Lumea anticã de la 1400 la 586 î.Hr. I. Introducere Perioada istoricã discutatã în acest articol a început prin 1400 î.Hr., când Israelul a invadat vestul Palestinei, sub conducerea lui Iosua, ºi s-a sfârºit cu distrugerea Ierusalimului în anul 586 î.Hr. Începutul acestei perioade coincide cu începutul declinului puterii egiptene în Asia. Puterea cea mai mare în porþile de nord era aceea a împãrãþiei hitite. Aceasta însã a dispãrut în urma atacurilor popoarelor maritime, douã secole mai târziu. Dupã aceea asirienii au venit în linia întâi ºi, prin forþã bruta, au alcãtuit un imperiu care cu timpul s-a întins din pãrþile muntoase ale Iranului pânã la hotarul de sud al Egiptului. Babilonia, care în tot acest timp a existat numai ca o umbrã a imaginii sale ilustre de mai înainte, în cele din urma a lepãdat cãtuºele jugului asirian ºi i-a luat locul din nou, ca un imperiu de scurtã duratã, dar glorios. O înþelegere a naþiunilor acestora ºi a altora este absolut folositoare pentru o înþelegere corectã a istoriei antice a poporului lui Dumnezeu, care s-a luptat pentru existenþa lui în mijlocul diferitelor naþiuni locale din Palestina mai întâi, sub conducãtorii de triburi, judecãtori, apoi sub regi, care au fost în stare sã construiascã un regat respectabil ºi sã-l þinã laolaltã pentru mai mult de un secol. Acesta însã s-a despãrþit în douã regate rivale, fiecare dintre ele fiind prea slabã pentru a rezista la forþele care stãruiau sã punã stãpânire pe Palestina, puntea de uscat vitalã dintre cele douã regiuni ºi civilizaþii de cea mai mare importanþã ale antichitãþii, Egiptul ºi Mesopotamia. Regatul de nord al lui Israel a fost în cele din urmã înghiþit de cãtre asirieni ºi a dispãrut complet din istorie dupã distrugerea Samariei, în anul 722 î.Hr. Regatul de sud al lui Iuda a mai dãinuit încã un secol ºi jumãtate, dar în cele din urmã s-a supus babilonienilor. Totuºi vigoarea religioasã a iudeilor a pãstrat unitatea naþionalã chiar ºi în exil, având ca rezultat faptul cã Iuda a ieºit din captivitate un popor puternic ºi unit. Scopul acestui articol este de a studia fundalul istoric al acestei perioade extrem de importante ºi interesante, de a examina apariþia, declinul ºi cãderea regatelor ºi imperiilor ºi de a observa cum poporul lui Dumnezeu a fost influenþat de evenimentele, culturile ºi civilizaþiile vremii lor. De asemenea, este prezentat ºi un scurt istoric al poporului Israel, mai întâi împãrþit în organizaþii tribale, sub conducerea judecãtorilor, apoi ca o organizaþie unitã sub trei regi succesivi ºi în cele din urmã ca douã regate separate ºi rivale. Deoarece scriitorii Bibliei, care au procurat din diferite surse materiale pentru o reconstituire a istoriei lui Israel, au fost conducãtorii ºi reformatorii lui religioºi, ei au privit istoria lui Israel în lumina ascultãrii sau neascultãrii lor faþã de Dumnezeu ºi au relatat-o ca atare. Acesta e motivul pentru care în anumite perioade, când poporul a trecut prin crize speciale sau din contrã a avut conducãtori eminenþi, sursele noastre sunt bogate, în timp ce pentru altele sunt extrem de sãrace ºi lasã goluri mari, pe care cunoºtinþele

noastre prezente nu le pot umple. De acea, cititorul trebuie sã fie conºtient cã o schiþã istoricã a poporului lui Dumnezeu în vremurile Vechiului Testament e schematicã în unele pãrþi ºi completã în altele. Acelaºi lucru e tot atât de adevãrat cu privire la istoria naþiunilor antice la care nu toate perioadele sunt la fel de bine acoperite de surse vrednice de încredere. În unele cazuri, evenimentele secolelor nu sunt încã cunoscute. Este necesarã descoperirea mai multor surse originale pentru a deveni posibilã o reconstituire a istoriei anitice în toate aspectele ei. Examinarea urmãtoare reprezintã situaþia prezentã a celor cunoscute, ºi se bazeazã pe: - în cea mai mare parte pe dovezi documentare devenite disponibile de când au fost readuse la viaþã limbi vechi, scrise în diferite caractere hieroglife sau cuneiforme, la începutul secolului al IX-lea. - pe bogãþia de materiale conservatã de nisipul ºi molozul secolelor, aduse recent la luminã de instrumentele arheologului. II. Egiptul de la epoca Amarna la sfârºitul Dinastiei a douãzecea (c. 1400 - c. 1085 î.Hr.) Cronologia perioadei</B> - Deºi nu s-a stabilit încã o cronologie a Egiptului care sã nu mai suporte îmbunãtãþiri înainte de 660 î.Hr., cu excepþia aceleia care aparþine Dinastiei a XX-a, datele noastre pentru perioada imperiului - dinastiile de la XVIII la XX - sunt aproximativ corecte. Se gãsesc uºoare variaþii în datele oferite de diferiþi istorici ºi cronologi, dar nu sunt niciodatã depãºesc câþiva ani. De fapt, cronologia acestei perioade nu prea a fost schimbatã de când a fost stabilitã în decursul secolului al XIX-lea - în contrast cu cronologia tuturor celorlalte perioade precedente, care a fost redusã cu secole pentru anumite perioade, ºi milenii pentru altele. Nu este posibil de a intra aici în problemele complicate ale cronologiei antice, ºi poate e suficient sã se spunã cã datele perioadei anterioare a Egiptului sunt bazate pe texte astronomice, datate dupã domniile anumitor regi, pe relatãri istorice datate din timpul acela ºi pe liste din diferite surse. Astfel, datele prezentate în secþiunea aceasta sunt bazate pe toate sursele disponibile, ºi deci nu pot fi departe de adevãratele date cu mai mult de câþiva ani. Marja de eroare nu e mai mare de 25 de ani ºi probabil e mai micã de 10 ani. Datele prezentate pot fi deci considerate ca fiind relativ corecte ºi sunt oferite ca atare. Egiptul în epoca Amarna (Dinastia a XVIII-a) - Moise a fost martor la ridicarea Egiptului pentru a deveni puterea politicã cea mai mare a vremii sale. În cursul vieþii sale, imperiul stabilit de Tutmes III se întindea de la hotarul þinuturilor muntoase ale Alisiniei în sud pânã la râul Eufrat la nord. Bogãþia Asiei ºi a Africii se revãrsa în þara Nilului, unde se construiau temple, ca acelea de la Karnak, Luxor, Deir el-Bahri, ºi altele, atât de imense ºi

solide, încât au rezistat timp de milenii puterii distrugãtoare atât a omului, cât ºi a naturii ºi au constituit admiraþia multor generaþii de vizitatori. Când Israel s-a gãsit în pustie, cam de la 1445 la 1405 î.Hr. (vezi vol. 1, p. 188-195), Imperiul Egiptean a fost þinut laolaltã de mâinile puternice ºi neîndurãtoare ale lui Amenhotep II (c.1450 - 1424 î.Hr.) ºi ale fiului sãu Tutmes IV (c.1425 - c.1412 î.Hr.). Regele care a urmat la tron, Amenhotep III (c.1412 - 1375 î.Hr.), a fost un om care s-a bucurat de roadele imperiului construit, fãrã sã depunã el însuºi prea multe eforturi pentru a-l þine laolaltã. El fusese un mare vânãtor în prima parte a vieþii sale ºi condusese o campanie militarã în Nulia, dar dupã aceea a trãit în lux magnific ºi tihnã, ca un om gras lipsit de voinþã, cu dinþii cariaþi, aºa cum aratã mumia sa. S-a cãsãtorit cu Tiy, care, deºi era fiica unor oameni de rând, era totuºi o femeie remarcabilã de care Amenhotep era tare mândru. Pe lângã toate acestea, era ºi un mare aflux de sânge strãin în familia regalã, deoarece au fost aduse în haremul regelui principese din mai multe regate strãine, cea mai importantã fiind Gilukhepa, din Mitani. Regele acela mesopotamian nordic, cârmuit de hurri indoeuropeni, fusese mai înainte cel mai mare rival al regilor timpurii ai Dinastiei a XVIII-a, dar acum cultiva relaþii amicale cu Egiptul. Amenhotep III considera bogãþia Asiei ºi a Africii, venindu-i regulat ca tribut, ca ceva care întotdeauna îmbogãþise Egiptul, ºi continua sã facã aºa farã nici un efort din partea sa. El nu era atent la bubuitul îndepãrtat al dezintegrãrii imperiului sãu asiatic: hitiþi la nord, turbulenþii locali în Siria, Palestina ºi Habiru, intruºi în aceleaºi þãri, ciupeau câte puþin din magaziile imperiului, ºi trebuie sã fi pricinuit o scãdere considerabilã în veniturile Egiptului. Dar leneºul faraon nu a fãcut nimic pentru a stãvili valul de deteriorare a imperiului. Ikhnaton - Aproape de sfârºitul domniei sale, Amenhotep III l-a fãcut coregent pe fiul sãu, Amenhotep IV (Ikhnaton). Domnia lui exclusivã a durat de la 1375 la 1366 î.Hr. El e una dintre personalitãþile cele mai controversate ale istoriei. În timp ce un învãþat îl caracteriza ca "individul cel dintâi din istorie" , "un om excepþional" (Breasted), un altul îl descria ca "pe jumãtate nebun" (Budge). Doi autori recenþi vorbesc despre el ca fiind "personalitatea cea mai fascinantã care a stat vreodatã pe tronul faraonilor" (Steindorf ºi Seele), ºi un altul îl descria ca afemeiat, anormal ºi dominat de femei (Pendlebury). Amenhotep IV, sau Ikhnaton, cum s-a numit dupã revoluþia sa religioasã, a rupt legãturile cu religia tradiþionalã Amen a Egiptului ºi l-a înãlþat pe Aton, discul soarelui spre a fi zeul unic ºi suprem al regatului. Fiind el însuºi un slãbãnog fizic, era stãpânit de o mare putere de voinþã, ºi a fãcut o încercare viguroasã pentru a înãbuºi religia ºi cultul lui Amen. Întrucât Tela era prea puternic legatã de Amen, Amenhotep a mutat capitala în alt loc, la câteva sute de mile în josul apei, unde a construit o cetate numitã Akhetaton ºi a fãgãduit sã nu pãrãseascã niciodatã locul acela în timpul vieþii sale. Aici era înconjurat de aderenþii, curtenii, poeþii, arhitecþii ºi artiºtii sãi. Cu încurajarea lui, oamenii aceºtia au dezvoltat o formã de artã nouã, realistã, aºa cum nu mai existase în Egipt. Artiºtii au pictat ºi au modelat obiectele nu dupã stilul lor idealist tradiþional, aºa cum fusese obiceiul, ci

aºa cum se înfãþiºau privirii - frumoase sau urâte .Pânã la data aceea, de exemplu, fiecare rege, bãtrân sau tânãr, plãcut la înfãþiºare sau urât, fusese pictat ca un bãrbat tânãr ºi viguros - zeul cârmuitor ideal. Toate acestea au fost schimbate acum. Regele a fost sculptat ºi pictat în toatã urâþenia lui cu un abdomen proeminent, prelung ºi o bãrbie ascuþitã. Tatãl lui bãtrân a fost pictat cu o figura de om gras, ca o pungã. De asemenea, se punea accentul pe ma'at, care tradus înseamnã "adevãr", dar care mai înseamnã ºi "ordine", "justiþie" ºi "drept". Prin urmare, lucrurile erau vãzute aºa cum erau, nu aºa cum ar fi trebuit sã fie - reale, nu ideale. În principiul acesta, tânãrul rege era cu mult înaintea timpului sãu ºi nu putea fi înþeles ºi, din cauza aceasta, revoluþia lui a dat greº. Totuºi artiºtii lui au produs câteva capodopere ale tuturor timpurilor, ca de exemplu, bustul lui Nefertiti, acum în Muzeul Britanic, ºi picturi murale din viaþa pãsãrilor ºi a plantelor care nu au fost întrecute în frumuseþe de pictorii altor perioade antice sau moderne. Noua religie a regelui a fost denumitã monoteism - o credinþã într-un singur dumnezeu universal. E totuºi îndoielnic dacã termenul acesta poate pe bunã dreptate sã fie aplicat felului de religie pe care l-a introdus Iknaton. Este adevãrat cã el niciodatã nu s-a închinat la nici un dumnezeu, în afarã de Aton. Ei au continuat sã se închine regelui ca unui dumnezeu al lor, aºa cum fãcuserã ºi mai înainte, ºi el nu numai cã a tolerat, dar se pare cã a cerut ca acest cult al persoanei sale sã fie continuat. Sau el, sau vreun poet a compus un imn la adresa lui Aton, slãvind discul soarelui ca dumnezeu creator. Întrucât imnul acesta se aseamãnã în formulare ºi structurã cu Psalmul 104, unii învãþaþi au gândit cã acesta din urmã ar fi o ediþie ebraicã a Imnului lui Aton. Totuºi nu existã dovezi valabile care sã sprijine aceasta, întrucât orice poet, glorificând un anumit dumnezeu ca dumnezeu suprem al creaþiei, care produce ºi pãstreazã viaþa în bunãstare, va folosi termeni ºi expresii similare cu acelea aflate în Imnul lui Aton sau în Psalmul 104. Regele s-a cãsãtorit cu frumoasa Nefertiti, a cãrei figurã vestitã în lumea întreagã, gãsitã în studioul unui sculptor din Amarna, este una dintre capodoperele artei antice. Perechea regalã a avut ºase fiice, dar nici un fiu. Totuºi viaþa de familie pare sã fi fost foarte fericitã, aºa cum descoperã tablourile contemporane. Niciodatã mai înainte un rege egiptean nu s-a pictat pe el ºi familia sa, cum a fãcut acest monarh, sãrutând pe una dintre fiicele sale sau mângâindu-ºi soþia. În timp ce Ikhnaton construia palate ºi temple ale soarelui în noua lui capitalã ºi promova o artã naturalistã mult avansatã pentru vremea sa, partizanii lui politici cutreierau þara cãutând sã dezrãdãcineze vechea religie, dãltuind afarã din toate monumentele numele tuturor vechilor dumnezei, cu excepþia lui Aton. Templele au fost închise, ºi preoþii ºi-au pierdut alocaþiile lor obiºnuite. Cã politica aceasta a creat o vrãjmãºie adânc înscãunatã în cercurile conservatoare, e lesne de înþeles. Sentimentul acesta de urã împotriva lui Ikhnaton a fost sporit de descreºterea treptatã a veniturior

externe, ceea ce a avut ca rezultat poveri fiscale mai mari pentru egipteni ºi care simultan sãrãceau populaþia. Cele dintâi semne ale puterii în descreºtere a Egiptului în Asia se vãdiserã pe timpul lui Amenhotep III, dar mai evidente au fost sub domnia slabã a lui Ikhnaton, care-ºi trãia noua religie, îi cânta imnuri lui Aton, refuza sã pãrãseascã noua sa capitalã ºi pãrea cã nu-i pasã cã posesiunile externe, strânse cu ajutorul a numeroase expediþii militare de cãtre iluºtri sãi strãmoºi, se pierdeau una dupã alta. Scrisorile Amarna - Arhivã bogatã de tãbliþe cuneiforme, gãsitã în ruinele capitalei de scurtã duratã ºi nenorocoasã a lui Ikhnaton, Akhetaton, acum numitã Tell el' Amarna, conþine multe informaþii cu privire la situaþia politicã contemporanã din Palestina ºi Siria. Aceste sute de tãbliþe de lut, gãsite în 1887 (vezi vol. I, p. 106,126,139,168,189), Proverbeeneau din arhiva oficialã a corespondenþei dintre principii vasali palestinieni ºi sirieni ºi faraon, ca ºi de la regii prieteni din Mitanni, Asiria ºi Asiria ºi Babilonia. Puþine descoperiri au revãrsat mai multã luminã asupra unei perioade limitate a lumii vechi, de cum au fãcut-o Scrisorile Amarna de pe vremea regilor Amenhotep III ºi Amenhotep IV (Ikhnaton). Scrisorile acestea descoperã lãmurit influenþa pe cale de dispariþie a Egiptului în Asia, când Hittiþi puternici au atacat Imperiul Egiptean ºi au ocupat un numãr de regiuni în Siria de nord. Dinastii asiatice locale se rãzboiau între ele, cele mai puternice înfrângându-le pe cele mai slabe ºi astfel sporindu-ºi propria putere ºi propriul teritoriu. Cei mai notorii dintre principii aceºtia, care pretindeau cã sunt vasali ai Egiptului, dar luptau împotriva intereselor egiptene ori de câte ori puteau, erau Abd - Ashirta ºi ulterior fiul sãu Aziru din Amuru. Ei ºi-au extins domeniul peste un numãr de regiuni bogate vecine, ca Bzblos, Beirut, ºi alte cetãþi feniciene de pe malul mãrii. În Palestina situaþia era similarã. Un numãr de conducãtori locali s-au folosit de slãbiciunea Egiptului pentru a-ºi extinde propriile posesiuni. Mai erau ºi Habirii, care au invadat þara în acest timp din direcþia Transiordaniei. O cetate dupã alta au cãzut în mâinile lor, ºi aceia dintre principii care i-au rãmas credincioºi Egiptului, ca regele Ierusalimului, i-au scris o scrisoare dupã alta lui faraon, solicitând ajutor militar împotriva invadatorilor Habiru. Totuºi toate eforturile principilor ºi a împuterniciþilor loiali de a stãvili valul rebeliunii ºi al invaziei au fost zadarnice. Egiptul oficial îºi astupa urechile la toate solicitãrile ºi pãrea cã este indiferent la ceea ce se petrecea în Siria ºi Palestina. Situaþia este viu descrisã în Scrisorile Amarna, la care se face referire din nou în secþiunea care se ocupã cu invadarea Canaanului de cãtre ebrei. În general se considerã cã Habiru din Scrisorile Amarna era înrudit cu Ebreii (vezi la Geneza 10,21; 14,13) Spre sfârºitul domniei sale, Ikhnaton l-a fãcut coregent pe Smenkhkare, ginerele sãu. Rapoarte antice îi dau patru ani de domnie, dar ei probabil se gãsesc pe deplin în cuprinsul domniei socrului sãu. Dupã moartea lui Ikhnaton, un alt ginere a venit la tron, tânãrul Tutankhaton, însemnând "forma vie a lui Aton" (1366-1357 î.Hr.). El n-a fost destul de puternic pentru a rezista presiunii conservatorilor ºi a fost forþat sã se înapoieze la Teba pentru a restaura cultul ºi religia lui Aton. El si-a schimbat numele în Tutankhamen, a

pãrãsit capitala Akhetaton (Amarna) ºi a încercat sã repare greºeala "ereziei" predecesorilor sãi, reparând diferitele temple, readucându-i în funcþie pe preoþii lui Amen ºi repunând cultul lui Amen în vechea lui glorie. Când a murit, dupã o domnie de mai puþin de zece ani, a avut parte de o înmormântare magnificã în Valea Regilor, în Teba de apus, unde fuseserã înmormântaþi toþi regii pre - Amarna ai Dinastiei a Optsprezecea. Întrucât mormântul lui este singurul mormânt regal care a rãmas nemolestat pânã la descoperirea lui în 1922, cu uimitoarele lui comori, numele lui Tutankhamen a devenit un nume modern familiar. El e mult mai bine cunoscut decât oricare rege egiptean, deºi a fost unul dintre domnitorii neînsemnaþi ºi efemeri ai lungii istorii a Egiptului. Tutankhamen n-a lãsat copii, ºi vãduva lui s-a adresat regelui hitit Shubbilubiema, cerându-i într-o scrisoare ca unul dintre fiii lui sã se cãsãtoreascã cu ea ºi sã devinã rege al Egiptului. Regele a fost mai întâi derutat de aceasta cerere neobiºnuitã ºi a fãcut cercetare cu privire la sinceritatea reginei. Mulþumit de ceea ce a descoperit cu privire la aceastã, l-a trimis pe unul dintre principii hitiþi la Egipt, care însã a fost pândit ºi ucis pe drum. Lucrul acesta a fost probabil aranjat de Eze, unul dintre cei mai influenþi curteni ai fostului faraon. El a constrâns-o pe vãduva lui Tutankhamen sã se cãsãtoreascã cu el ºi, ca urmare, acesta a domnit în Egipt timp de câþiva ani (1357-1353 î.Hr.). El a uzurpat nu numai tronul, dar ºi templul mortuar ºi statuile predecesorului sãu. Când, la rândul sãu, Eze a murit, dupã o domnie de aproape patru ani, frânele guvernãrii au fost apucate de fostul comandant al armatei, Harmhab, care a domnit 34 de ani (1353-1319 î.Hr.). De obicei, El este calculat primul rege al Dinastiei a Nouãsprezecea. Harmhab pare sã fi fost mult mai puþin atins de revoluþia Amarna, în comparaþie cu cei doi predecesori ai sãi, ºi prin urmare a fost mai bine acceptat de cãtre preoþie ºi elementele conservatoare ale þãrii. El a început sã-ºi numere anii de domnie de la moartea lui Amenhotep III, ca ºi cum ar fi fost domnitorul legitim al Egiptului în timpul lui Ikhnaton, Smenkhkare, Tutankhamen ºi Eze. Aceºti patru domnitori au fost de aici înainte socotiþi ca uzurpatori, "eretici", ºi de aceea n-au mai fost amintiþi în listele ulterioare de regi. Astfel, Amenhotep III a fost urmat imediat, oficial, de cãtre Harmhab. Cea dintâi sarcinã a lui Harmhab a fost de a restaura ordinea internã ºi siguranþa în Egipt, care pare sã fi fost rãu perturbate în decursul decadelor anterioare de domnie slabã. Edictul sãu încã existent a fost dat "pentru a stabili ordinea ºi adevãrul ºi a îndepãrta înºelãciunea ºi minciuna". Preoþilor le-au fost date anumite privilegii în sistemul judecãtoresc ºi pedepse severe ºi crude erau prescrise pentru abuzul de putere din partea slujbaºilor statului. Întrucât toatã energia lui pare sã fi fost necesarã pentru restabilirea ordinii în þarã, el n-a mai avut timp ºi nici putere sã recâºtige posesiunile asiatice care la data aceasta fuseserã cu totul pierdute. De la moartea lui Tutmes IV în 1412 î.Hr., nici un rege egiptean nu fusese vãzut în Siria sau Palestina, cu rezultatul cã faraonul nu mai era nici cunoscut, nici temut acolo. Situaþia aceasta era avantajoasã pentru evrei, care probabil ºi-au început invazia în 1405 î.Hr., ºi au fost în stare ca în decadele urmãtoare sã se aºeze acolo fãrã amestec din partea regilor Egiptului.

Dinastia a Nouãsprezecea - Murind fãrã sã aibã copii, Harmhab a fost urmat de succesorul sãu care a fost numit în aceastã funcþie, generalul armatei, Ramses I. Fiind un om bãtrân, Ramses I a murit dupã o domnie scurtã de numai un an (1319 - 1318 î.Hr.) ºi a lãsat tronul fiului sãu Seti I (1318 - 1299 î.Hr.). Cu el a început o erã nouã ºi din nou s-a simþit puterea Egiptului. El a fãcut încercãri hotãrâte, dar parþial încununate de succes, de a recâºtiga posesiunile asiatice. Relatãri sculptate pe zidurile unui templu egiptean ºi pe un mare monument de piatrã gãsit cu prilejul sãpãturilor întreprinse la Beth - Shan, la capãtul rãsãritean al Vãii Isreel, în Palestina, scot la ivealã cã regele a invadat Palestina în decursul primului sãu an de domnie. Scopul lui principal era de a recâºtiga unele dintre cetãþile importante care, în vremurile trecute, fuseserã ocupate de garnizoane egiptene ºi de a avea din nou controlul asupra drumurilor comerciale cãtre Hauran bogat ºi fertil din Transiordanea de nord. El pretinde cã a atacat simultan ºi a cucerit cetãþile Yano' Am, Beth - Shan ºi Hamath (la sud de Beth - Shan) cu numai trei divizii. Stela lui de victoria, gãsitã în Bhet - Shan, aratã cã a recuperat cetatea ºi a staþionat o garnizoanã egipteanã. Apoi a trecut Iordanul ºi a ocupat anumite arii bogate din Hauran, potrivit cu un alt monument de victorie gãsit la Tell esh - Shihab, cam la 22 de mile la est de Marea Galileei. Dupã ce a reocupat anumite cetãþi importante în Palestina de apus ºi în Transiordania, Seti I s-a întors spre Siria ºi a recucerit Kadesh pe Orontes, potrivit cu relatãrile sale oficiale sãpate pe zidurile templului Karnak ºi din fragmentul unei stele de victorie, gãsit chiar la Kadesh. Cu prilejul unei campanii ulterioare, Seti I a înaintat chiar ºi mai departe spre nord, pentru a pedepsi regatul dezertor Amurru ºi pentru a-i forþa pe Hittiþi sã recunoascã anumite drepturi ale Egiptului asupra Siriei de nord. Încã o datã, pradã din Siria ºi lemn de cedru din Liban au venit în Egipt, deºi nu în cantitãþile anterioare. Cu toate acestea, Egiptul a gustat din nou mulþumirea de a fi stãpânul mândru al unor regiuni ºi popoare strãine din Asia, deºi noul imperiu era doar o umbrã a celui dinainte. În timpul domniei lui Seti I, a început sã aibã loc un schimb cultural mai liber între Egipt ºi Asia ca oricând mai înainte. Zeitãþi canaanite, ca de pilda Baal, Reºef, Anat, Astarteea ºi altele, au fost acceptate în sistemul cultic egiptean. Religia egipteanã ºi-a pierdut izolarea ºi unele dintre particularitãþile ei naþionale. De aici înainte s-a pus un accent mai mare pe magie, ritual ºi oracole, zeii Fortunei ºi Soartei luând un rol mai important în viaþa religioasã a egiptenilor. Ramses II ºi Hittiþii - Politica de recucerire a imperiului asiatic a fost continuatã de urmãtorul rege, Ramses II (1299 - 1232 î.Hr.), a cãrui domnie a fost excepþional de lungã. Faptul cã el a uzurpat multe monumente egiptene punându-ºi numele în locul predecesorilor sãi regali, fãcând sã aparã cã monumentele acestea fuseserã edificate de el împreunã cu o mare activitate de construcþie, l-au fãcut pe Ramses II mai renumit decât merita. Numele niciunui alt faraon nu e gãsit atât de des pe monumente vechi ca acela al lui Ramses II. Drept urmare, egiptologii mai timpurii i-au atribuit o faimã disproporþionatã cu propriile realizãri.

Când Ramses II a venit la tron, regele hittit Mutallu l-a sfãtuit pe un principe sirian sã meargã de grabã la Egipt ºi sã-i aducã omagiu marelui rege, poate ca precauþie, deoarece nimeni nu putea sã ºtie ce ar fi putut sã facã tânãrul faraon. Cu trecerea timpului, pentru cã Ramses nu a dat semne de hotãrâre de a deþine pe mai departe posesiunile sale asiatice, regele hittit a organizat o federaþie de state anatoliene ºi siriene care nu numai ca ºi-a proclamat independenþa, dar a anexat ºi alte posesiuni egiptene din Siria. Oastea ei unitã, de vreo 30 000 de oameni, era hotãrâtã sã þinã partea de nord a Siriei în afara Imperiului Egiptean. Ramses a considerat cã trebuie sã facã faþã Proverbeocãrii timpului. Cu patru divizii, care purtau numele zeilor Amen, Ra, Ptah ºi Set, probabil egale în forþã cu armatele confederaþiei hittite, a înaintat spre nord. Armata hittitã îi aºtepta pe egipteni la Kadeº pe Oronte, unde a avut loc renumita bãtãlie dintre Ramses ºi Mutallu. Lupta aceasta a fost descrisã prin cuvinte ºi imagini pe numeroase monumente din întreg Egiptul. Hittiþii i-au întins o cursã lui Ramses. Acesta din urmã a prins un "preþios" dezertor hittit care a relatat cã Mutallu se retrãsese ºi pãrãsise Kadeºul pentru a ocupa poziþii defensive mai bune în nord, pe când de fapt el era ascuns în spatele cetãþii Kadeº, gata pentru atac. Nebãnuind nici o viclenie, Ramses a înaintat spre nord. Trecând pârâul El - Mukadiyeh cu divizia Amen, ºi-a întins tabãra pe malul de nord. Când divizia urmãtoare, aceea a lui Ra, a trecut acelaºi pârâu, Mutallu, cu o parte din oºtirea lui, s-a strecurat peste Orontes în spatele diviziei Ra ºi a început sã-i atace simultan pe egiptenii luaþi prin surprindere atât de la sud, cât ºi de la nord. Celelalte divizii ale lui Ramses erau încã pe drum, cam la 7 mile sau mai mult în sud, în timp ce oamenii din diviziile Amen ºi Ra se luptau sã-ºi scape viaþa. Istoria despre felul cum Ramses ºi-a salvat viaþa prin eroism personal este legendarã ºi nu e nevoie sã fie repetatã aici. Pretenþia lui cã a transformat înfrângerea iminentã într-o victorie strãlucitã, proclamatã pe multe monumente, trebuie ºi ea luatã cu un dram de judecatã, deoarece ºi hittiþii pretindeau la fel cã au obþinut o victorie deplinã asupra egiptenilor. Este probabil adevãrat cã Ramses a fost capabil sã-ºi scape cea mai mare parte a oºtirii sale ºi astfel sã evite un dezastru, dar nu este posibil sã fi ieºit învingãtor, deoarece regiunea pentru care s-a luptat a Siriei a fost reþinutã de hittiþi ºi pierdutã pentru totdeauna de cãtre Egipt. Textele hittite aratã, mai departe, cã hittiþii au pãtruns în Liban ºi ºi-au extins puterea asupra Damascului în Siria de sud, lucru pe care cu greu l-ar fi putut face, dacã ar fi fost înfrânþi aºa cum pretinde Ramses. În timpul domniei urmãtorilor doi domnitori hittiþi, Urkhi - Teshub ºi Hatushilish III, relaþiile cu Egiptul au devenit treptat mai paºnice, ºi, în cele din urmã, a fost încheiat un tratat de prietenie între cele douã regate în al 21-lea an al domniei lui Ramses II. Întrucât o copie egipteanã a textului tratatului poate fi vãzutã ºi astãzi pe zidurile templului de la Karnak, iar o copie hittitã a ieºit la luminã din arhivele regale ale cetãþii-capitalã hittite Katuºas (Boghazkoz), suntem excepþional de bine informaþi cu privire la el. Cele douã documente conþin un preambul care explicã motivul pentru care tratatul a fost încheiat, notând cã negocierile diplomatice precedaserã ratificarea pactului. El conþine mai departe o declaraþie de neagresiune mutualã dar, lucru curios, fãrã a defini hotarele sferelor lor

geografice de influenþã respective. Alianþa lor cuprindea asistenþã mutualã împotriva duºmanilor externi ºi rebelilor interni ºi un acord din partea fiecãruia de a-i preda celuilalt refugiaþii lor politici. Cele douã documente se încheie cu diferite sancþiuni divine împotriva oricãrui rege care ar încãlca prevederile tratatului. Tratatul acesta de prietenie a rãmas în vigoare în decursul existenþei regatului. La 13 ani dupã încheierea lui, Ramses s-a cãsãtorit cu o principesã, iar o corespondenþã bogatã între cele douã case regale mãrturiseºte despre relaþiile amicale care au existat între ele. Când o foamete a bântuit Anatolia, Merneptah, fiul lui Ramses II, le-a trimis cereale hittiþilor pentru a le uºura traiul. Dupã evenimentul acesta nu se mai aude nimic despre hittiþi. Sãpãturile de la Boghazkoz au arãtat cã oraºul a fost distrus cam pe la 1200 î.Hr. de cãtre popoarele Maritime, care pe vremea aceea au pus capãt imperiului. Ramses II ºi Apiru - Mulþi învãþaþi l-au considerat pe Ramses II un faraon al oprimãrii. Concluzia aceasta a fost trasã, în primul rând, pentru cã în Exod 1:11 cetãþile depozit "Ramses ºi Pitom" au fost zidite de cãtre evrei. Este arãtat cã Ramses II a înlocuit numele Tanis cu propriul nume când a înfrumuseþat cetatea ºi a fãcut-o capitala sa. Totuºi el n-a abandonat pe deplin cetatea Teba, unde ulterior a fost îngropat. În plus, lunga lui domnie, marcatã printr-o puternicã activitate de contruire în tot Egiptul, condusã de un numãr enorm de sclavi, printre care Apiru - identificaþi cu Habiru ºi evreii - menþionaþi de repetate ori, pare sã fie pentru mulþi învãþaþi dovezi puternice pentru a localiza sclavia egipteanã a israeliþilor în timpul domniei lui Ramses II. La acestea, sunt adãugate unele dovezi arheologice din Palestina, unde sãpãturile de la Tell Beit Mirsim, Betel, ºi din alte locuri par sã arate cã aceste cetãþi au fost distruse în secolul al XIII-lea ºi nu al XIV - lea. Împotriva acestei teorii sunt oarecare obiecþiuni puternice. Afirmaþii cronologice precise fãcute în Biblie, ca acelea din I Regi 6,1 ºi Judecãtori 11,26, nu pot fi armonizate cu un Exod care a avut loc în ultima parte a secolului al XIII-lea, ci acestea cer pentru Exod o datã care se gãseºte cu cel puþin douã secole mai devreme. Perioada Judecãtorilor de la Iosua la Samuel nu poate fi comprimatã într-o perioadã de aproximativ 150 ani, fãrã a constrânge naraþiunea biblicã a acelei pãrþi din istoria lui Israel. În plus, o inscripþie a regelui Merneptah, care e considerat de cãtre susþinãtorii Exodului din sec. al XIII-lea ca fiind faraonul Exodului, mãrturiseºte ºi ea împotriva acestei teorii, deoarece inscripþia aceasta pretinde cã regele s-a luptat cu israeliþii în Palestina ºi i-a biruit. Merneptah a domnit numai câþiva ani ºi, dacã Exodul a avut loc sub domnia lui, israeliþii care au pribegit prin pustie timp de aproape patruzeci de ani ar fi fost încã la Sinai atunci când el a murit. Astfel nu ar fi fost posibil sã-i biruiascã în Palestina. Acceptarea lui Merneptah ca faraon al Exodului cere deci alte corectãri ale rapoartelor sacre. De aceea se presupune de cãtre susþinãtorii unui Exod din sec. al XIII-lea cã nu toate triburile lui Israel fuseserã în Egipt, ci cã Merneptah a luptat cu israeliþii care rãmãseserã în Canaan. În plus, dovezile aparent favorabile pentru un Exod sub Ramses II pot fi înþelese într-o aºa manierã, încât sã nu excludã Exodul mai timpuriu recomandat în acest comentariu.

Numele Ramses din Geneza ºi Exod, adesea prezentate ca dovadã a Exodului din sec. al XIII-lea, probabil reprezintã o modernizare, o adaptare, de cãtre scriitorii posteriori a unor nume mai vechi (vezi la Geneza 4,11; Exod 1,11). Apiru, menþionaþi în textele lui Ramses II ca lucratori sclavi, pot fi Habiru sau evrei, fãrã a presupune cã ei se referã la israeliþii care erau oprimaþi în Egipt înainte de Exod, deoarece Ramses putea sã foloseascã sclavi evrei în lucrarea sa de construcþie, pe când israeliþii erau în Palestina în cursul perioadei judecãtorilor. Faptul cã ruinele unor cetãþi palestiniene nu prezintã semne de distrugere în secolul al XIV-lea î.Hr., ci le prezintã peste 150 de ani, poate fi de asemenea explicat într-un mod satisfãcãtor. Distrugerea unor cetãþi cucerite pe vremea lui Iosua nu a fost deplinã, iar israeliþii nu au fãcut încercãri de a le ocupa, ci le-au lãsat în mâinile canaaniþilor (vezi la Judecãtori 1,21.27-33). Trebuie de asemenea sã se reþinã cã nu toate identificãrile locurilor vechi sunt certe. Tell Beit Mirsim, de exemplu, fusese identificat ca fiind cetatea Debir cuceritã de Otniel (Iosua 15,15-17), dar nici o dovadã precisã nu a fost scoasã la ivealã în timpul sãpãturilor care sã dovedeascã corectitudinea unei identificãri de altfel foarte plauzibilã. O cronologie biblicã bazatã pe începutul lui Solomon de a construi Templul la 480 de ani de la Exod (vezi vol. I, p. 191) cere un Exod în sec. al XIII-lea (cf. GC, p. 23; PP, p. 204,514,627,628,703; PK, p. 229,230). Pornind de la aceasta, exodul în secolul al XIII-lea trebuie sã fie respins, ca ºi vederea susþinutã de mulþi învãþaþi biblici, cã Ramses II a fost faraonul oprimãrii, iar fiul sãu, Merneptah, faraonul Exodului. Merneptah - Când a ajuns la tron în 1232 î.Hr., Merneptah al XIII-lea, fiul lui Ramses, era deja un om vârstnic ºi a fãcut faþã la o invazie de libieni. El pretinde cã a rezistat cu succes la aceastã încercare ºi cã a luat nouã mii de prizonieri, dintre care peste 1000 erau greci. Pe stela sa de victorie, el vorbeºte ºi despre o campanie împotriva mai multor cetãþi ºi popoare din Palestina, printre care sunt menþionaþi iraeliþii. Acest pasaj important zice : "Pustiit este Tehenul (trib libian); Hatti (þara hettiþilor) e pacificatã; Cucerit e Canaanul împreunã cu orice rãu; Câºtigat e Ascalonul, luat este Ghezerul; Yanoam, nimicit; Israel e pustiit, numai are sãmânþã; Hurru (þara horiþilor) a ajuns o vãduvã din cauza Egiptului." Acest faimos pasaj deja menþionat, aratã cã Merneptah s-a luptat cu israeliþii intr-una dintre campaniile lui palestiniene, aºa cum aratã numele acestora în legãturã cu cetãþi

palestiniene. Amplasarea lui Israel între cetãþile Ascalon. Ghezer, Yanoam ºi Þara huniþilor este o indicaþie asupra locului unde l-a întâlnit regele. Primele cetãþi dintre cele menþionate se aflau în Palestina de sud-vest, în timp ce Hurru poate sã fie pentru locuitorii pãrþii de sud-est a þãrii (Edom) sau sã fie un termen general pentru Palestina, aºa cum e deseori folosit în inscripþiile egiptene. E cât se poate de interesant ca numele Israel sã fi primit determinativul hieroglific pentru popor, iar celelalte nume sã aibã sensul determinativ de þarã strãinã. Acestea aratã cã israeliþii cu care s-a luptat atunci nu erau consideraþi pe vremea aceea un popor deja stabilit care sã corespundã cu situaþia din timpul perioadei Judecãtorilor, aºa cum e descrisã în Biblie. Întrucât campania lui Merneptah a avut loc în perioada triburilor lui Israel, când încã se luptau sã se stabileascã în Canaan, ele puteau sã fie descrise pe un monument egiptean numai ca un popor nefixat, nu ca o naþiune cu un loc de baºtinã stabil. De asemenea, din timpul lui Merneptah ne vin rapoarte interesante fãcute de slujbaºi care pãzeau frontiera de nord a Egiptului, slujbaºi care pot fi comparaþi cu personalul modern al serviciului imigraþiei. Rapoartele acestea conþin numele ºi funcþia fiecãrei persoane care trecea graniþa, mai ales curieri în serviciul diplomatic al Egiptului. Se aminteºte ºi de un trib edomit, cãruia i s-a permis sã gãseascã pãºune temporarã pentru turmele lui în delta Nilului. Documentele acestea aratã cã frontiera era bine pãzitã ºi cã trecerea graniþei nu era ceva uºor pentru persoane sau grupuri neautorizate în timpul Dinastiei a Nouãsprezecea. Dinastia a Douãzecea - Moartea lui Merneptah a marcat începutul unei perioade de haos politic în Egipt, care a durat câþiva ani. Regii au urmat unul dupã altul la tron într-o succesiune rapidã, unul fiind chiar sirian. Cu timpul, þara a fost salvatã din aceasta stare de lucruri tristã de cãtre un om de origine necunoscutã, numit Setnakht, care a devenit fondatorul Dinastiei a Douãzecea. Când acesta a pãrãsit tronul pentru fiul sãu, care a devenit Ramses III (1198 - 1167 î.Hr.), Egiptul avea din nou un rege puternic ºi energic, care a izbãvit þara sa de o mare primejdie. În timpul de slãbiciune egipteanã care a precedat domnia lui Ramses III, libienii se infiltraserã în regiunea fertilã a Deltei ºi alcãtuiau o ameninþare tot mai mare pentru securitatea internã a þãrii. Simpla lor prezenþã era o continuã ameninþare, deoarece, în caz de invazie, exista riscul ca ei sã facã o coaliþie cu compatrioþii lor care se aflau dincolo de graniþa apuseanã a Egiptului. În anul al cincilea al domniei sale, Ramses III a pornit rãzboi împotriva libienilor ºi, într-o bãtãlie sângeroasã, i-a înfrânt. El pretinde cã a ucis 12 535 dintre ei ºi cã a luat mii de prizonieri. Popoarele maritime - Dupã ce a înlãturat primejdia din apus, Ramses a trebuit sã facã faþã uneia ºi mai mari, o primejdie de la nord-est. Aºa-numitele Popoare Maritime din Creta, Grecia, Insulele Egee ºi poate din Sardinia ºi Sicilia au pornit spre est. Ele au invadat ºi au nimicit cetãþile de pe þãrm Asiei Mici, cum ar fi Troia, apoi regatul Hitit, ca ºi un numãr de state din Siria de Nord, ca Ugarit, ºi au înaintat în jos pe þãrmul Feniciei ºi Palestinei, într-un efort de a invada þara civilizatã, cea mai mare de vremea lor, fertila vale

a Nilului. Printre ei erau Tjekkaerii ºi filistenii, cei din urmã, împreunã cu familiile lor, venind cu care trase de boi. Ambele triburi s-au colonizat pe þãrmul Palestinei, dupã ce s-a terminat migrarea Popoarelor Maritime. Dându-ºi seama de gravitatea situaþiei, Ramses III a întâmpinat oºtile vrãjmaºe la hotarul palestinian, în al optulea an al domniei sale. Într-o mare bãtãlie, el le-a produs o serioasã înfrângere nãvãlitorilor ºi le-a distrus flota când au încercat sã debarce într-unul dintre canalele Nilului. Deºi a fost capabil în felul acesta sã izbãveascã Egiptul de o invazie, Ramses n-a fost destul de tare sã-i alunge pe Tjekkeri ºi filisteni din Palestina. Aºezându-se acolo, ei au stãpânit bogata regiune a litoralului timp de mai multe secole. La aceasta au fost probabil ajutaþi de anumite triburi filistene care sosiserã înainte de miºcarea Popoarelor Maritime, care au adus în þarã puternice contingenþe ale popoarelor înrudite rasial. În Medinet Habu, un templu construit de Ramses III în Teba de Apus ºi astãzi unul dintre cele mai bine pãstrate dintre toate templele preelenistice, regele a zugrãvit bãtãliile sale în reliefuri monumentale. Picturile acestea sunt de mare valoare, deoarece înfãþiºeazã diferitele popoare cu care a luptat Ramses. Filistenii apar cu coifurile lor tipice cu pene, dupã care pot sã fie totdeauna deosebiþi. Mai sunt ºi alte Popoare Maritime: ºerdenii (sau sardinienii), siculii (sicilienii), dardanii din Asia Micã apuseanã, aheii din Insulele Egee ºi alte popoare, toþi cu coifurile lor tipice sau alte semne caracteristice. Reliefurile acestea, zugrãvind rãzboaiele din vremea aceea pe uscat ºi pe mare, alcãtuiesc în acest fel importante surse materiale ilustrative pentru o înþelegere corectã a miºcãrilor rasiale, care au avut loc în þãrile mediteraneene estice, în perioada judecãtorilor din Israel, dar miºcãri care nu l-au afectat pe poporul Israel. Israeliþii au trãit în hinterlandul Palestinei, ºi cãile principale de comunicaþie de-a lungul coastei au fost martore la bãtãliile hotãrâtoare ale timpului. Totuºi, în timpurile ulterioare ale judecãtorilor, filistenii ºi-au consolidat stãpânirea în regiunile de pe litoralul Palestinei ºi au ameninþat existenþa naþionalã a lui Israel. Ei ºi-au extins influenþa asupra pãrþi muntoase a Palestinei ºi l-au subjugat pe Israel pentru decenii. Rãzboiul cu filistenii s-a dovedit a fi de lungã duratã ºi lupta lor pentru libertate a început sub domnia lui Samson, a continuat sub aceea a lui Samuel ºi Saul ºi a fost încheiatã în timpul domniei lui David. Ramses III nu numai cã a reuºit sã izbãveascã Egiptul de primejdiile din afarã, dar a promovat ºi securitatea ei internã. Un text descrie cu satisfacþie cã din nou "femeile puteau sã umble pe unde doreau, fãrã molestare". De la sfârºitul domniei lui Proverbeine marele Papyrus Harris, acum în Muzeul Britanic, care conþine un rezumat al darurilor pe care regele le fãcuse diferitelor temple ºi diferiþilor zei ºi al proprietãþilor pe care le posedaserã templele înainte de el. Acest document valoros e o sursã majorã de informaþii cu privire la economia secularã ºi ecleziasticã a Egiptului din acel timp. Totuºi douã mari probleme sunt puse de acest manuscris: (1)darurile regelui erau adãugate la proprietãþile anterioare sau erau o confirmare regalã a vechilor posesiuni? (2) În ce raport se aflã aceste daruri ºi proprietãþi cu economia Egiptului? De aceea, documentul acesta a fost interpretat diferit de mai mulþi învãþaþi. Breasted considerã cã aproape 8% din populaþia Egiptului se afla în

