1 Istoria Românilor, apãrutã sub egida Academiei Române, vol. VI, Bucureºti, p. 685.2 Ibidem, p. 692.3 Dimitrie Dan, Mãnãstirea Suceviþa, Cu anexe ºi documente ale Suceviþei ºi Schitului

celui Mare, Bucureºti, 1923.4 Istoria Românilor, p. 692 ºi n. 1, citând pe I. Nistor, Istoria Fondului Bisericesc

din Bucovina, Cernãuþi, 1929, p. 20-25.5 Deschiderea mormintelor voievodale din mãnãstirea Putna efectuatã în 1856.

Proces verbal ºi acte publicate de Karl A. Romstorfer, în vol. „ªtefan cel Mare ºi Sfânt.1457-1504. Portret în istorie”, Sfânta Mãnãstire Putna, 2003, p. 139-165.

6 F. A. Wieckenhauser, Geschichte der Klöster Humor, Sch. Onufrei, Horodnikund Petroutz, 1881.

7 Idem, Geschichte der Klöster Woronetz und Putna, 1886. 8 Carl A. Romstorfer, Die griechisch-orientalische Pfarrkirchen Solka und Arbora,

in „ Mittheilungen der KK Central-Commission”. Neue Folge, Wien, XVIII, 1892, p. 44-47.

Vechi autori ºi bisericile Bucovinei – încercare de recuperare a unui monument –

Tereza Sinigalia

Intrarea Bucovinei sub stãpânire austriacã, în 17751, a adus însemnatemodificãri în viaþa religioasã a provinciei, printre cele mai notorii fiind desfi -i nþarea mãnãstirilor ortodoxe, dintre ele pãstrându-se în funcþie numai trei –Putna, Dragomirna ºi Suceviþa2, ultima în dependenþa Schitului Mare din zonaCernãuþi3 – ºi crearea Fondului religionar ortodox, care administra bunurilerecuperate de la aºezãmintele monahale în beneficiul comunitãþilor parohiale4.

Schimbarea statutului politic al zonei ºi transformãrile profunde din sferaspiritualitãþii au antrenat, neîndoilenic, modificãri ºi în atitudinea faþã de lãca -ºurile de cult vãzute de aceastã datã prin prisma calitãþii lor de monument istoric.

Aceste modificãri nu s-au produs imediat pe scarã mare, ci de abia lacâteva decenii, dupã ce administraþia habsburgicã se statornicise ºi îºi extindeaprogramul pe care astãzi l-am numi „de protecþie” asupra monumentelor dintoate zonele Imperiului ºi aparþinând practic tuturor confesiunilor, deci celeiortodoxe inclusiv. Interesul pentru trecut al Epocii Luminilor a fost dezvoltatîn perioada romanticã, iar crearea celebrei Keiserliche-Königliche Central-Commission für Kunst und Historische Denkmale a prilejuit adevãrate campaniide cercetare a monumentelor, de restaurare ºi de publicare a rezultatelor. Aºaa fost realizatã cercetarea mormintelor din biserica mãnãstirii Putna, în 18565,publicarea istoricului bisericilor (cãci nu mai erau mãnãstiri) Humor, Pãtrãuþiºi Sf. Onufrie de lângã Siret6, Voroneþ ºi Putna7 sau Solca ºi Arbore8, aºa ºi-a

Semnatar articol

9 Eugen A. Kozak, Inschriften aus der Bukovina. Epigraphische Beiträge zurQuellenkunde des Landes und Kirchengeschichte, I, Wien, 1903.

10 Nicolae Iorga, Inscripþii din bisericile României, 2 volume, Bucureºti, 1905-1908.11 Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui ªtefan cel Mare,

Bucureºti, 1958. 12 Wladyslaw Podlacha, Malowidla scienne v þerkviah Bukowini, Lwow, 1912. Ediþia

în limba românã a apãrut în traducerea lui Grigore Nandriº sub titlul Pictura muralã dinBucovina, tipãritã în volumul I din lucrarea Wladyslaw Podlacha ºi Grigore Nandriº,„Umanismul picturii postbizantine”, Bucureºti, 1985.

13 Conform textului pisaniei, vezi infra, nota 26.14 Wladislaw Podlacha, op. cit. Partea a treia: Aprecierea istoricã a stilului. Subca -

pitol III. Bãdãuþi, Rãdãuþi, Arbore, Pãrhãuþi, p. 297-314. Astãzi satul Bãdãuþi esteînglobat din punct de vedere administrativ oraºului Miliºãuþi.

publicat Eugen A. Kozak celebrele Inscripþii, în ediþie bilingvã, slavonã ºigermanã, întreprindere nici astãzi reeditatã ca un corpus complet, amendat ºitradus în limba românã9, doar parþial reluatã de cãtre Nicolae Iorga la începutulveacului XX10 ºi în anii ’50 în „Repertoriul monumentelor ºi obiectelor deartã din timpul lui ªtefan cel Mare”, dar numai pentru monumentele epociiacestuia11. Aºa s-a început restaurarea arhitecturii ºi a picturilor picturii muraledin unele dintre biserici ºi au fost îndepãrtate vãruieli târzii de pe unele ansambluri.

