1

Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Programul de studiu: MNG, AF AN: III

Conf. univ. dr. Mihaela BÎRSAN

Analiza economico-financiară (II)

2014

2

Cuprins

CAPITOLUL 4 ...................................................................................................................................3

ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII ...........................................3

Obiectivele cursului.............................................................................................................................3

Competenţe asigurate..........................................................................................................................3 4.1. Cheltuielile întreprinderii: concept, importanţa analizei şi eficienţa lor......................................... 3 4.2. Analiza cheltuielilor totale ale întreprinderii la 1000 lei venituri totale .......................................... 8

4.3.1. Caracterizarea generală şi eficienţa cheltuielilor de exploatare .................................................................... 10 4.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare pe categorii de cheltuieli ....................................................................... 17

4.3.2.1. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe .................................................................................................... 17 4.3.2.2. Analiza cheltuielilor materiale şi salariale .......................................................................................... 22

4.3.3. Analiza cheltuielilor financiare...................................................................................................................... 28 4.3.4. Analiza costului pe produs............................................................................................................................. 29

Teste de evaluare ...............................................................................................................................35

CAPITOLUL 5 ..................................................................................................................................36

ANALIZA REZULTATELOR ȘI RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII ECONOMICE .................36

Obiectivele cursului...........................................................................................................................36

Competenţe asigurate........................................................................................................................36 5.1. Rezultate, profitabilitate, rentabilitate: delimitări conceptuale .................................................... 36 5.2. Analiza generală a profitului agentului economic .......................................................................... 38 5.3. Analiza rezultatului pe factori de influență .................................................................................. 41

5.3.1. Analiza factorială a rezultatului total (la nivel de întreprindere)................................................................... 41 5.3.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării................................................................................................... 41

5.4. Analiza rentabilităţii prin metoda ratelor ........................................................................................ 43 5.5. Analiza pragului de rentabilitate....................................................................................................... 52

5.5.2. Modelul neliniar al pragului de rentabilitate ................................................................................................. 55 5.5.3. Avantajele şi limitele utilizării pragului de rentabilitate ............................................................................... 57 5.5.4. Riscurile asociate afacerii; Relaţia rentabilitate - risc.................................................................................. 58

Teste de control .................................................................................................................................69

CAPITOLUL 6 ..................................................................................................................................70

ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE ..............................................................70

(DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL AFACERII) .........................................................................70

Obiectivele cursului...........................................................................................................................70

Competenţe asigurate........................................................................................................................70 6.1. Diagnosticul financiar pe baza informaţiilor degajate de bilanţ ................................................... 71

6.1.1. Analiza bilanţului financiar............................................................................................................................ 72 Poziţia financiară a întreprinderii.............................................................................................................................. 73

6.1.1.1 . Situaţia netă........................................................................................................................................... 73 6.1.1.2. Echilibrul financiar exprimat prin indicatorii: fond de rulment (FR), necesar de fond de rulment (NFR), trezoreria (T). ......................................................................................................................................... 74

6.1.2. Analiza bilanţului funcţional........................................................................................................................... 82 6.1.4. Analiza structurii patrimonial-financiare a întreprinderii ............................................................................... 82

6.1.4.1. Analiza ratelor de structură ale activului ............................................................................................ 82 6.1.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului .......................................................................................... 85

6.1.5. Solvabilitatea şi lichiditatea ............................................................................................................................ 89

3

6.1.6 Indicatori de gestiune (de activitate) ............................................................................................................... 94 6.2. Analiza şi diagnosticul financiar pe baza contului de rezultate...................................................... 96 CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE ........................................................................................... 103 6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie ....................................................................................................... 103 6.4. Planificarea financiară a afacerii .................................................................................................... 107 6.5. Metode de calcul şi analiză a valorii întreprinderii ....................................................................... 111

Test de control .................................................................................................................................113

Bibliografie obligatorie:..................................................................................................................114

CAPITOLUL 4 ANALIZA DIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

Obiectivele cursului - înţelegerea noţiunilor de cheltuială /cost şi importanţa lor în managementul întreprinderii - determinarea eficienţei cheltuielilor pe diferite structuri de cheltuieli/costuri - însuşirea metodologiei de analiză în dinamică şi pe factori de influenţă a cheltuielilor şi a

indicatorilor de eficienţă a acestora

Competenţe asigurate - capacitate de delimitare a cheltuielilor pe diferite structuri - capacitate de analiză a cheltuielilor şi urmărirea evoluţiei lor în timp - capacitate de analizã şi decizie pe baza cunoaşterii costurilor şi a eficienţei lor 4.1. Cheltuielile întreprinderii: concept, importanţa analizei şi eficienţa lor CHELTUIELILE sunt definite ca fiind expresia valorică a consumului de mijloace băneşti

efectuat pentru organizarea şi desfăşurarea unei activităţi economice, pentru satisfacerea necesităţilor de consum productiv sau neproductiv ale acesteia.

Cheltuielile cuantifică monetar un efort financiar al perioadei, descompus pe natura resurselor consumate şi capabil să permită stabilirea performanţei financiare de ansamblu a întreprinderii, pe principalele activităţi (exploatare, financiară, extraordinară). Informaţia este construită prin intermediul contabilităţii financiare şi are caracter general şi public.

Cheltuiala nu constituie costuri şi nu formează obiectul calculaţiei deoarece nu sunt legate de obţinerea şi de desfacerea unei anumite producţii.

Spre deosebire de acestea COSTUL reprezintă expresia valorică a unui consum de factori (resurse) efectuat pentru obţinerea unui bun, produs, serviciu, activitate, a căror realizare pe piaţă aduc venit.

Factorul determinant care transformă o cheltuială în cost este consumul, adică legătura nemijlocită cu o activitate concretă.1

Abordat informaţional, costul estimează valoric efortul cauzal-productiv generator de efecte economice obiective şi este capabil să dezvăluie atât rentabilitatea analitică a fenomenelor şi proceselor derulate, cât şi să identifice punctele forte sau slabe în combinarea factorilor de producţie. Modalitatea de construcţie a indicatorului se include în sfera informaţiilor confidenţiale, procurate prin intermediul contabilităţii interne sau de gestiune, care ulterior sunt translatate în contabilitatea generală 1 Alexandru Buglea, Analiza economico-financiară, Ed. Universităţii de Vest, Timişoara, 2008;

4

Cheltuielile ocazionate de activitatea întreprinderii sunt supuse prelucrării separate în cele două circuite ale contabilităţii:

- contabilitatea financiară, care ia în considerare totalitatea cheltuielilor efectuate de unitate la stabilirea rezultatului financiar(final). Structurarea acestora se realizează prin îmbinarea a două criterii: natura activităţii desfăşurate şi natura cheltuielilor efectuate;

- contabilitatea de gestiune, care recunoaşte numai anumite cheltuieli (din cele efectuate de unitate) la determinarea costului de producţie. Acestea sunt grupate/regrupate după anumite criterii din contabilitatea de financiară, după destinaţii, pe produse, lucrări, servicii (ca purtători de costuri).

Se observă că pentru a putea fi incluse în costurile produselor, lucrărilor şi serviciilor, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor (în conturi din clasa 6) trebuie regrupate în contabilitatea de gestiune (prin conturile din clasa 9 sau altă modalitate2), după cu totul alte criterii, logice, care satisfac necesităţile informaţionale ale acesteia din urmă.

Doctrina contabilă abundă în tratarea criteriilor de clasificare a cheltuielilor şi a costurilor (cel puţin 18 criterii)3 însă cele care interesează managementul frmei și constituie obiect al analizei sunt:

1. după modul de înregistrare în contabilitate, cheltuielile sunt: - încorporabile – corespund unor consumuri normale şi sunt înregistrate atât în contabilitatea

financiară cât şi în contabilitatea de gestiune; - neîcorporabile – nu corespund unor consumuri normale, astfel că ele sunt înregistrate

numai în contabilitatea financiară (amenzi, sconturi, penalizări, cheltuielile extraordinare, cheltuiala cu impozitul pe profit);

- supletive (adăugate) – sunt înregistrate doar în contabilitatea de gestiune (remunerarea întreprinzătorului; remunerarea capitalului propriu)

2. În funcţie de modul de repartizare pe purtători cheltuielile se împart în: - cheltuieli directe – pot fi individualizate şi atribuite în mod direct unui produs sau unei

activităţi consumatoare de resurse; - cheltuieli indirecte – sunt generate atât de realizarea simultană a mai multor produse, cât și

de locuri de fabricație comune diferitelor produse sau lucrări, sunt efectuate fie pentru întreaga producție a unei secții, fie pentru întreaga activitate a unei firme. Aceste cheltuieli sunt colectate pe secții de producție, secții auxiliare, administrație generală și sunt atribuite pe produs sau activitate în mod indirect, printr-un procedeu de repartizare.

3. După dependenţa lor faţă de volumul producţiei cheltuielile se grupează în: - cheltuieli variabile – variază în raport cu volumul producţiei sau al activităţii; - cheltuieli fixe – sunt relativ constante faţă de nivelul producţiei sau al activităţii; 4. După apartenenţa la cele trei stadii generale ale activităţii de producţie, se disting

următoarele tipuri de costuri: - costuri de achiziţie – cuprind toate cheltuielile specifice stadiului de aprovizionare; - costuri de producţie – cuprind acele cheltuieli ocazionate strict de stadiul producţie; - costuri de desfacere/distribuţie – cuprind cheltuielile specifice desfacerii/distribuţiei

producţiei obţinute. 5. După natura lor, aşa cum sunt ele tratate în contabilitatea financiară şi prezentate în

contul de “rezultate”: - cheltuielile de exploatare (materii prime, materiale, cheltuieli cu personalul, alte); - cheltuielile financiare (mai ales cheltuielile cu dobânzile); - cheltuielile extraordinare. Separat de clasificările generale ale cheltuielilor, costurilor şi veniturilor, în contabilitatea de

gestiune sunt valabile, în funcţie de specificul activităţii şi nevoia de informare a decidenţilor şi criterii specifice de clasificare fie a cheltuielilor, fie a costurilor4.

2 Mihaela Bîrsan, Contabilitate și control de gestiune, suport de curs, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, 2013 disponibil la pagina web: http://www.seap.usv.ro/et/component/option,com_docman/task,cat_view/gid,58/Itemid,37/lang,Romana/ 3 Mihaela Bîrsan, Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii, EDP Bucureşti, 2004

5

În economia de piaţă, producătorul, pe lângă alte obiective menite să facă afacerea durabilă (cotă de piaţă), este interesat să obţină produsul cu un cost cât mai mic încă din momentul proiectării acestuia (atunci când se face analiza valorii) sau al (re)fundamentării preţului în vederea negocierii lui, când se stabilesc normele consumurilor materiale şi ale consumului de manoperă. Acest lucru face necesar apelul la analiza costurilor proiectate, care are ca obiectiv eliminarea costurilor nereale, exagerate şi risipitoare, respectarea normelor consumurilor materiale, de muncă şi financiare, pe baza cărora se elaborează calculele de fundamentare a costului în documentaţia tehnică şi economică specifică diverselor decizii. Necesitatea analizei cheltuielilor (costurilor) în vederea minimizării lor decurge din faptul că în funcţie de preţul negociat cu cumpărătorii, pe de o parte, şi în funcţie de costul de producţie, pe de altă parte, profitul va fi mai mare sau mai mic.