slujba templului ºi cã aproape1 5% din teren era proprietate ecleziasticã. Schaedel însã susþine cã cifrele ar trebui sã fie 20% ºi 30%. Indiferent care ar fi cifrele adevãrate e evident cã conducãtorii ecleziastici jucau un rol important în Egipt pe vremea aceea ºi cã nici un rege nu avea ºansa de a supravieþui, decât dacã era susþinut de ei. Egiptul în declin - Ramses III, dupã câte se pare, a cãzut victima unei conspiraþii de harem, în care au fost amestecate câteva dintre concubinele lui ºi cel puþin unul dintre fiii lui, pe lângã înalþi funcþionari de stat. Unele dintre relatãrile judiciare care se ocupã de anchetarea cazului ºi de sentinþele pronunþate ne sunt astãzi la îndemânã. Aceste documente aduce în mod direct luminã asupra sistemului judiciar al Egiptului antic ºi indirect asupra cazului celor doi curteni care au fost în închisoare împreunã cu Iosif în timpul cât cazurile lor erau cercetate (vezi Geneza 40,1-3). Ramses III a fost urmat de un numãr de regi slabi, fiecare dintre ei purtând numele de Ramses, de la Ramses IV pânã la XI (1167-1085 î.Hr.). În perioada domniei lui, Egiptul a experimentat un declin continuu al puterii regale ºi o creºtere echivalentã a influenþei preoþeºti. Amen, alcãtuind partea cea mai influentã ºi puternicã a cetãþeniei ecleziastice a Egiptului, în cele din urmã a rãsturnat dinastia ºi l-a fãcut rege pe marele preot. O datã cu deteriorarea puterii politice ºi economice, tulburãrile interne ale Egiptului au devenit acute. Ramses III a fost ultimul rege care a deþinut Beth - Shan în valea Isreel care fusese timp de secole o cetate egipteanã. Deºi piedestalul unei statui a lui Ramses VI a fost gãsit în timpul sãpãturilor la Meghido, nu existã nici cea mai micã dovadã cã regele acesta a avut vreo influenþã în Palestina. Statueta aceasta putea sã fi fost trimisã în Palestina ca dar. Ultimul nume regal menþionat în inscripþiile din minele de cupru de la Sinai este acela al lui Ramses IV, arãtând cã dupã el nu au mai fost trimise expediþii la Sinai, în scopuri miniere. Pierderea ultimelor posesiuni externe a pricinuit o creºtere a sãrãciei ºi a nesiguranþei ºi, de asemenea, a cauzat inflaþia. Un sac de orz a crescut la preþ de la 2 la 8 deben. Speltul, un soi de grâu mai ieftin, a crescut de la 1 la 4 deben. Nivelul de trai a scãzut din cauza costurilor ridicate, de asemenea, veniturile celor de la conducere au scãzut astfel cã nu-i mai puteau plãti pe funcþionari ºi pe lucrãtori. ªi toate acestea au avut ca rezultat izbucnirea unor greve din partea funcþionarilor de stat, primele greve relatate în istorie. În felul acesta, au apãrut mai multe probleme serioase în locuri unde mulþi oameni erau ocupaþi cu lucrãri publice, de exemplu în Teba de apus, unde întreþinerea uriaºelor necropole regale cu toate templele lor necesita un mare efort. O altã cauzã a situaþiei dificile era rãspândirea largã a corupþiei oficiale. De exemplu, poate fi citat cazul unui funcþionar public, care avea rãspunderea cerealelor din Egiptul Inferior la templul lui Khnum, pe Elefantina în Egiptul Superior. Când a fost judecat pentru ultima datã pentru delapidare s-a constatat cã, din 6350 de saci de cereale pe care îi primise în curs de 9 ani, predase numai 576 de saci, cam 9 % din total. Restul de 91 % din cereale îºi însuºise el în colaborare cu anumiþi scribi, controlori ºi cultivatori ataºaþi la

templul lui KhNumeri Rapoartele din vremea aceea vorbesc ºi de bande de soldaþi vagabonzi ºi prãdalnici, care erau o nenorocire pentru populaþie, cât ºi de cazuri de jefuire a mormintelor. De atunci, populaþia suferea sub criza economicã a vremii, în timp ce oricine ºtia cã imense comori de aur ºi de argint erau ascunse în mormintele regale din vãile regilor ºi ale reginelor din Teba de apus. Nu e lucru surprinzãtor sã citeºti despre încercãri de a obþine unele dintre aceste comori. Rapoartele disponibile despre anchetele fãcute de jefuire a mormintelor, lasã impresia cã însuºi slujbaºii oficiali au fost implicaþi în aceste jafurile. Astfel de jafuri au avut loc atât de frecvent mai târziu, încât fiecare mormânt regal, cu excepþia aceluia al lui Tutankhamen, a fost cândva jefuit. Aproape nimic nu a rãmas pentru arheolog. Pe la sfârºitul Dinastiei a Douãzecea (1085 î.Hr.), Egiptul ajunsese la unul dintre punctele cele mai de jos din lunga ºi împestriþata lui istorie. Nu rãmãsese nimic din bogãþia ºi slava lui anterioarã. Trimiºii lui împuterniciþi erau dispreþuiþi în þãrile strãine, aºa cum scot la ivealã întâmplarea lui Wenamon ºi o scrisoare satiricã, aºa cum se va vedea în legãturã cu istoria judecãtorilor lui Israel. Egiptul ajunsese "o trestie frântã" dupã cum un ofiþer asirian îl numea în batjocurã câteva secole mai târziu, pe vremea lui Ezechia (2 Regi 18,21). Slãbiciunea aceasta, care a început pe vremea judecãtorilor, s-a dovedit o binecuvântare pentru tânãra naþiune a lui Israel, care a putut în felul acesta sã se dezvolte fãrã sã fie împiedicatã de o putere vecinã puternicã. III. Regatul Mitanni (c.1600 - c.1350 î.Hr.) Cel mai mare rival al Egiptului în decursul Dinastiei a Optsprezecea a fost regatul Mitanni din Mesopotamia de nord. Deºi descoperiri recente au revãrsat oarecare luminã asupra istoriei acestui popor obscur, prea puþin se cunoaºte despre el. Locul capitalei vechi Washshukani (Vasugani), cunoscutã din rapoarte hitite, n-a fost încã descoperit, deºi se crede în general cã a fost în regiunea Chabur de sus, în apropiere de Tell Halâf. Populaþia bãºtinaºã veche a întregii regiuni era alcãtuitã din arameni care vorbeau limba aramaicã, dar conducãtorii erau hurri, care luaserã în stãpânire þara în secolul al XVI-lea î.Hr. "Hurri" e numele etnic al unei ramuri ariane a marii famili de naþiuni indoeuropene, în timp ce "Mitanni" este numele statului peste care domneau Hurri. Numele regilor ºi ale funcþionarilor de stat seamãnã cu nume ariane ºi cu acelea ale unor zei lor ce se gãsesc în Veda Indianã: Mithras, Varuna, Indra ºi Nasatza. Deºi începutul regatului Mitanni este obscur, se ºtia cã hurii au ocupat regiunea aceasta cam prin secolul al 17-lea, deoarece hittiþii, sub regele lor Murshilish (Murºil), s-au luptat cu hurrii la înapoierea lor în Anatolia, dupã cucerirea ºi distrugerea Babilonului. Totuºi de abia în secolul al 15-lea î.Hr., numele regilor lor apar în surse materiale, mai ales în rapoartele egiptene ale lui Tutmos III ºi Amenhotep II, cu care regii aceºtia au avut mai multe ciocnirii. Totuºi, spre sfârºitul secolului al XV-lea, au fost stabilite relaþii amicale

între casele regale din Egipt ºi Mitanni, aºa cã, timp de câteva generaþii succesive, regii egipteni au luat ca soþii principese mintanni. Artatama I din Mitanni i-a dat-o pe fiica sa Shutarna II lui Tutmos IV, pe fiica sa Gilukhepa lui Amenhotep III ºi Tushratta, pe fiica sa Tadu-khepa lui Amenhotep IV. Acesta este timpul (sec. al XIV-lea î.Hr.) scrisorilor Amarna, care scot la ivealã, printre alte lucruri, legãturile amicale dintre Egipt ºi hurrii din Mitanni. Motivul acestei schimbãri de la ostilitate la amiciþie, se poate sã fi fost apariþia unei noi puteri în nord-vest, hittiþii. Când hittiþii treptat ºi-au extins influenþa peste toatã Asia Micã rãsãriteanã ºi au încercat sã-ºi facã simþitã influenþa în Siria ºi Mesopotamia de Nord - pe vremea aceea teritoriul egiptean sau Mitanni -, cei doi foºti vrãjmaºi au devenit prieteni din necesitate, dar eforturile lor unite nu au fost destul de tari pentru a-i þine multã vreme în frâu pe hittiþi ºi, sub domnia slabã a faraonului Ikhnaton, s-a vãzut în Siria cã Egiptul nu mai juca un rol decisiv în treburile asiatice. De aceea prin 1365 î.Hr., Mattiwaza din Mitanni a încheiat un tratat de prietenia cu Shubbiluliuma; puternicul rege de pe vremea aceea ºi-a recunoscut influenþa lui suveranã asupra Siriei. Hurrii nord-estici între timp înfiinþeazã un regat separat, sub numele de Hurri. Numele a doi dintre regii lui (un fiu ºi un nepot al lui Shutarna din Mitanni) sunt cunoscute, ambii din secolul al XIV-lea î.Hr. Dupã mijlocul secolului al XIV-lea, toate sursele antice tac cu privire la regatul Mitanni, dar rapoartele asiriene de la aproape 1325-1250 î.Hr., vorbesc despre un regat Hanigalbat, aflat în aceeaºi regiune ca ºi fotul Mitanni. Întrucât regii din Hanigalbat aveau nume ariane, ca ºi aceia din fostul Mitanni, pare cã Hanigalbat era succesorul lui Mitanni. Era totuºi o þarã cu micã putere ºi influenþã ºi cu o micã extindere, întrucât pãrþile vestice deveniserã parte din imperiu, iar cele rãsãritene, parte din Asiria. Acest regat, probabil, ºi- a ajuns sfârºitul în secolul al XIII ºi s-a desfãcut în mai multe state - cetãþi, care mai târziu au fost absorbite de cãtre Asiria în timpul perioadei ei de expansiune. Deºi istoria regatului Hurian din Mesopotamia de nord este oarecum obscurã, schema de mai sus este datã, deoarece hurrii au jucat un rol important în miºcãrile raselor în mileniul al doilea î.Hr. Ei ºi-au extins influenþa peste o mare parte din lumea anticã, ajungând chiar pânã în Palestina de sud, aºa cum ºtim din relatãri egiptene. În Biblie, hurrii sunt numiþi Horiþi (vezi Geneza 14,6; 36,20-21; Deuteronom 2,12.22). Importanþa hurrilor în Palestina poate fi vãzutã din faptul cã la anumite perioade egiptenii au numit întreaga þarã Kharu. Este posibil ca regele Chushan - Rishathaim din Mesopotamia, care l-a asuprit pe Israel timp de 8 ani dupã moartea lui Iosua ºi care în cele din urmã a fost înfrânt de Otniel, fratele mai mic al lui Caleb ( Judecãtori 3,8-10) sã fi fost unul dintre regii mitanni din secolul al XIV-lea î.Hr. Din cauza similaritãþii de sunet, Tushratta a fost identificat cu Chushan-Rishathaim, dar se considerã cã cel din urmã a fost unul dintre regii perioadei de dupã 1365 î.Hr., pentru care pânã acum nu s-au gãsit rapoarte.

IV. Imperiul de la c.1400 la c.1200 î.Hr. Vechiul regat, care de timpuriu în istoria lui a distrus Babilonul, a fost tratat în volumul I (pag 129). Istoria regatului înainte de 1400 î.Hr. nu e bine cunoscuta ºi chiar succesiunea regilor alcãtuieºte un subiect de discuþie între învãþaþi. Totuºi, dupã 1400 î.Hr., regatul intrã în plinã luminã a istoriei. Capitala lui, Khattushash, se aflã înãuntrul marelui cot al Halysului din Asia Micã, în apropiere de satul Boghazköy, care nu e departe de actuala capitalã turcã, Ancara. Fiind un popor indoeuropean, hittiþii erau rasial înrudiþi cu hurri, de la care au luat o mare parte din religia lor ca ºi produse ale civilizaþiei ºi culturii mesopotamiene pe care hurri le acceptaserã de la babilonieni ºi asirieni. În felul acesta au luat caracterele scrisului cuneiform, anumite forme ale artei, produse literare ca epopei ºi mituri, chiar ºi zei ºi concepþii religioase. Totuºi, în nici un caz nu ºi-au pierdut propriile valori culturale, ca de exemplu, caracterele scrisului hieroglific, care numai de curând au fost descifrate. Hittiþii erau o naþiune cutezãtoare ºi semibarbarã, ale cãrei produse de artã n-au ajuns la nivelul înalt pe care îl atinseserã egiptenii ºi nici n-au construit temple ca unele dintre celelalte naþiuni, dar legile lor aratã cã erau mai buni ºi mai umani decât cea mai mare parte din celelalte naþiuni antice. Ridicarea puterii hittite - Primul rege mare al hittiþilor ce poate fi recunoscut în istorie este Shubbiluliuma, care a domnit de la c.1375 - c.1335 î.Hr. O mare catastrofã de o naturã oarecum enigmaticã lovise naþiunea cu puþin timp înainte de urcarea lui la tron. Deºi relatãrile acestei catastrofe nu sunt clare, se pare cã unele naþiuni supuse din Asia Micã de rãsãrit se ridicaserã împotriva stãpânirilor lor ºi distruseserã capitala Khattushash. Dupã ce Shubbiluliuma a câºtigat tronul, cea dintâi grijã a lui a fost sã reconstruiascã capitala ºi sã restaureze ordinea în regat. Lucrul acesta a fost fãcut printr-un numãr de campanii. Când a fost stãpân din nou pe diferitele popoare din Asia Micã de rãsãrit, regele s-a îndreptat împotriva regatului rival Mitanni. Prima lui campanie pare sã fi fost fãrã succes, deoarece regele Mitanni Tushratta spune într-una dintre scrisorile sale cãtre faraonul egiptean cã obþinuse victoria asupra hittiþilor, dar Shubbiluliuma trebuie sã fi avut un oarecare succes, aºa cum se poate afla dintr-o altã scrisoare din colecþia Amarna, scrisã de Rib-Addi din Byblos. A doua campanie a lui Shubiluliuma a fost un succes deplin. El nu numai cã a cucerit capitala regatului Mitanni, dar a pãtruns prin Siria de sud în Liban. Când tulburãri familiare au izbucnit în familia lui Tushratta, având ca rezultat uciderea lui, Shubbiluliuma l-a pus pe tron pe Mattiwaza, fiul lui Tushratta, care se refugiase la el, ºi i-a dat-o pe fiica lui de soþie, în felul acesta legând laolaltã cele douã familii regale. Cum s-a amintit deja în tratarea istoriei egiptene, tocmai la data aceasta când regele asedia cetatea Carchemiº pe Eufrat, a sosit la el o cerere de la vãduva lui Tutankhamen, sã-i trimitã pe unul dintre fii lui pentru a deveni soþul ei ºi rege al Egiptului. Principele trimis ca rãspuns la cererea acesta a fost pândit ºi ucis înainte de a ajunge în þara Nilului. La primirea veºtilor despre crima aceasta, Shubbiluliuma a fãcut o campanie cu succes împotriva egiptenilor, dar a fost silit sã se retragã, fãrã sã obþinã folos din victoria sa din cauza izbucnirii ciumei, care a bântuit þara timp de 20 de ani. Patru dintre fii lui Shubbiluliuma au devenit regi, doi dintre ei, în timpul vieþii tatãlui lor, unul la Alep, altul

la Carchemiº. Un al treilea fiu, Arnuwanda II a urmat tatãlui sãu la tron peste imperiul hittit, ºi dupã moartea lui, un frate mai tânãr, Murshilish II, a câºtigat tronul. Un numãr considerabil de documente contemporane oferã informaþii ample cuprinzând domnia regelui celui din urmã pomenit. De fapt, el a trebuit sã refacã imperiul tatãlui sãu, deoarece un numãr de revolte izbucniserã la moartea tatãlui ºi a fratelui sãu, Arnuwanda II. De aceea, istoria vieþii lui e plinã de campanii militare împotriva diferitelor popoare din Asia Micã, Siria ºi a forþelor garnizoanelor egiptene. Regele urmãtor, Mutallu, a suferit ºi el de pe urma unei rebeliuni serioase a unui popor supus Gashga, care a izbutit sã cucereascã ºi sã distrugã capitala, Khattushash, forþându-l pe rege sã-ºi stabileascã o capitalã temporarã în altã parte. Când, pentru oarecare motive, regatul local al lui Amurru din Siria de nord a dorit sã rupã legãturile sale cu hittiþii în favoarea Egiptului, la care aparþinea mai înainte, Mutallu a intervenit ºi, cu aliaþii sãi, l-a constrâns pe Amurru sã rãmânã separat de Imperiul Egiptean. În momentul acesta, l-a întâlnit el pe regele egiptean Ramses II în bãtãlia de la Kadeº pe Orontes. Ramses venise în Siria de nord pentru a-ºi pretinde vechile sale drepturi. Vestita bãtãlie de la Kadeº a fost deja descrisã în legãturã cu istoria domniei lui Ramses II. Deºi Ramses II pretindea cã a câºtigat o victorie, bãtãlia s-a sfârºit cu o retragere pe urma cãreia hittiþii au obþinut oarecare avantaje. La concluzia aceasta se ajunge plecând de la faptul cã, dupã bãtãlia de la Kadeº, hittiþii au ocupat teritoriul care mai înainte nu fusese sub suzeranitatea lor. Prietenia cu Egiptul - Urhi-Teshub, urmãtorul rege, a domnit netulburat timp de 7 ani, când a fost detronat ºi exilat de unchiul sãu care s-a fãcut rege la fel ca Hattushillish III. Relaþiile cu Egiptul erau încã încordate în timpul primilor ani ai domniei sale, aºa cum ºtim dintr-o scrisoare pe care regele hittit a trimis-o regelui babilonian Kadashman-Turgu, în care aducea învinuire Babilonului pentru faptul cã era prea prietenos faþã de Egipt. Ulterior însã, el însuºi a cãutat prietenia Egiptului ºi a încheiat un tratat cu Ramses II în ultimul an dintre cei 21 ai lui. Aceasta a inaugurat o perioadã de strânsã conlucrare între cele douã þãri, întãritã prin cãsãtoria lui Ramses II cu fiica lui Hattushillish 13 ani mai târziu. Hittiþii poate vor fi privit turbulenþa dintre popoarele egeene ca semn al necazului viitor ºi de aceea doreau relaþii amicale cu proprii vecini rãsãriteni ºi sudici - cârmuitorii Kassiþi din Babilon ºi cei egipteni. Precauþiile acestea au fost inutile pentru a-i împiedica pe hittiþi sã cadã pradã înaintãrii irezistibile a popoarelor maritime prin Asia Micã, Siria ºi Palestina. Urmãtorii trei regi hittiþi, Tuthaliya IV, Arnuwanda III ºi Tuthaliya V, au fost cârmuitori relativ slabi. Prea puþine documente au supravieþuit pentru a aduce luminã asupra domniei lor. Un tratat cu regatul vasal Amurru din Siria, prevede un embargo asupra bunurilor asiriene ºi interzice comercianþilor asirieni sã treacã prin þara lor. Lucrul acesta aratã cã Asiria era acum în curs de înãlþare ºi era consideratã un vrãjmaº. Merneptah din Egipt i-a ajutat pe hittiþi în timpul unei foamete grele pe vremea domniei lui Tuthaliya IV prin transporturi de cereale, dar puterea hittiþilor era acum de domeniul trecutului, iar cãderea ei nu mai putea fi amânatã.

Cãderea Imperiului - Pe la 1200 î.Hr., o mare catastrofã a adus Imperiul la un sfârºit brusc. Lucrul acesta e atestat de încetarea bruscã a întregului material la data aceea ºi prin afirmaþia egipteanã cã "Hatti a fost pustiit". Nici o putere nu s-a dovedit în stare sã reziste popoarelor maritime, care acum s-au revãrsat prin þãrile din nord, ca un torent. Dovezile arheologice sunt în acord cu observaþiile acestea, arãtând cã cetãþile Anatoliei au fost arse în vremea aceea dupã ce au fost cotropite de vrãjmaºi. Cultura ºi influenþa politicã au dispãrut complet din Asia Micã o datã cu pieirea Imperiului, deºi statele - cetãþi anterioare supuse din nordul Siriei ºi Mesopotamiei au dus mai departe cultura ºi tradiþia timp de câteva secole, pânã când ele însele au fost absorbite de sirieni în secolul al IX-lea. Cetãþi ca Hamat pe Orontes, Carchemiº pe Eufrat ºi Karatepe pe râul Ceyhan prezintã un amestec bine echilibrat de culturã indigenã aramaicã sau chiar fenicianã împreunã cu aceea a hittiþilor. Acestea erau statele cu care Solomon a întreþinut un comerþ înfloritor (2 Cronici 1,17) ºi de care sirienii de pe vremea lui Elisei au fost înspãimântaþi când au ridicat asediul Samariei (2 Regi 3,6-7). Aceste state - cetãþi sunt numite regate nu numai în Biblie, dar ºi în rapoartele asiriene ale timpului lor. De fapt, întreaga Sirie a ajuns sã fie cunoscutã ca þarã în vorbirea asirianã a perioadei imperiului. Când cetãþile din Siria de nord au fost cucerite ºi nimicite, ºi populaþia lor, deportatã de cãtre asirieni în sec. al IX-lea ºi al VIII-lea î.Hr., toatã cunoºtinþa cu privire la cultura, limba ºi caracterele alfabetice ale hittiþilor a dispãrut complet ºi a fost readusã la viaþã numai de curând din somnul ei de mai mult de douã milenii ºi jumãtate. V. Apariþia ºi dezvoltarea popoarelor maritime - (c.1400 - c.1200 î.Hr.) Popoarele maritime, amintite în sursele egiptene ale vremurilor lui Merneptah ºi Ramses III, erau menþionate în legãturã cu istoria acelor regi egipteni ºi în raportul distrugerii Imperiului. Totuºi sursele noastre cu privire la aceste popoare sunt limitate ºi se reduc la legendele pãstrate de Homer, la niºte referinþe egiptene cu privire la ele, câteva dovezi arheologice ºi unele declaraþii biblice. În diferite documente egiptene, numele Popoarele maritime apar ca un nume colectiv pentru Licieni, Ahei, Sardinieni (Sherden), Sicilieni (Siculi), Danai, Weshwesh, Teucrieni (Tjekker) ºi Filisteni (Peleshet). Egiptul a avut întotdeauna legãturi cu popoarele Cretei, Insulele Mãrii Egee ºi Grecia Continentalã, aºa cum reiese în mod evident din prezenþa de obiecte egiptene în ariile acelea ºi de ceramicã egee în Egipt. Pânã în timpul lui Amenhotep III, ceramica din cretã se gãseºte mai frecvent în Egipt decât aceea din alte arii greceºti. De asemenea, cele mai multe obiecte egiptene gãsite în Europa pânã în timpul de faþã se întâlnesc în Creta. Dupã Amenhotep III, relaþiile cu Creta par sã fi fost întrerupte, întrucât obiecte egiptene din timpul acela au fost gãsite în douã locuri din Creta, în timp ce au fost gãsite în ºapte locuri

din Grecia continentalã ºi în alte insule, arãtând cã se dezvoltau legãturi mai puternice cu ariile acelea. Dovezile arheologice din Creta aratã cã bogata culturã din Creta numitã de arheologi Minoianã II s-a sfârºit o datã cu distrugerea marelui palat din Cnossos, un eveniment care trebuie sã fi avut loc între 1400 ºi 1350 î.Hr. Distrugerea aceasta a fost urmatã de cultura mai primitivã a popoarelor invadatoare. Legendele homerice cu privire la distrugerea sau dispariþia formidabilei puteri maritime a Atlantidei se pot referi la Creta, care a cãzut în mâinile acestor invadatori necunoscuþi, care i-au distrus cultura, ca ºi puterea prin care ea dominase alte triburi greceºti. Acest eveniment este reflectat ºi în legenda cu privire la un erou grec, Tezeu, care i-a eliberat pe greci de sub dominaþia lui Minos al Cretei, în al cãrui labirint trãia Minotaur. Poate nu vom ºti niciodatã sigur ce s-a întâmplat, dar e clar cã naþiunile supuse din Egee s-au aliat ºi, cu corãbiile lor lungi, au luptat împotriva galerelor lui Minos, care un timp atât de îndelungat monopolizase comerþul profitabil cu Egiptul ºi cu alte þãri. Distrugerea flotei cretane a avut ca rezultat invadarea insulei aceleia bogate ºi distrugerea culturii ei. Începând de atunci, comerþul Mediteranei Centrale s-a aflat în mâinile popoarelor din Marea Egee, mai ales ale celor de pe litoralul Asiei Mici ºi ale Greciei continentale. Migraþia Popoarelor Maritime - Dar migraþia popoarelor nu s-a oprit o datã cu distrugerea ºi ocuparea Cretei. În secolul al XIII-lea, coastele apusene ale Asiei Mici au fost invadate ºi permanent ocupate de popoare de limbã greacã, ºi, în ultimii ani ai lui Ramses II, popoarele maritime ºi libienii au pãtruns în Delta de vest ºi ºi-au extins coloniile aproape pânã la porþile Menfisului ºi ale Heliopolisului. Merneptah, fiul lui Ramses II, a trebuit sã facã faþã unei invazii în masã a acestor oameni, dar a fost în stare sã-i înfrângã ºi sã izbãveascã Egiptul de aceastã ameninþare apuseanã. Tocmai în timpul acesta a avut loc marea invazie a Anatoliei centrale de cãtre popoarele maritime. Aceasta a marcat sfârºitul Imperiului ºi distrugerea cetãþilor bogate nord-siriene, ca Ugarit (Râs Shamrah). Ciprul a fost ºi el ocupat de cãtre aceºti invadatori apuseni. Felul în care a fost abãtutã de la Egipt ameninþarea de cãtre Ramses III, care a înfrânt popoarele în trei lupte decisive, a fost deja arãtat. Filistenii - Dupã încercãrile acestea nereuºite de a pune stãpânire pe þara Nilului, cei mai mulþi dintre nãvãlitorii care au scãpat de masacrele egiptene ºi nu au fost luaþi captivi pare sã se fi reîntors spre apus. Totuºi Tjekkeri ºi filistenii au rãmas în þarã. Cei din urmã au gãsit câteva triburi înrudite în regiunea de litoral a Palestinei, care locuiserã acolo de secole (vezi Geneza 21,34; 26,1; Exod 13,17-18) ºi au adãugat în mod apreciabil la puterea lor militarã. Drept urmare, filistenii, care înainte fuseserã atât de slabi încât au cãutat sã încheie tratate cu Avraam ºi Isaac (Gen 21,22-32; 26,26-33) ºi fuseserã atât de lipsiþi de însemnãtate încât numele lor nu au apãrut niciodatã în rapoartele Egiptului înainte de secolul al XII-lea, acum au devenit cea mai mare ameninþare pentru israeliþii care ocupaserã hinterlandul muntos al Palestinei. Faptul cã filistenii aparent au aparþinut popoarelor care au invadat ºi au distrus vechea culturã a Cretei, se poate deduce din unele texte, precum cel din Ieremia 47,4, unde

filistenii sunt numiþi "rãmãºiþele ostrovului Caphtor (Creta)", sau Amos 9,7, unde se spune cã Dumnezeu i-a scos pe filisteni din Caphtor. Alte texte (1Sam 30,14; Ezechiel 25,16; Þefania 2,5) îi pun pe cretani ºi pe filisteni laolaltã, ca ocupând acelaºi teritoriu. David pare sã fi avut o gardã personalã dintre Cheratiþi ºi Peletiþi, adicã cretani ºi filisteni (2 Sam 15,18; 1 Regi 1,38.44), similar cu obiceiul lui Ramses III care fãcea din filisteni, sardinieni ºi alte popoare maritime ostaºi în armata sa. Aceºti mercenari strãini, cu 600 de filisteni din Gath (2Sam 15,18), au fost, de fapt, singurii soldaþi care i-au rãmas credincioºi lui David pe vremea rebeliunii lui Absalom. VI. Israel sub judecãtori (c.1350 - c.1050 î.Hr.) Istoria Asiei ºi Babiloniei în timpul celei de-a doua jumãtãþi a celui de-al doilea mileniu î.Hr. va fi discutatã în legãturã cu istoria lor ulterioarã, întrucât aceste naþiunile nu au jucat nici un rol important în Asia de vest în timpul acesta. Totuºi, dupã un studiu al istoriei naþiunilor care au înconjurat poporul Israel pe vremea când el a cucerit Canaanul ºi a perioadei când ei au fost fie conduºi de judecãtori, fie oprimaþi de naþiuni vrãjmaºe, se cuvine sã studiem acum istoria poporului lui Dumnezeu, cu care Biblia se ocupã în principal. Ceea ce se ºtie cu privire la istoria naþiunilor mai neînsemnate ale Canaanului din acest timp se va menþiona la locurile potrivite ºi nu în secþiuni separate. Cronologia perioadei - Timpul dintre ocuparea Canaanului ºi stabilirea monarhiei ebraice e cunoscut ca perioada judecãtorilor. Cronologia acestei perioade e fixatã prin data morþii lui Solomon (vezi p 124,143,134). Cronologia de lucru adoptatã pentru comentariul acesta plaseazã moartea lui Solomon în anul 931/30 î.Hr., adicã în cursul anului ebraic calculat din anul 931 pânã în toamna lui 930. În consecinþã, data pentru începutul construirii templului lui Solomon, în al patrulea an al domniei lui (1 Regi 6,1) ar fi 967/66 î.Hr. adicã în primãvara anului 966 î.Hr. (vezi vol. 1, p. 191). Templul a fost început în al 480-lea an dupã Exod (1 Regi 6,1); de aici Exodul poate fi fixat în anul 1446-1445 primãvara, cu trecerea Iordanului 40 de ani mai târziu (Iosua 5,6.10), în 1405 î.Hr. Dintre cei 480 de ani din 1 Regi 6,1,40 de ani urmeazã sã fie scãzuþi pentru domnia lui Saul (Fapte 13,21); 40, pentru domnia lui David (1 Regi 2,11); 4, pentru domnia lui Solomon. Aceºti 84 de ani scãzuþi din cei 480 de ani lasã încoronarea lui Saul în al 391-lea an de la Exod sau al 356-lea an de la invadarea Canaanului, dându-ne anii 1405-1151/50 î.Hr. pentru perioada de la Iosua la Samuel. Un alt cârlig cronologic e procurat de o afirmaþie fãcutã de cãtre judecãtorul Iefta l-a începutul termenului sãu de serviciu: "Iatã cã sunt 300 de ani de când locuieºte Israel la Hebron ºi în satele din jurul lui" (Jud 11,26). Aceºti 300 de ani merg înapoi la cucerirea regiunii aceleia, sub conducerea lui Moise, în cursul ultimului an al vieþii lui (vezi Deut 2,26-37). Aceastã afirmaþie include în cei 300 de ani atât cucerirea sub Iosua ºi bãtrâni,

împreunã cu perioada în care au fost judecãtori Otniel, Ehud, ªamgar, Debora ºi Barac, Ghedeon, Tola ºi Iair, cât ºi perioadele intermediare de oprimare. Încadrarea acestor perioade în cei 300 de ani nu prezintã mari dificultãþi, întrucât e logic cã unii judecãtori au cârmuit în acelaºi timp, unul poate în Transiordania, ºi altul în Palestina de apus sau unul în nord ºi altul în sud. De asemenea, este posibil ca, într-o parte a þãrii, unele triburi sã se fi bucurat de odihnã ºi liniºte, în timp ce alte triburi erau oprimate. Lucrul acesta, de exemplu, este arãtat în oprimarea de cãtre regele canaanit Iabin din Hazor care s-a sfârºit cu victoria Deborei ºi a lui Barac asupra lui Sisera, cãpitan al oºtirii lui Iabin (Judecãtori 4). În cântarea de biruinþã a Deborei, mai multe triburi erau mustrate pentru cã nu le-au ajutat fraþilor lor în lupte pentru eliberarea de sub tirania opresorului (Judecãtori 5,16-17). Triburile acestea probabil cã au considerat cã nu este nevoie sã-ºi riºte viaþa, atâta timp cât ele se bucurau de o existenþã paºnicã, aºa cum a fost cazul timp de 80 de ani, dupã ce Ehud îi eliberase de oprimarea moabiþilor ºi amaleciþi (Judecãtori 3,30). De la Iefta la încoronarea lui Saul au trecut 57 de ani, potrivit cu declaraþiile Bibliei. În timp ce Iefta domnea peste triburile rãsãritene, terminându-se cu o apãsare de 18 ani a amoniþilor, filistenii au început sã-i asupreascã pe cei din vest. Ei au capturat chivotul pe vremea lui Eli, dupã ce fusese la Silo timp de 350 de ani (PP 514). În cursul acestei oprimãri filistene, Samson l-a hãrþuit pe opresorul pãgân ºi a început "sã izbãveascã pe Israel" (Jud 13,5). Samuel a fost probabil ºi un contemporan al lui Samson, acesta din urmã acþionând în partea de sud-vest, celãlalt, în munþii din Palestina centralã (1 Sam 7,16-17). Samuel a fost ultimul judecãtor care avea sã-l cârmuiascã înþelept pe Israel. Multã vreme, el a fost singurul conducãtor al poporului sãu (PP, p. 591) înainte de a fi ales primul rege Saul. Cronologia relativ fixatã a Egiptului în cursul acestei perioade ºi mai multe date-cheie din cronologia biblicã permit o reconstruire experimentalã a acestei perioade a judecãtorilor, care duce la urmãtoarele sincronisme:

Cronologie ipoteticã a perioadei judecãtorilor (E cu neputinþã sã stabileºti date exacte cu privire la diferiþi judecãtori ºi pentru alte evenimente ale acestei perioade. Datele oferite aici sunt numai sugestive. Datele atribuite regilor egipteni sunt aproximativ corecte.)

CRONOLOGIE IPOTETICÃ A PERIOADEI JUDECÃTORILOR

Popoarele Canaanului ºi cultura lor - Cea mai timpurie populaþie indigenã a fost nonsemiticã, aºa cum se vede din numele celor mai vechi aºezãri, care sunt nonsemitice. Cãtre sfârºitul celui de-al doilea mileniu î.Hr., amoriþii au invadat Canaanul ºi, timp de secole, au format clasa conducãtoare. De asemenea, hittiþii timpurii, despre care se pot afla numai indicii în textele care Proverbein din perioada lor imperialã de mai târziu, s-au aºezat în anumite pãrþi ale Palestinei, aºa cum au fãcut hurii, în special în sud. Dintre cele 11 popoare numite canaaniþi în Geneza 10,15-19, hittiþii ºi amoriþii au fost deja amintiþi. Dintre celelalte, ºase locuiau în Siria ºi Fenicia, ºi anume: sidonienii ºi zemariþii, pe coastã; arkiþii, cu capitala la Irqata, din scrisorile Amarna, la nord de Tripoli; siniþii, a cãror capitalã Siannu, menþionatã în relatãrile asiriene, e încã neidentificatã; arvadiþii, cu capitala la Arvad, în Fenicia de nord; hamatiþii în Siria interioarã. Despre celelalte 3 triburi canaanite, iebusiþii, ghirgasiþii ºi hiviþii, nu se ºtie nimic din surse extra-biblice. Toate aceste popoare, trãind într-o þarã situatã între cele douã mari civilizaþii ale antichitãþii - Egiptul, în sud ºi Mesopotamia, în nord -, au fost puternic influenþate de cultura acestor þãri. Deºi Palestina ºi Siria trãiserã sub dominaþia politicã a Egiptului timp de secole, pânã la invazia ebraicã, influenþele culturale ale Mesopotamiei erau mai puternice decât acelea ale Egiptului. Cauza acestui fenomen ciudat se aflã poate în legãturile etnice. Întrucât toate aceste popoare vorbeau limbi semitice aproape înrudite cu cele vorbite în Babilonia ºi Asiria, poate cã au fost mai ataºate de cultura rãsãriteanã decât de cea a stãpânilor lor politici. De aceea gãsim cã limba ºi scrisul babilonian erau folosite în toatã corespondenþa dintre diferiþi conducãtori de cetãþi ºi între ei ºi curtea egipteanã. Tãbliþa de lut le servea ca material de scris, aºa cum fãceau vecinii lor rãsãriteni. Este evident cã arta scrisului era extins practicatã, iar acest lucru reiese din faptul cã s-au gãsit texte cuneiforme cu prilejul diferitelor sãpãturi palestiniene, de exemplu: Sechem, Taanach, Tell el-Hesi ºi Gezer, ºi din sutele de scrisori Amarna care, deºi au fost descoperite în Egipt, originar au venit din Palestina ºi Siria. De asemenea, un scris nou alfabetic, probabil inventat în regiunea minierã de la Sinai cãtre sfârºitul perioadei patriarhale (vezi vol. I, pag. 106,586), a început sã fie folosit mai extins în perioada discutatã. Inscripþii scurte, fãcute în scrisul alfabetic, au fost gãsite la Lachiº, Bet-ªemeº ºi Sihem ºi în alte locuri. Ele sugereazã cã oamenii din vremea aceea erau doritori sã scrie ºi foloseau noile caractere alfabetice, datoritã evidentelor avantaje faþã de scrisul dificil ºi greoi cuneiform ºi hieroglific, cu sutele de caractere. Sãpãturile fãcute la cetãþile palestiniene ce datau din perioada de dinainte ca israeliþii sã fi intrat în þarã, aratã cã populaþia ajunsese la un înalt nivel de mãiestrie, mai ales în construirea cetãþilor întãrite ºi în construirea de tuneluri prin stâncã. Iebusiþii, de exemplu, au sãpat un puþ vertical înãuntrul cetãþii Ierusalim pânã la o adâncimea de acelaþi nivel cu izvorul Gihon, care era la oarecare distanþã în afara cetãþii, în valea Chedron. De la fundul acestui puþ, ei au sãpat o trecere orizontalã pânã la izvor, prin care era posibil sã procure apã din izvor într-un timp de nevoie, fãrã sã pãrãseascã cetatea.

Un magnific tunel pentru apã a fost dat la ivealã la Ghezer, constând într-o scarã giganticã, lungã de vreo 219 picioare, tãiatã în stâncã solidã. Tunelul acesta este înalt de 23 de picioare la intrare ºi lat de vreo 13 picioare, dar scade mult cãtre sfârºit. Plafonul este boltit ºi urmeazã înclinaþia treptelor. El se terminã la un izvor mare, la 94,5 picioare sub suprafaþa stâncii ºi la 130 de picioare sub suprafaþa actualã. Urmele de unelte aratã cã lucrarea fusese fãcutã cu unelte de cremene, ºi conþinutul resturilor dezvãluie cã tunelul ajunsese sã nu mai fie folosit nu mult timp dupã invazia ebraicã. Cum au ºtiut vechii locuitori ai cetãþii Ghezer cã vor da de un puternic izvor de apã, la capãtul tunelului lor, e încã un mister. Aceste realizãri inginereºti, care demonstreazã înaltul nivel al culturii canaaniþilor pe timpul invaziei ebraice, sunt exemple din multele realizãri canaanite, care recent au ieºit la luminã. Religia în practicile cultice ale canaaniþilor - Deºi e adevãrat cã populaþia preisraelitã a Palestinei ajunsese deja la un nivel cultural înalt la data cuceririi, concepþiile ºi practicile lor religioase erau cât se poate de degradante. Sãpãturile întreprinse la templele ºi la locurile sacre canaanite au adus la luminã multe obiecte de cult de origine canaanitã. La Ras Shamrah, vechiul Ugarit, au fost gãsite multe texte canaanite de naturã mitologicã. Scrise cu caractere cuneiforme, ele au revãrsat luminã asupra limbii, poeziei ºi religiei canaaniþilor de la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr. Ele constituie sursa noastrã principalã de informare cu privire la religia þãrii pe care Israel a invadat-o ºi a cucerit-o. Palestina pare sã fi avut un mare numãr de sanctuare în aer liber, numite în Biblie bamoth, " înãlþimi". Israeliþii au fost atât de mult atraºi de aceste "înãlþimi", încât le-au preluat ºi I le-au dedicat lui Dumnezeu, în ciuda poruncii Sale explicite de a I se aducã închinare într-un singur loc, locul unde era situat sanctuarul (Deut 12,5.11). Mai mulþi profeþi au denunþat aceste locuri pãgâne de cult (Ieremia 7,31; 19,13; 32,35;Osea 4,12-13.15; 10,8; Amos 2,8; 4,5), dar a fost mult mai dificil sã-i dezveþe de ele. Chiar ºi unii dintre cei mai buni regi - Amaþia, Azaria ºi Iotam - nu le-au nimicit (2 Regi 14,3-4; 15,4.34-35). Una dintre înãlþimi, cea mai bine pãstratã, scoasã la ivealã prin sãpãturi în Palestina, a fost gãsitã la Ghezer, cam la mijlocul drumului dintre Ierusalim ºi þãrm. Era un loc deschis, fãrã nici o urmã de activitate de construcþie. Totuºi conþinea câteva peºteri, dintre care unele erau pline cu cenuºã ºi sare, probabil resturi de la sacrificii, întrucât oasele erau de bãrbaþi, femei, copii, prunci, vite, oi, capre, cãprioare. Douã peºteri erau legate printr-un tunel strâmt, cotit, aºa cã una dintre ele putea fi folositã ca loc sacru, unde închinãtorii doritori puteau sã consulte un oracol. Fiecare cuvânt ºoptit rostit în peºtera mai micã putea fi auzit clar în cea mai mare. Nu e imposibil ca un obiect de cult, poate un idol, sã fi stat în faþa gãurii din zidul care lega cele douã peºteri, ºi cã închinãtorii îºi înmoduiau cã primeau rãspuns la rugãciunile lor în locul acesta. Se ºtie cã locuri de oracole similare au existat în Grecia ºi Mesopotamia. În mijlocul peºterii principale era un bloc mare de piatrã, pe care zãcea scheletul unui prunc, poate rãmãºiþele ultimului copil sacrificat în locul acesta. Pe pãmânt a fost gãsit un ºir de 10 stâlpi de piatrã, cel mai înalt dintre stâlpi este de 11

picioare, cel mai scurt, de 5,5 picioare. În evreieºte, un astfel de stâlp de piatrã e numit massebah, "mod" (vezi Lev 26,1; Deut 16,22; Mica 5,13), mai corect "stâlp" (RSV). Nu e sigur dacã aceºti stâlpi aveau legãturã cu cultul soarelui sau dacã erau simboluri ale fertilitãþii ce era reprezentativã pentru "sacru", phallus erectus. De asemenea, câteva altare erau legate de înãlþime, iar pe podeaua de stâncã erau mai multe scobituri în formã de cupã, probabil folosite pentru primirea libaþiilor, sau "jertfelor de bãuturã". O altã înãlþime bine pãstratã a fost gãsitã pe munþii din apropiere de Petra, capitala Edomiþilor. Deºi locul acesta sacru aparþine unei perioade mult mai târzii (sec I î.Hr.), probabil cã se deosebea puþin de locuri similare mai timpurii. Un mare altar era tãiat din stânca virginã. O scarã de ºase trepte duce la vatra lui de foc. În faþa altarului, este o mare curte pãtratã, cu o platformã înãlþatã în mijloc, pe care se aduceau jertfele. Un rezervor aproape pãtrat de apã fusese sãpat în stâncã pentru folosirea în legãturã cu ritualurile de abluþiune. De asemenea, aceastã înãlþime are cupe caracteristice pentru turnarea de jertfe de libaþie, iar în apropiere sunt stâlpi în formã de obelisc, care stau în picioare, fãrã de care aparent o înãlþime ar fi incompletã. Templele canaanite au fost, de asemenea, date la ivealã prin sãpãturi în cetãþi palestiniene, ca Meghido ºi Beth-Shan. Aceste construcþii sacre, de obicei, conþin douã încãperi; cea mai lãuntricã, cu o platformã înaltã pe care se aflase iniþial idolul pentru închinare, servea ca sanctuar principal. Totuºi cultul canaanit nu era mãrginit la temple ºi la înãlþimi. Numeroase altare mici de piatrã gãsite în Palestina aratã cã poporul avea altare particulare, unde erau aduse sacrificii. Aceste altare de piatrã erau, de obicei, tãiate dintr-un bloc de piatrã. Vatra era în partea superioarã, cu patru coarne la colþuri. Moduri de cult au fost gãsite în numãr mare cu prilejul fiecãrei sãpãturi palestiniene. Cele mai multe sunt mici figurine reprezentând o zeiþã nudã cu pãrþile sexuale accentuate, arãtând cã erau legate de cultul fertilitãþii, în jurul cãreia se concentra cea mai mare parte din cultul canaanit. Zeitãþi canaanite - În fruntea Panteonului canaanit se afla El, numit "pãrintele anilor", dar ºi "pãrintele oamenilor", care era simbolizat printr-un taur. În ciuda faptului cã era zeul titular superior, era considerat bãtrân ºi obosit, ºi prin urmare slab ºi fãrã de putere. Dupã un cãrturar fenician târziu, Filo din Byblos, el avea 3 soþii Astarteea, Aºera ºi Baaltis ( probabil Anath), care erau în acelaºi timp surorile lui. ªi în textele ugarite, Aºera e atestatã ca soþie a lui El. Ca patroanã a mãrii, Aºera este, de obicei, numitã "Aºera a mãrii", dar ºi "creatoarea zeilor", "sfinþenia" atât în Canaan, cât ºi în Egipt. Ea era, de obicei, reprezentatã în tablouri ºi reliefuri ca o prostituatã frumoasã nudã, ºezând pe un leu ºi þinând într-o mânã un crin ºi în cealaltã un ºarpe. Ea pare sã fi fost adoratã sub simbolul unui trunchi de copac "dumbrãvi" în KJV (2 Regi 17,10 ). Ea a gãsit o primire binevoitoare printre israeliþi, care, se pare, au adorat obiecte de cult dedicate Aºerei aproape continuu în cursul perioadei preexilice, deoarece erau într-o stare deplorabilã de apostazie în cea mai mare parte a timpului.