ªcoala austriacã de restaurare a arhitecturii prin Carl A. Romstorfer,cea de restaurare a picturilor murale prin Johann Viertelberger ºi cea de istoriaartei, prin reprezentanþi de marcã ca Joseph Strzygowski ºi polonezul WladyslawPodlacha, au vãdit un interes particular pentru monumentele Bucovinei.

Mã voi opri în aceastã intervenþie în principal asupra problemelor deistoria artei abordate de primul ºi ultimul dintre cercetãtorii amintiþi12, rezu -mându-mã însã la un singur monument ºi acesta dispãrut, ca o fatalitate,tocmai în urma unui atac austriac din timpul primului rãzboi mondial, asupraunor zone din Bucovina, pe atunci încã teritoriu al Imperiului Austro-Ungar.Este vorba despre biserica Sf. Procopie din satul Bãdãuþi/Bãdeuþi/Miliºãuþi,ridicatã de ªtefan cel Mare din 1487, a doua în ordine cronologicã în seriacunoscutelor ctitorii din a doua parte a domniei marelui voievod13.

Wladyslaw Podlacha nu a consacrat în mod particular Miliºãuþilor –cunoscut de fapt sub numele de Bãdãuþi/Bãdeuþi încã din Evul Mediu – decâtcâteva pagini, într-un capitol dedicat picturii alãturi de Rãdãuþi, Arbore ºiPãrhãuþi14 ºi observaþii sau sumare referiri pe parcursul întregii sale operededicate picturii din Bucovina, lucrarea originalã devenitã azi o raritate bibliograficã.

Referirea la Carl Romstorfer nu este nici ea întâmplãtoare, arhitectulfiind restauratorul bisericii în 1897 ºi cel care ne-a lãsat câteva note asupra

32

Titlu articol 33

15 „Mittheilungen der K.K. Central Commission”, Band 15, Notiz 160, Seite 215,apud „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museum”, 1893, p. 56.

16 „Mittheilungen der K.K. Central Commission”, în ani diferiþi din intervalul 1889-1899.17 „Mittheilungen der K.K. Central Commission”, 1898, p. 179, apud G. Balº, cf. nota

urmãtoare.18 George, Balº, Bisericile lui ªtefan cel Mare, în BCMI, pe anul 1925, apãrut 1926,

p. 23-27, fig. 22, 23, 24, 25, 26.19 Ibidem, p. 23. Pisania se pãstreazã azi în lapidariumul Muzeului Naþional de

Istorie al României, din Bucureºti.20 G. Balº, op. cit., p. 23.

ei, însoþite, într-o primã fazã, de un plan sumar cu câteva cote (fig. 1)15, apoi deun plan mai elaborat, de o secþiune ºi de câteva fotografii (fig. 2, 3, 5, 6,7)16.

George Balº, neîntrecutul pânã azi istoric al arhitecturii moldave,reproducea, în 1925, un text publicat de Carl Romstorfer în 189817, în careacesta descria biserica. Împreunã cu fotografiile pãstrate de dinaintea dãrâmãrii,acestea constituiserã pentru el – ca ºi pentru noi, astãzi – cea mai importantãsursã de cunoaºtere a dispãrutei biserici18.

Textul lui Balº, cu trimiterea la Romstorfer, reprezintã ºi baza acesteidescrieri a arhitecturii bisericii, pe care o încercãm: „În timpul marelui rãzboi[primul mondial, n. T.S.] a fost distrusã cu dinamitã de cãtre armata austriacãºi acum nu se mai vede decât un morman de pietre ºi de moloz acoperit cu bãlãriiºi cu arbuºti. Din fericire, frumoasa pisanie a scãpat aproape nevãtã matã ºi se pãs -treazã în mica bisericuþã de lemn care s-a ridicat în apropierea celei vechi” (fig. 8)19.

Pornind la o analizã comparativã a planurilor ºi secþiunilor oferite de Balº,constatãm cã biserica Sf. Procopie din Miliºãuþi este cea mai mare din grupulcare defineºte prima etapã constructivã religioasã amplã ºi coerentã iniþiatã deªtefan cel Mare. Dimensiunile bisericilor din acest grup sunt (dupã G. Balº):Sf. Cruce a fostei mãnãstiri Pãtrãuþi: 16,50 x 6.50; Miliºãuþi: 20,70 x 9,80;Sf. Ilie Suceava – 18 x 7, 40; Sf. Gheorghe a mãnãstirii Voroneþ 20,00 x 7,60(fig. 9 a, b, c).

Biserica închinatã Sf. Mucenic Procopie a fost construitã pe un plantriconc, cu absida altarului semnificativ mai amplã decât cele laterale, careaveau traseul interior apropiat de semicerc cu raza mai micã decât a celeiestice (fig. 2). Deasupra naosului se ridica o turlã sprijinitã pe cunoscutulsistem al arcelor pieziºe moldoveneºti. Douã arce descendente coborau spreconca absidei estice, în timp ce traveea vesticã a naosului era marcatã de unsingur arc dublou. Toate aceste arce se descãrcau în consolã. Turla avea patruferestre în axele cardinale. George Balº remarca sistemul de acoperire alpronaosului, care avea „o boltã caracteristicã ºi cred cã nu-ºi gãseºte alta lafel. Era alcãtuitã de un semicilindru (berceau) longitudinal întretãiat de douãbolþi cu penetraþii care se reuneau în axa bisericei”20.