Orice întreprinzător (considerat raţional, care ţinând seama de resursele pe care le deţine, ia decizia de a produce acea marfă care-i permite cea mai bună valorificare a acestora) ştie că pentru a-şi maximiza profitul este necesar fie să minimizeze costurile totale cu care obţine un anumit nivel al producţiei, fie să maximizeze producţia care se poate obţine (şi vinde) cu un nivel dat al costurilor. Va trebui optimizat aşadar, volumul(qf) şi structura producţiei(gi) dar şi consumul de resurse, astfel încât costurile aferente să fie minime pentru o rentabilitate maximă.5 Reducerea costurilor de producţie, în principiu, poate fi concepută numai acolo unde există rezerve de reducere a lor. Teoretic, conform principiilor expuse în analiza sistemelor6, în orice unitate patrimonială există rezerve, determinate de progresul continuu înregistrat în toate domeniile economice (în special productiv, managerial), punerea lor în valoare fiind condiţionată de cunoaşterea existenţei şi a dimensiunii lor (prin analiză economică). Pentru managementul întreprinderii, referiror la costuri este importantă, în primul rând, stabilirea unor costuri normale, ce vor constitui în analizele de cost un criteriu de comparaţie a comportamentului diferitelor categorii de cheltuieli. Sunt considerate normale în teoria şi practica economică următoarele mărimi: - standardele de cheltuieli, stabilite pe baza tehnologiilor de fabricaţie, care asigură obţinerea produselor la parametrii proiectaţi; - nivelul cel mai scăzut al cheltuielilor înregistrate în ramura de activitate respectivă; - costurile care asigură un profit net anual echivalent dobânzii aferente capitalului propriu. În plus, este important ca în fiecare unitate să existe un plan (program, buget) al costurilor, care să fie în permanenţă adaptat condiţiilor concrete în care au loc procesele economico-productive, constituind, de asemeni, bază de raportare pentru realizările fiecărei perioade. Practic, într-o manieră generală, analiza cheltuielilor are în vedere structurarea acestora după natura lor, aşa cum sunt ele tratate în contabilitatea financiară şi prezentate în contul de “Profit şi pierderi”:

a) - cheltuieli de exploatare, reprezintă consumurile efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind:

- materii prime şi materiale consumabile; - energie electrică şi apă; - combustibili; - lucrări şi servicii executate de terţi; - salarii şi cheltuieli asimilate acestora; - impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

- amortizări şi provizioane. b) - cheltuieli financiare:

- pierderi din creanţe imobilizate legate de participaţii; - pierderi din vânzarea titlurilor de plasament; 4 Elena Hlaciuc, Metode moderne de calculaţie a costurilor, Ed. Polirom. Iaşi, 2000 5 Silvia Petrescu, Analiza economico-financiară, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003, pg. 127; 6 Mihaela Bîrsan, Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Ed. Universităţii Suceava, 2003,

6

- diferenţe nefavorabile de curs valutar; - dobânzi plătite aferente creditelor contractate.

Aceste două categorii de cheltuieli reprezintă cheltuieli aferente activităţilor curente văzute ca orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea7.

c) -cheltuieli extraordinare (grupa 67 “Cheltuieli extraordinare”), acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normală a unităţii patrimoniale, aflate în afara puterii decizionale a conducerii firmei şi cuprind:

- cheltuieli legate de operaţiuni de gestiune (despăgubiri, amenzi, penalităţi); - pierderi din calamităţi; - cheltuieli legate de operaţiuni de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate).

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale firmei şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete întrun mod frecvent sau regulat8.

Răspunzând principiului contabil “Principiul conectării cheltuielilor la venituri” şi conform Cadrului general al IASC (Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate), punctul 959 “cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe baza asocierii directe între costurile implicate şi obţinerea elementelor de venit. Acest proces, cunoscut sub numele de conectarea costurilor la venituri, implică recunoaşterea simultană sau combinată a veniturilor şi cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi tranzacţii sau alte evenimente.” În aceeaşi perspectivă se afirmă în literatura de specialitate10 că cel mai bun control al costurilor presupune raportarea resurselor la rezultate, pentru că, costurile nu apar de la sine, ci sunt puse în slujba obţinerii unui anumit rezultat, şi, prin urmare, ceea ce contează nu este nivelul absolut al costurilor ci raportul între eforturi şi rezultate.

De aceea în analiză, alături de dinamica cheltuielilor este urmărită şi eficienţa lor, în corespondenţă cu veniturile pe care le generează∗. Dacă se urmăreşte11 corelaţia între venituri şi cheltuieli se constată însă că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile de exploatare. Cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare, însă unele dintre ele, cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite trebuie corelate cu veniturile din exploatare, în vederea evaluării riscului financiar. Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare.

Indicatorul reprezentativ pentru urmărirea eficienţei cheltuielilor, este Rata medie a cheltuielilor sau cum se mai întâlneşte în literatura de specialitate: rata medie de eficienţă a cheltuielilor, cheltuieli la 1000 lei venituri (cifra de afaceri), oglindind, indiferent de denumirea aleasă, consumul de resurse şi eficienţa acestuia.

Calculul acestui indicator se face în următoarele variante:

(1) )100(1000)100(1000

1

1 ×=×=

∑

∑

=

=n

ii

n

ii

tt

tt

vt

chChRsau

VtCh

ChR

7 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009 8OMFP 3055/2009; IAS 8, paragraful 6 (http://www.scribd.com/doc/41574055/IAS-Standardul-International-de-ate-IAS-8) 9 Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, pct. 95, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pg. 67; 10 Peter F. Drucker, Managementul Strategic, Ed. Teora, Bucureşti, 2001, pg. 59; ∗ consumul de resurse se justifică prin obţinerea unor rezultate 11 Silvia Petrescu, Op. cit., pg. 132;

7

(2) 100

1∑

=

×=

n

ii

t

rchgiChR

(3) )100(1000)100(1000

1

1 ××

×=×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iiiCa

Cat

pqv

cqv

CaChChR

în care:

∑=

n

iich

1- suma cheltuielilor pe categorii de activităţi (exploatare, financiare, extraordinare);

∑=

n

iivt

1

- suma veniturilor pe categorii de activităţi (exploatare, financiare, extraordinare);

gi - structura veniturilor pe activităţi (centre de cost):

100×=t

ii Vt

vtg

irch - rata medie a cheltuielilor pe activităţi:

1000×=i

ii vt

chrch

qvi - producţia vândută exprimată în unităţi fizice;

ic - costul mediu de producţie unitar;

ip - preţul mediu unitar de vânzare.

∑=

×n

iii cqv

1

- costul producţiei vândute

∑=

×n

iI ipqv

1- valoarea producţiei vândute (cifra de afaceri)

Notă: În cursul unui exerciţiu financiar (ţinând cont de factorul timp), sub influenţa inflaţiei, a strategiilor de piaţă ale întreprinderii, costurile de producţie ( )ic şi preţurile de vânzare

)( ip variază, ceea ce face ca, costul unitar şi preţul unitar să fie considerate ca valori medii.

Pentru ca activitatea întreprinderii să fie eficientă tchR < 1000 (100) lei şi este consecinţa corelaţiei ICht < IVtt .

Diferenţa chR−100/1000 reprezintă rezultatul obţinut (profit sau pierdere) la 1000/100 lei venituri sau cifră de afaceri.

Indiferent de modalitatea de grupare a cheltuielilor sau de calcul a indicatorului de eficienţă, metodologia de analiză vizează: a) caracterizarea situaţiei la un moment dat, în raport cu anumite criterii, ceea ce presupune:

- analiza evoluţiei (dinamicii) faţă de o bază de referinţă; - analiza structurală b) evaluarea tendinţelor în funcţie de factorii specifici care le generează, fapt ce presupune construirea de modele corespunzătoare şi efectuarea analizei factoriale.

Analiza cheltuielilor întreprinderii este structurată pe următoarele probleme: - analiza cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale - analiza cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare

8

- analiza cheltuielilor aferente cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri - analiza cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri - analiza cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri - analiza costului pe produs

4.2. Analiza cheltuielilor totale ale întreprinderii la 1000 lei venituri totale Pentru exemplificare considerăm următoarele date ipotetice: tabel nr. 1

Valori ale perioadei

Structura (%) gi Indici de evoluţie (%) Nr. Crt.

Indicatori

0 pr 1 0 pr 1 pr\0 1\0 1\pr

Venituri totale (lei) din care: 18250 24719,2 30450 100 100 100 135,5 166,8 123,2

- exploatare 16790 23236 28775,25 92 94 94,5 138,4 171,4 123,8 - financiară 1095 1483,2 1370,25 6 6 4,5 135,5 125,1 92,4 - extraordinară 365 - 304,5 2 - 1 - 83,4 -

Cheltuieli totale (lei) din care:

15503,37

20562,09

25418,14

100

100

100

132,6

163,9

123,6

- exploatare 14048,19 19286,54 23716,56 90,6 93,8 93,3 137,3 168,8 123,0 - financiară 819,28 1275,55 1274,33 5,3 6,2 5,0 155,7 155,5 99,9 - extraordinară 635,90 - 427,24 4,1 - 1,7 - 67,2 -

Abaterea absolută pr/0 1/pr 1/0

Rata medie a cheltuielilor (lei/1000lei),

totale

849,5

831,8

834,75 -17,7 +2,95 -14,75 - exploatare 836,7 830,0 824,2 -6,7 -5,8 -12,5 - financiară 748,2 860,0 930,0 +111,8 +70 +181,8 - extraordinară 1742,2 - 1403,1 -1742,2 +1403,1 -339,1

Analiza factorială a modificării ratei medii a cheltuielilor totale realizată pentru relaţiile (1)

şi (2) evidenţiază următoarele aspecte (1/0): (1) Modificarea totală: 75,1401 −=−=Δ ttt chRchRchR lei/1000 lei, în care:

- influenţa modificării volumului absolut al cheltuielilor totale:

27,5435,84977,139210001000)(0

0

0

1 +=−=×−×=Δt

t

t

ttt Vt

ChVtCh

ChchR lei/1000 lei

- influenţa modificării volumului veniturilor totale:

02,55877,139275,83410001000)(0

1

1

1 −=−=×−×=Δt

t

t

ttt Vt

ChVtCh

VtchR lei/1000 lei

75,1402,55827,543)()( −=−+=Δ+Δ=Δ ttttt VtchRChchRchR lei/1000 lei (2)

Modificarea totală: 75,145,84975,83401 −=−=−=Δ ttt chRchRchR lei/1000 lei, în care :

- influenţa modificării structurii veniturilor pe activităţi:

=−×+×+×

=×

−×

=Δ∑∑

==0

100

101

100)2,17420,1()2,7485,4()7,8365,94(

100100)( chR

rchgrchggchR

n

iii

n

iii

it

9

= 841,77 –849,5 = -7,73 lei/1000 lei - influenţa modificării ratei medii a cheltuielilor pe activităţi:

02,777,84175,834100100

)( 11

011

11

−=−=−=×

−×

=Δ∑∑

==r

n

iii

n

iii

it chRchRrchgrchg

rchchR lei/1000 lei

75,1402,773,7)()( −=−−=Δ+Δ=Δ ititt rchchRgchRchR lei/1000 lei

Concluzii Se constată că deşi s-a avut în vedere o îmbunătăţire a eficienţei cheltuielilor la nivelul întregii activităţi a întreprinderii, bazată pe reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri (nivel programat mai mic decât nivelul precedent), la sfârşitul perioadei se înregistrează o creştere a indicatorului faţă de nivelul programat cu 2,95 lei/1000 lei, în scădere totuşi faţă de nivelul anului precedent (-14,75 lei/1000 lei), aspect considerat pozitiv ca urmare a faptului că indicele de creştere a cheltuielilor totale se situează sub indicele de creştere a veniturilor, îndeplinind condiţia de eficienţă (ICh < I Vt).

Pe activităţi s-a dorit o evoluţie descrescătoare, fiind programate niveluri inferioare celor aferente perioadei precedente, extraie făcând activitatea financiară, ca urmare a acţiunii unor factori ce-şi vor pune amprenta asupra activităţii întreprinderii (apelarea la credite bancare ca efect fie al unor nevoi investiţionale fie al blocajului financiar, concomitent cu creşterea dobânzilor aferente, deprecierea monedei naţionale în raport cu celelalte valute, fenomenul inflaţionist etc).

Pentru această activitate a fost prognozat un nivel ridicat al cheltuielilor la 1000 lei venituri financiare ca urmare a apariţiei factorilor enumeraţi mai sus, realizându-se, din această cauză, un nivel al lor mult mai înalt (+70 lei/1000 lei faţă de programat, +181,8 lei/1000 lei faţă de precedent). Activitatea extraordinară s-a dovedit ineficientă, realizându-se, deşi nu a fost prognozat, un nivel mare al cheltuielilor, fiind consecinţa unor fenomene extraionale, neprevăzute în activitatea întreprinderii, de natura pierderilor din debitori insolvabili, clienţi insolvabili etc. Activitatea de exploatare este singura la nivelul căreia s-au materializat eforturile întreprinderii de creştere a eficienţei cheltuielilor printr-o eficientă utilizare a factorilor de producţie. Relaţia de eficienţă este respectată, pentru întreprinderea analizată ICht < IVtt , consecinţa fiind, aşa cum arată analiza factorială, reducerea ratei medii a cheltuielilor şi deci creşterea eficienţei lor. Structura veniturilor, ca factor de influenţă, reflectă dinamica veniturilor pe activităţi, în mod deosebit creşterea ponderii veniturilor din activitatea de exploatare, ceea ce constituie un aspect normal, pozitiv, urmare fie a creşterii cererii pentru produsele întreprinderii (influenţă pozitivă, de reducere a nivelului cheltuielilor ca urmare a efectului de scară) fie a modificărilor în politica de preţuri. Modificarea ratei medii a cheltuielilor pe activităţi are o influenţă favorabilă numai în comparaţie cu nivelul precedent (-7,02 lei/1000 lei), comparativ cu nivelul programat influenţa este nefavorabilă, (+11,7 lei/1000 lei ), în special pe seama ratei cheltuielilor activităţii financiare şi extraionale, care deteriorează eficienţa cheltuielilor la nivelul întreprinderii. Ca tendinţă generală, se observă o evoluţie favorabilă, ca urmare a scăderii nivelului cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale, fiind recomandat însă, la activitatea de exploatare care deţine ponderea cea mai mare, o analiză detaliată a acestor cheltuieli pentru a monitoriza tendinţa cheltuielilor ce compun această grupă.