O altã zeiþã canaanitã importantã era Astareteea, evreieºte Astoreth, "marea zeiþã care zãmisleºte, dar nu naºte". Ea e zugrãvitã ca o femeie nudã cãlare pe un cal în galop cu scut ºi cu lance ameninþãtoare în mâinile ei. Fenicienii îi atribuiau 2 fii numiþi, dupã Filo din Byblos, Pathos - "pofta sexualã" ºi Eros - "iubirea sexualã". Plãci de marmurã cu o Astartee de o formã rudimentarã sunt numeroase în Palestina, unde s-au fãcut sãpãturi, dar e semnificativ cã nu au fost descoperite la israeliþii timpurii. Lucrul acesta e adevãrat ºi cu privire la sãpãturile fãcute la Betel, Ghibea, Tell en-Naºbeh ºi ªilo, arãtând cã israeliþii primari se fereau de idolii canaaniþi. Anath, a treia zeiþã mai mare a canaaniþilor, era cea mai imoralã ºi cea mai însetatã de sânge dintre toate zeitãþile. Violarea de cãtre fratele ei Baal alcãtuia o temã permanentã a mitologiei canaanite, gãsind intrare chiar ºi în literatura egipteanã. Cu toate acestea, ea este întotdeauna numitã "fecioarã", un comentariu curios, asupra josnicei concepþii canaanite despre virginitate. Setea ei de sânge era nepotolitã ºi acþiunile ei rãzboinice sunt descrise într-un numãr de texte. Se pretinde cã ea lovea popoarele din rãsãrit ºi din apus, cã tãia capete ca snopii ºi mâini în aºa fel cã zburau în jur ca lãcustele. Ea este descrisã mai departe ca legându-ºi capetele în spinare ºi mâinile la cingãtoare, bucurându-se când îºi afunda genunchii în sângele vitejilor ºi coapsele în sângele închegat al eroilor. Fãcând aceasta, era atât de încântatã, încât ficatul i se umfla de râs. Mai mult, ea se bucura nu numai sã ucidã fiinþe umane, dar ºi zei. De exemplu, moartea zeului Mot îi este atribuitã. El a fost despicat de ea cu o sabie, cernut cu o vânturãtoare, ars în foc, mãcinat la o râºniþã ºi în cele din urmã semãnat pe ogoare. Baal, deºi nu era zeul principal, juca un rol cât se poate de important în Panteonul canaanit. Era considerat fiul lui El, zeul principal, ºi frate a lui Anath. Pentru cã purta rãspunderea pentru fulgere, tunete ºi ploaie, el era considerat cã aduce fertilitate þãrii Canaan, care depindea cu totul de ploi în scopuri agricole. La începutul sezonului uscat, închinãtorii lui îºi înmoduiau cã Baal era ucis de zeul rãu, Mot, iar sãrbãtoarea anualã a învierii lui, probabil la data primei ploi, era un prilej de multã bucurie ºi petrecere. Baal era figura principalã a întregii poezii mitologice din Ugarit, de fapt, a întregii literaturi religioase. Când, pe vremea lui Ilie, Israel se abãtuse la cultul lui Baal, lipsa lui de puterea a fost clar demonstratã prin reþinerea ploii timp de trei ani. Dumnezeu urmãrea ca poporul sãu sã înþeleagã faptul cã introducerea cultului lui Baal nu sporeºte fertilitatea þãrii lor, ci de fapt aduce foamete. La muntele Carmel, Ilie a fãcut o ilustraþie concludentã cã Baal era fãrã putere ca zeu al ploii, cã de fapt era inexistent. Pe lângã zeii numiþi, era o oaste întreagã de alte zeitãþi ca funcþionari mai mici, dar spaþiul împiedicã prezentarea pe larg a acestora, prin urmare nu va fi decât o cercetare grãbitã a religiei complexe a canaaniþilor, diferitele lucrãri ale zeilor canaaniþi, setea lor de sânge, viciile ºi faptele lor imorale.

Totuºi este suficient pentru a spune cã religia canaanitã era doar o reflectare a moravurilor poporului. Un popor nu poate fi la un nivel mai înalt decât zeii lui. Dacã zeii comit incest, adulter ºi pãcate trupeºti, dacã se bucurã de vãrsare de sânge ºi ucidere fãrã rost, închinãtorii lor nu se vor comporta altfel. De aceea nu trebuie sã ne surprindã faptul cã prostituþia ritualã de ambele sexe era practicatã în temple, cã, în aceste case "sfinte", homosexualii alcãtuiau corporaþii recunoscute ºi cã, în zilele de sãrbãtoare, cele mai imorale orgii imaginabile erau sãvârºite la temple ºi înãlþimi. De asemenea, aflãm cã pruncii erau sacrificaþi pe altare sau îngropaþi de vii pentru a calma un zeu mânios, cã adorarea ºarpelui era rãspânditã, iar canaaniþii se rãneau ºi se mutilau în vreme de durere ºi jale, o practicã interzisã la israeliþi ( Lev 19,28; Deut 14,1). Efectele religiei canaanite - Cum influenþa gândirea lor religioasã felul de viaþã al canaaniþilor, e bine ilustrat în descrierea morþii lui Nabot, prin uneltirea Izabelei, pentru cã refuzase sã predea via sa lui Ahab (1Regi 21). Când cererea lui Ahab a fost respinsã de Nabot, regele a fost adânc ofensat ºi întristat, dar n-a vãzut nici un motiv de a face ceva împotriva lui Nabot. Soþia sa însã, o principesã fenicianã ºi o adoratoare pasionatã a zeilor ºi zeiþelor canaanite, ca Baal ºi Aºera, imediat a propus o cale ca Nabot sã fie ucis, iar proprietatea lui, confiscatã. În literatura ugaritã se gãseºte o istorisire similarã. Zeiþa Anath dorea sã posede un arc frumos care-i aparþinea lui Aqhat. Ea i-a cerut sã-i dea arcul în schimbul aurului ºi argintului. Când Aqhat a refuzat sã se despartã de arcul lui, sugerându-i sã punã sã i se facã unul special pentru ea, zeiþa a încercat sã-i schimbe pãrerea fãgãduindu-i viaþã veºnicã. Lucrul acesta nefolosind la nimic, a uneltit distrugerea lui ºi ºi-a asigurat posesiunea arcului râvnit. Nu ºtim dacã Izabela cunoºtea uneltirea aceasta ºi dacã a fost influenþatã de ea sau nu, dar nu e lucru ciudat ca o femeie care crescuse într-un mediu unde se povesteau astfel de istorisiri cu privire la zei, sã nu aibã scrupule cu privire la aplicarea unor mjloace asemãnãtoare pentru a-ºi realiza scopurile. Din cauza stricãciunii canaaniþilor, lui Israel i s-a poruncit sã-i nimiceascã. O înþelegere a religiei ºi imoralitãþii legatã de cultul canaanit explicã severitatea lui Dumnezeu faþã de oamenii care îl practicau. Trecerea râului Iordan - Criticii Bibliei declarã cã istoria trecerii Iordanului de cãtre israeliþi este un mit incredibil, cã ar fi cu totul imposibil ca râul sã înceteze de a mai curge pentru atât de mult timp, necesar pentru ca o mulþime atât de mare sã treacã peste el. De fapt, istoria raporteazã cel puþin douã ocazii în cei 700 de ani trecuþi, când Iordanul a încetat brusc sã mai curgã, iar multe mile din albia râului au rãmas uscate pentru un numãr de ore. Ca rezultat al unui cutremur din noaptea care a precedat 8 decembrie 1267 d. Hr., o mare parte din malul apusean de dincolo de Damieh a cãzut în râu, stãvilind astfel curgerea lui timp de 16 de ore. Acesta este locul unde, conform mãrturiei Bibliei, "apele care se pogoarã din sus s-au oprit ºi s-au înãlþat grãmadã" (Iosua 3,16). Aproape de

Tell ed-Dâmiyeh, oraºul biblic al lui Adam, nu departe de locul unde Jabbokul se varsã în Iordan, valea râului se îngusteazã intr-un defileu, ceea ce face ca blocarea completã a râului sa fie o chestiune simplã. În 11 iulie 1927, râul a secat din nou. O alunecare de teren aproape de vadul de la Tell ed-Dâmiyeh, Proverbeocatã de un cutremur puternic, a smuls bucãþi din partea de vest a malului, blocând astfel curgerea sa pentru 21 de ore ºi inundând câmpia din jurul lui Tell-ed Damiyeh. Cu timpul, apele ºi-au deschis din nou drumul pe vechiul lor canal. Pentru date istorice cu privire la aceste douã ocazii, vezi John Garstang ºi J. B. E. Garstang, The Story of Jericho (1940), p. 136,137; D.H. Kallner-Amiram, Israel exploration Jurnal, vol. I (1950-1951), p. 229,236. În lumina acestor dovezi, criticii, schimbându-ºi poziþia, vor dori acum fãrã îndoialã sã respingã miracolul de la Iordan de pe vremea lui Iosua, numindu-l un simplu fenomen natural, rezultatul unui cutremur. Pentru anumiþi oameni, orice explicaþie, nu conteazã cât este de credibilã, pare mai bunã decât sã admite cã Dumnezeu sãvârºeºte minuni! Am întreba: Cum putea Iosua sã ºtie cu o zi mai înainte cã un cutremur va bloca râul la 20 de mile în susul apei? Mai incredibil de atât, cum putea sã ºtie momentul exact al cutremurului, pentru ca sã dea directive preoþilor care purtau chivotul sã înainteze, astfel încât picioarele lor sã atingã malul râului exact când apa avea sã înceteze sã curgã (vezi Iosua 3)? Sunt aceºti critici ai Biblie în stare sã producã cutremure? Sau pot ei mãcar sã prezicã ceasul sau ziua când va avea loc unul ºi sã regleze efectele lui astfel încât sã-ºi realizeze scopurile? Rãspunsul este NU! ªi acest NU rãsunãtor înlãturã pentru totdeauna neînþeleptele lor obiecþiuni cu privire la afirmaþia simplã a Bibliei cã a avut loc o minune. Dacã Dumnezeu a cauzat un cutremur cu ocazia aceasta, sau nu, nu ºtim; ºtim cã El î-l face sã tremure (Ps. 60,2; Isa 2,19.21) ºi cã elementele naturii împlinesc voia Lui (Ps. 148,8). Dar însãºi zguduirea pãmântului, deºi descrisã de oameni ca un cutremur, e în acest caz al Iordanului cu adevãrat un miracol. Invadarea Canaanului sub Iosua - Ierihonul a fost întâia cetate care bloca drumul evreilor invadatori. Ierihonul din timpul lui Iosua a fost identificat de pe vremea evului mediu cu colina Tell es-Sulþân, care e situatã aproape de modernul Ierihon ºi nu departe de râul Ierihon. Fãcând sãpãturi la vechile ruine ale cetãþii, prof. John Garstang a gãsit resturile zidurilor cetãþii care arãtau semne de distrugere pe care el le-a atribuit unui cutremur. Mai multe motive l-au fãcut sã creadã cã gãsise ruinele Ierihonului lui Iosua. Dar explorãri mai recente, sub direcþia Dr. Kathleen M. Kenyon, n-au putut sã confirme ipoteza lui Garstang. Totuºi, mormintele vechiului cimitir al Ierihonului conþin resturi de ceramicã, indicând înhumãri acolo pânã la secolul al 14-lea în .Hr (Posibilitatea ca sãpãturile lui Kenyon sã facã concluziile lui Garstang sã fie demodate a fost anticipatã în vol. I, p. 194, notã, dar faptul cã ele au fãcut lucrul acesta n-a fost publicat decât dupã ce vol. I era în curs de a doua tipãrire. De aceea, p. 124,125 ale acelui vol. sunt afectate de informaþia mai nouã.). Din nefericire, nivelurile superioare ale acelei coline au fost atât de rãu deteriorate, mai ales de eroziune, cã n-au putut fi gãsite resturi ale cetãþii târzii.

Este pus sub semnul întrebãrii dacã locul acela va oferi vreodatã dovezi arheologice, care sã reverse luminã asupra descrierii biblice a cãderii Ierihonului (Iosua 6). Din Biblie însã, ºtim cã cetatea aceasta, cea dintâi cuceritã de israeliþi, a cãzut ca rezultat al unui act divin de judecatã pe care ºi l-au atras canaaniþii. Cetatea puternic fortificatã a fost deodatã distrusã, iar cuprinsul ºi populaþia ei - cu excepþia lui Rahav ºi a familiei ei - au fost date flãcãrilor. Urmãtoarea cetate cuceritã dupã cãderea Ierihonului a fost orãºelul Ai (Iosua 8). Arheologii au identificat Aiul cu ruinele et-Tell, la care au fãcut sãpãturi în curs de trei sezoane sub Mme. Judith Marqet-Krause, de la 1933 la 1935. Totuºi identificarea aceasta nu poate fi corectã, întrucât cetatea datã la ivealã era una dintre cele mai mari din Palestina anticã, în timp ce Biblia vorbeºte de Ai ca un loc mult mai mic decât Ierihonul (Iosua 7,3). În plus, sãpãturile au arãtat cã et-Tell a fost distrus cu câteva secole înainte de cucerirea israelitã ºi fusese în ruine de câteva sute de ani, când Ierihonul a fost cucerit de israeliþi. Totuºi, aºa cum a propus Vincent, e posibil ca ruinele cetãþii sã fi slujit ca locuinþã pentru o populaþie restrânsã la numãr pe vremea lui Iosua, din cauzã cã Ai înseamnã "ruinã". Pãrerea aceasta ar putea sã fie corectã sau adevãrata aºezare a oraºului urmeazã sã fie de aici înainte descoperitã. Cucerirea Canaanului central - O datã cu cãderea Ierihonului ºi a Aiului, partea centralã a Canaanului era deschisã pentru invadatori. Când au înaintat în interior, israeliþii au descoperit spre consternarea lor cã fuseserã înºelaþi de locuitorii Gabaonului ºi ai altor cetãþi cu care încheiaserã numai cu puþin timp înainte o alianþã de ajutor reciproc, neºtiind cã noii lor aliaþi erau locuitori ai Canaanului, din care cauzã israeliþii nu le-au putut lua cetãþile ºi au fost siliþi sã-i ajute când au fost atacaþi de regii din cetãþile învecinate care luau în nume de rãu alianþa gabaonitã cu Israel (Iosua 9). Pentru a împlini o poruncã datã mai înainte lui Moise, israeliþii au mers la Sihem, au construit un altar ºi au scris Legea pe un monument de piatrã tencuit (vezi Deut 11,29.32; Iosua 8,32-35). Jumãtate din popor a stat pe muntele Ebal ºi cealaltã jumãtate, pe muntele Garizim, în timp ce binecuvântãrile ºi blestemele prescrise de Moise le erau citite. Biblia nu explicã cum a fost posibil ca israeliþii sã ia în stãpânire regiunea Sihem, în partea centralã a þãrii. Se are totuºi cã luarea în stãpânire de cãtre ei a acestei pãrþi a þãrii n-a fost precedatã de ostilitãþi. Deºi Biblia tace cu privire la evenimentele care au dus la predarea Sihemului, o scrisoare Amarna (nr. 289), scrisã la câþiva ani dupã aceea de regele Ierusalimului lui faraon, probabil, conþine informaþii cu privire la felul în care israeliþii au pus stãpânire pe regiunea Sihem. În scrisoarea aceasta, regele Ierusalimului se plânge cã evreii deveniserã atât de tari, încât era primejdios ca el ºi alþi regi care încã li se împotriveau sã fie nevoiþi sã predea cetãþile lor, aºa cum se predase Sihemul. Pasajul, plin de însemnãtate, spune: "Nouã ni se va întâmpla acelaºi lucru dupã ce Labaja ºi þara Sakmi (Sihem) au fost date toate la Habiru (evreilor)". Existã deci motiv pentru a trage concluzia cã regele Sihemului a urmat pilda gabaoniþilor ºi s-a supus fãrã luptã. Pentru a pedepsi cetãþile care se predaserã de bunãvoie israeliþilor, regele amorit din Ierusalim a fãcut o alianþã cu patru principi din Palestina de Sud ºi ameninþau sã punã stãpânire pe Gabaon. Rãspunzând la o cerere gabaonitã urgentã de ajutor, Iosua a înaintat împotriva celor cinci regi ºi le-a înfrânt

oºtirile în memorabila bãtãlie de la Azeca ºi Macheda, pentru care ziua a fost prelungitã ca rãspuns la rugãciunea lui Iosua. Cei cinci regi au cãzut în mâinile lui Iosua ºi au fost uciºi, iar în campania care a urmat, au fost cucerite mai multe cetãþi din sud. Totuºi nu s-a fãcut nici o încercare nici de a desfiinþa populaþiile înfrânte, nici de a recupera cetãþile lor. Dimpotrivã, israeliþii, dupã ce au cucerit cetãþile canaanite, se pare cã le-au înapoiat locuitorilor lor, retrãgându-se apoi în tabãra lor de la Ghilgal, pe Iordan (Iosua 10). Ulterior, a fost întreprinsã o campanie împotriva unei alianþe ostile, sub conducerea regelui Haþorului din nord. În bãtãlia ce a avut loc la Merom (lacul Huleh), israeliþii au fost din nou victorioºi. Deºi au distrus Haþorul cu totul ºi i-au urmãrit pe vrãjmaºii lor care fugeau, n-au fãcut încercarea de ocupare permanentã a acestei pãrþi a þãrii, ci au lãsat-o vrãjmaºilor lor înfrânþi, aºa cum fãcuserã cu þara din sud (Iosua 11). Singurele campanii militare ulterioare, conduse în timpul perioadei de cuceriri, au fost acelea ale lui Caleb împotriva Hebronului, a fratelui sãu Otniel împotriva Debirului (Iosua 14,6-15; 15,13-19; Jud 1,10-15) ºi a triburilor lui Iuda ºi Simeon împotriva Ierusalimului (Jud 1,3-8). Totuºi multe dintre cetãþile cucerite în cursul diferitelor campanii nu au fost ocupate, de exemplu, Ierusalimul (Jud 1,8; cf. v. 21 ºi 2 Sam 5,6-9), Taanachul (Iosua 12,21; cf. Jud 1,27), Meghido (Iosua 12,21; cf. Judecãtori 1,27), Ghezerul (Iosua 12,12; cf. 1 Regi 9,16) ºi altele. Rapoartele biblice spun, de asemenea, cã regiuni întregi, ca Filistia, Fenicia ºi Siria de nord ºi de sud (Iosua 13,2-6), au rãmas neocupate. Cucerirea Canaanului, un proces treptat - Concluzia trasã din aceste afirmaþii este cã, în cursul acestei perioade de cucerire, s-a fãcut numai o încercare de câºtigare a unui punct de sprijin. Diferiþi regi locali ºi coaliþii au fost înfrânte, deoarece contestau dreptul evreilor de a se aºeza în Canaanul de vest. Totuºi se pare cã nu s-au fãcut încercãri serioase de cãtre israeliþi de a-i disloca pe toþi canaaniþi din cetãþile ºi fortificaþiile lor, deºi câteva cetãþi au fost luate în posesie pe vremea aceea. Dupã ce petrecuserã ultimii 40 de ani în pustie ca nomazi, evreii pare sã fi fost satisfãcuþi sã se aºeze ca locuitori în corturi în Canaan. Atâta vreme cât gãseau pãºuni pentru vitele lor ºi nu erau molestaþi de locuitorii indigeni, ei nu aveau dorinþa de a trãi în cetãþi fortificate, aºa cum fãceau canaaniþi. Deºi Iosua a împãrþit þara între cele 12 triburi, aceastã divizare era în special în anticiparea ocupãrii depline din partea lor a regiunilor respective. Lucrul acesta poate fi bine vãzut dintr-un studiu al listelor date în Iosua 15-21, în care sunt amintite multe cetãþi care nu au fost posedate decât cu secole mai târziu, dar, când evreii au devenit mai puternici, i-au fãcut pe canaaniþi tributari (Jud 1,28), ºi cu timpul i-au deposedat. Procesul acesta a fost treptat ºi a cerut sute de ani, nefiind complet înainte de timpul lui David ºi Solomon. Este posibil ca în Fapte 13,19, Pavel sã se refere la aceastã lungã perioadã de cucerire, de la Iosua la Solomon. Potrivit cu cele mai timpurii manuscrise ale Noului Testament, textul acesta spune astfel: "Dupã ce a distrus ºapte naþiuni în Canaan, el le-a dat þara ca moºtenire în curs de 450 de ani." (R.S.V.), aceasta însemnând cã a fost nevoie de 450 de ani ca întreaga þarã sã fie luatã în stãpânire ca moºtenire.

Tabloul acesta al cuceririi treptate a Canaanului de cãtre evrei, prin punerea laolaltã a tuturor dovezilor biblice, e susþinut de dovezi istorice, aºa cum se poate afla din scrisorile Amarna ºi din alte surse extrabiblice ale acelei perioade ºi ale secolelor urmãtoare. Scrisorile Amarna, scrise toate în decursul primei jumãtãþi a secolului al 14-lea, ne dau un tablou sugestiv despre ceea ce s-a petrecut în acel timp. Multe dintre scrisorile acelea Proverbeeneau din Palestina ºi mãrturisesc viu despre condiþiile haotice care existau în þarã potrivit cu vederile canaanite. Cele mai instructive sunt scrisorile lui Abdu- Kheba, regele Ierusalimului, care se plângea amar cã regele Egiptului fãcea pe surdul la cererile lui de ajutor, deoarece Habiru, probabil evreii (vezi Gen 10,21; 14,13), sporea în putere în þarã, în timp ce el ºi ceilalþi cârmuitori locali ai þãrii duceau împotriva lor o luptã în pagubã. În altã scrisoare (nr 271), el declara: "Împãratul, Domnul meu, sã-ºi apere þara de mâna lui Habiru ºi dacã nu, atunci sã trimitã care ca sã ne ia, ca nu cumva slujitorii noºtri sã ne loveascã". Revãrsându-ºi întristarea pentru cã toate cererile lui stãruitoare fuseserã în zadar ºi cã nu primise nici arme, nici forþe, el întreba cu toatã seriozitatea: "De ce îl iubiþi pe Habiru ºi îi urâþi pe guvernatori [credincioºi]?" (nr 286). El îl avertiza pe faraon în aceeaºi scrisoare: "Habiru pradã toate þãrile împãratului. Dacã sunt trimiºi arcaºi [pentru a-l ajuta în lupta lui] în anul acesta, þãrile împãratului, Domnul meu, vor rãmâne [intacte], dar dacã nu sunt [trimiºi arcaºi], þãrile împãratului, Domnul meu, vor fi pierdute". Apoi, el adãuga câteva cuvinte personale pentru scribul care avea sã citeascã scrisoarea lui faraon, rugându-l sã prezinte chestiunea în cuvinte elocvente împãratului, întrucât toate þãrile palestiniene ale lui faraon erau pierdute. Aceste câteva citate din scrisorile lui Abdu-Kheba din Ierusalim, care ar putea sã fie multiplicate de multe ori, pot fi îndestulãtoare pentru a arãta cum vedeau canaaniþi însãºi stãrile politice ale þãrii lor în timpuli cuceririi ºi imediat dupã perioada descrisã în cartea lui Iosua. Scrisorile acestea aratã cã mulþi principi canaaniþi, ca aceia din Ierusalim, Ghezer, Meghido, Aco, Lachiº ºi alþii, erau încã în posesia statelor-cetãþi ale lor la zeci de ani dupã ce evreii trecuserã Iordanul, dar cã le era fricã de moarte ca nu cumva zilele lor sã fie numãrate ºi cã Habiru, cei urâþi de ei, urma sã le ia tronul ºi posesiunile. Tabloul acesta este cu totul în acord cu acela obþinut dintr-un studiu al rapoartelor biblice. Însã, numele regilor din Scrisorile Amarna nu sunt aceleaºi cu cele menþionate în Biblie ca ºi conducãtori ai aceleiaºi cetãþi. Regele Ierusalimului e numit Adoni-Þedec în Iosua 10,1, dar Abdu-Kheba dupã scrisorile Amarna; regele Ghezerului era Horam dupã Iosua 10,33, dar Yapahu dupã scrisorile Amarna. Regii canaaniþi menþionaþi în Iosua au fost biruiþi ºi omorâþi de evrei la foarte puþin timp dupã invadarea þãrii, în 1405 î.Hr., în timp ce regii menþionaþi în scrisorile Amarna au trãit câþiva ani mai târziu, când evreii se aºezaserã în þarã ºi luaserã în stãpânire mai multe regiuni. Faptul cã unele dintre cetãþile deja menþionate, precum: Ierusalim, Ghezer, Meghido ºi altele, au rãmas în mâinile principilor indigeni sau guvernatori egipteni timp de secole dupã invazia evreilor, e atestat nu numai de Biblie, dar ºi de alte rapoarte. Fortãreaþa

canaanitã importantã din Bet-ªan, de exemplu, e menþionatã în Judecãtori 1,27 ca o cetate necuceritã printre cele alocate lui Manase de Iosua. Faptul acesta e confirmat de o notiþã din scrisoarea Amarna (nr 289), ºi anume conducãtorul din Gat avea o garnizoanã în Bet-ªan, lucru care înseamnã cã israeliþii nu se poate sã fi stãpânit cetatea la data aceea. Cãtre sfârºitul secolului al XIV-lea, Seti I al Egiptului a ocupat cetatea, în cursul primei sale campanii asiatice, ºi a înãlþat stele de victorie în templele ei. Prezenþa unei stele asemãnãtoare cu aceea a lui Ramses II ºi alte monumente egiptene ale secolului al XIII-lea î.Hr., scoase la ivealã prin sãpãturi recente din ruinele de la Bet-ªan, dovedesc mai departe cã cetatea aceasta a rãmas pentru mult timp în mâinile egiptene, în vreme ce evreii ocupau mari pãrþi din þarã. Lucrul acesta este adevãrat ºi cu privire la Meghido ºi alte câteva cetãþi. Perioada Judecãtorilor - Perioada aceasta de aproximativ 300 de ani (vezi p128-129) a fost bine caracterizatã în cuvintele de încheiere a cãrþii Judecãtorilor (cap 21,25), ca un timp când "fiecare fãcea ce-i plãcea". Acesta a fost un timp alternant de tãrie ºi slãbiciune politicã ºi religioasã. Dupã ce ajunseserã sã se stabileascã în pãrþile muntoase ale Canaanului, poporul Israel a trãit printre naþiunile þãrii. Ei ºi-au aºezat sanctuarul la ªilo, unde a rãmas cea mai mare parte din timp. Cea mai mare parte din populaþie trãia ca nomazi în corturi ºi poseda puþine dintre cetãþile þãrii. Ei erau împãrþiþi în unitãþi tribale ºi le lipsea unitatea naþionalã, lucru care le-ar fi dat tãrie pentru a rezista multora din duºmanii din jurul lor pe toate laturile. Cântarea Deborei aratã lãmurit cã, pânã ºi în timpurile de crizã ºi de mare nevoie, unele triburi au rãmas departe de fraþii lor în suferinþã, dacã ei înºiºi nu erau atinºi de opresori. Trãind în felul acesta printre canaaniþi, evreii au fost aduºi în strânsã legãturã cu religia þãrii ºi cu sistemul ei de cult. Acesta pãrea atât de atrãgãtor, încât mare parte din populaþie a acceptat religia canaanitã. Perioadele repetate de apostazie au fost totdeauna urmate de perioade de slãbiciune moralã, o situaþie care le dãdea prilej vrãjmaºilor mai puternici sã-i oprime. În astfel de perioade de necaz, apãrea invariabil un conducãtor politic puternic ºi mânat de Duhul lui Dumnezeu, conducându-l pe poporul Lui - în întregime sau în parte - prin pocãinþã, înapoi la Dumnezeu. Fiind de obicei în acelaºi timp un conducãtor militar, el aduna un trib sau mai multe în jurul lui ºi îi elibera pe aceia care erau oprimaþi. Fiecare dintre aceºti mari conducãtori era numit în evreieºte shophet, "judecãtori". Titlul acesta cuprindea mai multã putere ºi autoritate decât sugereazã cuvântul nostru modern. Ei ofereau atât conducere spiritualã ºi politicã, cât ºi funcþii judecãtoreºti ºi militare. Primii Judecãtori - Cel dintâi dintre aceºti judecãtori a fost fratele mai tânãr al lui Caleb, Otniel, care a eliberat naþiunea sa de oprimarea de 8 ani din partea regelui Cuºan-Riºeataim din Mesopotamia, probabil unul dintre principii Mitani al cãrui nume nu a fost gãsit în afarã Bibliei - lucru care nu e de loc curios, având în vedere faptul cã materialul-sursã, Mitanii, este fragmentar. Perioada aceasta probabil a coincis cu ultimii ani ai Dinastiei a Optsprezecea a Egiptului - domniile lui Smenkhkare, Tutankhamen, Eye ºi Harmhab - când un rege urma dupã altul în succesiune rapidã.

Probabil cã, pe vremea aceasta, Seti I, primul rege puternic al Egiptului, în decurs de mai mulþi ani, a invadat Palestina ºi a zdrobit o rebeliune canaanitã în partea de est a Vãii Isreel. Faptul cã cetãþile canaanite au fost readuse sub suzeranitatea egipteanã, nu i-a afectat pe israeliþi, care probabil nu luaserã parte la rebeliune ºi nu posedau cetãþi pe care egiptenii le puteau pretinde ca fiind ale lor. Deºi Tayaru ºi Ruhma încã nu au fost identificaþi, Iarmut a fost una din cetãþile pe care Iosua le-a repartizat leviþilor, în teritoriul lui Isahar (Iosua 21,29). Totuºi e posibil ca Seti I sã fi luptat astfel împotriva unor oarecare evrei din tribul lui Isahar, pentru cã el menþioneazã pe un monument sãrãcãcios gãsit la Beth-shan cã "evreii [Apiru] din muntele Iarmut, împreunã cu Tayaru, erau angajaþi într-un atac împotriva nomazilor din Ruhma". Deºi Tayaru ºi Ruhma nu au fost încã identificaþi, Iarmutul era unul dintre cetãþile pe care Iosua le-a repartizat leviþilor din teritoriul lui Isahar (Iosua 21,29). Asfel, Seti I avea sã lupte împotriva unor evrei din seminþia lui Isahar, pedepsindu-i poate pentru cã i-au atacat pe aliaþii sãi, dar consecinþele pentru evrei par sã nu fi fost prea extinse, sau rapoartele biblice ar fi indicat aºa ceva. Totuºi, nu trebuie sã se uite niciodatã, cartea Judecãtorilor raporteazã istoria lui Israel în decursul aproape 300 de ani, conþinând numai un raport fragmentar a tot ceea ce s-a petrecut în decursul acestei lungi perioade. Ehud, al doilea judecãtor, a eliberat triburile sudice de oprimare de optsprezece ani din partea moabiþilor, amoniþilor ºi amaleciþilor, ucigându-l pe regele moabit, Eglon. Cei 80 de ani de odihnã de care s-au bucurat triburile sudice dupã atacul eroic al lui Ehud coincid în parte cu îndelungata domnie a lui Ramses II al Egiptului. Acest faraon a mãrºãluit prin Palestina pe drumul de pe litoral, care nu era în mâinile israeliþilor, pentru a-l întâmpina pe regele hittit la Kadeº, pe Orontes, la renumita bãtãlie de la Kadeº. Aici, atât Ramses, cât ºi hittiþii, au pretins victorie. Altminteri, Ramses pare sã nu fi avut preocupãri serioase cu privire la posesiunile sale asiatice. El a menþinut garnizoana în cetãþile palestiniene Bet-ªan ºi Meghido, care se aflã în Valea Isreel ºi probabil ºi în anumite cetãþi strategice de pe litoral. Câtã vreme israeliþii nu contestau posesiunea lor asupra acestor cetãþi, aºezarea lor în pãrþile muntoase ale Palestinei nu era o preocupare pentru faraon. În câteva inscripþii, Ramses II menþioneazã cã sclavii evrei (Apiru) erau angajaþi în diferite activitãþi de construcþie în Egipt; de unde tragem concluzia cã, ocazional, evreii au cãzut în mâinile comandanþilor oºtirii sale din Palestina. De asemenea, este posibil ca aceºti israeliþi sã fi fost fãcuþi sclavi de cãtre regele canaanit Iabin al Haþorului, când în decurs de 20 de ani din timpul domniei lui Ramses II, i-a oprimat pe evrei. Conducerea eroicã a Deborei ºi a lui Barac a pus capãt acestei situaþii nefericite. Exercitarea funcþiei de judecãtor de cãtre Ghedeon - Cei 80 de ani de odihnã care au urmat dupã eliberarea Israelului de cãtre Ehud de sub apãsarea moabitã au fost întrerupþi de o oprimare madianitã care a durat 7 ani. Probabil, în cursul acestei perioade, Merneptah, fiul lui Ramses II, a atacat Palestina, atac cu care se fãleºte în vestita Stelã Israel. Aici, el pretinde cã l-a distrus pe Israel, aºa cã nu i-a mai rãmas "sãmânþã". Raportul lui, evident, reflectã tendinþa obiºnuitã egipteanã de a exagera, iar pretenþia lui cã l-a

distrus complet pe Israel nu urmeazã sã fie luatã în serios. Cu toate acestea, pare lucru sigur din spusele lui cã el s-a ciocnit cu israeliþii undeva în Palestina, cu prilejul acesta. Ghedeon, unul dintre distinºii judecãtori, ºi-a eliberat poporul din oprimarea madianitã, lovind o mare armatã strãinã cu o micã ceatã de rãzboinici israeliþi credincioºi, vigilenþi ºi îndrãzneþi. Istoria faptelor lui vitejeºti ºi a serviciului sãu ca judecãtor descoperã, de asemenea, cã din când în când izbucneau certuri între triburi ºi cã poporul avea o puternicã dorinþã dupã o conducere unificatã, exprimatã în oferta regalitãþii, fãcutã de ei lui Ghedeon - o onoare pe care el a refuzat-o înþelepþeºte. Evenimente de mare însemnãtate au avut loc în decursul celor 40 de ani, cât timp a fost judecãtor Ghedeon. În timp ce Israel trãia în pãrþile muntoase ale Palestinei, Popoarele maritime au înaintat de-a lungul regiunilor de coastã, în timpul domniei lui Ramses III, în încercarea lor lipsitã de succes de a invada Egiptul. În timpul acesta s-au dat bãtãlii sângeroase pe uscat ºi pe mare. Victoriile egiptene asupra acestor invadatori cu timpul au îndepãrtat valul acestor mari migraþii de popoare ºi au izbãvit Egiptul de una dintre cele mai grave primejdii care au ameninþat vreodatã existenþa lui naþionalã; unele dintre triburile înfrânte s-au întors spre nord cãtre Asia Micã de unde veniserã înainte de invazia asirianã. Altele însã s-au aºezat în regiunile fertile de pe þãrmul Palestinei. Între acestea au fost Tjkkeri, în vecinãtatea Dorului, pânã la sud de muntele Carmel, în plãcuta câmpie a Saronului, ºi filistenii care au întãrit triburi înrudite care ocupaserã de mai multã vreme câteva cetãþi de pe þãrmul Palestinei de sud-vest. Israeliþii, care au urmãrit cu multã îngrijorare evenimentele mari care aveau loc atât de aproape de locuinþele lor, nu-ºi dãdeau încã seama cã aceºti filisteni urmau în curând sã devinã cei mai îndârjiþi vrãjmaºi ai lor. Când Ghedeon a murit dupã un timp de 40 de ani ca judecãtor, fiul sãu Abimelec, cu ajutorul oamenilor din Sihem a uzurpat stãpânirea, omorându-i pe toþi fraþii sãi, ºi s-a autoproclamat rege. Domnia lui însã a durat numai 3 ani ºi s-a sfârºit aºa cum începuse, în vãrsare de sânge. E lucru îndoielnic ca aºa-numitul lui regat sã-ºi fi extins puterea dincolo de vecinãtatea Sihemului. Ultimii judecãtori - Dupã el, au venit judecãtorii Tola din Isahar (23 de ani) ºi Iair din Galaad (22 ani). Nu sunt raportate evenimente importante în acest timp, un fapt care pare sã arate cã cei 45 de ani ai conducerii lor au fost oarecum lipsiþi de evenimente. Dupã moartea lui Iair, au început douã oprimãri aproximativ în acelaºi timp, una în rãsãrit din partea amoniþilor, care a durat 18 ani ºi i s-a pus capãt de cãtre generalul haiduc Iefta, ºi una în apus din partea filistenilor, care a durat 40 de ani. Aceastã oprimare filisteanã a avut efecte mult mai dezastruoase asupra evreilor decât oricare alte timpuri de strâmtorare. Dupã cum s-a notat deja, Iefta a fãcut o importantã declaraþie cronologicã (Judecãtori 11,26) la data când a început rãzboiul sãu de eliberare împotriva amoniþilor. El pretinde cã,

pânã la data aceea, Israel trãise timp de 300 de ani în Heºbon ºi în cetãþile învecinate care fuseserã luate de la regele amorit Sihon, sub conducerea lui Moise, ºi cã amoniþii nu aveau nici un drept de a contesta posesiunea de cãtre Israel a acestor cetãþi. Cei 6 ani ai lui Iefta ca judecãtor trebuie sã fi început aproximativ la 300 de ani dupã terminarea celor 40 de ani de peregrinare în pustie, deci cam prin 1106 î.Hr. În timp ce triburile rãsãritene erau chinuite de amoniþi, cei din apus au îndurat furia filistenilor. Dupã ce îºi consolidaserã poziþia în regiunea de litoral a Palestinei de sud, unde nu fuseserã molestaþi de urmaºii extrem de slabi ai lui Ramses III al Egiptului, filistenii ºi-au îndreptat atenþia cãtre hinterland ºi au subjugat triburile israelite învecinate, în special Dan, Iuda ºi Simion. Aceastã oprimare a început pe vremea când Eli era mare preot, în a cãrui familie a crescut Samuel. La scurt timp dupã începutul acestei oprimãri, s-a nãscut Samson ºi, când a ajuns la vârsta de bãrbat, i-a hãrþuit pe opresorii naþiunii sale timp de 20 de ani, pânã l-au luat prizonier. Înzestrat cu putere supranaturalã, Samson a pricinuit mult rãu filistenilor. Dacã ar fi avut un caracter disciplinat, el ar fi putut sã devinã eliberatorul lui Israel, în loc sã aibã parte de o moarte infamãEste posibil ca, în cursul acestor ani, filistenii sã fi câºtigat bãtãlia de la Afec ºi sã fi capturat chivotul, omorându-i ºi pe cei doi fii ai marelui preot Eli. Bãtãlia aceasta a marcat punctul cel mai de jos din istoria lui Israel din timpul perioadei judecãtorilor, cam 300 de ani dupã ce tabernaculul fusese mutat de Iosua la ªilo (PP 514). De aici ºi data pentru acest eveniment - cam 1100 î.Hr. Dupã bãtãlia dezastruoasã de la Afec, Samuel ºi-a început lucrarea spiritualã ca ºi conducãtor al lui Israel. Totuºi el nu a fost gata imediat sã ducã un rãzboi cu succes împotriva filistenilor, cu puterea lor superioarã ºi cu tehnica lor de rãzboi. Oprimarea aceasta a durat încã 20 de ani, dar s-a sfârºit cu victoria israeliþilor sub Samuel la bãtãlia de la Ebenezer (1Sam 7,13; PP, p. 591). Dupã Ebenezer, Samuel a beneficiat de un timp paºnic ºi de foarte mare succes ca judecãtor peste Israel. Aceasta trebuie sã fi durat cam 30 de ani, pânã când s-a plecat în faþa cererii poporului dupã un rege. Fii lui Samuel, când au fost puºi ca succesori ai lui, s-au dovedit necorespunzãtori ºi au fost respinºi de popor. O datã cu încoronarea lui Saul ca rege al întregii naþiuni, s-a terminat era eroicã ºi a început o nouã erã. Înainte de data aceasta, forma de guvernare a lui Israel fusese teocraþia, întrucât conducãtorii erau, presupus, rânduiþi de Însuºi Dumnezeu, dar, curând, s-a dezvoltat ca o monarhie ereditarã. ("Teocraþia s-a terminat formal la cruce". DA, p. 737.) Condiþiile din timpul judecãtorilor - Tristele condiþii care au existat în Palestina în timpul judecãtorilor sunt astfel reflectate în douã documente literare din Egipt. Acestea sunt atât de interesante ºi luminãtoare, încât o scurtã descriere a conþinutului lor trebuie sã fie datã aici. Prima este o scrisoare satiricã în care e descrisã cãlãtoria unui mahar (trimis egiptean) prin Siria ºi Palestina. Documentul Proverbeine din a doua jumãtate a secolului al XIII-lea î.Hr., ceea ce este posibil sã fi fost contemporan cu oprimarea madianitã cãreia Ghedeon i-a pus capãt.