Semnatar articol

21 Ibidem, p. 23-24.22 Ibidem, p. 24.23 Ibidem.24 Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums”, dritter Jahrgang. 1898, Cernowitz, 1898,

p. 111, Aus den „Mittheilungen der. K.K. Central-Commission” (Fortsetzung aus demJahre 1897).1897. Jaheresbericht. Seite 189 bis 191. De remarcat cã, Romstorfer foloseºteiniþial pentru „Turlã” termenul de „Turm”, pentru ca în notele ulterioare sã îl foloseascãpe cel de „Lanternkuppel” sau numai „Lantern”. Nici terminologia utilizatã de Romstorferpentru decorul ceramic nu este unitarã, fapt explicabil prin inexistenþa acestor formedecora tive în mediul sãu arhitectonic familiar ºi în tratatele de arhitecturã ale vremii, dincare, evident, arhitectura din Moldova lipsea cu desãvârºire.

Trecând la descrierea exteriorului, George Balº îl cita parþial pe CarlRomstorfer, menþionând: „Biserica, tencuitã în afarã ºi cu urme de picturi[subl. T.S. ], a avut sub straºinã ºi la turlã o decoraþie de plãci ornamentalecu rozete ºi nasturi smãlþuite [sic! T.S.]. Romstorfer spune cã erau plãci de sobe”21.

Douã perechi de contraforþi flancau absidele laterale, iar o pereche decontraforþi oblici marca colþurile vestice ale pronaosului. Un mic contrafortera plasat sub fereastra din axul altarului, Contraforþii erau de cãrãmidã, faptce l-a determinat pe G. Balº sã creadã cã „este o particularitate demnã de a finotatã, cãci este un exemplu unic, fiind toate celelalte cunoscute de piatrã”[fãþuitã, n. T.S], „pãrând a nu se lipi bine de corpul bisericei. De asemeneanu mai aveau coronamentele lor cu profilele obiºnuite”22. Este foarte posibil,credem, ca aceºti contraforþi sã nu fi fost construiþi de la început, ci sã fi fostadãugaþi ulterior, fiind consideraþi necesari pentru întãrirea structuriibisericii. În acest caz, biserica în forma originarã era asemãnãtoare celor dela Pãtrãuþi ºi Voroneþ.

Turla se ridica numai pe o singurã bazã, pãtratã, tamburul – marcat de16 firide nu prea înalte ºi de 16 ocniþe mici – era practic un cilindru ºi laexterior, decorat deasupra ferestrelor cu amintitele discuri ceramice.

Decoraþia arhitectonicã exterioarã diferea în funcþie de pãrþile bisericii.Absidele erau scandate pe verticalã de firide înalte, câte 5 la cele laterale, 7 –la altar, deasupra lor ridicându-se un ºir de ocniþe mici, al cãror ritm nucorespundea cu cel din registrul inferior. Balº menþiona cã „forma primitivã”a ferestrelor turlei „se pierduse”23. Observaþia era corectã, dar autorul nu aavut în vedere informaþiile provenite de la Romstorfer însuºi, care, îi transmisesedatele unui referent al Comisiei Centrale, profesorul universitar doctorNeumann, acesta consemnând clar cã turla, deterioratã, a fost înlocuitã: „Ladãrâmarea turlei care ameninþa cu cãderea a bisericii parohiale, s-au gãsitsub mortar oale decorative sparte (Verzierungstöpfe) ºi discuri (Rosetten),care erau încastrate deasupra ferestrelor turnului”24 (subl. T.S!. Aceste fapte

34

Titlu articol 35

25 Informaþie transmisã de doamna Dr. Voica Maria Puºcaºu, cãreia îi exprimmulþumirile mele.

26 G. Balº, op. cit., loc cit. .27 Wladyslaw Podlacha, op. cit., p. 297.

îi prilejuiserã arhitectului austriac ºi discuþia asupra acestui decor ceramic albisericii, aspect asupra cãruia vom reveni mai jos.

Portalul principal se afla pe faþada de sud, semn cã dinspre aceastã direcþievenea un drum principal, cel pornit de la casele domneºti din apropiere,reperate ºi pe planurile mai vechi ale localitãþii25. El avea o structurã particularã,unicã printre monumentele vremii lui ªtefan cel Mare: patru arce frânte înretragere erau flancate de un arc întrerupt la partea superioarã, iar întregul eraprins într-o ramã rectangularã cu douã baghete încruciºate. Ne aflãm în faþaunui tip mixt, care combina obiºnuita soluþie a arcelor frânte în retragerefolosite pentru exterior (Pãtrãuþi, Sf. Ilie, Voroneþ) cu tipurile de portalurirectangulare, cu mai multe baghete încruciºate, interioare, regãsite la monumentelevremii între naos ºi pronaos. Ferestrele erau mici, de tipul dreptunghiular cudouã baghete încruciºate, inspirate din arhitectura civilã goticã.

