvit, zidit, pus parchet, sãpat, cosit,cules de fructe, orice, dar vreau sã-mi ajungã baniipentru familie, pentru copii, altfel mã simt un omumilit, inutil. ªi aici, unde ar fi normal, în þaramea, nu gãsesc ºi nu mai existã nici o ºansã. E olume de hoþi ºi afaceriºti ajunºi peste noapte marimagnaþi, care vând petrolul, pãdurile, marmora,gazul, apa, bunuri ale þãrii, ca particulari – deunde au dobândit deodatã acest drept? – iar noiplãtim taxe, impozite mari pe orice, suportãmscumpiri zilnice, devenind muritori de foame. Îmi vine sã le dau foc. Nu mi-a plãcut nici cum afost, sunt o fire liberã, nu pot fi cãlcat în picioare,umilit. Deocamdatã asta fac: fug cât vãd cu ochiisã-mi gãsesc un rost. E imposibil sã nu dauundeva de capãt, deºi pânã acum nu am avutdecât eºecuri.

***

Începu sã spunã cum a plecat prima datã pânãla Timiºoara sã gãseascã de lucru. A aflat repedecã într-o piaþã veneau sã angajeze oameni pentrucoasã. A cosit o sãptãmânã, a luat o sumãoarecare de bani pe care i-a trimis acasã, dar zilelecare au urmat au început ploile ºi n-a mai avut de

proza

Iarba-albastrã de acasãValeriu Varvari

75 HP (Bucureºti) numãr unic 1924

1199




lucru. A mai lucrat vreo douã zile la încãrcat ºidescãrcat în garã, ca sã nu stea degeaba, darnoaptea nu avea unde sã doarmã, stãtea împreunãcu alþii în sala de aºteptare, pânã când i-a alungatpoliþia. Ploile nu s-au oprit. Din banii pe care îimai avea a cumpãrat douãzeci de euro ºi a plecatspre Stamora Moraviþa. A urmãrit un autocar cuturiºti români, s-a amestecat printre ei dupã ce lis-au luat paºapoartele ºi, prinzând un momentpotrivit, s-a urcat în autocar, i-a dat ºoferului ceidouãzeci de euro, iar când a ajuns în primul oraº,a coborât.

Bani nu, mâncare nu, se fãcuse noapte, undesã doarmã? Se duse mai întâi în garã, dar, fiindcãprin sãlile de aºteptare se fãcea control, ieºi peperon ºi-i veni ideea sã se urce într-un vagon vechide marfã, tras alãturi de alte vreo trei pe liniemoartã... Reuºi sã-l deschidã ºi sã intre. Gãsiacolo o hainã veche ºi o pernã din plastic.Probabil mai fusese cineva pe-acolo.

Abia aþipi când se trezi zgâlþâit de doi inºidestul de solizi, unul din ei, cu un ochi mai mic,îl privi pieziº, hlizindu-se. Celãlalt avea îndreptatspre el un cuþit ºi-i cerea sã cumpere un telefonmobil.

„Îl cumpãr”, confirmã el ºi în timp ce se ridicãîncepu sã-ºi întoarcã toate buzunarele pe dosvrând sã arate cã nu are bani, dar îi fãcu sãînþeleagã destul de uºor cã dacã gãsesc la el bani,îi dã cu plãcere fãrã sã-i trebuiascã mobilul.

Cei doi se privirã unul pe altul, râserã, chiorulîi dãdu una dupã ceafã, apoi se aºezarã alãturi sãfumeze o þigarã. Se înþeleserã pânã la urmã destulde uºor: unul era moldovean din Transnistria,chiorul, celãlalt bulgar, din Ruse. Îi convinse sã-lia cu ei, ce vor face, face ºi el, poate gãsescundeva de lucru, el se pricepe la orice ºi poate sãfie de ajutor.

Mai stãturã câteva zile pe-acolo, gãsirã sãîncarce ºi sã descarce niºte vagoane, sã sape niºteºanþuri pentru introducerea unor conducte, sãcureþe un teren de pietrele rãmase în urma unorinundaþii, dupã care furã nevoiþi sã-ºi ia tãlpãºiþa.Se fãcea un control sever asupra tuturor strãinilordin zonã. Se furaserã douã maºini. Cei doireuºiserã sã-i facã rost de un paºaport cât de câtcorespunzãtor pe care aplicaserã o pozã a luifãcutã ocazional, pe stradã, dupã care luarã untren pânã la Nis, hotãrâþi sã treacã în Italia.

-- De noi s-a mai ataºat un vagabond, unul cucare lucrasem la curãþarea terenului de pietre.Important era cã el ºtia pe unde putem treceocolind graniþa. De altfel, erau unele perioade sauzile, zicea el, când nici graniþa nu era pãzitã preasever, exista o anumitã înlesnire, probabil voiausã mai scape de câte unii.

Ajunºi în Italia, lângã Trento, am gãsit delucru la o fermã, dar angajarea era cel puþinciudatã. La marginea unei localitãþi, pe deal, eraun fel de baracã unde mai erau vreo zece-doisprezece oameni, bãrbaþi ºi femei, toþi strãini.În fiecare luni ºi vineri venea omul patronuluicare angaja pe noii veniþi sau îi plãtea pe cei carepleacã. Limita era în jur de douãzeci ºi cumtocmai era nevoie, ne-au angajat. Culegeam mereºi scoteam cartofi.

Trebuia sã mergem vreo ºapte kilometri înfiecare zi pânã la locul unde lucram. Primeamtreizeci de dolari pe zi fãrã transport, iar cutransport, douãzeci ºi cinci. Un þigan sau ce era,cu ºtaif, o platformã, ne ducea pânã acolo ºi neaducea seara înapoi, pentru cinci dolari.

Ca sã câºtigi banii aceia trebuia sã munceºtifoarte serios. Ca sã nu stãm degeaba, am lucrat ºisâmbãta, când era benevol, dar dupã vreo douãsãptãmâni eram frânþi. Acolo ar fi fost de lucrupânã toamna târziu la tot felul de munci, darceilalþi n-au mai vrut sã stea. Am primit ceva bani

din care o parte am reuºit sã trimit acasã printr-un tânãr dintr-un sat vecin care lucrase la Trevisoºi pleca împreunã cu un prieten cu maºina. Amreuºit sã trimit ºi un mic pachet pentru copii decare, drept sã vã spun, eram cel mai bucuros. Totel, înainte de a pleca ne-a recomandat la unangajator sã lucrãm în construcþii. Se construia unmotel la ieºirea din oraº. Ne-a atras însã atenþia sãfim serioºi ºi sã ne vedem de treabã.

Omul se opri, vãzu cã intrã ceferistul dincealaltã parte a vagonului ºi-i ieºi în întâmpinare.Îi dãdu ceva de care se vedea cã e nemulþumit, secertarã un timp, apoi se întoarse.

-- Ai naibii, oamenii! Vorbeºti una ºi înþelegalta. Asta e, n-ai ce face. Auziþi? A vrut sã mã deajos, dar pânã la urmã ne-am înþeles. În fine.

La Treviso era destul de cald atunci, iar muncaîn construcþii foarte dificilã, cu atât mai mult cucât noii angajaþi, consideraþi necalificaþi, fãceautreburile cele mai grele.

Gãsiserã undeva, la periferie, o camerã pe careo închiriaserã ºi hotãrârã ca el sã fie bucãtarul, iarpentru aceasta era scutit de contribuþia la chirie.Fãcea cumpãrãturile, pregãtea masa de amiazi pecare o luau cu ei, iar seara luau masa toþi patruacolo unde locuiau. Uneori cumpãrau ºi bere sauvin.

Un timp treburile au mers bine, de fapt destulde puþin, pentru cã ceilalþi au început sã nu maimeargã în fiecare zi la lucru, spunând cã e foartegreu ºi cã o sã-ºi caute în altã parte.

- Mama lor de golani! Când a venit platachiriei, s-a ivit scandalul. Deºi contribuisem ºi eula alimente, au cerut sã le dau partea mea dechirie fiindcã ei n-au bani sã plãteascã ºi pentrumine. Le-am spus cã altfel ne-a fost înþelegerea.„Ce înþelegere? Nici o înþelegere!” a sãrit baºkirul,cãci aºa îi ziceam transnistreanului. Bãuse cammult ºi îl apucaserã dracii. Ne-am luat la bãtaie, ºidupã o pãruialã ca-n filme, pe-aici þi-e drumul!Care-ncotro.

Necãjit, banii mi-i furaserã, am luat-o laîntâmplare spre nord, spre Belluno, fiindcã dejamã orientam pe-acolo, prin jur, ºi am învãþat ºicâteva cuvinte, reuºind sã mã descurc atât cât eranecesar.

Dar ºtiþi, aºa e omul când n-are de lucru, segãseºte în treabã. La ieºirea dintr-o localitate seîntâmplase un accident. M-am oprit dincuriozitate sã vãd, în loc sã trec mai departe, sã-mi vãd de necazurile mele.

Se zicea la noi: „Domnule, aici dacã seîntâmplã ceva vreunui om ºi cade în drum, lumeasare ºi-l ajutã sau cel puþin merge sã vadã ce-i, nupoate trece nimeni indiferent. În Vest, poþi sãmori pe marginea drumului, cã nu se uitã nimenila tine.” Ce oameni indiferenþi ºi reci, gândeameu atunci, chiar rãi! La noi sunt sufletiºti.Sufletiºti, pe dracu! Acolo nu-ºi bagã nimeni nasulunde nu-i fierbe oala, nu-þi intrã nimeni în suflet.Se dã un telefon ºi vine imediat cine trebuie sã seocupe de caz. Aici se adunã gurã-cascã ºi încurcãlucrurile. Ba se mai ºi implicã! Aºa era s-o pãþescºi eu.

Mã impresionaserã foarte mult un bãrbat ºiun copil întinºi pe iarbã pe marginea drumului ºiam vrut sã dau o mânã de ajutor. Cineva m-aprins de hainã, vrând sã mã ducã mai aproape deaccident, ca martor. Închipuiþi-vã cã nu aveamnici paºaport – am uitat sã vã spun – mi-l luaserãindivizii în încãierare, spunând cã, dacã mã maiprind pe-acolo, mã omoarã. M-am smucit, l-amarãtat pe altul ºi, vã spun sincer, nici eu nu maiºtiu cum am scãpat, dar ºtiam clar cã fuga e ceamai sãnãtoasã.

Cu o fricã în mine îngrozitoare, am luat-o seriosla drum cu ce am apucat: cu trenul, cu maºini deocazie, pe jos ºi am ajuns din nou la sârbi.

Spuse apoi cum s-a angajat la un grãsan careavea un fel de bar între douã localitãþi, mai multo cârciumã, sã-i taie lemne, sã-i facã un gard ºi sã-i cureþe pomii din grãdinã. Munca nu era preagrea ºi o fãcea cu plãcere, dar ceva îi dãdea debãnuit. Se înþeleserã sã-i plãteascã la sfârºitulfiecãrei sãptãmâni ºi sã-i dea o masã de amiazi,dacã e grãtar, sã fie cât palma, dacã e vorba decârnaþi sã fie doi ºi aºa mai departe.

În prima zi i-a dat doi cârnaþi, a doua zi ungrãtar, a treia zi numai un cârnaþ, iar a patra ziun grãtar mic. La sfârºitul sãptãmânii nu i-a datdecât jumãtate banii. A mai lãsat sã vadã cum vafi sãptãmâna urmãtoare, a vãzut cã e tot mai rãu,iar peste câteva zile îi spuse cã banii în întregimeîi va primi numai la scadenþã, iar când angajatul a început sã ridice tonul, grãsanul i-a arãtat peumeri gradele, adicã, la nevoie va face apel lapoliþie.

- Ei fire-ai al dracului de escroc, mi-am zis, cupoliþia ta cu tot, îþi arãt eu grade! ªi când a maifãcut figura asta, mai ales cã grãtarul era tot maimic ºi numai câte un cârnaþ, l-am luat de nasturiide la vestã ºi l-am scuturat o datã bine. Merita,fiindcã mi-am dat seama cã e un mincinos, unticãlos care profitã de situaþie, de necazul meu, sãºantajeze. Dupã ce l-am mai smucit de câteva oriîncât i-au ieºit ochii cât cepele, pe-aici þi-e drumul,bãiete! Pur ºi simplu am luat-o la fugã.

La întoarcere am trecut mai uºor. Bine cã amajuns pe pãmânt românesc, mi-am zis. Aici,oricum, sunt la mine acasã. Dar, când dau faþã cuprimul poliþist, vãd cã mã opreºte, se uitã atent lamine, îmi cere actele, ºi, cum nu aveam nici unact, îmi pune cãtuºele ºi mã aresteazã. Mutra measemãna perfect cu portretul robot al unui criminalgrec cãutat de Interpol.

Asta-mi mai trebuia! Dumnezeule! Ce era defãcut?

Pânã una-alta, m-au dus la poliþia dinTimiºoara. Cum sã dovedesc cã eu nu sunt ãla ºicine sunt? O clipã mi-a trecut prin minte: dacãsârbul? Dar nu, era imposibil.

Dupã o reþinere de o zi, omul îºi aduseaminte cã are la Timiºoara un cunoscut care-ifusese coleg la ºcoala profesionalã. Pãrinþiiveniserã din Moldova ºi se angajaserã la o fabricãde confecþii din oraº. Pe urmã s-au mutat iarãºi laHuºu. ªtia unde locuieºte, dar nu-i ºtia adresa.

- A urmat o anchetã, continuã el, cine sunt defapt, de unde sunt, unde am fost, de unde vin ºice-am cãutat eu pe-acolo? Mizeria, disperarea,Dumnezeule! Au cam înþeles. S-au dat telefoane,s-au fãcut verificãri. Nu mai aveam nimic cucriminalul grec.

A apãrut ºi fostul meu coleg de profesionalã,care s-a arãtat foarte surprins sã mã vadã acolo. I-am povestit o parte din întâmplãri, m-a invitatapoi la un restaurant, i-am povestit restul, ºi,aflând cã nu mai am un sfanþ, mi-a dat ceva banisã-mi ajungã de tren pânã acasã.

Asta e!

Desene de Tristan Tzara

2200




Poemul pe care-l prezentãm nu a fost inclusîn volumele antume ale lui ªtefan Aug.Doinaº. Textul restituit, acum, reprezintã o

variantã ineditã a poeziei cu acelaºi titlu, apãrutãîn “Tribuna” (Braºov), IV, 1944, nr.839 (9 febr.),p.2 ºi retipãritã în volumul ªtefan Aug. Doinaº,Poezii din tinereþe, Ediþie îngrijitã ºi prefaþatã deMircea Popa, Biblioteca revistei Familia, Oradea,2005.

Manuscrisul poemului (cu un remarcabilaspect caligrafic), având ca suport o filã de caietstudenþesc de matematicã, se prezintã pe douãcoloane. Prima, compactã, umplând în întregimespaþiul colii de hârtie, conþine textul poemului.Cea de a doua coloanã, situatã în dreapta, esteformatã din 19 versuri propuse ca alternativã, saupur ºi simplu, remanieri ale celor din variantainiþialã. Aceste noi versuri sunt precedate de aco-lade cuprinzând mici linii ce indicã locurile undevor fi inserate. Colaþionarea manuscrisului cu tex-tul apãrut în “Tribuna” din 1944 duce la con-cluzia cã versiunea publicatã atunci în revistãconþine diferenþe semnificative faþã de variantaprezentatã acum, datând din 1943. (Menþionareadatei : “3 Oct. 1943”, aparþinând autorului, segãseºte pe ultimul rând al coloanei din dreapta a filei de manuscris). În afarã de cele 19 versurisemnalate, poetul a operat modificãri în alte 24de versuri din textul iniþial, ceea ce (prinînsumare) înseamnã mai mult de jumãtate dinpoem. Modificãrile reprezintã intervenþiile autoru-lui constând în eliminarea unor versuri, înlocuireaunor sintagme sau, în schimbãri la nivelul sem-nelor de punctuaþie. Se poate remarca, astfel, cumpoetul renunþã la primele patru versuri ce aveau,în prima variantã, un rol introductiv, de a creionao atmosferã poeticã (“Ce arbori triºti îmbãtrânescpeste casa/ în care, primind-o cu uºa deschisã,/vremea încremeni uºor, ca mãtasa/ pe coapsa tacaldã odatã învinsã.”). Prin sacrificarea lor,poemul debuteazã în forþã, ex abrupto. Deosebitde semnificative sunt, în procesul ameliorãriiformei ºi structurii poematice, intervenþiile

arhiva

ªtefan Aug. Doinaº/Ineditcu o prezentare de Dan Damaschin

Istoria se repetã.../ variantã

Ce arbori triºti îmbãtrânesc peste casa în care, primind-o cu uºa deschisã, vremea încremeni uºor, ca mãtasa pe coapsa ta caldã odatã învinsã. Laviþa cu viermi, urmele de pe nisiptoate trecurã lent cu un vânt târzior.Iar în noi, perechi de-amanþi cu acelaº chip-ca imaginile în oglinzile lor -se miºcã neobosite, ‘nsemnând timpuriºi incendii trecute în amintire.Ce tragice trâmbiþe, ce vaste câmpuridesemnate stângaciu lângã fericire!Într-o vreme credeam cã suntem muritori.Floare la ureche sau dârã în apesocoteam toate câte erau pe-aproape,printre cântecul lebedelor, printre flori;iar dragostea noastrã un simplu fir de vântîntre aripi la douã pãsãri buimace.Vai, cum ne ‘nºelarãm cu acest jurãmântcare nici astãzi nu ne poate da pace!Balanþa noastrã de aur se dovedineschimbãtoare ca nãravul lupului.Un ev mitic, aprins, ne întrecu aciîncã flãmânzi de bucatele trupului.Apoi când visarãm a coborî ‘n adânc, -imperiul roman, cu tãiºul subþire,ca pe un paloº îl purtarãm la oblâncrãnindu-ne mereu cu nemulþumire.ªi iatã, de douã mii de ani într’unane iubim la fel, în noi ºi în toþi ceilalþiinºi, - pe care îi va fi mângâiat lunastrecuratã fluid printre arbori înalþi.Dar arborii putrezirã, iar scrumul lor -dãdu naºtere altor arbori, - prea spornic.Numai noi cu profilul curat, zâmbitor,rãmaserãm cu jocul acela statornic.Seara, când zâmbetul tãu creºte pe obrazfin, de parcã nimica nu s-ar întâmpla,ca pe timpul duelurilor, - trag ºi azicu pistolul meu cel vechiu în inima ta,dar gloanþele trec repede, neavând timppentru a ne omorî cu adevãrat.Ridicat de cruciaþi, acelaº anotimpîºi întinde peste noi steagul blestemat.Ochii tãi mari, întunecoºi, cearcãne n’auºi mâna mea tânãrã tremur nu are,- parcã nu ne-am fi iubit fãrã’ncetaredemult, de când piramidele se zideaula umbra palmierilor’nalþi, care-apoimult îndãrãt rãmâneau, pe verticalã, piperniciþi, abia’întorºi de simunuri moiprãbuºite brusc dintr’o stea tropicalã.Câte pumnale am cunoscut, ºi câte bãtãi de ceasornic am auzit trecând!Frumuseþile ne-au devenit urîte,iar strigãtul lumilor ucise prea blând.Cum au putrezit în cer atâtea astre, vina noastrã, - de va fi fost vinã mare,-va fi cãzut de pe trupurile noastreputredã de prea multã rãscumpãrare.Vai, nouã! Plini suntem de-atâta iubireca trestiile de umbletul vântului.Pânã în crucea zãrii trimitem ºtireºi pânã la marginile pãmântuluicã nu cerem astãzi decât sunetul clar cu care sã murim pentru totdeauna,- sã nu’ngropãm ºi veacul acesta amarºi nici sã mai vedem rãsãrind luna...

Laviþa cu viermi, urmele de pe nisip,

- toate se întorc cu un vânt târzior.

- prin care umblarãm dupã fericire!

ªi iatã, de douã mii de ani într’una

umbrele noastre’nalte aici poposesc

sub arborii care s’au schimbat, sub luna

care’ºi va fi încreþit profilul firesc.

De trei ori în douã veacuri, albã, tu cazi

la pieptul meu cu medalii sau coroanã;

ºi ca’n vremea duelurilor - mã’nsemn azi

cu pistolul meu cel vechiu dupã sprânceanã

Desrobit de cruciaþi, auriu anotimp

stã peste noi plin de roade ºi (...)

Dupã atâta ardere fãrã rãgaz

uitarãm cuvintele obiºnuite.

Ca niºte flãcãri lãuntrice, prin obraz

ne vedem azi gândurile negrãite

vina sufletului - de va fi fost mare -

Pânã în crucea zãrilor dãm de ºtire

3. Oct. 1943.

}

}

}

}

}

}

(numeroase) la nivelul sintagmei ºi imaginii poe-tice. Astfel, “toate trecurã lent cu un vânt târzior”devine “toate se întorc cu un vânt târzior”, iardistihul “Ce tragice cascade, ce vaste câmpuri/desemnate stângaciu lângã fericire!” este înlocuitcu varianta mai accentuat dramaticã: “Ce tragicetrâmbiþe, ce vaste câmpuri/ prin care umblarãmdupã fericire!” etc. Mutaþiile pe care le suportãtextul vãdesc nu doar preocuparea autorului pen-tru o þinutã impecabilã a discursului liric, ci, maisemnificativ în cazul lui Doinaº, efortul de clarifi-care ºi potenþare, printr-un spor de pregnanþãmetaforicã, a ideii poetice. Prin dezvãluirile trava-liului de artizan al autorului, manuscrisul poemu-lui Istoria se repetã... ni se propune (ºi) ca ointroducere în laboratorul creaþiei doinaºiene.

Ca ºi în cazul altor poezii de dragoste ale luiªtefan Aug. Doinaº, substanþa lirismului estefecundatã de ideea filozoficã. Transparentã, încazul de faþã, ni se pare a fi ideea eternei reîn-toarceri a identicului. (Prezenþa ideeii de facturãnietzscheeanã nu trebuie sã surprindã la cel careavea sã traducã, ulterior, Also sprach Zarathustra,opera însãºi în care aceastã idee constituie unmotiv central). Învestitã cu atributul veºniciei,iubirea posedã, la rândul ei, harul ºi puterea de aînveºnici efemerul din preajmã. Prinse în miºcareacircularã a eternei reîntoarceri, ce acþioneazã cuforþa unui vârtej cosmic, sau a unei stihii (“vân-tul”, o frecventã metaforã doinaºianã), lucrurilepurtând însemnele efemeritãþii sunt constrânse sãrevinã într-un prezent al memoriei, ca într-orepetiþie perpetuã : “Laviþa cu viermi, urmele depe nisip,/ - toate se întorc cu un vânt târzior”.