Poze

Poze din Corint si Efes

Documentul descrie drumurile palestiniene ca nãpãdite de modaroºi, stejari ºi cedrii, care "ajungeau pânã la cer", fãcând cãlãtoria dificilã. Se afirma cã leii ºi leoparzii sunt numeroºi, un detaliu care aminteºte despre experienþele lui Samson ºi ale lui David ( Jud 19,5; 1 Sam 17,34 ). De douã ori trimisul a fost de prãdat de hoþi. Într-o noapte, i-au furat calul ºi hainele; cu altã ocazie, arcul, cuþitul prins în teacã ºi tolba cu sãgeþi. De asemenea, a întâlnit beduini despre care el spune cã "inimile nu le erau blânde". L-a cuprins tremuratul ºi pãrul i s-a zbârlit, în timp ce sufletul "îi stãtea în mânã". Totuºi, nefiind nici el un model de moralitate, a fost prins într-o escapadã cu o tânãrã din pãrþile locului la Iopa ºi a plãtit ca sã-ºi recapete libertatea numai vânzându-ºi cãmaºa de in fin egiptean. Istorisirea aceasta, scrisã în forma unei scrisori, chiar dacã este o nãscocire, aratã o remarcabilã cunoaºtere a topografiei ºi geografiei palestiniene. Printre multe alte locuri binecunoscute, el menþioneazã Meghido, Bet-ªan, Aco, Sichem, Achºaf ºi Sarepta. Istorisirea ilustreazã viu starea de nesiguranþã aflatã în þarã, unde drumurile rele, tâlharii ºi beduinii, cu înfãþiºarea lor înspãimântãtoare, erau ceva obiºnuit. Descrierea condiþiilor triste întâlnite în Palestina reaminteºte experienþa levitului cãlãtor, descrisã în Judecãtori 19, ºi afirmaþia cã "fiecare fãcea ce voia" (Judecãtori 21,25). A doua istorisire, scrisã în prima jumãtate a secolului al XI-lea î.Hr., la culmea oprimãrii filistene, dupã ce chivotul fusese luat în bãtãlia de la Afec, descrie cãlãtoria lui Wenamon, un agent regal egiptean, spre cetatea portfenicianã, Bylos, pentru a cumpãra lemn de cedru pentru barca lui Amen. Wenamon fusese trimis de regele preot, Heri-Hor din Teba ºi i se dãduse o statuie de aur a zeului Amen ca sã-l protejeze pe drum ºi sã-i dea succes în

misiunea lui. Totuºi i se dãduse doar 1 1/2 libre de aur ºi 7 3/4 libre de argint ca bani spre a cumpãra lemnul de cedru dorit. Wenamon a plecat din Egipt cu corabia, dar când a ajuns în cetatea portuarã Dor, care era în mâna Tjekkerilor, i s-au furat aurul ºi argintul. El a fãcut plângere la regele local, dar a refuzat sã-ºi asume vreo responsabilitate pentru furt. Dupã ce Wenamon petrecuse 9 zile în Dor fãrã sã-ºi gãseascã banii furaþi ºi nici pe hoþi, a furat el însuºi cam 7 1/2 libre de argint ºi apoi a plecat cu corabia la Byblos. Totuºi regele din Byblos a refuzat sã-l vadã timp de 29 de zile ºi a ordonat sã fie alungat din cetatea sa. În ziua a 29-a de la sosirea lui, unul dintre pajii regelui a avut o frenezie vizionarã în numele lui Amen ºi l-a sfãtuit pe rege sã-i acorde lui Wenamon un întrevedere. În cursul convorbirii acestuia, regele a fost extrem de lipsit de politeþe ºi a cerut sã i se prezinte scrisori de acreditare, spunându-i lui Wenamon cã, pentru un transport anterior de cedru, se plãtise 250 de libre de argint. I-a arãtat clar cã el era stãpânul Libanului, cã nu avea nici o obligaþie faþã de Egipt, deºi admitea cã poporul lui datora mult culturii þãrii Nilului. Regele din Byblos, în cele din urmã, a admis sã trimitã un transport de cedru la Egipt ºi a primit ca platã un transport de piei, suluri de papirus, pânzã de in regalã, aur, argint din Egipt. Trunchiurile de cedru au fost apoi tãiate ºi îmbarcate, ºi la data aceea, regele fenician i-a amintit lui Wenamon cã un emisar anterior a trebuit sã aºtepte la Byblos 17 ani ºi cã în cele din urmã murise fãrã sã obþinã cedrul sãu. Lucrul acesta intenþiona sã-i arate lui Wenamon cã, în Asia, prestigiul Egiptului ajunsese de nimic ºi cã ambasadorii lui nu se mai bucurau de respectul pe care erau obiºnuiþi sã-l primeascã. Când Wenamon a fost în cele din urmã gata sã pãrãseascã portul Byblos ºi ºi-a îndreptat corabia spre Egipt, a descoperit cã Tjekkeri îl aºteptau cu corãbiile lor ca sã-l captureze pe el ºi încãrcãtura lui de lemn de cedru. El a izbutit totuºi sã fugã cu corabia la Cipru, unde cu greu a reuºit sã scape sã nu fie omorât de indigenii neprietenoºi. Din nefericire, papirusul se întrerupe la acest punct al povestirii ºi, prin urmare, restul întâmplãrii nu este cunoscut. Ea trebuie totuºi sã fi avut un sfârºit fericit, altfel egiptenii nu l-ar fi scris ºi pãstrat. Istorisirea misiunii lui Wenamon e instructivã ºi pentru faptul cã scoate în evidenþã condiþiile politice haotice din Palestina în perioada judecãtoriilor. Ea aratã ca Egiptul îºi pierduse orice autoritate în Siria ºi cã un emisar egiptean, a cãrui sosire mai înainte ar fi rãspândit respect, putea acum sã fie tratat cu dispreþ ºi desconsiderare. Vedem mai departe cã circulaþia era nesigurã, cã oamenii jefuiau ºi erau jefuiþi ºi cã nimeni nu era sigur de viaþa lui. VII. Egiptul în declin - De la Dinastia a douãzeci ºi una la cea de a douãzeci ºi cincea (c. 1085 - 663 î.Hr.)

Perioada în discuþie aratã cã Egiptul era la un nivel foarte scãzut. Sursele materiale sunt puþine ºi existã mari goluri în cunoºtinþa noastrã istorica despre perioada aceasta. De asemenea, cronologia egipteanã pentru aceastã perioadã este incertã ºi depinde de scurte referinþe biblice ºi rapoarte mesopotamiene. Întrucât doar câþiva regi egipteni din perioada aceasta sunt amintiþi în Biblie sau în sursele cuneiforme, toate datele dinainte de 663 î.Hr. sunt doar aproximativ corecte. Preoþi - Regi ai Dinastiei a Douãzeci ºi una (c.1085 - c.950 î.Hr.) - Dinastia a Douãzecea, slabii Ramesizi, s-a sfârºit pe la 1085 î.Hr. Tanis, în Delta de rãsãrit a rãmas centrul politic. Acolo, Smendes, a cãrui origine este obscurã, a izbutit sã devinã rege, în timp ce Heri-Hor, marele preot a lui Amen, s-a proclamat rege la Teba, capitala mai timpurie egipteanã de sus. Cei doi regi rivali aveau puþinã putere politicã, iar nivelul cultural al Egiptului a scãzut repede. Deºi un nepot al lui Heri -Hor s-a cãsãtorit cu o fiicã a regelui din Tanis, nu s-a realizat unitatea politicã. Nivelul scãzut al puterii politice în cursul acestei perioade se vede din tratamentul la care a fost supus Wenamon în misiunea lui la Byblos, aºa cum deja s-a amintit. Unul dintre ultimii regi ai acestei dinastii a fost probabil socrul egiptean al lui Solomon (1 Regi 3,19). Dinastiile libiene a Douãzeci ºi doua ºi a Douãzeci ºi treia - (c.950 - c.750 îHr.) E cunoscut cum a avut loc schimbarea de la Dinastia a Douãzeci ºi una la a Douãzeci ºi doua. Primul rege al noii dinastii, ªeºonk, biblicul ªiºak, era un comandant militar libian ºi se poate sã fi uzurpat tronul pe la 950 î.Hr. În cursul Dinastiilor târzii, a Nouãsprezecea ºi timpuriu a Douãzecia, libienii au fost aduºi în Egipt în mare numãr, ca prizonieri de rãzboi. Mulþi au fost apoi folosiþi ca ostaºi în rãzboaiele lui Ramses III împotriva Popoarelor Maritime. Ei au servit la un numãr de regi ca mercenari. Unii au ajuns la cinste ºi în slujbe ca, de exemplu, familie în Heracleopolis în partea de nord a Egiptului de Sus, din care mai mulþi membrii au servit ca ofiþeri în armatã ºi alþii au devenit guvernatori de cetãþi ºi districte egiptene. Când a ajuns la tron, ªeºonk a fost în stare sã înlãture dinastia preoþeascã din Teba. Fãcându-l pe unul dintre fii sãi mare preot al lui Amen, a legat din nou Teba, centrul religios, de monarhie ºi a realizat unitatea politicã în Egipt. Noul rege a fost angajat timp de câþiva ani în restaurarea condiþiilor de ordine în þarã, ºi într-o anumitã mãsurã a reuºit. De îndatã ce a avut mânã liberã în Egipt, ªeºonk ºi-a întors atenþia spre Asia, unde a fãcut un efort hotãrât de a reconstitui vechiul imperiu. În efortul lui a fost favorizat de moartea regelui Solomon ºi de împãrþirea regatului lui Israel în douã state rivale. Campania palestinianã a lui ªeºonk în al cincilea an de domnie al lui Roboam e descrisã pe scurt în 1 Regi 14,25-26 ºi 2 Cronici 12,2-4. Egiptenii au asediat ºi au jefuit multe cetãþi iudaice ºi israelite, printre care bogatul Ierusalim, de unde marile tezaure ale lui Solomon au fost duse în Egipt. ªeºonk a ridicat stele de victorie în Palestina. Un fragment al uneia dintre acestea a fost gãsit la Meghido ºi o statuie a regelui a fost deshumatã în sãpãturile de la Byblos. Când s-a înapoiat în Egipt, ªeºonk ºi-a sãrbãtorit triumful ºi a pus ca o listã

de cetãþi cucerite sã fie gravatã pe unul dintre zidurile marelui templu al lui Amen din Karnak, unde aproximativ o sutã de nume de cetãþi palestiniene au scãpat de forþele distrugãtoare ale naturii ºi ale omului în decursul ultimelor trei milenii. Printre acestea gãsim nume binecunoscute ca Taanach, Meghido, Bet-ªan, Mahanaim, Gabaon, Bet-Horon, Aialon ºi altele. Deºi campania a însemnat un succes temporar, Seºonk nu a fost în stare sã pãstreze Asia ºi sã-ºi impunã permanent voinþa acolo. Încercarea de a reorganiza imperiul asiatic a dat greº. Egiptul era lipsit de puterea lui de mai înainte ºi devenise o putere de mâna a doua. Amplasarea mormintelor Dinastiei a Douãzeci ºi una pânã la a Douãzeci ºi treia a fost necunoscutã pânã când prof. P. Montet, excavatorul francez al ruinelor din Tanis, a descoperit în localitatea aceea oarecare morminte regale ale dinastiilor a Douãzeci ºi una ºi Douãzeci ºi doua. Unele morminte erau nejefuite. Totuºi ele nu conþineau comori atât de fabuloase ca mormântul lui Tutankhamen, deºi au ieºit la ivealã din aceste morminte câteva obiecte de aur ºi de argint. O foarte frumoasã ºi finã brãþarã de aur din mormântul nepotului lui ªeºonk poartã o inscripþie care aratã cã-i fusese datã de bunicul sãu. S-ar putea sã fi fost fãcutã din aurul pe care ªeºonk a ajuns sã-l posede din tezaurele regelui Solomon. Mormântul lui ªeºonk încã nu a fost descoperit. S-ar putea sã conþinã informaþii valoroase cu privire la campania lui asiaticã. Succesorii lui ªeºonk din Dinastia a Douãzeci ºi doua ºi cea din a Douãzeci ºi treia, probabil toþi libienii, au fost regi slavi. Cei 15 regi ai celor douã dinastii au domnit cam 200 de ani (c.950 - c.750 î.Hr.), dar Egiptul era doar o umbrã a sa faþã de ceea ce fusese mai înainte. El nici n-a jucat un rol în lumea politicã ºi nici n-a produs oarecare opere de arhitecturã sau artã, comparabile cu produsele vremurilor de mai înainte. Starea lui realã e corespunzãtor caracterizatã puþin mai târziu de Rapºache, comandantul asirian de oºtire a lui Sanherib, care le spunea oamenilor lui Ezechia (literal): "Iatã, ai pus-o [încrederea] în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântã, care înþeapã ºi strãpunge mâna oricui se sprijineºte pe ea, aºa este faraon, împãratul Egiptului, pentru toþi cei ce se încred în el" (2 Regi 18,21). Deºi observaþiile lui se refereau, de fapt, la Egiptul Dinastiei a Douãzeci ºi patra, nu s-ar fi putut descrie mai bine în alte cuvinte slãbiciunea politicã a dinastiilor libiene. Dinastia a Douãzeci ºi patra din Sais (c.750 - c.715) - Nu se ºtie cum s-a sfârºit domnia libianã din Tanis, sau cum a fost înlocuitã de Dinastia a Douãzeci ºi patra la puþi timp de cãtre principii egipteni, dar cam pe la 750 î.Hr., Egiptul de jos s-a gãsit în mâinile lui Tefnakht din Sais, din Delta de vest. Cu privire la acest rege se ºtie numai cã a încercat sã cucereascã Egiptul de sus care, împreunã cu importanta cetate Teba, era deþinut de etiopieni. Cu privire la fiul lui Tefnakht, Baccharis, cum îl numeau grecii - numele lui egiptean era Bakenrenef -, nu avem informaþii contemporane, dar autorii greci ulteriori povestesc multe lucruri despre el. El era, dupã aceste surse, un rege înþelept ºi un mare legiuitor. Dupã o scurtã domnie de 5 ani (720-715 î.Hr.), el a fost detronat de întâiul rege din dinastia egipteanã ºi omorât (a fost ars). E necesar sã se clarifice la punctul acesta cã avem doar cunoºtinþe fragmentare cu privire la stãrile din Egipt în tot acest timp. Este posibil ca diferiþi domnitori mai mici, în afarã de

Tefnakht ºi Baccharis, sã fi domnit peste pãrþi din Egiptul de jos. În 2 Regi 17,4 se aminteºte despre "So, împãratul Egiptului" ca fiind acela care l-a determinat pe Osea sã se rãscoale împotriva Asiriei. Deºi un monument egiptean (acum în muzeul din Berlin) cuprinde numele regal hieroglific "So" ºi sursele asiriene îl amintesc sub numele de Sib'u, nu avem alte informaþii cu privire la acest rege, care, probabil, a domnit asupra unei mici porþiuni din Deltã. Regii etiopieni ai dinastiei a Douãzeci si cincea (715-663 î.Hr) - Nubia, cunoscutã acum ca Sudanul Anglo-Egiptean, a fost in general numitã Etiopia de autorii clasici. De unde ºi regii etiopieni ai vremurilor vechi erau nubieni ºi nu descindeau de pe platoul înalt abisinian, aºa cum ar indica termenul etiopian. Nubia a aparþinut Egiptului în cursul celei mai mari pãrþi a perioadei ei istorice pânã la Dinastia a Douãzeci ºi Una. Deºi regii egipteni ocazional au trebuit sã înfrângã revolta, Nubia, de obicei, a fost oarecum liniºtitã ºi nu prea a pricinuit necazuri. Totuºi timpul stãpânirii egiptene s-a sfârºit în secolul al X-lea î.Hr., în cursul regilor slabi ai Dinastiei a Douãzeci ºi una, când Nubia a lepãdat jugul egiptean ºi ºi-a întemeiat un regat independent, cu capitala la Napata, în apropiere de muntele Barkal ºi a patra Cataractã a Nilului. Religia egipteanã, care fusese introdusã în Nubia în cursul a multor secole de domnie egipteanã, a fost pãstratã, ºi cultul lui Amen a fost practicat într-un stil mai conservator decât în Egiptul însuºi. Cu prilejul sãpãturilor sale arheologice întreprinse la Napata, egiptologul american G. A. Reisner a acos la luminã piramide, temple ºi palate. El a putut sã reconstruiascã istoria Nubiei din secolul al X-lea pânã pe la 300 î.Hr. ºi sã ne dea lista regilor care au domnit în Napata în succesiune neîntreruptã, pânã când capitala a fost mutatã, din motive necunoscute, la Meroie, cam la 130 de mile (209 km) spre nord de Khartoum, unde regatul Meroitic a durat pânã în anul 355 d. Hr. ºi în schimb a fãcut loc puterii abisiniene din Axum. Dupã ce ºi-a câºtigat independenþa în secolul al X-lea î.Hr., rãmânând apoi în izolare timp de aproape 200 de ani, Nubia a privit cu ochi invidioºi spre Egipt, a cãrui slãbiciune politicã era vãditã pentru oricine. Cam prin anul 750 î.Hr., regele nubian Kaºta a înaintat spre nord ºi a cucerit tot Egiptul de sud, inclusiv Teba, cea mai vestitã si cea mai glorioasã dintre toate cetãþile egiptene. Puterea ecleziasticã cea mai înaltã a templului lui Amen din Teba era Shepenupet II, fiica regelui Osorkon III din Dinastia a Douãzeci ºi treia, numitã "soþia zeilor". Slujba de mare preoteasã exista deja de multã vreme ºi era deþinutã de obicei de o principesã de sânge regal, pentru a asigura loialitatea preoþimii lui Amen faþã de casa dominatoare a Egiptului. Kaºta a obligat-o pe "soþia zeilor" în funcþiune, sã o adopte pe chiar fiica lui drept urmaºa ei, ºi în felul acesta a legat preoþimea lui Amen ºi uriaºele posesiuni ale acelui zeu de dinastia sa. Piankhi, fiul ºi urmaºul lui Kaºta, a calculat cã domnia sa asupra Egiptului de sus era ameninþatã de Tefnakht din Sais, motiv pentru care a înaintat spre nord ºi a cucerit restul

Egiptului. Campania sa e descrisã pe o mare stelã, conþinând unul dintre textele cele mai detaliate ºi mai interesante care ne-au sosit. Deºi tot Egiptul a fost cucerit de Piankhi, s-a retras din nou din Delta ºi l-a lãsat pe Tepnakht în posesiunea ei. Sabaka însã, urmãtorul rege etiopian, a pus capãt Dinastiei a Douãzeci ºi patra, biruind-l ºi omorând-l pe Bocchoris în anul 715 î.Hr., aºa cum deja s-a relatat. Piankhi, dupã ce a cucerit Egiptul, a fãcut Teba capitala sa. Pentru ultima datã, vechea ºi onorata cetate a devenit centrul vieþii ºi culturii europene. Încã o data au fost sãvârºite lucrãri mari de construcþie, ca în cele mai bune zile ale Dinastiei a Optsprezecea. Totuºi noua glorie a durat numai puþin peste 50 de ani (715-663 î.Hr.), apoi a a avut parte de un sfârºit lipsit de glorie, când asirienii au invadat Egiptul ºi au distrus Teba. Egiptul în declin - Urmaºii lui Piankhi au fost ªabaka, ªabataka, Taharka ºi Tanutamon. Conform documentelor recent publicate, Taharka a ajuns la tron prin anul 690 î.Hr., la vârsta de 20 de ani, ca ºi coregent împreunã cu fratele sãu ªabataka. Coregenþa aceasta a durat pânã la moartea celui din urmã, adicã 6 ani mai târziu. De atunci înainte, Taharka a fost unic domnitor pânã în 664 î.Hr., când nepotul sãu, Tanutamon a urcat la tron. Taharka e cunoscut din Biblie sub numele de Tirhaka (2 Regi 19,9). Ni se spune acolo cã Sanherib, pe când asedia Libna din Iudeea, probabil dupã anul 690 î.Hr., a auzit cã Taharka se apropia cu oºtirea lui pentru a-l ajuta pe Ezechia ºi pentru a-l izbãvi pe Iuda de nimicirea cu care era ameninþat. Totuºi nu este nici o dovadã cã Taharka, într-adevãr, a intervenit activ în favoarea lui Ezechia. Este posibil ca zvonul sã nu sã nu fi fost adevãrat. În realitate, cu referire la Dinastia Etiopianã a fost fãcutã declaraþia lui Rapºache (2 regi 18,21) o afirmaþie care era adevãratã nu numai atunci, dar ºi mai târziu, pe vremea lui Nebucadneþar. Dificultãþi în alte pãrþi ale Imperiului Asirian, care cereau întreaga atenþie a lui Sanherib altundeva, ºi catastrofa pe care a suferit-o Sanherib în Palestina au salvat temporar Egiptul ºi au amânat sfârºitul care era evident cã va veni curând pentru mândrul, dar slabul, regat al Nilului. Esarhaddon, urmãtorul rege asirian, a cucerit Egiptul în anul 670 î.Hr. ºi, timp de 7 ani, l-a fãcut Proverbeincie asirianã. A fost recuperatã faimoasa stelã a victoriei lui Esarhadon, ridicatã în localitatea Zenjirli din Siria de nord. Ea îi zugrãveºte pe regii Tirului ºi ai Egiptului (Taharka) ca prizonieri ai regelui Asiriei, cel dintâi fiind zugrãvit ca o figurã mai mare decât cel din urmã, întrucât regele Tirului era considerat mai important decât regele mizerabilului Egipt. Pe o stelã gãsitã la Napata, Tanutamon, ultimul rege etiopian care a domnit peste Egiptul de Sus, povesteºte cã un vis l-a mânat sã încerce cucerirea din nou a Egiptului. El a izbutit sã gâºtige cea mai mare parte din Egiptul de Sus ºi chiar sã ia Memfisul, capitala Egiptului de Jos, dar n-a putut sã alunge garnizoanele asiriene din Deltã. Succesul lui a fost de scurtã duratã ºi a trebuit sã se retragã atunci când Asurbanipal a înaintat împotriva lui ºi a cucerit Teba. Cetatea aceasta, cea mai frumoasã dintre vechile cetãþi egiptene, a fost

complet distrusã. Douã dintre înaltele ei obeliscuri au fost transportate în Asiria pentru a le demonstra asirienilor ºi lumii cã venise o zi nouã ºi cã puterea egipteanã fusese zdrobitã pentru totdeauna. Cuvintele profetului Naum reflectã grozava impresie pe care distrugerea Tebei, regina tuturor cetãþilor antice, a fãcut-o asupra contemporanilor (Naum 3,8). Pentru istoricul urmãtor al Egiptului, vezi secþiunea XIII: "Egiptul în perioada Saitã". VIII. Imperiul Asirian (933-612 î.Hr.) Perioada Imperiului Asirian este doar un episod în lunga istorie a lumii, dar, pentru cercetãtorul Bibliei, ea este de mare însemnãtate din cauza rolului decisiv pe care Asiria l-a jucat în istoria regatelor lui Israel ºi a lui Iuda. Importanþa aceasta poate fi vãzutã din faptul cã Asiria (þara ºi poporul) este menþionatã de vreo 150 de ori în Scripturã.Numele a ºase regi iluºtrii sunt menþionate în Biblie ºi numele a zece regi evrei, 6 din Israel ºi 4 din Iuda, apar în inscripþii regale asiriene. În plus, faptul cã regatul lui Israel a ajuns la sfârºitul lui trist din cauza asirienilor ºi cã Iuda aproape cã a împãrtãºit soarta lui Israel, ar trebui sã fie motive îndestulãtoare pentru un studiu amãnunþit al istoriei asiriene. Aceastã enumerare a contactelor dintre istoria sacrã ºi cea profanã pe vremea perioadei Imperiului Asirian aratã clar cât de importantã este o cunoaºtere a istoriei a acelei naþiuni pentru o înþelegere corectã a evenimentelor care au avut loc în perioada regilor evrei. Þara Asiriei era situatã pe Tigrul de Sus, la nord de Micul Zab, unul dintre afluenþii rãsãriteni ai râului Tigru. De acolo, Asiria se extindea în direcþia nord-vesticã, vreo 80 de mile de-a lungul râului Tigru. Asirienii ºi-au mutat capitala dintr-un loc în altul de câteva ori în cursul istoriei lor. Asur, cea mai veche capitalã, se afla nu departe de Micul Zab ºi pe malul apusean al Tigrului. La micã depãrtare spre nord, era Kar-Tukulti-Ninurta, fondatã de regele al cãrui nume îl purta, Tukurti-Ninurta. La confluenþa Marelui Zab, se afla Kalah, numit acum Nimrud, ºi mai departe spre nord, Ninive, cea mai mare ºi mai vestitã dintre cetãþile asiriene. Capitala aceasta, cam la 50 de mile de Asur, avea forma ovalã, cu ziduri de o lungime totalã de aproximativ 8 mile ºi cu 15 porþi. La câteva mile spre nord de Ninive, se gãsea capitala lui Sargon II, Dur Sharukin, numitã acum Khorsabad. Asirinii erau Akkadieni Semitici de aproape înrudiþi cu babilonienii în ce priveºte rasa, limba ºi civilizaþia. Numeric, ei erau o naþiune micã, dar se distingeau ca negustori ambiþioºi,

rãzboinici cutezãtori ºi curajoºi; conducãtori politici ºi oameni de stat prudenþi, deºi lipsiþi de milã. Asiria era pietroasã ºi se afla în apropiere de munþii de unde se putea extrage piatra de bunã calitate. De aceea, multã piatrã era folositã pentru construirea de edificii monumentale ºi clãdiri publice, ca palate ºi temple. Asirienii au devenit experþi în mânuirea pietrei, aºa cum aratã multe dintre lespezile uriaºe de piatrã care cãptuºeau zidurile palatelor ºi templelor lor. În orice caz, arta aceasta reiese destul de vizibil din taurii sau leii înaripaþi cu cap de om, care flancau porþile cetãþii ºi ale palatului. Fiecare era tãiat dintr-un bloc de piatrã care cântãrea cam 40 de tone. Arta tãiatului pietrei era practicatã nu numai la facerea de reliefuri ºi sculpturi monumentale, dar ºi la gravarea de obiecte mai mici, de exemplu sigilii cilindrice. Acestea prezintã o mare iscusinþã artizanalã. Religia asirianã - Religia asirienilor era asemãnãtoare cu aceea a babilonienilor înrudiþi rasial; de fapt, multe zeitãþi babiloniene au fost adoptate ºi adorate, de exemplu: Marduk, Iºtar, Tamuz ºi altele. Zeul suprem era Asur, vechiul zeu local al cetãþii, care purta numele lui. El era zugrãvit ca un soare înaripat, care-l proteja ºi îl îndruma pe rege, slujitorul lui principal, dar era venerat ºi sub simbolul unui pom reprezentând fertilitatea. De asemenea, influenþa altor naþiuni în religia asirieanã era evidentã. În felul acesta, unele popoare, de exemplu amoriþii, au câºtigat putere asupra asirienilor în prima jumãtate a celui de-al doilea mileniu. În acest fel, zeii Dagon ºi Adad au obþinut recunoaºtere. Alþi cuceritori ai Asiriei, ca hurrii indo-europeni din Mitanni, au lãsat în urma lor concepþiile lor religioase. Aºa se face cã, în religia asirianã, puþin e de gãsit ce era pur naþional ºi mult, ce fusese împrumutat din alte culturi. În Asiria, regele nu era nici un dumnezeu, ca faraon în Egipt, nici reprezentant al lui dumnezeu, ca în Sumeria. El era mare preot ºi general al lui Asur, care împlinea dorinþele ºi campaniile militare ale lui dumnezeu, dând raport periodic despre împlinirea datoriilor sale prin "scrisori cãtre dumnezeu", dintre care unele au fost pãstrate pânã astãzi. Cronologia asirianã - Asirienii au inventat o metodã de a indica anii care, într-o formã modificatã, a fost urmatã ulterior de greci ºi de romani. Slujbaºi de frunte, inclusiv regele, erau numiþi o data în cursul vieþii sã serveascã drept limmu, o slujbã onorificã, necesitând îndeplinirea altor datorii decât aceea de a da numele sãu anului în care era limmu. Echivalentul grec al asirianului limmu este cuvântul eponym; de aici ºi listele cronologice care cuprind numele de limmu sunt numite Canoane Eponimice. Listele acestea sunt de mare valoare la reconstruirea cronologia Asiriei, mai ales aceea a perioadei 900-650 î.Hr. (vezi p. 150). Asiria înainte de Tiglat-pileser I (pânã la c.1112 î.Hr.) - Principii din Asur fuseserã vasali ai dinastiilor domnitoare din Mesopotamia de Sud, când Iluºuma (c. 1850 î.Hr.), pe vremea Dinastiilor Isin ºi Larsa (vezi vol.I p. 136), s-a declarat independent ºi a izbutit sã-ºi extindã puterea peste regiuni întinse care aparþinuserã înainte stãpânilor sãi. Fiul sãu Erisum (c. 1825 î.Hr.), ºi cu atât mai mult strãnepotul sãu Sargon I (c. 1780 Î.Hr.), pare sã se fi preocupat cu ideea stãpânirii lumii. Lucrul acesta se poate deduce din numele Saegon pe

care îl purta, imitându-l pe marele erou ºi întemeietor al imperiului din Akkad, precum ºi din programul lui de expansiune politicã. Campanii militare izbutite au întãrit tânãra naþiune independentã ºi i-au extins teritoriul. Au fost inaugurate legãturi comerciale cu þãri strãine ºi au fost înfiinþate colonii ºi posturi avansate comerciale. Prin arhivele coloniilor din Asia Micã (aºa-numitele tãbliþe capadociene), au devenit disponibile multe informaþii cu privire la extinderea activitãþilor comerciale asiriene. Totuºi scurta perioadã a independenþei asiriene s-a încheiat la scurt timp dupã moartea lui Sargon I. Legãturile comerciale cu Asia Micã au fost întrerupte ºi Asiria însãºi a devenit un os de ceartã între puterile care se ridicau, elamiþii ºi amoriþii. Amoritul ªamºi-Adad I (c.1749-1717 î.Hr.), care pretindea cã tatãl sãu, Ilukapkapu, fusese rege al Assurului, izbutise sã se facã rege al Asiriei. Ca ºi marele sãu contemporan Hamurabi, regele amorit al Babilonului, ªamºi-Adad, plãnuia sã devinã domnitor unic al Mesopotamiei, aºa cum aratã titlurile sale - "Împãrat al universului" fiind cel mai însemnat. El a cucerit marea cetate Mari de pe Eufrat ºi l-a fãcut pe fiul sãu rege al ei. O stelã de victorie gãsitã în cetatea sirianã Mardin descoperã mai departe, cã el ºi-a extins puterea peste Siria de Nord. Când el a murit, a pierit ºi cel mai puternic adversar al lui Hamurabi. Fiul sãu ºi descendenþii ulteriori n-au putut sã continue politica lui, iar Asiria a degenerat încã o data ca o putere de mâna a doua. Nu se ºtie sigur dacã Hamurabi ºi succesorii sãi au exercitat vreodatã suveranitate asupra Asiriei. Apoi au venit hurrii din Mitanni, care au invadat Asiria ºi au fãcut din ea o parte din imperiul lor. Regii asirieni menþionaþi în listele de regi pentru aceastã perioadã nu este posibil sã fi fost mai mult decât vasali. Eriba-Adad (c. 1390-1364 î.Hr.) a fost acela care ºi-a început domnia ca vasal la Mitanni ºi se referea la sine ca principe preoþesc al lui Asur. La moartea lui Tushrata ºi la prabuºirea statului Mitanni, el a devenit din nou rege liber ºi independent. În Ashur-Ubaliþ I (1363-1328 î.Hr.), fiul lui Eriba-Adad, gãsim din nou un domnitor asirian, care cãuta sã promoveze puterea þãrii sale. El a fost un contemporan al regelui egiptean revoluþionar Ikhnaton; de fapt, douã scrisori de ale lui Aºur-Ubalit cãtre acel faraon au fost gãsite în colecþia de la Amarna. În cea dintâi, el se numeºte rege al þãrii Asur, dar în a doua îºi dã titlul de frate al lui faraon. Prin aceasta, el pretinde cã este un mare rege, ca unul care a luat locul pe care mai înainte îl deþinuse regele din Mitanni în politica lumii. Asur-uballit era un cârmuitor energic ºi ºtia cum sa-ºi atingã scopurile. El a ocupat Mesopotamia de Sus pânã la Carchemiº ºi a forþat Babilonia Kasitã sã recunoascã supremaþia lui asupra Mesoptamiei de Sud. A fost totuºi necesar ca lucrarea lui Ashur-uballit sã fie repetatã de mai multe ori de cãtre urmaºii lui, pânã când puterea Asiriei asupra întregii Mesopotamii avea sã fie recunoscutã, chiar ºi numai într-o mãsurã limitatã. De aceea citim în analele regale cã regii succesivi au fãcut campanii militarii repetate împotriva þãrii Hanigalbat, numele sub care Þara Mitanni era cunoscutã în timpurile de mai târziu. Ei au luptat ºi împotriva hittiþilor

mai puternici spre vest. Sorþii rãzboiului nu au fost totdeauna de partea Asiriei, ºi teritorii care fuseserã câºtigate prin campanii chinuitoare au fost adesea pierdute. Totuºi aceste rãzboaie continue par sã fi întãrit spiritul rãzboinic al populaþiei, micã din punct de vedere numeric, a Asiriei ºi a câºtigat pentru ea respectul altor naþiuni mari. Drept urmare, regii hettiþilor, ai Egiptului ºi Babilonului au fost în cele din urmã forþaþi sã-l recunoascã pe micul rege al lui Asur ca "frate", acceptându-i pretenþia de a fi un rege mare. În felul acesta, secolul al XIII-lea a cunoscut trei mari regi asirieni: Adadnirari I, Salmanasar I ºi Tukulti-Ninurta I. Adadnirari I (c. 1305-1274 î.Hr.), cu privire la care sunt cunoscute lungi inscripþii, a fost un mare cuceritor. El a biruit Babilonia ºi a stabilit o nouã graniþã sudicã a Asiriei care încorpora regiunea Kirkuk. A luptat împotriva guþilor ºi a lullupilor în munþii Zagros, Mts., ºi a cotropit toatã þara Hanigalbat, distrugându-i capitala ºi construind acolo un palat asirian. Salmanasar I (c.1273-1244 î.Hr.) practic a repetat campaniile tatãlui sãu ºi, de asemenea, a înfrânt 8 regi aliaþi din þara Urarti (mai târziu Urartu), regiunea armeanã din jurul lacului Van - în anii de mai tãrziu, unul dintre cei mai teribili vrãjmaºi ai Asiriei. Adadnirari a întemeiat cetatea Calah ºi a mutat capitala de la Asur în noua cetate. Regele urmãtor, Tukulti-Ninurta I (c. 1244-1207 î.Hr), care din nou a mutat capitala într-o nouã aºezare, Kar-Tukulti-Ninurta, era extrem de temperamental ºi fanatic. El a devenit primul rege rãzboinic asirian ale cãrui metode nemiloase de rãzboi sunt, de asemenea, binecunoscute din perioada imperialã de mai târziu. Rapoarte istorice elaborate relateazã campaniile sale împotriva lui Subartu în Mesopotamia de Nord, þãrilor Nairi din Urartu, unde pretinde cã a învins 43 de regi locali, îpotriva guþilor ºi elamiþilor în munþii de rãsãrit, îpotriva ahlamilor (aramei din pustie) ºi împotriva babilonienilor. El l-a capturat pe regele babilonian ºi a adus statuia sacrã a lui Marduc din Babilon la Asur. Totuºi stãpânirea lui la Babilon a fost de scurtã duratã, deoarece babilonienii, sprijiniþi de elamiþi, au scuturat jugul asirian dupã cucerirea cetãþii lor. Sfârºitul lui Tukulti-Ninurta marcheazã sfârºitul primei perioade a cuceririlor asiriene, care duraserã pânã acum aproximativ un secol. Apoi, Asiria a început sã decadã sub o serie de regi neînsemnaþi. Nu existã indicii cã Popoarele maritime, care la aceastã vreme supuneau imperiul ºi invadau Siria, au avut ceva de-a face cu aceastã perioadã de slãbiciune asirianã, mai ales în decursul secolului al XII-lea î.Hr. Tiglat-pileser I ºi dupã (1113-933 î.Hr.) - Idealul asirian de dominaþie mondialã a gãsi un vrednic campion în persoana lui Tiglat-pileser I (1113-1074 î.Hr. Se pare cã asirieni nu au pierdut niciodatã din vedere acest ideal care, din secolul al XIV-lea pânã în al VII-lea, a fost urmãrit stãruitor ori de câte ori împrejurãrile erau prielnice. În decursul primilor ani ai domniei sale, Tiglat-pileser a început sã refacã imperiul mai timpuriu al lui Tukulti-Ninurta I. El a relatat realizãrile sale în documentele vestite acum, pe care el le-a depus în fundaþia templului lui Anu ºi Adad din Assur ºi care au fost folosite în 1857 pentru a

dovedi cã tânãra ºtiinþã a asiriologiei ajunsese majorã. Copii dupã aceste texte au fost date atunci la 4 învãþaþi, care, independent ºi corect, le-au tradus pe fiecare dintre ele, dovedind astfel cã taina (ºarada) scrisului cuneiform fusese rezolvatã (vezi vol. I, p. 111). Regele a fãcut campanii în þãrile nordice Nairi, apoi a mers îpotriva Muskhiilor care de curând nãvãliserã spre est din Asia Micã. Cu timpul a ajuns la Marea Neagrã ºi de asemenea a constrâns Malatia din Hanigalbat sã plãteascã tribut. Dupã terminarea campaniilor sale nordice s-a întors spre sud, a cucerit cetãþile babiloniene Dur-Kurigalzu, Sippar, Babilon ºi Opis, dar le-a îngãduit babilonienilor înfrânþi sã beneficeze de oarecare independenþã. Când Tiglat-pileser a mers în Siria pentru a tãia cedrii din Liban pentru clãdirile lui, principii sirieni ºi fenicieni, printre care cei din Sidon ºi Biblos, i-au plãtit tribut. Totuºi Tirul, bazându-se pe inaccesibilitatea lui pe insulã, a refuzat. Arvat l-a invitat pe rege într-o cãlãtorie pe Mediteranã, unde a vânat un monstru marin. Chiar ºi faraonul Egiptului a trimis cu atenþie daruri puternicului monarh asirian, printre care ºi un crocodil, pe care regele l-a expus public in Assur. Totuºi Tiglat-pileser a vãzut cã e greu sã opreascã presiunea aramenilor care veneau asupra lui val dupã val. Regele acesta asirian a fost un adevãrat ziditor de imperiu, iar regatul lui era cel puþin egal în importanþã cu acelea ale hittiþilor sau egiptenilor din veacurile trecute. Dar era o singurã mare deosebire între imperiile de mai înainte ºi cel nou. Imperiile acelea mai timpurii îi trataserã pe vasali ca pe fiinþe umane ºi adesea se arãtase o anumitã generozitate faþã de vrãjmaºii înfrânþi. Asirienii însã aveau o singurã þintã - sã supunã fiecare naþiune puterii zeului lor Aºur. Aºa cã ei lãsau vrãjmaºilor lor alegerea între supunerea fãrã condiþii sau nimicirea deplinã. Aramenii, pe care geniul militar al lui Tiglat-pileser îi þinuse în frâu, s-au dovedit prea puternici pentru urmaºii lui. Aramenii n-au întâmpinat nici o rezistenþã ºi s-au infiltrat din ce în ce mai mult în regiunile despre care asirienii le pretinserã cã le aparþin. Timp de aproape un secol ºi jumãtate dupã moartea lui Tiglat-pileser, Asiria a fost împinsã înapoi în þara ei de baºtinã, pe Tigru, ºi a jucat rolul unei puteri de mâna a doua, în timp ce aramenii ºi-au continuat cucerirea Siriei ºi a Mesopotamiei de Nord ºi au întemeiat numeroase state-cetãþi. Triburile aramenice din sud, cunoscute mai bine sub numele de chaldei, între timp au cucerit Babilonia ºi au alcãtuit o dinastie care, deºi adesea întreruptã de asirieni în decursul secolelor care au urmat, totuºi a rãmas nedesfiinþatã pânã la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Reînvierea Asiriei de la Asur-dan II la Salmanasar III (933-824 î.Hr.) - Un nou rege asirian a apãrut în persoana lui Asurdan II (933-912 î.Hr.). Ca un vrednic urmaº al lui Tiglat-pileser I, mai înainte de toate, el a reorganizat forþele militare ºi economice ale Asiriei, apoi a început sã recucereascã din pãrþile aramenice ale Mesopotamiei. Analele regale asiriene povestesc cum regii asirieni au condus anual oºtirile lor cãtre nord ºi nord-vest. Cei 5 regi care au urmat lui Asurdan 2 - Adadnirari II (912-890 î.Hr.), Tukulti-Ninurta