G. Balº a publicat ºi pisania, care astãzi se aflã în lapidariumul MuzeuluiNaþional de Istorie al României, admirabilã paginã de cronicã sãpatã în piatrãcu elegante caractere tipice pentru grafia tuturor operelor din indiferent cedomeniu datând din timpul domniei lui ªtefan cel Mare ºi pânã la sfârºitulsecolului al XVI-lea: „În anul 6989 în luna iulie 8, în ziua Sfântului MareMucenic Procopie, Io Stefan Voievod prin mila lui Dumnezeu Domn / Gospodaral Þãrii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ºi cu preaiubitul sãu fiu Alexandrua dat luptã la Râbnic cu tânãrul Basarab Voievod Domnul Þãrii Româneºti,numit Þepeluº, ºi l-a ajutat pe ªtefan ºi a învins pe Basarab Voievod. ªi a fostatunci un mãcel foarte mare printre Basarabi. De aceea ªtefan Voievod ahotãrât din buna sa voinþã ºi buna sa prevedere ºi a zidit acest hram în numelesfântului Marelui Mucenic Procopie, în anul 6995 ºi s-a început în luna iunie8 ºi sfârºit în acelaºi an în luna noiembrie 13” /148726 (fig. 8).

Plecând de la textul lui Balº ºi de la ilustraþia oferitã de acesta, se potface câteva observaþii suplimentare.

Privitor la neobiºnuita boltã cu stranii penetraþii de deasupra pronaosului,deja Wladyslaw Podlacha, în 1912, remarca, nu în special în legãturã cu acestaspect, dar în indirectã relaþie cu el: „Picturile de la Bãdãuþi nu s-au pãstratîn întregime pânã în zilele noastre. Lucrul acesta se datoreazã, parþial, tencuiriiefectuate în 1790 în momentul executãrii unor reparaþii la construcþie ºi,parþial, reconstruirii bolþii din pronaos”27. Am avea în acest text o afirmaþieclarã – a cãrei sursã folositã de istoricul de artã polonez însã nu o cunoaºtem –cã biserica avusese de suferit înainte de anul menþionat, fapt ce ar fi necesitat

Semnatar articol

28 Publicaþiile citate, passim.29 Corina Nicolescu ºi Florentina Jipescu, Din trecutul mãnãstirii Probota, în

„Studii ºi Cercetãri de Istoria Artei”, an III, 1956, nr. 1- 2, p. 297-29830 Paraschiva Victoria Batariuc, Decorul ceramic al monumentelor din Moldova

medievalã (Secolele XIV – XVII), în „Studii ºi Cercetãri de Istoria Artei. Serie Artã Plasticã”,tomul 42, 1995, p. 7, 13, 14.

31 În „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums”, dritter Jahrgang. 1898, Cernowitz,1898, p. 111, reluând „Mittheilungen der. K.K. Central-Commission” (Fortsetzung ausdem Jahre 1897).

32 Ibidem, p. 112-114, citând „Mittheilungen”, 1898. Band 24. Seite 179 und 180,Notiz 81.Vezi supra, nota 24.

dãrâmarea vechii bolþi ºi înlocuirea cu una nouã, de o facturã specialã, netipicãînsã nici mãcar pentru arhitectura barocã târzie a vremii, din spaþiile Impe -riului Habsburgic.

Un aspect interesant este cel privitor la decoraþia faþadelor. În modevident, Romstorfer menþioneazã douã tipuri de decoraþie: cea arhitectonicãpropriu-zisã ºi cea pictatã. O serie de notiþe apãrute în „Mittheilungen der K.K.Central-Commission” între anii 1889 ºi 1898 ºi republicate în „Jahrbuch desBukowiner Landes-Museums” din Cernãuþi în aceiaºi ani se referã în mod expresla acest decor arhitectural, ceramic, ºi la modul în care acesta a fost descoperitºi cercetat28. Ele au fost comentate de mai multe ori, prima datã de cãtreCorina Nicolescu ºi Florentina Jipescu într-un articol privitor la vecheabisericã a mãnãstirii Probota ºi la decorul ceramic al acesteia29, iar apoi reluatede mai mulþi cercetãtori, iar mai nou de Paraschiva Victoria Batariuc într-un contextmai larg al unor studii având ca obiect ceramica decorativã din Moldova30.

Autorii aceºtia nu dau însã in extenso textele lui Romstorfer, ceea cene-a privat de înþelegerea modului în care arhitectul austriac înþelegea sã îºiconducã cercetãrile ºi sã interpreteze rezultatele. De aceea, am preferat sãdãm citate mai largi din chiar textele acestuia.

Primele elemente ale decorului ceramic au fost descoperite de Romstorferla nivelul turlei, în momentul în care s-a pus problema restaurãrii bisericii.Referatul deja menþionat al profesorului universitar Neumann, din 189831,reluat aproape ad litteram într-o notiþã din acelaºi an32, menþiona cã: „Una[dintre aºa-numitele „rozete”, de fapt discuri ceramice, n. T.S.] a fost studiatãde Conservatorul Director Carl Romstorfer la faþa locului, care a gãsit cãdiscurile de ceramicã colorate glazurate (farbig glasierten Thonscheiben)decorau turla ºi biserica sub forma unei frize”.