Supuse unui fatum funcþionând ca un mecanismimplacabil, prin care firescul însuºi este abolit,imaginile imuabile ale îndrãgostiþilor (“perechi deamanþi cu acelaº chip”) se reîntorc, continuu, înoglinzile ce le-au adãpostit cândva.

Ca un revers al revelaþiei eminesciene din Odãîn metru antic, unde personajul liric ajunge, prineros, la conºtiinþa amarã a finitudinii fiinþei, înpoemul lui Doinaº iluminarea prilejuitã deexperienþa iubirii sugereazã transcendereacondiþiei de muritori, pe care ºi-o asumaserã,dintru început, îndrãgostiþii, condiþie prin prismacãreia, toate lucrurile din preajmã (inclusivsentimentele) purtau amprenta efemerului:“Într-ovreme credeam cã suntem muritori./Floare laureche sau dârã în ape/socoteam toate câte eraupe-aproape,/printre cântecul lebedelor, printreflori;/iar dragostea noastrã un simplu fir devânt/între aripi la douã pãsãri buimace”. Stareade veºnicie, hãrãzitã ca o damnare îndrãgostiþilor,este sugeratã prin metaforica “balanþã de aur”,suspendatã în imuabilitatea ei inumanã.

Contemporani ai ciclurilor istoriei umanitãþii(Evul Mediu, imperiul roman sau vârsta auroralãa antichitãþii “când piramidele se zideau”), prota-goniºtii poemului evolueazã fantasmatic, con-damnaþi la o stereotipie a gesturilor, veºnicã, încontrast cu elementele decorului, marcate demutaþiile ºi ravagiile trecerii timpului : “ºi iatã,de douã mii de ani într’una/umbrele noastre’nalteaici poposesc/sub arborii care s’au schimbat, subluna/care’ºi va fi încreþit profilul firesc”.

Victime ale unei damnãri eterne, de-a lungulcãreia “au putrezit în cer atâtea astre”,

îndrãgostiþii din poem nutresc, totuºi, iluziarãscumpãrãrii propriei vinovãþii. Dorinþa lor (“nucerem astãzi decât sunetul clar/ cu care sã murimpentru totdeauna”) echivaleazã cu aspiraþiadesprinderii, eliberãrii, din ciclul derulându-se lainfinit al eternei reîntoarceri, ciclu în care iubirii i-a revenit rolul identicului, al punctului veºnicegal cu sine.

2211




D e ce s-a gândit Constantin Negoiþã laliteraturã ca la „un cer deschis”? ªi de ceatât de târziu? Unde a stat ascuns atât de

mult timp prietenul sãu Belzebut, cel „iubitor deslavã”, desfrânat, ilogic, trist, lacom ºi mereumânios? A stat ascuns în istorie sau era chiaristoria însãºi?

Sigur, existã ºi un spasm al flãcãrii, dar rãuldin spatele Universului, acesta cum trebuie vãzut?Un roman se numea Pullback, o „construcþiestructuratã perfect pe dorinþa universalã deîntoarcere”, explicã autorul. Dar, dacã metaforiculparadis s-a pierdut ºi toate sunt în stãpânireatimpului, adevãratul nostru loc ºi adevãratanoastrã casã unde sunt? Unde sã ne întoarcem ºicum sã ne inventãm pe noi înºine în fiecare zi,dacã aparþinem mai multor lumi sau nici uneia înîntregime?

ªi cum sã întindem, vorba lui Cioran, fiinþa„dincolo de spaþiul ei” devreme ce, pentru omul

postmodern, „Dumnezeu e un abis privit de jos”?Distanþa dobânditã prin cãderea în timp ar trebuisã ne ofere perspectiva întregului ce urmeazã a firecuperat. Ne-o oferã?

Constantin Negoiþã nu ne spune, în schimbne tulburã liniºtea.

Existã în aceastã discretã rãtãcire a gânduluiprintre malurile întunericului o nuanþãarghezianã: perceperea (pipãirea) întregului. A restaurãrii lui.

Dar întregul? Este el cunoaºtere, icoanã aiubirii, desãvârºire, mãreþie a binelui ca alternativãla semnele de triumf ale calamitãþilor ºi aletragediei?

Jurnal, istorisire sau memorialisticã, toatecãrþile lui Constantin Negoiþã propun un model al„tãrâmului fiinþelor omeneºti”, revenirea,întoarcerea la o idealitate rãnitã, compromisã,uitatã.

Subtilã strategie. Sã te retragi, evitând

amãnuntele, detaliile, refuzând ipocrizia. Dogmaoriginarului în varianta sufletului cãlãtor, fãrãeludarea unei mistici (voluptãþi) a suferinþei. Asuferinþei ca dor, vis ºi nostalgie a totalitãþii.

Cãderea spre cer suprimã detaliile, dar faceauzit strigãtul viziunilor opuse. A vagului în careadevãrul existã ca paradigmã a utopiei. Fiindcãsingura alternativã la confiscarea lui, a adevãrului,este asumarea muririi prin cunoaºterea misterului.Tãrâmul fiinþei din cãrþile lui Constantin Negoiþãeste deplinãtatea divinului ca rod al seminþeiînviate.

la aniversarã

Viaþa ca destinAurel Sasu

Constantin V. Negoiþã, nãscut la 3 februarie 1936, Bucureºti. Absolvent al Facultãþii de Electronicã ºi Telecomunicaþii din

Bucureºti (1958). În 1982 se stabileºte în Statele Unite. Din 1983, e profesor la Departamentul de Computer Science,

Hunter College, City University of New York. Autor a numeroase lucrãri dedicate inteligenþei artificiale ºi sistemelor fuzzy.

A publicat volumele: Pullback, roman (1986), Cybernetic Conspiracy (1988), Connections, memorii (1990), Implications

(1994) ºi Fuzzy Sets (2000). Volume publicate în þarã: Vizitator (2003), Împotriva lui Mango (2004), Logica postmodernului

(2004) ºi Irozii (2005).

2222




Ilie RRad: -- Stimatã Doamnã Repina, ce v-adeterminat sã alegeþi limba românã ca specialitate? Tamara AAleksandrovna RRepina: -- Am absolvitUniversitatea de Stat din Leningrad (acum Sankt-Petersburg) în îndepãrtatul an 1951, primind diplo-ma în care specialitatea a fost formulatã ca„Filologie romanicã”. O asemenea calificare se acor-da studenþilor absolvenþi ai secþiilor de limbafrancezã, spaniolã, italianã, care existau atunci încadrul Catedrei de filologie romanicã. Secþiaromânã nici nu exista. Eu am absolvit secþia delimbã francezã.

Conform planului de studii, la secþia francezã seprevedea, ca o disciplinã facultativã, studierea uneiadin celelalte limbi romanice. Am putut sã aleg oriitalianã, ori spaniolã, ori românã. Ni s-a explicat cãdin aceste trei limbi cel mai greu de învãþat estelimba românã ºi cã tot ea se deosebeºte cel maimult de celelalte limbi romanice. Acest fapt m-adeterminat sa aleg tocmai limba românã. Fetele dingrupa francezã mi-au urmat exemplul ºi, timp deun an de zile, noi am învãþat gramatica, am citit ºiam tradus în ruseºte nuvela istoricã a lui C.Negruzzi, Alexandru Lãpuºneanul, din care noi amreþinut mai ales cuvintele: Capul lui Moþoc vrem!Lecþiile se petreceau sub conducerea profesoarei IdaGrinberg, originarã din Basarabia. Limba românãmi-a plãcut, am gãsit-o melodioasã ºi interesantãdin punct de vedere ºtiinþific. Dar numai atât. Dacãcineva mi-ar fi spus cã voi deveni eu însãmiprofesoarã de românã, nici nu l-aº fi crezut.

Dupã absolvirea Universitãþii, am fostrecomandatã la aspiranturã ºi m-am pus pe lucru,pregãtind o tezã din domeniul gramaticii limbiifranceze, ca sã obþin titlul de candidat în ºtiinþefilologice. Când am trecut în anul doi alaspiranturii, am primit propunerea, din parteaconducãtorilor facultãþii, de a-mi împãrtãºicunoºtinþele pe care le-am cãpãtat la lecþiilefacultative din anii studenþiei unui un grup destudenþi filologi de la diferite catedre, care s-auinteresat de limba românã. Îndrãzneala tinereþii m-apus, în ciuda cunoºtinþelor minime, sã primescaceastã propunere. Perioada de predare a limbiiromâne (dacã se poate numi aºa) n-a durat decâtun an. Dupã aceea, patru ani de zile m-am ocupatnumai de limba francezã (ultimul an al aspiranturii,cu susþinerea, în 1954, a tezei de candidat în ºtiinþe,ºi pe urmã trei ani de muncã pedagogicã laInstitutul de Limbi Strãine din Sverdlovsk (acumEkaterinburg), unde am fost repartizatã dupãabsolvirea aspiranturii), ceea ce m-a fãcut sã uitpuþinele cunoºtinþe de limba românã pe care mi leînsuºisem înainte.

Dar... dacã eu am uitat limba românã, cea dinurmã nu m-a uitat ea pe mine! ªi de data aceastaera limba românã cea care m-a ales pe mine! Iatãcum. Tocmai în anul întoarcerii mele la Leningrad,în 1957, la Universitate se înfiinþase o nouã secþieîn cadrul Catedrei de filologie romanicã, ºi anumecu predarea limbii române ca o limbã despecialitate. Înfiinþarea unei asemenea secþii a fost odorinþã mai veche a academicianului V. F.ªiºmariov, întemeitorul ºcolii ºtiinþifice deromanisticã din Leningrad. Anul 1957 a fost anuldecesului acestui mare savant ºi ºef al catedrei ºi, înmemoria lui, s-a ºi organizat secþia de limbaromânã. De atunci, aceasta funcþioneazã fãrãîntrerupere, pânã în zilele noastre. Peste doi ani, în2007, vom sãrbãtori 50 de ani ai existenþei acesteisecþii, unicã în þara noastrã.

Înfiinþarea secþiei de limba românã a pusînaintea conducãtorilor facultãþii ºi ai catedrei

problema cadrelor didactice. Prima persoanãînsãrcinatã cu predarea limbii române la noua secþiea fost Elena Gheorghievna Golubeva, absolventã asecþiei spaniole, a doua am fost eu. Cineva dinconducãtorii fãcultãþii ºi-a adus aminte de mineºi de lecþiile pe care le-am þinut, fiind aspirantã.

S-a fãcut propunerea respectivã, iar aceasta mi-aîndrumat viaþa în altã direcþie.

Cunoºtinþele noi în domeniul limbii române le-am cãpãtat de data aceasta pe cale „autodidacticã”,o cale care, de fapt, n-a fost uºoarã ºi mi-a cerut omuncã intensã. Sute de pagini din texte româneºtioriginale, citite ºi recitite, povestite mie însãmi cuvoce tare, învãþarea pe de rost a mai multorfragmente din ele, compararea în minte ºi pe hârtiea limbii române, strãinã pentru mine, cu limba meamaternã (limba rusã). Dar nu-mi pare rãu destãruinþele depuse, deoarece, în decursul uneiasemenea însuºiri a limbii române, mi-am datseama de diferenþele dintre limbi, ceea ce m-a ajutatmai târziu la crearea manualelor practice de limbaromânã pentru ruºi.

-- Dupã ce aþi început sã predaþi limba românãla departamentul care pregãteºte specialiºti, aþi avutposibilitatea de a vizita România. Cãlãtoriile Dvs.trebuie sã vã fi ajutat sã adânciþi cunoºtinþeledobândite pe cale autodidacticã. Dupã câte ºtiu, aþiavut contacte personale ºi ºtiinþifice cu mariilingviºti români Al. Graur, I. Iordan, Al. Rosetti. Ceamintiri v-au lãsat întâlnirile cu aceºti filologi deseamã?

-- Limba strãinã nu se poate învãþa numai dincãrþi, ca s-o vorbeºti mai mult sau mai puþin fluent,trebuie sã ai practicã. Am vizitat România de ºaseori, de fiecare datã petrecând în þara Dvs. câte trei-patru sãptãmâni. În ciuda timpului scurt al fiecãreicãlãtorii, mã întorceam acasã îmbogãþitã de impresiiºi cunoºtinþe noi.

Destinul mi-a fãcut ºi un cadou preþios: am avutfericirea sã-i cunosc personal pe academicienii Al.Graur, I. Iordan, Al. Rosetti ºi sã am cu aceºtiadiscuþii rodnice pentru mine. Mari savanþi, limitaþide timp, gãseau de fiecare datã câte douã-trei ore cas-o primeascã, la ei acasã, pe tânãra colegã strãinã,sã rãspundã exhaustiv la numeroasele ei întrebãri,care poate sã le fi pãrut naive. Au avut amabilitateasã se intereseze de viaþa ºi de preocupãrile eiºtiinþifice, sã-i dea sfaturi preþioase. N-am putut sãnu apreciez atmosfera de bunãtate, de ospitalitate ºide înþelegere reciprocã, de respect care, în ciudadiferenþei de vârstã ºi de statut profesional, domneaîn timpul acestor întâlniri.

Spre marele meu regret, toþi aceºti mari savanþiau încetat din viaþã. Sã le fie þãrâna uºoarã! Am sãpãstrez pentru totdeauna amintirea acestor convor-biri, precum ºi sentimentul de sincerã recunoºtinþãpentru atenþia acordatã mie.

Am mai avut contacte personale ºi ºtiinþifice,foarte preþioase ºi ele pentru mine, cu mulþilingviºti de seamã din Bucureºti, la care, deasemenea, gãseam o primire caldã.

Am participat de douã ori, în primii ani aiorganizãrii lor (1961, 1963), la cursurile de varã dela Sinaia, conduse de profesorul B. Cazacu, maitârziu membru al Academiei Române. Cursurile sedesfãºurau pe teritoriul Complexului „Peleº”, fostareºedinþã regalã, de la poalele unui munte pitoresc,în mijlocul unor brazi maiestuoºi. Locul produceaimpresia cã te gãseºti într-o lume de basm.Organizarea cursurilor de varã a fost impecabilã,lecþiile foarte informative, seminariile efectiv la cel

mai înalt grad. Au trecut de atunci mai mult depatruzeci de ani, dar amintirile sunt atât de vii,încât mi se pare cã aceasta n-ar fi fost decât ieri!

-- În 1985, aþi fãcut o vizitã ºi la Cluj-Napoca.Cu ce scop aþi vizitat capitala Translivaniei? Ceimpresie v-a lãsat oraºul nostru?

-- Scopul vizitei mele la Cluj-Napoca a fost de aface un schimb de experienþã în domeniul studieriiºi al predãrii limbii române. Am suþinut ºi ocomunicare în faþa studenþilor ºi a profesorilorFacultãþii de Filologie. În aceastã comunicare amîncercat sã-mi prezint rezultatele obþinute în cursulcercetãrii unor aspecte de gramaticã istoricã ºicontemporanã a limbii române. Am gãsit din parteacolegilor clujeni, ca mai înainte a celor bucureºteni,o primire binevoitoare, iar dupã comunicare, amavut cu ei discuþii foarte interesante ºi folositoarepentru mine.

Pãstrez amintiri plãcute faþã de mulþi colegi dela Universitatea „Babeº-Bolyai”. Cele mai strânsecontacte personale ºi ºtiinþifice le-am avut cuprofesorul Romulus Todoran, al cãrui deces de maitârziu m-a necãjit nespus de mult, ºi cu domnul G. Gruiþã, cu care am avut convorbiri foarteinteresante în privinþa acordului în limba românã ºia altor probleme lingvistice.

Oraºul Cluj-Napoca (atunci Cluj) mi-a lãsat oimpresie de neuitat. Este un oraº care are unfarmec deosebit. Chiar ºi acum, dupã atâþia ani, amînaintea ochilor clãdirea frumoasã a Universitãþii„Babeº-Bolyai”, o statuie ecvestrã monumentalã alui Matei Corvin, Muzeul Satului, cu colecþiile luibogate de case þãrãneºti ºi acareturi autentice. Îmiamintesc ºi de amabilitatea locuitorilor, la care mãadresam pe stradã pentru diverse informaþii.

-- Dacã ne întoarcem la prima Dvs. specialitatelimba francezã, aº vrea sã vã întreb ce loc a ocupataceasta (ºi poate mai ocupã) în activitatea Dvs.profesionalã? ªtiu cã în 1965/ 1966 aþi fost lectorla Sorbona. Ce vã mai amintiþi despre acestlectorat?

-- În ce priveºte limba primei mele specialitãþi,cea francezã, pot spune cã ea n-a ieºit din„arsenalul” meu profesional. A doua mea tezãpentru care am primit gradul de doctor în ºtiinþefilologice (1973) a fost închinatã comparaþiei celordouã limbi (francezã ºi românã) din punctul devedere al diferenþelor în evoluþia lor istoricã.Obiectul comparãrii tipologice l-a constituitdeclinarea substantivelor. Pe baza unuia ºi aceluiaºisistem latin s-au format douã sisteme de declinareromanice cu totul diferite: cea veche, francezã ºi cearomânã. Prima, cu trecerea timpului, s-a descompus

interviu

„Limba românã este cea care m-aales pe mine”

de vorbã cu Tamara Aleksandrovna Repina

2233




ºi a dispãrut, cea de-a doua s-a pãstrat ºi continuãsã funcþioneze ca un fenomen activ pânã în zilelenoastre. Ca rezultat al unui studiu amãnunþit alfaptelor lingvistice, am propus o explicaþie acauzelor descompunerii sistemului de declinareveche francezã ºi ale productivitãþii celei dinromânã.

M-am mai întors la francezã ºi în manualul meude tipologie comparatã a cinci limbi romanice:francezã, italianã (am studiat italiana la cursurile devarã în Italia), spaniolã, portughezã (amândouãînvãþate de mine dupã metoda „autodidacticã”) ºiromânã. Fiecare limbã, în aceastã lucrare (1996),inclusiv franceza, se analizeazã independent decelelalte, ca un sistem gramatical de sine stãtãtor.

În afarã de aceasta, am mai pregãtit ºasecandidaþi în ºtiinþe, cu specialitatea limba francezã,ºi trei tot cu aceastã specialitate, dar în comparaþiecu celelalte limbi romanice.

În ce priveºte anul de lectorat pe care l-ampetrecut la Sorbona, pot sã spun cã am avutcontacte strânse cu studenþii francezi, care seinteresau de limba rusã ºi de istoria þãrii noastre.Convorbirile cu studenþii se efectuau în limbafrancezã, ceea ce a fost pentru mine o practicãbunã în limba francezã vorbitã. Am mai avutprilejul sã asist ºi la câteva ºedinþe ale Societãþii deLingvisticã din Paris. În timpul celor douã vacanþe(de Crãciun ºi de Paºti), am întreprins cãlãtorii înFranþa, foarte interesante ºi informative.Cunoºtinþele cãpãtate în timpul lectoratului înFranþa le-am folosit, la întoarcerea în þarã, încursurile speciale de tipologie comparatã a limbiiromâne cu cea francezã, pe care le-am þinutstudenþilor de la secþia românã.

-- Studenþii de la secþia românã mai învaþã ºilimba francezã?

-- Da, ei învaþã franceza în mod obligatoriu, ca adoua specialitate. La sfârºitul studiilor, ei au unexamen de stat, ca ºi la limba românã. Mai învaþã,tot în mod obligatoriu, dar cu mai puþine ore pesãptãmânã, limba italianã. Au câte douã-trei ore pesãptãmânã ºi de limba englezã. Deci, dupãterminarea studiilor, absolvenþii pot sã-ºi gãseascãun loc de muncã cu oricare din aceste limbi.

Totuºi, limba românã ocupã în pregãtireaviitorilor absolvenþi ai secþiei române loculprimordial. Pot spune cu toatã convingerea cã suntadepþi adevãraþi ºi pasionaþi ai primei lorspecialitãþi. Ei au posibilitatea sã-ºi perfecþionezecunoºtinþele de limba românã la cursurile de varãcare se organizeazã în diferite oraºe aleRomâniei. În timpul acestor cursuri, care dureazã 3sãptãmâni, studenþii au posibilitatea sã-ºiîmbogãþeascã cunoºtinþele de limba românã ºi potsã pãtrundã mai adânc în cultura bogatã aRomâniei. În ultimii ani, câþiva studenþi au primitinvitaþia de a face practica de dinaintea lucrãrii delicenþã la Cluj-Napoca, pe care au ºi realizat-o.Sperãm cã o sã aibã asemenea posibilitate ºi viitoriiabsolvenþi. În momentul de faþã, avem 12 studentecu limba românã ca specialitate principalã ºi, în afa-rã de mine, trei profesoare, toate absolvente dindiferiþi ani ale secþiei de limba românã a catedreinoastre. Daria NNichiticina RRailean ºi-a susþinut în2000 teza de candidat în ºtiinþe, pe care a închinat-o studiului conjunctivului trecut în limba românã.Maria MMihailovna RRîjova, în teza pe care opregãteºte pentru susþinere, cerceteazã problemelelegate de frazeologia românã, iar începând din anul2003, conduce secþia de limba românã. AnnaOlegovna KKubasova, o elevã a celor douãprofesoare ºi a mea, lucreazã la o tezã închinatãasociaþiilor între oameni ºi animale, care daunaºtere unor comparaþii expresive. Toate trei predaunu numai româna, ci ºi franceza. Vorbind despretinerele profesoare care, în momentul de faþã,poartã „ºtafeta” predãrii limbii române caspecialitate, nu pot sã nu-mi amintesc ºi depredecesoarele lor, care, date fiind diferiteîmprejurãri, nu mai lucreazã, dar care au lãsaturmele adânci în sufletele noastre. Susanna

Pavlovna NNikolaeva, candidat în ºtiinþe, docent,membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia,traducãtoare vestitã, timp de peste 30 de ani apredat douã limbi, româna ºi spaniola. NataliaIurievna SSikaþkaia (1948-1994), candidat în ºtiinþe,docent, o absolventã a secþiei de limba românã,cãreia i-a consacrat 20 de ani de predare din scurtasa viaþã. Larisa PPetrovna IIvanova, care ºi-a dedicat ºiea predãrii limbii române mai mult de 20 de ani. Înce o priveºte pe Elena GGheorghievna GGolubeva, pecare am amintit-o mai înainte, dânsa n-a predatlimba românã decât 5 ani, trecând în anul 1962 lasecþia portughezã, care atunci abia s-a înfiinþat; totacolo lucrând ºi acum.