4.3. Analiza cheltuielilor de exploatare

10

Cheltuielile de exploatare sunt legate de activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale, activitate ce cuprinde operaţiile cu caracter economic şi comercial privind aprovizionarea, producţia şi comercializarea produselor fabricate.

Cheltuielile de exploatare deţin, din aceste considerente, ponderea cea mai mare şi fac obiectul expres al analizei economice, informaţiile obţinute ajutând întreprinderea în alegerea strategiilor ce-i oferă posibilitatea să concureze pe piaţă în condiţii de performanţă. Managementul firmei are posibilitatea, prin analiza indicatorilor de cost, să controleze şi să planifice costurile, cu scopul de a stabili un preţ al produselor sale competitiv şi, în acelaşi timp, profitabil.

Diagnosticul cheltuielilor de exploatare presupune rezolvarea următoarelor probleme: - caracterizarea generală şi eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total, pe categorii de

cheltuieli şi pe activităţi ce compun ciclul de exploatare; - analiza cheltuielilor variabile şi fixe; - analiza cheltuielilor materiale; - analiza cheltuielilor salariale; - analiza costului unitar; - metodologia de cuantificare a căilor de reducere a costurilor.

4.3.1. Caracterizarea generală şi eficienţa cheltuielilor de exploatare În dinamică, analiza cheltuielilor de exploatare vizează evoluţia acestora12 (care poate fi

proporţională cu cea a cifrei de afaceri, cu aceeaşi tendinţă dar cu ritmuri mai lente - degajând surplus de rezultat - sau cu ritmuri mai rapide – erodând rezultatul -), evidenţierea modificărilor intervenite de la o perioadă la alta sau faţă de obiectivele urmărite, pe total, pe activităţi şi pe categorii de cheltuieli.

Din punct de vedere structural, analiza cheltuielilor de exploatare urmăreşte modificările intervenite în structura atât a activităţilor cât şi a cheltuielilor, determinarea importanţei, ca nivel al costului şi ca pondere în totalul cheltuielilor, pentru a identifica acele categorii de cheltuieli a căror ameliorare(scădere) generează economii semnificative (cu condiţia să nu fie afectată calitatea produselor) şi care necesită atenţie deosebită din partea managerilor.

Analiza eficienţei lor se face utilizând următorii indicatori: a) Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare ( cheR ), pe total întreprindere

/categorii de cheltuieli/ pe activităţi componente ale exploatării, cu relaţiile: a1 ) pentru nivelul total al cheltuielilor de exploatare :

10001000 1 ×=×=∑

=

Vte

che

VteChecheR

n

ii

a 2 ) pe categorii de cheltuieli de exploatare ( icher ) (materii prime, materiale, energie, apă, lucrări şi servicii de la terţi, salarii, amortizare, variabile, fixe, directe, indirecte, etc):

1000×=Vteche

cher ii

În consecinţă:

12 Monica Petcu, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pg. 205;

∑=

=n

iichercheR

1

11

a 3 ) pe tipuri de activităţi de exploatare ( icher ) (vânzări de mărfuri, livrări de produse, executări de servicii, producţia stocată, producţia imobilizată, alte venituri de exploatare) pentru care se pot determina veniturile aferente:

1000×=i

ii vte

checher

În consecinţă:

100

1∑

=

×=

n

iii rcheg

cheR ,

unde:

gi - structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;

100×=Vtevte

g ii

rchei - rata cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe categorii de cheltuieli sau tipuri

de activităţi, după caz. b) Cheltuieli de exploatare aferente cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri( CacheR ) Calculul acestui indicator îşi găseşte justificarea în faptul că cifra de afaceri constituie

principala componentă a veniturilor de exploatare, deţinând ponderea cea mai mare şi ca atare, îi va fi ataşată ponderea cea mai mare a cheltuielilor de exploatare. Două modele factoriale definesc această relaţie:

b1 ) 10001000

1

1 ××

×=×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iii

Ca

pqv

cqv

CaChcheR

b 2 ) 100

1∑

=

×=

n

iii

Carcheg

cheR

unde: qvi - volumul fizic al producţiei vândute; ic - costul mediu pe produs; ip - preţul mediu de vânzare pe produs (exclusiv TVA);

g i - structura producţiei vândute pe produse; rchei - cheltuieli de exploatare aferente cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri pe produs,

1000×=i

ii p

crche ;

∑=

×n

iii cqv

1- producţia vândută exprimată în cost mediu de producţie;

∑=

×n

iii pqv

1 - producţia vândută exprimată în preţ mediu de vânzare (cifra de afaceri).

La interpretarea influenţei factorilor trebuie avute în vedere următoarele elemente:

12

a) structura producţiei (fabricate sau vândute) are o influenţă evidentă în evoluţia cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri prin faptul că produsele au costuri unitare şi preţuri de vânzare diferite şi o contribuţie diferită în realizarea vânzărilor. Astfel, creşterea ponderii produselor cu cheltuieli la 1000 lei mai mari decât media duce la creşterea cheltuielilor la 1000 lei pe total producţie după cum, creşterea ponderii produselor cu cheltuieli la 1000 lei mai mici decât media determină reducerea cheltuielilor la 1000 lei pe total producţie.

b) preţurile de vânzare au o influenţă invers proporţională asupra indicatorului prin situarea la numitorul relaţiei de calcul ceea ce face ca orice creştere a preţurilor să determine o reducere a indicatorului şi invers.

c) costurile unitare de producţie au o influenţă de acelaşi sens asupra indicatorului creşterea lor determinând, evident, creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri. Costurile unitare de producţie se modifică atât sub influenţa costurilor de achiziţie a resurselor cât şi ca urmare a modului în care întreprinderea utilizează aceste resurse în condiţii tehnologice şi tehnico-organizatorice (manageriale) în continuă schimbare şi inovare.

Se constată că de fapt acest indicator reflectă o exprimare indirectă a ratei rentabilităţii comerciale prin faptul că orice creştere a indicatorului are drept consecinţă reducerea ratei rentabilităţii comerciale.

Notă: Majoritatea ratelor reflectă o varietate de informaţii printr-o singură cifră ceea ce face ca ele

să devină irelevante dacă nu se iau în considerare următoarele aspecte: - tendinţa ratelor în perioade succesive de activitate; - o analiză detaliată a evenimentelor care au influenţat activităţile firmei pe parcursul unui

exerciţiu financiar sau a mai multora; - evaluarea tendinţelor activităţii firmelor cu profil similar (benchmarking). Pentru exemplificarea relaţiei (a) considerăm următoarele date ipotetice: tabel nr. 2

Valori ale perioadei ( lei) RON

Structura (%)

Nr. crt..

Indicatori 0 1

Modificarea

absolută (u.m.)

Indice de evoluţie

(%) 0 1

1. Cheltuieli de exploatare totale din care: 2850000 4304850 +1454850 151,04 100 100

1.1. - materii prime şi materiale 1510500 2195473,5 +684973,5 145,34 53 51

1.2. - combustibili, energie, apă 114000 223852,2 +109852,2 196,36 4 5,2 1.3. -alte cheltuieli materiale 78375 43048,5 -35326,5 54,92 2,75 1

1.4.

-lucrări şi servicii executate de terţi

57000

21524,25

-35475,75

37,76

2

0,5

1.5. -impozite, taxe vărsăminte 57000 86097 +29097 151,04 2 2

1.6. -salarii personal 712500 1226882,25 +514382,25 172,19 25 28,5

1.7. -asigurări şi protecţie socială 263625 453731,19 +190106,19 172,11 9,25 10,54

1.8. -alte cheltuieli de exploatare 14250 13775,52 -474,48 96,67 0,5 0,32

1.9. -amortizări şi provizioane 42750 40465,59 -2284,41 94,65 1,5 0,94 2. Venituri din exploatare 3438000 4995000 +1557000 145,28 - -

Rata medie a cheltuielilor are următoarele valori: Tabel nr. 3

RATA MEDIE A CHELTUIELILOR (lei/1000

lei)

CATEGORII DE CHELTUIELI 0 1

MODIFICAREA

ABSOLUTĂ (u.m.)

13

1. Cheltuieli totale din care: 828,97 861,83 +32,86 1.1. -materii prime, materiale 439,35 439,53 +0,18 1.2. -combustibili, energie, apă 33,15 44,81 +11,66 1.3. -alte cheltuieli materiale 22,79 8,61 -14,18 1.4. -lucrări şi servicii executate de terţi 16,58 4,31 -12,27 1.5. -impozite, taxe şi vărsăminte 16,58 17,23 +0,65 1.6. -salarii personal 207,24 245,62 +38,38 1.7. -asigurări şi protecţie socială 76,68 90,83 +14,15 1.8. -alte cheltuieli de exploatare 4,14 2,75 -1,39 1.9. -amortizări şi provizioane 12,43 8,10 -4,33

Concluzii: Se constată o situaţie nefavorabilă ca urmare a creşterii cheltuielilor (+51,04%) într-un ritm

mai mare decât veniturile (+45,28%), ceea ce face ca Rata medie a cheltuielilor de exploatare totale deşi se menţine sub 1000 lei venituri să crească cu 32,86 lei/1000 lei, fapt ce se va reflecta negativ în performanţa întreprinderii privită prin prisma rentabilităţii obţinute (rata rentabilităţii), a cărei mărime se va situa în perioada curentă sub nivelul precedent.

Creşterile cele mai mari se înregistrează la categoria cheltuielilor cu salariile şi asigurările sociale (+72%) şi la costurile cu energie şi apă (+96,36%), a căror pondere creşte cu 3,5% respectiv 1,5%, pe fondul, probabil, al unor creşteri salariale sau angajări suplimentare, fără corespondent în creşterea veniturilor, şi a creşterii inflaţioniste a preţurilor la combustibili, energie, apă (sau consumuri suplimentare).

În raport cu valorile obţinute la aceste poziţii este necesară o analiză detaliată a acestor categorii de cheltuieli şi instituirea unor măsuri obligatorii de reducere a lor pentru ca întreprinderea să rămână competitivă.

Un aspect pozitiv se remarcă în efortul întreprinderii de a optimiza totuşi procesul de producţie prin reducerea ponderii cheltuielilor cu materii prime şi materiale (2%) ceea ce poate însemna o reducere a consumurilor specifice, iar la câteva categorii de cheltuieli înregistrându-se reduceri foarte mari: cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi (- 62,24%), alte cheltuieli (uzura obiectelor de inventar, cheltuieli cu materiale nestocate: -45,08%), reducerea cheltuielilor cu provizioane şi amortizarea(-5,35%).

Interesant va fi de urmărit în practică evoluţia cheltuielilor de exploatare la 1000 lei producţie fabricată. În cazul producţiei stocate şi imobilizate, creşterea sau scăderea acesteia (făcând distincţie între volumul fizic şi costul aferent) poate fi determinată de factori conjuncturali ai pieţei sau de altă natură, sau o opţiune a conducerii pentru realizarea unor obiective viitoare.

Analiza factorială a cheltuielilor va cuantifica influenţele factorilor care le determină nivelul şi dinamica, va stabili cauzele evoluţiilor, în scopul identificării posibilităţilor de reducere. Măsurile ce trebuie luate pentru creşterii eficienţei cheltuielilor se regăsesc în cauzele şi factorii de influenţă.

Interpretarea influenţelor factorilor va fi efectuată în funcţie de cauzele şi condiţiile care au generat modificările. Astfel, influenţa structurii producţiei poate fi apreciată ca justificat favorabilă doar dacă modificările de produse sunt consecinţa schimbării raportului dintre cerere şi ofertă în favoarea cererii anumitor produse (chiar dacă nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse este mai mare decât cel mediu programat pe întreprindere). Modificarea preţurilor la nivelul fiecărui producător (ofertant de produse), poate fi consecinţa unor cauze dependente sau independente de activitatea întreprinderii, fiind necesară evidenţierea condiţiilor concrete care le-au generat (schimbarea raportului dintre cerere şi ofertă, îmbunătăţirea calităţii produselor, schimbarea destinaţiei produsului, acordarea de bonificaţii, evoluţia cursului de schimb, intervenţia statului în cazul produselor de importanţă naţională sau strategică etc).