În Notiþa respectivã, decorul ceramic de la Miliºãuþi este comparat cucel considerat similar întâlnit la Pãtrãuþi, la Sf. Ilie ºi în alte locuri, dar ºi cupiesele descoperite de arhitect la Cetatea Sucevei, dându-se ºi desenele unor

36

Titlu articol 37

33 „Jahrbuch des Bukovina Landes Museum”, 1898, p. 113.34 Ibidem, p. 113: „p. 104. Notitz 76”. De remarcat cã Romstorfer considera iniþial

biserica construitã în 1481, datoritã citirii numai a anului 6989 /1481, cel al luptei de laRâmnic, menþionat la începutul textului.

asemenea piese provenind de la Miliºãuþi ºi de la Suceava, dar nediferenþiateîntre ele33 (fig. 10). ªtiind cã la Pãtrãuþi ºi la Sf. Ilie decorul ceramic nu estealcãtuit din discuri ºi triunghiuri cu bumb între ele, ci numai din plãcirectangulare (Pãtrãuþi) ºi cãrãmizi smãlþuite (Sf. Ilie) este probabil ca aceastãcomparaþie a referentului Prof. Univ. Dr. Neumann ºi a autorului Notiþei sãpriveascã ideea acestui gen de decor în sine ºi nu tipul pieselor ca atare.

Un raport al arhitectului Carl Romstorfer din 1898 este de cel mai mareinteres, deºi el nu a fost citat niciodatã în literatura de specialitate. Ca urmarea Înaltei Decizii din 11 septembrie 1898. nr. 8520 a Comisiei Centrale,Romstorfer cerceteazã faþadele bisericii, fãcând o serie de sondaje în mortarulcare le acoperea: „Mortarul a fost îndepãrtat cu grijã din urmãtoarele zone:1. pe partea de sud, la stânga uºii de intrare; 2. pe partea de nord aproximativla mijlocul pronaosului; 3. pe absida principalã, spre sud-est; 4. pe absidalateralã de sud; 5. pe zidul principal între zonele 3 ºi 4.

În zonele 3, 4 ºi 5 nu a fost descoperitã nici o urmã de frizã de cahle.În zonele 1 ºi 2 s-au gãsit cahle ºi triunghiuri/pãtrate (Zwickel) de dimensiuneacelor gãsite la lanterna cu cupolã (turla, n. T. S.) ºi repuse la loc la restaurareaterminatã din 1897 a bisericii. Cahlele sunt rotunde ºi puse pe douã rânduri,triunghiurile sunt umplute cu bumbi (Knöpfe) modelaþi. 14 cahle întregi sauparþiale au fost descoperite, la care însã lipseºte partea anterioarã smãlþuitã,datoritã mortarului pus mai târziu [preparaþia picturii exterioare figurative,n. T.S] (...), spre deosebire de cahlele de pe turlã [tambur, n. T. S.], unde uniibumbi au fost sparþi. Aceastã frizã de cahle a fost descoperitã pe pereþii exterioriai pronaosului pe o lungime de 28 m de jur-împrejur ºi se întinde pânã laabsidele laterale.

Se poate spune cu siguranþã cã ºi la cahlele rãmase, cel puþin la majoritatea,faþa anterioarã lipseºte ºi existã numai gâtul adânc înfipt în zidãrie. [...] Esteclar cã zonele de tencuialã deteriorate în timpul cercetãrii vor fi readuse lastarea iniþialã sub supravegherea administratorului parohiei din Miliºãuþi.

Prin cercetare, s-a constat, de asemenea cã, cahlele sunt contemporane cuzidurile în care au fost încastrate, adicã sunt din timpul construirii bisericii34.

Suntem, aºadar, în prezenþa unei frize ceramice continue, de tipul celeidescoperite pe peretele exterior de nord al naosului bisericii mãnãstirii Voroneþ,dar alcãtuitã nu din trei rânduri de discuri, ci din douã. În momentul în cares-a decis pictarea exteriorului bisericii, s-a renunþat la friza ceramicã, la felca ºi în cazul Voroneþului, decorul iniþial ceramic fiind acoperit cu mortar.

Semnatar articol

35 Paraschiva Victoria Batariuc, Catalogul colecþiei Romstorfer – Ceramica monu -mentalã, Suceava, 2008, cap. II, „Ceramica decorativã de faþadã”. Catalog: 7 discuri, unbuton triunghiular ºi unul pãtrat (p. 45-49, fig. 40-48). Fiºele din Catalog indicã ºinumãrul de piese ºi de fragmente pentru care exemplarele în cauzã provenind de la CetateaSucevei sunt reprezentative. Din punctul de vedere al acestui studiu, o comparaþie tehnicã,iconograficã ºi stilisticã, între piese provenind de la monumente apropiate în timp ºi avândacelaºi comanditar, ar fi putut fi utilã.

În Muzeul Naþional al Bucovinei, din Suceava, se gãsesc câteva discuriprovenite de la Miliºãuþi, cel puþin douã dintre ele pãrând a fi din seria comunãcu cele de la Cetatea de Scaun (fig. 11). O comparaþie între aceste ultimepiese, recent publicate (piese întregi sau întegibile)35, ºi desenele din „Jahrbuch”ar putea facilita, prin eliminare, identificarea celor de la Miliºãuþi din acestedesene. O informaþie neverificatã indicã prezenþa unor discuri provenind dela Miliºãuþi ºi în Muzeul Orãºenesc Rãdãuþi.