Revenind la studenþii secþiei române, aº vrea sãmai adaog cã anii studenþiei se pãstreazã înmemoria studenþilor ºi a absolvenþilor atât prinorele de studii ºi contactele cu profesoarele, cât ºiprin serate festive, la care se interpreteazã, de cãtrestudenþii înºiºi, scene din piesele româneºti, tot înlimba românã, se recitã din poeziile lui M.Eminescu ºi V. Alecsandri, ale lui Arghezi ºi alemultor alþi poeþi români, se prezintã traducerile dinoperele scriitorilor români în limba rusã, efectuatede studenþi etc. Atmosfera acestor serate este cea deprietenie ºi de dragoste pentru limba românã. Înanii trecuþi, la aceste serate asistau ºi studenþiiromâni care îºi fãceau studiile la celelalte facultãþiale universitãþii. Ne-a ajutat mult în organizareaseratelor „Societatea de Prietenie Sovieto-Românã”,care organiza ºi ea recitaluri de poezie româneascã,întâlniri cu delegaþiile române etc.

Din pãcate, în ultimele douã decenii, acestaspect al activitãþii culturale ºi-a pierdutregularitatea. Sperãm totuºi cã aceasta este cevatrecãtor. Legãturile de prietenie între þãrile ºipopoarele noastre sunt tradiþionale, au rãdãciniadânci, nu pot sã nu reînvie. Noi considerãm vizi-tele recente ale profesorilor Universitãþii din Cluj-Napoca, Onufrie Vinþeler ºi Diana Tetean, precumºi vizita Dvs. ºi a doamnei profesoare Doina Rad,ca „primele rândunele” ale acestei înnoiri a relaþiilorculturale ºi profesionale între universitãþile þãrilornoastre.

-- Aº vrea sã revin la interesele Dvs. personale îndomeniul filologiei. Cum scrie domnul profesorOnufrie Vinþeler, dumneavoastrã aþi frecventatcursurile de limba latinã vulgarã conduse de A. S.Bobovici, chiar ºi dupã ce aþi ajuns conferenþiar. Erachiar aºa de fascinant un curs despre o limbãmoartã, precum este latina vulgarã?

-- Nici nu puteþi sã vã închipuiþi ce înseamnãpentru specialiºtii care se ocupã de istoria limbilorromanice cunoaºterea istoriei limbii lor de bazã, acelei latine. Formarea limbilor romanice, inclusiv alimbii române, nu s-a produs dintr-o loviturã, eaeste rezultatul unei evoluþii de mai multe secole ºi aînceput chiar în interiorul latinei înseºi. Schimbãrilese acumulau treptat, ca sã treacã la o nouã calitate.Textele latine, mai ales cele care oglindesc unelefenomene din limba vorbitã, nu-l pot lãsa indiferentpe specialist.

ªi, pe urmã, tocmai în acest timp mi s-aîncredinþat cursul de introducere în filologiaromanicã pentru studenþii tuturor secþiilor catedreiºi eu aveam nevoie sã-mi adâncesc cunoºtinþeleprivind evoluþia limbii latine în ultima perioadã aexistenþei ei ca atare, adicã a latinei aºa-zisã vulgarã.

-- În 2002 aþi publicat lucrarea Istoria limbiiromâne. Se deosebeºte aceastã lucrare de celeromâneºti de profil? Prin ce anume?

-- În planurile de pregãtire a specialiºtilor îndomeniul limbilor romanice de la Universitatea deStat din Sankt-Petersburg, intrã ºi predarea istorieifiecãrei limbi aparte, deci ºi a istoriei limbii române.Timp de mai mulþi ani, am predat studenþiloraceastã disciplinã, bazându-mã pe operele marilorspecialiºti români în istoria limbii, ca O.Densusianu, Al. Rosetti, G. Ivãnescu ºi alþii,adãugând ºi rezultatele propriilor mele cercetãri în

acest domeniu. Lecþiile þinute în cursul predãrii le-am adunat ºi sistematizat, încercând sã le facaccesibile studenþilor, în ciuda complexitãþiiproblemelor.

Manualul meu este cu mult mai puþinvoluminos decât lucrãrile savanþilor români; elconþine numai lucrurile pe care le consider necesarepentru înþelegerea direcþiilor de dezvoltare istoricã,alese de limba românã. Manualul stã ladispoziþia studenþilor, ei pot sã-l cumpere sau sã-lia de la bibliotecã, în timp ce operele savanþilorromâni, existente în bibliotecile noastre în câte unsingur exemplar, nu le sunt accesibile. Am introdusîn manual numeroase tabele, care sunt destinate sãînlesneascã însuºirea materialului studiat. În acelaºitimp, manualul nu este o simplificare a drumuluiparcurs de limba românã; el reprezintã o extragerea momentelor celor mai importante din istorialimbii. Dacã cineva, dintre cei ce se vor folosi demanual, s-ar interesa de detalii ori de diverse opiniiasupra unor probleme nerezolvate pânã acum, elnu are decât sã consulte literatura de specialitateamintitã dupã fiecare capitol al manualului.

-- În 2003 aþi mai publicat o lucrare, intitulatãGramatica teoreticã a limbii române. Care estescopul acestei lucrãri?

-- Este vorba, ca ºi în cazul Istoriei limbiiromâne, de un manual pentru studenþi. Aºa senumeºte una din disciplinele obligatorii prevãzutede planurile de studii ale universitãþilor din Rusia.În româneºte s-ar numi „Gramatica explicativã”.

Scopul acestei lucrãri este, pe de o parte, de aprezenta limba românã ca un sistem bine organizatºi, pe de altã parte, de a interpreta „în luminasistemului” unele inovaþii din limba românã vorbitã(de exemplu, formele Genitiv-Dativului de tipulgrijei în loc de grijii sau omului cel bun în loculomului celui bun ºi asemãnãtoare). Manualul îiintroduce pe studenþi în problemele legate defuncþionarea limbii române, îi iniþiazã înterminologia ºtiinþificã. Am generalizat în aceastãlucrare rezultatele propriilor mele studii. Mai multeidei din acest manual, precum ºi alte cercetãri alemele din domeniul gramaticii explicative, le-ampublicat în cursul ultimelor douã-trei decenii înrevistele lingvistice române (mai ales în Studii ºicercetãri lingvistice). Sunt scrise în româneºte ºi,prin aceasta, sunt accesibile cititorului român.

-- Dacã aþi rãsfoit cumva cartea mea, De laMoscova la New York, pot sã vã rog sã-mi spuneþice v-a plãcut ºi ce nu v-a plãcut la lectura ei?

-- În cartea dumneavoastrã m-a cucerit bogãþiainformaþiilor, mãiestria de a înfãþiºa locurile pecare le-aþi vizitat, evenimentele descrise, întâlnirile ºiconvorbirile cu o mulþime de oameni cu destinelediferite, în aºa fel încât cititorul sã se simtã el însuºiparticipant la toate acestea. Aveþi un talent deobservator ºi de povestitor fãrã pereche.

Vã împãrtãºesc încrederea în Cuvânt, care, aºacred ºi eu, este ºi va rãmâne nepieritor atâta timpcât existã Lumea. Vã admir dorinþa de a transmitecititorului sentimentele ºi emoþiile pe care vi le-autrezit contactele cu oamenii de pe douã continente,de a da aprecieri cât se poate de obiective fapteloristorice ºi evenimentelor din trecutul apropiat ºi dinprezent. N-am gãsit nici un cusur în expunereadumneavoastrã.

Vã felicit cu prilejul publicãrii unei noi lucrãri deseamã, iar noi, cititorii, ne bucurãm cã avemposibilitatea lãrgirii, graþie cãrþii Dvs., a orizontuluiintelectual ºi a bagajului de cunoºtinþe. Vã urez, înnumele meu propriu ºi al colegelor, multã sãnãtate,spor la muncã, noi cãlãtorii interesante ºifructuoase, noi publicaþii tot atât de preþioase! ªi lamulþi ani înainte!

Sankt-Petersburg - Cluj-Napoca, decembrie 2005

Interviu realizat de Ilie RRad

2244




M arile culturi, marile civilizaþii, marilepopoare au marcat istoria mai întâi prinviolenþa lor, prin voinþa de dominare ºi

de supunere a celorlalþi, apoi prin organizare ºidezvoltare economicã ºi în fine, prin impunereaunei concepþii ºi a unei viziuni originale despreom ºi despre lume. Este vorba despre tot atâteafeluri de putere.

1. Forme de putereTrei forme principale de putere coopereazã

permanent ºi simultan în aceste procese istoricede naºtere, de dezvoltare ºi de dispariþie a uneiculturi, civilizaþii ºi naþiuni importante: forþafizicã, brutã, care se manifestã sub forma forþeiarmate, a puterii militare a unei naþiuni sau aunei coaliþii; forþa economicã, care se poatedeclina sub multiple forme, de la puterea demuncã pânã la puterea financiarã ºi comercialã; ºi forþa culturalã ºi creativã care are de asemeni omulþime de aspecte, printre care educaþia, artele,ºtiinþele, credinþele ºi ideologiile sunt cele maiimportante.

Aceste poluri de putere nu pot fi disociate,deoarece se aflã în raporturi intime dedependenþã ºi de determinare reciprocã. Ca orice tezã filosoficã, aceastã concepþie poate ficontestatã ºi este deci discutabilã, dar explicãdestul de bine dinamica celor trei poluri deputere, în ciuda aspectului reducãtor ºi simplist.Acestea pot fi dominante unele faþã de celelalte înfuncþie de epocile istorice sau de aria geograficã.De exemplu, în antichitate predomina forþa brutã,militarã care aducea în urma victoriei bogãþiaeconomicã ºi culturalã. În perioada modernã,industrializarea, comerþul ºi economia au generatdezvoltarea culturalã ºi ºtiinþificã, care au permisde asemeni modernizarea militarã. În epocacontemporanã apar din ce în ce mai multeexemple de inversare a acestor raporturi. Þãrilecare deþin monopolul cultural, ideologic ºiºtiinþific reuºesc sã se dezvolte ºi sã se impunã deasemeni economic ºi militar. Orice descoperiretechno-ºtiinþificã îºi gãseºte o aplicaþie imediatã îndomeniu militar ºi de asemeni contribuie cu unimportant aport financiar.

Aceastã concepþie, împotriva cãreia se potaduce contraexemple, corespunde mai degrabãstilului occidental de a fi, un stil franc, deschis,extravertit, onest, bazat pe încredere, perespectarea cuvântului dat, pe o scarã a valorilorelaboratã de creºtinism, îmbogãþitã de Renaºtereºi de umanism, cu rãdãcini puternice înantichitatea greacã ºi romanã; stil caracterizat ºiprintr-o violenþã excesivã. Atena, Roma ºi Parisulau fost probabil principalele centre de gravitaþieale Occidentului. Cunoscând aceste poluri deputere, ele pot fi distruse cu mijloace ieftine ºieficace, prin atacarea punctelor sensibile.Exemplul Franþei este elocvent, deoarece ilustreazãbine aceastã idee a decadenþei probabilprogramate, în mod evident întreþinute ºi în modsigur accelerate.

2. Teroare ºi declin istoricÎntr-adevãr, principiul existenþei ºi exersãrii

puterii rezidã în chiar procesul de confruntareîntre diferitele forme de putere. O formã deputere, oricare ar fi tipul acesteia, nu poate existadoar prin ea însãºi, ci de asemeni prin raportulantagonic instaurat cu alte forme de putere careîncearcã sã se anihileze reciproc, probabilconform unei legi generale a naturii, aceea aconservãrii energiei. În epoca contemporanã,confruntãrile la care este supusã societatea civilãfrancezã, în perioade de pace, sunt multiple:teroarea educaþionalã, controlul permanent,manipularea, terorismul oriental, terorismulideologic, terorismul naþionalist, terorismulcomercial, terorismul scientist, egalitarismul,metisajul, terorismul rasist, terorismul medical,terorismul alimentar etc.

Lista proceselor sau fenomenelor, care revelãformele prin care se distrug ºi se suprimã înultimã instanþã libertãþile indivizilor umani, esteîn mod sigur mai lungã. Iar aceste procese sesuprapun, se întrepãtrund sau se influenþeazãreciproc. De aceea sunt dificil de identificat, greude sesizat ºi mai ales greu de analizat ºi de înþelespentru publicul necultivat. Însã atunci cândintervin în mod sistematic, simultan ºi masiv, leresimþim prin efectele lor nefaste, prin presiunealor permanentã, altfel spus prin restrângerea,ba chiar prin pierderea gradelor de libertatepersonalã. Avem de-a face într-o primã etapã cu ocrizã aproape existenþialã la nivel individual.

Procesele respective sunt aparent vagi, fãrãobiect ºi orientare precise. În spatele lor nu existão personã anume, ci grupuri de persoane, lobby-uri, reþele intelectuale, organizaþii religioase,partide politice, întreprinderi internaþionale,speculatori financiari, secte etc. Astfel deorganizaþii, adesea suprastatale, pot avea unimpact atât de mare asupra societãþii civile a uneiþãri, încât o pot distruge. În realitate, lucrurile sepetrec într-o formã destul de organizatã. Exemplulunor þãri mici ca cele din sud-estul Europei nicinu este interesant, deoarece prea banal prinperiferia în care subzistã culturile respective. Însãcazul unor naþiuni importante, ca cea francezã,este efectiv neliniºtitor deoarece indicã gravitateaºi amploarea fenomenului. De aceastã datã, lanivel naþional, nu mai este vorba de o simplãcrizã, ci de convergenþa simultanã a mai multorcrize: economicã, politicã, ideologicã, socialã,culturalã, educaþionalã, tradiþionalã, rasialã etc.

Declinul unei naþii poate urma curba istoricãgeneralã a decadenþei civilizaþiilor ºi culturilor, darpoate fi de asemeni încurajat, accelerat. Franþa afost ºi rãmâne încã un simbol occidental preaputernic, prea strãlucitor, prea impozant caretrebuie deci distrus. Doar reformele generalizateºi radicale, doar uniunea naþionalã în jurulvalorilor tradiþionale, ca în exemplul anglo-saxon,

mai pot salva aceastã þarã de la dezastrul iminentºi probabil definitiv. Criza prin care trece la unmoment dat un individ, un grup de indivizi sauun popor poate fi ceva foarte pozitiv, deorece unsemn clar, major de reînnoire, de renaºtere. Însã,în cazul Franþei, nu se pot detecta nici cele maimici semne de speranþã în psihologia colectivã.Faptul cã ideile de decadenþã ºi de crizã suntprezente în mod curent în conºtiinþa francezilornu denotã nicidecum o sensibilitate anume înanticiparea dificultãþilor. Explicitarea problemei nueste decât un semn puternic ºi evident cã nu semai poate face nimic. Atunci când în sfârºit sevorbeºte despre ceva grav ºi ireversibil, înseamnãcã este deja prea târziu.

3. Declin culturalCâteva exemple, extrase din domeniul

ideologic, ilustreazã destul de bine aceastã starede lucruri. În cazul educaþiei ºi al învãþãmântului,în special în secolul trecut, singurele “reforme”politice care au reuºit au fost cele negative. Ideilematerialiste ºi ateiste cele mai obscurantiste aufost promovate la rang de doctrine iluministe ºiºtiinþifice. Tot ceea ce þine de tradiþia mariifilosofii ºi culturi franceze a fost discreditat înmod sistematic ºi înlocuit cu un amalgam de ideiradicale ºi violente. Montaigne, Descartes, Pascal,Malbranche sunt consideraþi ca fiind “periculoºi”.Despre marea literaturã francezã nici nu maivorbesc; spaþiul acordat aici este prea restrâns casã pot rezuma catastrofa generalã: elevilorfrancezi nu li se predau Alexandre Dumas, JulesVerne, Balzac, Hugo, Stendhal, Valéry,Montherlant, Céline etc. Dar sunt bombardaþi cuscriitori de mâna a treia, niºte iluºtri necunoscuþi.

În schimb, cacofoniile extrase din Marx,Nietzsche ºi Freud sunt popularizate ºi rãspânditeîncepând cu manualele ºcolare ºi pânã la cursurileuniversitare. Dar ºi mai grav este când tineriicercetãtori sunt orientaþi cãtre teze de doctoratpe teme de cercetare din perspectivã marxistã.Altfel au puþine ºanse de reuºitã. Fantomamarxistã bântuie educaþia ºi învãþãmântul francez.Economia egalitaristã a ajuns sã comandefilosofiei atât de bine, încât ocuparea unui post launiversitate este dictatã, în jumãtate din cazuri,de criterii cripto-comuniste de recrutare. Culmeaeste cã nimeni nu îndrãzneºte sã predea un cursdespre Marx la universitate. Astfel, apartenenþaideologicã bine ocultatã este mai importantãdecât competenþa profesionalã. Consecinþa esteimediatã. Astfel de ideologii falimentare, care audistrus þãrile din Europa de Est, au acelaºi efect ºiîn Franþa.

Nietzsche, “aureolat” de extremismul sãunazist a fost recuperat de indivizi la fel deviolenþi, de extrema stângã. Este impresionant cãacest fals profet, unul din marii plagiatori dinperioada contemporanã, a reuºit sã capete o astfelde popularite alimentând ideologii violente ºiextremiste opuse. Simplu filolog, care detestafilosofia ºi care de altfel ºi-a negat întotdeaunastatutul de filosof, Nietzsche a obþinut un post launiversitate cu toate cã nu avea nici cel puþindoctoratul. Este normal pentru cineva care nuavea obiceiul sã creeze, sã cerceteze, însã care era

remarci filosofice

Decadenþa francezã Exemplul filosofiei

Jean-Loup d'Autrecourt

Orientarea drumului e încã ºi maiaccentuatã în sala MOAªTE, al cãreicentru e ocupat de o structurã ce-mi

pare arca lui Noe, sau cel puþin scheletul uneicorãbii. E, însã, o bisericã. Zidurile, de lemn, seridicã la înãlþimea unui om. Straniu, nu are delocaer de ceva neterminat, nici lemnul nu areculoarea natur a bisericilor de lemn. Mie îmisubliniazã odatã mai mult ideea cã fiecare bisericãe conceputã ca o corabie, de altfel încãperiiprincipale i se ºi spune, la noi ca ºi în vest, nava.Nu-mi amintesc, însã, mai mult de-atât. Prefer sãcred cã e arca lui Noe, ce altceva se potriveºtemai bine unui drum din ce în ce mai univoc,dupã ce ai ocolit un spaþiu practic gol, luînd înamfiladã stranele, trecând, deci, tu însuþi înrevistã judecãtorii nevãzuþi (sau prezentându-tefiecãruia, cine ºtie?), rostul arcei-bisericã pe carenu te urci/în care nu intri nu pare a fi decât acelade a sublinia, prin comparaþie, forþa pregnantã aunei convenþii impuse: spaþiul gol devine maiimpenetrabil ca zidul de lemn.

Tensiunea creºte gradual: cãci treci maideparte printr-o deschizãturã în formã de cruce.Crucea care dominã întreaga structurã a muzeu-

lui, cu simbolistica ei multiformã. Aici pare asemnifica o potrivire, o rezonanþã, nu trece decâtcel care e acceptat de strunga sacrã. Realizezi cã atrebuit sã laºi ceva în sãlile anterioare, de faptcâte ceva în fiecare, ai plãtit o vamã bãtrânilorneamului tãu, strãmoºilor adicã, ai renunþat la ate salva pe arcã (repet, e doar interpretarea meaaici), þi-ai purtat restul de pãcate mai departe, iaracum treci pe cântar. Compania mea intrã în jocexact pe gândurile mele: îmi cere sã intru primul.N-am de ales, dar mã simt ºi la locul meu. Trec.Sunt acceptat. Poate intra. Suntem în sala FERES-TRE. Centrul ei e iarãºi aglomerat cu obiecte,între care o machetã de bisericã, fãrã acoperiº. Ofereastrã e mai cruce decât o troiþã, ceea ce, logic,ar fi sã fie crucea însãºi. Ciudat lucru, la primavedere, ca sã revenim la textele Irinei. Obiectulcãtre care converge întregul ansamblu e o fereas-trã simplã, cu patru ochiuri (de unde crucea inte-rioarã), pusã pe un soclu: Am cumpãrat aceastãfereastrã anul trecut. Casa nouã se terminase ºi sedesfãcea casa veche. El a fost de acord imediat.Femeia s-a opus multã vreme: cum s-o vând?Toatã viaþa am privit lumea de aici.

Unde te poate duce un drum iniþiatic prinmuzeu? Îmi dau seama cã ar fi trebuit sã începcu etajul. De fapt, e timpul sã mãrturisesc cã ammixat douã drumuri, primul de unul singur, parcãîn recunoaºtere, al doilea acompaniat de cinevacare-l cunoºtea. Fiecare a aflat lucruri noi la vizitaîmpreunã. Aºa cã voi apela la un procedeu narativechivalent cu tãietura cinematograficã de montaj:voi insera întregul etaj între ieºirea din salaferestrelor ºi intrarea în cea urmãtoare. ªi, de fapt,nu doar etajul. Ci, pentru o stranie simetrie, ºisubsolul-purgatoriu.

Urc/urcãm spre etaj. Portrete fotografice pepereþi: Dimitrie Gusti, Simion Mehedinþi, NicolaeIorga… nume legate de istoria cunoaºterii publicea artei ºi culturii populare. Bustul în bronz al luiAlexandru Tzigara-Samurcaº, cu spatele spre scãri,strãjuieºte intrarea la etaj. E sever, uºor încruntat,sobru, responsabil. Îþi vine, deodatã, sã pãºeºti învârful picioarelor, sã nu te admonesteze. Dar eºtisigur cã ar rãspunde cu o glumã finã, fãrã azâmbi. Timiditatea în faþa obiectelor, efect pe carel-am vãzut funcþionând, practic indiferent deindivid, nu e rezultatul unei coerciþiiadministrative, ci al sacrului intrinsec, palpabil ºipentru neofit.

TRIUMF: Un mãnunchi de calitãþi specificeartei mari, în corpul modest al satului românesc;

2255




expert în plagierea psihologilor francezi dinsecolul al XIX-lea. Dar cine mai are timp sã-icitescã ºi sã-i reabiliteze pe specialiºtii respectiviintraþi pentru totdeauna în uitare! Lectorul amatorde literaturã poate însã verifica “inspiraþia”nietzscheanã dintr-un romancier francez binecunoscut, Stendhal. Cei care cautã gloria ºipopularitatea rapide gãsesc un bun exemplu deurmat în nihilismul infantil al lui Nietzsche (o etapã importantã în dezvoltarea psihologieicopiilor este negaþia).

Cu Freud s-a instalat o adevãratã psihozãoccidentalã în Franþa. Toatã lumea este depresivãºi trebuie sã meargã la psihanalist. Darpsihanalistul însuºi trebuie mai întâi psihanalizat.Altfel nu poate fi un bun psihanalist. În tradu-cere: dacã aveþi probleme psihologice grave,trebuie sã consultaþi pe cineva care are problemementale ºi mai grave, care la rândul sãu aconsultat un specialist ºi mai alienat, ºi tot aºapânã la «pãrintele» acestei teorii. Freud însuºi numai putea fi psihanalizat, poate pentru cã i-a fostgreu sã gãseascã pe cineva mai alienat decât el!Reputaþia ºi prestigiul unui psihanalist provin înprimul rând din importanþa (alienãrii) celor care l-au psihanalizat. Rolul social al preotului care eraacela de a asigura un echilibru psihologicsocietãþii occidentale, prin actul de confesiune, a fost înlocuit prin ºarlatania psihanaliticã ce-ialieneazã pe indivizi ºi mai mult. De asemenipsihanaliza a discreditat psihologia, care reuºeºtecu greu sã-ºi afirme poziþia printre celelalte ºtiinþeumane.