II (890-884 î.Hr.), Asurnasirpal II (889-859 î.Hr.) ºi Salmanasar III (859-824 î.Hr.), fiind fiecare fiul predecesorului sãu - par sã fi fost stãpâniþi de o singurã dorinþã, aceea de înfrângere a aramenilor ºi recucerirea teritoriului lor. Poate nici un alt secol al antichitãþii n-a vãzut atâta vãrsare de sânge ca cel de-al XI-lea ºi nicãieri în altã parte nu au fost jertfite atâtea vieþi ca în Mesopotamia de Nord ºi Siria în decursul domniei celor 5 regi amintiþi mai sus. Cu greu a mai fost altcândva încheiate tratate ºi cãlcate atât de des ca în perioada aceasta. Oamenii naþiunilor supuse, care de repetate ori au fost martori la uciderea celor dragi ºi la distrugerea cãminelor ºi ogoarelor lor, par sã fi calculat expediþiile frecvente asiriene ca fiind rânduite de Dumnezeu (vezi Isaia 10,5), în timp ce regii asirieni de partea lor par sã fi considerat ca o datorie sfântã sã rãzbune cu foc ºi sabie rebeliunile continue ale supuºilor lor. Adadnirari II, dupã ce a cucerit þara Hanigalbat, inclusiv capitala ei, Nisibis, a renunþat la obiceiul de a cere tribut anual ºi a fãcut þara o Proverbeincie asirianã. Când a recucerit þara aceasta ca urmare a unei alte revolte, Asurnasirpal II a fãcut-o cu aºa cruzime inumanã, încât o nouã revoltã în aceastã regiune nu a mai fost posibilã. El a reuºit sã-ºi extindã hotarele imperiului din nou la mãrimea aproximativã a vremii lui Tiglat-pileser I. Dar era o deosebire importantã - Asiria era acum cârmuitã cu o mânã se fier, ºi mila nu era cunoscutã acolo unde stãpânea Asurnasirpal. Imperiul a fost împãrþit în Proverbeincii stãpânite de guvernatori asirieni. Proverbeinciile constau din districte organizate cu cetãþi ca centre. Populaþiile acestor Proverbeincii erau secãtuite de colectorii asirieni de impozite pânã acolo cã trãiau pentru un singur scop, sã reverse tributul pentru a satisface setea nesãþioasã a monarhului asirian. Salmanasar III, care a venit la tron la o vârstã înaintatã în anul 859 î.Hr., nu numai cã a ºtiut cum sã pãstreze intact imperiul tatãlui sãu, dar a reuºit sã-l extindã în teritorii noi. El a fost primul rege asririan care avut contact cu micul regat al lui Israel. Israel se dezvoltase ca un regat destul de mare în timpul domniei lui David ºi a lui Solomon, când Asiria ºi Egiptul erau prea slabe ca sã se amestece. Totuºi dezmembrarea regatului ebraic în douã state dupã moartea lui Solomon (931-930 î.Hr.) coincidea cu reînvierea puterii asiriene, când Asurdan II a venit la tron în anul 933 î.Hr. ºi privirea asirianã a fost îndreptatã din nou cu lãcomie spre apus. Totuºi, atâta vreme cât lupta s-a dus doar împotriva statelor din Mesopotamia de nord, Israel nu s-a temut prea mult de puternicul stat de pe Tigru; dar, când primejdia cotropirii a venit din ce în ce mai aproape cu fiecare rege nou ºi fiecare expansiune nouã a Imperiului Asirian, regii lui Israel trebuie sã fi cunoscut o alarmã din ce în ce mai mare. În cele din urmã au fost traºi în conflictul acesta, aºa cum cu timpul a fost ºi Iuda. Nu e sigur dacã Ahab, care e menþionat ca unul dintre aliaþii care au luptat împotriva lui Salmanasar III la Qarqar în anul 853 î.Hr., a luat parte la alianþa anti-asirianã din proprie voinþã sau a fost forþat sã facã aºa ceva de cãtre Damasc (Siria). Lucrul acesta va fi discutat în secþiunea regatului divizat, Israel ºi Iuda. De acum înainte, inscripþiile asiriene menþioneazã destul de des regi israeliþi. În decursul urmãtorilor 130 de ani au avut loc

multe ciocniri de interese între cele douã puteri, pânã când regatul lui Israel a urmat exemplul celorlalte state siriene ºi palestiniene spre a deveni o Proverbeincie asirianã. Ne-ar duce prea departe dacã l-am urma pe Salmanasar III în numeroasele lui campanii, despre care existã relatãri solide în cuvinte ºi tablouri, totuºi o scurtã schiþã a realizãrilor lui militare e necesarã pentru a înþelege situaþia politicã din Asia de apus pe vremea profeþilor Ilie ºi Elisei. Regele asirian a cucerit mai întâi Til-Barsip, capitala puternicului stat Arameu, Bit-Adini pe Eufratul de Sus. Populaþia a fost deportatã în Asiria, iar coloniºtii asirieni au fost mutaþi în zonã. Til-Barsip a fost rezidit ºi numit "Castelul lui Salmanasar". De aici înainte, cetatea aceasta a devenit sediul ºi punctul de plecare pentru diferite campanii împotriva unor state cetãþi din Cilicia ºi Siria, a cãror cucerire a deschis minele de argint din munþii Taurus ºi pãdurile munþilor Amanus asirienilor flãmânzi de pãmânt. În Siria, o coaliþie de 12 principi - printre care Ahab al lui Israel - l-a întâmpinat pe Salmanasar la Qarqar în 853 î.Hr. Adadidri, biblicul Ben-Hadad din Damasc, era conducãtorul coaliþiei. Deºi pretindea în cuvinte bombastice cã a câºtigat o victorie strãlucitã, regele Asiriei nu putea ascunde faptul cã cea dintâi întâlnire cu adversarii sirieni s-a sfârºit în cel mai bun caz cu o retragere, poate chiar victorie pentru adversari. Totuºi Salmanasar nu ºi-a uitat þinta, ºi în 848 a fãcut o a doua încercare, practic, împotriva aceleaºi coaliþii. Din nou, aliaþii i-au rezistat cu succes ºi chiar ºi a treia campanie nu a fost un succes deplin. Când Hazael l-a urmat pe Adadidri la tronul Damascului, regele asirian a înaintat pânã la capitala lui Hazael ºi a distrus grãdina lui de palmieri, dar nu a putut sã cucereascã cetatea. Iehu a lui Israel, care uzurpase tronul ºi nu era gata pentru luptã, a considerat cã este un lucru înþelept sã plãteascã tribut. Faptul acesta este zugrãvit pe faimosul Obelisc Negru al lui Salmanasar, care a fost gãsit la Calah, iar este acum în Muzeul Britanic. Regele asirian s-a extins pânã la Mediteranã, la Râul Câinelui, în apropiere de Beirut, mai la sud decât oricare dintre predecesorii sãi. Acolo ºi-a gravat modul în relief pe stâncã. Salmanasar III a câºtigat oarecare teritoriu în nord ºi a ajuns la izvoarele Tigrului, unde a adus jertfe. Totuºi nu a atacat puternicul regat Urartu, care, sub Sardur I, fusese determinat sã rãmânã independent. Mai târziu, Salmanasar a intrat în politica babilonianã cu prilejul certei dintre doi fraþi pentru ocuparea tronului. El a îngãduit Babiloniei sã-ºi pãstreze independenþa, dar a demonstrat puterea asirianã înaintea populaþiei din Mesopotamia de Jos, defilând pânã la Golful Persic, pe drum acceptând tribut în aur, fildeº ºi piei de elefant din partea regiunii de sud a Babiloniei, cuprinzând statul aramaic Bit-Jakin. Faima ºi groaza Asiriei deveniserã atât de mari, încât toate porþile îi erau deschise regelui. De prea puþine ori a fost obþinut un succes atât de mare cu un efort atât de mic. În cursul celei mai mari pãrþi a domniei sale, care a durat peste 30 de ani, Salmanasar s-a bucurat de ajutorul credincios dat de comandantul sãu principal (Turtan), Daian-Aºur. Totuºi, în ultimii sãi ani, a izbucnit o revoltã serioasã a guvernatorilor ºi a distrus lucrarea

lui de o viaþã întreagã. De acum pânã la moartea sa, în 824 î.Hr., abia a putut sã þinã sub control situaþia la Calah. Motivele acestei revolte, conduse de unul dintre fii sãi, nu sunt clare ºi se gãsesc fie în nemulþumirea lui faþã de decizia regelui bãtrân cu privire la succesorul lui, fie în politica lui externã sau internã. Perioada dezmembrãrii imperiului (824-746 î.Hr.) - Deºi puterea imperiului a scãzut în cursul ultimilor ani ai lui Salmanasar III, nu a avut loc o completã distrugere a autoritãþii peste regiunile cucerite. Regele urmãtor, ªamºi-Adad V (824-810 î.Hr.) a izbutit ca în trei campanii, sã refacã prestigiul asirian, ºi la aceasta a fost ajutat de cãtre regele babilonian Marduk-zachir-ºum. La data aceasta începe sã existe o înclinare spre Babilonia ºi cultura ei, pe care asirienii au recunoscut-o într-un mod inconºtient ca fiind superioarã celei a lor. ªamºi-Adad a luat o principesã babilonianã, Sammu-ramat, ca soþie, ºi a folosit limba babilonianã pentru inscripþii regale. Cu toate cã ºi el, ºi fiul lui au gãsit cã era necesar sã cucereascã Babilonia de repetate ori pentru a pedepsi actele de ostilitate, aceºti doi regi asirieni n-au riscat sã o integreze ca Proverbeincie, þara vestitã, consideratã mama culturii asiriene. Când Samºi-Adad V a murit în 819 î.Hr., fiul sãu Adad-nirari III (810-782 î.Hr.) era prea tânãr pentru domnie ºi, de aceea, soþia sa, Sammu-ramat, a domnit un numãr de ani pentru fiul ei ca regentã. Personalitatea ei superioarã ºi faptul cã ea este unica femeie care a domnit peste Asiria au fãcut o impresie atât de adâncã asupra contemporanilor ei ºi asupra generaþiilor urmãtoare, încât sub numele de Semiramida a devenit figura centralã a numeroase legende ale antichitãþii, care au dãinuit în Irak pânã în vremea de astãzi. Mai multe lucrãri antice, de exemplu, apeducte ºi clãdiri monumentale, îi sunt atribuite. O revoluþie religioasã stranie a avut loc pe vremea lui Adad-nirari III, care poate fi comparatã cu aceea a faraonului egiptean Ikhnaton. Dintr-un un motiv necunoscut, Nabu (Nebo), dumnezeul din Borºipa, pare sã fi fost proclamat dumnezeu unic, sau cel puþin dumnezeul principal al imperiului. Un templul al lui Nabu a fost construit în anul 787 î.Hr., la Calah, iar pe o statuie a lui Nabu, pe care unul dintre guvernatori i-o dedica regelui, apar cuvintele semnificative: "Încrede-te în Nabu, nu te încrede în nici un alt dumnezeu!" Locul favorit acordat lui Nabu în viaþa religioasã a Asiriei e descoperit de faptul cã nici un alt dumnezeu nu apare aºa de des în nume personale. Aceastã revoluþie monoteistã a avut o duratã scurtã, ca ºi revoluþia lui Aton din Egipt. Închinãtorii zeitãþiilor naþionale asiriene ºi-au revenit repede din slãbiciunea lor ºi-au reocupat locurile lor privilegiate, înlãturându-l pe Nabu. Acesta este motivul pentru care se ºtiu atât de puþine lucruri despre evenimentele din timpul revoluþiei monoteiste. Cronologia biblicã plaseazã lucrarea lui Iona pe timpul lui Ieroboam II al lui Israel, care a domnit între anii 793-753 î.Hr. Pornind de la aceasta, misiunea lui Iona la Ninive se poate sã fi avut loc în timpul lui Adad-nirari III ºi se poate sã fi avut ceva de-a face cu aceastã decizie de a abandona vechii dumnezei ºi a-i servi unei singure zeitãþi. Totuºi explicaþia aceasta poate fi datã numai ca o posibilitate, deoarece materiale-sursã sunt atât de puþine ºi fragmentare, încât o completã

reconstrucþie a istoriei politice ºi religioase a Asiriei în timpul cercetat nu este încã posibilã. Cu toate cã au întreprins mai multe campanii militare în apus, urmaºii lui Adad-nirari III n-au fost în stare sã reprime în mod permanent naþiunile supuse. ªi nici nu au fost în stare sã dea înapoi puterea crescândã a lui Urartu, care lua tot mai multe regiuni în stãpânire, dintre cele care mai înainte aparþineau Imperiului Asirian. O revoltã în Assur, în anul 773 î.Hr., împreunã cu inactivitatea unor regi, a adus regatul asirian la punctul prãbuºirii. Dacã atunci, în anul 745 î.Hr., n-ar fi venit la tron un cârmuitor puternic - Tiglat-pileser III -, Asiria ar fi dispãrut din istorie cu peste un secol mai devreme decât a fãcut-o de fapt. Formarea noului Imperiu Asirian de cãtre Tiglat-pileser III (745-727 î.Hr.) - Tiglat-pileser III a venit la tron ca uzurpator în timpul unei revolte de palat la Calah. Faptul cã el ºi-a ales ca nume de domnitor pe acela al unui fost constructor de imperiu, scoate la ivealã ambiþiile ºi planurile lui. La fel ca marele Tiglat-pileser I. el a urmat într-un mod sistematic ºi consistent planul de a restabili Imperiul Asirian. Noul rege s-a gãsit faþã în faþã cu trei probleme principale de politicã externã care trebuiau sã fie rezolvate pentru a restabili puterea asirianã: 1) relaþiile cu Babilonia trebuiau sã fie clarificate, întrucât naþiunea aceea cãzuse pradã aramenilor (chaldeilor); 2) stãpânirea asirianã asupra regiunilor siro-palestiniene trebuia reînfiinþatã; 3) puterea statului Urartu, marele rival nordic al Asiriei, trebuia sã fie redusã. Felul în care el a rezolvat aceste probleme îi dau dreptul de a fi numit unul dintre cei mai mari domnitori asirieni. Prima sarcinã. Prima sarcinã era soluþionarea problemei majore babiloniene, pe care Tiglat-pileser a îndeplinit-o în douã stadii. În anul urcãrii sale la tron, a mers în Babilonia, a înfrânt triburile aramaice care ocupaserã pãrþi considerabile din þarã ºi le-a deportat în alte pãrþi ale imperiului sãu. Regele babilonian slab, Nabonassar, a cãrui putere abia dacã se întindea dincolo de zidurile cetãþii sale, a fost lãsat nemolestat. Trei regi de scurtã duratã au fost toleraþi pe tronul Babilonului dupã moartea, în 734 î.Hr., a lui Nabonassar, întrucât Tiglat- pileser era ocupat în altã parte ºi nu avea timp pentru Babilonia. Îndatã însã ce a avut mâinile libere, a pornit sã restaureze ordinea în situaþia haoticã din Babilon, unde ºeicii aramaici erau adevãraþii domni. S-a îndreptat împotriva lor, i-a înfrânt în mod decisiv ºi, într-un act fãrã precedent pentru un rege asirian, "a luat mâinile zeului Marduk ca semn de acceptare a regalitãþii Babilonului sub numele de domnie Pulu. Recunoscând cã Asiria nu va fi în stare sã stãpâneascã Babilonia din cauza complexului ei de inferioritate cu privire la cultura superioarã babilonianã, el a conceput o soluþie nouã, care consta în unirea celor douã state ca fiind egale, sub conducerea unui singur rege - care era astfel monarh atât al Asiriei, cât ºi al Babiloniei. A doua sarcinã. A doua sarcinã a lui Tiglat-pileser, recucerirea Siriei, a fost sãvârºitã prin mijlocirea unui numãr de campanii militare. El a întâmpinat o puternicã împotrivire,

mai ales la cetãþile Arpad (acum Tell Erfâd), la nord de Aleppo ºi Samal (acum Zenjirli), a cãror cucerire a fost consumatoare de timp ºi costisitoare. Alte state-cetãþi s-au supus numai dupã înfrângeri sângeroase. Totuºi, dupã trei lungi campanii, majoritatea statelor siriene aparþineau din nou Imperiului Asirian. În cele din urmã, au fost biruite ºi Damascul, ºi Israelul. Statul Damascului (Siria) a fost transformat în Proverbeincie asirianã, dar numai partea de nord a Israelului a avut parte de aceeaºi soartã. Samaria, capitala lui Israel, a fost lãsatã ca partea de sud a þãrii, ca un stat vasal semi-independent. De aceea, citim în Biblie ºi în analele regale asiriene cã Menahem, din Israel, i-a plãtit tribut lui Tiglat-pilaser (Pull; 2 Regi 15,19) ºi despre înlocuirea lui Pekah cu Osea. Regele lui Iuda, care ceruse ajutorul lui Tiglat-pileser împotriva Samariei ºi Damascului ºi care a mers la Damasc pentru a fi primit ca vasal al Asiriei (2 Împãraþi 16,10) e menþionat de asemenea în rapoartele asiriene. Nu este de mirare cã primul rege asirian menþionat în Biblie, pe nume, e Tiglat-pileser. El apare acolo atât sub numele sãu asirian, cât ºi sub numele sãu babilonian, Pull (2 Împãraþi 16,7; 10,2; 2 Cronici 28,20; 2 Împãraþi 15,19; 1 Cronici 5,26), unde textul ebraic ar trebui sã fie tradus: "ªi Dumnezeul lui Israel a aþâþat duhul lui Pull, împãratul Asiriei, ºi anume duhul lui Tiglat-pileser, împãratul Asiriei"). A treia sarcinã. A treia sarcinã a lui Tiglat-pileser a fost supunerea statului Urartu, pe care a început-o prin cucerirea statelor aliate, cu regele lor, Sardur II. Invadând statele-cetãþi din Mesopotamia de nord ºi Siria, o mare parte din puterea lui Sardur a fost frântã. Bãtãlia decisivã a fost datã la Kummuh, la vest de Eufrat, unde Surdur a fost rãu înfrânt, dar a putut sã scape la capitala sa Tuºpa (acum Toprakkale), lângã lacul Van. Cu toate cã asedierea ulterioarã a cetãþii Tuºpa de cãtre Tiglat-pileser a fost un eºec, puterea statului Urartu fusese zdrobitã ºi asirienii au ocupat cea mai mare parte din Urartu, fãcând din ea Proverbeincia Ulluba. Dupã fiecare cucerire, regele asirian muta populaþia indigenã în alte pãrþi ale imperiului. Politica aceasta a avut ca urmare o migraþiune forþatã a popoarelor. Tiglat-pileser a plãnuit ºi a izbutit sã înfrângã spiritul naþionalist a diferitelor popoare, rupându-le de patria lor ºi de pãmântul pe care îl iubeau. Schimbul acesta de naþiuni urmãrea sã creeze un imperiu a cãrui populaþie sã nu se mai considere cetãþeni ai lui Urartu, ai lui Israel, ai Babiloniei, ai Damascului, ci cetãþeni ai Asiriei. Acest rege cu un deosebit succes a iniþiat în felul acesta o politicã urmatã de succesorii lui asirieni ºi ulterior de babilonieni. Politica aceasta a ajuns sã aibã un efect decisiv asupra istoriei ulterioare a Orientului Apropiat. Salmanasar V (727-722 î.Hr.) - Salmanasar V, fiu al lui Tiglat-pileser, a urmat politica tatãlui sãu cât mai de aproape posibil. De aceea, îndatã ce a venit la tron, s-a încoronat ºi ca rege al Babilonului, unde a purtat numele de Ululai. Tulburãri în apus l-au constrâns sã-ºi îndrepte atenþia spre Palestina, imediat dupã urcarea lui la tron, pentru a pãstra regiunea aceea în cuprinsul imperiului. Hanno din Gaza, care fugise în Egipt pe vremea lui Tiglat-pileser, auzind de urcarea la tron a lui Salmanasar, s-a întors ºi a format o coaliþie cu principele vasal al Asiriei, Osea din Israel, cu un uzurpator din Hamat ºi cu cârmuitorii cetãþilor Arpad, Damasc ºi Simyra.

Încrezându-se în ajutorul Egiptului, aceºti câþiva principi au refuzat plãtirea tributului cãtre Siria, iar Salmanasar a fost nevoit sã-ºi restabileascã autoritatea în felul asirian obiºnuit. O parte din campania lui a fost îndreptatã împotriva statului Israel semi-independent, dar din punct de vedere politic nedemn de încredere, pe care plãnuia sã-l desfiinþeze. A asediat Samaria timp de trei ani ºi, probabil , a luat cetatea în ultimul an al domniei lui (vezi p. 136). Cu toate cã Sargon II, regele urmãtor, a pretins cã a cucerit Samaria, existã dovezi cã pretenþia lui e neîndreptãþitã ºi îºi atribuia sieºi ceea ce fãcuse Salmanasar V în ultimul lui an de domnie. În calitate de comandant al oºtirii lui Salmanasar, Sargon poate, totuºi, sã fi jucat un rol important în cucerirea Samariei. Dupã cum devenise o deprindere, el a deportat rãmãºiþa regatului Israel în Mesopotamia de nord (Habor ºi Gozan), în patria Asiriei (Halah) ºi în cetãþile nordice din Proverbeinciile de nord (2 Împãraþi 18,11). Pe de altã parte, babilonieni din Babilon ºi Cutha ºi sirieni din Hamad ºi Sefarvaim au fost transferaþi pentru a repopula þara lui Israel (2 Împãraþi 17,24). Sargon II (722-705 î.Hr.) - Noul rege era un uzurpator ºi probabil ucigaºul predecesorului sãu. Indiferent care ar fi fost deosebirile dintre Sargon ºi Salmanasar în probleme interne, în domeniul politicii externe nici o schimbare nu era consideratã demnã de atenþie sau aplicatã, ºi Sargon a urmat îndeaproape tiparul trasat de Tiglat-pileser. Problemele sale erau asemãnãtoare cu acelea ale lui Tiglat-pileser, cu deosebirea cã fostul rege venise la tron într-o vreme de slãbiciune naþionalã ºi construise un imperiu, practic, din nimic, în timp ce Sargon nu avea decât sã deþinã ceea ce moºtenise. Totuºi Sargon mai avea o problemã, aceea de a face faþã unei invazii din partea triburilor indo-europene, care înaintau spre sud prin Caucaz ºi spre est din Anatolia. Regele Mita din Mushki, frigianul Midas al scriitorilor greci, a fost principalul lui adversar. Determinând Carchemiºul sã se revolte, Mita l-a convocat la o confruntare pe Sargon. Acesta l-a obligat pe cel din urmã sã cucereascã vestita cetate de pe Eufrat (717 î.Hr.) ºi sã-i deporteze populaþia, care pânã atunci pãstrase în viaþã cultura hittitã ºi fãcuse uz de hieroglife în scris. Regatul Urartean sub Rusa I era aspru constrâns de cimerieni ºi mezi, o situaþie binevenitã pentru Sargon prin aceea cã fãcea cu atât mai uºoarã cucerirea acestei cetãþi vrãjmaºe tradiþionale din nord. Campania urarteanã a lui Sargon, sãvârºitã în al optulea an al lui, e descrisã cu atâtea detalii într-o tãbliþã care e acum în Muzeul Louvre din Paris, încât este posibil sã urmãm oºtirea asirianã aproape zilnic în marºul ei ºi în cursul bãtãliilor ei. În timp ce cucerirea statului Urartu ºi slãbiciunea lui ulterioarã pãreau sã aibã deocamdatã avantaje, eliminarea unui puternic stat-tampon la nord a avut ºi netãgãduite dezavantaje. A adus Asiria faþã în faþã cu noile triburi barbare care, dupã o sutã de ani, au purtat rãspunderea primarã pentru moartea Asiriei. Pe vremea aceea, Babilonia a cãpãtat un cârmuitor extrem de capabil în persoana lui Marduk-apal-iddina, Merodac-baladan din Biblie (Isaia 39,1). El era un arameu din Bit-Jachin, împotriva cãruia Sargon a fost fãrã putere, din cauza unei grele înfrângeri pricinuite de elamiþi, care îl susþineau pe Marduk-apal-iddina. Timp de 12 ani, Sargon a

fost constrâns sã se lupte în vest ºi nord, înainte de a se simþi destul de puternic pentru a se îndrepta din nou împotriva Babiloniei. Totuºi, în anul 709 î.Hr., el a izbutit sã-l alunge pe Marduk-apal-iddina din Babilonia ºi sã se facã rege al ei, aºa cum fãcuserã ºi cei doi predecesori ai sãi de pe tronul Asiriei. Un an mai târziu, el a distrus cetatea Dur-Jachin din apropiere de Golful Persic, sediul statului caldean Bit-Jachin, ºi a fãcut din þara de baºtinã a lui Marduk-apal-iddina o Proverbeincie asirianã. Sargon a avut foarte puþine necazuri în Palestina, care, cu excepþia Aºdodului, o cetate de pe þãrmul Filistiei, a rãmas liniºtitã. În probabilitatea cã va primi ajutor egiptean, edomit ºi iudeu, conducãtorul lui a încercat sã lepede jugul asirian. Aºa cum prezisese Isaia, revolta a fost nereuºitã, iar cetatea a fost luatã de "comandantul ºef Turtan" al lui Sargon ("Turtan" în Isaia 20,1). În treacãt, se poate menþiona cã numele lui Sargon a fost complet necunoscut din surse seculare înainte de descifrarea inscripþiilor cuneiforme, ºi chiar existenþa lui; în felul acesta, acurateþea lui Isaia fusese pusã la îndoialã de critica superioarã. Totuºi numele lui Sargon a fost unul dintre cele dintâi descoperite în rapoartele asiriene. Lucrul acesta s-a datorat faptului cã cele dintâi descoperiri cu privire la Asiria au fost fãcute în propria capitalã a lui Sargon, Dur ªarrukin, acum Khorsabad, unde au fost scoase la luminã cantitãþi imense de sculpturi ºi rapoarte regale sãpate. Ultimii ani ai lui Sargon sunt învãluiþi în mister. Dar cu prilejul uneia dintre campaniile sale rãsãritene, oºtirea lui a suferit o serioasã înfrângere ºi el pare sã-ºi fi pierdut viaþa cu prilejul acela. Sennacherib (705-681 î.Hr.) - Când a venit la tron, Sennacherib era deja instruit în arta cârmuiri poporului, întrucât fusese guvernator al Proverbeinciei de nord Amid în timpul domniei tatãlui sãu. Caracterul lui era diferit de cel al lui Sargon II. El se interesa în mod deosebit de perfecþionarea tehnicã a emodamentului de rãzboi ºi de metode noi de construcþie, care au fãcut ca Ninive sã fie cea mai splendidã capitalã din perioada asirianã. În politicã, el dãdea pe faþã o severitate care nu cunoºtea nici un compromis, o slãbiciune care a fãcut dificil sã domneascã cu succes peste un imperiu mare ºi sã pãstreze laolaltã ceea ce moºtenise. Cele douã evenimente distinse ale vieþii sale, care sã impresioneze memoria generaþiilor ulterioare - distrugerea fãrã sens a Babilonului ºi asedierea nereuºitã a Ierusalimului - sunt considerate, în lumina istoriei, greºeli politice. Când Sennacherib a venit la tron, a izbucnit o revoltã printre principii sirieni ºi palestinieni, care se încredeau în ajutorul Egiptului. De aceea, Sennacherib a pornit spre vest (701 î.Hr.) ºi a fost în stare sã restabileascã vechea situaþie în cele mai multe locuri pe unde a sosit. Când, dupã o lungã campanie, în cele din urmã a tãbãrât la Lachiº pentru a face pregãtiri în vederea asedierii Ierusalimului, el a primit tribut de la Ezechia din Iuda, care în felul acesta cãuta sã-l domoleascã pe regele crud al Asiriei. Dar Sennacherib nu era mulþumit cu nimic altceva decât cu predarea fãrã necomdiþionatã a Ierusalimului. Cu toate cã cererea a fost respinsã de Ezechia, Sennacherib, a cãrui prezenþã dã impresia sã fi fost cerutã în altã parte, pare sã fi întrerupt campania. Mãcar el nu pretinde mai mult în inscripþiile victoriilor sale decât cã l-a închis pe Ezechia în Ierusalim ca pe o pasãre în

colivie. El nu a pretins cã a luat cetatea sau pe regele ei. Iuda a fost deocamdatã izbãvit ºi nu a mai fost ameninþat decât cãtre sfârºitul domniei lui Ezechia (vezi PK, p. 339). Ezechia, încurajat de faptul cã Sennacherib nu reuºise sã cucereascã Ierusalimul în 701 î.Hr., a continuat sã participe la coaliþii anti-asiriene, lucru care, în cele din urmã, a readus oºtirile asiriene în Iudeea. Pentru aceastã a doua campanie a lui Sennacherib, fãcutã dupã urcarea la tronul Egiptului a lui Taharka (690 î.Hr.), nu sunt disponibile surse cuneiforme. O nouã cerere de predare fãcutã de regele asirian lui Ezechia a fost respinsã, cu încurajarea ºi sprijinul profetului Isaia. Deºi Isaia îl sfãtuise pe Ezechia sã nu participe la coaliþie împotriva Asiriei, el era acum, dupã ce greºeala fusese fãcutã, de partea regelui ºi l-a asigurat cã Sennacherib "nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca sãgeþi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi ºi nu va ridica întãrituri de ºanþuri împotriva ei" (Isaia 37,33). Nu o armatã egipteanã a izbãvit Ierusalimul cu prilejul acesta, ci un miracol. Atunci, "îngerul Domnului a ieºit ºi a ucis în tabãra asirianã o sutã optzeci ºi cinci de mii de oameni. ªi când s-au sculat dimineaþa, iatã cã toþi aceºtia erau niºte trupuri moarte" (v. 36). ªi mai supãrãtor decât Apusul era Babilonia. Îndatã dupã urcarea la tron a lui Sennacherib, Marduk-apal-iddina s-a întors din Elam ºi cu ajutorul regelui elamit Shutrup-nachunde a ocupat tronul Babilonului pentru aproape un an. Totuºi Sennacherib a înaintat îpotriva Babiloniei în 703 î.Hr., l-a înfrânt pe Marduk-apal-iddina ºi a înscãunat ca ºi conducãtor pe Bel-ibni, un bãºtinaº babilonian care fusese educat în Asiria. La scurt timp dupã campania dezastruasã a lui Sennacherib în vest, Babilonia s-a revoltat din nou. Imediat dupã aceasta, Sennacherib a fãcut o noua expediþie împotriva babilonienilor în care mari pãrþi ale þãrii au fost devastate. Luându-l prizonier pe Bal-ibni, Sennacherib l-a fãcut pe propriul fiu, Aºur-nadin-shumi, rege al Babilonului. Totuºi elamiþii au luat Babilonul în 694 î.Hr. ºi l-au pus pe tron pe Nergal-ushezib, dar acest rege a fost luat prizonier un an mai tãrziu de cãtre Sennacherib. Dupã mai multe schimbãri, caldeanul Mushezib-Marduk, a venit pe tron în 692 î.Hr. ºi, potrivit cu Cronica Babilonianã, a biruit oºtirea asirianã trimisã împotriva lui. Totuºi Sennacherib devine acum atât de impacientat din cauza stãrii de continuã neliniºte din Babilonia, încât s-a hotãrât sã o elimine, fiind un punct producãtor de necaz din imperiul sãu. De aceea, când a capturat cetatea în 689 î.Hr., a fãcut ceea ce nici unul dintre predecesorii sãi nu îndrãznise sã facã - a distrus metropola babilonianã cu totul ºi sistematic, aruncând molozul templelor ºi palatelor în râu, forþându-l în felul acesta sã-ºi schimbe cursul. Zeii mai mãrunþi au fost sfãrâmaþi, iar cei mai mari, duºi în Asiria. Fapta aceasta, babilonienii nu i-au iertat-o ºi nu au uitat-o niciodatã, ºi din cauza aceasta s-au rãzbunat îngrozitor peste aproximativ 77 de ani, când au distrus Ninive. Viaþa lui Sennacherib a fost curmatã de proprii fii ucigaºi, potrivit cu Biblia, Cronica Babilonianã ºi o inscripþie a lui Esarhaddon. Fiecare din aceste rapoarte adaugã ceva la informaþia noastrã fragmentarã cu privire la acest act atroce.

Poza 1

Poza 2

Poza 3

Esarhaddon (681-669 î.Hr.) - Esarhaddon, a cãrui mamã era o arameicã, a rãsturnat politica anti-babilonianã a tatãlui sãu la venirea sa la tron. Pe cât se pare, aparþinând unui partid care favoriza Babilonul, a pornit sã rezideascã cetatea ruinatã, deºi statuia lui Marduk n-a fost înapoiatã decât în timpul domniei lui Asurbanipal. Încã o datã, puterea lui Marduk asupra lui Assur era demonstratã în faþa unei lumi uimite. Prin cucerirea Egiptului de cãtre Esarhaddon, puterea externã a Imperiului Asirian a ajuns la cel mai înalt punct al ei. Întâia încercare a lui Esarhaddon de a cuceri Egiptul în 673 î.Hr. a fost fãrã succes ºi s-a sfârºit cu înfrângere. Dar Taharka, un rege etiopian al Egiptului, i-a supus doi ani mai târziu, iar când Memfis a cãzut aproape fãrã luptã, întreaga þarã a fost deschisã în faþa asirienilor ºi bogãþia þãrii Egiptului s-a revãrsat în Asiria. Esarhaddon a înscãunat 22 de principi locali ca ºi stãpânitori ai þãrii ºi le-a dat guvernatori asirieni ca supraveghetori. Înapoindu-se din Egipt, regele a pus sã se sape un relief al sãu în stâncile de lângã Râul Câinelui din apropiere de Beirut, unde a gãsit unul rãmas de la marele sãu predecesor, Salmanasar III, ºi de asemenea a instalat stele de victorie în diferite cetãþi siriene. Una dintre acestea a fost gãsitã la Zenjirli, în care regele este înfãþiºat ducându-i pe regii Tirului ºi ai Egiptului de o coardã, ca pe niºte animale sãlbatice. Pânã aici, nici o fiinþã umanã nu posedase o putere atât de mare ca Esarhaddon. Nici Sargon din Agaden, nici Hamurabi nu domnise peste atât de multe þãri sau popoare, dar semne care prevestesc o primejdie ameninþãtoare deja vizibilã îl tulburau pe Esarhaddon. Naþiuni barbare, ca sciþii în apus, cimerienii în Asia Micã de rãsãrit ºi Armenia, mezii în rãsãrit, continuau sã câºtige putere. Presimþind necazuri, Esarhaddon l-a întrebat pe zeul Soare dacã popoarele acestea vor izbuti sau vor putea fi þinute deoparte. Încercând sã înlãture un rãu prin altul, a încheiat un tratat cu sciþii împotriva cimerienilor ºi mezilor ºi i-a dat-o pe fiica sa ºefului scit Bartatua, pe care Herodot îl numeºte Protothzas. În 672 î.Hr., Asurbanipal a fost numit prinþ moºtenitor al Asiriei ºi a devenit realmente coregent cu tatãl sãu. Doi ani mai târziu, ªamaº-shumukin, fiul cel mai mare al lui Esarhaddon, a primit acelaºi prestigiu plin de consideraþie din partea Babilonului. Domnia lui Esarhaddon s-a sfârºit într-o umbrã. Egiptul s-a revoltat, când Taharka din Etiopia a apãrut din nou pe scenã, fãcând necesar ca Esarhaddon sã porneascã din nou pe Nil pentru a-i pedepsi pe rebeli ºi pentru a restaura ordinea din nou. A murit în anul 669 î.Hr., în drum spre Egipt. Asurbanipal (669 - 627? î.Hr.) - Condusã acum de Sha-Nabu-shu, turtanul lui Esarhaddon, campania egipteanã a fost dusã la bun sfârºit. Necho, unul dintre principii rebeli care a fost dus la Ninive ca prizonier pentru a primi pedeapsa, a câºtigat favoarea regelui ºi a fost trimis înapoi în Egipt ca vasal asirian. Fiul sãu Psamtik a luat numele asirian Nabu-shezibanni. O altã încercare de a elibera Egiptul de jugul asirian a fost fãcutã de cãtre Tanutamon, fiul lui Taharka, dar a fost de asemenea fãrã succes. Asurbanipal a cucerit Teba ºi a distrus în întregime acea frumoasã cetate. Câþiva ani mai târziu, Psamtik a

fost în stare sã îndepãrteze jugul asirian ºi sã restaureze independenþa Egiptului. Stãpânirea Egiptului s-a dovedit atât de costisitoare pentru Asiria, într-un timp când avea nevoie de toate rezervele ei pentru a face faþã primejdiilor de la apus, nord ºi rãsãrit, încât þara Nilului a trebuit sã fie pãrãsitã. Asurbanipal a avut necazuri ºi la Babilon, unde propriul frate, Shamash-shumukin, s-a revoltat. Revolta a dat greº, însã Babilonul a fost cucerit ºi Shamash-shumukin a murit în flãcãri în palatul sãu. Apoi, Asurbanipal s-a încoronat ca rege al Babilonului. A purtat ºi câteva rãzboaie încoronate de succes împotriva Elamului, care-l susþinuse pe Shamesh-shumukin, ºi împotriva Arabiei, Siriei ºi Palestinei. În felul acesta, a putut sã-ºi þinã laolaltã imperiul sãu care se clãtina. El a avut ºi grozava satisfacþie de a-i vedea pe cei mai mulþi dintre adversarii sãi pierind înainte ca el sã pãrãseascã scena de acþiune. Gyges din Lydia, care-l susþinuse pe Psamtik în revolta lui, ºi-a pierdut tronul ºi viaþa în rãzboiul lui cu cimerienii. Un alt rebel, principele chaldean Nabu-bel-shumati, s-a sinucis, ca sã nu cadã în mâinile lui Asurbanipal, iar în Elam, un numãr de câþiva regi mai mici ºi-au pierdut viaþa în diferitele rãzboaie cu Asiria, care în cele din urmã a zdrobit mândrul regat al Elamului, iar capitala lui, Susa, a fãcut-o una cu pãmântul. Slava trecãtoare a Asiriei ºi bogãþia care se revãrsa în tezaurele regale nu puteau ascunde faptul cã zilele acelui mândru imperiu erau numãrate. Atâta vreme cât un bãrbat puternic þinea frâiele conducerii în mâinile sale, catastrofa care se apropia era amânata, dar un observator atent putea sã vadã cã o situaþie diferitã putea sã aparã atunci când avea sã vinã la tron un cârmuitor slab. Asurbanipal este în special cunoscut ca un colecþionar de multe cãrþi ºi fondator al unei mari biblioteci la Ninive, care a fost descoperitã în ruinele Ninivei, la mijlocul secolului al XIX-lea. Din biblioteca aceasta, existentã acum în Muzeul Britanic, au fost scoase cele mai multe informaþii cu privire la istoria ºi religia asirianã ºi babilonianã. Ulterior, alte mari colecþii cuneiforme gãsite în ruinele din Mesopotamia au oferit alte informaþii valoroase. Regele - ca principe, ºi la început destinat sã devinã preot - primise o pregãtire cãrturãreascã ºi preoþeascã minuþioasã ºi, din cauza aceasta, a avut un mare interes pentru colectarea bogãþiei literare a vremii sale. El a pãstrat pentru generaþii de mai târziu copii ale unor texte valoroase, ale cãror originale au dispãrut de multã vreme. Împrejurãrile ºi data morþii lui sunt necunoscute. Anul 626 î.Hr. este, de obicei, dat ca un an al morþii sale, dar e posibil ca el sã fi murit încã din 631 î.Hr., iar alþii spun cã, probabil, în 627. Întrucât nu s-a gãsit nici un Canon Eponimic pentru ultimii lui ani, cronologia acestei perioade este oarecum nesigurã. Sfârºitul Imperiului Asirian - Asur-etil-ilani, un fiu mai tânãr al lui Asurbanipal, care-ºi datora tronul lui Shin-shum-lishir, unul dintre generalii tatãlui sãu, a domnit în urmãtorii cinci ani sau cam aºa ceva. Noul rege deþinea Babilonia de sud, dar nu l-a putut împiedica pe Nabopolasar, un comandant de oºtire chaldean sã ocupe Babilonul ºi sã se proclame rege. Deºi în felul acesta a pierdut Babilonul pentru totdeauna, Asur-etil-ilani a avut o

experienþã mai fericitã în lupta sa împotriva mezilor, al cãror rege, Phraortes, a cãzut în luptã. Nu se ºtie cum ºi în ce an, Asur-etil-ilani a fost succedat de cãtre Sin-shar-ishkun, dar în majoritatea cazurilor, avea dreptul sã fie fratele sãu. Sin-shar-ishkun se pare cã s-a bucurat de oarecare succes la începutul domniei sale. El a luptat împotriva Babiloniei ºi chiar a cucerit Sipparul. De asemenea, mezii sub Cyaxares, fiul lui Phraortes, au fost înfrânþi. E un fapt curios cã acum, dupã ce-ºi pierduse forþa de altãdatã, Asiria a primit ajutor de la foºtii ei inamici, de exemplu, sciþii ºi egiptenii, care se temeau cã înfrângerea ei ar fi dat naºtere altor puteri mai periculoase decât fusese Asiria. Dându-ºi seama de slãbiciunea Asiriei ºi urmând principiul cã atacul este cea mai bunã apãrare, Nabopolassar din Babilonia a pornit la ofensivã în anul 616 î.Hr. ºi a cucerit cetãþi asiriene ºi aramaice pe Eufratul de Mijloc, dar s-a dovedit incapabil de a rezista unei oºtiri asiro-egiptene, care l-a împins înapoi în Babilon. Anul urmãtor, Nabopolassar a fãcut o încercare neizbutitã de a lua vechea cetate Assur. ªi campania aceasta a dat greº. El încã nu era destul de tare pentru a înfrânge Asiria de unul singur. Însã mezii au capturat Tarbisul ºi Assur în anul 614 î.Hr. ºi regele med, Cyaxare, a încheiat o alianþã cu Nabopolassar, care a fost pecetluitã prin cãsãtoria prinþului moºtenitor babilonian Nebucadneþar cu o principesã medã. Aceastã alianþã politicã a hotãrât soarta Asiriei ºi, dupã un asediu de trei luni, Ninive a cãzut în mâinile mezilor ºi ale babilonienilor în 612 î.Hr. Sin-shar-iskhun a murit împreunã cu familia sa în flãcãrile palatului sãu. Ca ºi Calah, Ninive a fost distrusã în întregime, astfel încât generaþiile de mai târziu nu au ºtiut nici locul unde se existase. Imperiul Asiriei a fost împãrþit între Cyaxares ºi Nabopolasar, cel dintâi luând toate Proverbeinciile de nord, împreunã cu pretenþia Asiriei la Asia Micã, ºi celãlalt primind controlul nominal al Mesopotamiei, Siriei ºi Palestinei. Controlul real însã putea fi câºtigat numai printr-o manifestare de putere ºi nu numai printr-o simplã înþelegere a celor doi biruitori. Cu ajutor egiptean, un principe asirian, pe nume Ashur-uballit a încercat sã reaºeze statul asirian cu Haran drept capitalã a lui, dar a fost curând evacuat de cãtre mezi ºi caldei. Asiria, nenorocirea naþiunilor timp de multe secole, a încetat sã mai existe, iar cetãþenii ei aveau sã sufere acelaºi tratament crud pe care conducãtorii lor îl aplicaserã multor alte popoare în trecut. Cuvintele lui Naum, ca ºi ale altor profeþi evrei care preziseserã cãderea Imperiului Asirian, au fost literal împlinite: "Împãrate al Asiriei: Principii tãi stau culcaþi: Norodul tãu s-a împrãºtiat în munþi ªi nu este cine sã-l adune! Prãbuºirea ta este fãrã leac

ªi nãprasnic prãpãdul tãu!" (Naum 3,18.19 - trd. engl.) IX. Fenicia, din timpurile cele mai vechi pânã la Nebucadneþar II Fenicia, deºi nu este amintitã sub acest nume în Vechiul Testament, a avut multe contacte cu evreii, iar istoria acestei þãri este de oarecare importanþã pentru cercetãtorul Bibliei, care gãseºte dese menþionãri ale unor cetãþi feniciene, de exemplu: Tirul, Sidonul, Zarephath (Sarepta), Gebal (Byblos) ºi Arvad (Arad). Þara Feniciei cuprindea fâºia de coastã îngustã a Siriei la nord de Golful Acra ºi dintre ºirul de munþi libanezi ºi Mediteranã, care constã într-un numãr de mici câmpii, unde munþii se retrag de la mare, fiecare fiind dominat de o cetate maritimã. Câmpia de coastã variazã în lãþime de la o jumãtate de milã la trei mile (0.8 - 4.8 km); în unele locuri însã, de exemplu, Nahr-el-kelb, Râul Câinelui la nord de Beirut, munþii cad în mod abrupt în mare, aºa cã drumul a trebuit sã fie tãiat prin stâncã. În antichitate, cetãþile erau construite fie pe insulele stâncoase din faþa þãrmului - ca Tirul ºi Arvadul - sau pe þãrm, acolo unde pãmântul se proiecteazã în mare ºi formeazã mici golfuri în ceea ce constituie, în cea mai mare parte, o linie dreaptã costalã - ca la Tripolis ºi Byblos. Þara era bine udatã de un numãr de râuri care porneau din munþii Liban. În antichitate, aceºti munþi erau din plin acoperiþi cu pãduri de cedri ºi alþi copaci coniferi. Fenicia era bogatã în cereale, fructe ºi vin ºi, ca principal transportator de cedru din munþi ºi de produse ale hinterlandului sirian, ea a devenit un fel de birou de cliring de larg consum al lumii antice. Numele grecesc pentru aceastã þarã, Phoenicia, are legãturã cu unul dintre principalele ei exporturi, un material purpuriu de vopsit, numit phoinix, "purpurã" sau "cârmâziu". Însã ei se numeau pe ei înºiºi kena'ani, adicã canaaniþi, iar þara lor, Canaan, care este în acord cu Geneza 10,15-19, unde locuitorii diferitelor cetãþi feniciene sunt trecuþi ca descendenþi ai lui Canaan. Nu existã destul material-sursã pentru o istorie completã a Feniciei, iar istoria ei timpurie este complet învelitã în obscuritate. Însã una dintre cetãþile feniciene - Byblos - apare în relatãrile egiptene ale celui de-al treilea mileniu ca o cetate importantã pentru transportul de lemn de cedru. Sãpãturi întreprinse la Byblos au arãtat o puternicã influenþã egipteanã în cursul vechiului regat egiptean. Tirienii de mai târziu pretindeau cã au o tradiþie, cã cetatea lor fusese întemeiatã în anul 2750 î.Hr., iar sidonieni pretindeau o vârstã ºi mai mare pentru cetatea lor. Cea mai timpurie menþionare a acestor importante cetãþi maritime din Fenicia de sud se gãseºte în rapoartele Dinastiei a Optsprezecea a Egiptului, când toatã Fenicia era dominatã de domnitorii vãii Nilului. Totuºi faptul cã fenicienii trebuiau sã plãteascã tribut Egiptului ºi sã tolereze garnizoane egiptene în cetãþile lor nu afecta din punct de vedere material puterea economicã. Comerþul lor extern pare sã fi înflorit, cãci agenþii lor se gãseau în Cipru, pe þãrmurile Asiei Mici ºi în Marea