Cel de al doilea aspect decorativ este reprezentat de pictura muralã, atâtcea interioarã cât ºi cea exterioarã. ªi aici, George Balº îl cita pe Romstorfer:„Pictura interioarã era bine pãstratã, ceva ºtearsã pe bolþi în naos ºi numai pepereþii din pronaos. Tabloul votiv reprezenta pe ªtefan, însoþit de familia saºi asistat de Sf. Procopie, prezentând biserica lui Christos.

Biserica e arãtatã cu acoperiº þuguiat ºi învelind separat pronaosul, altarul,sânurile ºi lãsând turla degajatã. Aºa s-a refãcut de ºindrilã învelitoarea cuprilejul reparaþiunilor din 1890. Dãm aici în traducere un extras dintr-o notiþãa lui Romstorfer. Biserica fiind acum distrusã nu credem fãrã interes de areproduce aceste rânduri: „Iconostasul atinge zidurile ºi în înãlþime ºi în lãrgime,între altar ºi naos. Biserica era, pânã în 1790, bogat zugrãvitã atât pe dinãuntrucât ºi pe dinafarã. Fiind atunci o reparaþie necesarã, s-a spoit totul. Bisericaa avut înainte patru turle, s-au scos atunci trei, rãmânând numai cea mare, darînecatã într-o învelitoare foarte nepotrivitã. Din nefericire, clãdirea a suferitmult în cursul anilor ºi prin nepriceperea oamenilor, dar este de nãdãjduit caprintr-o restaurare priceputã, existenþa ei va fi asiguratã ºi pentru viitor. Înanul 1887, s-a început a se readuce încetul cu încetul frescurile acoperite laluminã: frescurile altarului au rãmas foarte clare, cel puþin în boltã. Icoanelese grupeazã în trei rânduri: între întâiul ºi al doilea rând, un bandou ornamental.În rândul de jos sunt opt figuri, reprezentând Sfinþii pãrinþi, în rândul aldoilea Cina cea de tainã ºi Spãlarea picioarelor; în al treilea rând heruvimii.În naos, sunt de asemenea icoane încã bine pãstrate. Vedem spre apus, lângãintrare, portretul ctitorului ªtefan cel Mare cu familia lui. Þine modelul bisericeiîn mânã prezentându-l Sfântului Procopie, care aratã spre Christos stând petron. Mai departe Rãstignirea, Isus în faþa marelui preot, Coborârea e pe Cruce;în rândul de deasupra Moartea Maicii Domnului, Schimbarea la faþã. Mai

38

Titlu articol 39

36 G. Balº, op. cit., p. 25-27, cu referire la Romstorfer, „Mittheilungen”, 1889, p. 215ºi Podlacha, Malowidla sciene w þerkwiah Bukowini, fãrã indicare paginã.

37 Vezi supra, nota 12.38 W. Podlacha, op. cit., p. 116.39 Ibidem, p. 126.40 Ibidem, p. 127.41 Ibidem, p. 127-128.42 Ibidem, p. 135.

multe reprezentãri nu se mai pot determina. Spre sud, icoanele Sfinþilor Militari,Maica Domnului cu Pruncul, Ducerea ºi punerea în mormânt a lui Christos,Prinderea lui ºi altele. În partea femeiascã apar din nou zugrãvelile de asemeneadestul de bine pãstrate. ªi aici se regãseºte aºezarea pe trei rânduri. Majoritateascenelor se referã la Sf. Procopie. În afarã, picturile sunt iremediabil distruseprin spoiala cu var. Prof. Podlacha a studiat de altmintrelea aceste frescuriîmpreunã cu celelalte ale Bucovinei”36.

Referirea la Wladyslaw Podlacha ne trimite la o altã sursã de informaþii,amintitã ºi la începutul studiului. Analizând programele iconografice înfuncþie de compartimentele spaþiului sacru, dar ºi de câteva teme mari, Podlachaaminteºte situaþia de el vãzutã la Miliºãuþi înainte de anul 1912, an în care aapãrut cartea sa37.

Vom încerca deci reconstituirea programului iconografic interior, coro -borând informaþiile lui Romstorfer cu cele ale istoricului de artã Podlacha(fig. 12). Întrucât descrierile lui Romstorfer ºi ale lui Podlacha nu sunt completeºi pe alocuri imprecise, încercarea noastrã de reconstituire este ºi ea în parteipoteticã.

Cum turla nu avea picturã, fiind înlocuitã cu ocazia restaurãrii, vomîncepe descrierea cu picturile altarului. Nici unul dintre cei doi savanþi nuaminteºte nimic precis despre picturile de pe bota ºi arcele altarului. Podlachalasã însã sã se înþeleagã cã aici ar fi fost reprezentatã „Maica Domnului petron înconjuratã de îngeri poate ºi de alþi sfinþi”38, dupã obiceiul din Bucovina,iar în continuare nu aminteºte nimic nici despre restul picturilor din acestspaþiu, nici mãcar atât cât a fãcut-o anterior Romstorfer.