Cu toate acestea, la universitate, secþiile depsihologie sunt cele mai asaltate de studenþi, carecred cã vor studia psihanaliza cu interpretareaviselor ºi cã astfel vor gãsi soluþia coºmarelor saua problemelor sexuale. În realitate, dilemele lor

psihologice nu fac decât sã se accentueze ºi sã secomplice. Dar efectul socio-cultural negativ alacestei pseudo-ºtiinþe, care este psihanaliza, nu sereduce la studenþii în psihologie.

Ceea ce mi se pare mai grav este cã, înfilosofie de exemplu, studenþii fac apel în modsistematic la aceleaºi referinþe (Marx, Freud ºiNietzsche), oricare ar fi subiectul de disertaþie saude comentariu de text. Din pãcate, referinþelesunt de “mâna a doua”, iar nu din sursã directã,astfel amalgamele ºi confuziile sunt ºi maiimportante. Explicaþia este simplã: în ultimul ande liceu, profesorii de filosofie predau elevilor îndetaliu, insistã îndelung pe Marx, pe Freud ºi peNietzsche, amintiri încã vii ale “revoluþiei” din’68. Pe scurt, este vorba de manipularea ºi deuniformizarea conºtiinþelor, în scopul gândiriiunice. Atunci când le explic la curs cã niciunuldintre cei trei, care “au marcat” (cu fierul roºu)cultura contemporanã, nu este filosof, cã primuleste economist, al doilea psiholog, iar al treileafilolog, studenþii rãspund cu uimire, replicând cãau studiat aceºti autori în manualele de filosofie,în ultimul an de liceu!

Într-un anume fel, faptul este explicabil: atuncicând nu ai un loc de cinste printre economiºti(cazul lui Marx), atunci când eºti discreditat capsiholog (cazul lui Freud) ºi de asemeni atuncicând filologii nu au ce studia în scrierile tale(cazul lui Nietzsche), singura modalitate pentruasigurarea unui succes imediat este rãspândireaconcepþiilor respective în domenii colaterale caliteratura, filosofia, sociologia etc. Astfel se poatecrea confuzia ºi mai ales se pot generaliza în modsistematic ideologii discrediate în propriul lorsector de specialitate.

Bineînþeles cã orice domenii extrafilosoficesunt interesante ºi oferã întotdeauna tot atâtea

pretexte pentru speculaþia filosoficã. Nici unaspect al vieþii umane nu poate fi dispreþuit înfilosofie. De altfel, nici nu ne putem imaginaexistenþa unei filosofii în afara celorlalte domeniide cunoaºtere ºi de creaþie umane. Reflecþiafilosoficã nu poate exista decât într-o permanentãrelaþie criticã cu ºtiinþele, cu artele, cu miturile, cureligiile etc. Iar cugetarea filosoficã este cu atâtmai interesantã, cu cât are de-a face cu situaþiiexistenþiale-limitã, cu cazuri metafizice extreme,cu aspecte culturale catastrofice sau revoluþionare.

Dar atunci când se insistã în mod sistematicpe locurile comune, când este încurajatã doaropinia publicã, când se privilegiazã aspectulcomercial ºi facil (cultura de masã), când sepropagã relativismul valorilor, excluzându-se prinmarginalizare adevãratele referinþe filosofice, înacest caz nu mai poate fi vorba de filosofie, ci deexact contrariul acesteia: vorbãria goalã, ideologia,limba de lemn, manipularea. Din pãcate, ideilebanale, concepþiile naive ºi locurile comune aumai mult succes decât ideile profunde, conformprincipiului produselor comerciale. Chiar ºifemeile de serviciu vã pot întreþine pe temacomplexului lui Oedip (între noi fie vorba, acestaa fost complexul lui Freud, iar nu al personajuluihomeric).

Atunci mai este de mirare cã Franþa este þaraeuropeanã cu cel mai important procent desinucideri printre tinerii de la 16 la 24 de ani? Deasemeni, cine mai este uimit de faptul cã Franþaeste þara cu consumul cel mai important demedicamente anti depresive?

14 decembrie, Limoges

Muzeul Þãranului RomânRadu-Ilarion Munteanu

tradiþii

2266




armonie, vivacitate, sensul profund al diversitãþiiºi repetiþiei, organicitate. Oamenii care au fãcutaceste obiecte erau bogaþi demult. Fãceau obiectevii ºi puternice, pentru cã ºtiau sã punã în acordperfect funcþia cu forma. ªtiau sã nu punãmaterie în plus. De ce triumf? Pentru cã ei aufost o lume de învingãtori. ªi au învins într-unmod nobil, adicã fãrã a avea conºtiinþa victoriei.

Vorbe? Doar românul e mare meºter, inclusivîn a se îmbãta cu vorbe. Faptul cã eu ocunoºteam pe Irina (Riri, pentru prieteni, fiindmacedoneancã-grecoaicã) nu conteazã, în faþaprestigiului ei public recunoscut. Dar sã facemabstracþie de autor (deºi aici nu se poate sã nu fiintervenit ºi Horia Bernea, respiraþia amplã afrazei e stilul lui) ºi sã privim vorbele în faþã. Sausã le punem faþã în faþã cu ce-am vãzut deja.Criteriul pragmatic e la îndemânã. Iar adecvareavorbelor e lipsitã de echivoc. Ar însemna cãobiectele sãlii TRIUMF devin, cumva, superflue.Sã reþinem, însã, rama unei porþi prin care arputea intra un TIR, care ilustreazã în forþãvorbele. Pãºim cãtre sãlile muncii: foc, apã, vânt.O firidã, ca anticamerã a spaþiului rezervat pentrufoc: descântece de deochi, o carte cu proverbedespre foc. Ar merita un articol întreg. Înãuntru,atelierul fierarului Victor Obancea. Complet.Actele omului, poze de familie. Statutul social eonorabil, se vede din toate amãnuntele. Apa.Douã dârste monumentale, din zona Bacãului,apoi vântul – o moarã de vânt întreagã. Aduse deHoria Bernea. Abia aceastã informaþie te uimeºte:rezistaserã undeva pânã la vremea lui. O galeriepe scãri te duce pe lângã fotografiile unor moride apã ºi de vânt, cu o diversitate de modele lanivelul celorlalte obiecte. Atelier de olar. Pereteplin cu blide. E primul exponat care mã scoateafarã din lumea satului. Îmi evocã, datoritã unuireflex mintal, o sculpturã cineticã. Aºtept sã audblidele vibrând, scoþând sunete. Reflexul meumintal e hazard pur, dar efectul îmi spune cãperetele cu blide e expresiv ca atare. De fapt,deoarece e o matrice, cu linii ºi coloane. Oricearanjament de obiecte care respectã o ordine eexpresivã. Sau doar pentru mine? Se leagã cufaptul cã vãd furcile de tors ca arme? Posibil. Dar,cum nu de mine e vorba, înseamnã cã muzeul eexpresi, dincolo de intenþii, iertatã sã-mi fierepetarea.

Sala cahlelor. Sute de modele, din sute desobe, din secolul XVII pânã în prezent. Cele douãde jos mi s-au pãrut mai expresive decât media deaici, dar reþin trei: pe fond alb, un rac roz,

sugereazã efectul cãldurii, o metaforã ingenioasã.ªi imediat lângã intrare, douã, cu basoreliefuristranii: sfincºi cu cãciuli de tarabostes! Diferite. Oasociaþie de simboluri absolut ineditã. Întâmplare,intuirea unor legãturi subterane?

Sala cahlelor, cu memoria cãldurii, a focului,cu sugestia ambiguitãþii intrinseci a focului caprincipiu elementar, îmi dã pretextul altei tãieturide montaj: subsolul, intitulat CIUMA ROªIE –INSTALAÞIE POLITICÃ. Coborâºul sugereazãpurgatoriu mixat cu infern, sugereazã drumul spreînchisoare. Dar nu numai atât. Câþi oare dintânãra generaþie mai ºtiu cã în aºa numiþii „ani –luminã”, aici era muzeul de istorie a partiduluicomunist? Spatele superbei clãdiri gândite organicde Ghyka-Budeºti cãpãtase o excrescenþã maimult sau mai puþin funcþionalã (acum utilizatãpentru anexe), susþinând un fronton tipicproletcultist, cu un mozaic de un kitsch„impecabil”. Un cancer arhitectonic. Aceastãfaþadã dã cãtre bulevardul al cãrui nume„tovarãºii” îl schimbaserã din Filantropiei în 1 Mai. Acum se cheamã, nu fãrã ironie, IonMihalache. Rostul sãlii e evident. N-avem dreptulsã uitãm. E prima condiþie de a nu repeta istoria.Sala e plinã de chipuri ale lui Lenin, în diverseforme sculpturale parodice, culminând cu doi„lenini” - imagini reciproce în oglindã, dialogând.Apoi un perete la fel de ironic, ca un panou deonoare, cu portretele lui Dej. Strãjuit de un singurStalin. Ajunge o mãciucã la un car de oale. La fel,un singur Stalin dominã plutonul de „lenini”. Jos,un mãrunt cap de expresie Ceauºescu. Imposibilde plasat acest personaj mai exact pe scarademonologicã. Pereþii tapetaþi cu „Scîntei”sugereazã plastic falsa sobrietate, de mãnãstireinversã, a spaþiului ideologic revolut. Totuºi, cevanu-mi dã pace. Atmosfera asta am mai vãzut-oundevsa, cândva. Caut în memorie. Da. Acum 22de ani, pe malul Dunãrii, în spatele Parlamentuluimaghiar. Douã statui groteºti ale lui Marx ºiEngels. De ce oare, Doamne, ei au fãcut-o încã deatunci (de fapt de mult timp înainte) ºi la vedere?

ªi acum sã revenim la ieºirea din salaferestrelor: intrãm într-un interior de locuit. Îndreapta, un lin. Aud cuvântul prima oarã, înasemenea context. ªtiam cã e o specie piscicolã.Dar, acesta este un lin. În el se zdrobesc strugurii.A fost fãcut din trunchiul unui singur copac.Acesta este un obiect total. Poþi sã trãieºti în el.Poþi sã ºi mori în el. Pat, sicriu, barcã. Nocomment. ªi totuºi. E, dacã mã gândesc, primulartefact. Nu sigur. Ideea de a dormi sau a muriîntr-o troacã, la urma urmei, e artefacticã, fie ºi

seducãtoare. Artefact intelectual. Dar prindeîntreg muzeul în metaforã. Se simte vibraþiasufletului Irinei când a gândit cã acesta e obiectultotal. Asta e ºi explicaþia plasãrii lui cãtre fineledrumului pe care este momit vizitatorul.Înseamnã cã trebuie sã reflectãm ºi noi. Singuralogicã ce-mi face sens e o a patra funcþie aobiectului ttotal, ºi, de ce nu, a cincea,consecutivã, ambele derivând din structura dealtar a încãperii. Drumul prin muzeu a fostpresãrat cu altare la care te-ai oprit, pentru câteun ritual tranzitoriu. Acesta e altarul final, iaraltarul e þinta oricãrui drum îîn bisericã. Decimuzeul este gândit a fi o bisericã. Nici o umbrãde blasfemie în aceastã concluzie, în aceastãeventualã intenþie a creatorilor. ªi atunci cum vinevorba cu revenirea? Dar de ce nu?

Ultima uºã: e mascatã în perete, iar pezugrãvealã eºti provocat, în scris, s-o deschizi. Etot jocul Irinei. ªi ultima încãpere, cea de dincolode ultimul altar: TIMPUL OBIECTELOR: Puþinisunt cei care n-au fost fericiþi în bucãtãria bunicii.Problema e ce faci dupã ce bunica a murit. Îþilasã o moºtenire care devine, uneori, o povarã.Nu poþi sã pãstrezi toate obiectele, cuvintele,gesturile, mirosurile. Pune deoparte mãcar câtevaamintiri.

E greu de rezistat tentaþiei de a comenta, de ainterpreta, ca mereu pânã acum, aceste cuvinte ºicontextul lor. Dar voi rezista acestei tentaþii. Cãcicuvintele sunt prea frumoase, prea exacte, preairizate în sidefiu. Cine a ajuns pânã aici cu lecturavã ºti, desigur, sã le înþeleagã, ajutat, la o adicã,de context.

În locul unui comentariu de final, bazat peaceastã ultimã încãpere, evit sã-mi pun publicîntrebarea cu ce rãmân la capãtul acestui drum,luând chiar în considerare faptul cã-l fac a douaoarã în patru zile. Voi cita o altã vorbã mare aIrinei Nicolau: Þãranul are trei înveliºuri, ca unou. Haina, casa, satul. Mai trebuie oare sãdemonstrãm în ce mãsurã structura ºi concepþiamuzeului exprimã acest adevãr?

Sintagma Muzeul ÞÞãranului RRomân aparþinelui Horia Bernea. Totuºi, emblema muzeului esteun þãran pe nume Gheorghe Tatomir, despre careetnologii afirmã cã reprezintã trãsãturile sinteticeale þãranului european.

Sophie Taeuber-Arp, Marionete (1918)

2277




ICred cã suntem în anul 1909. Se pare cã mã

aflu într-o salã de cinematograf, braþul lung ºiluminos traverseazã întunericul ºi se roteºte, ochiimei sunt aþintiþi asupra ecranului. Filmul e unulmut, cum ar fi unul din acele vechi Biographuri,actorii îmbrãcaþi în haine ridicol de demodate,cadrele urmând sacadate unul altuia, actorii dândimpresia, ºi aceºtia, cã saltã încoace ºi încolo,deplasându-se prea repede. Imaginile abundã delinii luminoase ºi punctuleþe, de parcã ar fi plouatcând s-au fãcut filmãrile. Lumina-i proastã.

E o dupã-amiazã de duminicã, 12 iunie, 1909,ºi tata strãbate strãzile liniºtite ale Brooklynuluiducându-se în vizitã la mama. Hainele de pe elsunt proaspãt cãlcate, ºi cravata i-e legatã preastrâns în gulerul înalt. Îºi zornãie monedele înbuzunar, repetând în gând replicile spirituale pecare urmeazã sã le spunã. Se pare cã m-amrelaxat deja cu totul în întunericul mãtãsos alsãlii; organistul se strãduie sã scoatã în evidenþãemoþiile aproximative asupra cãrora spectatorii seconcentreazã indeciºi. Sunt un anonim. Am uitatde mine însumi: întotdeauna se întâmplã aºa cândmergi la film, este, cum se spune, un drog.

Tata parcurge stradã dupã stradã, strãzi cucopaci, peluze ºi case, ajungând uneori la câte unbulevard pe care lunecã ºi tresare câte un tramvai,înaintând încet. Conductorul, care are o mustaþãca un ghidon, ajutã o tânãrã doamnã ce poartã opãlãrie ca un castron împãnat sã urce scaravagonului. El schimbã neglijent mãrunþiºul ºi sunãclopoþelul în timp ce urcã pasagerii. Este evidentcã-i duminicã, pentru cã toatã lumea poartã hainede duminicã, ºi zãgãnitul tramvaiului accentueazãliniºtea de sãrbãtoare (Brooklynul este, se spune,citadela bisericilor). Magazinele sunt închise ºicopertinele strânse, cu excepþia vreunei papetãriisau unui magazin universal cu globuri mari ºiverzi în vitrinã.

Tata se hotãrâse pentru aceastã plimbarepentru cã îi place sã meargã pe jos ºi sã segândeascã. Se gândeºte la sine în viitor ºi astfelajunge la locul unde mergea în vizitã într-o uºoarã

exaltare. Nu dã nici o atenþie caselor pe lângãcare trece, în care lumea serveºte prânzul deduminicã, nici mulþimii de copaci aliniaþi pefiecare stradã, acum tocmai la verdele lor cel maiintens ºi la ora când copleºesc întreaga stradã cuumbrã rece. Trece întâmplãtor câte-o trãsurã,copitele calului cãzând ca niºte pietre în dupã-amiaza liniºtitã, ºi din când în când câte unautomobil, ca o sofa tapiþatã, care tuºeºte ºi trecemai departe.

Tata se gândeºte la mama mea, cât de binearatã ea ºi cât de mândru va fi s-o prezintefamiliei lui. Nu sunt încã logodiþi ºi el nu e încãsigur c-o iubeºte pe mama, aºa cã, din când încând, intrã în panicã la obligaþia deja instauratã.Dar îºi face apoi curaj gândindu-se cã oameniimari pe care-i admirã sunt cãsãtoriþi: WilliamRandolph Hearst ºi William Howard Taft, caretocmai devenise preºedinte al Statelor Unite.

Tata ajunge la casa mamei. A sosit preadevreme ºi astfel e dintr-o datã încurcat. Mãtuºamea, sora mai micã a mamei, rãspunde la soneriazgomotoasã cu ºerveþelul în mânã, pentru cãfamilia se mai aflã încã la masã. La intrarea tateibunicul se ridicã de la masã ºi-ºi strâng mâinile.Mama fugise sus sã se aranjeze. Bunica îl întreabãpe tata dacã a luat masa ºi-i spune cã mama vacoborî imediat. Bunicul deschide conversaþiaexprimându-se despre vremea blândã de iunie.Tata stã stingher lângã masã, þinându-ºi pãlãria înmâni. Bunica îi spune mãtuºii sã ia tatei pãlãria.Unchiul, de doisprezece ani, aleargã prin casã, cupãrul vâlvoi. Rãcneºte un salut în direcþia tatei,care i-a dat mereu câte-o monedã, ºi-o zbugheºteîn sus pe scãri în timp ce bunica strigã în urmalui. Este evident cã respectul cu care e tratat tataîn aceastã casã se dizolvã în prea multa veselie. Ele impresionat, dar totuºi circumspect.

IIÎntr-un târziu mama coboarã scãrile ºi tata,

angajat în conversaþie cu bunicul, e stânjenit laintrarea ei, neºtiind dacã s-o salute pe mama sausã continue conversaþia. El se ridicã stângaci din

fotoliu ºi spune rãguºit Salut. Bunicul se uitã la ei,examinându-i ca pereche, cum aratã împreunã, cuochi critic, concomitent frecându-ºi obrazulbãrbos, cum face întotdeauna când reflecteazã. Eîngrijorat; îi e teamã cã tata nu va fi un soþ destulde bun pentru fiica lui cea mare. În acestmoment se întâmplã ceva cu filmul, chiar în clipacând tata îi spune mamei o glumã: sunt trezit larealitate ºi la propria nefericire tocmai cândinteresul meu era mai intens. Spectatorii încep sãbatã nerãbdãtori din palme. Apoi defecþiunea seremediazã, dar filmul se reia dintr-un momentdeja vãzut, ºi iatã-l încã o datã pe bunicul cum îºifreacã obrazul bãrbos ºi cântãreºte caracterultatãlui meu, dar în timp ce mama chicoteºte laceva spus de tata, ecranul se întunecã.

Tata ºi mama ies din casã, tata îºi strânge încão datã mâinile cu bunicul, eliberat de onecunoscutã povarã. Mã foiesc ºi eu neliniºtit,cufundat în scaunul tare al cinematografului.Unde-i unchiul mai în vârstã, fratele mai mare almamei? Studiazã în dormitorul de sus, citeºtepentru examenele finale la Colegiul MunicipalNew York – mort de dublã pneumonie acumdouãzeci ºi unu de ani. Iatã-i pe mama ºi pe tatapãºind iarãºi pe strãzile cele liniºtite. Mama îl þinepe tata de braþ ºi-i povesteºte romanul pe care-lciteºte ºi tata îºi dã cu pãrerea despre personajepe mãsurã ce subiectul îi devine mai clar. Acestaeste un obicei care-i provoacã multã plãcere,pentru cã-ºi simte deplina superioritate ºiîncredere în sine când aprobã sau condamnãcomportamentul altora. În rãstimpuri simtenevoia sã scoatã un Ah scurt, când povesteadevine, dupã cum zice el, dulceagã. Cu asta îºiafirmã bãrbãþia. Mama pare satisfãcutã deinteresul pe care l-a trezit; îi aratã tatãlui meu câte ea de inteligentã ºi de interesantã.

Ajung pe bulevard, ºi tramvaiul soseºteîncetinind. Se duc în Coney Island dupã-amiazaaceasta, deºi de fapt mama considerã acesteplãceri ca fiind inferioare. S-a hotãrât sã consimtãdoar la o plimbare pe debarcader ºi un prânzplãcut, respingând distracþiile cele zgomotoase cafiind sub demnitatea unui cuplu atât de demn.

Tata îi spune mamei câþi bani a fãcut însãptãmâna care tocmai a trecut, exagerând osumã care nu mai avea nevoie sã fie exageratã.Dar tata a simþit întotdeauna realitãþile cumvainsuficiente, indiferent cât de frumoase sunt.Brusc am izbucnit în plâns. Doamna hotãrâtãcare stã lângã mine se agitã ºi mã priveºte cu o

Responsabilitãþile încep în vise

Delmore Schwartz

traducere

Delmore SSchwartz (1913-1966), poet, prozator, critic, dramaturg, profesor, traducãtor ºi editor american (conduce Partisan

Reviev în perioada 1943-55), nãscut în Brooklyn, New York, din pãrinþi evrei imigraþi din România. Viaþa pãrinþilor era un

iad, ºi curând se despart. Delmore, rãmas cu mama lui, învaþã sã citeascã de la trei ani. ºcolar ºi student de excepþie, Delmor

începe sã bântuie universitãþile, ia contact cu marxismul, dar ºi cu boema din Greenwich Village. Încã din 1935, la 22 de

ani, dã lovitura scriind Responsabilitãþile încep în vise, care este consideratã pânã astãzi o capodoperã a genului scurt,

preþuitã printre alþii de T.S. Eliot, William Carlos Williams, Robert Lowell, Ezra Pound ºi Vladimir Nabokov. Însã ambiþia

lui era sã devinã un mare poet. Boema, bãutura ºi viaþa de profesor migrator îi vor submina eforturile. Este, totuºi, poate

cel mai antologat poet al generaþiei sale. Dar în ce priveºte biografia poate cã ajunge sã citãm aceste versuri din 1938: “Acum

trebuie sã mã trãdez singur... Nu mulþi poartã mãºti sau enigmatice veºminte,/ Cãci slãbiciunea orbeºte de-ajuns feþele

slabe,/ În sensul acesta, iatã ºocanta mea nuditate”. Viaþa lui de familie nu va fi cu nimic mai bunã decât a pãrinþilor lui,

ºi perioade lungi este practic fãrã nici un ban. O sfârºeºte în boalã ºi disperare. Poezia lui e marcatã de emoþionalitate ºi

un necontrolat sentiment al culpei. Îºi adunã versurile într-o antologie reprezentativã, Cunoaºtere de varã: Poeme alese ºi

poeme noi, 1938-1958. Prozele ºi le adunã în volumul Lumea este o nuntã (1948) primit cu entuziasm de cãtre criticã, iar

eseurile sale critice (notabile cele despre Hemingway, Pound ºi Auden) vor fi adunate în volumul Eseuri alese (1970). Despre

el John Berryman va scrie: “Avea emuli dar aceºtia nu-l puteau gãsi. Îºi ascunsese darul/în mijlocul Manhattanului/... în

hoteluri ieftine,/Tulburat profund cã prietenii-l evitau pe strãzi... Cu durere s-a sustras/ de la orice fel de relaþie/ºi tremura

de resentimente”. A. VV.