Egee. Câtre sfârºitul celui de-al doilea mileniu, ei ºi-au extins sfera lor economicã ºi au trimis corãbii în Sicilia, Sardonia, Africa de Nord ºi Spania. Mai târziu, s-au format colonii permanente în þãri depãrtate. Dintre coloniile acestea, Cartagina a devenit cea mai vestitã. Ea a crescut, de fapt, atât de mult în putere, încât în decursul timpului a îndrãznit sã atace politica imperialã a Romei. Tarsis, în Spania, punctul de influenþã cel mai îndepãrtat al Feniciei, a dat numele lui tuturor vaselor care pluteau pe mare. Acestea erau cunoscute sub numele de corãbiile din "Tarshish" (Psalmul 48,7; vezi ºi 1 Împãraþi 10,22). Pânã la sfârºitul celui de-al doilea mileniu, Sidonul deþinuse locul cel mai important printre cetãþile-port feniciene, dar, în decursul primului mileniu, Tirul a luat conducerea ºi a menþinut-o timp de multe secole. Se pare cã Fenicia nu a dezvoltat niciodatã o guvernare unificatã, care sã controleze întreaga þara; fiecare cetate mare îºi avea propriul conducãtor, iar controlul ei se întindea peste comunitãþi mai mici învecinate. Un numãr de conducãtori din Byblos sunt cunoscuþi din inscripþii gãsite cu prilejul sãpãturilor întreprinse la cetatea aceea, dar, dupã mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr., rolul politic al cetãþi Byblos pare sã fi fost cel mult unul minor. Hiram a fost cel dintâi conducãtor al Tirului al cãrui nume este cunoscut. El a fost contemporan cu David ºi Solomon ºi a ajutat la construirea Templului din Ierusalim. De asemenea, corãbierii lui au participat împreunã cu cei cei ai lui Solomon la expediþiile din Ofir. Unul dintre succesorii lui Hiram a fost Etbaal, tatãl infamei soþii a lui Ahab, Izabela. El fusese preot al Astarteei înainte de a deveni rege al Tirului, lucru care ar putea explica zelul fiicei lui pentru religia þãrii ei de origine chiar ºi când a devenit regina lui Israel. În cursul domniei lui Etbaal, lupta cu Asiria a început în mod serios, þara aceea care, începând din secolul al IX-lea, a cãutat sã subjuge treptat toate þãrile dinspre apus. De aceea, în lupta de la Qarqar din 853 î.Hr., îl gãsim pe regele cetãþii feniciene Arvad, cu 200 de soldaþi, în coaliþie împotriva lui Salmanasar III. Totuºi cea mai mare parte dintre celelalte cetãþi feniciene a fost de acord sã plãteascã tribut. Astfel, pentru un timp, ele au pãstrat o relativã independenþã ºi ºi-au continuat în condiþii de siguranþã comerþul lor profitabil peste hotare. Un episod important în istoria fenicianã, a fost lupta Tirului împotriva lui Salmanasar V ºi Sargon II pe vremea regelui Ezechia din Iudeea. Tirul a fost asediat timp de cinci ani ºi rãu avariat. Se pare cã cetatea a fost în cele din urmã forþatã sã se predea ºi a fost fãcutã din nou tributarã. Dar Tirul s-a rãzvrãtit din nou pe timpul lui Sennacherib ºi a fost asediat fãrã de succes. Totuºi, când a urmat exemplul Tirului ºi s-a rãzvrãtit împotriva lui Esarhaddon, Sidonul a fost cucerit ºi distrus (672 î.Hr.). Tirul a mai rãmas independent câþiva ani, dar pânã la urmã a fost forþat de cãtre Asurbanipal sã intre înapoi în staulul asirian. Când Imperiul Asirian, care se clãtina, a fost înlocuit de cel Neo-Babilonian, Tirul s-a folosit de dificultãþile politice ale perioadei de tranziþie, s-a declarat independent ºi a refuzat sã mai trimitã tribut Babiloniei. Drept urmare, Nebucadneþar s-a simþit obligat sã

foloseascã forþa împotriva cetãþii. El a asediat Tirul timp de 13 ani fãrã succes. Nebucadneþar i-a permis regelui lui sã rãmânã pe tron, dar a numit un înalt comisar babilonian pentru a apãra interesele babiloniene. X. Statele siriene Numele Siria este un termen geografic, marcând o arie care a s-a modificat din timp în timp. Siria actualã nu include tot ce era cunoscut ca Siria în vremurile trecute ºi se extinde la arii care niciodatã mai înainte nu fusese considerat ca parte din ea. În vremurile romane, toatã þara, de la Eufratul de nord pânã la Marea Roºie în sud, era numitã Siria. Alte dãþi, Palestina era consideratã separat ºi erau incluse pãrþi din Mesopotamia de nord ºi centralã. În general vorbind însã, termenul geografic Siria desemneazã o arie mãrginitã la est de marele Deºert Sirian, în vest de Mediteranã, la nord de Munþii Taurus ºi la sud de Palestina, cu frontiera între Siria ºi Palestina, trecând aproximativ printr-o linie dreaptã de la mare, la nord de Acra, pânã la Iordan, la nord de lacul Hulec. Regiunea astfel determinatã este intersectatã de douã ºiruri de munþi de la nord la sud. ªirul vestic este marcat la nord de Jebel Acra (5,241 picioare =1,597 metri) ºi la sud de Liban, care se înalþã pânã la 10 000 de picioare (3,48 metri). ªirul rãsãritean de munþi numit Anti-Liban, care s învecineazã în sud cu muntele Hermon (9,232 picioare =2,814 metri). Între cele douã ºiruri, se aflã o vale de platou înalt, latã de 12 mile (19,3 km) numitã acum Beqa, "crãpãtura", cu cele douã râuri ale ei, Litani curgând spre sud ºi Orontes spre nord. Ambele râuri cu timpul se întorc spre vest ºi îºi varsã apele spre Mediteranã. Diferite râuri curg spre est din ºirul Anti-Liban ºi udã diferite oaze ale Deºertului Sirian, dintre care Damasc, cu regiunea ei înconjurãtoare de grãdini, e cea mai bogatã ºi cea mai mare. Întrucât a fost izolatã prin munþi de restul Siriei, regiunea de coastã a Feniciei a avut o istorie oarecum deosebitã de aceea a hinterlandului ºi a fost tratatã separat în regiunea precedentã. În felul acesta, politic, Siria a fost compusã din state-cetãþi care au înflorit în jurul oazelor, ca acelea din Damasc ºi Aleppo ºi altele, de exemplu, Kadesh, Qatna, Hamath ori Alalach (Tell'Atshânah) pe malurile râurilor interioare. Cele din urmã se aflã toate în apropiere, de-a lungul lui Orontes. Cultura tipicã sirianã a vremurilor târzii se gãseºte ºi în Mesopotamia de Sus, în regiunea care în mileniul al doilea era cunoscutã ca Regatul Mitanni. Ca in cazul Feniciei, nu se ºtie nimic despre istoria ariei acesteia înainte de jumãtatea mileniul al doilea. Totuºi texte egiptene ºi babiloniene ale primei jumãtãþi a acelui mileniu î.Hr. menþioneazã ocazional cârmuitori de cetãþi din Siria, iar din numele lor înþelegem cã erau amoriþi, cum de altfel au fost cei mai mulþi cârmuitori ai Asiei Apusene 2200-1500 î.Hr. Hyksoºii au trecut prin Siria in drumul lor cãtre valea Nilului ºi au pus stãpânire pe

anumite cetãþi importante, de exemplu Qaþna, fortificându-le dupã felul tipic hyksos cu metereze masive de pãmânt. În secolul al XVI-lea, toatã Siria a fost cuceritã de Thutmose III ºi a rãmas sub control egiptean timp de aproape un secol. Totuºi, în timpul lui Amenhotep III ºi a lui Ikhnaton, unii dintre cârmuitorii indigeni supuºi s-au folosit de slãbiciunea Egiptului ºi s-au declarat independenþi. Cel mai puternic dintre statele acestea rãzvrãtite a fost Amurru, cu privire la care aflãm multe din Scrisorile Amarna ºi din relatãrile hittite din aceastã perioadã. În timpul Dinastiei a Nouãsprezecea s-a ridicat un nou rival pentru posedarea Siriei, Hittiþii, cu rezultatul cã, adesea, Siria a devenit câmpul de luptã unde s-au înfruntat cele douã puteri potrivnice. O datã cu ivirea Popoarelor Maritime, cãtre sfârºitul secolului al XIII-lea, hittiþii au dispãrut din istorie ca naþiune, dar rãmãºiþele lor au pãstrat în posesie unele cetãþi siriene, cum au fost Hamatul ºi Charchemiºul, ºi au pãstrat cultura hittitã timp de încã vreo câteva secole. Pe vremea aceea, arameii, care trãiserã în câmpiile Mesopotamiei de nord, s-au mutat cãtre sud ºi ori au întemeiat, ori au preluat un numãr de state-cetãþi puternice, dintre care Damasc ºi Zobah (la nord de Damasc) care au devenit cele mai puternice. Pentru care motiv, încã din timpul lui David, aceste douã state sunt amintite adesea în relatãrile biblice contemporane. David a fost în stare sã le þinã în supunere, dar ele ºi-au recâºtigat independenþa fie în timpul domniei lui Solomon, fie îndatã dupã moartea lui. Începând de atunci, statele siriene au fost vrãjmaºe ale regatului lui Israel, cu rezultatul cã Israel a dus multe rãzboaie împotriva sirienilor, mai ales împotriva Damascului. În ce priveºte istoria acelor rãzboaie, vezi p. 81-85. Începând din secolul al IX-lea, statele siriene au împãrtãºit soarta altor naþiuni ale Asiei de vest, asupra cãrora regii Asiriei aruncau priviri lacome. Timp de douã secole, o campanie asirianã dupã alta a fost îndreptatã împotriva unuia sau mai multor state aramaice din Siria pentru a asigura o predare constantã a tributului, pânã când Tiglat-pileser III a inaugurat politica transferãrii naþiunilor biruite în districte îndepãrtate ale imperiului pentru a înlocui conºtiinþã naþionalã cu loialitate pentru Imperiul Asirian. De aceea, un stat-cetate sirian dupã altul a dispãrut sub neîncetatul asalt al maºinii de rãzboi siriene. În cele din urmã, în 732 î.Hr., ca unul dintre ultimele, Damascul a cãzut ºi a devenit Proverbeincie a Asiriei. Cãderea Damascului a marcat dispariþia culturii caracteristice siriene din aria aceea, care, într-o formã oarecum modificatã, a fost perpetuatã pentru un timp ca ºi culturã mondialã. Limba aramaicã s-a rãspândit o datã cu dispersarea populaþiei Siriei ºi, în decurs de douã secole dupã cãderea Damascului, a devenit un mijloc de comunicare, vorbitã sau cel puþin înþeleasã, de la hotarul sudic al Egiptului, prin toate þãrile semilunii fertile ºi Persia, chiar pânã la hotarul apusean al Indiei. Deºi sirienii nu constituiserã niciodatã unitate politicã ºi nu fuseserã in stare sã-ºi extindã controlul peste pãrþi întinse ale lumii, limba lor a cucerit lumea cam în acelaºi fel cum greaca a fãcut-o câteva secole mai târziu.

XI. Împãrãþia unitã a lui Israel (c.1050-931 î.Hr.) Secþiuni anterioare ale articolului acestuia au cuprins istoria Egiptului ºi a Mesopotamiei pânã în secolul al VII-lea î.Hr. Secþiunea aceasta se ocupã cu cei 120 de ani ai istoriei lui Israel sub primii lui trei regi, fiecare domnind aproximativ 40 de ani (2 Samuel 5,4; 1 Regi 11,42; Fapte 13,21). Secþiunile XII þi XV vor urmãri istoria regatelor separate Iuda ºi Israel. De la invadarea de cãtre ei a Canaanului, evreii crescuserã încet în tãrie ºi îºi fãcuserã loc prin luptã continuã cu naþiunile care trãiau în Palestina ºi în jurul ei. Ei trãiserã în þarã timp de aproape trei secole ºi jumãtate când au simþit nevoia unei guvernãri unificate. Pânã aici, ei fuseserã cârmuiþi de oameni conduºi de Duhul, numiþi judecãtori, fãrã asigurarea cã va continua conducerea competentã dupã moartea fiecãrui judecãtor. Din punct de vedere strict omenesc ºi politic, dorinþa popularã pentru o regalitate ereditarã exprimatã pe vremea lui Samuel (1 Sam 8,5) era numai naturalã. Dacã voia sã-ºi împlineascã scopul, Israel trebuia sã rãmânã în stãpânire permanentã a þãrii; ºi, pentru ca sã facã lucrul acesta, avea nevoie de unitate, de continuitate în conducere ºi de guvernare stabilã. Eventualitatea aceasta fusese prevãzutã de Moise, care a fixat principiile conform cãrora eventualii regi urmau sã guverneze ( Deut 17,14-20). În timp ce a fost sub conducerea lui Saul, împãrãþia a rãmas slabã din cauza lipsei de experienþã a tânãrului împãrat ºi a imaturitãþii caracterului lui. Urmaºul lui, David, un rãzboinic neobosit ºi un politician capabil, a construit un imperiu formidabil. El nu era de comparat cu imperiile Nilului ºi Eufratului, dar cu toate acestea era impresionant, controlând cele mai multe naþiuni ale Palestinei ºi Siriei. Construit de geniul lui David, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, ajutat de slãbiciunea altor mari naþiuni ale vremii sale, imperiul lui Israel a rãmas intact timp de o jumãtate de secol. Decãderea a început sã se observe chiar sub domnia generalã, paºnicã, a lui Solomon, cãci regatul sãu s-a împãrþit imediat ce moartea a înlãturat mâna lui puternicã. De valoare permanentã însã, în afarã de memoria unui trecut glorios sub cei doi regi, a fost stabilirea Ierusalimului ca un centru religios ºi politic pentru naþiune. Chiar numele lui "cetatea pãcii" a exercitat o influenþã magicã asupra minþii poporului evreu din toate generaþiile. Întrucât fãgãduinþe cu privire la venirea lui Mesia erau legate prin inspiraþie de casa împãrãteascã a lui David, ideea regalitãþii rânduite de Dumnezeu ºi condusã de Dumnezeu nu a fost pierdutã din vedere niciodatã. Saul (c.1050-1011 î.Hr.) - Saul, fiul beniamitului Chiº, un om ales de Dumnezeu pentru natura lui profund religioasã (1 Sam 10,7.10.11; 14,37), pentru umilinþa lui (1 Sam 10,22) ºi pentru tendinþa lui de a fi generos (1 Sam 11,13), a fost mai întâi uns în tainã de Samuel (1 Sam 10,1), proclamat rege la Miþpa (1 Sam 10,17-24) ºi confirmat în slujbã la Ghilgal, dupã salvarea cu succes a Iabisului din Galaad de la amoniþi (1 Sam 11). Împãrãþia lui consta

dintr-o unire oarecum liberã a triburilor care îl urmau ca împãrat în vremuri de pericol, dar care altminteri hotãrau asupra propriilor triburi fãrã amestecul unei cârmuiri centrale. La începutul domniei lui, slujba nu i se deosebea de aceea a unui judecãtor. Printre alte lucruri, el încã mai vedea de vitele sale, chiar ºi dupã ce fusese proclamat rege. Totuºi ideea unei guvernãri monarhice reale se dezvolta treptat. Saul plãnuia ca guvernarea sã se transmitã ereditar. El a construit un castel pe terenul de doi acri ai capitalei sale "Gibea lui Saul", acum Tell el-Ful, patru mile (6,4 Km) spre nord de Ierusalim. Citadela lui, cu douã nivele, mãsurând 170 pe 114 picioare (51,8 pe 34,7 m), cu ziduri exterioare groase de 6-7 picioare (1,8-2,1 m), a fost excavatã de W. F. Albright. Cu ziduri fortificate ºi cu turnuri de colþ, reprezenta construcþia ebraicã tipicã a vremii. Sala cea mai mare, probabil, camera de audienþã, unde David cânta cu lira înaintea regelui, era de 7 pe 25 picioare (2,1 pe 7,6 m). În plus, Saul a creat prima (deºi micã) armatã permanentã, întreþinutã de Israel. Ea consta din trei mii de oameni, era situatã în trei cetãþi garnizoane (1 Sam 13,2), cu unchiul sau poate vãrul sãu Abner - comandantul ºef (1 Sam 14,50). Pe tron, în timpul perioadei dificile, când filistenii, în puterea armelor lor ºi a experienþei lor militare superioare, încercau sã-i subjuge pe evrei, noul rege adesea s-a aflat luptându-se împotriva lor ca ºi împotriva altor naþiuni. Prima probã a capacitãþii sale de general a fost datã cu prilejul salvãrii cetãþii trans-iordaniene Iabes din Galaad de la amoniþi (1 Sam 11,1-11). Rãzboaie de succes au fost acelea împotriva amaleciþilor (1 Sam 15,4-8) ºi edomiþilor din sud, moabiþilor din rãsãrit ºi arameilor din staul sirian Zobah sau Þoba (1 Sam 14,47). Ameninþarea pe viaþã a existenþei lui Israel venea însã de la Filistia (1 Sam 14,52), care þinea garnizoana în diferite cetãþi ebraice, chiar în apropiere de capitala lui Saul. Filistenii aveau un monopol al fabricãrii ºi ascuþirii armelor ºi uneltelor, aºa cã, la un moment dat, în tot Israelul numai Saul ºi Ionatan posedau arme de fier (1 Sam 13,19-22). Ei îi terorizau pe evrei atât de mult încât aceºtia din urmã erau forþaþi sã caute refugiu în peºteri ºi în ascunziºuri inaccesibile din munþi (v.6). Cea dintâi mare victorie israelitã asupra filistenilor, una care a avut ca rezultat expulzarea lor din þara muntoasã rãsãriteanã, a fost mai mult un episod militar decât o bãtãlie realã. Când filistenii ocupaserã dealurile lui Beniamin ºi luaserã Micmaºul, Israeliþii se retrãseserã în dezordine (v 5-11). Micmaº se gãseºte la 7 mile (11,5 km) spre nord de Ierusalim, la o altitudine de aproximativ 2000 de picioare (610 m) pe un deal, privind deasupra cheilor adânci Wadi Weº-ªuwenîþ la sud, alcãtuind trecãtoarea Micmaº. În timp ce Saul era aºezat în tabãrã cu 600 de oameni la Gheba, separat de filisteni prin Wadi Weº-ªuwenîþ, Ionatan ºi purtãtorul lui de arme au coborât pe stânca Sene, pe care era construitã Gheba în vale, au strãbãtut valea ºi apoi s-au cãþãrat pe stânca abruptã Boþeþ, pe care erau tãbãrâþi filistenii la Micmaº (1 Sam 13,15-23; 14,4.5). În tabãra filisteanã, atacul prin

surprindere al lui Ionatan a creat confuzie, care a fost sporitã de evreii care au venit în ajutorul lui Ionatan, cu rezultatul cã filistenii au intrat în panicã fugind (1 Sam 14,11-23). Cea dintâi ciocnire mai mare dintre evrei ºi filisteni în timpul domniei lui Saul a avut loc în þinutul deluros apusean dintre Soco ºi Azeca, cam la mijlocul drumului dintre Ierusalim ºi Ascalon. Victoria lui David asupra lui Goliat cu prilejul acesta a marcat începutul unei mari serii de victorii asupra filistenilor detestaþi. Rezultatele principale au fost favorizat libertate mai mare pentru evrei ºi bogãþie considerabilã Proverbeenitã din prada de la filisteni (1 Sam 17). Din nefericire pentru naþiune ºi pentru casa îpãrãteascã, Saul poseda un caracter indisciplinat care a devenit arogant ca urmare a succeselor lui. Din cauza cãlcãrii legii levitice ºi a ordinelor divine, el a pierdut atât domnia, cât ºi sãnãtatea minþii. Anii sãi de pe urmã - nu ºtim cât de mulþi - au fost petrecuþi în umbra alienaþiei, ceea ce a dus la încercarea continuã de a-l ucide pe David despre care ºtia cã era destinat sã fie succesorul sãu. Pierzând prietenia ºi mâna conducãtoare a bãtrânului sãu sfãtuitor Samuel (1 Sam 15,17-23.35), a sãvârºit unele dintre cele mai neînþelepte ºi sãlbatice crime, de exemplu mãcelãrirea preoþilor neînarmaþi din Nob (1 Sam 22,11-21) ºi încercarea de a-ºi ucide propriul fiu, Ionatan (1 Sam 20,30-33). Cunoscut pentru zelul sãu de extirpare a spiritismului, în cele din urmã a apelat la o vrãjitoare spre a primi sfat în ajunul morþii sale (1 Sam 28,3-25). Într-o bãtãlie datã în munþii Ghilboa, la capãtul rãsãritean al câmpiei Israel, Saul ºi fii sãi ºi-au pierdut viaþa luptând împotriva filistenilor (1 Sam 31,1-6). Lupta aceasta a fost atât de dezastruasã încât toate câºtigurile lungii domnii a lui Saul au fost pierdute la filisteni, care din nou au ocupat cetãþile lui Israel ºi i-au alungat pe locuitorii cuprinºi de panicã în ascunziºurile lor de mai înainte din munþi (v 7). David (1011-971 î.Hr) - Dupã moartea lui Saul, David a fost încoronat ca împãrat peste Iuda la Hebron (2 Sam 2,3-4). În vremurile de mai înainte fusese comandant în oºtirea lui Saul ºi cândva fusese ginere al lui Saul (1 Sam 18,27), dar trãise ca un proscris în pãdurile ºi peºterile din munþii din Iuda de sud ºi într-o cetate filisteanã în decursul ultimilor ani ai domniei lui Saul (1 Sam 19,29). David, care fusese uns in tainã de profetul Samuel la scurt timp dupã lepãdarea lui Saul ca rege, era excepþional de înzestrat ca rãzboinic, poet ºi muzician (1 Sam 17;2 Sam 1,17-27; 1 Sam 16,14-23). A fost ºi profund religios ºi, deºi a pãcãtuit grav, a ºtiut cum sã se pocãiascã ºi sã recâºtige favoarea divinã (vezi Ps 51). De aceea, domnia i-a fost asiguratã în mod perpetuu, lui ºi urmaºilor lui, pentru a culmina cu Împãrãþia eternã a lui Mesia, care era un descendent dupã trup al lui David (Romani 1,3). Cei dintâi ºapte ani ai domniei lui David au fost limitaþi la Iuda, în timp ce Iº-Boºet, cel de-al patrulea fiu al lui Saul, domnea peste restul triburilor din capitala sa, Mahanaim din Trans-Iordania. Relaþiile dintre cei doi regi rivali erau aspre ºi explodau în luptã ºi vãrsare de sânge (2 Sam 2,12-32). Comandantul oºtirii lui Saul, Abner, era adevãrata putere din spatele tronului lui Iº-Boºet, un om slab care a cãzut victima asasinilor îndatã ce Abner ºi-a

retras sprijinul (2 Sam 3 ºi 4). Numele lui adevãrat pare sã fi fost Eºbaal "omul lui Baal" (1 Cronici 8,33; 9,39), ceea ce sugereazã cã, atunci când s-a nãscut el, Saul se depãrtase atât de mult de Dumnezeu încât se închina lui Baal. Pentru scriitorul inspirat al cãrþii 2 Samuel, numele acesta era atât de plin de ocarã încât nu l-a folosit niciodatã, alegând mai degrabã sã-l numeascã Iº-Boºet "omul ocãrii", în loc de Eºbaal "omul lui Baal". David fãcuse Hebronul capitala sa ºi a fost încoronat acolo ca împãrat peste tot Israelul dupã moartea lui Iº-Boºet, care marcase sfârºitul dinastiei scurte a lui Saul. Dupã ce a domnit timp de ºapte ani ºi jumãtate, David s-a hotãrât sã înfiinþeze o capitalã nouã. El a demonstrat o remarcabilã înþelepciune politicã alegând drept capitalã o cetate care nu aparþinuse pânã atunci nici unei seminþii ºi deci ar fi fost acceptabilã pentru toþi. Cucerind fortãreaþa iebusitã a Ierusalimului, la hotarul dintre Iuda ºi Beniamin, ºi aºezând centrul politic ºi religios al regatului într-o localitate centralã, dar totuºi în afara cãilor internaþionale de comunicaþie principale care treceau prin þarã, David a dovedit o prevedere politicã lãudabilã. De atunci, Ierusalimul a avea sã fie pentru totdeauna o cetate importantã ºi avea sã joace un rol distinctiv în istoria lumii. Domnia lui David se distinge printr-un lanþ neîntrerupt de victorii militare. El i-a înfrânt pe filisteni de repetate ori (2 Sam 5,17-25; 21,15-22; 23,13-17) ºi a fost capabil sã-l elibereze complet pe Israel de sub influenþa lor. El i-a restrâns la regiunea de coastã din jurul cetãþilor Gaza, Ascalon, Azdod, Gat ºi Ecron. El i-a supus pe moabiþi, amoniþi ºi edomiþi (2 Sam 8,2.14; 10,6; 11,1; 12,26-31; 1Cron 18,2.11-13; 19,1la 20,3) ºi i-a fãcut tributari pe arameii din Damasc ºi Þoba (2 Sam 8,3-13; 1 Cron 18,5-10). Alte naþiuni i-au cãutat prietenia, trimiþând daruri - de exemplu, regele din Hamad (2 Sam 8,9.10) - sau prin semnare de tratate - regele fenician al Tirului (2 Sam 5,11). În felul acesta, David a fost în stare sã domneascã peste toatã Palestina de apus ºi de rãsãrit, cu excepþia regiunii de litoral ºi indirect ºi peste mari pãrþi din Siria. Practic, tot teritoriul dintre Eufrat ºi Egipt era fie administrat de guvernatorii lui David, fie era prietenos sau tributar faþã de el. Politica internã a lui David nu a fost totdeauna aºa de plinã de succes ca politica lui externã. Pentru motive fiscale sau pentru evaluarea forþei potenþiale a oamenilor din împãrãþia sa, a fãcut un recensãmânt care a fost rãu vãzut atât de Ioab, generalul sãu, cât ºi de Dumnezeu (2 sam 24; 1 Cron 21 ºi 22). David, precum ºi alþi puternici conducãtori politici dinainte ºi de dupã el, a cãzut victimã propriilor pofte trupeºti - Bat-ªeba (2 Sam 11,2-12,25) -, iar poligamia a avut consecinþe nefericite. Unul dintre fii sãi a comis incest ( 2 Sam 13), un altul, Absalom, a devenit fratricid ºi ulterior s-a revoltat împotriva propriului tatã, dar a murit în lupta care a urmat (2 Sam 13-19). Rebeliunea beniamitului ªeba, de asemenea, a produs mare necaz ºi vãrsare de sânge (2 Sam 20); ºi cu puþin timp înainte de moartea lui David, Adonia, unul dintre fii sãi, a fãcut o încercare neizbutitã de a pune mâna pe tron printr-o revoluþie de palat (1 Împ 1). Totuºi puternica personalitate a lui David, împreunã cu sprijinul neclintit al dârzului comandant de oºtire, Ioab, a izbutit sã biruiascã toate dificultãþile ºi a efectuat transferul împãrãþiei la Solomon, ca o puternica unitate.

Loialitatea fundamentalã a lui David faþã de Dumnezeu ºi consimþirea lui de a se pocãi ºi de a accepta pedeapsa pentru pãcat i-au câºtigat respectul profeþilor Natan ºi Gad ºi i-au adus fãgãduinþe ºi binecuvântãri dumnezeieºti de o naturã aparte. Una dintre marile lui dorinþe, aceea de a construi un templu pentru Dumnezeul pe care îl iubea, n-a fost înfãptuitã. Totuºi i s-a fãgãduit cã fiul lui, ale cãrui mâini nu erau pãtate de sânge ca ale lui, urma sã zideascã templul. De aceea, David a cumpãrat terenul pentru el, a fãcut planul ºi a colectat fondurile pentru a-l ajuta pe Solomon la înfãptuirea planului (2 Sam 7; 1 Cronici 21,18-22,5). Solomon (971-931 î.Hr.) - Solomon, al treilea cârmuitor al Imperiului Unit al lui Israel, al cãrui nume era ºi Iedidia "iubit de Iehova" (2 Sam 12,24.25), pare sã fi urmat obiceiul oriental de a lua ca nume de tron Solomon "paºnicul". Domnia lui a fãcut ca titlul acesta sã fie nu numai corespunzãtor, dar ºi popular. Din motive necunoscute, Dumnezeu l-a ales pe Solomon sã fie succesorul lui David, iar David l-a proclamat rege în cursul unei revoluþii de palat care urmãrea sã punã pe fratele lui mai mare pe tron (adicã pe Adonia, 1 Împ 1,15-49). Deºi Solomon, la început, pãrea sã arate îndurare faþã de Adonia, el n-a uitat întâmplarea. În mod obiºnuit, cea mai neînsemnatã greºealã i-a costat viaþa pe adversarii lui Solomon. De aceea, Ioab, instigatorul complotului, ºi Adonia au fost cu timpul executaþi, în timp ce Abiatar, marele preot, a fost demis (1 Împ 2). Demonstrând o evlavie neobiºnuitã la începutul vieþii sale, Solomon a cerut de la Dumnezeu înþelepciune pentru dificila responsabilitate ce-i fusese atribuitã de a cârmui noul imperiu, extinderea problemelor politice de care se pãrea cã este conºtient. Înþelepciunea lui, ale cãrei dovezi apar în Proverbeerbe, Eclesiast ºi Cântarea Cântãrilor, întrecea pe aceea a altor înþelepþi renumiþi ai antichitãþii (1 Împ 3,4-4,34). Renumele acesta atrãgea intelectuali din diferite naþiuni la curtea lui Solomon, dintre aceste vizite aceea a reginei arabe din Sheba pare sã fi fãcut cea mai mare impresie asupra contemporanilor (1 Împ 4,34; 10,1-10). Împãrãþia pe care o moºtenise Solomon de la tatãl sãu se întindea de la Golful Aqabah în sud pânã aproape de Eufrat în nord. Niciodatã mai înainte sau dupã aceea, teritoriul n-a fost atât de extins. Întrucât Asiria ºi Egiptul erau amândouã slabe pe vremea aceea, Solomon n-a avut de întâmpinat o împotrivire realã din partea vecinilor sãi; ºi, folosindu-se de situaþia sa, s-a avântat în mari întreprinderi comerciale pe uscat ºi pe mare, care i-au adus o bogãþie nemaivãzutã înainte de poporul sãu. De aceea, splendoarea domniei sale a devenit legendarã, aºa cum confirmã Matei 6,28-29. Întrucât fenicienii deja controlau comerþul mediteranean, Solomon s-a îndreptat cãtre sud ºi a dezvoltat întreprinderi comerciale cu Arabia ºi cu Africa de est, sãvârºindu-ºi expediþiile maritime cu ajutorul marinarilor tirieni (1 Împ 9,26-28). Cetatea Eþion-Gheber, la capãtul Golfului Aqabah, a servit nu numai ca bazã portuarã pentru aceste expediþii,

dar ºi ca un centru de afirmare ºi prelucrare a cuprului scos la Wadi Arabah (regiunea dintre Marea Moartã ºi Ezion-Gheber). Solomon a devenit unul dintre marii "împãraþi ai cuprului", din antichitate. Întrucât el controla ºi numeroase cãi comerciale pe uscat, Israel a devenit ºi marea casã de schimburi în naturã de care ºi pânzeturi de egiptene, cai cilicieni ºi diferitele produse ale Arabiei. Practic, nimic nu pãtrundea în Egipt din est sau în Mesopotamia din sud-vest fãrã a îmbogãþii tezaurele lui Solomon (1 Împ 4,21; 10,28.29). Împãratul era ocupat ºi cu mari lucrãri de construcþie. Pe muntele Moria, la nord de vechiul Ierusalim, el a construit o acropolã, cuprinzând Templul magnific edificat în curs de ºapte ani (1 Împ 6,37.38) ºi propriul palat, care a fost în curs de construire timp de 13 ani (1 Împ 7,1). El a construit ºi Millo, considerat de unii umpluturã între Sion ºi Moria, ºi a reparat zidul Ierusalimului (1 Împ 9,15; 24). Un lanþ de cetãþi a fost construit prin toatã þara pentru a-i garanta siguranþa ºi aceasta a cerut o mare armatã permanentã, mulþi cai ºi multe care - ambele puncte fiind costisitoare pentr bugetul naþional (1 Împ 4,26; 9,15-19; 10,26; 2 Cron 9,28). Sãpãturi fãcute la Ghezer ºi Meghido au confirmat aceste relatãri biblice. Pentru multiplele lui lucrãri, împãratul era condiþionat de muncã forþatã, obligatorie (1 Împ 5,13-18; 9,19-23), efectuatã de fenicieni, de lucrãtori calificaþi ºi de marinari (1 Împ 7,13; 9,27). Proiectele magnifice de construcþii ºi vastele cerinþe ale armatei puneau o povarã atât de mare asupra economiei israelite, încât pânã ºi veniturile imense ale lui Solomon s-au dovedit insuficiente pentru a finanþa programul, drept urmare, o datã a trebuit sã cedeze douãzeci de oraºe galileene Feniciei ca platã pentru lemnãria ºi aurul necesare (1 Împ 9,10-14). Urmând exemplul monarhilor orientali, Solomon avea un mare harem, strãduindu-se astfel sã cultive bunãvoinþa internaþionalã prin cãsãtoria cu principese dintre cele mai multe naþionalitãþi învecinate, inclusiv egiptene, ºi permiþând sã fie zidite în Ierusalim altare care sã fie dedicate dumnezeilor strãini (1 Împ 11,1-8). Principesa egipteanã, care a adus ca zestre cetatea Ghezer, pe care tatãl ei o cucerise de la canaaniþi, pare sã fi fost regina lui favoritã, întrucât i-a zidit un palat separat (1 Împ 3,1; 9,16.24). Dar slava exterioarã a împãrãþiei, ceremonialul somptuos al curþii, puternicele fortãreþe noi prin toatã þara, armata puternicã ºi marile întreprinderi comerciale nu puteau ascunde faptul evident cã imperiul lui Solomon era gata sã se despartã. Era agitaþie printre israeliþi, din cauza impozitelor mari ºi a muncii obligatorii, ºi printre naþiunile subjugate care aºteptau doar un semn de slãbiciune ca sã se desfacã de Ierusalim. Deºi numai trei rebeli sunt amintiþi pe nume în Biblie, Hadad Edomitul, Rezon fiul lui Eliadah ºi eframitul Ieroboam (1 Împ 11,14-40), care s-au arãtat fãþiº împotriva lui Solomon, evenimentele care au avut loc imediat dupã moartea lui Solomon lasã sã se înþeleagã cã trebuie sã fi fost destulã neliniºte chiar ºi în cursul vieþii lui. Scriitorii biblici, care erau mai preocupaþi cu viaþa religioasã a eroilor lor, ne dezvãluie motivul principal pentru declinul puterii lui Solomon ºi împãrþirea imperiului sãu:

abaterea regelui de la calea cea dreaptã a datoriilor religioase. Deºi clãdise templul lui Iehova ºi la dedicarea lui înãlþase o rugãciune care reflecta o adâncã experienþã spiritualã (1 Împ 8,22-61), totuºi a cãzut în poligamie ºi idolatrie fãrã precedent (1 Împ 11,9-11), care au dus la adoptarea unor metode neînþelepte ºi rapid la cãderea regatului sãu. Abia închisese Solomon ochii, cã triburile lui Israel s-au ºi desfãcut în douã partide, iar mai multe dintre naþiunile supuse ºi-au proclamat independenþa. XII. Regatul lui Iuda de la 931-608 î.Hr. ºi al lui Israel de la 931-722 î.Hr. [Pentru o discuþie despre principiile pe care se bazeazã cronologia acestei perioade, vezi p. 135-151; vezi, de asemenea, p. 94. Pentru un tabel al datelor, vezi pagina urmãtoare]. Regii lui Iuda; Roboam (931-913 î.Hr.) - Cu Roboam, fiul nesãbuit al lui Solomon, a ajuns la sfârºit împãrãþia ebraicã unitã, pentru a nu mai învia niciodatã. Când a mers la Sihem pentru încoronare, Roboam a aflat despre doleanþele înrãdãcinate printre supuºii sãi cu privire la poverile excesive de impozite ºi de muncã obligatorie pe care le introduse tatãl sãu. Lepãdând sfatul consilierilor cu experienþã, acela de a fi de acord cu cererile logice ale poporului, el a ameninþat cã le va spori poverile ºi prin aceasta a Proverbeocat o revoltã pe faþã a supuºilor sãi nordici ºi rãsãriteni, sub conducerea lui Ieroboam, care, auzind de moartea lui Solomon, se înapoiase din exil (1 Împ 12,1-20).

CRONOLOGIE IPOTETICÃ A REGATELOR ÎMPÃRÞITE ISRAEL

ªI IUDA

Deºi a þinut seama de sfatul profetului ªemaia, de a nu lupta împotriva fraþilor sãi la data dispariþiei celor zece triburi, se pare cã Roboam a dat câteva bãtãlii sângeroase împotriva lui Ieroboam ceva mai târziu (1 Împ 12,24; 14,30). De asemenea, în al cincilea an al domniei lui, a suferit atacul de importanþã istoricã din partea lui ªiºac I din Egipt (Sheshonk, 1 Împ 14,25-28), cu privire la care relieful victoriei lui Sheshonc de pe zidurile de la Karnak încã dã mãrturie. Atacul acesta poate explica faptul cã regele din Iuda a întãrit fortificaþiile unui numãr de cetãþi care ocroteau drumurile ce duceau la Ierusalim (2 Cron 11,5-12). Fiind probabil fiul unei femei amonite, Roboam l-a urmat pe tatãl sãu în posedarea unui mare harem ºi in promovarea cultului zeilor pãgâni, cu toate ritualurile lor urâcioase (1 Împ. 14,22-24; 2 Cron. 11,5-12). Abiam ºi Asa (913-869 þn. Hr.) - Regele urmãtor, Abiam, a domnit numai pentru un scurt timp (913-911 î.Hr.), a avut un rãzboi cu Ieroboam I ºi l-a urmat pe tatãl sãu în toate viciile lui.

O datã cu Asa, fiul lui Abiam, un rege bun a venit din nou la tron (911-869 î.Hr.). El a îndepãrtat-o din locul de influenþã pe bunica lui, care înãlþase un mod lui Ashera ºi a îndepãrtat prostituþia masculinã, ca închinare la idoli (v 10-13). Dupã primii ani de pace ai domniei sale, pe care el i-a devotat reformelor religioase, Asa a fost atacat de etiopieni sub Zerah, probabil, cuºiþi de pe þãrmul rãsãritean al Mãrii Roºii (2 Cron. 14,9-15). Când Baeºa din Israel a ocupat partea de nord a lui Iuda, probabil, în al 36-lea an dupã împãrþirea regatului (2 Cron. 16,1), Asa nu a îndrãznit sã înfrunte oºtirea nordicã cu propriile forþe inferioare, dar l-a determinat pe Benhadaddin Siria sã atace ºi sã-l slãbeascã pe Israel. Pentru aceastã lipsã de credinþã in Iehova, Asa a fost aspru mustrat de Hanani, profetul (v. 1-10). Ultimii ani ai lui Asa s-au marcat printr-o sãnãtate ºubredã (v. 12) ºi de aceea l-a numit pe fiul sãu Iosafat co-domnitor, aºa cum aratã datele cronologice. De la Iosafat la Ahazia (827-841 î.Hr.) - Iosafat (872-848 î.Hr.) a continuat reformele religioase ale tatãlui sãu. Deºi nu a reuºit sã înlãture toate înãlþimile, i se atribuie meritul de a-i fi rânduit pe leviþi ºi pe preoþi sã cãlãtoreascã prin toatã þara ºi sã predice Legea (1 Împãraþi 22,43; 2 Cronici 17,7-9). El a pus capãt îndelungatei certe dintre Iuda ºi Israel, aliindu-se cu dinastia lui Omri, ºi l-a cãsãtorit pe principele moºtenitor, Ioram, al lui Iuda cu Atalia, fiica lui Ahab (2 Regi 8,18.26), o unire care din nefericire a deschis poarta cultului lui Baal în Iuda. Iosafat, de asemenea, i-a ajutat pe regii din nord în campaniile lor militare. Împreunã cu Ahab, el a mers împotriva Ramotului din Galaad (2 Cron 18,28), ºi cu Ioram, regele lui Israel, împotriva Moabului (2 Împ. 3,4-27). De asemenea, s-a luptat împotriva unei puternice confederaþii de edomiþi, moabiþi ºi Amoriþi (2 Cron. 20,1-30). Unele naþiuni însã, de exemplu, filistenii ºi arabii, au fost atât de impresionaþi de realizãrile lui Iosafat, încât au cãutat prietenia lui. Încercarea lui de a reorganiza expediþiile lui Solomon la Ofir a dat greº când corãbiile lui au naufragiat la Eþion-Gheber (v. 35-37). Ioram ( Numele Iehoram ºi Ioram sunt folosite unul în locul celuilalt în Biblie [englezã]. Pentru convenabilitate ºi claritate, însã, Iehoram e folosit in acest comentariu [in englezã]pentru a desemna pe fiul lui Iosafat, regele lui Iuda ºi Ioram pentru a desemna pentru a desemna pe fiul lui Ahab, regele lui Israel. (2 Împ 8,16) ) (854-841 î.Hr.), care nu trebuie sã fie confundat cu contemporanul sãu, Ioram din Israel, a fost asociat la tron cu tatãl sãu, Iosafat. Nimic bun nu se spune despre Ioram. Influenþat de soþia sa nelegiuitã ºi idolatrã, a încurajat cultul lui Baal în Iuda (2 Împãraþi 8,18), a dus rãzboaie neizbutite cu filistenii ºi arabii - 2 Cronici 21,16.17; 22,1) ºi a murit de o boalã incurabilã, aºa cum prezisese Ilie (2 Cronici 21,12-19). Ahazia (841 î.Hr.) a urmat cãile viciate ale pãrinþilor sãi, s-a unit cu unchiul sãu Ioram din Israel într-un rãzboi fãrã de succes împotriva sirienilor (2 Împãraþi 8,26-29) ºi a fost rãnit mortal în uneltirea lui Iehu împotriva lui Ioram al lui Israel. El a murit la Meghido, unde fugise sã se vindece (2 Împãraþi 9,14-28).

Regii lui Israel; Ieroboam I (931-910 î.Hr.) - Dupã ce-au ieºit din dinastia lui David, toate triburile ebraice, cu excepþia lui Iuda, Beniamin ºi Levi, l-au invitat pe Ieroboam, un exilat politic de curând reîntors din Egipt, unde fugise de Solomon. El a fost cãpetenie efraemitã care i-a slujit lui Solomon ca supraveghetor peste o emodã de lucrãtori angajaþi în construcþii la Milo. Displãcându-i politica internã a lui Solomon, s-a revoltat. Încurajat de profetul Ahia din Silo, se pare cã s-a fãcut tot mai îndrãzneþ în opoziþia sa ºi, probabil, a fost denunþat lui Solomon. Prin urmare, a fugit în Egipt ca sã-ºi scape viaþa. (1 Împ 11,26-40). Ieroboam I a domnit peste regatul de nord ca primul lui rege timp de 22 de ani (931-910 î.Hr.). El a fãcut din Sihem prima lui capitalã, dar mai târziu a transferat-o la Tirþa. Tirþa încã nu a fost clar identificatã, dar se poate sã fi fost la actuala Tell el-Fâr'ah, cam la 7 mile (11 km) nord-vest de Nablus. Au fost fãcute recent excavaþii la colina aceasta, care e mai mare decât aceea de la Meghido, dar încã nu s-au gãsit urme pentru identificarea ei. Ieroboam a avut de dus rãzboaie continue cu vecinii sãi nemulþumiþi de la sud, mai întâi împotriva lui Roboam, apoi împotriva lui Abiam (1 Împãraþi 14,30; 15,7). De asemenea, se pare cã þara lui a fost devastatã în cursul campaniei lui ªeºonk, deºi Biblia menþioneazã numai Iuda ºi Ierusalimul ca victime ale atacului. Totuºi dovezile aratã clar cã ªeºonk a invadat ºi regatul de nord, deoarece a înscris numele multor cetãþi de nord pe relieful sãu de la Karnak. De asemenea, s-a gãsit un fragment dintr-o stelã de victorie a lui ªeºonk în ruinele cetãþii Meghido a lui Ieroboam. Se poate ca Ieroboam sã nu-ºi fi þinut fãgãduinþele faþã de ªeºonk ºi în felul acesta a atras aceastã acþiune militarã care a fost întreprinsã împotriva lui. Altminteri nu este clar de ce ªeºonk, care-i dãduse azil lui Ieroboam ca refugiat politic, s-a întors atât de repede împotriva lui, imediat ce devine rege. Din motive politice, Ieroboam a introdus rituri ºi practici care reprezentau o abatere de la cultul curat al lui Iehova. La Betel ºi Dan, a construit temple ºi a fãcut viþei pentru a-L reprezenta pe Iehova în formã vizibilã (1 Împãraþi 12,27-31). Timp de douã secole, cultul acestor viþei de aur a fost cunoscut ca "pãcatul lui Ieroboam". Despre toþi succesorii lui la tronul lui Israel, cu excepþia a trei, se spune cã l-au urmat în apostazia aceasta. Un ciob de ceramicã cu inscripþie gãsit la Samaria revarsã o luminã curioasã asupra acestui cult al viþelului. El conþine un nume personal al unui om care se chema Egeljau, însemnând "Iehova este un viþel", arãtând cã israeliþii Îl adorau pe Iehova sub forma unui viþel tânãr, la fel cum canaaniþii îl considerau pe dumnezeul lor, El, cã e un taur. De asemenea, Ieroboam a schimbat sãrbãtoarea principalã a lunii, a ºaptea din calendarul ecleziastic ebraic în a opta (v. 32-33). Dintr-un studiu al cronologiei israelite s-ar pãrea, de asemenea, cã un calendar civil care începea primãvara a fost introdus la data aceasta, în contrast cu cel folosit în regatul de sud, unde anul civil începea toamna. Întrucât regii din sud foloseau la calcularea anilor lor de domnie sistemul anului de urcare la tron, Ieroboam a introdus sistemul egiptean fãrã anul urcãrii la tron, probabil, fãrã alt motiv decât de a fi diferit.

Ieroboam, care ºi-a început domnia ca un rebel împotriva lui Roboam, s-a revoltat ºi împotriva lui Dumnezeu, ºi împotriva felului de cult rânduit de El - zidindu-ºi astfel regatul pe cea mai slabã temelie posibil. Lucrul acesta era adevãrat atât în sens politic, cât ºi spiritual. Nici dinastia lui, care s-a sfârºit datã cu moartea fiului sãu ºi nici oricare dintre dinastiile urmãtoare nu a durat mai mult de câþiva ani. Regatul lui Israel a avut zece dinastii ºi 20 de regi în cei 208 ani ai existenþei lui. În plus, naþiunea n-a scãpat niciodatã din impasul religios în care o vârâse Ieroboam. Afundându-se tot mai adânc în mlaºtina idolatriei ºi a imoralitãþii pãgâne, a fost mestecatã bucatã cu bucatã de vrãjmaºii ei, Siria ºi Asiria, ºi cu timpul a dispãrut. De la Nadab la Zimri (910-885 î.Hr) - Domnia nelegiuitã a lui Nadab, fiul lui Ieroboam (910-909 î.Hr.), a fost scurtatã când a fost ucis de Baeºa în oraºul filistean Gibbethon. Aºa s-a sfârºit întâia dinastie (1 Împãraþi 15,25-29). Acest precedent îngrozitor a fost repetat iarãºi ºi iarãºi pânã când zeci de dinastii diferite au domnit peste Israel. Baaºa (909-886 î.Hr.) a continuat sã-l hãrþuiascã pe Iuda, dar a pierdut teritoriul pe care îl ocupase când a fost atacat de Benhadad din Damasc, dupã ce primise o mitã de la Asa, regele lui Iuda (1 Împ. 15,16-16,7). Dinastia lui Baeºa s-a sfârºit ca ºi cea precedentã. Fiul sãu, Elah (886-885 î.Hr.), a fost ucis de Zimri, unul dintre generalii sãi în capitala sa, Tirþa, dupã o domnie de mai puþin de doi ani (1 Împ. 16,8-10). Zimri a fãcut uz de scurta lui domnie de numai ºapte zile pentru a ucide toate rudele ºi toþi prietenii lui Baeºa. Apoi, Omri, un alt general al lui Ela, care a fost proclamat rege de cãtre oºtirea israelitã, s-a angajat într-o campanie împotriva filistenilor, a înaintat împotriva Tirþei ºi a luat cetatea. Dându-ºi seama cã rezistenþa lui era zadarnicã, Zimri a refuzat sã se predea lui Omri, ºi a dat foc palatului, pierind în flãcãri (v. 11-18). Omri (885-874 î.Hr.) - Omri a devenit fondatorul unei dinastii, din care patru regi au ocupat tronul în decursul unei perioade de 44 de ani (885-841 î.Hr.). La început, Omri a trebuit sã lupte împotriva unui alt pretendent la tron, Tibni, care avea un numãr considerabil de aderenþi în popor. Numai dupã patru ani de lupte interne, Omri a putut sã-l extermine pe Tibni ºi pe slujitorii lui (v.21-23). Lucrul acesta reiese din expunerile cronologice din versetele 15 ºi 23, care atribuie cele ºapte zile de domnie ale lui Zimri anului al 27-lea al lui Asa, ºi urcarea la tron al lui Omri - ca singur domnitor - în anul al 31-lea al lui Asa. Domnia lui Omri de 12 ani a fost, din punct de vedere politic, mai importantã decât aratã relatãrile Bibliei. Alegând un punct strategic pentru capitala sa, Samaria, el a fãcut pentru Israel ceea ce David fãcuse alegând Ierusalimul. Dealul acesta de 400 de picioare înãlþime era situat într-o câmpie ca un pahar ºi putea sã fie uºor apãrat. Dupã câte se pare n-a fost niciodatã cucerit prin forþa armelor, ci s-a predat numai din lipsa de apã sau hranã. Excavaþiile întreprinse au verificat faptul dedus din relatãrile Bibliei cã locul acela fusese nelocuit înainte de timpul lui Omri. Mutându-ºi capitala în locul acesta, a început sã construiascã apãrãri extinse care au fost completate de fiul sãu Ahab.