Ceea ce trebuie reţinut se referă la faptul că evoluţia costurilor într-un ritm mai mare decât a veniturilor este interpretată întotdeauna ca având o influenţă negativă, fiind în majoritatea cazurilor, consecinţa depăşirii consumurilor specifice normate, scăderii productivităţii muncii, diminuării gradului de utilizare a capacităţii de producţie şi alte cauze care reflectă disfuncţionalităţi, cu extraia cazului când folosirea unor materii prime şi materiale de calitate superioară celor prevăzute se

14

reflectă în îmbunătăţirea calităţii produselor şi creşterea preţului de vânzare al acestora sau când nerealizarea vânzărilor are cauze externe întreprinderii.

Exemplificarea metodologiei de analiză factorială se face pentru indicatorul Cheltuieli de exploatare aferente cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri ( CacheR ), considerând următoarele date ipotetice:

Tabel nr. 4

Valori ale perioadei Nr. crt..

Indicatori 0 1

Modificarea absolută

(u.m.)

Indice de evoluţie

(%) Volumul fizic (buc) „qv” al producţiei

vândute pe grupe de produse:

- - - -

-grupa A 48000 45000 -3000 93,75 -grupa B 42000 75000 +33000 178,57

1.

-grupa C 30000 30000 - - Costul mediu ( c )

unitar (lei) din care ( ic ):

-

-

-

-

- grupa A 24,0 30,48 +6,48 127 - grupa B 19,0 23,75 +4,75 125

2.

- grupa C 30,0 38,40 +4,80 128 Preţul mediu ( p ) de vânzare unitar (lei),

din care ( ip ): - -

-

-

-grupa A 30,0 35,0 +5,0 116,66 -grupa B 24,0 30,0 +6,0 125,0

3.

-grupa C 33,0 39,0 +6,0 118,18 4. Producţia vândută

(lei), exprimată în:

-preţ de vânzare, total (Qv) (Ca):

3438000 (100 %)

4995000 (100 %) +1557000 145,28

-grupa A 1440000 (41,88)

1575000 (31,53)

+135000 109,37

-grupa B 1008000 (29,32)

2250000 (45,05)

+1242000 223,21

4.1.

-grupa C 990000 (28,80)

1170000 (23,42)

+180000 118,18

-cost de producţie, total (Ch):

2850000 4304850 +1454850 151,04

-grupa A 1152000 1371600 +219600 119,06

4.2.

-grupa B 798000 1781250 +983250 223,21

15

-grupa C 900000 1152000 +252000 128,0 Cheltuieli la 1000 lei

Ca total ( CaCheR ) 828,97 861,83 +32,86 103,96

-grupa A 800,00 870,85 +70,85 108,85 -grupa B 791,66 791,66 - -

5.

-grupa C 909,09 984,61 +75,52 108,30

1. 1000

1

1 ××

×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iii

Ca

pqv

cqvcheR

Modificarea absolută:

=××

×−×

×

×=−=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

= 10001000 3

100

3

10

3

111

3

111

1

iii

iioi

iii

iii

Cao

CaCa

pqv

cqv

pqv

cqvcheRcheRcheR

861,83 – 828,97 = +32,86 lei/1000 lei

în care: 1. influenţa modificării producţiei vândute (qvi):

leilei

pqv

cqv

pqv

cqvqvcheR

iii

iii

iii

iii

iCa

1000/51,697,82846,822

10001000)( 3

100

3

100

3

101

3

101

−=−

=××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=

2. influenţa modificării costului mediu de producţie ( ic ):

leilei

pqv

cqv

pqv

cqvccheR

iii

iii

iii

iii

iCa

1000/36,21746,82282,1039

10001000)( 3

101

3

101

3

101

3

111

+=−

=××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=

3. influenţa modificării preţurilor de vânzare ( ip ):

leilei

pqv

cqv

pqv

cqvpcheR

iii

iii

iii

iii

iCa

1000/99,17782,103983,861

10001000)( 3

101

3

111

3

111

3

111

−=−

=××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=

leileipcheRccheRqvcheRcheR i

Cai

Cai

CaCa

1000/86,3299,17736,21751,6)()()(

+=−+−

=Δ+Δ+Δ=Δ

16

2. 100

1∑

=

×=

n

iii

Carcheg

cheR

86,3297,82883,86101 +=−=−=Δ CaCaCa cheRcheRcheR lei/1000 lei, în care:

1. influenţa modificării structurii vânzărilor (cifrei de afaceri) gi:

18,797,82879,821100100

)(

3

100

3

101

−=−=×

−×

=Δ∑∑

== iii

iii

iCa

rchegrcheggcheR lei/1000 lei

2. influenţa modificării indicatorului “cheltuieli de exploatare la 1000 lei Ca”/produs

04,4079,82183,861100100

)(

3

101

3

111

+=−=×

−×

=Δ∑∑

== iii

iii

iCa

rchegrchegrchecheR lei/1000 lei

86,3204,4018,7)()( +=+−=Δ+Δ=Δ iCa

iCaCa rchecheRgcheRcheR lei/1000 lei

dar 1000×=i

ii p

crche

2.1. influenţa modificării costului mediu pe produse ic :

−××+××+××

=

=

××

−

××

=Δ∑∑

==

100

1000330003840042,231000

240002375005,451000

300003048053,31

100

1000

100

1000)( 0

03

11

3

1 0

11

i

i

ii

i i

ii

iCa p

cgpcg

ccheR

- 821,79 = 1038,67 – 821,79 = +216,88 lei/1000 lei 2.2. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare pe grupe de produse ip :

84,17667,103883,861100100

1000)(

3

1 0

11

3

1 1

11

−=−=

×

−

××

=Δ∑∑

== i i

ii

i i

ii

iCa p

cgpcg

pcheR lei/1000 lei

04,4084,17688,216)()()( +=−+=Δ+Δ=Δ iCa

iCa

iCa pcheRccheRrchecheR lei/1000 lei

Se constată: - o creştere a volumului vânzărilor atât la nivelul întreprinderii (+45,28%), cât şi produselor,

îndeosebi pe seama grupei B (+123,21%) a cărei pondere creşte în perioada curentă de la 29,32% la 45%;

- evoluţia pruducţiei fizice are o influenţă pozitivă, de reducere a indicatorului. Trebuie remarcat faptul că această influenţă nu este directă (qv în relaţia de calcul este factor multiplicator şi matematic se reduce) ci indirectă, prin faptul că prin creşterea producţiei fabricate şi vândute costul unitar scade, ca urmare a scăderii costului fix pe unitatea fizică de produs.

- costurile medii pe produs atât la nivelul întregii producţii cât şi pe grupe de produse cresc cu mult mai mult decât cresc preţurile medii de vânzare (A: +10,34%, C: +9,82%), extraie făcând grupa B pentru care evoluţia este proporţională (+25%);

17

- această evoluţie neproporţională pe produse, în defavoarea veniturilor încasate, se menţine la nivelul întreprinderii, creşterea cifrei de afaceri (+45,28%) fiind sub nivelul creşterii costurilor aferente producţiei vândute (+51,04%); - consecinţa este, la nivelul indicatorului de eficienţă CacheR , o creştere pentru produsul A (+8,85%) şi C (+8,30%), pentru produsul B nivelul rămânând constant, reflectându-se într-o evoluţie nefavorabilă a performanţelor întreprinderii, de reducere a ratei rentabilităţii.

Evoluţia profitului şi a ratei rentabilităţii ca şi consecinţă a evoluţiei cheltuielilor şi a eficienţei lor este prezentată în tabelul 5. Tabel nr. 5

Valori ale perioadei nr. crt. Indicatori

0 1

Abaterea absolută

(u.m.)

Indice de evoluţie (%)

Rezultat (profit), lei, total în care pe produse: 588.000 690.000 +102.150 117,37

- A 288.000 203.400 -84.600 70,62

- B 210.000 468.750 +258.750 223,21 1.

- C 90.000 18.000 -72.000 20 Rata rentabilităţii (%),

total, din care pe produse: 17,10 13,82 -3,28

- A 20,0 12,91 -7,09

- B 20,8 20,8 - 2.

- C 9,09 1,54 -7,55

Se constată că deşi profitul creşte, pe fondul unei evoluţii diferenţiate a cifrei de afaceri şi a cheltuielilor, în sensul că indicele Ca (Ica) < indicele Ch (Ich), rentabilitatea întreprinderii, exprimată prin rata rentabilităţii, scade.

Analiza factorială confirmă, în orice variantă de calcul, faptul că, creşterea costurilor are influenţă negativă, preţurile practicate fiind insuficiente pentru a asigura o creştere a profitului proporţională cu creşterea volumului fizic al producţiei vândute.

Aceste rezultate sunt semnale de alarmă pentru administratorii întreprinderii, întreprinderea funcţionând încă în parametrii de profitabilitate, reducerea continuă a ratei rentabilităţii putând duce însă activitatea întreprinderii în zona de nerentabilitate de unde redresarea este greu de realizat.

4.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare pe categorii de cheltuieli

Cheltuielile de producţie (operaţionale sau de exploatare) pot fi structurate, în scopul analizei, în funcţie de diferite criterii, fiecare având semnificaţie specifică în activitatea de gestiune.

4.3.2.1. Analiza cheltuielilor variabile şi fixe Cheltuielile de exploatare, în funcţie de comportamentul faţă de volumul de activitate se

împart în: - cheltuieli variabile; - cheltuieli fixe.

18

Această clasificare a cheltuielilor este importantă pentru întreprindere din punct de vedere al strategiei de dezvoltare a acesteia şi din punctul de vedere al calculului riscului de exploatare.

Cheltuielile variabile reprezintă acea componentă a cheltuielilor de exploatare dependentă de volumul fizic de activitate şi de structura acesteia fiind consecinţa deciziei de exploatare a întreprinderii. Ele îşi modifică volumul corespunzător şi în acelaşi sens cu modificarea volumului fizic al producţiei, consecinţa acestui comportament fiind apariţia şi dispariţia lor odată cu activităţile care le determină.

Fiind rezultatul deciziei de exploatare, de utilizare a capacităţilor de producţie existente modificarea lor în raport cu volumul de activitate se realizează în următoarele forme:

- proporţională – cheltuielile cresc proporţional cu producţia fizică: - progresivă – cheltuielile cresc mai rapid decât producţia fizică; - degresivă – cheltuielile cresc mai încet decât producţia fizică; - regresivă – cheltuielile scad când producţia creşte. Cheltuielile fixe reprezintă acea parte a cheltuielilor care nu depinde de volumul de

activitate. În limite importante ale volumului producţiei aceste cheltuieli, ca sumă totală, nu înregistrează variaţii, ceea ce înseamnă că, cu cât volumul producţiei creşte cu atât cheltuielile fixe unitare scad, ca efect al „ economiilor de scară”.

Aceste cheltuieli sunt urmarea deciziei de investiţii în cadrul întreprinderii; în această categorie cuprindem: costurile cu amortizarea, cele cu cercetarea-dezvoltarea, cele cu administraţia firmei.

Literatura de specialitate, prin unii autori,13,14 este rezervată legat de oportunitatea analizei pe o astfel de structură a cheltuielilor, având în vedere următoarele considerente:

a) diferitele componente ale costurilor de producţie au un comportament diferit, variabil sau fix (în raport cu volumul total de producţie), în funcţie de mărimea intervalului de timp la care se raportează (termen scurt, termen mediu şi lung).

Clarificări necesare Prin termen scurt, în studiul costurilor, se înţelege un interval de timp în limitele căruia nu

sunt posibile creşteri de producţie prin darea în folosinţă a unor noi capacităţi sau manifestării, în plan tehnologic, a progresului ştiinţific, întreprinzătorii fiind obligaţi să se încadreze în limitele producţiei realizabile cu capacităţile de producţie existente, o parte din costuri având din această cauză caracter fix.

Pe termen lung lucrurile se schimbă: prin investiţii sau alte operaţiuni, întreprinzătorul are posibilitatea să intervină asupra mărimii capacităţilor de producţie şi astfel, o parte a cheltuielilor fixe (legate de amortizarea capitalului fix) devin variabile.

Din acest considerent această structurare este valabilă, în opinia specialiştilor15, doar în analizele pe termen scurt, când capitalul tehnic este relativ neschimbat. Pe termen lung, creşterea capacităţii de producţie prin investiţii transformă factorii ficşi în variabili.

b) accentuarea concurenţei internaţionale, globalizarea afacerilor impune regândirea problematicii calculaţiei şi analizei costurilor. Companiile dezvoltă din ce în ce mai mult activităţi suport (de marketing), ceea ce conduce la creşterea cheltuielilor generale (considerate în principiu fixe), ponderea lor ajungând astăzi la 70% din costurile totale (faţă de 10% în trecut).