2288




minã supãratã, ºi eu intimidat, mã opresc dinplâns. Îmi scot batista ºi-mi usuc faþa, lingândpicãtura care se prelinsese pânã lângã buze. Înacest interval mi-a scãpat ceva, cãci uite-i pe tataºi pe mama coborând din tramvai la ultima staþie,Coney Island.

IIISe îndreaptã spre promenada de lemn, ºi

mama îi porunceºte tatei sã inhaleze aerulpãtrunzãtor al mãrii. Amândoi inspirã adânc,râzând ambii în timp ce fac asta. Au în comunun mare interes pentru sãnãtate, deºi tata eputernic ºi aspru iar mama e plãpândã. Amândoisunt plini de teorii despre ce e bine sã mãnânci ºice nu e bine sã mãnânci, ºi câteodatã seangajeazã în discuþii încinse pe acest subiect, totulsfârºind cu sentinþa tatei, fãcutã cu un aerzeflemitor, cã mai devreme sau mai târziu totmori. Pe catargul debarcaderului, steagul americanpulseazã în vântul intermitent al mãrii.

Tata ºi mama se duc la balustradadebarcaderului ºi privesc în jos spre plajã, unde omulþime de amatori de baie se plimbã fãrã treabã.Câþiva sunt în apã. Fluierul unui vânzãtor dealune strãpunge aerul cu un scâncet plãcut ºiatrãgãtor, ºi tata se duce sã cumpere arahide.Mama rãmâne la balustradã ºi priveºte oceanul.Oceanul i se pare vesel; îþi licãreºte în ochiasmuþindu-ºi unul dupã altul mânjii valurilor.Observã copiii sãpând în nisipul umed ºicostumele de baie ale fetelor care au vârsta ei, ºitata se întoarce cu alunele. Deasupra capuluilumina soarelui dogoreºte ºi dogoreºte, dar niciunul din ei nu pare a bãga de seamã.Debarcaderul e plin de oameni îmbrãcaþi înhainele lor de duminicã care se plimbã alene.Brizanþii nu ajung pânã la debarcader ºiplimbãreþii n-ar fi îngrijoraþi chiar dacã ar ajunge.Mama ºi tatãl meu se apleacã peste parapet ºiprivesc absenþi oceanul. Oceanul devine agitat,valurile vin rar, cu un puternic impuls de departedin larg. Momentul dinainte de-a se cambra,momentul când îºi arcuiesc spinãrile atât defrumos, relevând striuri albe ºi verzi în fondul lornegru, momentul acela e insuportabil. Pânã laurmã se sparg, prãvãlindu-se cu violenþã pe nisip,agresive, apãsându-se cu toatã forþa asupraacestuia, cu un balans în sus ºi înainte, sfârºindîntr-un curent subþire de bule care alunecã spreplajã, retras apoi. Soarele de deasupra capului nu-ideranjeazã pe tata ºi pe mama. Ei se uitãnepãsãtori la ocean, deloc interesaþi de înãsprireaacestuia. Dar eu mã zgâiesc la teribilul soare care-mi ia ochii ºi la fatalul, nemilosul, pasionatulocean. Uit de pãrinþii mei. Privesc fascinat ºi pânãla urmã, ºocat de indiferenþa tatei, izbucnesc înplâns încã o datã. Doamna cea bãtrânã de lângãmine mã bate pe umãr ºi spune: “Ei, ei, toateastea sunt numai un film, tinere, numai un film”,dar ridic iarãºi privirile la soarele acela teribil ºi laîngrozitorul ocean, ºi incapabil sã-mi reþinlacrimile mã ridic ºi mã duc la cabina pentrubãrbaþi, împleticindu-mã peste picioareleoamenilor care stau pe acelaºi rând cu mine.

IVCând mã întorc, simþindu-mã de parcã tocmai

m-aº fi trezit dimineaþa dupã o insomnie, pãreausã fi trecut câteva ore ºi pãrinþii mei mai cãlãrescpe cãluºei. Tata pe un cal negru, mama pe unulalb, ºi par sã facã un circuit etern cu singurulscop de-a înºfãca inelele de nichel aninate pebraþul unuia dintre piloni. Cântã o flaºnetã; þi-eimposibil s-o separi de rotirea neîntreruptã acaruselului.

Pentru o clipã se pare cã nu vor abandona

niciodatã caruselul pentru cã acesta nu se va opriniciodatã ºi mã simt ca unul care se uitã în josspre stradã de la etajul al cincisprezecelea al uneiclãdiri. Dar pânã la urmã se dau totuºi jos, chiarºi flaºneta s-a oprit pentru moment. Tata are zeceinele, mama numai douã, deºi mama fusese ceacare ºi le dorise cu adevãrat.

Ei se plimbã de-a lungul promenadei în timpce dupã-amiaza se lasã cu imperceptibile gradaþiispre violetul miraculos al amurgului. Totul sestinge într-o luminã slabã, chiar ºi neîncetatulmurmur al plajei, ºi rotaþiile caruselului. Cautã unloc unde sã cineze. Tata propune cel mai bunrestaurant de pe promenadã ºi mama ezitãconform principiilor ei de economie ºi menaj.

Oricum, pânã la urmã se duc totuºi la cel maibun, cerând o masã la geam, sã poatã privi sprepromenadã ºi oceanul miºcãtor. Tata se simteatotputernic în timp ce strecoarã o monedã de unsfert de dolar în palma chelnerului când solicitãmasa. Localul e aglomerat ºi existã ºi aici muzicã,de data aceasta un fel de trio de coarde. Tata facecomanda cu o evidentã încredere în sine.

În timpul prânzului tata vorbeºte despreplanurile sale de viitor, ºi mama aratã cu o faþãexpresivã cât e de interesatã, ºi cât deimpresionatã. Tata devine exultant, înãlþat devalsul ce se cântã, ºi propriul viitor începe sã-lîmbete. Tatãl meu îi spune mamei cãintenþioneazã sã-ºi extindã afacerile, pentru cã ogroazã de bani abia aºteaptã sã-i intre înbuzunare. Vrea sã-ºi facã un rost. La urmaurmelor are douãzeci ºi nouã de ani, a trãit singurde la treisprezece, câºtigã din ce în ce mai mulþibani, ºi e invidios pe prietenii cãsãtoriþi când îiviziteazã în intimitatea confortabilã a caselor lor,înconjuraþi, se pare, de calme plãceri domestice,de copii încântãtori, ºi apoi, cum valsul atingemomentul când toþi dansatorii se învârtnebuneºte, ºi atunci, atunci cu teribil curaj, atunciîi cere mamei sã fie soþia lui, de alminteri destulde ezitant, ºi încurcat, chiar în exaltarea lui, decum o fi ajuns la aceastã problemã, ºi ea, ca sãagraveze ºi mai mult lucrurile, începe sã plângã, ºi tata priveºte nervos în jur, neºtiind deloc ce sãfacã acum, ºi mama spune hohotind: “Asta-i totce mi-am dorit din primul moment când te-amvãzut”, ºi el gãseºte toate acestea foarte dificile,deloc pe gustul sãu, deloc cum se gândise cã vafi, în lungile lui plimbãri pe podul Brooklynsavurând un trabuc fin, ºi aceasta a fost clipa,momentul, când m-am sculat în picioare ºi amstrigat: “Nu face asta! Nu-i târziu sã-þi schimbihotãrârea, amândoi. N-o sã iasã nimica bun, doarremuºcãri, urã, scandal, ºi doi copii cu caractermonstruos”. Toþi spectatorii s-au întors sã mãpriveascã deranjaþi. Plasatoarea venea în grabã peinterval luminându-ºi drumul cu lanterna, ºibãtrâna de lângã mine mã trase înapoi în fotoliuspunându-mi: “Liniºteºte-te. Vei fi scos afarã, ºi aidat treizeci ºi cinci de cenþi sã intri”. ªi astfel amînchis ochii pentru cã nu puteam suporta sã vãdce se întâmplã. Am stat acolo fãrã sã zic nici pâs.

VDar dupã o vreme am început sã arunc scurte

ochiri ºi pânã la urmã m-am uitat iar cu însetatinteres, ca un copil care încearcã sã rãmânãîmbufnat în timp ce-i mituit cu bomboane.Pãrinþii mei îºi fac acum o pozã în ghereta unuifotograf, lângã promenadã. Locul e scãldat într-ovagã luminã mov, dupã toate aparenþele necesarã.Aparatul e alãturi, fixat pe trepiedul lui, ºi apareca un marþian. Fotograful îi învaþã pe pãrinþii meicum sã stea. Tata e cu braþul petrecut pesteumãrul mamei, ºi amândoi zâmbesc insistent.Fotograful îi aduce mamei un buchet de flori sã-lþinã în mânã, dar ea îl þine inestetic. Apoifotograful se acoperã cu pânza neagrã careînveleºte aparatul ºi tot ce rãmâne din el e un

braþ ieºit ºi mâna care þine para de cauciuc pecare o va strânge la urmã când va declanºa. Darnu e mulþumit de ei cum aratã. Simte cucertitudine cã undeva ceva nu e cum trebuie înþinuta lor. Iese de nenumãrate ori dinascunzãtoarea lui cu noi instrucþiuni. Fiecaresugestie nu face decât sã agraveze lucrurile. Tataîncepe sã-ºi piardã rãbdarea. Încearcã o poziþieaºezaþi. Fotograful le explicã faptul cã are ºi elmândria lui, vrea sã facã fotografii frumoase, nu einteresat doar de bani în toatã afacerea. Tataspune: “Ce-ar fi sã te grãbeºti puþin? N-o sã stãmaicea toatã noaptea”. Dar fotograful se tot fâþâiecerându-le scuze, ºi propune noi poziþii.Fotograful mã încântã ºi-l aprob din toatã inima,pentru cã ºtiu exact ce simte, ºi pe când criticafiecare poziþie încercatã dupã o concepþie propriedespre artistic aproape cã am început sã sper dinnou. Dar tata îi spune furios: “Haide, ai avuttimp destul, nu mai aºteptãm”. ªi fotograful,oftând nefericit, se întoarce iar sub învelitoarea-ineagrã, îºi scoate mâna, spune: “Unu, doi, trei.Acum!”, ºi fotografia e fãcutã, cu zâmbetul tateidevenit grimasã, al mamei strãlucitor ºi fals. Enevoie de câteva minute pentru developare ºi întimp ce pãrinþii mei aºteaptã în lumina ciudatãpar deprimaþi.

VIAu trecut pe lângã ghereta unei ghicitoare ºi

mama vrea sã intre, dar tata nu vrea. Încep sãdiscute în contradictoriu pe aceastã temã. Mamase încãpãþâneazã, tata îºi pierde rãbdarea. Ce-arvrea tata sã facã în clipa asta ar fi sã plece lãsând-o pe mama acolo, dar ºtie cã asta nu sepoate. Mama refuzã sã se urneascã. Aproape cã-idau lacrimile, dar simte o dorinþã irezistibilã sãaudã ce-i va spune ghicitoarea în palmã. Tataconsimte furios ºi intrã amândoi într-o gheretãcare este oarecum asemãnãtoare cu aceea afotografului, având o draperie neagrã ºi luminacoloratã ºi scãzutã. Înãuntru e prea cald, ºi tatacontinuã sã spunã cã acestea-s prostii, arãtând cudegetul spre globul de cristal de pe masã.Ghicitoarea, o femeie grasã, scundã, în veºmintece vor sã treacã drept orientale, intrã în încãpereºi-i salutã, vorbind cu accent, dar brusc tatagãseºte totul insuportabil; o trage pe mama debraþ, dar mama refuzã sã se lase târâtã. ªi atunci,în teribila lui mânie, tata lasã braþul mamei ºiiese, pãrãsind-o pe mama nãucitã. Ea face omiºcare parcã sã fugã dupã el, dar ghicitoarea oprinde strâns de braþ ºi-i cere sã nu facã asta, ºieu pe scaunul meu sunt ºocat ºi îngrozit. Mã simtde parcã aº pãºi pe frânghie la o sutã de picioaredeasupra mulþimii dintr-un circ ºi brusc frânghiadã semne cã se rupe, ºi mã scol de pe locul meuºi încep sã strig încã o datã primele cuvinte ce-mivin în minte ca sã-mi exprim teribila fricã, ºi încão datã plasatoarea vine în goanã pe intervalaprinzându-ºi lanterna, ºi bãtrâna mã implorã, ºispectatorii ºocaþi s-au întors sã mã priveascã, ºi eucontinui sã strig: “Ce fac? Nu-ºi dau seama cefac? De ce nu se duce mama dupã tata sã-l roagesã nu mai fie atât de supãrat?” Dar plasatoaream-a înhãþat de braþ ºi mã scoate din rând,spunându-mi în acest timp: “Ce faci tu? Nu ºtiicã n-ai voie sã faci aºa ceva, nu poþi face chiar totce vrei chiar dac-ai fi singur? O sã regreþi dacã nute porþi cum trebuie. N-o poþi þine aºa, nu-i bine,îþi vei da seama destul de curând, tot ce faci aremare importanþã!”, ºi în timp ce-mi spune toateastea târându-mã prin holul cinematografului înlumina rece, m-am trezit în mohorâta dimineaþãde iarnã a celei de-a douãzeci ºi una zi a mea denaºtere, pervazul strãlucind cu buza lui dezãpadã, ºi dimineaþa deja începutã.

În româneºte de Alexandru VVlad

2299




Whitbread Prize, cea de a doua distincþieliterarã, ca importanþã, din Marea Britanie, i-arevenit, pentru anul 2005, scriitoarei scoþiene AliSmith, pentru romanul The Accidental. Ea a fostpreferatã unor autori mult mai vestiþi, ca SalmanRushdie sau Nick Hornby. The Accidental este, caºi romanul care a câºtigat premiul Man-Booker,The Sea, de John Banville, un “roman literar”, nespune John Ezard în The Guardian. Este povesteaunei femei enigmatice care se infiltreazã într-ofamilie aflatã în vacanþã, îl seduce pe fiuladolescent ºi modificã viaþa fiecãrui membru alfamiliei, îmbogãþind-o în semnificaþii. Personajelelui Ali Smith trãiesc mai ales în imaginaþie,nedând semne cã sunt sigure de existenþa lumiifizice. Whitbread Prize a fost instituit în 1971. Else acordã pentru cinci categorii: roman (premiulcel mare), roman de debut, biografie, poezie ºicarte pentru copii. Din fondul de premiere de50.000 de lire sterline, 25.000 de lire este valoareapremiului pentru roman, câºtigãtorii celorlaltecategorii luând câte 5000 de lire. Premiul pentrupoezie i-a revenit anul acesta poetului veteranChristopher Logue, cel pentru biografie lui HilarySpurling pentru volumul doi al studiului Matisse,the Master, cel pentru primul roman lui Tash Aw,pentru The Harmony Silk Factory (Fabrica demãtase Armonia), o istorisire despre soarta apatru cetãþeni britanici aflaþi în Malaiezia întimpul ofensivei japoneze, iar cel pentru carteapentru copii lui Kate Thompson, pentru TheNew Policeman (Noul poliþist), o poveste despredouã lumi paralele în care timpul devine extremde încâlcit.

Vladimir Pozner era, pe vremea realismuluisocialist, un nume destul de cunoscut cititoruluiromân. Scriitorul (care a trãit între 1905 – 1992)vorbea fluent patru limbi, dar ºi-a scris opera înfrancezã. El ºi-a petrecut tinereþea în RusiaSovieticã, unde a revenit în 1919, dupã ce pãrinþiilui se refugiaserã din calea revoluþiei. Cu prilejulcentenarului naºterii sale, ne informeazã Le Monde des livres, editura Actes Sud a reeditatmarea lui epopee despre Rãzboiul Civil din Rusia,Le Mors aux dents (Cãluºul). Se spune cã Pozneravea 26 de ani când marele romancier francezBlaise Cendrars i-a cerut sã-i scrie, “pentrucolecþie”, viaþa unui mare aventurier ruscontemporan. Dupã o scurtã reflecþie, Pozner s-aoprit asupra unui general baltic al armatelor albe,baronul Roman von Ungern-Sternberg. Visulacestuia a fost sã reconstitue imperiul lui GenghisHan. În 1920, baronul a strãbãtut deºertulKarakorum ºi ºi-a format o armatã de cãlãreþimongoli la Urga (azi Ulan Bator). Într-un momentcând alþi inamici ai bolºevicilor – generalulKolceak, hatmanul Semionov – abandonaserãlupta, von Urgen-Sternberg, îmbrãcat în roba unuilama budist, dar cu epoleþii pe umeri, rãspândeateroarea la graniþa Rusiei cu Mongolia ºi cuChina, punându-ºi în practicã principiul “morþii

instantanee” pentru duºmanii comuniºti ºi pentrutrãdãtorii din propria armatã. Baronul a sfârºitprin a fi, la rându-i, împuºcat. Metodacompoziþionalã aleasã de Pozner este aceea a“arheologiei istorice” – o anchetã printre refugiaþiiruºi din Paris care-l cunoscuserã pe von Ungern.Un “roman al stepei, ºiroind de sânge”, l-a numitClaude Roy. Romanul a fost apreciat de HeinrichMann, Erskine Caldwell, Andre Breton, acesta dinurmã spunând cã e scurt, dar pãtrunde drept îninimã, ca lama unui cuþit. Alte romane scrise deVladimir Pozner sunt Doliu în douãzeci ºi patrude ore, Statele Dezunite, Moartea lui Tolstoi.Poate cã republicarea unora în româneºte n-ar filipsitã de interes.

Cineastul din Hong Kong Wong Kar-Wai va fipreºedintele juriului celui de al 59-lea festival alFilmului de la Cannes, programat pentru perioada17-28 mai 2006, ne informeazã InternationalHerald Tribune. Prezent pânã acum pe ecraneleromâneºti cu un singur film, In the Mood forLove (al cãrui interpret, Tony Leung, a câºtigatpremiul pentru interpretare masculinã la Cannesîn 2000), regizorul chinez s-a afirmat la Cannesîncã din 1989 cu As Tears Go by (Cum curglacrimile), iar pelicula 2046 a fost inclusã înselecþia oficialã a festivalului din 2004. Wong Kar-wai este inginer diplomat al ªcolii Politehnice dinHong Kong ºi licenþiat în arta graficã. A lucrat caproducãtor ºi scenarist de televiziune, înainte de ase dedica regizãrii filmelor.

L-am prezentat, într-un Flash-Meridian trecut,pe autorul suedez de romane poliþiste HenningMankell. Se pare cã el împarte piaþa genului cuprolifica romancierã Karin Alvtegen, autoarea uneiserii de “romane negre” având ca subiect generalspaima. Spre deosebire de Mankell, creatorulmemorabilului comisar Kurt Wallander (unMaigret nordic), Alvtegen are ca protagoniºtioameni obiºnuiþi, surprinºi în situaþii dintre celemai banale ale vieþii cotidiene, dar dominaþi, toþi,de spaima de a fi trãdaþi, neiubiþi, neînþeleºi.Cartea intitulatã Cãutatã i-a adus premiul pentruromanul poliþist nordic în anul 2000. Recent, înFranþa i s-a fost tradus un nou roman, Trãdatã,aflãm din Le Monde de livres. Karin Alvtegendemonstreazã cã spaima genereazãcomportamente aberante, împingând adeseori lacrimã. Se simte în proza ei nostalgia pentrufamilia idealã, unitã, în care individul sã se simtãîn siguranþã. Ca în toate romanele suedeze,contextul social joacã un rol foarte important.

Aflãm din The Guardian cã editura englezãCanongate a publicat romanul lui Ismail KadareThe Successor (Succesorul), inspirat de soartamoºtenitorului desemnat al dictatorului EnverHodja, Mehmet Shehu, gãsit împuºcat în 1981 învila sa personalã, proaspãt reamenajatã. Textulromanului este compus mai ales din speculaþiiprivind acest spectaculos sfârºit al lui Shehu, ceeace conferã intrigii o pronunþatã tentã poliþistã. În

mare parte, acest text se strãduieºte sã reproducãgândurile nebuloase ale lui Hodja. Ca ºi în cãrþileanterioare ale dizidentului albanez, istoria, mitulºi toate resursele artei narative postmoderne, de larealismul documentar la alegoria kafkianã, suntfolosite pentru a reproduce atmosfera de teroarece domnea în Albania anilor optzeci. Romanul afost tradus ºi în româneºte de Marius Dobrescu,la editura Polirom. Reamintim cã Ismail Kadareeste primul câºtigãtor al variantei internaþionale apremiului Man-Booker. Pentru a afla care a fostrelaþia specialã dintre dictatorul roºu albanez,Hodja, ºi Ismail Kadare, vã recomandãminteresantul foileton “Scribul ºi puterea”, publicatde Adrian Christian Kuciuk în primele numere pe2006 ale Ziarului de duminicã.

Dupã revista Empire, serialul de televiziune celmai popular în SUA în anul 2005 a fost CSI:Crime Scene Investigation, cu William L. Petersenºi Marg Helgenberger, creat de Anthony E. Zuikerîn 2000 pentru reþeaua CBS (serialul a fostdifuzat ºi la noi, sub titlul CSI: Crime ºiinvestigaþii). Aceastã popularitate nu le-a scãpatproducãtorilor, care au lansat douã serii“derivate”: CSI:Miami (în 2002) ºi CSI:Manhattan (în 2004). La începutul lui noiembrie2005, serialul ocupa primul loc în topurileamericane, cu 28,72 milioane de telespectatori,urmat de Desperate Housewives (Nevestedisperate), cu 23,92 milioane. În aceeaºi lunãnoiembrie puteau fi vãzute pe micile ecraneamericane episoadele celei de a cincea ºi ultimaserie a CSI, al cãrei realizator ºi co-scenarist a fostQuentin Tarantino (Pulp Fiction).