Dacã Omri personal a avut lupte cu asirienii nu se ºtie, dar, timp de 100 de ani, rapoartele asiriene se referã la Israel numindu-l "þara casei lui Omri", chiar la multã vreme dupã ce dinastia lui Omri dispãruse. Personalitatea lui, succesul lui politic sau întreprinderile lui comerciale trebuie sã-l fi fãcut vestit în ochii contemporanilor ºi ai generaþiilor ulterioare. Omri a stabilit relaþii cordiale cu vecinii sãi fenicieni ºi l-a cãsãtorit pe fiul sãu Ahab cu Izabela, fiica regelui Tirului. Alianþa aceasta a introdus cultul lui Baal ºi al Aºerei în Israel ajungând la proporþii mai înainte necunoscute (1 Împãraþi 16,25). De asemenea, a acordat concesiuni economice Damascului ºi le-a îngãduit comercianþilor sirieni sã aibã magazine în bazarurile Samariei (1 Împ. 20,34). În vreme ce Israel a primit privilegii asemãnãtoare în Damasc, dupã doar o victorie militarã asupra sirienilor, se pare cã Omri fusese înfrânt de sirieni ºi le cedase oarecare teritoriu ºi concesiunile economice la care s-a fãcut referire. Însã Omri a avut succes în supunerea Moabului, aºa cum admite inscripþia destul de lungã de pe vestita Piatrã Moabitã, unde Meºa, regele Moabului, zice: "Omri, regele Israelului l-a chinuit pe Moab multe zile, deoarece Chemoº era mâniat pe þara sa" (vezi vol. 1, p. 120). Cât de valoroasã era posedarea Moabului pentru Israel se poate vedea din tributul plãtit de Moab lui Ahab, fiul lui Omri. Se spune cã el se ridica - probabil anual - la "o sutã de mii de miei ºi o sutã de mii de berbeci cu lâna lor." (2 Împ. 3,4) Ahab (874-853 î.Hr.) - O datã cu Ahab, regele urmãtor, a venit la tronul lui Israel un domnitor slab. El n-a avut tãria de a-i rezista soþiei lui feniciene energice, care era hotãrâtã sã facã din propria religie religia supremã. Aducând din patria sa la masa regalã sute de preoþi ºi profeþi ai lui Baal ºi ai Astarteei, introducând riturile imorale ale sistemului cultic canaanit ºi persecutându-i ºi omorându-i pe adoratorii adevãratului Dumnezeu, Izabela a cauzat o crizã religioasã de primã mãrime (1 Împ. 18,4.19). Din cauza crizei acesteia ºi datoritã faptului cã unii dintre cei mai mari conducãtori religioºi ai timpurilor Vechiului Testament, Ilie ºi Elisei, au locuit ºi au lucrat în Israel la data aceea, Biblia îi dedicã mult spaþiu lui Ahab. Ilie a fost chemat de Dumnezeu sã lupte pentru supravieþuirea adevãratei religii. O secetã îndelungatã de trei ani ºi jumãtate, prezisã de profet ca o judecatã a lui Iehova, a s-a abãtut peste þara lui Ahab adusã aproape de ruina economicã. Seceta a ajuns la sfârºit o datã cu victoria lui Ilie asupra preoþilor lui Baal la muntele Carmel, când s-a dat o luptã între puterea lui Iehova ºi aceea a lui Baal (v. 17-40). Dar, atâta vreme cât Ahab a domnit, cultul pãgân al lui Baal a propãºit. E lucru remarcabil cã Ahab nu a îndrãznit sã le dea copiilor sãi nume dintr-ale lui Baal - toate numele lor cunoscute, Ahazia, Ioram ºi Atalia, conþin forma abreviatã a lui Iehova. Supuºii lui însã au avut mai puþine scrupule în privinþa aceasta. Numeroase nume personale ale perioadei acesteia ºi ale altora urmãtoare au fost legate cu Baal - Abibaal, Baala, Baalzamar, Baalzacar ºi altele - cum aratã cioburile din ceramicã cu inscripþie gãsite în cursul sãpãturilor întreprinse la Samaria.

Ahab a ajuns sã fie vestit pentru "casa de fildeº" pe care a construit-o (1 Împ. 22,39; Amos 3,15). Numeroase plãci de fildeº frumos sculptate, gãsite cu prilejul sãpãturilor efectuate la Samaria, descoperã cã interiorul palatului sãu era, probabil, cãptuºit cu fildeº. Desenele sunt asemãnãtoare cu cele gãsite în decoraþiuni de fildeº ale Siriei ºi Asiriei. Ca rãzboinic, Ahab a avut doar un succes moderat. De douã ori i-a înfrânt pe sirieni. Prada din aceste douã victorii l-au îmbogãþit destul de mult ºi i-au adus concesiuni economice în Damasc (1 Împ. 20,21.24). De aceea, pentru un timp, a devenit unul dintre cei mai puternici domnitori la apus de Asiria. Când Salmanasar III a înaintat în Siria, Ahab s-a unit cu foºtii sãi vrãjmaºi pentru a face cauzã comunã împotriva asirienilor ºi a condus cel mai mare numãr de care dintre toþi aliaþii. Faptul acesta este descoperit în lista lui Salmanasar de cãtre adversarii sãi în luptele de la Qarqar, care e pãstratã într-o inscripþie istoricã pe stâncã pe Tigrul de Sus. Inscripþia afirmã cã, din cele 3940 de care care luptau împotriva asirienilor, 2000 îi aparþineau lui Ahab, în timp ce toþi ceilalþi aliaþi conduceau laolaltã numai 1940. Dintre cei 52 900 soldaþi pedeºtrii, Ahab deþinea 10 000. Când bãtãlia de la Qarqar a pus stavilã înaintãrii lui Salmanasar, Ahab, conºtient de puterea sa, s-a îndreptat imediat împotriva Damascului pentru a recâºtiga posesiunea cetãþii Ramot-Galaad din Trans-Iordania, dar ºi-a pierdut viaþa in luptã (1 Împ 22). Ahazia ºi Ioram (850-841 î.Hr.) - În timpul scurtei domnii a fiului lui Ahab, Ahazia (853-852 î.Hr.), care era tot atât de viciat ca tatãl sãu care domnise înaintea lui, nu s-a întâmplat nimic important, cu excepþia poate a expediþiei nereuºite la Ofir, fãcutã în cooperare cu Iosafat din Iuda (2 Cronici 20,35-37). Întrucât nu a avut nici un copil, Ahazia a fost urmat la tron de fratele sãu Ioram (852-841 î.Hr.). În timpul sãu, Meºa din Moab s-a revoltat. Deºi a fost întreprinsã o expediþie militarã în conlucrare cu Iosafat din Iuda cu rezultate dezastruase pentru Moab, Israel n-a fost în stare sã-ºi reaºeze stãpânirea peste þara aceea, aºa cum lasã sã se înþeleagã din relatãrile Bibliei (2 Împ 3,4-27) ºi cum pretinde inscripþia de pe Piatra Moabitã. Ioram a dus câteva rãzboaie împotriva sirienilor. Prin mijlocirea profetului Elisei, au fost evitate de douã ori dezastre ce ameninþaua (2 Împ. 6 ºi 7), dar încercarea lui Ioram de a recâºtiga Ramot din Galaad de la sirieni a fost la fel de mult o înfrângere ca aceea a tatãlui sãu, Ahab. Rãnit de Hazael din Siria, a mers in Izreelul bine irigat ca sã se refacã, unde a fost ucis de cãtre Iehu, comandantul oºtirii lui. Acesta din urmã a cãutat sã desfiinþeze întreaga familie a lui Omri, inclusiv pe Izabela, ºi apoi a uzurpat tronul pe seama sa (2 Împ 8,28.29; 9,24-10,17). Dinastia lui Iehu (841-752 î.Hr.) - Iehu (841-814 î.Hr.), care fusese uns de un sol al lui Elisei la Ramot-Galaad, nu numai cã a pus capãt dinastiei idolatre a lui Omri, dar a desfiinþat ºi cultul lui Baal cât a fost posibil. Din cauza acestui zel îndreptãþit in privinþa aceasta, a fost lãudat de profet ºi s-a fãcut o fãgãduinþã cã descendenþii lui vor sta pe tronul lui Israel timp de patru generaþii (2 Împãraþi 10,30). Drept urmare, dinastia lui a domnit peste þarã aproape 90 de ani, aproape jumãtate din timpul existenþei naþiunii.

Totuºi Iehu nu s-a despãrþit de cultul viþelului lui Ieroboam, ºi în consecinþã, reforma lui a fost incompletã. Renunþând la politica predecesorilor sãi, Iehu de bunãvoie a devenit vasal al lui Salmanasar III ºi a plãtit tribut de îndatã ce a ajuns la tron. Evenimentul acesta e zugrãvit pe cele patru laturi ale Obeliscului Negru al lui Salmanasar din Muzeul Britanic. Regele ebraic - cel dintâi de la care existã o reprezentare contemporanã - e arãtat îngenunchind înaintea lui Salmanasar, in timp ce însoþitorii sãi aduc ca tribut "argint, aur, un vas de aur saplu, un vas de aur cu vârf ascuþit, pahare mari de aur, gãleþi de aur, cositori, un baston pentru un rege ºi puruhtu de lemn". (Înþelesul cuvintelor subliniate încã nu este cunoscut). Probabil, Israel ºi-a schimbat politica faþã de Asiria pentru a asigura ajutor asirian împotriva principalului inamic al lui Israel, Hazael din Siria. Cei 17 ani ai domniei lui Ioahaz (814-798 î.Hr.) au fost marcaþi prin rãzboaie continue împotriva sirienilor care l-au oprimat pe Israel mai întâi sub Hazael, apoi sub fiul lui Benhadad III (2 Împ 13,1-3). Rezultatul a fost cã Israel a pierdut o mare parte din teritoriul lui ºi din armata lui, aºa cã au rãmas numai 10 care, 50 de cãlãreþi ºi 10 mii de soldaþi pedeºtrii (v. 7). O comparaþie a celor 10 care ale lui Ioahaz cu cele 2000 ale lui Ahab dovedeºte marea pierdere de putere pe care regatul o suferise în decurs de 50 de ani. Nu se ºtie cine l-a salvat pe Israel din trista lui soartã, deoarece "izbãvitorul" din versetul 5 nu e identificat. Se înþelege aici sau fiul sãu Ioas (vezi v. 25), sau un rege al Asiriei, sau vreo altã persoanã (vezi v. 5). Urmãtorul rege al lui Israel, Ioas (798-782 î.Hr.), a avut mai mult succes in rãzboaiele împotriva sirienilor, faþã de cum avusese tatãl sãu ºi, bãtându-i de trei ori, a recuperat tot teritoriul pierdut de Ioahaz (v. 25). Proverbeocat de Amaþia din Iuda, a fost constrâns împotriva voinþei sale sã lupte cu regatul de sud - primul rãzboi dupã 100 de ani între cele douã naþiuni frãþeºti. A înfrânt oºtirea lui Iuda in bãtãlia de la Bet-ªemeº, l-a luat prizonier pe rege ºi a intrat victorios in Ierusalim. A dãrâmat parte din lucrãrile de apãrare ale cetãþii ºi a dus vase de la templu din tezaurele regale ºi câþiva ostateci în Samaria (2 Împãraþi 14,8-14). Datele cronologice impun o coregenþã între Ioas ºi fiul sãu Ieroboam II, timp de 12 ani, unica coregenþã in Israel pentru care existã dovezi. Este posibil ca prudenþa politicã din partea lui Ioas sã fi dus la aceastã mãsurã. Cunoscând primejdia care pândeºte un stat când apare brusc un loc vacant la tron, probabil cã el l-a numit pe fiul sãu, Ieroboam, ca împreunã-cârmuitor ºi succesor când au început rãzboaiele sale de eliberare împotriva Siriei. În felul acesta era asiguratã continuitatea dinastiei chiar dacã regele ºi-ar fi pierdut viaþa in cursul uneia din campaniile sale. Domnia relatatã, de 41 de ani ai lui Ieroboam (793-753 î.Hr.), cuprinde 12 ani de coregenþã cu tatãl sãu Ioas. Din nefericire, puþine lucruri se ºtiu cu privire la domnia lui aparent încununatã de succes. Biblia dedicã numai 7 verste vieþii lui (v. 23-29), dar ele aratã cã el a recâºtigat atât de mult din teritoriul pierdut, încât regatul sãu aproape a egalat

imperiul lui David ºi al lui Solomon în întindere, cu excepþia teritoriului deþinut de regatul lui Iuda. Extinderea domniei lui era practic similarã cu aceea a marilor regi amintiþi. El a restatornicit domnia israelitã peste regiunile de coastã ºi interioare ale Siriei, a cucerit Damascul ºi Hamatul ºi a ocupat Trans-Iordania la sud de Marea Moartã, care, probabil, înseamnã cã i-a fãcut pe Amon ºi pe Moab tributari lui Israel. Aceste câºtiguri extraordinare au fost posibile din cauza faptului cã Asiria trecea printr-o perioadã de slãbiciune politicã ºi nu era în stare sã intervinã. Ieroboam II se pare cã a fost un domnitor puternic, dar era lipsit de prudenþa ºi prevederea tatãlui sãu. De aceea, el nu a luat mãsuri pentru a garanta continuitatea domniei, iar regatul sãu s-a dezmembrat aproape îndatã dupã moartea sa. Fiul lui, Zaharia, a domnit (753-752 î.Hr.) ºi a cãzut victimã complotului ucigaº al lui ªalum (2 Împ 15,8-12). Aºa s-a sfârºit dinastia lui Iehu, apoi regatul s-a întors la lipsa de putere politicã ce îl caracterizase în cursul celei mai mari pãrþi a scurtei lui istorii. Regatul lui Iuda de la 841 la 750 î.Hr.; de la Atalia la Azaria (Ozia) - Perioada în cercetare cuprinde istoria lui Iuda în timpul dinastiei lui Iehu din Israel. Sfârºitul domniei lui Azaria (Ozia) nu a avut loc în anul 750 î.Hr., dar data aceasta marcheazã începutul aproximativ al noului Imperiu Asirian, când Israel ºi Iuda au ajuns implicaþi în mod fatal în cuceririle de expansiune ale Asiriei. De când Iotam, fiul lui Azaria, a fost numit împreunã-domnitor cu tatãl sãu în anul 750 î.Hr., data aceasta e o graniþã convenabilã pentru aceastã cercetare a istoriei regatului lui Iuda. Când Ahazia din Iuda a fost ucis de cãtre Iehu în anul 841 î.Hr., Atalia, mama lui Ahazia, a pus mâna pe tron pentru 6 ani (841-835 î.Hr.). Fiicã a crudei ºi imoralei Izabela din Israel, ea a pus sã fie exterminaþi "toþi cei de neam împãrãtesc", pentru ca sã-ºi asigure propria domnie. Totuºi agenþii ei l-au scãpat din mâini pe tânãrul principe Ioas, care a fost izbãvit de cãtre marele preot Iehoiada ºi de soþia lui, Ioºeba, o sorã a decedatului rege (2 Împ. 11,1-3). Ioas (835-796 î.Hr.), educat in familia lui Iehoiada, a fost urcat pe tron la vârsta de 7 ani ºi cârmuirea Ataliei a fost rãsturnatã, iar regina nelegiuitã, ucisã (2 Împ 11,4-21). Câtã vreme i-a îngãduit lui Iehoiada sã-i conducã treburile, tânãrul rege a lucrat cu înþelepciune ºi evlavie, înlãturând cultul lui Baal ºi susþinând reparaþii extinse ale templului (2 Împ 12,1-16; 2 Cron 24,1-14). Dupã moartea lui Iehoiada însã, a devenit nepãsãtor ºi chiar a pus ca Zaharia, fiul binefãcãtorului sãu, sã fie ucis cu pietre pentru cã l-a mustrat din cauza faptelor rele (2 Cron 24,15-22). Când Hazael din Damasc a pornit împotriva lui, s-a rãscumpãrat pe sine ºi þara cu parte din tezaurele templului. Fapta aceasta de laºitate, împreunã cu uciderea lui Zaharia, precum ºi nemulþumiri interne ºi religioase pare cã au avut ca rezultat o opoziþie adânc înrãdãcinatã faþã de el. A fost asasinat de proprii servitorii ºi îngropat în cetatea lui David, nu în mormintele regale (2 Împ. 12,17-21; 2 Cron. 24,25).

Fiul sãu, Amaþia (796-767 î.Hr.), mai întâi a luat mãsuri de pedepsire a ucigaºilor tatãlui sãu ºi ºi-a consolidat propria poziþie. Plãnuind recucerirea Edomului, care mai înainte îi aparþinea lui Iuda, a angajat 100 de mii de mercenari, dar apoi i-a eliberat la îndrumarea unui om al lui Dumnezeu. Cu propriile forþe iudaice, el a câºtigat o victorie asupra edomiþilor ºi a cucerit capitala Edomului, Sela, probabil Petra. Între timp, mercenarii eliberaþi au jefuit cetãþile din Iudeea de nord. Datoritã biruinþei sale asupra edomiþilor, Amaþia a devenit arogant ºi l-a Proverbeocat pe Ioas al lui Israel la luptã împotriva lui. Acest gest necugetat a avut urmãri dezastroase deoarece Iuda in faptã a devenit un vasal al lui Israel. Pentru cã se depãrtase in felul acesta de adevãratul Dumnezeu, a pierdut încrederea poporului sãu. A fost asasinat la Lachiº (2 Cron 25,1-28). Amaþia a fost urmat de fiul sãu de 16 ani, Azaria, al cãrui al doilea nume, probabil pentru tron, era Ozia (790-739 î.Hr.). Domnia lui e descrisã ca dreaptã, încununatã de succes ºi prosperã. El a promovat dezvoltarea economicã a þãrii (2 Cron 26,10) ºi a adunat o armatã mare ºi bine emodatã (2 Cron 26,11-15). Lucrul acesta i-a permis sã întrteprindã campanii cu succes împotriva filistenilor ºi arabilor (v. 7) ºi sã recupereze Elatul (Etion Gheberul la Golful Aqaba 2 Împ 14,22 ºi, probabil, teritoriul edomit care se afla între Iuda ºi Golf). Amoniþii au considerat lucru înþelept sã se rãscumpere cu daruri (2 Cron 26,8). În timpul domniei, un mare cutremur trebuie sã fi avut loc, unul care sã fie amintit timp de secole ca un eveniment de seamã (Amos 1,1; Zaharia 14,5). Slãbiciunea politicã a Egiptului ºi a Asiriei, care-l ajutase pe Ieroboam II sã-l facã pe Israel din nou o naþiune prosperã ºi puternicã, în acelaºi mod îl favorizase ºi pe Ozia, cu rezultatul cã cele douã regate, împreunã, posedau aproximativ aceeaºi arie in anul 750 î.Hr. ca aceea peste care domniserã David ºi Solomon. Aceasta a fost ultima prosperitate a evreilor. Urmarea la tron a lui Tiglat-pileser in 745 î.Hr ºi renaºterea consecutivã a Imperiului Asirian au marcat începutul declinului rapid in putere atât pentru Israel, cât ºi pentru Iuda. Ultimii ani ai regatului lui Israel (752-722 î.Hr.); de la ªalum la Osea - Dupã asasinarea lui Zaharia, regele Israelului, ultimul din dinastia puternicã ºi de lungã duratã a lui Iehu, a urmat o perioadã de 30 de ani de anarhie ºi declin politic, aducând rapida dezmembrare ºi, cu timpul, pieirea regatului. ªalum, ucigaºul lui Zaharia, l-a urmat pe predecesorul sãu la moarte dupã o domnie de numai o lunã (752 î.Hr.). El a fost asasinat la rândul lui de cãtre Menahem (2 Împ 15,8-15). Menahem (752-742 î.Hr.) a fost un domnitor crud care a redus la tãcere orice împotrivire la domnia lui prin mãsuri extrem de severe (v. 16). Este un lucru cert cã teritoriile siriene enorme pe care Ieroboam II le stãpânise cândva, fuseserã pierdute, deºi faptul nu este menþionat in Biblie. Recunoscând puterea Asiriei ca ceva la care el nu ar fi putut sã reziste, Menahem a urmat procedura cea mai înþeleaptã posibil in împrejurãrile acelea, plãtind de bunãvoie sume enorme ca tribut pentru a fi lãsat in pace de cãtre Tiglat-pileser III. El, pe vremea aceea, restabilea stãpânirea asirianã peste o mare parte din teritoriul sirian. Tributul lui Menahem, colectat de la populaþie printr-un impozit special, e menþionat atât in Biblie (v. 19,20), cât ºi in relatãrile asiriene.

Pecahia, fiul lui Menahem, a fost in stare sã deþinã tronul pentru încã 2 ani (742-740 î.Hr.), când a fost asasinat, aºa cum fuseserã mulþi dintre regii lui Israel înainte de el. Ucigaºul lui, Pecah, care îºî socotea anii de domnie de la data urcãrii la tron a lui Menahem, aºa cum indicã datele cronologice, poate cã a fost înrudit fie cu dinastia lui Iehu, fie cu regele ªalum ºi de aceea i-a trecut cu vederea pe ultimii doi conducãtori, introducând cei 12 ani de domnie ca parte a propriei domnii. O altã explicaþie posibilã a problemelor puse de datele cronologice ale lui Pecah poate fi cã el a domnit peste o parte neînsemnatã a þãrii ºi nu i-a recunoscut pe Menahem ºi pe Pecahia ca domnitori legitimi. Oricare ar fi motivele lui pentru a uzurpa anii lor de domnie, e lucru destul de sigur cã el a avut o domnie neîmpãrþitã cu altul de numai vreo opt ani (740-732 î.Hr.). Pecah a întrerupt politica pro-asirianã a predecesorilor sãi ºi a încheiat o alianþã anti-asirianã cu Rezin II al Damascului ºi cu alþi domnitori sirieni. Apoi s-a îndreptat împotriva lui Iuda pentru a impune participarea lui la liga anti-asirianã. Campania aceasta este cunoscutã ca rãzboiul siro-efraimit. Deºi i-au pricinuit mari pagube lui Iuda ºi au anexat parte din teritoriu lui, confederaþii n-au izbutit sã-ºi ajungã þinta. Ahaz din Iuda a cerut ºi a primit ajutorul lui Tiglat-pileser din Asiria, care a intrat în teritoriul regatului lui Pecah, a ocupat partea cea mai mare din Galileea ºi Galaad ºi i-a deportat pe locuitorii acestor regiuni in rãsãrit (2 Împãraþi 16,5-9; 15,27-29). Aceastã invazie asirianã neaºteptatã a rupt alianþa nenaturalã dintre Israel ºi Siria cu atât mai mult cu cât ºi Tiglat-pileser a înaintat împotriva sirienilor, a cucerit Damascul ºi l-a luat prizonier pe regele Rezin II (732 î.Hr.). Siria ºi pãrþile cucerite din Israel au fost fãcute Proverbeincii asiriene ºi de aici înainte au fost administrate de cãtre guvernatori asirieni. Osea (732-722 î.Hr.) - Domnia nefericitã a lui Pecah s-a sfârºit cu un dezastru prin mâna unui asasin Osea, care s-a suit pe tronul lui Israel ca cel de-al 20-lea ºi ultimul rege (732-722 î.Hr.). Tigalt-pileser III pretinde cã l-a pus pe Osea pe tron ºi aratã cã domnia lui Pecah a fost rãsturnatã de proprii supuºi ca rezultat al politicii lui dezastruase. Osea i-a plãtit un greu tribut lui Tiglat-pileser în schimb pentru dreptul de a fi tolerat ca rege vasal al Siriei. Mãrimea tributului anual trebuie sã fi fost o povarã aproape de neîndurat pentru micul stat, care acum consta dintr-o parte neînsemnatã a fostului regat, iar, din cauza aceasta, Israel s-a revoltat. Disperarea poate sã fi fost motivul principal al lui Osea de a forma o alianþã lisitã de speranþã împotriva Asiriei cu So, un rege slab al Dinastiei a 24-a a Egiptului, care domnea peste o parte din þarã la data aceea. Salmanasar V - care între timp urmase la tronul tatãlui sãu, Tigalt-pileser III, la tronul Asiriei -, a asediat Samaria ºi a cucerit cetatea aceea puternicã fortificatã dupã trei ani (2 Împ 18,10). Cãderea cetãþii, probabil, a avut loc in ultimul an al lui Salmanasar V (723-722 î.Hr.). Sargon II, care pretinde mult mai târzii in inscripþii cã ar fi cucerit Samaria în primul sãu an de domnie, probabil, nu avea nici un drept la pretenþia aceasta. El era dupã câte se pare comandantul oºtirii lui Salmanasar ºi se poate sã fi executat cucerirea cetãþii ºi deportarea a 27 290 de captivi israeliþi. Cãderea Samariei a marcat sfârºitul regatului de nord al lui Israel dupã o istorie tragicã de ceva peste douã secole. Conceput ºi nãscut in spirit de rebeliune, n-a avut ºansã sã

supravieþuiascã. Douãzeci de regi, cu o medie de domnie de zece ani ºi jumãtate, au ºezut pe tron, dintre care ºapte ca ucigaºi ai predecesorilor lor. Primul rege a introdus o închinare idolatrã, înãlþând înfãþiºãri idolatre ale lui Iehova, ºi toþi cârmuitorii care i-au urmat au cãlcat pe urmele lui in acest "pãcat"; unii adãugând la el cultul lui Baal ºi al Astarteei. Dacã n-ar fi fost lucrarea neobositã a unor reformatori, ca Ilie ºi Elisei ºi a altor profeþi, regatul lui Israel poate cã nu ar fi dãinuit atâta timp. Regatul lui Iuda de la 750 la 731, de la Azaria (Ozia) la Iotam - Dupã o domnie lungã ºi izbutitã, Ozia a împotrivactat leprã, ca pedeapsã pentru faptul cã a intrat in templu ca sã jertfeascã tãmâie (2 Cron 26,16-20). Fiul sãu Iotam a fost numit apoi coregent (2 Împ 15,5), un gest înþelept pentru a garanta continuitatea dinastiei. Politica numirii unui principe moºtenitor in funcþie de coregent a fost urmatã mai mult de un secol, de la Amaþia la Manase. Relatarea despre lepra lui Ozia aratã cã unei victime care a împotrivactat acea boala îi era impusã carantina ºi chiar ºi unui rege i se cerea sã se izoleze în mod obligatoriu in tot timpul vieþii, iar atunci când murea, era înmormântat separat. În anul 1931 s-a gãsit o tãbliþã in colecþia muzeului arheologic rus de pe Muntele Mãslinilor din Ierusalim, care conþine urmãtoarea inscripþie în aramaicã: "Aici au fost aduse oasele lui Ozia, regele lui Iuda - nu le deranjaþi!" Forma scrisului aratã cã tãbliþa a fost gravatã pe vremea lui Hristos sau puþin mai devreme, probabil, la o datã când oasele lui Ozia, pentru vreun motiv necunoscut, au fost transferate la un nou loc de odihnã. Iotam (750-731 î.Hr.), dupã ce domnise in locul tatãlui sãu, care fusese lepros timp de 12 ani, în anul al 16-lea al sãu, l-a numit pe fiul sãu Ahaz ca domnitor. Iotam a mai trãit doar 4 ani (vezi 2 Împ 15,33 cf. v. 30). Ca ºi tatãl sãu, Iotam a fost un domnitor oarecum drept. Cei trei profeþi evrei contemporani, Isaia, Osea ºi Mica, probabil, au exercitat o bunã influenþã asupra lui. El a fost martor la invazia nereuºitã a lui Rezin din Siria ºi a lui Pecah din Israel (v. 37), motivul pentru care l-a numit pe Ahaz ca ºi coregent, dar ameninþarea mai mare pentru existenþa lui Iuda a venit dupã timpul acesta. Ahaz (735-715 î.Hr.) - Fiul lui Iotam, Ahaz, a rãmas impasibil la influenþa profeþilor, închinându-se la idoli. El "a trecut pe fiul sãu prin foc..., a adus jertfe ºi tãmâie pe înãlþimi, pe dealuri ºi sub toþi copacii verzi" (2 Împ 16,3.4). Neavând încredere in ajutorul lui Dumnezeu ºi lepãdându-L în rãzboiul siro-efraemit (Isaia 7,3-17), s-a îndreptat cãtre Tiglat-pileser III ºi a cumpãrat ajutorul lui cu tezaure de la templu ºi palat (2 Împ 16,7-8). Când Tigalt-pileser a cucerit Damascul, Ahaz a apãrut in anturajul lui. La Damasc a fãcut cunoºtinþã cu modul de cult asirian ºi a cãutat sã-l introducã imediat in propriul sãu regat. De aceea a trimis din Damasc instrucþiuni la Ierusalim ca sã se facã un altar asirian, la fel cu cel pe care îl vãzuse acolo. Acest nou altar a înlocuit pe cel pe care îl aºezase Solomon pentru arderile de tot ºi a fost pãstrat in uz un oarecare timp (v. 10-16). Ahaz, ca ºi predecesorii sãi, pare sã fi numit pe fiul sãu Ezechia (729-686 î.Hr.), ca ºi coregent când a vãzut cã regatul lui Iuda va intra in necazuri cu Asiria. Cu privire la

domnia lui Ezechia se gãsesc informaþii multe atât in Biblie cât ºi in izvoare seculare. Evenimentele descrise in 2 Împãraþi 18 la 20, sunt arãtate ºi in Isaia 36 la 39 ºi 2 Cronici 29 la 32. Alte informaþii sunt date in Ieremia 26,17-19 cu privire la soliile profetului Mica de pe vremea lui Ezechia, iar inscripþiile lui Sargon II ºi Sennacherib servesc ca sursã extrabiblicã pentru cele douã campanii asiriene ale acelei perioade. Ezechia (729-686 î.Hr.) - Ezechia a fost un bun domnitor ºi a iniþiat o serie de reforme religioase, probabil, dupã moartea tatãlui sãu nelegiuit in anul 715 î.Hr. Pentru aceasta a fost foarte mult lãudat de scriitorul biblic (2 Împ 18,3.4). De asemenea, a stabilit control asupra unor pãrþi din Filistia, a întãrit sistemul naþional de apãrare, a încurajat comerþul ºi agricultura, construind antrepozite ºi staule (2 Împ 18,8 ºi 2 Cron 32,28-29). O realizare tehnicã a domniei sale a fost sãparea unui tunel lung de 1749 picioare (6,533 m) de la izvorul Ghion din valea Chedron la un iaz la un nivel mai jos înãuntrul cetãþii Ierusalim (2 Cron 32,4-30; 2 Împ 20,20). În felul acesta i-a asigurat Ierusalimului o continuã aProverbeizionare cu apã. Chiar ºi acum, dupã mai mult de 2500 de ani, apele Ghihonului încã mai curg prin tunelul acesta in iazul Siloam. În anul 1880, niºte bãieþi care umblau prin tunel au descoperit o inscripþie ebraicã, aflatã acum în muzeul arheologic din Istambul, care fusese sãpatã in rocã dupã terminarea tunelului. Ea sunã aºa: "[Tunelul] a fost strãpuns ºi iatã felul cum a fost tãiat. În timp ce [lucrãtorii] încã [ridicau] securile, fiecare spre vecinul sãu ºi in timp ce mai rãmãseserã de sãpat 3 coþi, [s-a auzit] vocea unuia chemându-l pe un altul, întrucât era o crãpãturã in rocã pe partea dreaptã [ºi pe cea stângã]. ªi când tunelul a fost strãpuns, tãietorii in piatrã au lovit, fiecare sã-l întâlneascã pe colegul sãu de muncã, secure cãtre secure, ºi apa a erupt din izvor la suprafaþã pe o distanþã de 1200 de coþi, iar înãlþimea stâncii deasupra capetelor cioplitorilor in piatrã era de 100 de coþi". Însã Ezechia e cel mai bine cunoscut pentru credinþa lui in Iehova pe vremea uneia dintre invaziile lui Sennacherib in Iuda, care a avut ca urmare distrugerea miraculoasã a unei mari oºtiri asiriene. Ezechia moºtenise situaþia de vasal faþã de asirieni de la tatãl sãu, dar, pe când regii asirieni erau foarte ocupaþi in Mesopotamia, Ezechia ºi-a întãrit lucrãrile de apãrare in nãdejdea cã va alunga de la sine jugul asirian cu ajutorul regilor etiopieni din Dinastia a 25-a a Egiptului. Profetul Isaia era vehement împotriva unei astfel de politici (Isaia 18,1-5; 30,1-5; 31,1-3), dar s-a dovedit fãrã putere în a-i schimba gândurile lui Ezechia. Regele era hotãrât sã se desfacã de Asiria indiferent care ar fi fost rezultatele ºi de aceea a rupt legãturile cu imperiul. Drept urmare a avut de suferit mai multe invazii asiriene. Totuºi prima invazie a Palestinei, fãcutã de Sargon II, n-a fost însoþitã de rezultate serioase. Iuda n-a pierdut mai mult decât regiunea ei de pe þãrmul mãrii. Isaia între timp umbla pe uliþele Ierusalimului ºi in mod solemn, dar fãrã succes, proclama profeþiile sale împotriva Egiptului ºi a tuturor aliaþilor lui (Isaia 20). Cea dintâi loviturã puternicã a venit in anul 701 î.Hr., când Sennacherib a invadat Palestina. Oºtirea lui a trecut ca un tãvãlug compresor prin þarã, lãsând în urma ei numai distrugere ºi ruinã. Prea târziu, Ezechia ºi-a

schimbat politica ºi i-a trimis tribut la Lachiº. Însã Sennacherib cerea predarea necondiþionatã a Ierusalimului. Faptul cã cetatea a fost cuceritã e atestat de propriile lui cuvinte, care nu pretind mai mult decât cã au asediat-o. Se pare cã evenimente petrecute in altã parte a vastului sãu imperiu au devenit mai apãsãtoare, ca urmare a faptului cã a ridicat asediul ºi s-a întors în Asiria. Boala lui Ezechia, descrisã in 2 Împãraþi 20, trebuie sã fi apãrut cam in acelaºi timp cu invazia asirianã din al 14-lea an al sãu, cu 15 ani înainte de moartea sa (2 Împ 18,13; 20,6; 18,2). Faptul cã Isaia, atunci când i-a promis lui Ezechia vindecare, l-a asigurat ºi cã cetatea nu va fi luatã (2 Împãraþi 20,6), lasã sã se înþeleagã faptul cã boala a venit la scurt timp înainte de campania lui Sennacherib. Aceasta explicã de ce Ezechia a fost atât de prietenos faþã de solii lui Merodac-baladan (Marduk-apal-iddina), regele exilat al Babilonului, pe care, ca pe un vrãjmaº legat de un jurãmânt al Asiriei, Ezechia l-a considerat probabil un posibil aliat binevenit in lupta lui pentru independenþã. Însã Isaia, care avertizase împotriva unei alianþe cu Egiptul, se opune tot atât de mult unei alianþe cu regele in exil al Babilonului. Cam peste vreo 10 ani, când Taharka al Egiptului venise la tron, Sennacherib s-a întors în Palestina pentru a forþa o confruntare cu insolentul Ezechia. Sennacherib mai întâi a expediat o scrisoare cerându-i lui Ezechia sã se predea. Regele lui Iuda, încurajat de Isaia, a refuzat sã împlineascã cererea aceasta, vãzându-ºi rãsplãtitã credinþa în intervenþia lui Dumnezeu. Marea oaste asirianã a suferit un dezastru înspãimântãtor în faþa porþilor Ierusalimului (2 Împ 18 ºi 19). De la Manase la Iosea (697-609 î.Hr.) - Ultimii 15 ani ai vieþii lui Ezechia au fost, probabil, ocupaþi cu reclãdirea þãrii sale devastate. Cu vreo 10 ani înainte de moartea sa, el l-a fãcut pe fiul sãu, Manase, coregent, aºa cum lasã sã se înþeleagã datele cronologice. Lunga domnie de 55 de ani ai lui Manase (697-642 î.Hr.) a fost plinã de nelegiuire. El a rezidit altarele lui Baal, a slujit Astarteii, a umblat cu vrãjitorii, a jertfit copii mici ºi "s-a închinat înaintea întregii oºtiri a cerurilor ºi i-a slujit" (2 Cron 33,1-10). Regii asirieni, Esarhadon ºi Asurbanipal, îl menþioneazã pe Manase ca vasal al lor. Cândva, in timpul domniei lui, el trebuie sã se fi rãsculat, deoarece unul dintre aceºti doi regi asirieni l-au legat cu lanþuri de aramã ºi l-au dus la Babilon (v. 11). Deºi pare oarecum curios cã a fost dus la Babilon ºi nu la Ninive, trebuie sã se reþinã faptul cã regii asirieni la data aceea considerau Babilonul ca a doua lor capitalã. Vinovãþia lui Manase nu poate sã fi fost prea gravã, deoarece a fost iertat ºi repus în poziþia lui de mai înainte (v. 12,13). Slujbaºii asirieni, între timp, au administrat þara ºi probabil au jefuit-o complet. Dintr-un document din vremea aceea se vede clar cã Manase, la reîntoarcerea lui din Babilon in Iuda, a gãsit o þarã extrem de sãrãcitã - document în care se nota cã þara lui Amon plãtea un tribut de douã mine de aur; Moabul, o minã de aur; in timp ce sãraca þarã a lui Iuda plãtea numai 10 mine de argint. Necazurile prin care a trecut Manase au avut cel puþin avantajul de a-l aduce la punctul convertirii (v. 12-20).

Fiul sãu, Amon (642-640 î.Hr.), a fost tot atât de nelegiuit cum fusese ºi Manase înainte de pocãinþa lui, ºi prin urmarea, slujitorii lui l-au ucis dupã o scurtã domnie de 2 ani (2 Împ 21,19-16; 2 Cron 33,21-25). Fiul lui Amon, Iosia (639-608 î.Hr.), s-a urcat la tron dupã asasinarea tatãlui sãi. Având înclinaþii religioase, el a introdus un numãr de reforme, începând la cei 15 sau 16 ani care-i avea sã desfiinþeze înãlþimile, stâlpii sacrii pãgâni ºi altarul lui Baal (2 Cron 34,3). În timpul lucrãrilor de reparaþii ale templului în al 18-lea an al domniei lui Iosia (622-621 î.Hr.), a fost gãsitã "Cartea Legii" (vezi PR 392). Ajungând sã cunoascã preceptele ei, el a iniþiat o curãþire deplinã de pãgânism ºi idolatrie prin tot regatul lui Iuda ºi in regiunile învecinate ale fostului regat al lui Israel (2 Împãraþi 22 ºi 23; 2 Cronici 34,6.7). Aceasta aratã cã el stabilise un fel de control politic asupra teritoriului care din 722 î.Hr. fusese o Proverbeincie asirianã. Din cauza lipsei de putere a Asiriei dupã moartea lui Asurbanipal, in anul 627 î.Hr., ºi a rapidei dezintegrare a Imperiului Asirian, fostul teritoriu al celor 10 triburi pare sã fi cãzut ca un mãr prea copt in poala lui Iosia. El ºi-a folosit puterea ºi influenþa pentru a asigura reforma religioasã prin toatã Palestina ºi ar fi putut sã reuºeascã, dacã nu ar fi intervenit moartea lui prematurã. Având in vedere faptul cã ultimii ani ai lui Iosia coincid cu ridicarea Imperiului Neo-Babilonian, ei vor fi schiþaþi in secþiunea XV a acestui articol. Aceastã scurtã privire asupra istoriei lui Iuda in timpul noului Imperiu Asirian, de la ultimii ani ai lui Azaria la Iosia, descoperã un tablou trist. Deºi Iuda a fost cruþat de soarta tragicã care i-a revenit Regatului de Nord, þara a fost secãtuitã de toate resursele de cererile grele de tribut ale Asiriei. În zilele lui Ezechia s-a fãcut experienþa unei eliberãri glorioase ºi miraculoase, dar chiar ºi atunci a fost plãtit un preþ mare pentru greºelile politice anterioare ºi Iuda s-a gãsit devastat de la un capãt la altul. Numai Ierusalimul scãpase de distrugere. Scriitorii Bibliei, care priveau istoria politicã a naþiunii lor in lumina ascultãrii sau neascultãrii de Dumnezeu, aratã cã multele nefericiri care au venit asupra lui Iuda au fost rezultatul apostaziei. Întrucât jumãtate dintre regii care au domnit in aceste perioade au fost necredincioºi faþã de Dumnezeu, nu e surprinzãtor cã naþiunea nu o ducea bine. XIII. Egiptul în perioada saitã. Dinastia a 26-a (663-525 î.Hr.) Perioada aceasta se ocupã cu o redeºteptare politicã a Egiptului care a continuat timp de aproape de un secol ºi jumãtate. În contrast cu perioada anterioarã, când a fost condus de cãtre strãini din sud, Egiptul s-a aflat din nou independent, guvernat de egiptenii din nord. Întrucât dinastia aceasta ºi-a avut obârºia in Sais, ea e de obicei numitã Dinastia Saitã.

Istoria acestei perioade e bazatã întru totul pe raportul lui Herodot ºi de aceea e lipsitã de exactitate in multe amãnunte. De exemplu, a doua bãtãlie de la Carchemiº, când Neco II a fost înfrânt de Nebucadneþar - lucru atestat de Biblie ºi de arheologie -, nu e nici mãcar amintitã. Unul dintre motivele lipsurilor din istoria lui Herodot e acela cã el ºi-a bazat lucrarea nu pe rapoarte scrise, ci pe informaþii orale obþinute in timpul unei vizite in Egipt prin anul 445 î.Hr., când evenimentele descrise se aflau cam la 80 de ani in trecut. Cu toate acestea, se pot obþine informaþii corecte dintr-un studiu atent al relatãrilor lui Herodot, care, atunci când sunt analizate ºi comparate cu surse contemporane ºi cu informaþii date in Biblie, permit o reconstruire aproximativ vrednicã de încredere a istoriei acelei perioade. Lui Neco, un principe din cetatea Sais, poate un descendent al lui Tefnacht din Dinastia a 24-a, i se dãduse titlul de rege de cãtre Esarhaddon. Din cauzã cã luase parte la o rebeliune împotriva Asiriei pe vremea lui Taharka, a fost trimis in Asiria ca prizonier, dar a reuºit sã-i recâºtige încrederea lui Asurbanipal ºi a fost repus in slujba ºi pe tronul lui la Sais. Psamtik I (663-610 î.Hr.) - Dupã ce Neco fusese ucis de Tanutamon, energicul sãu fiu, Psamtic I, s-a adresat asirienilor pentru ajutor. Când Dinastia Etiopianã a fost alungatã din Egipt de cãtre asirieni, Psamtic I a primit regalitatea Memfisului, ca rãsplatã pentru serviciile valoroase aduse in timpul campaniei, ºi alte pãrþi ale þãrii au fost puse sub conducerea a diferiþi principi locali. Totuºi, când Asurbanipal a fost preocupat de rezolvarea revoltei babiloniene, condusã de propriul frate, Psamtic a izbutit ca, prin manevre iscusite ºi fãrã mari dificultãþi, sã se scape de controlul asirian. Cu ajutorul lui Gyges din Lydia a cucerit Teba in 654 î.Hr., ºi in 14 ani tot Egiptul era in mâinile sale. Psamtic ºi-a instituit ºi menþinut stãpânirea cu ajutorul unor forþe de mercenari. Greci din insulele Ioniene, iudei din Palestina, carieni din Asia Micã ºi alþii au servit in oºtirea lui ºi i-au ocupat fortãreþele. A favorizat coloniºti greci ºi a primit un impozit pe venit de 20% de la populaþie, dar i-a scutit pe preoþi ºi pe ostaºi de impozit pentru a pãstra loialitatea acestor douã importante clase, de a cãror bunãvoinþã avea sã depindã in mare mãsurã un rege egiptean. Cultura timpului reprezenta o imitaþie sau redeºteptare a perioadei clasice. Piramide ale regatului vechi au fost refãcute ºi titluri vechi au fost readuse la viaþã, inscripþii mortuare ale piramidelor au fost din nou copiate ºi sãpate pe pereþii mormintelor, iar statui ºi reliefuri au fost executate in stilul antic. Dupã ce a reunit Egiptul ºi i-a restabilit independenþa politicã, Psamtic pare sã se fi ocupat de planul refacerii Imperiului Egiptean Asiatic al Dinastiilor a 18-a ºi a 19-a. În anul 640 î.Hr., a mers in Palestina, unde a asediat cetatea filisteanã Aºdod ani de zile; dar invazia scitã din vremea aceea a pus capãt visurilor lui de imperiu. A putut sã se rãscumpere printr-un tribut greu ºi prin aceasta sã evite invadarea Egiptului. Întrucât trecuserã peste mãsurã de mult de liniile lor de comunicaþie, se pare cã sciþii au salutat cu plãcere propunerile conciliatorii ale lui Psamtic ºi se pare cã au fost fericiþi sã revoce invazia plãnuitã, ieºind totuºi cu faþa curatã.