Utilitatea ei este dovedită însă în calculul pragului de rentabilitate ( a Cifrei de afaceri minime de realizat pentru ca întreprinderea să nu înregistreze pierderi, P = 0), şi în optimizarea, pe această bază a structurii producţiei şi desfacerii produselor, punând în evidenţă produsele cele mai rentabile, permiţând reglarea producţiei funcţie de ritmul şi posibilităţile de valorificare a acesteia prin vânzare.

Opţiunea pentru folosirea în analiza cheltuielilor a delimitării lor în variabile şi fixe se justifică prin aceea că o astfel de analiză contribuie la:

13 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pg. 14 Toader Gherasim, Microeconomie, Ed. Economică,Bucureşti, 1994, pg. 13 -14; 15 Silvia Petrescu, Op. cit., pg. 143;

19

- elaborarea politicii de fabricaţie şi vânzări în funcţie de gradul de rentabilitate al produselor şi de contribuţia la acoperirea cheltuielilor comune (fixe);

- stabilirea programului de producţie din punct de vedere cantitativ; - determinarea pragului de rentabilitate necesar pentru dimensionarea unor activităţi şi

categorii de cheltuieli. În orice caz, dacă se optează pentru analiza cheltuielilor pe această structură, se au în vedere

următoarele aspecte: 1. analiza în dinamică şi factorială a cheltuielilor variabile; 2. analiza în dinamică şi factorială a cheltuielilor fixe; 4.3.2.1.1. Analiza în dinamică şi factorială a cheltuielilor variabile Diagnosticul cheltuielilor variabile este important pentru că asigură încadrarea într-un nivel

de rentabilitate care să permită practicarea unor preţuri menite să contribuie la menţinerea cotei de piaţă. Caracteristica lor generală este de a fi constante (sau de a se modifica nesemnificativ) pe unitate de produs şi de a varia (creşte/descreşte) odată cu variaţia în acelaşi sens a volumului de activitate.

În categoria cheltuielilor variabile se includ: - cheltuieli cu materiile prime şi materialele directe; - cheltuieli cu manopera directă; - alte categorii de cheltuieli care variază relativ proporţional cu volumul de activitate. În general, cheltuielile variabile sunt cheltuieli directe, care pot fi individualizate distinct pe

produsele la a căror realizare participă, şi evoluează odată cu volumul producţei fără ca acest lucru să se realizeze în acelaşi timp. Din acest punct de vedere unele sunt proporţionale (cheltuieli materiale directe, salariile directe), iar altele neproporţionale (alte cheltuieli materiale şi salariale).

Pornind de la caracterul lor de dependenţă faţă de volumul producţiei, în practică se întâlnesc următoarele situaţii (în concordanţă cu ciclul de viaţă al produselor): a) IChv < ICa

Această relaţie este specifică perioadei de expansiune, când cifra de afaceri înregistrează creşteri puternice atât ca volum al vânzărilor cât şi pe seama preţurilor practicate. Reprezentarea grafică corespunde curbei „randamentelor crescătoare”.

b) IChv = ICa Această relaţie este caracteristică fazei de maturitate. Aprovizionarea ritmică, concordanţa

acesteia cu dinamica şi structura vânzărilor, asigurarea calităţii etc. pot duce la stabilizarea costurilor variabile unitare şi la menţinerea rentabilităţii. Reprezentarea grafică corespunde curbei „randamentelor constante”.

c) IChv > ICA Corespunzător acestei situaţii, de declin, întreprinderea înregistrează consumuri ridicate.

Salariile şi alte cheltuieli variabile cresc mai repede decât volumul de activitate. Frecvent utilajele tehnice au o vârstă medie. Continuarea activităţii în asemenea condiţii măreşte riscul de exploatare şi faliment. Grafic corespunde curbei „randamentelor descrescătoare”. Analiza în dinamică permite cunoaşterea evoluţiei lor faţă de alta considerată normală sau faţă de realităţile din alte unităţi similare (în măsura în care pot fi cunoscute). Structural, analiza are în vedere natura cheltuielilor (materiale, salariale), locul de formare (centre de cost), iar în cadrul acestora, analiza poate fi detaliată pe produse (grupe de produse). Analiza factorială a cheltuielilor variabile se face utilizând indicatorul rata medie a cheltuielilor variabile ( )chvR , determinat în aceleaşi variante ca şi rata medie a cheltuielilor de exploatare prin raportarea cheltuielilor variabile la veniturile totale ale exploatării, la cifra de afaceri sau la valoarea producţiei fabricate .

- pentru cheltuielile variabile aferente exploatării:

20

(1) 1000×=VteChvchvR

- pentru cheltuielile variabile aferente cifrei de afaceri:

(2) 10001000

1

1 ××

×=×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iii

pvqv

chvqv

CaChvchvR

- pentru cheltuielile variabile aferente producţiei fabricate:

(3) 10001000

1

1 ××

×=×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iii

cqf

chvqf

QfChvchvR

(4) 100

1∑

=

×=

n

iii rchvg

chvR

unde: ivch - costul mediu variabil unitar;

ivp - preţul mediu de vânzare unitar;

ic - cost mediu de producţie unitar ig - structura cifrei de afaceri sau a veniturilor din exploatare pe activităţi/produse;

rchvi - rata cheltuielilor variabile pe activităţi /produse. (5) Ţinând cont de natura cheltuielilor (materiale, salariale) ce compun cheltuielile

variabile, rata medie a cheltuielilor variabile poate fi descompusă în rate parţiale şi considerată ca sumă a acestora astfel:

∑=

=++=n

iirchvrachvrchsrchmchvR

1

unde: rchm - rata medie a cheltuielilor variabile materiale; rchs - rata medie a cheltuielilor variabile salariale; rachv - rata medie a altor cheltuieli variabile.

1000×=Vtechv

rchv ii

4.3.2.1.2. Analiza în dinamică şi factorială a cheltuielilor fixe

Aceste cheltuieli sunt determinate, în general, de capacitatea de producţie a întreprinderii, iar structura lor diferă de la o întreprindere la alta în funcţie de factorii care-i determină capacitatea de producţie, respectiv de apartenenţa la o anumită ramură cu activitate industrială.

Independente, pe un anumit orizont de timp, de volumul producţiei, cheltuielile fixe prezintă importanţă pentru că sunt indispensabile desfăşurării oricărei activităţi şi acoperirea lor prin practicarea anumitor nivele de preţ determină strategii de întreprindere şi de piaţă specifice.

Cu alte cuvinte cheltuielile fixe rămân la aceeaşi dimensiune (constante) atâta timp cât capacitatea de producţie nu se schimbă. Acestea se repartizează asupra întregii producţii şi, pe termen scurt (luăm în considerare această ipoteză deoarece pe termen lung, prin investiţii dictate de strategiile de dezvoltare/creştere capacităţile de producţie se schimbă), vor fi cu atât mai reduse pe unitatea de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare.

21

Din acestă perspectivă privind lucrurile reducerea acestor cheltuieli solicită întreprinderea la o exploatare completă a maşinilor şi utilajelor, inclusiv a suprafeţelor de producţie, pentru că numai o exploatare optimă a capacităţii de producţie are ca efect repartizarea unor cote de cheltuieli fixe mai mici pe unitatea de produs şi imprimă cheltuielilor variabile caracter proporţional. În raport cu piaţa, întreprinderile care înregistrează cheltuieli de regie (fixe) mari, pentru a putea funcţiona, trebuie, fie să practice preţuri mari (dacă piaţa şi concurenţa permit acest lucru), fie să realizeze un volum mai mare de producţie. Există două categorii de cheltuieli fixe16:

- cheltuieli fixe propriuzise, ce sunt ocazionate de simpla existenţă a întreprinderii şi a activelor sale şi care rămân constante în cadrul unei capacităţi de producţie date, indiferent de volumul producţiei (amortizarea, primele de asigurare, impozitele şi taxele locale), şi

- cheltuieli relativ fixe, care manifestă sensibilitate la modificarea volumului producţiei, în funcţie de gradul de utilizare a capacităţii de producţie (salariile personalului indirect productiv implicat în procesele de producţie, salariile personalului de conducere, tehnic, economic şi de altă specialitate, administrativ şi de deservire a secţiilor şi a întreprinderii, cheltuielile asimilate acestora, cheltuielile cu protecţia mediului înconjurător, cheltuielile administrativ-gospodăreşti).

Raportul dintre cheltuielile fixe şi variabile caracterizează în activitatea practică aşa numita structură de exploatare care serveşte la analiza riscului operaţional, ca o componentă a riscului global al întreprinderii. Eficienţa acestor cheltuieli poate fi caracterizată şi analizată cu indicatorul rata medie a cheltuielilor fixe ( )rchf , în variantele menţionate anterior:

10001000)2(

10001000)1(

1

1

××

=×=

××

=×=

∑

∑

=

=

hwT

chf

VteChfchfR

pqv

ChfCaChfchfR

n

ii

n

iii

(3) ∑=

=++=n

iirchfrachfrchsrchmchfR

1

în care: Chf – suma cheltuielilor fixe; Vte – suma veniturilor din exploatare; Ca – cifra de afaceri; chfi – cheltuieli fixe pe categorii de cheltuieli; hw - productivitatea medie orară, determinată în funcţie de veniturile de exploatare. T – fond total de timp de muncă (ore);

rchm - rata medie a cheltuielilor fixe materiale; rchs - rata medie a cheltuielilor fixe salariale; rachf - rata medie a altor cheltuieli fixe

1000×=Vtechf

rchf ii

Corelaţia de bază care permite aprecierea eficienţei cheltuielilor fixe presupune creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri faţă de creşterea cheltuielilor fixe ( CaI >IChf ). În raport cu această clasificare a cheltuielilor totale Rata medie a cheltuielilor totale poate fi scrisă cu relaţia:

16 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3, pg. 26

22

1000100

1 ×××

=+=∑

=

CaChf

rchvgchfRchvRchR

n

iii

4.3.2.2. Analiza cheltuielilor materiale şi salariale 4.3.2.2.1. Analiza cheltuielilor materiale Cheltuielile materiale sunt analizate pe următoarea structură: - cheltuieli materiale - cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe Cheltuielile materiale au un rol determinant în procesul de producţie constituind

“substanţa” principală a produsului finit, având, de regulă, ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor de exploatare.

Analiza lor are în vedere relevarea tendinţei de scădere a acestora, ca efect al progresului tehnic, materializat în scăderea consumurilor fizice specifice, unei mai bune organizări a procesului de producţie etc. Principalele cauze care pot duce la abateri ale cheltuielilor materiale de la nivelurile admisibile sunt17:

- abaterea consumului de materiale ca urmare a modificării structurii planificate a producţiei (cerinţe speciale ale clienţilor, modificări constructive pe perioade scurte sau modificări ale reţetelor de fabricaţie etc);

- abateri de la caracteristicele şi parametrii planificaţi ai materialelor consumate (a căror consecinţă sunt rebuturile, costurile mari de recondiţionare, refuzuri la cumpărare, costuri de service, etc);

- abateri de la procesul tehnologic planificat; - abateri datorate unor ineficienţe economice ale întreprinderii referitoare la defecţiuni ale

mijloacelor de muncă, utilajelor, deficienţe organizatorice, calitatea forţei de muncă (productivitate redusă) etc.

Indicatorul utilizat în calculul eficenţei acestei categorii de cheltuieli este Rata medie a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri sau venituri din exploatare, determinat în următoarele variante:

(1) 10001000

1

1 ××

×=×=

∑

∑

=

=n

iii

n

iii

pqv

mchqv

CaChmchmR , unde

imch – cheltuieli materiale pe unitatea de produs, a căror determinare are în vedere următoarele relaţii de calcul:

a) ∑=

×=n

jjji pcsmch

1,

b) iii chmichmdmch += ,

c) iii chmfchmvmch += , în care: csj - consumul specific din resursa materială j; pj – preţul de aprovizionare al resursei materiale j; chmdi – cheltuieli materiale directe pe unitatea de produs; chmii – cheltuieli materiale indirecte pe unitatea de produs;

17 Dorina Budugan, Contabilitate de gestiune, Ed. Pro Juventute, Focşani, 1998;

23

chmvi – cheltuieli materiale variabile pe unitatea de produs; chmfi – cheltuieli materiale fixe pe unitatea de produs.