Aniversarea a 250 de ani de la naºterea lui W. A. Mozart este întâmpinatã cu un documentarfoarte interesant realizat, în coproducþie austro-francezã, de cãtre Ute Gebhart: Misterul Mozart(transmis pe canalul Arte). Conceput ca un tributadus genialului compozitor, documentarul nu sesfieºte, totuºi, sã risipeascã multe legende apocrifeºi absurditãþi legate de biografia prea puþincunoscutã a muzicianului, aratã cotidianul LeMonde. Astfel, Mozart n-a trãit deloc în mizerie –dimpotrivã, câºtiga, la Viena, echivalentul a100.000 – 200.000 de euro pe an, dar juca mult ºipierdea ºi mai mult. Rivalul sãu, Salieri, nu l-aotrãvit lent, scurtimea vieþii sale datorându-se,probabil, automedicaþiei cu leacuri pe bazã dearsenic ºi mercur. Nu a fost înhumat într-unmormânt comun ºi fãrã martori din cauzasãrãciei, ci din dispoziþia împãratului. Misteruldin titlu se învârte în jurul problemei autenticitãþiiunui craniu, presupus a fi al lui Mozart (o glumãsusþine cã era craniul lui Mozart copil), dar care,cu toate procedeele moderne, n-a putut fiidentificat fãrã dubiu, nedovedindu-se nici cã ar ficonþinut creierul unui geniu, cu alte cuvinte unuldisproporþionat de mare.

Premiile Whitbread ºi câteva aniversãri

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

3300




Adicã, Mihai marele mic? Se vor întrebaurechiºtii într-ale limbii germane. Nu, îivoi contrazice eu blînd ºi fãrã aroganþã, e

Mihai (Ignat) marele Klein. Cãci Klein e un “per-sonaj” inventat de poeziile sale, ivindu-se printreversurile sale (fãrã a-ºi trîmbiþa numele) cînd teaºtepþi mai puþin, adesea împrãºtiat precum o pili-turã de fier, bine fragmentat uneori într-o bucatãde carne cu paºaport alteori într-o felie de somncu legitimaþie de serviciu, un individ alcãtuit dinvene, multe vene neîntrerupte de nici o lamã, unindivid vag obsedat sexual, atît cît îi trebuie ca sãarate bine, care are nevoie de nebunie ºi de unnume tocit în toaleta sexului opus ºi pentru carelimba e aia de te ajutã sã descoperi miezul nopþii.Ãla stufos ºi întunecat. Sau, poate altul, dar totîntunecat. Pentru Klein, care crede cã rostul luieste sã nu fie sentimental, frumuseþea are picioarelungi ºi doare atunci cînd nu i le poþi desface iarromanticele picãturi de ploaie din praful trotuaru-lui nu sînt decît balele lui Apollo. Adicã strãluci-torul Apollo, cel de l-a jupuit de viu pe Marsiaspentru cã a îndrãznit sã cînte mai bine ºi mai fru-mos decît el. Uneori ºi versurile lui Mihai celKlein sînt jupuiri de sentimente, zdrenþe de senti-mente, fãrîmiþate adesea precum o piliturã de fierdin care se pot imagina un numãr nesfîrºit de fi-

guri care amintesc, uneori, de universul urmuzian.Iar în timp ce mã-sa drege în mijlocul þãriimaioneza tãiatã, Klein se trezeºte vorbind cum cãsecolul ãsta n-a-nceput bine ºi, mamã, cîtã drep-tate are!

Mihai Ignat e un poet cu o alurã de DonQuijote care viseazã, blînd ºi cu fragmentatãpudoare la un...Don Juan. Prea sensibil ca sã selase pãcãlit de morile de vînt, îºi înºirã pe lancerufele la uscat ºi zîmbeºte cu finã ironie, cuascunsã autoironie, mascîndu-ºi ascuþimeainteligenþei. Adesea pare stîngaci în gesturi, uimitde propria sa existenþã pe aceastã lume. Tepriveºte cu o sinceritate constantã ºi dezarmantã,obligîndu-te, în cele din urmã, sã-i rãspunzi cuaceeaºi monedã. Dar privirile sale au ºi onestãvilitã avalanºã de strãluciri care iscodescrealitatea înconjurãtoare, o scormonesc cu onesãtulã foame pentru a-i desluºi esenþa, chiar ºinumai în fãrîme, în frînturi, în aºchii, în micigrãmãjoare de piliturã...

Cel mai recent volum al sãu apãrut la edituraVinea are un titlu nãucitor: Cangrena ca unanimal de casã. Parcã vãd cangrena zbenguindu-se, ghiduºã, pe sub feþele de masã, printre fotolii,printre jucãriile din camera copiilor, printreperinile pufoase, pe sub pãturi, gudurîndu-se în

braþele stãpînilor precum un motãnelpoznaº...Dar, în umbrã, stã cuminte ascuns, cinealtul decît Klein. Visele sale, nãscute sub pat, auun aer de film suprarealist cãci el ar muºca dinnoapte precum un cîine. Andaluz. Ar evada (înnoapte?) prin cercul tãiat în geam ori prin pupilabaratã înfiptã-n pardoseala bãii. Se rãsteºte la lunãspunîndu-i: dospeºte ºi crapã. ªi atunci, afarã seporneºte a ninge cu piliturã de fier ºi, a naibiichestie, asta se vîrã peste tot, ajunge pînã ºi pevîrful limbii sub care dospesc cuvintele, în timpce tavanul ºi pereþii mustesc ºi-l invocã pe Bosch.În mod firesc, într-un asemenea decor, feeriiledevin de-a dreptul isterice. Pentru Klein, uitarea eun aparat dentar iar stiloul sãu e umplut cu salivaultimei ore a zilei.

Mihai Ignat e poetul ritmurilor frînte. Alritmurilor crãpate. Al ritmurilor ghilotinate. Elrealizeazã „colaje” într-un stil personal, uneorisurprinzîndu-te prin exprimarea frustã, abruptãori mascat liricã. ªi tot uneori, colajele sale sedoresc mai perverse decît numãrul 69... ªi crede,cu naivã sinceritate, cã din el n-a mai rãmas decîtpiliturã de fie, imagini în zig-zag pe o retinã deadolescentã cu þigara-ntre arãtãtor ºi mijlociu. Þi-ar place þie....!

PS Despre teatrul lui Mihai Ignat, altãdatã.Dupã ce voi ieºi din anumite crize, halind celpuþin patru cepe degerate.

Mihai, der grosse Klein…Radu Þuculescu

ex-abrupto

Aºa cum ne-a obiºnuit de pe vremeadirecþiei regretatului critic Radu G.Þeposu, revista Cuvântul (nr. 1 ianuarie

2006) continuã acordarea acelor premii deexcelenþã intelectualã care, alãturi de conferinþeleiniþiate sub actualul directorat al profesoruluiMircea Martin, i-au clãdit reputaþia solidã. Într-adevãr, în cele 12 apariþii anuale, Cuvântulreuºeºte sã ia pulsul vieþii intelectuale româneºti,prin dosare tematice, eseisticã profesionistã, prinsusnumitele ºi deja celebrele conferinþe, prindeschiderea cãtre actualitatea culturalã cea maidiversã.

Specific ideologiei revistei este editorialulsemnat numãr de numãr de domnul MirceaMartin. Spirit analitic fecund, domnia sa anominalizat odinioarã „complexele” literaturiiromâne ºi a girat el însuºi, în vremea cîndconducea editura Univers, o celebrã colecþie deteorie ºi criticã, în care au apãrut capodopere alegîndirii critice occidentale. Aceleaºi analizepãtrunzãtoare, acelaºi diagnostic exact sînt degãsit ºi în Pentru o coeziune intelectualã,editorialul-manifest din numãrul de faþã: în loc de„asumarea criticã a tradiþiei autohtone”,intelectualul român practicã „autoderiziunea

zgomotoasã”; refuzînd „respectarea unor principiiale conduitei intelectuale”, trãieºte într-o „gravãdezordine ontologicã”; în fine, nerespectîndinstituþiile, ajungem, cei mai mulþi dintre noi, la„instituþionalizarea subiectivitãþii”. „Ce maipresupune ideea de coeziune intelectualã? – seîntreabã editorialistul – Nimic mai mult – dar nicimai puþin – decît asumarea condiþiei înseºi deintelectual. Ceea ce înseamnã, desigur, inteligenþã,competenþã, erudiþie, talent etc., dar maiînseamnã ºi imaginaþie, inclusiv – ºi mai ales –imaginaþia unor puncte de vedere diferite sauchiar opuse faþã de cel propriu, imaginarea altorpersoane apte de performanþe cel puþin egale cuale noastre.” Conchide criticul, anticipândacordarea premiilor revistei: „din fericire, creaþieintelectualã existã, ea atinge, pe alocuri, coteridicate. ªi este cazul sã celebrãm rezultateleacestei activitãþi creatoare”.

(Printre) ai cãrei reprezentanþi se numãrã, ycompris, ºi premianþii Cuvântului în anul 2005:Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici,Ioan Stanomir – Explorãri în comunismulromânesc, vol. 2 (premiul pentru studii culturale);Adrian Cioroianu – Pe umerii lui Marx. Ointroducere în istoria comunismului românesc,

Stelian Tãnase – Clienþii lu’ tanti Varvara. Istoriiclandestine (autorii împart premiul secþiuniiistorie); Daniel Barbu – Politica pentru barbari(premiul pentru politologie); Mircea Flonta – Kantîn lumea lui ºi în cea de azi (premiul pentrufilosofie); Paul Gherasim, pentru expoziþia depicturã „Prologos” (premiul pentru artefrumoase); Victor Rebengiuc (premiul pentruteatru); Rodica Tapalagã (premiul pentru film);Cristian Mandeal (premiul pentru muzicã); FlorinRãducanu (premiul secþiunii jazz); la secþiunealiteraturã s-au acordat premiul pentru debutromanului Arhanghelii nu mor, de Anca MariaMosora, pentru poezie, volumului Fetiþa cu o miede riduri, de Nora Iuga, ºi pentru prozã,romanului Cruciada copiilor, de Florina Ilis – sãrecunoaºtem – revelaþia literarã a anului 2005;Livius Ciocârlie, Bãtrâneþe ºi moarte în mileniultrei (premiul pentru eseu); Mihail Nemeº, pentruFaust de Goethe, ºi Bogdan Ghiu, pentru Istoriaerotismului de Georges Bataille (premiul pentrutraducere); s-au mai acordat premii, oarecuminsolite, dar binevenite, pentru emisiuni, reviste ºiinstituþii culturale, de asemenea pentru mecenatîn culturã. Putem remarca, în rîndul premianþilor,paritatea generaþiilor, celebrarea valorilor siguredar ºi a noului, a debutului. Felicitãri! (BennyProfane)

De la „autoderiziunea zgomotoasã”la celebrarea valorilor

aduse de la chioºc

3311




Domnul Horicã Pocol, inginer constructorserios, cu viaþa parcelatã de multe ºantiereale patriei, se bucurã enorm de un scurt

concediu, sunt patru luni ºi mai bine de când n-amai dat pe-acasã decât în mare goanã, cât sã-ºimai schimbe hainele ºi sã-ºi vadã la chip familia.Nu e varã, sã fie lumea în concedii, e o iarnã camspãlãcitã, lui domnu’ inginer îi vin ca o mãnuºãdimineþile reci ºi cenuºii, liniºtite, fãrã agitaþie; eliniºte ºi în casã, când se trezeºte el nevasta e laserviciu copiii – la ºcoli; doar el ºi Luþã, omândreþe de ciobãnesc, mare, blând ºi ascultãtor.Cu el pleacã la plimbare, nu foarte departe decasã, la barul “Kosovo”, imediat pe malul RâuluiMare; demisolul vilei unde este localul nu efrecventat dimineaþa decât de vreo patrupensionari, foºti antrenori cu bani, un veterinarpokerist ºi albanezul Medin, proprietarul vilei ºial localului; e cald, aerisit, barmana Katy le ºtiepreferinþele la fiecare, ºtie ºi unde îi placeclientului fidel sã se aºeze, pânã ajunge la masalui paharele sunt deja puse frumos, vodka ºihalba rasã; povestesc de toate, comenteazãevenimentele, îºi amintesc evenimente ºiîntâmplãri dinainte de “Kosovo”; pânã ºi Luþã îºiare locul lui se întinde lângã teracota încinsã,acolo e ºi masa lui Katy, dupã ce îi serveºte seaºeazã ºi ea, fumeazã ºi dezleagã integrame sau semai uitã la televizorul de deasupra barului. E apatra dimineaþã când îºi petrece dimineaþa la“Kosovo”, a ajuns al doilea, primul fiind doctorulveterinar ºi domnul inginer Horicã Pocol vrea sãprofite de ocazie, poate-i spune doctorul ce seîntâmplã concret, cã el a remarcat un fel detristeþe la amicii lui de pahar, chiar ºi patronul,albanezul Medin nu e vesel ca altãdatã, nici numai bea cu ei, tot timpul discutã la celular; dupãce l-a vãzut pe Luþã culcat lângã teracotã, domnu’inginer Horicã rade rapid vodka, nici ziarul nu-ldeschide, îl lasã împãturit lîngã scrumierã, îi cerealtã vodkã lui Katy ºi îl invitã la masa lui pedomnul doctor Voicescu, face el cinste, cu cedoreºte doctorului îi convine propunerea, ºtia cãnu prea are bani dupã câtã poftã aratã, cere ºi elo vodkã ºi, dupã ce mulþumeºte de trataþie,surâzãtor-nerãbdãtor, îl nãuceºte pe domnulinginer cu o simplã întrebare: “Dom’ Horicã,cinstit, vã plac purceii?“ Dupã ce-ºi închide guralarg cãscatã, dom’ Horicã reuºeºte sã articulezepelteaua ”Da, îmi plac ãia cu patru labe, da’ dece?!” Voicescu, slab ca un þâr, se umflã de râs,soarbe din votkã ºi scotoceºte prin buzunar, deunde scoate un articol decupat dintr-un ziar, subtitlul scris mare “Taiwanul a obþinut porcifluorescenþi” vede o fotografie cu niºte grãsuniverzulii, ca prazul, ºi un text, nu-l poate citi, cã n-are ochelarii la el; dom’ inginer Horicã simte cãiar îi va pica falca, bea repede ºi el, îºi propteºtebãrbia cu palma ºi, uitând pentru ce l-a adus peveterinar la masã, se pomeneºte întrebândminunat: “Mãi sã-mi trag ceasul, da’ de ce-ivopseºte verde, sã fiu al dracului dacã pricep?!”

Parcã asta aºtepta slãbãnogul de Voicescu, sãexplice el cum devin treburile cu porcii verzi:“Dom Horicã, scrie cã asta nu-i joacã, mai demultîncearcã savanþii sã-i facã aºa, sã lumineze pedinãuntru, nu-i vopseºte ca pe gard, le facmodificãri genetice! Îi încruciseazã cumva cumeduzele alea scârboase de la mare, de la alea levine fosforul, pe sub piele; ce te uiþi aºa, tu n-aiavut vreun ceas cu fosfor, sã vezi cât e ora ºi pesub plapumã?! ªtiu cã ai avut porc la þarã, îl þinea– cât a trãit -- bietul domnu’ Pocol, nu-þi maiaduci aminte cã ne-ai adus odatã ºi jumãri de launul, pe ãla ºtiu cã îl botezaseºi Boris Elþîn, ce-ammai râs când ne-ai spus!” Domnul inginer HoricãPocol a ascultat încremenit cele spuse deveterinar, da, ºi-a adus ºi el aminte de purcelulBoris, o minune!, era alb, foarte curat ºi cuminte,prietenos chiar, când ajungea pe-acasã sta devorbã cu el, îi plãcea sã-l mângâie pe spate,purcelul Boris era încântat de gest, îºi arcuia încetspinarea ºi grohãia melodios, încet, dupã oreprizã de asemenea tratament se ducea cãtinelspre mãldarul lui de paie, se lãsa încet ºi trecea lao porþie de somn; curios cã bãtrânul Pocol îiacorda o atenþie specialã, dacã la celelalte animalemai striga, le mai înjura, cu Boris vorbeaîntotdeauna frumos, nu-l brusca niciodatã.

Al dracu’ Velcescu, tot nu-i dã pace cudescoperirile lui, cã ºi tresare din amintirile luicând veterinarul îl întreabã râzând prosteºte: “ Dahai, dom’ Horicã, spune drept, nu-i aºa cã þi-ar fidrag sã ai acum un porc Boris verde, nu-i aºa?!”Cu asta gata!, l-a cam enervat, nici vodkã nu maie în pahar, mai cere un rând ºi, pe când Katypune pe masã paharele, aproape îi ºopteºteveterinarului: “Bã Velcescule, mie îmi pare rãu cãnu mai am porc, dar, dacã aº avea ºi ar veni ãºtiasã-i facã injecþii, ca sã-l facã verde, îl omor euînainte sã bage ei acu’n el! Cã nu vreau sã umblunoaptea, sã-l vãd verde, vãd verde eu ºi fãrã sã-mivopseascã ei porcul. Nici þie nu þi-ar plãcea, laospãþul porcului, sã fii servit cu ºorici ºi jumãriverzi! Dã-le dracu’ de prostii, uite cã Medin nuvine, nu ºtiu ce are, cã nu e în apele lui, nu ºtiuce are”. Velcescu a ºi uitat de porcii verzi, goleºteîn grabã alt pahar, sã apuce sã-l lãmureascã peinginer: “Ei, dom’ Horicã, uitã-te bine pe geam,vezi ce scrie pe clãdirea aia galbenã ca lãmâia? Îþispun eu, scrie “Cofetãria Dl. Goe”; n-ai de undesã ºtii, dar s-au fãcut mai multe în oraº, sunt doiºmecheri care s-au apucat de afacerea asta, mariescroci! ºi nu-þi vine sã crezi, dar ãºtia, cuDomnul Goe al lor, au luat din clienþi, unii seduc la alte cârciumi, cã acum s-au prins cãnevestele se duc la cofetãrie, uite ce pereþi desticlã are, vãd tot, stau acolo, bârfesc ºi mãnâncãprãjituri, dar cu ochii sunt pe intrarea la noi, la“Kosovo”, te iau ca din oalã. Domnul inginerHoricã se uitã pe fereastrã, vede ceva galben, îºipune ºi ochelarii, sã vadã ce scrie pe firmã, într-adevãr, aºa e, “Cofetãria Dl. Goe”, cu literemari, frumoase, de bronz; în timp ce el se uitã

tãcut la noua firmã, Velcescu adaugã cã Medin s-aenervat aºa de tare cã vrea sã vândã tot, barul ºivila, s-ar putea sã facã figura ºi sã se întoarcãacasã la el, în Kosovo; nu-i mai arde de povestitdomnului inginer, chiar e trist, îi este urât gândulcã, la viitorul lui concediu acasã, s-ar putea sã numai existe barul “Kosovo”, unde îºi petrece el aºade plãcut dimineþile; de necaz, mai cere un rând,plãteºte ºi pentru veterinarul care, de bucurie, o iadin nou cu porcii verzi, spre nemulþumireainginerului care, de caz, simte cã s-a cam pilit,nici ceilalþi amici nu mai apar odatã, nu mai arechef de discuþii; comandã un taxi peste un sfertde orã, aºa a fãcut ºi în zilele precedente, vinedomnu Nicu, om de meserie, singurul cu care s-aînþeles cum sã-l ducã spre casã: el se aºeazã pebancheta din spate, cu portiera întredeschisã, sã-lþinã pe Luþã de zgardã, domnul Nicu a înþelescum sã conducã, sã nu alerge câinele prea tare, îlºi plãteºte regeºte pentru acest lucru, el ºi aºa numai poate alerga cu câinele, cã s-a îngrãºat ºi,dupã atâtea vodkã, nici nu-l mai duc picioarele.

Gata, domnul inginer Horicã Pocol a plãtittot, îºi ia rãmas bun ºi câinele, a sosit taxiul; seurcã încet în limuzinã ºi când domnul Nicu,vesel, fluierând, dã sã porneascã motorul, îi spunecã, de aceastã datã, traseul se modificã, ar vrea sãtreacã prin faþã pe la “Cofetãria Dl. Goe”, numaisã vadã ºi el, din mers, cum e. Domnul Nicu aîncetat fluieratul, se scuzã, dar nu poate sãconducã aºa, cu câinele pe lângã maºinã, prin faþacofetãriei. La aºa chestie, domnul inginer s-aenervat cumplit, nu ºi-a închipuit cã poate existao asemenea problemã, vocifereazã ºi înjurã ca lauºa cortului; cum l-a auzit zicând cã e gata sãplãteascã regeºte pentru traseul cu Luþã pe lacofetãria Dl. Goe, domnul Nicu reuºeºte sã-ldomoleascã, propunând, dar numai astãzi, sãmeargã o bucatã de drum ca de obicei, dar, cândajung pe lângã cofetãrie, sã-l bage pe Luþã înmaºinã, numai pânã trec de clãdirea galbenã;propunerea îl domoleºte pe domnul inginerHoricã, aºa e mulþumit, au ºi pornit, deocamdatãcu Luþã alergând vioi pe lângã limuzina tot galbenvopsitã.

Cârciuma “Kosovo”, cofetãria “dl. Goe” ºi taxi-ul cu câine dintre ele

Mihai Dragolea

gulere, manºete, accesorii

Cititorul Sebastian

3322




Î n penuria de culturã ce afecteazã televiziunilede pe întregul Glob, TVR Cultural e unuldintre puþinele refugii la care poate apela

intelectualul nostru tot mai dezabuzat. Aºa mi s’aîntâmplat miercuri 25 ianurie 2006, în timp ce laMiercurea Ciuc temperatura scãzuse sub minustreizeci de grade Celsius. Nefiind un telespectatormetodic, nu dispun de informaþii privindprogramele de pe cablu (evident, nu am nicicablu, aºa încât depind de bunãvoinþa amicilor, caîn vremurile când intelectualii socializau princasele fericiþilor posesori de video-player). Îmi cerscuze pentru imprecizia acestei cronici – încontrast cu o anumitã acribie deprinsã încã dintinereþe – dar nu pot lãsa momentul sã-mi scape.