Istoricul de artã polonez trece apoi la picturile din naos, prezentateînsã nu în mod sistematic, urmãrind structura unui program iconografic pascu pas, ci în funcþie de o tematicã pe care autorul ºi-a propus-o ºi, evident destarea de conservare a picturilor ºi de gradul lizibilitãþii acestora. Astfel, înconca absidei de nord el identificã Pogorârea Sf. Duh39, în timp ce în cea desud apãrea Iisus la 12 ani în Templu40. Pe peretele de vest al acestei încãperiau fost pictate Rãstignirea, fãcând parte din Ciclul Patimilor lui Hristos, ºiAdormirea Maicii Domnului41. Pe acelaºi perete, apãrea Filoxenia lui Avram42,

Semnatar articol

43 Podlacha nu îl menþioneazã ca atare, dar el apare la Romstorfer, v. supra, nota 36.44 W. Podlacha, op. cit., p. 208.45 Ibidem, p. 225.46 Ibidem, p. 105.47 Ibidem, p. 106-107. Observaþie numai parþial corectã: La Sf. Ilie apare un amplu

ciclu dedicat acestui Sfânt, iar la Pãtrãuþi, recenta restaurare a picturii din pronaos afacilitat descoperirea, alãturi de bine-cunoscuta Cavalcadã a Sf. Impãrat Constantin celMare, a unui întreg ciclu legat de acesta ºi de mama sa Sf. Elena.

48 Ibidem, p. 297-300, 305-306, 308.

iar în partea de jos Tabloul votiv al familiei lui ªtefan cel Mare43 . AcestTablou votiv era probabil de tipul celui de la Voroneþ (fig. 13), întrucât nici unuldintre autori nu menþioneazã extinderea sa ºi pe peretele de sud. Podlachamai noteazã pentru naos, fãrã a specifica exact amplasamentul încã douã scene:Anastasis44, care credem cã se afla la sfârºitul Ciclului Patimilor, pe peretelede sud între absidã ºi iconostas, ºi Deisis, numitã de Podlacha Trimorfon45, pe careo vedea, probabil fie pe latura de vest, în pandant cu Tabloul votiv, ca la Sf. Iliedin Suceava, fie pe peretele de nord, pe peretele din stânga absidei, ca la Voroneþ.

O observaþie se impune referitoare la Ciclul Patimilor. La Miliºãuþi, caºi la Pãtrãuþi, acest ciclu se desfãºoarã începând de pe peretele de nord, de lângãiconostas, continuã pe cel de vest ºi se terminã pe cel de sud tot lângã iconostas.

Vorbind despre temele mari din pronaosurile bisericilor bucovinene,Podlacha remarcã pentru Miliºãuþi/Bãdãuþi urmãtoarele: „Despre Bãdãuþi egreu sã spunem ceva cãci frescele de sus din pridvor (în realitate, pronaos,n. T.S.] au dispãrut complet în urma tencuirii sau a prefacerii bolþii. Numaideasupra uºii de intrare în naos, avem, ca la Arbore, pe Maria cu copilulîmpreunã cu doi îngeri, iar mai jos, de ambele pãrþi ale uºii, se gãsesc arhangheliiMihail (la stânga) ºi Gavril (la dreapta). Sus, David ºi Solomon cu proorociripe suluri de pergament”46. Ceva mai departe, autorul continuã cu descriereapicturilor din pronaosuri: „În unele locuri se vãd în pronaos cicluri din viaþapatronului bisericii [...] la Bãdãuþi 15 scene din Martiriul Sf. Procopie. [...]Vorbind cu precizie, numai Bãdãuþi ºi Voroneþ dau cicluri mai largi din viaþapatronilor bisericii, în celelalte localitãþi scenele sunt ames tecate ºi nu seleagã în cicluri”47. Acest ciclu al Sf. Procopie este singurul din întreaga lucrarepe care autorul îl analizeazã cu deosebit interes, descriind scenele succesiveîn care Mercenarii îi zgârie faþa Sf. Procopie cu mãnuºi de fier, Cãlãii îllovesc cu bastoanele ºi Cãlãii îl strãpung pe Sf. Procopie cu sãgeþi înroºite.De asemenea, el remarcã grupul Femeilor Sfinte din registrul inferior. Analizaeste axatã atât pe iconografie cât mai ales pe stil. Pentru aceasta, el cautã analogii,pe care crede a le fi gãsit cu precãdere în spaþiul renascentist al Veneþiei (tipologiapersonajelor, anatomie, incorporarea miºcãrii, compoziþie, relaþia cu spaþiul)48.

40

Titlu articol 41

49 Ibidem, p. 69. 50 Ibidem, p. 79.51 Ibidem, p. 305.52 Ibidem, p. 308.

Ceea ce remarca Podlacha privitor la asemãnarea cu ansamblul din pronaosulde la Arbore cu jumãtatea inferioarã a picturii de pe peretele estic de la Miliºãuþieste pe deplin confirmat de recenta restaurare (fig. 14).