(2) 1000×=Vte

ChmchmR

(3) 100

1∑

=

×=

n

iii rchmg

chmR , în care:

gi - structura cifrei de afaceri/produse; rchmi – rata medie a cheltuielilor materiale pe produse; Analiza factorială (pentru varianta 1, a) va pune în evidenţă următoarele aspecte:

01 chmRchmRchmR −=Δ , în care: 1. influenţa modificării cantităţii de produse vândute(qvi):

10001000)(

100

100

101

101

××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=n

iii

n

iii

n

iii

n

ii

i

pqv

mchqv

pqv

mchqvqvchmR

2. influenţa modificării cheltuielilor materiale pe produse(chmi):

10001000)(

101

101

101

111

××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=n

iii

n

iii

n

iii

n

iii

i

pqv

mchqv

pqv

mchqvchmchmR , în care:

2.1. influenţa modificării consumului specific de materiale (csj):

1000)(

1000)(

)(

11

1 1001

101

1 1011

××

××−×

×

××=Δ

∑

∑ ∑

∑

∑ ∑

=

= =

=

= =n

iioi

n

i

n

jjji

n

iii

n

i

n

jjji

j

pqv

pcsqv

pqv

pcsqvcschmR

2.2. influenţa modificării preţurilor de aprovizionare al materialelor consumate:

1000)(

1000)(

)(

101

1 1011

101

1 1111

××

××−×

×

××=Δ

∑

∑ ∑

∑

∑ ∑

=

= =

=

= =n

iii

n

i

n

jjji

n

iii

n

i

n

jjji

j

pqv

pcsqv

pqv

pcsqvpchmR

3. influenţa modificării preţurilor medii de vânzare pe produs ( ip ):

10001000)(

101

111

111

111

××

×−×

×

×=Δ

∑

∑

∑

∑

=

=

=

=n

iii

n

iii

n

iii

n

iii

i

pqv

mchqv

pqv

mchqvpchmR

)()()( iii pchmRmchchmRqvchmRchmR Δ+Δ+Δ=Δ

Diagnosticul cheltuielilor materiale va avea în vedere următoarele elemente: - influenţa structurii într-un sens sau altul se explică prin creşterea ponderii unor produse cu

cheltuieli materiale la 1000 lei mai mari decât nivelul mediu al perioadei de referinţă. Situaţia se consideră normală dacă modificarea este rezultatul evoluţiei cererii şi nu al altor disfuncţionalităţi

24

legate de asigurarea cu resurse materiale, umane şi financiare sau existenţa unor factori perturbatori în utilizarea lor.

- influenţa preţurilor de vânzare, excluzînd efectul inflaţiei, se apreciază ca pozitiv în măsura în care conduc la o micşorare a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri deoarece acest lucru denotă o îmbunătăţire a calităţii produselor;

- din punct de vedere al consumurilor specifice, activitatea întreprinderii se apreciază ca performantă atunci când reducerea consumurilor contribuie la reducerea cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri. Această reducere, dacă este compatibilă cu calitatea produselor, reflectă capacitatea tehnologică a întreprinderii şi-i poate asigura o anumită competitivitate;

- în ceea ce priveşte cheltuielile indirecte trebuie ţinut seama de factorii de influenţă proprii fiecărei întreprinderi şi de faptul că, sub presiunea inflaţiei, nu pot fi riguros previzionate sau controlate.

Creşterea eficienţei cheltuielilor materiale presupune o reducere a lor atât din perespectiva consumurilor specifice cât şi a preţurilor de aprovizionare. Reducerea consumurilor specifice este, în general, o problemă tehnică şi cade în sarcina compartimentelor de concepţie şi pregătire tehnică a fabricaţiei, în timp ce reducerea preţurilor este o problemă de piaţă, de negociere şi căutare a preţului convenabil18 (cu respectarea criteriilor de calitate).

Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe constituie o categorie aparte în cadrul cheltuielilor materiale având în vedere caracterul lor relativ fix în raport cu volumul producţiei.

Analiza diagnostic a acestor cheltuieli se efectuează pe baza următorilor indicatori: (1) Rata medie a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare

1000100)(

100010001

××

××−+

=××

×=×=

∑=

whT

amgVmeVmiVi

whTamVma

VteAmamR

n

iii

în care: Am – suma anuală a amortizării, inclusă în costuri Vma – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe am - cota medie de amortizare T – fondul total de timp de muncă (ore) wh - productivitatea medie orară, exprimată prin venituri de exploatare pe om-oră lucrată gi – structura mijloacelor fixe ami – cota de amortizare pe fiecare categorie de mijloace fixe Vi – valoarea iniţială a mijloacelor fixe Vmi – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe Vme – valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe

Specialiştii19 apreciază că interpretarea influenţei factorilor care acţionează asupra nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, prin intermediul sumei amortizării, trebuie făcută cu prudenţă. Aprecirea sensului influenţei cu semnul “+” trebuie să ţină cont de conţinutul economic al modului cum influenţează factorii în cauză, astfel:

- creşterea valorii medii anuale a mijloacelor fixe este rezultatul modificării elementelor componente: valoarea iniţială (de inventar) a mijloacelor fixe poate să crească ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe, sau materializarea mai rapidă a programului de investiţii, care poate duce la creşterea numărului de luni de funcţionare a mijloacelor fixe (la fel, ieşirea din funcţiune a mijloacelor fixe mai târziu decât a fost prevăzut). Această creştere este justificată deoarece creează suportul tehnic al desfăşurării activităţii şi implicit al obţinerii performanţelor economice.

18 Liviu Spătaru, Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pg. 265; 19 Nicolae Georgescu, Vasile Robu, Analiza economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2001, pg. 125;

25

- cota medie de amortizare poate să crească ca urmare a creşterii ponderii acelor categorii de mijloace fixe care au o cotă de amortizare mai mare decât media programată la nivel de întreprindere, sau poate fi efectul modificării sistemului de amortizare practicat. (2) Rata medie a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri

10001000

1

××

×=×=

∑=

n

iii pqv

amVmaCaAmamR

În funcţie de necesităţi, analiza poate fi extinsă la nivelul diferitelor categorii de mijloace fixe, pentru a evidenţia influenţa pe care o are gradul de folosire al acestora asupra cheltuielilor cu amortizarea . Pentru o analiză aprofundată, raportul de definire a acestui indicator poate fi descompus astfel:

(3) 1000))(

(1000)(

××=×=VmaAm

CaVteVma

CaVteAmamR

în care: )(CaVte

Vma - coeficient de utilizare a mijloacelor fixe (cu cât acest coeficient este mai

mic cu atât randamentul mijloacelor fixe este mai mare)

VmaAm - cota medie de amortizare ( am )

Analiza indicatorului pe baza acestui model factorial este justificată de faptul că suma amortizării (lunară, anuală) este constantă şi o sporire a randamentului mijloacelor fixe conduce la o amortizare mai mică pe produs sau lucrare. Se poate avea în vedere de asemeni timpul de funcţionare sau de nefuncţionare a mijloacelor fixe din motive mai mult sau mai puţin obiective. Relaţia de calcul în acest caz va fi:

(4)

1000)

1212(

1000)(10001000

××

×−

×+

=

=××−+

=××

=×=

Ca

amnflElfIVi

CaamVmeVmiVi

CaamVma

CaAmamR

în care: I - valoarea intrărilor de mijloace fixe E – valoarea ieşirilor de mijloace fixe lf – luni de funcţionare lnf – luni de nefuncţionare

4.3.2.2.2. Analiza cheltuielilor cu salariile Personalul întreprinderii constituie o resursă strategică∗, iar literatura consacrată reformelor

întreprinderilor îi acordă o tot mai mare importanţă datorită faptului că dintre toate resursele este singura creatoare de valoare și capabilă să producă şi să reproducă toate celelalte resurse disponibile ale unei organizaţii și să asigure succesul competiţional al acesteia.

Salarizarea corectă și echilibrată a personalului, ca principal factor motivator pentru calitatea activității acestuia, va avea implicații importante în nivelul calității vieții, al stării de spirit între angajați, funcționarea eficientă a organizațiilor și al pozitiei competitive a acesteia pe piață.

Politica de salarizare se află sub incidența a două tendințe: asigurarea echilibrului extern pe piața forței de muncă și asigurarea echilibrului intern determinat de justețea salarizării, realizarea

∗ unii autori susţin că extinderea noilor tehnologii implică diminuarea ponderii cheltuielilor cu personalul în favoarea creşterii cheltuielilor cu amortizarea în structura costurilor de producţie;

26

echilibrului financiar sau controlul costurilor pe care orice agent economic trebuie să-l asigure pentru a nu-și pune în pericol solvabilitatea.

Cheltuielile cu personalul exprimă cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi pentru achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.

Costul utilizării forţei de muncă are, asadar, două componente: - costul suportat de întreprindere: salarii nete, contribuţii pentru asigurările sociale,

contribuţia pentru ajutorul de şomaj, alte taxe; - costul suportat de salariaţi: impozitul pe salarii, contribuţia pentru pensia suplimentară,

contribuţia pentru ajutorul de şomaj. Pentru că toate contribuţiile la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale sunt dependente

ca mărime de valoarea fondului de salarii (cheltuieli cu salarii) analiza va avea în vedere următoarele aspecte20:

a) analiza în dinamică şi factorială a fondului de salarii; b) analiza corelaţiei dintre dinamica fondului de salarii, a volumului de activitate (venituri

din exploatare, cifra de afaceri, valoarea adăugată) şi a productivităţii muncii. a) Analiza în dinamică şi factorială a fondului de salarii(cheltuieli cu salarii) (Chs) a.1. Analiza în dinamică Caracterizarea situaţiei generale a fondului de salarii (cheltuieli cu salariile) are în vedere

evoluţia în timp a acestuia sub impactul creşterii volumului de activitate şi a salariului mediu tarifar pe unitatea de timp de muncă, şi se face urmărind modificarea absolută şi relativă a acestuia, astfel:

a.1.1. modificarea absolută a fondului de salarii (Chs):

01 ChsChsChs −=Δ Creşterea fondului de salarii în mărime absolută poate avea drept cauze: - creşterea volumului de activitate şi a salariului mediu tarifar pe unitatea de timp de muncă;

- modificări intervenite în structura personalului în funcţie de pregătirea profesională, gradul de calificare, vechime neîntreruptă în muncă;

a.1.2. modificarea relativă a cheltuielilor cu salarii, care are accepţiunea de modificare

condiţionată de volumul de activitate:

aChsChsChs −=Δ 1 , unde: 1000 IqeChs

Chsa×

=

în care: aChs - fondul de salarii admisibil; Iqe – indicele realizării volumului de activitate (producţiei fizice finită sau pe flux). Există următoarele relaţii: - Chs > aChs , care semnifică depăşirea nivelului admis al fondului de salarii - 1Chs < aChs , reprezentând o economie relativă la fondul dse salarii - aChsChs =1 , care are semnificaţia de prag al eficienţei cheltuielilor, concretizat în

menţinerea constantă a ratei cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri

a.1.3. modificarea relativă a fondului de salarii ţinând cont de faptul că o parte este variabilă, dependentă de volumul de activitate, iar o parte este relativ constantă, acordându-se indiferent de gradul de realizare a acestuia. Relaţia de determinare este:

)100

( 00

1 ChsfIqeChsv

ChsChs +×

−=Δ

unde: Chsv - partea variabilă a fondului de salarii; Chsf - partea fixă a fondului de salarii

20 Maria Niculescu, Op. cit., pg. 166;

27

a.2. Analiza factorială a fondului de salarii(Chs)(cheltuieli cu salariile) În analiza factorială sunt utilizate următoarele modele: a.2.1. legătura cu volumul de activitate

10001

10001

××=

××=

chsRCaChs

chsRQeChs

unde:

chsR - Rata medie a cheltuielilor salariale la 1000 lei producţie a exerciţiului (Qe)

sau cifră de afaceri (Ca): 1000)(

×=CaQe

ChschsR

a.2.2. legătura cu randamentul/eficiența utilizării forței de muncă:

chsRWsNVteChs

sNVtesN

sNChssNChs ××=××=×= )( , în care:

sN

Vte - productivitatea medie anuală ( )W calculată pe baza veniturilor din

exploatare sau whhW ×= h - număr mediu de ore lucrate de un salariat într-un an; wh – productivitatea medie orară;

VteChs - cheltuieli medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare ( chsR ):

100

1∑

=

×=

n

iii rchsg

chsR

ig - structura veniturilor din exploatare pe produse, lucrări, servicii etc; irchs - cheltuieli cu salariile la 1 leu venituri din exploatare pe produse, lucrări, servicii etc. a.2.3. legătura cu timpul de muncă

hchshsNT

ChssN

TsNChs ××=××= , în care:

sN

T - numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an ( h )

T

Chs - salariul mediu orar ( hsch )

b) analiza corelaţiei dintre dinamica fondului de salarii, a volumului de activitate

(venituri din exploatare, cifra de afaceri, valoarea adăugată) şi a productivităţii muncii. În politica salarială a întreprinderii se ţine cont de anumite corelaţii care trebuie să existe

între elementele ce determină mărimea fondului de salarii şi care se referă la: b1) corelaţia dintre fondul de salarii şi volumul de activitate:

28

IQe > IChs ; 0

1

QeQe >

0

1

ChsChs

sau

ICa > IChs ; 0

1

CaCa >

0

1

ChsChs

Situaţia se apreciază ca fiind pozitivă dacă indicele de corelaţie ()(QeCa

Chs

II

Ic = ) este subunitar:

Ic < 1 b2) corelaţia dintre fondul de salarii şi productivitatea muncii

w

I > sch

I ; 0

1

WW >

0

1

schsch ,

sch - salariul mediu anual O apreciere pozitivă presupune ca indicele de corelaţie (Ic) să fie subunitar. Necesitatea

respectării corelaţiei decurge din faptul că la creşterea productivităţii muncii concură şi ceilalţi factori ai producţiei a căror remunerare trebuie asigurată prin profit21.