Aºadar, ce a reuºit sã mã încãlzeascã într’unadintre cele mai câinoase nopþi ale anului? E vorbadespre un documentar de lung metraj dedicattangoului la el acasã, filmat integral la BuenosAires în 2003. Din câte am înþeles, era oproducþie BBC, dar pe genericul final apãrea ºiTeleviziunea Catalanã, iar realizatoarea purta unnume cu rezonanþã cehã. Spre deosebire despectacolul Tango Pasión – ce a fãcut înconjurullumii, ajungând chiar sã fie înregistrat de cãtreTVR – filmul de faþã nu îºi propune nici un fel destilizare menitã sã creeze un produs vandabil pecât mai multe meridiane. Totul se concentreazãasupra esenþelor, asupra autenticitãþii acestuifenomen muzical-coregrafic. Se poate vorbi despreun fenomen, întrucât fuziunea dintre cele douãarte atinge aici cote supreme. De la maredistanþã, aºa cum ne situãm noi în raport cuArgentina, aspectul dansant e mai dificilperceptibil decât cel muzical. Îndeosebi dupãmoartea prematurã (survenitã în 1992) apãrintelui aºa-numitului tango nuevo, AstorPiazzolla, publicul european a devenit mult maiconºtient de valenþele artistice ale tangoului. Uncaz special, de analizat separat, îl constituiebriantele aranjamente pe muzica lui Piazzolla,realizate de violonistul leton Gidon Kremer ºi alsãu ansamblu Kremerata Baltica (din pãcate,prezenþa acestei formaþii de vârf a muziciicontemporane la Festivalul George Enescu a fostprea puþin mediatizatã). Prin urmare,muzicalmente suntem cât de cât informaþi. Înschimb, filmul la care mã refer pãtrunde înmisterele dansului ºi ale practicanþilor lui.

Cam 90 la sutã din acþiunea peliculei sedesfãºoarã într’o milonga, un mare local, de unlux cam famat, unde ahtiaþii tangoului vin noaptede noapte, indiferent de conjuncturile social-politice prin care trece þara lor, ºi îºitransfigureazã obsesiile, tribulaþiile personale,visurile, speranþele, în sofisticate coreografiipersonale. Dacã samba simbolizeazã extrovertitulsuflet colectiv brazilian, atunci tangoul e ocontrapondere de facturã argentinianã, o infinitãresuscitare a ritualului amoros al perechiiprimordiale. Una dintre dansatoare explicã:„Tangoul nu înseamnã cãutare de efecte

exterioare, ci se întoarce asupra lui însuºi. E undans direcþionat spre înãuntrul fiinþei.”

Filmul te prinde într’o þesãturã de mãrturisiriindividuale, dincolo de care ghiceºti destine reale,aparþinând acestor milongueros de diverse vârsteºi profesii. Cel mai adesea deduci cã ei au fostîmpinºi spre ringul de dans de solitudine, sau devreo traumã existenþialã. Un june desprins parcãdin echipa de fotbal cu care Argentina cucereatitlul mondial mãrturiseºte cã nu are nici o novia,cã a trãit cu una timp de ºase ani ºi dupãdureroasa lor despãrþire preferã sã fie singur.Partenerele întâmplãtoare cu care îl vedemevoluând pe pardoseala de marmorã albã suntsvelte ºi frumoase. O doamnã de etate medie, înrochie scurtã de culoare roºie, e profesoarã laFacultatea de Drept, divorþatã, creºte doi copii,dar danseazã ca o balerinã. Un domn carepracticã tangoul încã din anii 1940 se plânge cãnoua generaþie e lipsitã de stilul mlãdios al celordin vechime, dar nu se sfieºte sã danseze cu ceamai talentatã junã – Genevieve. Aceasta are unpartener, Javier, cu care câºtigã campionatele detango, printre ale cãror organizatori se aflã opereche de etate medie, ce promoveazã tangoul înJaponia. Vedem un grup de japonezi încercând sã-ºi însuºeascã mãcar miºcãrile de bazã, dacãstandardele argentiniene sunt atât de greu deatins. O tânãrã tokyotã ne spune cã ºi-aabandonat serviciul, spre a veni pentru câtevaluni la Buenos Aires, ca sã înveþe acest dans.Apare ºi o femeie blondã din Lyon, vãduvã deºapte ani, atât de impresionatã de vizionareaspectacolului Tango Pasión în urmã cu cinci ani,încât a ajuns la Buenos Aires, unde s’a amorezatde un dansator argentinian. De fapt, acela – penume Miguel – e pictor ºi trãieºte la New York,alungat din patrie de marele crah economic alþãrii sale petrecut la începutul secolului 21. Ceidoi se întâlnesc periodic la Buenos Aires, spre adansa tango, ºi s’ar putea sã opteze a-ºi continuaviaþa împreunã în Portugalia. Alt cuplu, ajuns laadâncã senectute, urmeazã sã îºi sãrbãtoreascãnunta de aur ºi, evident, cei doi se cunoscuserãtot graþie tangoului. Un ex-marinar ne conduceacolo unde s’a nãscut de fapt dansul, în portulBuenos Aires (locuitorii metropolei sunt porecliþiporteños). Omul a vizitat cinci continente, arenouã copii (dintre care, am reþinut, trei înUruguay), dar n’a fost cãsãtorit niciodatã. Laîntrebarea realizatoarei dacã nu a încercat mãcars’o facã, rãspunde cã, tocmai când intenþiona sãcomitã pasul fatal, „se cortó la luz” (= s’a luatlumina). Alt dansator înveterat crede cã bãrbaþiicautã o viaþã întreagã femeia idealã, dar cã aceeanu poate fi decât una singurã: mama. O tipãblondã ºi-a abandonat þara natalã – Paraguay –pentru a deveni profesoarã de tango chiar laBuenos Aires, însã unicul aspect ce o întristeazãeste cã un loc atât de frumos are parte de o clasãpoliticã lamentabilã. Istoriile continuã pe totparcursul filmului, intercalate printre secvenþe

coregrafice unde îi vedem dansând tocmai pe ceicare se confesaserã.

Prestaþia cuplului Javier-Genevieve esteexemplarã. Urmãrind-o realizezi cã marea artã atangoului nu constã în însuºirea mecanicã a unormiºcãri prestabilite, ci în aptitudinileimprovizatorice ale protagoniºtilor, exact ca înjazz! Genevieve pare o lianã încolãcindu-seimprevizibil împrejurul siluetei ca o lamã de oþela lui Javier. Acesta îºi controleazã ºi ghideazãpartenera mai mult printr’un fel de transfer deenergie la nivelul pieptului, decât cu ajutorulmâinilor. Aºa cum ni se dezvãluie la un momentdat în film, o femeie condusã astfel rãmâneperpetuu aservitã. În acest stil, de maximãsenzualitate ºi eleganþã, partea superioarã acorpului feminin se arcuieºte de-a lungul trunchiulmasculin, în timp ce gambele ei „negociazã”strategii de eliberare ºi subordonare, când lin-alunecãtoare, când cu fulgerãtoare jeteuri (cãrorale-am putea bãnui o sorginte comunã cu adansurilor irlandeze, pe filierã celto-ibericã).

Nu voi nega caracterul oarecum vetust, excesivpatetic (oarecum similar fadoului portughez,nãscut cam la aceeaºi epocã) al acesteiconfruntãri/reconcilieri între sexe pe ringul dedans. Însã arareori într’un dans „de societate”tensiunea emoþionalã joacã un rol atât decovârºitor precum în tango – a cãrui paternitate edisputatã între Buenos Aires ºi capitalaUruguayului, Montevideo. Combinatã cu alurademnã – ca o sfidare la adresa tuturor mizeriilorvieþii, dar ºi a iminenþei morþii – melancolicaintensitate a tangoului reprezintã o soluþieexistenþialã, dacã nu cumva coregrafierea uneifilosofii.

Filosofia coregrafiatã, de covârºitoare intensitate, a tangoului

Virgil Mihaiu

muzica

Un instantaneu de Michael Trezzi, realizat pe o stradãdin Buenos Aires, spre a demonstra cât de importanteste pentru adevaratul maestru de tango sã menþinãcontactul vizual cu partenera sa pe toatã durata dansu-lui.

3333




Trenul vieþii din 1998 a conturat numele luiRadu Mihãileanu. Imediat filmul sãu afost asociat cu La vita e bella de Roberto

Benigni, prin umorul instalat într-o temã gravã(holocaustul). Evreii pun la cale o evadare - ei vorfi ºi evreii ºi naziºtii. Tot satul participã la con-struirea uniformelor, la procurarea hranei... þigani,comuniºti, evrei, naziºti, amestecaþi în ritmurilemuzicii lui Bregovici, într-un montaj ameþitor.

Filmul recent al lui Radu Mihãileanu - Trãieºte(adicã Va, vis et deviens) a primit trei premii lafestivalul de la Berlin, Premiul Publicului laMontreal, dar ºi Premiul Publicului de laVancouver. În Etiopia se declanºeazã acþiunea dea duce cât mai mulþi evrei etiopieni în Israel. Omamã etiopiancã creºtinã îºi determinã fiul sã sedeclare evreu pentru a-l salva de la foamete ºi dela moarte. Declarat orfan, el este adoptat de ofamilie de francezi din Tel Aviv. El nu-ºi uitãmama ºi trãieºte cu spaima cã i se va descoperiminciuna. În fond, nu e nici evreu, nici orfan.

Descoperã iubirea, iudaismul ºi rasismul.Interpretul-copil are o faþã de contestatar.

Muzica filmului devine personaj (de câte ori s-a mai spus asta?). Ea umple spaþiile, conferinddramatism ºi universalitate. Un montaj alertîmbinã unghiuri de filmare inedite. Rãscolitoareeste imaginea finalã, de la detaliu la plan-ansam-blu, în tonalitate sepia, cu þipãtul mamei dreptfundal sonor. Sã nu uitãm nici imaginea de laînceput, când plecarea lui în necunoscut eînvãluitã în farurile unei maºini, precum ilu-minarea bruscã ºi implacabilã a destinului: “Du-teºi trãieºte ºi mai ales nu plânge! ºi nu priviînapoi!”. Aºa îl sfãtuieºte mama. Actorii par decu-paþi dintr-o realitate stranie (Yael Abecassis,Roschdy Zem, Moshe Agazai).

Radu Mihãileanu înseamnã o realitate strin-gentã uºor îmbrãcatã în ficþiune. Dar acþiunea laea acasã, adicã ficþiunea-ficþiune poartã numele deCronicile din Narnia - Leul, Vrãjitorul ºi Dulapul.E vorba de filmul lui Andrew Adamson, cu Tilda

Swinton, Georgie Henley, Jim Broadbent. Sursade inspiraþie: cãrþile lui C.S. Lewis, britanic dinsecolul trecut, care a scris ºapte volume dinNarnia. Regizorul este tot un neo-zeelandez, caPeter Jackson, care a realizat Stãpânul inelelordupã opera lui Tolkien.

Dupã hobbiþi ºi elfi, iatã un alt þinut fabulos,cu patru copii magici (Lucy, Edmund, Susan,Peter), cu o iarnã eternã, cu Vrãjitoarea cea Albã,cu Leul Aslan (vocea lui Liam Neeson). Ce au încomun cele douã filme (Narnia… ºi Stãpânul…)?Efectele speciale (aceeaºi casa de productie Weta),filmãrile în Noua Zeelandã, doi regizori neo- zee-landezi, nevoia de “diluare”, adicã de partea adoua, a treia etc., suspansul, fantasticul, povestea.Walt Disney mizeazã pe acest film ºi vreaneapãrat sã-l facã serial. În fond, lumea seîntoarce la începuturi, la nevoia de basm (dintr-undulap poþi ajunge în Narnia... Arcadia...), de fic-þiune, de legãnare, pe suspensuri mitice, deînlãnþuiri de ºeherezadã. Cu alte cuvinte, decopilãrire, de fuga de realitatea implacabilã, deEtiopia, de rãzboi.

Radu Mihãileanu departe de Narnia

Alexandru Jurcan

film

Nu se poate sã nu fi vãzut prin oraº, decâteva sãptãmâni bune, „toate postãrelealea cu pinguinu’ care sã uitã în jos”...

Mã folosesc de formularea asta din topor, pentrucã a ieºit din gura unui foarte sincer amic de-almeu, când încerca din rãsputeri sã mã facã atentla afiºele noii premiere de la „Arta”, adicã adocumentarului Calea împãratului (La Marche del’Empereur, Franþa 2005; regia: Luc Jacquet;scenariul: Jordan Roberts; imaginea: LaurentChalet, Jérome Maison; voci: Charles Berling,Romane Bohringer, Jules Sitruk, Ching-wen Chia,Leon Dai; muzica: Emilie Simon. Distribuit deIndependenþa Film.).

La pinguinii imperiali se referã titlul filmului ºipropune o incursiune epicã în civilizaþia acestorfascinante pãsãri din Antarctica. Le vezi þâºninddin ocean, una câte una, pânã când se adunãtoate într-o populaþie de siluete care pãteazã cunegrul lor decorul polar, ca sã înceapã „marºuri”de sute de mile pe gheaþa oceanului. Vara a tre-cut, fãcând loc acum celor nouã luni de noapte ºiger, în care nimic – poate doar viscolul nebun –nu trece cu repeziciune. Se petrec ºi te copleºescmomente cu gust de Rai, de la ºirul indian almarºului pânã la „cãsãtoria” (gãsirea parteneru-lui), „dansul” (împerecherea), naºterea ºi moarteaacestor pinguini. Adicã momente ce întrec, prinpoezia lor involuntarã, farmecul oricãrui ritualuman. ªtii cã asiºti la o evoluþie ºi numeri nu maipuþin de cinci marºuri ce regleazã viaþa polarã aimperialilor, în acest timp de iarnã când femela ºimasculul devin egali în grija pentru puiul lor.Când aºteptarea întoarcerii celuilalt capãtã o dem-

nitate a agoniei la care noi, oamenii, ajungem atâtde rar. Documentarul e un cocktail de drame ºimici gag-uri, din care ar fi mare pãcat sã nureþinem scenele de întâlnire a femelei cu puiul ei,de înþãrcare a acestuia, cu tot tacâmul comic; sauscenele subacvatice, unde pinguinii înoatã ºi seîncruciºeazã cu o vitezã atât de mare, încât aicrede cã fac zgomot. Dar ceea ce conteazã majorîn acest (totuºi!) foarte sumar story, în aceastãschiþã feerico-mucalitã „despre pinguini”, e întot-deauna emoþia întâlnirii.

Calea împãratului nu trebuie ratat mai alespentru eseul peisagistic îndesat în fiecare cadru,ca un mijloc excelent de contrapunct la gropla-nuri. Aici un ou de pinguin, crãpat ºi înnegrit deatâta ger – dincolo un teren larg, înfofolit în prafalb, care se cascã între pereþii de gheaþã, pânãacolo unde, pe firul neted al orizontului, soarelemai mult se rostogoleºte decât se ridicã. Ba unþurþure care atârnã ºi pipãie obrazul oceanului, baimagini lungi ºi late cu o lume mânjitã de ruginaamurgului ºi de nebunia de culori a aurorii bore-ale. Dincolo de informativ, filmul e solicitantvizual, întrecând orice formã de excelenþã a ceeace am vãzut deja cu toþii la „NationalGeographic” sau „Discovery channel”.

Dacã Luc Jacquet n-ar fi recurs sistematic laslow-motion, flashback ºi panoramãri, cã sã deatempo acolo unde diegeza pãcãtuieºte prinlentoare, dacã nu te-ar pãcãli cu metafore imagis-tice, muzicã ºi montaj alternat, te-ai plictisi nevoiemare. Ce sã mai vorbim de voice-over-ul atât deinsistent, pe trei voci, încât parcã ºi-a fãcut dintautologie profesiune de credinþã. Fiecare scenã

relevantã era: unu-explicatã, doi-arãtatã. Nu tuîncredere în receptarea publicului ºi în forþa ima-ginii, nu tu nimic! Pãcat.

Ajungi la un punct unde documentarul þi separe educativ prin simpla emoþie pe care doardacã eºti încuiat rãu de tot nu o s-o poþi prinde.Încolo... Bis pentru Emilie Simon, compozitoareaºi orchestratoarea coloanei sonore, singura dinechipa filmului care parcã era acolo când au venitãºtia sã filmeze. O muzicã de gheaþã caldã, pecuvânt.

Recomandare urgentã, fraþilor: Faceþi rost defilm ºi de coloana sonorã! Meritã, dacã aþi trecutprin experienþa Ultimului mohican...

Calea documentaruluiFlorian-Rareº Tileagã

3344




U n câmp de cartofi se întinde pânã îndepãrtare. O vedem pe Anna Bronski,stând ghemuitã acolo. Vocea lui Oskar:

“bunica mea ºedea în cele patru fuste ale ei lamarginea unui câmp de cartofi; cu o nuia de alunrostogoleºte din cenuºa focului în care se coccartofii, prima barabulã coaptã.”

Filmul a avut drept sursã de inspiraþie roma-nul lui Günter Grass Toba de tinichea (premiulNobel), care a contribuit ºi la scrierea scenariului.Filmul din 1979 a fost realizat de VolkerSchlöndorff. în rolurile principale: David Bennent,Maria Adorf, Angela Winkler. Bãieþelul Oskar(David Bennent) primeºte în dar, când împlineºtetrei ani, o tobã de tinichea. Refuzând lumeanazistã, Oskar decide sã nu mai creascã. Batemereu din tobã, ca un protest sau ca un semnalal trezirii din apatiile negative. Când nu mairezistã, þipã ºi atunci geamurile se prefac înþãndãri, ochelarii la fel. Filmul a fost compensatcu Oscarul pentru cel mai bun film strãin. Carteaa apãrut în 1959, iar la data aceea Schlöndorff era

asistent de regie la Zazie în metrou al lui LouisMalle. Nu-l interesa literatura germanã. În timpulºederii în Franþa a conºtientizat ceea ce era ger-man în fiinþa sa.

S-a gândit, deodatã, la Toba de tinichea, laOskar cel minuscul, care refuzã lumea cu atâtaîndârjire, încât nici nu mai creºte. Protesteazã atâtde tare, încât vocea lui sparge sticla. Regizorul afost tentat de o frescã germanã, de istoria mondi-alã vãzutã de jos în sus - tablouri uriaºe, spectacu-loase, legate între ele prin Oskar. Schlöndorff îiface o vizitã lui Günter Grass ºi discutã despreimportanþa obiectelor (toba, pendula, cande-labrul), care declanºeazã acþiunea. La început,regizorul s-a gândit la un pitic pentru interpretullui Oskar, dar mai apoi l-a întâlnit pe DavidBennent, care era scund ºi pãrea vârstnic. Imediatne gândim la Piciul lui Chaplin: aceeaºi revoltã acopilului faþã de lumea adulþilor. Simbolul-ºoc(toba) se vrea o salvare a omului de o înþelegeregreºitã a mersului istoriei.

De la roman la scenariu, apoi la film. Meritul

principal în conceperea scenariului îi aparþine luiJean-Claude Carrière. Scriitorul Günter Grass aprelucrat ºi a completat dialogurile. Nici o clipã n-a fost uitatã universalitatea generalizatoare, atâtde simplu enunþatã în carte: oraºul “era atât demare ºi atât de mic, încât tot ceea ce se întâmplãsau s-ar putea întâmpla pe lumea asta se întâmplãsau ar fi putut sã se întâmple ºi acolo”.

Oskar e blond, are ochi albaºtri ºi privirealucidã. Deºi scund, pare mai vârstnic de trei ani.E ziua aniversãrii. Prin uºa dormitorului, pãrinþiiîl privesc. Pe mãsuþã sunt îngrãmãdite cadourile.Oskar sfâºie hârtia ºi scoate toba de tinichea “cudesene în zig-zag, roºii ºi albe”. Mai apoi, o stradãde periferie. Caldarâm din pietre late, atmosferãmic-burghezã, tramvaiul. Oskar traverseazã stradaîn linie dreaptã, bãtând din tobã.

Mai târziu, în 1983, regizorul Schlöndorff varealiza O iubire a lui Swann, dupã romanul luiProust, însã lipseºte rigoarea din Toba de tinichea.în filmul Homo Faber din 1991 regizorul trateazãpaletele implacabile ale destinului. Cu toate aces-tea, nu poþi uita nici o clipã trenul de marfã ºiimensul câmp de cartofi, dar nici cele patru fustede culoarea cartofilor ºi basmaua ce acoperã capulºi umerii femeii. Adicã apogeul creaþiei sale regi-zorale - Toba de tinichea.

Toba de tinichea ºi câmpulimens de cartofi

Alexandru Jurcan

literaturã ºi film

P e mine m-a prins. Recunosc. De multãvreme îmi doream aºa ceva. Mai mult chiar,aºa ceva era necesar. Pe lângã tone de filme

turnate peste noi cu toptanul 24 de ore din 24,bune, proaste, capodopere sau fãrã noimã, maiavem nevoie ºi de puþinã culturã cinematograficã,de orientare. Dacã firul Ariadnei prin acestlabirint al filmului s-a întâmplat sã fie trasat acumde CTP, nici o problemã. Foarte bine. Dezbãratde patima acidã a comentatorului politic aflat învârful de lance al atacurilor jurnalistice,transformate în adevãrate bombe de presã, CTP-ulinstalat la ProCinema pe un confortabil fotoliu îºilanseazã cu dezinvolturã formula „CineTePrinde”sub aparenþa unei criptograme care ar da bãtãti decap în descifrare chiar ºi unui Robert Langdoncinefil. Fãrã sã þinã de vreo organizaþie secretã –nici vorbã! – momeala aruncatã de Cristian TudorPopescu are gustul misterios ºi incitant aldecriptãrii enigmelor din universul numit „Mirajcinematografic”. ªi iatã-l pe imbatabilul luptãtorcoborât de pe calul sãu negru drãcos, întorsvictorios din vijelioasele incursiuni în politic,abandonând paloºul, ghioaga ºi praºtia, ba ºitonul care bagã spaima în duºmani, pentru aîncãleca pe un cal alb rotat cu care pãºeºte seninîn fiecare vineri seara pe tãrâmul de vis alfilmului.

Dacã în alte împrejurãri cameramanii îipun în evidenþã ochii sfredelitori de pajurã, laProCinema i-au fost filmate îndeosebi în racursipicioarele ca unui cow-boy stãpân pe situaþie.Asta din cauza decorului prea sãrac la început. Ce sã ia în obiectiv bieþii bãieþi? Dar tot ei ne-au

asigurat cã liniile de fugã ce prezentau talpaîncãlþãrilor fãrã pinteni supradimensionatã,picioarele lungi ºi terminalul din vârf împuþinat caºi pãrul n-au fost cu intenþie. Dovadã cã laultimele emisiuni pereþii studioului s-au umplutde rafturi pline cu role sclipicioase de tinichea ceabia aºteaptã sã fie prinse în aparatul de proiecþieca sã instaleze cine-magia. ªi acum proporþiile s-au echilibrat.