Autorul aminteºte ºi pictura exterioarã, dar în termeni destul de vagi:„altele [biserici din Bucovina, n. T.S.] prezintã urme de picturã distrusã pepereþii exteriori cum vedem la Sf. Ilie, Bãdãuþi ºi în biserica Sf. Gheorghe dinSuceava”49. Din aceastã picturã, Podlacha nu mai poate desluºi decât Arborelelui Esei50, aflatã la dreapta uºii pronaosului: „În schimb fresca numitã Arborelelui Ieseu apare aproape în fiecare bisericã bucovineanã. În întregime sau în partes-a pãstrat aceastã compoziþie la Suceviþa, la Suceava (biserica Sf. Gheorghe),la Moldoviþa, la Voroneþ, la Bãdeuþi ºi la Humor – în primele cinci localitãþipe peretele de miazãzi, numai la Humor pe peretele de miazãnoapte”.

Urmãrind atent imaginea faþadei de sud, credem cã putem descoperi,spre vest de uºa de intrare, ºi urmele unui Imn Acatist, la baza peretelui apãrândºi o scenã de mari dimensiuni, neidentificabilã (fig. 3).

Spre finalul lucrãrii sale, Wladislaw Podlacha face ºi unele aprecierilegate de stilul picturilor de la Bãdãuþi: „Nu lipsesc nici indiciile cã acea libertatede compoziþie ºi aerul de prospeþime pe ca l-am menþionat în cazul picturilorde la Bãdãuþi ºi care se regãsesc ºi în alte picturi bucovinene ar fi putut sãpãtrundã aici direct din Italia”51. De asemenea din analiza contextualã a grupajuluidin care considerã cã Bãdãuþii fac parte, autorul propune ºi o datare a lor: „pic -turile descrise mai sus din bisericile de la Sf. Ilie, Pãtrãuþi, Voroneþ ºi Bãdãuþiaparþin, judecând dupã iconografie ºi stil, perioadei cuprinse între 1487 ºi 1550”52.

Astãzi, aserþiunile privitoare la biserica Sf. Procopie din Miliºãuþi nuse mai pot verifica, dar restaurãrile terminate (Voroneþ), aflate în curs (Pãtrãuþiºi Arbore) sau care sperãm cã vor începe (Sf. Ilie), la care putem adãuga, înafara spaþiului Bucovinei, pe cele de la Sf. Nicolae Botoºani, Bãlineºti ºi Neamþ,toate supuse unui proces de restaurare în desfãºurare, ar putea furniza ºi argumenteindirecte pentru o ipotezã plauzibilã privind o interpretare mai circumstanþiatãa ctitoriei lui ªtefan cel Mare pe care am încercat sã o reînviem aici.

Ancient authors about churches in Bucovina – a tentative reserch torecuperate a monument –

The church built by the Prince Stephen the Great in 1487 on his estatein the village Bãdãuþi/Miliºãuþi, dedicated to St Procop the Martyr, and was

Semnatar articol

destroyed during the World War I. The paintings of the church were cleanedfrom the wash-lime over-painting in 1887 and the architecture was restoredby the architect Carl Romstorfer from the Austrian K.K. Central Commissionin 1897 -1898. The published notices of the restorer and the analyse of themurals done by the Polish art historian Wladyslaw Podlacha, published in1912, are the only sources about the disappeared church. Their cross-information and some comparisons with the architecture and some paintingsof the same period was used by the author in order to give a more credibleimage on a monument that never interested the researches more as a link inthe serial succession of ecclesiastical foundations of Stephen the Great. Therestitution of the original iconographic programme is given for the first timein the Romanian art history research.

42

Fig. 1. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie. Plan I. Carl Romstorfer (dupã „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museum”)

Fig. 2. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie. Plan ºi Secþiune (dupã G. Balº)

Titlu articol 43

Fig. 3. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie (dupã G. Balº)

Fig. 5. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie.Absida de sud, detaliu (dupã G. Balº)

Fig. 4. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie. Faþada de sud, detaliu (dupã G. Balº)

Semnatar articol44

Fig. 6. Miliºãuþi/Bãdeuþi. BisericaSf. Procopie.Pronaos. Ciclul Sf. Procopie,

detaliu (dupã G. Balº)

Fig. 8. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie. Pisania

Fig. 7. Miliºãuþi/Bãdeuþi. BisericaSf. Procopie.Pronaos. Sfântã,

(dupã G. Balº)

Titlu articol 45

Fig. 9. Biserici ridicate de ªtefan cel Mare în anii 1487-1488: a. Pãtrãuþi. b. Miliºãuþi/Bãdeuþi; c. Sf. Ilie- Suceava; d. Voroneþ

Fig. 10. Discuri decorative de la biserica Sf. Procopie din Miliºãuþi/Bãdeuþi ºi de la Cetatea Sucevei (dupã „Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museum”)

Semnatar articol46

Fig. 11. Disc decorativ de la Cetatea Sucevei (dupã Paraschiva Victoria Batariuc)

Fig. 12. Miliºãuþi/Bãdeuþi. Biserica Sf. Procopie. Reconstituirea programului iconografic(cf. Anexa)

Titlu articol 47

Fig. 13. Mãnãstirea Voroneþ. Biserica Sf. Gheorghe. Naos. Tabloul votiv al familiei lui ªtefan cel Mare

Fig. 14. Arbore. Biserica Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul. Pronaos. Peretele de est, detaliu.