Această corelaţie se regăseşte în analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile, cu indicatorul Rata medie a cheltuielilor cu salariile ( chsR ), determinat cu relaţia:

10001000)(

×××

=×=WsN

schsNCaQe

ChschsR

Analiza factorială a indicatorului explică faptul că mărimea fondului de salarii depinde direct de volumul de activitate, exprimat prin nivelul producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri, de structura cifrei de afaceri pe activităţi, şi de eficienţa cheltuielilor cu salariile pe fiecare activitate din cadrul întreprinderii. Pe acest criteriu se poate constata că economiile la fondul de salarii sunt determinate concomitent de creşterea ponderii cifrei de afaceri provenite din activităţi eficiente din punct de vedere al cheltuielilor cu salariile şi de creşterea productivităţii medii anuale a muncii.

4.3.3. Analiza cheltuielilor financiare Cheltuielile financiare au o structură complexă în cadrul lor o pondere însemnată deţinând-o

cheltuielile cu dobânzile, a căror importanţă decurge din faptul că reprezintă costul capitalului împrumutat, ca sursă de finanţare a activităţii, şi, de regulă, nu se includ în costuri (cu extraia dobânzilor la creditele aferente producerii unor bunuri cu ciclu lung de fabricaţie sau credite pe termen lung pentru investiții).

Analiza eficienţei acestei categorii de cheltuieli, exprimată prin Rata medie a cheltuielilor cu dobânzile( ChdR ), se face pe baza următoarelor modele factoriale:

(1) 1001001001001

×

××

=××

=×=

∑=

Ca

dgD

CadD

CaChdChdR

n

iii

(2) 100010010002

×

××

=×=Ca

dKAe

CaChdChdR , în care:

21 Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, Analiza economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002, pg. 149;

29

Chd – cheltuieli cu dobânzile

Ae – active de exploatare (Ca

TAevTCadzvdzAe ×

==×= ;; )

K – ponderea împrumuturilor şi datoriilor asimilate în finanţarea activelor de exploatare

( 100×=AeDK )

d - procentul mediu al dobânzilor plătite (100

100 1∑

=

×=×=

n

iii dg

DChdd )

D – Datorii (împrumuturi, credite şi datorii asimilate) ig - structura datoriilor pe categorii

id - rata dobânzii pe categorii de credite

(3) 1000)( ××=D

ChdCaDChdR 1000)( ×××=

DChd

AeD

CaAe

în care: CaAe - o formă de exprimare a vitezei de rotaţie a activelor de exploatare (eficienţa

activelor de exploatare) Semnificaţia economică a influenţelor unor factori ce apar în modelele prezentate este

următoarea: Evoluţia indicatorului este influenţată de următorii factori:

- eficienţa utilizării activelor de care dispune întreprinderea, eficienţă ilustrată de numărul de rotaţii efectuat de acestea în perioada analizată. La rândul său, eficienţa utilizării activelor totale depinde de modul de gestiune financiară practicat de managementul întreprinderii precum şi de particularităţile specifice tipului de activitate (concretizate cu prioritate în nivelul stocurilor, al creanţelor precum şi în dimensiunea necesară a capacităţilor de producţie),

- structura de finanţare utilizată, respectiv ponderea datoriilor în cadrul pasivelor totale ale întreprinderii. Politica financiară îşi pune amprenta asupra structuriii financiare, alături de care se impun a fi luate în considerare şi eventualele restricţionări generate de insuficienţa (spre exemplu) a capitalurilor proprii;

-costul capitalurilor împrumutate, cost dependent direct de un sistem de factori, cum ar fi: raportul dintre cerere şi oferta pe piaţa creditului, gradul de dezvoltare a sistemului financiar-bancar din economia naţională, funcţionalitatea pieţelor bursiere ca mijloc alternativ de finanţare a activităţii (prin emiterea de obligaţiuni etc.), rata inflaţiei din perioada analizată, nivelul riscului care însoţeşte activitatea desfăşurată etc. Rezerve de reducere a cheltuielilor cu dobânzile se găsesc în: aprovizionarea corespunzătoare a întreprinderii (cantitativ şi structural) în concordanţă cu nevoile producţiei, accelerarea rotaţiei activelor, reducerea stocurilor de materii prime, materiale, produse finite astfel încât să se asigure restituirea la timp a creditelor şi realizarea condiţiilor de creştere a autofinanţării.

4.3.4. Analiza costului pe produs Costul pe produs reprezintă un mod de regrupare, în cadrul contabilităţii de gestiune, a

cheltuielilor înregistrate în contabilitatea financiară şi se determină prin utilizarea anumitor metode de calculaţie a costurilor, în funcţie de obiectivele specifice ale cunoaşterii şi gestiunii performanţei întreprinderii. Cea mai mare parte a masei profitului are ca suport economic reducerea consumurilor specifice de materiale şi cu forţa de muncă, eliminarea, printr-o mai bună organizare, a activităţilor generatoare de pierderi, evitarea surselor de finanţare cu costuri ridicate etc., realizându-se astfel rezerve de competitivitate a întreprinderii în mediul concurenţial în care activează.

30

Având în vedere importanţa costului de producţie şi rolul lui în obţinerea rezultatelor financiare, în special masa profitului, fiecare unitate patrimonială, la începutul unei perioade de activitate, prin antecalculaţie, îşi prevede un cost unitar şi pe baza lui şi a volumului producţiei în unităţi fizice, un cost total care să-i asigure o reducere relativă, de regulă în procente, dar şi absolută, în lei sau valută, atât la nivel de produs, cât şi la nivelul producţiei marfă. Abaterile într-un sens sau altul de la nivelul de referinţă (antecalculaţii, standarde, nivele ale concurenţei etc) sunt tot atâtea semnale asupra unor evoluţii neconforme cu o evoluţie considerată normală.

Principalele obiective ale analizei costurilor sunt22: - folosirea normelor de consum pentru materii prime, materiale, combustibil, energie,

revizuite periodic, în concordanţă cu gradul de prelucrare; - calculul scăzămintelor de materii prime şi materiale în limitele cotelor normate de pierderi

tehnologice, de depozitare, transport etc.; - respectarea indicilor de utilizare a materiilor prime şi materialelor luaţi în calcul la

elaborarea documentaţiilor de preţ; - determinarea manoperei pe baza normelor de muncă reale, în vederea asigurării creşterii

productivităţii muncii, etc. Analiza costurilor pe produs, în ideea determinării disfuncţionalităţilor, are în vedere

următoarele probleme de bază: a) analiza dinamicii şi structurii costului produselor; b) analiza principalelor categorii de cheltuieli; c) calculul şi analiza gradului de îndeplinire a prevederilor de reducere a costurilor de

producţie; a) Analiza dinamicii şi structurii costului produselor23

Această analiză defineşte situaţia generală a costului principalelor produse, prin care se stabileşte poziţia costurilor efective ale întreprinderii în raport cu criteriile de referinţă pentru stabilirea strategiilor corespunzătoare în domeniul costurilor şi al întregii activităţi de exploatare. Structura costurilor reflectă distribuţia consumului de resurse în interiorul unui sistem (economie naţională, ramură, întreprindere) şi este definită de greutatea specifică a fiecărei cheltuieli sau grupe de cheltuieli faţă de totalul cheltuielilor care formează costul întregii producţii sau a unui produs24. Aceasta are un caracter dinamic, modificându-se de la o perioadă la alta în funcţie de: intensitatea introducerii progresului tehnic, nivelul preţurilor, tarifele de transport, tariful orar al muncii, etc. Valorile consumate, pe tipuri (elemente de cheltuieli primare), pot descrie sistemul şi din punct de vedere calitativ. De exemplu, costuri ridicate cu amortizarea pot descrie un sistem cu nivel de tehnicitate ridicat, ale cărui rezultate productive se regăsesc în produse finite de înaltă calitate. Structura costului pe articole de calculaţie, în varianta costului complet, are în vedere identificarea elementelor de cost (articole de calculaţie se delimitează pentru funcțiile de producție, de administrație, comercială, financiară și de cercetare-dezvoltare ale firmei) ce se regăsesc în mod direct şi indirect în unitatea de produs, în baza principiului grupării şi a posibilităţii localizării lor.

Se disting următoarele categorii de costuri: (1) Costuri directe, individualizate pe fiecare produs, alcătuite din:

- costul cu materia primă şi materiale (cmi), cu ponderea cea mai mare în costul celor mai multe din produsele industriale, determinat pe baza consumului specific pe tipuri de materiale şi preţul unitar al fiecărui element consumat, astfel:

∑∑= =

×=n

j

n

kkkijki pscscm

1 1)( , în care:

22 Constantin Floricel, Tatiana Moşteanu, ş.a., Op. citate, pg. 209; 23 Dumitru Mărgulescu, ş.a., Analiza economico-financiară, Ed. Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1999, pg. 183; 24 Costache Rusu, Diagnostic economico-financiar, vol I, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, pg. 144;

31

ijkcs - consumul specific pentru produsul i la operaţia j din materialul k; ( ks ) – structura materialelor k; kp - preţul materialului k. Diminuarea acestor cheltuieli se poate face fie prin reducerea consumurilor specifice ca urmare a utilizării unor procedee noi de fabricaţie, fie prin achiziţionarea materiilor prime la preţuri mai mici.

- costul materialelor recuperabile şi refolosibile (cmri), în acele domenii în care preţul ridicat al materiilor prime şi materialelor necesare justifică cercetarea şi aplicarea unor soluţii de valorificare a acestor materiale, dacă acest lucru asigură profitabilitate.

Valoarea acestor materiale se scade din costul unitar total şi reprezintă un articol de calcul şi evidenţă contabilă pentru produse ce provin dintr-un proces de producţie în care este organizată şi se practică un procedeu sau o tehnologie de recuperare şi refolosire a materialelor. Se determină cu relaţia:

∑∑= =

×=n

j

n

kkkijki psmrcmr

1 1)( , în care:

ijkmr - materiale recuperabile şi refolosibile ce rezultă pentru produsul i la operaţia j din materialul recuperabil k; kp - preţul mediu de desfacere al acestor materiale. - costul manoperei directe (csi), legat de procesul de muncă. Se determină cu relaţia:

∑=

×=n

jj

iji To

topcs

1 60, în care:

ijtop - timpul de prelucrare a produsului i la operaţia j (norma de timp: min/produs); jTo - tariful pe oră pentru operaţia j(lei/oră). Pentru o analiză mai atentă a factorilor care pot contribui la diminuarea costului cu manopera directă pe unitatea de produs se are în vedere structura normei de timp la operaţia studiată:

j

n

jijîconsostab

i

i Totttttt

qTp

cs ×++++++

=∑

=

60

)(1 , în care:

iTp - timpul de pregătire/încheiere pentru seria q; bt - timp de bază; at - timp ajutător; stt - timp de servire tehnică; sot - timp de servire organizatorică; ont - timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice; îct - timp de întreruperi condiţionate de tehnologia şi organizarea producţiei; i – produsul; j – operaţia. Studiul atent al timpului în procesul de muncă, proiectarea raţională a muncii precum şi inovarea organizaţională pot asigura reduceri însemnate ale consumului de timp pentru unitatea de produs şi contribui la micşorarea costului cu manopera directă.