Cetatea Telecinematecii Prãfuite a dobânditrevigorarea aºteptatã. Cinemateca de pe stradaEforie a ajuns în casele oamenilor în ambalajatractiv. Ecaterina Oproiu, Cãlin Cãliman prezen-tau la vremea lor filme pe micul ecran în calitatede cronicari mai mult (EO) sau mai puþin (CC)inspiraþi ai artei filmului. În treacãt fie spus,ºarmul Ecaterinei Oproiu, informaþia de tip enci-clopedic ºi stilul aristocratic al expunerii nu vor fiuºor de egalat. CTP-ul pare a fi o marcã dedifuzare a filmelor de calitate. Nici asta nu epuþin, ba chiar meritã atenþie. Aºa se vrea, aºa seprezintã, cu toate cã selecþia propusã de jurnalistnu face concesii etichetãrilor bãtute în cuie. Firealui capricioasã, de etern rãzvrãtit îi joacã renghiuriîmpotriva salutarelor intenþii. Un film bine cotatca Nãscut pe 4 iulie al lui Oliver Stone esteprezentat scurt ºi rece la început, întrerupt de treiori pentru a ne da câteva expresii ultrapitoreºti înargou din limbajul soldaþilor americani înVietnam – iatã ce ºtiu eu! – iar la sfârºit se desco-toroseºte de el într-o frazã din care înþelegem cãnu i-a fost pe plac ºi reaminteºte pe celelalte dinserie: Întoarcerea acasã, Apocalipsa, acum sauPlutonul. Îl ºtiu, vi-l prezint, dar mã dezic de va-

loarea lui. Cam asta ar fi. Urme de stil ran-chiunos, unde chiar nu e cazul. Propria-i percepþieasupra peliculei prezentate devine normã imbata-bilã. Ca ºi convingerile comentatorului politic situat mereu în poziþia de a nu admite replicã.Bãºcãlia de tipul „Coana Cazacu asfaltista/ Acãzut ºi ºi-a rupt... femurul” practicatã în paralella “Cap ºi pajurã” nu mai þine loc de argumen-taþie esteticã aici. Observaþii pertinente ºi efectivcu ochi de specialist face în interpretarea unorsecvenþe pentru care opreºte proiecþia ºi deschidemintea privitorului care de cele mai multe ori nuºtie ce vede. Aºa a fost la Psycho sau la Alice numai locuieºte aici. Intervenþii cu adevãrat salutare,de comentator competent, cinefil pasionat, plinde idei, inventiv la nivelul conexiunilor, înzestratcu un spirit Critic Tipic Precipitat. De pildã,apropierea dintre Ellen Burstyn ºi Chaplin e de-adreptul surprinzãtoare. Alice, furioasã cã patronulbarului nu a angajat-o, se rãzbunã pe uºã, laieºire, dându-i un ºut ca altãdatã Charlot. Accepþiºi informaþia cã în rol de fetiþã apare Jodie Foster,pe care altfel n-ai fi recunoscut-o. CTP mai poateînsemna Control Tehnic Profesionist în aceastãsituaþie. Dupã cum ºi Cine Te Pândeºte de dupãecran sau din sticla televizorului, cã nu ºtii când,brusc, îþi apare în faþã. Oricum, mai bine cheliaunei minþi sclipitoare decât un insipid spot publi-citar. Pentru comentarea secvenþelor “clasice” ar fimai indicatã reproiectarea acestora în final ºi ana-liza lor detaliatã. Un final dezbatere eventual.Asta pentru a nu-l confunda pe Cine Te Provoacãaºa cu un spirit Critic Tipic Precipitat oarecare. S-o recunoaºtem: pe Cristian Tudor Popescu nu-lprinde monologul, e un spirit prea colocvial.

CTP-ul cinefilAdrian Þion

zapp-media

3355




(Continuare din numãrul trecut)

„L e Film d’Art” este o casã de producþiefondatã cu sprijinul autorilor ºi actorilorde la Comedia francezã care oferã

cinematografului francez ºi mondial o orientaremenitã sã despartã definitiv cinematograful devulgarul spectacol de bâlci ºi sã-l apropie devalorile estetice ºi culturale ale celorlalte arte.Astfel vor fi ecranizate marile nume ale teatruluiclasic francez: Pierre Corneille, Moliere, JeanRacine împreunã cu dramaturgia contemporanã:Dumas-fiul, Victorian Sardou. Influenþa acestui tipde cinema în celelalte þãri a fost majorã. De laitalianul Pastrone la Griffith sau Dreyer o întreagãgeneraþie de cineaºti a fost puternic marcatã denoua orientare pe care cinematograful îl lua. (ÎnRomânia se va înfiinþa în 1911 compania de film„Filmul de Artã Leon M. Popescu” cea care se vaface vinovatã de apariþia un an mai târziu afilmului românesc Rãzboiul de independenþã).

Inspirându-se din structura pieselor de teatrudecupajul cinematografic se depãrta deschematismul tablourilor filmice de pânã acum.Poveºtile, ajutate de literaturã, erau mai complexe,mai spectaculoase. Scenografia de film iese ºi eadin simplism ºi capãtã, prin truda scenografilorde teatru, un plus de realism, de exactitate ºicomplexitate. Subiectele excepþionale vor cereactori cu reale aptitudini – aflaþi departe destereotipia ºi mecanica actorilor amatori de pânãacum – actori faimoºi pe care publicul îi cunoºtea,îi aprecia ºi cerea sã-i vadã în poveºtilecinematografului. Un an mai târziu Luis Feuilladepublicã manifestul La vie, telle qu’elle est (Viaþaaºa cum este) în care se vorbeºte, deja în urmaunor excepþionale realizãri cinematografice ale lui„Film d’Art” de necesitatea ca poveºtile sãsurprindã realitatea aºa cum este ea „sã înfãþiºezeoamenii ºi lucrurile aºa cum sunt ºi nu cum artrebui sã fie”.

30 aprilie, Paris, 1910 Aflatã într-o aprigã concurenþã cu compania

„Le Film d’Art”, „Eclair” (clasificatã ca importanþãºi venituri dupã „Pathe” ºi „Gaumont”) fondeazã„Asociaþia actorilor ºi autorilor dramatici”(ACAD) care va fi condusã de un reputat actor alvremii, angajat al teatrului „Odeon”, EmileChautard. Acesta va lansa, câteva sãptãmâni maitârziu, filmul Barberine. Evenimentul se producela doar douã luni de data la care compania „Filmd’Art” lansase, cu mare prizã la public ºi în urmaunei intense campanii publicitare, filmul Werther,ecranizare fidelã dar naivã a cunoscutului romanal lui Goethe. „Gaumont” nu se lasã mai prejos ºiîn iunie lanseazã o serie de filme estetice o datãcu filmul lui Feuillade Le Pater. În replicã, pe datade 1 octombrie, compania „Pathe” lanseazãpelicula La Tragique Aventure de Robert leTaciturne, duc d’Aquitaine realizat de FerdinandZecca ºi Henri Andreani. Cinematograful sereîntorcea la ficþiune prin literaturã ºi mai alesteatru. Era pentru a doua oarã cândcinematograful se apropia de teatru pentru aputea merge mai departe. Paradoxal, primul carea apropiat cinematograful de teatru a fost Meliescare acum, la sfârºitul lui noiembrie 1910, seapropia de faliment. Evoluþia filmului de artãfãcea ca publicul sã nu mai guste feeriile deja deacum desuete realizate de bãtrânul prestidigitatorîn teatrul sãu din Montreuil. Trucajele, decoruriledin carton, structura poveºtilor sale, toate pãreau

învechite. Literatura ºi teatrul pe de o parte,regulile plastice oferite de picturã pe de altã parte,dãdeau cinematografului o altã consistenþã, ovaloare dramaticã, poeticã ºi vizualã care orientaucinematograful spre demersuri artsitice superioare.În Italia, Germania, Rusia cineaºtii se apropie demarea literaturã iar dramaturgi importanþi,regizori de teatru, producãtori ºi actori se implicãactiv în cinematografie. În Rusia acest fenomen alfilmului de artã, al filmului estetic va fi marcatprintr-o strânsã legãturã dintre cinematografie ºiteatru, o legãturã extrem de specialã, prin carecele douã arte vor convieþui într-un unic ºi fastosrecital estetic, singular ca amploare ºi dramatism.Operele unor Maiakowski, Evreinov, Meyerhold,Eisenstein, Pudovkin etc., nu se puteau naºtedecât într-un climat revoluþionar excepþional atâtdin punct de vedere estetic cât ºi social-politic.

29 martie, 1911, Paris Poetul ºi jurnalistul francez Riccioto Canudo

þine o conferinþã la “ºcoala de studii superioaredin Paris” pe tema cinematografului. Recunoscândîn a sa conferinþã numitã Manifestul celor ºaptearte cã cinematograful este un minunat instru-ment liric (“...cinematograful este sufletul nostrumodern”) Canudo recunoaºte cã acesta este “oartã de totalã sintezã, o fabuloasã unire întremaºinã ºi sentiment, o artã care a intrat în zodiacopilãriei. Prin cinematograf s-a creat acea artãtotalã cãtre care toate artele cunoscute pânã azipar sã tindã. A ºaptea artã le conciliazã pe toatecelelalte...” Doi ani mai târziu, regizorul de teatruMeyerhold, cel care avea sã-l influenþeze într-omanierã decisivã pe Eisenstein, spunea într-uneseu dedicat filmului ºi teatrului: “cinematografuleste un exemplu clar de obsesie de quasi-veridici-tate (...), este de o importanþã neîndoielnicã pen-tru ºtiinþã, dar atunci când este pus în slujba arteiîºi simte incompetenþa ºi încearcã în van sã justi-fice o semnificaþie artisticã”. În acelaºi an 1913,pe data de 8 septembrie, într-un kino-jurnal,copilul teribil al avangardei ruseºti, VladimirMaiakowski, dãdea cinematografului o sentinþãopusã lui Canudo dar pe aceeaºi linie cuMeyerhold. Maiakowski – pe linia unei întregigeneraþii de rebeli ai artei – se întreba: “Poate ficinematograful o formã de artã independentã?Evident cã nu. Cinematograful poate sã se com-porte doar ca un multiplicator reuºit sau nereuºit.Cinematograful ºi arta sunt fenomene de ordindiferit. Arta produce imagini rafinate în timp cecinematograful, la fel ca presa scrisã, le reperezin-tã ºi le distribuie...”

Sigur, aceste opinii, nu i-au îndepãrtat pe ceidoi de cinematograf... Atât creatorul biomecaniciiactoriceºti, Vsevolod Meyerhold, cât ºi poetul ºidramaturgul Maiakowski, autorul celebruluiMisterul buf, au avut încercãri notabile îndomeniul filmului. Meyerhold a realizat în 1915 oecranizare bazatã pe romanului lui Oscar WildePortretul lui Dorian Gray (considerat de istoriculJay Leyda, în a sa monumentalã lucrare AHistory of Russian and soviet film, „cel maiimportant film rusesc de pânã la Revoluþia dinoctombrie 1917”) iar mai apoi, în 1916 (anullansãrii de cãtre Filipo Tomaso Marinetti aManifestului cinematografului futurist) realizeazãpelicula Omul puternic, ambele filme fiind astãzipierdute. Maiakowski a scris 11 scenarii pentrufilm dintre care doar trei au fost filmate pânã ladata de 14 aprilie 1930, data morþii sale. Sãspunem totuºi cã în 1922 acesta scrie un eseu

numit Cinema ºi cinema în care, chiar dacã nurecunoaºte virtuþile estetice ale cinematografului,totuºi crede cã viitorul cinematografului stã, pânãla urmã, într-un „cinematograf futurist” (în 1914grupul futuriºtilor ruºi produseserã primul filmfuturist din lume sub numele pompos O dramãîn cabaretul futurist nr. 13). În acelaºi an 1922,mergând pe linia lui Lenin, Anatoli VasilieviciLunacearski, comisar al poporului pentru educaþieºi învãþãmânt, apreciazã cã „dintre toate artele,cinematograful este pentru noi cel maiimportant”. Cât de radicalã era aceastã constatarefaþã de remarca din 1913 a þarului Nicolae al II-lea care considera cã „cinematograful este undivertisment inutil ºi periculos. Doar o persoanãanormalã poate pune pe planul artei acest fel despectacol”. Astfel, Lunacearski va crede cãcinematograful nu mai trebuie sã fie uninstrument de divertisment – aºa cum o facecinematograful european burghez – ci unul deprogres social ºi moral, o „artã întru folosinþamaselor”. Pe aceastã linie Eisenstein va propune„Proletkultului” realizarea unui ciclu de opt filmeaºezate sub dogma Cãtre o dictaturã aproletariatului. Episodul cinci urma sã senumeascã Greva.

26 iunie, 1913, ParisÎn totalã transparenþã companiile de producþie

cinematograficã „Eclair” ºi „Pathe” publicã primullor bilanþ financiar pentru anul 1912. Astfelprofitul pentru „Eclair” se situeazã în jurul a unuimilion de franci în timp ce „Pathe” va câºtiga deºapte ori mai mult. În preajma primului rãzboimondial cinematograful câºtigase supremaþia. ÎnEuropa, multe teatre s-au închis sau setransformaserã în studiouri de producþie. Regizoriºi actori emigraserã în masã înspre cea de-a ºapteaartã. Publicul aproape uitase teatru. Un exempluelocvent: în ianuarie al aceluiaº an are locpremiera filmului Mizerabilii, ecranizare bazatã peromanul lui Victor Hugo, produs de SCGAL,distribuit de „Pathe” ºi realizat de AlbertCapellani. Astfel, în prima sãptãmânã, filmulrulând în 33 de sãli de cinema din Paris, cifraspectatorilor a trecut de 600.000. Reclama pentruacest film a fost una uriaºã: peste 60.000 de afiºeacopereau întreaga suprafaþã a oraºului Paris. Unan mai târziu, criticul Adolphe Brisson remarca înrevista Le film netul progres al cinematografuluiîn defavoarea teatrului fãcându-l sã vorbeascã,pentru prima datã în acei ani, de o „profundãcrizã a teatrului”. Cu un an înainte la Berlin„Societatea directorilor de teatru” ºi „Societateagermanã a autorilor” interzic oamenilor de teatru(actori, scriitori, regizori) sã mai colaboreze cucinematografia. Dar interdicþia va rãmâne doar înplan teoretic deoarece – cum am vãzut înepisodul dedicat filmului german – o serie deoameni de teatru (Max Reinhardt, Hugo vonHofmannsthal, Paul Wegener etc.) vor pãrãsiteatrul pentru a se dedica filmului.

Septembrie, 1913, RigaTeatrul „Nezlobin” aflat în turneu prezintã

piesa Turandot de Carlo Gozzi în regia lui F.F.Komissarjevski. Eisenstein asistã împreunã cupãrinþii la acest eveniment ºi rãmâne profundmarcat. Acest spectacol împreunã cu Mascaradalui Lermontov, în montarea Teatrului„Alexandrinski” din Petersburg, au fost, conformmãrturiilor cineastului, „loviturile de trãznet,nimicitoare ºi definitive” care l-au determinat sãse dedice mai întâi teatrului ºi apoi artei filmului.

(Urmare în numãrul viitor)

13. EisensteinMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Ca de obicei, noul proiect al networkeruluibelgian Guy Bleus Scents Locks Kisses afost o plãcutã surprizã pentru participanþi.

Acþiunea s-a finalizat cu o expoziþie la CentrulArtistic Z33 din Hasselt, un catalog, un DVDconþinând toate lucrãrile trimise, un site pe inter-net ºi o serie de tipãrituri adiacente, dar ºi opereoriginale, care conþin amprenta personalã a artistu-lui-organizator.

Guy Bleus (n. 1950 la Hasselt, Belgia) cu oactivitate de aproape trei decenii în reþea, ocupãun rol important în miºcarea (anti)artisticã mailart (artã poºtalã), trãgându-ºi seva din dada, fluxusºi fixându-ºi începuturile, oarecum subiectiv, odatãcu înfiinþarea ºcolii de Corespondenþã de la NewYork.

Contribuþia artisticã a lui Bleus este de naturãinovativã, esenþialã pentru miºcare, generând odiversificare spectaculoasã a acestor trimiteri,apelând la tot spectrul simþului uman. Aº amintiîn primul rând obiectele artistice impregnate cumirosuri ciudate, promovând arta olfactivã, care aconstituit un segment esenþial al expoziþieirecente.

Este primul artist care ºi-a înregistrat numeleca o marcã industrialã cu numãrul 42.292, a emisprimul act de identitate valabil pe planeta Marteºi a creat un numãr impresionant de ºtampile ºipseudo-timbre. A realizat numeroase cãrþi poºtaleolfactive impregnate cu diferite odoruri. Dar trimi-terile sale nu se rezumã doar la cele poºtale,tradiþionale. Se foloseºte de fax, telegraf (inclusivlimbajul morse), pachete, bagaje, internet, aero-grame, telefon. Este realizatorul unor corespon-denþe indirecte trimise unor personalitãþi fictivesau decedate, cum ar fi Dr. A. Rimbaud, Viadel’Illuminatione, Phoenix, Arizona.

Activitatea sa teoreticã se manifestã printr-oserie de texte, unele circulând prin reþea ca manu-scrise. Examineazã la rece importanþa miºcãrii,conºtientizând ideea cã ne aflãm în faþa unuicurent unic în istoria artelor care, iatã cã de ojumãtate de secol este viabil, capabil de renaºterisuccesive ºi reprezintã singura alternativã pentrulumea plicticoasã a galeriilor ºi a galeriºtilor, careau oficializat arta, încorsetând orice invenþie cuputerea banului. Reþeaua este formatã din indivizi,personalitãþi bine conturate. Bleus este convins deimportanþa reþelei, promovând ideea libertãþii indi-viduale. Asemenea lui Rousseau, pune persoana“în carne ºi oase” deasupra reþelei, susþinând odescentralizare a ei. Orice persoanã din reþea seaflã în centrul ei, aceasta fiind organizatã aseme-nea universului. Rolul individului în reþea este con-form voinþei sale, ori de a nu avea nici un rol, oride a avea un rol multiplu, esenþial în restruc-turarea permanentã a networkului. Respectul faþãde om, faþã de liberul arbitru din fiecare din noieste mai presus de artã, orice manifestare artisticãfiind un lux care distrage atenþia de la viaþasocialã. Totodatã mail art permite realizarea unorcolecþii personale mult mai valoroase decât achi-

ziþionarea unor piese comandate de galeriºti, pro-movate în mod organizat dupã legea modei. Acestliber schimb între artiºti nu trebuie sã fie egal cali-tativ sau cantitativ, posibilitãþile financiare, stareasocialã sau de sãnãtate sunt esenþiale în frecvenþaschimbului de mesaje.

Ideea schimbului dintre artiºti este tema princi-palã a textului teoretic din catalog semnat deBleus. Noutatea textului este o recunoaºtere impli-citã a valorii artistice a unei miºcãri care iniþial s-adeclarat anti-artisticã, circuitul muzeal fiind accep-tat de aceastã datã, bineînþeles prin omisiune, ata-cul fiind îndreptat doar cãtre comercializarea arteiºi a galeriºtilor. Bleus este conºtient de fenomenuldegradãrii reþelei printr lãrgirea ei exponenþiale, darrecunoaºte drepturile fiecãrui individ de a contactape baza unor afinitãþi alþi indivizi pentru proiectepersonale, pronunþându-se pentru descentralizareareþelei. În ceea ce priveºte latura financiarã, artistulare dreptul de a comercializa arta prin corespon-denþã, dar niciodatã în defavoarea altor indivizi dinreþea, aºa cum are dreptul sã-ºi distrugã opera saucolecþia sa personalã.

Cel de al doilea text este o analizã a trimite-rilor recente, o introducere în arta olfactivã, ca omarcã nu doar a gustului ci ºi a identitãþii artistu-lui. La fel ºuviþele de pãr primite din toatecolþurile lumii, asemenea amprentei digitale, sunto marcã a identitãþii noastre, a trecerii peste timp,prin aceastã lume. Amprenta buzelor, latura oare-cum senzualã a expoziþiei, constituie al treilea seg-ment al expoziþiei, în completarea fiºei intime deidentitate pe care autorul a expediat-o artiºtilor.

Proiectul a mobilizat 778 de artiºti din 43 deþãri ceea ce demonstreazã forþa reþelei ºi puterea eide a mobiliza în mod democratic un numãr marede indivizi.

3366



plasticaopiniiDumitru PopCatolicii din Moldova 2

editorialIon PopDada, din nou la Paris 3

cartea Ioana CistelecanDisecþia visceralului 4

Graþian CormoºUn pericol dispãrut? 4

Vistian GoiaO autobiografie ardeleanã 5

comentarii Rãzvan ÞuculescuVizionarul ºi opera sa 6

dezbatere Irina PetraºZiua a opta 7

Ovidiu PecicanCondica de mãsuri ºi greutãþi literare 9

Laszlo AlexandruIstoria hollywoodianã a literaturii române (III) 10

telecarnetGheorghe Grigurcu Critica faþã cu reacþiunea 11

incidenþeHoria LazãrTraducerea ca memorie comunã 12

simptomeIon SimuþÎnvãþãturi despre canon 14

accentLetiþia IleaEtica ºi calitatea informaþiei 15

eseuIulian BoldeaLiviu Ioan Stoiciu - optzecistul „atipic” 15

poeziaAndrei Doboº 17

prozaValeriu VarvariIarba-albastrã de acasã 18

arhivacu o prezentare de Dan Damaschinªtefan Aug. Doinaº/Inedit 20

la aniversarãAurel SasuViaþa ca destin 21

interviude vorbã cu Tamara Aleksandrovna Repina„Limba românã mi-a plãcut, am gãsit-o melodioasã ºiinteresantã din punct de vedere ºtiinþific” 22

remarci filosoficeJean-Loup d'AutrecourtDecadenþa francezã. Exemplul filosofiei 24

tradiþiiRadu-Ilarion MunteanuMuzeul Þãranului Român 25

traducereDelmore SwartzResponsabilitãþile încep în vise 27

flash-meridianIng. Licu StavriPremiile Whitbread ºi câteva aniversãri 29

aduse de la chioºcDe la „autoderiziunea zgomotoasã” la celebrarea noului 30

ex-abruptoRadu ÞuculescuMihai, der grosse Klein… 30

gulere, manºete, accesoriiMihai DragoleaCârciuma “Kosovo”, cofetãria “dl. Goe” ºi taxi-ul cu câinedintre ele 31

muzicaVirgil MihaiuFilosofia coregrafiatã, de covârºitoare intensitate, a tan-goului 32

filmAlexandru JurcanRadu Mihãileanu departe de Narnia 33

Florian-Rareº TileagãCalea documentarului 33

zapp-mediaAdrian ÞionCTP-ul cinefil 34

literaturã ºi filmAlexandru JurcanToba de tinichea ºi câmpul imens de cartofi 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 13. Eisenstein 35

plasticaOvidiu PetcaS: L: K: – O expoziþie de artã olfactivã 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

S: L: K: - O expoziþie de artã olfactivã

Ovidiu Petca

Copertã: Marcel Duchamp, Matineu DADA (colaj de Ovidiu Petca)

Documents

Black TRIBUNA · scriitor ori plastician dadaist, oricâte lucrãri Dada ai mai fi vãzut prin muzeele lumii, eºti copleºit de bogãþia ºi varietatea exponatelor ce se oferã