Din relatãri babiloniene reiese cã Egiptul a ajutat Asiria timp de câþiva ani in timpul ultimei ei lupte împotriva mezilor ºi babilonienilor. Se pare cã Psamtic voia sã pãstreze Asiria in viaþã ca un stat-tampon împotriva noii puteri din rãsãrit. Neco II (609-594 î.Hr.) - Când a venit la tron, Neco II, fiul lui Psamtic, a urmat politica tatãlui sãu ºi a înaintat cu oºtirile spre nord in primãvara sau vara anului 609 î.Hr. pentru a ajuta forþele asiriene slabe ale lui Asur-uballiþ împotriva mezilor ºi babilonienilor. Regele Iosia a lui Iuda, aparent un aliat al Babilonului, i s-a împotrivit in apropiere de Meghido ºi a murit din cauza rãnilor pe care le-a cãpãtat in luptã. Rezultatele primei bãtãlii de la Carchemiº, care a fost datã dupã aceea de Neco împotriva babilonienilor, nu sunt cunoscute. Neco pare cã nu a suferit o înfrângere din cauzã cã, la întoarcerea lui, a putut sã-i impunã un greu tribut lui Iuda ºi sã-l îndepãrteze pe Ioahaz, fiul anti-egiptean al lui Iosia, care a fost înlocuit cu Ioiachim, care era ca un frate pro-egiptean (2 Cron 35,20-24; 36,1-4). Faraon nu ar fi putut lua mãsurile acestea dacã s-ar fi întors prin Palestina cu o oºtire bãtutã aºa cum s-a întâmplat 4 ani mai târziu. O stelã a lui Neco aflatã la Sidom relateazã succesul lui temporar ºi faptul cã el a exercitat o oarecare mãsurã de control asupra Feniciei, de-a lungul acelor ani, în timp ce Cronicile babiloniene au înregistrat douã victorii egiptene asupra armatelor babiloniene în anul 606/5 î.Hr. Însã dupã ce au eliminat Asiria, babilonienii au considerat cã trebuie sã reducã puterea egipteanã. Fiind bãtrân ºi bolnav, Nabopolassar l-a trimis pe Nebuchadnezzar, prinþul moºtenitor, împotriva armatelor egiptene la Carchemish. În bãtãlia urmãtoare, s-a luptat în primãvara sau vara devreme, în anul 605 î.Hr., egiptenii au þinut douã bãtãlii, prima la Carchemishºi mai târziu una mai micã lângã Hamath. În august, 605 î.Hr., când Nebuchadnezzar era stãpânul incontestabil al întregii Sirii ºi probabi al Palestinei, el era gata sã invadeze Egiptul. În momentul acela, el a primit o veste despre moartea tatãlui sãu, ºi imediat s-a retras în Babilonia. Aºa a salvat Neco ºi Egiptul. Deºi armatele egiptene, dupã bãtãlia de la Carchemish, probabil nu au mai vãzut Eufratul din nou, au rãmas destul de puternice, încât sã producã armatelor lui Nebuchadnezzar grele pierderi în anul 601 î.Hr. Lui Neco i se atribuie începerea unui canal între Nil ºi Marea Roºie, proiect în care se spune cã au murit 120 000 de oameni. El însã a pãrãsit lucrarea neterminatã, când inginerii sãi l-au convins cã nivelul Mãrii Roºii era mai înalt decât acela al Mãrii Mediteraneene ºi cã Egiptul de Jos ar fi fost inundat imediat ce apele Mãrii Roºii ar fi curs in canalul terminat. Recunoscând greºeala oamenilor de ºtiinþã ai lui Neco, Darius I a continuat construirea canalului acesta peste vreo 80 de ani. El a fost apoi folosit timp de mai multe secole ca ante-mergãtor al actualului Canal de SuEzechiel Herodot mai spune ºi cã, pe vremea lui Neco, navigatorii fenicieni au fãcut, timp de trei ani, prima circum-navigaþie a Africii. Psamtic II (595-589 î.Hr.) - Cu privire la Psamtic II, fiul lui Neco, nu se ºtie mai mult decât cã a încercat sã recâºtige Nubia ºi cã o datã a vizitat Palestina (Papirusul Demotic

John Rylands Nr. 19), probabil pentru a organiza rezistenþa anti-babilonianã. Ieremia 27,3 poate se referã la timpul acestei activitãþi, când ambasadori ai diferitelor naþiuni s-au adunat la Ierusalim numai pentru a fi avertizaþi de profetul Ieremia cu privire la rezultatele dezastruoase ale unei revolte împotriva regelui Babiloniei. Apries (589-570 î.Hr.) - Apries, biblicul Hofra (Ieremia 44,30), e cel care a continuat lucrarea tatãlui sãu ºi a complotat activ împotriva Babilonului. El l-a încurajat pe Zedechia, regele lui Iuda, în rebeliunea lui împotriva lui Nebucadneþar. El a câºtigat o luptã navalã împotriva Tirului ºi Ciprului ºi a ocupat Sidonul. Toatã Fenicia i-a ajuns supusã pentru un puþin timp. Antichitãþi egiptene, gãsite la Arvad Tir ºi Sidon, aratã cât de mare era influenþa sa pretutindeni in regiunea de coastã a Siriei. Succesul acesta a fãcut o aºa impresie asupra statelor mai mici ale Palestinei, încât ºi-au pus încrederea in oºtirile egiptene ºi s-au revoltat împotriva Babilonului. Hofra, de fapt, a fãcut o încercare de a uºura Ierusalimul când era asediat de oºtirea lui Nebucadneþar, dar nu a fost in stare sã facã mai mult decât sã atragã temporar forþele asediatoare de la Ierusalim (Ieremia 37,5-11). O scrisoare aramaicã, scrisã la data aceasta de cãtre regele Adon din Aschelon (?), a fost gãsitã acum câþiva ani in Egipt. În scrisoarea aceasta, Adon îi comunica lui faraon cã oºtirea babilonianã înainta de-a lungul coastei Palestinei spre sud ºi cã înaintase pânã la Afec. El cerea ajutor imediat de la Egipt pentru a putea rezista. Cererea pateticã a cârmuitorului palestinian care, ca ºi regele Zedechia, ascultase de falsele ademeniri ale Egiptului ºi se rãsculase împotriva suveranului babilonian. Acest fapt ne ajutã sã înþelegem teribila dezamãgire pe care oamenii din vremea lui Ieremia trebuie sã o fi suferit, atunci când toate speranþele lor fuseserã spulberate de inactivitatea oºtirii egiptene sau de ajutorul necorespunzãtor pe care acestea li-l dãduserã în lupta lor împotriva babilonienilor. Scrisoarea aceasta aratã cã profeþiile lui Ieremia, în care el îndemnase stãruitor naþiunile vecine cu Iuda sã-l serveascã cu credincioºie pe Nebucadneþar ºi le avertizase cu privire la teribilele urmãri dacã el s-ar fi rãsculat împotriva lui, s-au împlinit întru totul (Ieremia 27,2-11). În cursul unei revolte militare, comandantul oºtirii, Ahmose, a fost proclamat de cãtre ostaºi rege al Egiptului. Atunci, Apries, cu partea credincioasã a oºtirii sale, a luptat împotriva lui Ahmose, dar a fost înfrânt, luat prizonier ºi forþat sã-l recunoascã pe Ahmose ca ºi coregent. Doi ani mai târziu a izbucnit o ceartã între cei doi domnitori, care a avut ca urmare o altã luptã sângeroasã ºi moartea lui Apries, cãruia Ahmose cu generozitate i-a fãcut o înmormântare regeascã. În anul 568 î.Hr., la un an dupã moartea lui Apries, Amasis (Ahmose), pare sã fi fost confruntat cu o ameninþare serioasã in forma unei campanii militare conduse de Nebucadneþar. Din nefericire singurul document care raporteazã evenimentul acesta este atât de rãu conservat încât nu cunoaºtem nimic mai mult decât cã Nebucadneþar a mers împotriva Egiptului in cel de-al 37-lea an de domnie al lui. Cu vreo trei ani mai înainte, Ezechiel profetizase cã Domnul îi va da Egiptul lui Nebucadneþar ca "platã" pentru

asedierea Tirului. Deºi rezultatul campaniei din 568 î.Hr împotriva Egiptului e necunoscut, se pare sigur cã Amasis a suferit înfrângerea (vezi Ez 29,17-20). Însã, în cea mai mare parte, domnia lui Amasis (570-526 î.Hr.)se pare cã a fost paºnicã. El era prieten al grecilor, iar Naucratis, cetatea egipteanã unde trãiau cei mai mulþi greci din Egipt, a devenit centrul comercial principal al þãrii. Cu flota sa, faraonul acesta a deþinut Ciprul ºi, de asemenea, a încheiat tratate cu Croesus din Lydia, cu spartanii ºi in 747 î.Hr. cu Nabonid al Babilonului împotriva lui Cirus al Persiei. Dupã lunga domnie a lui Ahmose, a venit la tron fiul sãu Psamtik II (526-525 î.Hr.), dar a domnit numai un an. În anul 525 î.Hr., Cambyses II , rege al Persiei, a invadat ºi a cucerit Egiptul, detronându-l pe Psamtik. Þara a fost atunci organizatã ca o satrapie persanã. XIV. Imperiul Neo-Babilonian de la 626 la 586 î.Hr. Babilonia s-a bucurat de o lungã ºi ilustrã istorie înainte ca asirieni sã devinã stãpâni ai vãii Mesopotamiei. Imperiului lui Sargon din Akkad ºi acela al regelui amorit Hamurabi dãduserã strãlucire Babiloniei care a supravieþuit îndelungatelor secole de lipsã de putere politicã, in cursul cãrora asirienii au domnit peste aceastã parte a lumii antice. Limba ºi caracterele scrisului babilonian, literatura ºi cultura ei erau considerate tipare clasice ºi, pentru un motiv sau altul Marduc, dumnezeul babilonienilor, exercita o vrajã magicã asupra tuturor popoarelor mesopotamiene. Asirienii au cucerit ºi au ocupat Babilonia de repetate ori in decursul veacurilor domniei lor supreme asupra Mesopotamiei, dar de obicei au tratat þara aceea cu respect. De aceea n-a fost niciodatã complet încorporatã in Imperiul Asirian ºi totdeauna s-a bucurat de o situaþie diferitã de aceea a altor naþiuni supuse. Sennacherib a îndrãznit sã distrugã cetatea, dar contemporanii sãi ºi chiar mulþi asirieni au considerat lucrul acesta ca o crimã atât de blasfemiatoare încât fiul sãu a rezidit cetatea îndatã ce a venit la tron. Aceastã glorie anticã ºi aparent nemuritoare care înconjura Babilonul a fãcut posibil ca Imperiul Neo-Babilonian sã se fixeze repede in mintea romanilor, dupã regatul Imperiului Asirian, ºi a dat amintirii lui o strãlucire care a supravieþuit multã vreme vieþii lui scurte de mai puþin de un secol. Stabilirea noului regat babilonian de cãtre Nabopolassar ºi campanile lui împotriva asirienilor au fost tratate la paginile 66-67 in legãturã cu dezmembrarea Imperiului Asirian. Întrucât articolul acesta se ocupã cu istoria anticã numai pânã la 586 î.Hr., anul distrugerii Ierusalimului, evenimentele ultimilor 45 de ani ai istoriei Imperiului Babilonian vor fi tratate în volumul III al acestui comentariu. Surse - Pentru motive încã neclare au fost descoperite foarte puþine inscripþii istorice contemporane ale perioadei Imperiului Neo-Babilonian. Multe texte economice revarsã

oarecare luminã asupra perioadei ºi inscripþii pe clãdiri oferã informaþii cu privire la activitãþi de construcþie extensive ale monarhiilor babiloniene. Dar încã nu s-au gãsit anale regale sau inscripþii explicative, egale in vreun fel oarecare cu acelea ale împãraþilor asirieni. Absenþa deplorabilã a inscripþiilor istorice s-ar putea datora in parte unei reþineri a babilonienilor de a raporta evenimente de naturã politicã sau militarã ºi, in parte, poate coincidenþa nefericitã cã s-a descoperit puþin material însemnat care s-a pãstrat. Cã arhivele babiloniene nu erau cu totul lipsite de relatãri istorice e dovedit de Cronica Babilonianã. În 1923 ºi 1956, colecþii dintre acestea din perioada neo-babilonianã fuseserã descoperitã, (incluzând câteva pãrþi nepublicate pânã în zilele noastre, gãsite tãbliþele cuneiforme ale Muzeului Britanic. Cronica aceasta dã un raport an dupã an al evenimentelor politice din anul al 10-a al lui Nabopolassar pânã in anul al 16-lea al lui. Aºa-numita Cronicã a lui Nabonid, deºi deterioratã sau întreruptã, ne dã un raport al întâmplãrilor unui numãr de ani din timpul domniei ultimului rege babilonian. În total însã, sunt extrem de puþine relatãri cuneiforme disponibile pentru o reconstruire a istoriei perioadei neo-babiloniene. De aceea e un lucru aducãtor de satisfacþie faptul cã Biblia conþine relatãri mai detaliate ale acestei perioade decât ale oricãrei alte perioade ale istoriei biblice. Informaþiile date in cãrþile: Împãraþi, Cronici, Ieremia ºi Daniel, adãugate la acelea gãsite in lucrãrile lui Iosif ºi acelea ale relatãrilor cuneiforme existente, face astfel posibilã montarea unui tablou destul de clar a ceea ce s-a petrecut in aceastã perioadã însemnatã a lumii antice care a marcat sfârºitul regatului lui Iuda. Cronologie - Cronologia Imperiului Neo-Babilonian este din fericire bine fixatã. O tãbliþã din Muzeul Britanic conþine relatarea a numeroase observaþii astronomice fãcute in cel de-al 37-lea an al domniei lui Nebucadneþar. Când rapoartele acestea au fost verificate de astronomi, a reieºit cã fenomenele descrise au apãrut in anul calendaristic babilonian 568/567 î.Hr., din primãvarã pânã in primãvarã. Întrucât e posibil in felul acesta sã se determine anul al 37-lea de domnie al lui Nebucadneþar pânã la ziua exactã, in termeni de date î.Hr., e uºor, cu ajutorul zecilor de mii de documente comerciale purtând date ale acelui timp, sã se reconstruiascã domnia completã a acestui rege ºi a altor regi ai Imperiului Neo-Babilonian. Deoarece rezultatele cronologice procurate in felul acesta concordã cu lista regilor babilonieni cuprinsã in Canonul lui Ptolemeu, nu e nici o îndoialã cã aceastã cronologie este bazatã pe fapte solide. Nabopolassar (626-605 î.Hr.) - Evenimentele l-au favorizat pe Nabopolassar, care fusese un monarh independent asupra Babilonului sub ultimii regi-fantomã ai Asiriei, într-un mod excepþional. El a obþinut totul pentru care luptase din greu timp de mulþi ani Marduk-apal-iddina (Merodac-baladan). El nu numai cã a stabilit un Imperiu Babilonian sub monarhia caldeeanã, dar a ºi avut bucuria de a vedea Asiria, cel mai mare inamic al sãu, cãzând in þãrâna istoriei. Când Ninive a fost distrusã de cãtre mezi ºi babilonieni, Cyaxares ºi Nabopolassar au împãrþit între ei teritoriul colosului asirian prãbuºit. În felul acesta i-a revenit regelui babilonian un imperiu care cel puþin nominal se întindea de la Golful Persic prin toatã Mesopotamia, Siria ºi Palestina pânã la hotarele Egiptului. Mezii au fost mulþumiþi sã primeascã Proverbeinciile nordice ºi anatoliene ale fostului Imperiu

Asirian. În plus, relaþiile dintre cele douã puteri au rãmas cordiale ºi n-au fost niciodatã tulburate - în limita cunoºtinþelor noastre incomplete despre perioada aceea. Prietenia lor mutualã a fost pecetluitã printr-o cãsãtorie a lui Nebucadneþar, fiul lui Nabopolassar, cu principesa medã, Amuhia (Amyha). Anii dupã cãderea Ninivei au fost folosiþi pentru a consolida teritoriul de curând achiziþionat ºi pentru a zdrobi rezistenþa rãmãºiþelor regatului asirian, care se lupta pentru existenþã sub regele lor Asur-ubalit II, în regiunea Haran (biblicul Haran), ajutate de forþe externe. Timp de câþiva ani, regele babilonian nu a câºtigat nici o bãtãlie decisivã, deºi puterea asirianã trebuie sã fi fost slãbitã de aceste bãtãlii continue. Prin preajma anului 609 î.Hr., forþele asiriene se pa re cã au fost eliminate complet, ºi din acel timp nu a mai fost menþionatã pânã în zilele noastre ca oponenþã militarã, dar regele Neco al Egiptului, prin victoria sa asupra lui Iosia, a intrat în posesia lui Iuda ºi a ocupat, de asemenea, Siria ºi pãrþile de nord ale Mesopotamiei. Întrucât Nabopolassar s-a considerat pe sine moºtenitor al teritoriilor care au aparþinut Imperiului Asirian, el nu a putut sã-i permitã Egiptului sã rãmânã în posesia teritoriilor asiatice ocupate de cãtre Neco. Prin anul 606 î.Hr., Nabopolassar a fãcut pace cu posesiunile sale din Mesopotamia ºi a putut acorda mai multã atenþie ameninþãrilor egiptene din vest, unde garnizoanele forþelor babiloniene au fost aspru presaþi. Deoarece bãtrânul rege era bolnav, prinþului moºtenitor, Nebucadneþar, i-a încredinþat campania împotriva Egiptului. Victoriiºe decisive asupra armatelor egiptene au fost câºtigate prima datã la Carchemish pe Eufrat, ºi câteva sãptãmâni mai târziu lângã Hamath în Siria. În vara anului 605 î.Hr., Nebucadneþar era pregãtit pentru invazia împotriva Egiptului când morþii tatãlui sãu a ajuns pânã la el pe 8 Ab (aprox.15 august 605). Aceasta a determinat imediat întoarcerea în Babilon ºi ascensiunea sa la tron în1 Elul (aprox. 7 septembrie). Nebucadneþar II (605-562 î.Hr.) - În Nebucadneþar II, Nabopolassar a avut un vrednic urmaº, iar Babilonul, un rege ilustru ºi de succes. El a dus la bun sfârºit multe campanii militare, în special împotriva lui Iuda, aºa cum cunoaºtem din Biblie ºi din Cronicile babiloniene descoperite recent ºi a fost capabil sã restabileascã pacea în þãrile care aparþineau imperiului sãu. În continuare, el ºi-a devotat cea mai mare parte a forþelor ºi resurselor sale unor opere de pace. Cea mai mare ambiþie a sa era de a face din capitala sa cea mai glorioasã metropolã a lumii. Cantitãþi uriaºe de bani au fost cheltuite pentru construirea de palate, temple ºi fortificaþii ºi Babilonul a devenit o cetate cu privire la care Nebucadneþar putea sã spunã: "Nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu...spre slava mãreþiei mele?" (Daniel 4,30). O descriere a cetãþii pe care a zidit-o el este datã in introducerea in Notele Adiþionale de la Daniel capitolul 4. XV. Regatul lui Iuda de la 609 la 586 î.Hr.

Cronologie - Din fericire, cronologia Egiptului ºi a Babilonului e bine stabilitã pentru aceastã perioadã de la Iosia pânã la Zedechia. Datele referitoare la domnia lui Iuda se coincid ca tim cu datele babiloniene, bazate pe consemnãrile astronomice (vezi pag. 160); asfel, datarea (î.Hr.) a regilor lui Iuda (vezi pag. 77) poate fi stabilitã cu un înalt grad de acurate. Cea mai recentã bucatã ce a fost publicatã din Cronicile babiloniene (vezi pag. 99, note) deplaseazã cinci regi ai lui Iuda (de la Manase la Iioiachim) un an mai devreme decât au datat publicaþiile anterioare, dar confimã câteva evenimente cheie ºi date precise pentru ascensiunile lui Ioiachin ºi Zedechia. Moartea lui Iosia ºi Ioahaz - În secþiunea a 12-a, istoria lui Iuda a fost trasatã pânã în timpul regelui Iosia. O parte majorã a domniei lui a cãzut in anii dezintegrãri Imperiului Asirian, când asirienii nu erau destul de puternici pentru a controla efectiv posesiunile lor apusene, iar Babilonia încã nu preluase posesiunile acestea. Iosia s-a folosit de aceastã situaþie pentru a-ºi extinde influenþa, poate chiar controlul politic, asupra unor pãrþi considerabile ale teritoriului care mai înainte aparþinuse regatului lui Israel ºi care mai de curând fusese administrat ca o Proverbeincie asirianã. Pentru o vreme, Iosia a profitat de situaþia mesopotamianã. Totuºi el urmãrea cu oarecare presimþiri renaºterea puterii egiptene. Din cauza faptului cã Egiptul a militat pentru politica de prevenire a prãbuºirii totale a Asiriei, forþele egiptene trebuie sã fi traversat de mai multe ori Palestina in cursul domniei lui Iosia. Iosia trebuie sã fi simþit cã faraon avea alte planuri decât numai acela de a þine Asiria in viaþã - aspiraþii de reconstruire a vechiul Imperiu Egiptean în Asia - ºi cã el a acceptat sã-i dea ajutor militar Siriei in schimbul unei concesiuni politice in Siria ºi Palestina. Nu se ºtie dacã Iosia a fãcut de fapt un acord cu Nabopolassar din Babilon ºi dacã a rezistat lui Neco II pentru ca sã-ºi ajute aliatului babilonian sau dacã a luat poziþia numai pe baza convingerii sale cã, dacã egiptenii ºi asirienii i-ar înfrânge pe babilonieni, Iuda ar fi fost constrâns sã se supunã Egiptului sau Asiriei. Unul dintre aceste motive trebuie sã fi determinat decizia lui nefericitã de a-l întâmpina pe Neco ºi de a-l împiedica sã meargã spre nord ºi sã-i ajute pe asirieni. Bãtãlia a avut los la Meghido, în anul 608 î.Hr. Data se bazeazã pe Cronicile babiloniene (vezi pag. 99, note), care menþioneazã cã egiptenii i-au ajutat pe asirieni la Haran în anul acela. Iosia a fost rãnit mortal (vezi 2Cronici 35:20-24), ºi oºtirea lui a fost atât de rãu bãtutã, încât Iuda a fost forþat sã se supunã Egiptului. Totuºi efectele acestei situaþii nu au putut fi observate imediat, deoarece Neco s-a grãbit sã meargã spre nord, fãrã ca sã ducã deocamdatã la bun sfârºit victoria sa asupra lui Iosia. El era mai preocupat de o hotãrâre împotriva Babiloniei, deoarece o biruinþã acolo i-ar fi dat mânã liberã in Palestina. Între timp, Ioahaz, un fiu de 23 de ani al lui Iosia, a fost încoronat in Ierusalim printr-o cerere a poporului, deºi nu era cel mai mare (2 Împ 23,30.32). El se pare cã a fost cunoscut ca unul care ar fi urmat politica tatãlui sãu, care, probabil, era pro-babilonianã cum fusese ºi a tatãlui sãu, care pentru faraon - Neco - însemna cã era anti-egipteanã. La reîntoarcerea lui de la prima lui bãtãlie, de la Carchemiº, în care pare sã nu fi suferit înfrângere, Neco a

hotãrât sã-l pedepseascã pe Iuda, pentru cã s-a amestecat in planurile lui, ºi de aceea l-a somat pe Ioahaz sã se înfãþiºeze înaintea lui la Ribla, în Siria. Cererea aceasta ºi faptul cã Ioahaz a ascultat aratã lãmurit cã armata lui Iuda trebuie sã fi suferit pierderi grele in bãtãlia de la Meghido ºi cã þara era lipsitã de puterea de a se împotrivi la cererile lui Neco, care acum trebuie sã se fi considerat domnul incontestabil al Palestinei. Neco l-a îndepãrtat pe tânãrul rege de la tronul lui dupã ce domnise numai trei luni ºi l-a trimis ca prizonier în Egipt. În locul lui, Neco l-a pus pe Eliachim, un frate mai mare al lui Ioahaz ca rege ºi i-a schimbat numele in Ioiachim. Noul rege era, probabil, cunoscut pentru simpatiile lui pro-egiptene. Un tribut de 100 de talanþi de argint ºi un talant de aur a fost pus asupra þãrii ºi el l-a cerut de la popor (2 Împ 23-32-35). Ioiachim (609-598 î.Hr.) - Cei 11 ani ai lui Ioiachim ca rege (609-598 î.Hr.) au fost caracterizaþi prin idolatrie ºi nelegiuire ordinarã, având drept rezultat grãbirea prãbuºirii finale a lui Iuda. În caracter, el era exact opusul tatãlui sãu ºi s-a distins prin multe acte nelegiuite, chiar ºi uciderea unui profet (2 Împ 23,37; Ier 26,20-23). Ioiachim a fost, probabil, un vasal egiptean pânã în al treilea an al lui de domnie, 605 î.Hr. În anul acela, potrivit cu Cronica babilonianã recent descoperitã, Nebucadneþar, prinþul moºtenitor al coroanei din Babilon, a fost trimis de tatãl sãu sã înãbuºe o revoltã în Siria. În douã bãtãlii, la Carchemiº ºi lângã Hamat, el i-a înfrânt definitiv pe egiteni, fiind capabil sã cucereascã Siria ºi Palestina. În drumul sãu spre þara Nilului, a asediat Ierusalimului ºi l-a constrâns pe Ioiachim sã devinã vasal al Babilonului, luând o parte din tezaurul Templului ºi unii principi ca ostatici, printre care Daniel ºi cei trei prieteni ai sãi (Dan. 1,1-6). ªtirile despre moartea tatãlui sãu l-au trimis înapoi pe Nebucadneþar, care s-a grãbit sã ajungã la Babilon pe calea cea mai scurtã posibil pentru a lua tronul, lãsând în mâinile generalilor sãi pe prizonierii deja luaþi în timpul campaniei cu ordine de retragere în Mesopotamia (Iosef Împotriva Apion i. 19). Când un rege murea, exista întotdeauna primejdia sã izbucneascã o revoltã în þarã sau ca un uzurpator sã încerce sã ocupe tronul ºi era necesar ca, în asemenea cazuri, armata sã fie la îndemânã. Acesta era motivul pentru care Nebucadneþar nu dorea ca oºtirea lui sã se afle în luptã, în Egiptul îndepãrtat, într-un timp când poate ar fi fost urgent necesarã în Babilonia. Deoarece Nebucadneþar nu a întâmpinat opoziþie acasã, el a putut imediat sã revinã la sarcinile sale, acelea de a aduce sub control deplin teritoriile din vest, care, ca rezultat al bãtãliilor de la Carchemiº ºi de lângã Hamat, îi aparþin. În viitor, noi îl gãsim participând la campanie în "Hatti-land", aºa cum numesc babilonienii Siria ºi Palestina, în timpul fiecãruia dintre urmãtorii trei ani. Rezistenþa trebuie sã fi fost slabã, deoarece singura acþiune militarã menþionatã este capturarea ºi distrugerea Aschelonului. Campaniile sale au fost folosite îndeosebi pentru organizarea teritoriului ºi colecþionãrii tributurilor anuale. În timpul acestor trei ani de liniºte relativã, trebuie apare cã Ioiachim a lui Iuda a rãmas un vasal loial lui Nebucadneþar (2 Regi 24:1). Cu toate acestea, deoarece tributul anual pentru Babilon a continuat sã fie o apãsare pentru þarã, el a simþit un puternic impuls sã-ºi orienteze supunerea spre Egipt, care redevenea puternicã. Aceasta a îndreptat atenþia lui

Nebucadneþar spre Egipt, cauza principalã a necazurilor cu vasalii sãi. O bãtãlie dusã cu armatele egiptene în Kislev (noiembrie - decembrie),601 î.Hr., se pare cã s-a sfârºit prin retragere, cu grele pierderi, din cauza retragerii babiloniene. Consemnãrile ne spun cã Nebucadneþar a rãms acasã în timpul anului ce urmeazã ºi ºi-a creat o nouã armatã, înainte de a se aventura într-o nouã campanie spre sfârºitul anului 599 î.Hr. Între timp, el le-a îngãduit câtorva dintre naþiunile vasale, le-a oferit, într-un fel, ajutorul armatelor sale, pentru ca sã atace ºi sã hãrþuiascã Iuda. La data aceea, 3 023 de iudei au fost deportaþi la Babilon (Ieremia 52,28). În decembrie 598, trupele caldeene au fost, probabil, pe punctul de a lua Ierusalimul Din nou tezaurele templului au fost luate ºi transferate la Babilon (2 Cron 36,7). Regele a fost pus în lanþuri pentru a fi dus la Babilon ºi pedepsit pentru rãscularea lui. Dar, se pare, cã planul acesta nu a fost pus în aplicare, deoarece Ioiachim a murit înainte de a fi putut fi deportat (Ier 22,19), fie din cauza rãului tratament la care a fost supus de soldaþii caldeeni, fie din cauze naturale. Cadavrul lui a fost aruncat dincolo de porþile cetãþii ºi a zãcut acolo mai multe zile, pânã când avut parte de o înmormântare dezonorantã, "ca un mãgar" (2 Împ 24,6; 2 Cron 36,6; Ier 22,18.19; 36,30 Antichitãþi X 6.3). Ioiachin (598-597 î.Hr.) - Ioiachim a fost urmat la tron de cãtre fiul sãu în vârstã de 18 ani, Ioiachin, care a domnit numai trei luni (598-597 î.Hr.). Nu se cunoaºte ce anume s-a întâmplat dupã moartea lui Ioiachim, de l-a constrâns pe Nebucadneþar sã se întoarcã la Ierusalim ºi sã-l ia prizonier pe noul rege. Probabil cã el l-a pus pe Ioiachin pe tron sau el aprobase urcarea lui la tron. Oricare ar fi fost cauza, rapoartele ne informeazã cã armata lui Nebucadneþar, la scurt timp dupã urcarea lui Ioiachin la tron, a început un nou asediu al Ierusalimului. Când Nebucadneþar a venit personal în capitala iudaicã, Ioiachin s-a predat personal împreunã cu mama sa ºi tot grupul de oameni din conducere pe Adar 2 (aprox. 16 martie),597, o datã specificã, stabilitã de Cronica Babilonianã. Nebucadneþar l-a luat pe Ioiachin la Babilon ca ostatic ºi l-a fãcut pe unchiul sãu, Zedechia, rege în locul lui. Deasemenea, a luat toate vasele ce mai rãmãseserã în tezaurul templului, 7000 de soldaþi ºi toþi meseriaºii calificaþi pe care i-a gãsit. Cei din urmã îi erau de folos în legãturã cu antreprizele sale extinse (2 Împ 24,8-16). Ioiachin încã era considerat regele adevãrat al lui Iuda ºi era mai mult sau mai puþin un ostatic în mâinile regelui babilonian. Concluzia aceasta se bazeazã pe faptul cã era agitaþie în Iuda ºi printre captivii lui Babilon, care aºteptau ca Ioiachin sã fie readus la tron ºi ca vasele sfinte sã fie aduse înapoi (Ier 28,3.4; ºi 29). Întrucât iudeii din Babilon nu puteau sã dateze evenimentele dupã anii de domnie ai lui Ioiachin, fãrã sã-i ofenseze pe babilonieni, ei, aparent, þineau evidenþa unor astfel de evenimente - aºa cum fãcea Ezechiel - prin anii captivitãþii lui (Ez 1,2; 40,1). Concluziile acestea gãsesc oarecare confirmare în descoperiri arheologice. Trei toarte de borcane de lut au fost dezgropate la Bet-ªemeº ºi Tell Beit Mirsim (probabil Debir); toate poartã semnul imprimat al aceleiaºi peceþi: "Aparþinând lui Eliakim, administrator al lui Ioiachin". Se pare cã aceste descoperir aratã cã proprietatea lui Ioiachin nu fusese confiscatã, ci cã era administratã în lipsa lui de administratorul lui. Mai departe, mai multe tãbliþe gãsite în ruinele Babilonului, datate în anul 592 î.Hr. - la cinci ani dupã predarea lui

Ioiachin - conþin liste de alimente procurate de depozitul regal pentru anumite persoane care erau hrãnite de rege. Printre ele, Ioiachin este menþionat de repetate ori ca "rege al lui Iuda", împreunã cu cinci fii ai lui ºi cu tutorele lor, Kenaiah. Faptele acestea - cã Ioiachim e numit rege, cã el primea de 20 de ori mai mult ca raþie decât oricare altã persoanã menþionatã în rapoartele acestea ºi cã lipseºte orice referinþã la punerea lui la închisoare -par sã indice faptul cã el era þinut de Nebucadneþar pentru un timp, în anticiparea zilei când avea sã-l repunã la tron, dacã ºi când condiþiile din Iuda ar fi putut sã facã recomandabilã o astfel de acþiune. Ceva mai târziu, fie în legãturã cu incidentele descrise în Ieremia 29 fie la data rãzvrãtirii lui Zedechia, Ioiachin a fost definitiv închis. Aceastã întemniþare a lui a continuat pânã în al 37-lea an al captivitãþii sale, când fiul lui Nebucadneþar, Amel-Marduk, biblicul Evil-marodach, l-a eliberat ºi l-a dezvinovãþit (2 Împ 25,27-30). Însã evenimentul acesta cade în perioada exilului ºi deci nu este cuprins în lacest articol. Zedechia (597-586 î.Hr.) - Când Nebucadneþar l-a pus pe unchiul lui Ioiachin pe tronul lui Iuda, i-a schimbat numele din Mattaniah, "darul lui Iehova", în Zedechia, "dreptatea lui Iehova". El a fãcut probabil lucrul acesta pentru ca numele lui sã-i aminteascã în mod continuu regelui de jurãmântul lui de credincioºie faþã de Nebucadneþar, pe propriul sãu Dumnezeu, Iehova (2 Cron 36,13; Ez 17,15-19). Însã Zedechia avea un caracter slab ºi, deºi uneori era înclinat sã facã ceea ce era bine, îºi îngãduia sã fie abãtut de la calea cea dreaptã de cerinþele populare, aºa cum aratã clar istoria domniei lui. Timp de câþiva ani - dupã Iosif, timp de 8 ani (Antichitãþi X, 7.3) - Zedechia a rãmas loial Babilonului. Odatã a trimis o delegaþie la Nebucadneþar pentru a-l asigura de credincioºia sa (Ier 29,3-7). În al 4-lea an al sãu (593-592 î.Hr.), a fãcut o cãlãtorie la Babilon (Ier 51,59), fiind probabil invitat pentru a-ºi reînnoi jurãmântul de credincioºie sau poate pentru a lua parte la ceremoniile descrise în Daniel 3. Mai târziu, fiind sub presiunea constantã a supuºilor sãi, mai ales a principilor care îl fãceau sã caute ajutor la Egipt împotriva Babilonului, Zedechia a fãcut o alianþã cu egiptenii (vezi Ier 37,6-10; 38,14-28). Fãcând astfel, el a neglijat complet puternicele avertismente ale profetului Ieremia. Alianþa aceasta a fost fãcutã, probabil, dupã ce Psamtik II apãruse personal în Palestina în 590 în .Hr. ºi-i dãduse tot felul de asigurãri ºi fãgãduinþe de ajutor. Nebucadneþar, care din prudenþã se abþinuse sã atace Egiptul, nu era dispus sã piardã nici una dintre posesiunile sale apusene în favoarea Egiptului. De aceea, el a mers împotriva lui Iuda de îndatã ce trãdarea lui Zedechia a devenit evidentã. Ocupând toate cetãþile þãrii (vezi Ieremia 34,7), practic a repetat ceea ce Senacherib fãcuse cu un secol mai înainte, devastând sistematic întreaga þarã. Din perioada aceasta nefericitã Proverbein faimoasele Scrisori Lachiº, descoperite recent cu prilejul excavaþiilor sãvârºite la cetatea aceea. Scrisorile acestea, scrise cu cernealã pe cioburi de ceramicã, erau trimise de cãtre un ofiþer conducãtor al vreunui post avansat dintre Azeca ºi Lachiº, comandantului fortãreþei acestuia din urmã. Ele ilustreazã cu însufleþire starea deplorabilã care domnea în þarã pe

vremea aceea ºi, în multe amãnunte, coroboreazã afirmaþiile fãcute de Ieremia, care a locuit în Ierusalim în tot acest timp înspãimântãtor. Asedierea Ierusalimului a început cu seriozitate la 15 ianuarie 588 î.Hr. (2 Împãraþi 25,1) ºi a durat pânã la 19 iulie 586 î.Hr. (2 Împ 25,2; Ier 39,2), când oºtirea caldeeanã a rãzbit prin zidurile cetãþii, unde domneau stãri de foamete îngrozitoare. Asediul, care dura de treizeci de luni, a fost întrerupt pentru un scurt timp de încercarea nereuºitã a oºtirii egiptene de a-i înfrânge pe babilonieni (Ier 37,5). Când a avut loc aceasta, Zedechia a încercat sã fugã. În lupta confuzã care a urmat dupã pãtrundere, el a izbutit sã pãrãseascã cetatea ºi a ajuns în câmpia Ierihonului, dar a fost prins acolo. Dus la reºedinþa lui Nebucadneþar de la Ribla, Zedechia a vãzut cum fiii sãi au fost uciºi, apoi i s-au scos ochii ºi a fost trimis la Babilon în lanþuri. Principalii lui miniºtrii au fost executaþi ºi toþi ceilalþi au fost duºi în captivitate (2 Împ 25,4-7.19-21; Ier 52,10). Ierusalimul a fost prãdat sistematic ºi apoi distrus. Zidurile au fost dãrâmate ºi Templul, palatele ºi toate celelalte case au fost arse pânã în temelii. Focul poate cã a bântuit trei zile în cetatea nefericitã - 15-18 august 586 î.Hr. - aºa cum se pare cã aratã datele din 2 Împãraþi 25,8 ºi Ieremia 52,12 ºi 13. Cea mai mare parte dintre iudei au fost duºi captivi în Babilon, dar unii dintre oamenii cei mai sãraci ai þãrii au fost lãsaþi pe loc. Nebucadneþar a numit guvernator peste ei un iudeu, pe nume Ghedalia, care a ales Miþpa ca reºedinþã a administraþiei (2 Împ 25,22; 2 Cron 36,20). Ghedalia, Guvernator (586 î.Hr.) - Ghedalia pare sã fi servit ca guvernator pentru puþin timp, deºi lipsa unei datãri în 2 Împ 25,25 lasã nesigur la cât timp dupã cãderea Ierusalimului a fost asasinat. Ieremia, care fusese prizonier în Ierusalim la cãderea cetãþii, a fost eliberat de comandantul oºtirii lui Nebucadneþar ºi i s-a alãturat lui Ghedalia la Miþpa. De asemenea, câþiva comandanþi de rãzboi iudei, care scãpaserã din prãpãd, au mers la Miþpa. Unul dintre ei, Ismael, o rudenie a lui Zedechia, un regalist fanatic, l-a ucis pe Ghedalia, persoanele care îl ajutau la conducere ºi garnizoana caldeeanã din Miþpa ºi a cãutat sã ajungã la amoniþi, plãnuind probabil sã continue lupta împotriva lui Nebucadneþar cu ajutorul lor. Planul acesta a fost zãdãrnicit de cãtre Iohanan, un alt general al lui Zedechia, care l-a prins pe Ismael ºi i-a eliberat pe captivii lui. Ismael a scãpat cu opt oameni la amoniþi, dar Iohanan ºi restul oºtirii care era cu el au decis sã meargã la Egipt de teamã cã Nebucadneþar îi va trage la rãspundere pentru faptele ucigaºe a lui Ismael. Neascultând de Ieremia, care îi asigura cã nu li se va întâmpla nimic, s-au dus în Egipt ºi au forþat ºi pe Ieremia, ºi pe secretarul lui, Baruc, sã vinã cu ei. Aºa se terminã istoria pre-exilicã a lui Iuda. Bibliografie În ce priveºte bibliografiile sugestive de lucrãri care se ocupã cu istoria anticã ºi cu arheologia, vezi Volumul I, p. 131 ºi 148. Urmãtoarele 9 cãrþi se ocupã cu anumite faze ale

perioadei istoriei tratatã în acest articol. Lucrãrile acestea prezentate aici sunt citate nu pentru cã în totalitate corespund cu ideile prezentate în comentariul acesta, ci pentru cã sunt folositoare cel puþin în parte în legãturã cu acest subiect. Bright, John, A history of Israel,2d, ed. Philadelphia: Westminster Press, 1972. King, Leonard W. A history of Babilon Londra: Chatto & Windus, 1919, 340 p. Istoria aceasta poate fi consultatã cu folos, deºi e învechitã în multe amãnunte. Oasterley, W.O.E., ºi Robinson, Theodor H. A history of Israel,2 vol. Oxford Calendren Press, 1934. Vol I de Robinson; vol 2 de Osterley; scrisã din punctul de vedere al ºcolii de gândire a criticii superioare. Trebuie sã se exercite grijã extremã la folosirea acestei lucrãri pentru a evita confuzia între vederile ºi faptele istorice. Olmstead, A.T. History of Assiria New York: Charles Scribner's Sons, 1923, 695 p. Istoria aceasta este extrem de mult depãºitã de vreme, întrucât materialul proaspãt gãsit a adãugat mult la cunoºtinþa noastrã cu privire la istoria Asiriei ºi mai ales la cronologia ei, dar nici o carte mai recentã nu a înlocuit-o în limba englezã. History of Palestina and Szria to the Macedonian Conques. New York: Charles Scribner's Sons, 1931, 664 p. Cartea are merit deoarece autorul descrie pe evrei ca fiind parte din lumea anticã ºi nu-i trateazã ca ºi cum ar fi trãit în splendidã izolare. Totuºi, autorul a fost un critic superior ºi s-a comportat foarte liber cu sursele materiale biblice. De aceea tratarea lui e lipsitã de atitudinea conservatoare a cititorului biblic conservator ºi trebuie sã fie folositã cu mult discernãmânt. Parker, Richard A. ºi Dubberstein, W.B. Babylonian Chronology, 626 î.Hr.-45 d.Hr. (ed a 2-a), Chicago: The University of Chicago Press, 1946, 46p. Cãrticica aceasta prezintã sursele materiale pe care e constituitã cronologia babilonianã. Acest sistem cronologic a fost adoptat de perºi ºi apoi de seleucizi. Tabele calendaristice la sfârºitul cãrþii uºureazã transformarea oricãrei date babiloniene în echivalentul ei în ani î.Hr. cu grad destul de mare de acurateþe. Smith, Sidney. Early History of Assyria to 1000 B.C. Londra: Chatto & Windus, 1928. 418 p. O bunã trecere în revistã a istoriei timpurii a Asiriei, deºi cronologia ei este demodatã deoarece descoperiri noi au schimbat amplasarea multor regi mai timpurii. Pentru

perioada de dupã 1550 î.Hr. - perioadã îndeosebi tratatã în acest articol - prezentarea lui Smith este acceptabilã Thiele, Edwin R. The Mysterious Numbers of the Hebrew Kings. Chicago: The University of Chicago Press, 1951. 298 p. Lucrare aceasta scrisã de un cãrturar adventist de ziua a ºaptea se ocupã de cronologia ebraicã pentru perioada regilor lui Iuda ºi Israel de la moartea lui Solomon la cãderea Ierusalimului. Are însemnãtate mai ales pentru aspectele cronologice ale istoriei perioadei.