(2) Costuri indirecte, comune mai multor produse, cuantumul lor pe produs se obţine prin calcule contabile specifice. Conţinutul lor economic se regăseşte în următoarele articole de calculaţie:

- Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului (CIFU): CIFU = A + R + E + RSD, în care: A – amortizarea mijloacelor şi utilajelor secţiei;

32

R – cheltuieli pentru reparaţii; E – cheltuieli cu energia, combustibili şi alte materiale tehnologice; RSD – cheltuieli cu reparaţii şi întreţinere la scule şi dispozitive. - Cheltuieli generale ale secţiei (CGS): CGS = SCS + AS + CC + PM + CAGS + PL, în care:

SCS - salariul pentru personalul de conducere şi de altă natură din cadrul secţiei; AS - amortizarea clădirilor secţiei; CC - cheltuieli de cercetare, invenţii şi inovaţii aferente secţiei; PM – cheltuieli pentru protecţia muncii şi a mediului înconjurător; CAGS – cheltuieli administrativ-gospodăreşti la nivel de secţie; PL – cheltuieli neproductive (pierderi, lipsuri la inventar).

- Cheltuieli de interes general (generale ale întreprinderii - CGI): CGI = SCT + CCP + AF + CPM + D + CG + P + AP + ACG , în care: SCT – salariul personalului de conducere, tehnic, etc; CCP – cheltuieli pentru cercetare şi instruirea personaşlului de conducere; AF – amortizarea mijloacelor fixe de interes general; CPM – cheltuieli cu protecţia muncii; D – dobânzi; CG – cheltuieli administrativ gospodăreşti; P – pierderi şi lipsuri; AP – amenzi şi penalităţi; ACG – alte cheltuieli de interes general. - Alte articole de calculaţie: contribuţii pentru asigurări sociale (CGS), ajutor de şomaj,

cheltuieli de transport. Cu unele dezavantaje evidenţa sistematică a costurilor şi controlul operativ al

componentelor de structură, în maniera prezentată, le fac accesibile procesului de informare economică. Pot fi urmărite în mod diferenţiat abaterile provocate de modificarea unor elemente ca: norme de consum, preţuri, tarife operaţionale, etc. Informarea detaliată şi exactă a cheltuielilor pe componente omogene şi pe locurile unde se produc este utilă contabilizării costurilor şi acesta este un avantaj recunoscut.

b) analiza principalelor categorii de cheltuieli

În această etapă se localizează abaterile pe categorii de cheltuieli, analizându-se în cadrul fiecăreia, prin prisma factorilor de influenţă, posibilităţile de reducere.

Metodologia de analiză constă în măsurarea influenţei factorilor prin aplicarea metodei substituirii factorilor, metodologie ce a fost explicată la pct. 5.2.2.2.2.B.

c) calculul şi analiza gradului de îndeplinire a prevederilor de reducere a costurilor de

producţie (1) Metodologia de cuantificare a căilor de reducere a costurilor25 În condiţiile unui preţ de vânzare dat, pot exista mai multe modalităţi de acţiune în vederea

reducerii costurilor, procedîndu-se astfel: a) Se stabileşte drept obiectiv un anumit nivel al ratei rentabilităţii, fapt ce impune stabilirea

noului nivel al costului pe produs şi măsurile necesare în acest scop, după următoarea metodologie de calcul:

- se determină nivelul de referinţă (de comparaţie) al ratei rentabilităţii faţă de costuri:

(%)0

000 c

cpr vc −

= , în care:

pv – preţ de vânzare unitar

25 Nicolae Georgescu, Vasile Robu, Op. citate, pg. 149;

33

c – cost de producţie unitar - se stabileşte noul nivel al ratei rentabilităţii, ca obiectiv de realizat în perioada următoare; - costul pe unitatea de produs în noile condiţii de profitabilitate va fi dat de relaţia:

)/..(1 1

1 bucmur

pc c

v

+=

b) Se stabilesc căi posibile de reducere a costului unitar Reducerea costului pe unitatea de produs se poate realiza pe baza ambelor elemente

componente, cheltuieli variabile (materiale şi cu salarii) şi cheltuieli fixe, calculându-se pentru fiecare categorie cota – parte a reducerii costului unitar ce poate fi realizat (C).

b1) în cazul cheltuielilor cu materiile prime şi materiale:

100,100 0

0101 ×

−=

×=

chmchmchm

EmgEm

C m , în care:

Em – economia procentuală faţă de perioada de bază la cheltuielile cu materii prime şi materiale;

gm0 – ponderea cheltuielilor cu materii prime şi materiale în costul unitar al perioadei de referinţă.

b2) pentru cheltuielile cu salariile directe se are în vedere corelaţia între productivitate (timp

consumat pe unitatea de produs) şi salariul mediu orar. Reducerea costului unitar în procente ca efect al respectării corelaţiei se determină cu ajutorul relaţiei de calcul:

100,)1(1

002 ×=×−=

tt

IgII

CWs

W

sh , în care:

0sg - ponderea cheltuielilor cu salariile directe în costul unitar al perioadei de referinţă.

b3) contribuţia cheltuielilor fixe sub formă procentuală la reducerea costului se determină pe baza realţiei:

00

3 fq

f gi

gC −= , în care:

gf0 – ponderea cheltuielilor fixe în costul unitar al perioadei de referinţă. Prin însumarea celor trei relaţii ( 321 CCC ++ ) se obţine totalul reducerii procentuale a costului unitar şi, pe această bază, se poate determina noul nivel al ratei rentabilităţii.

(2) analiza gradului de îndeplinire a prevederilor de reducere a costurilor de producţie26

Reducerea costului de producţie se calculează atât la nivel de produs cât şi la nivelul producţiei marfă, astfel:

- la nivel de produs, se prevede la începutul perioadei în mărimi relative şi absolute, o reducere a costului determinată cu relaţiile:

în mărimi relative: 100)1(1001000/0/

0

×−=−×=prpr c

prrc i

cc

i

în mărimi absolute: prpropr qccc ×−=Δ )( 0/ , unde: rcpr

i0/- prevederea de reducere a costului exprimat în procente;

−prc costul unitar prevăzut prin antecalculaţie;

26Gh. Vasilescu, Analiza statistico – economică în industrie, E.D.P.Bucureşti, 1997;

34

−0c costul unitar din baza de comparaţie; −prq cantitatea în unităţi fizice prevăzută a se realiza dintr-un anumit produs;

−Δ 0/prc economiile de cheltuieli la cantitatea prevăzută pentru un anumit produs. - la nivelul întregii producţii marfă, prevederea de reducere a costului de producţie se

determină cu relaţiile:

în mărimi relative: 100)1(1001000/0/

10

1 ×−=−××

×=

∑

∑

=

=prpr cn

iiipr

n

iipripr

rc I

cq

cqI

în mărimi absolute: ∑∑

∑=

=

=

××=×−×=Δ

n

i

n

iiipr

rc

ioipr

n

iipriprpr

cqIcqcqc

pr

1

10

10/ 100

0/

în care: −r

cprI

0/prevederea relativă de reducere a costului total al producţiei marfă exprimată în

procente; −

0/prcI indicele prevăzut de reducere a costului producţiei marfă;

−Δ 0/prc economiile absolute de cheltuieli prevăzute la nivelul global al producţiei marfă; În vederea analizei gradului îndeplinirii prevederilor calculate la începutul perioadei, prin

calculaţia efectivă, atât la nivel de produs cât şi la nivelul producţiei marfă, se folosesc relaţiile: - la nivel de produs:

100)1(100100/1/1

1 ×−=−×=prpr c

pr

rc i

cci

11/1 )( qccc prpr ×−=Δ - la nivelul producţiei marfă:

100)1(100100/1/1

11

11

×−=−××

×=

∑

∑

=

=prpr cn

iipri

n

iipri

rc I

cq

cqI

∑ ∑∑

= =

=

××=×−×=Δ

n

i

n

i

n

iipri

rc

ipriiipr

cqIcqcqc

pr

1 1

11

111/1 100

/1

în care: −r

c pri

/1procentul de reducere a costului unitar al unui produs peste prevederea stabilită;

−prci /1

indicele gradului îndeplinirii prevederii de reducere a costului unitar al unui produs;

−11 ii qşic costul unitar respectiv cantitatea obţinută (pe un anumit tip de produs i) la sfârşitul perioadei analizate;

−×∑=

n

iii cq

111 costul total al producţiei marfă realizate la sfârşitul perioadei;

−×∑=

n

iipri cq

11 costul total al producţiei marfă realizate, recalculat în costuri prevăzute;

−rc pr

I/1

procentul de reducere a costului total peste cel prevăzut la începutul perioadei;

35

−prcI

/1 indicele gradului îndeplinirii prevederilor privind reducerea costului total al

producţiei marfă; −Δ prc /1 economiile de cheltuieli peste prevederi pentru un anumit produs şi, respectiv,

producţia marfă. Realizările peste prevederile stabilite atât pentru costul unitar cât şi pentru cel total au fost

determinate în condiţiile folosirii ponderilor cantitative efectiv realizate (q1 ), deci schimbate faţă de începutul perioadei când calculele respective au avut la bază ponderile cantitative prevăzute (qpr). În această situaţie se impune o intervenţie metodologică pentru ca rezultatele obţinute să nu fie influenţate în afara modificării costului şi de alţi factori: creşterea/descreşterea cantitativă de la prevederi la efectiv pentru costul unitar şi total, precum şi unele mutaţii structurale sortimentale pentru costul unitar. Eliminarea lor se rezolvă prin recalcularea prevederilor în ponderi efective, absolut pentru costul unitar şi relativ şi absolut pentru cel total, astfel:

−×−=Δ 100/ )( qccc prpr prevederile absolute la un anumit produs în condiţiile cantităţilor efectiv realizate;

−−××

×=

∑

∑

=

= 100100

101

11

0/ n

iii

n

iipri

rc

cq

cqI

prprocentul de reducere prevăzut dacă se avea în vedere

producţia efectiv realizată;

∑ ∑= =

−×−×=Δn

i

n

iiiipripr cqcqc

1 10110/ economiile absolute de cheltuieli ce trebuiau să fie

prevăzute în condiţiile producţiei efectiv realizate la nivelul costului total.

Teste de evaluare 1. Ce presupune metodologia de analiză a cheltuielilor firmei? 2. Ce indicator măsoară eficienţa cheltuielilor firmei şi care sunt variantele de calcul? 3. Ce condiţie trebuie să îndeplinească chR pentru ca activitatea firmei să fie eficientă? 4. Ce justifică opţiunea pentru folosirea în analiza economică a delimitării cheltuielilor în

variabile şi fixe? 5. Ce presupune creşterea eficienţei cheltuielilor cu salariile? 6. Căror factori se datorează scăderea cheltuielilor materiale?

36

CAPITOLUL 5

ANALIZA REZULTATELOR ȘI RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII ECONOMICE

Obiectivele cursului - înţelegerea noţiunilor de rezultate, profitabilitate, rentabilitatate, eficienţă, pefformanță

precum şi condiţiile de realizare a lor - însuşirea metodologiei de calcul a indicatorilor de eficienţă în dinamică şi pe factori de influenţă - asocierea conceptelor rentabilitate – risc şi utilizarea rentabilităţii în determinarea riscului de exploatare

Competenţe asigurate - cunoaşterea factorilor de eficienţă şi performanţă în activitatea întreprinderii

- posibilitatea determinării eficienţei diferitelor laturi ale activităţii economice a firmei - stabilirea unor strategii şi politici de întreprindere în vederea creşterii eficienţei activităţii

5.1. Rezultate, profitabilitate, rentabilitate: delimitări conceptuale

Conceptul de rezultat poate fi abordat din următoarele perspective27: (1) ca finalitate a unei acţiuni (atingerea unui obiectiv) (2) ceea ce rezultă (produse, servicii, lucrări - ce trebuie vândute), (3) câștigul obținut în urma unei acţiuni/activităţi economice (bani, profit - din vânzare) Derularea activităţilor economice specifice din întreprinderi/organizații/entități duc în final la

obținerea următoarelor tipuri de rezultate: - rezultate ale activităţii productive ( bunuri şi servicii cu o anumită utilitate care pot satisface nişte

nevoi de consum; - rezultate financiare (presupune realizarea pe piaţă/vânzarea rezultatelor obţinute în sfera productivă); - rezultate sociale (ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia). Literatura de specialitate abundă în dezbateri referitoare la conceptul de rezultate. Constituie obiect al analizei delimitarea rezultatelor pe următoarele componente: - rezultate care exprimă volumul (dimensiunea) activităţii desfaşurate și reflectă valoric

capacitatea de producţie şi comercializare a întreprinderii (producția fabricată – totală, marfă, producția vândută/cifra de afaceri, valoarea adăugată). Această exprimare permite o analiză a performanţelor care ţin de capacitatea productivă și comercială a întreprinderii şi care pot conduce la extinderea volumului de activitate, la creşterea cotei de piaţă a firmei sau la consolidarea poziţiei pe piaţă a acesteia.

- rezultate care exprimă profitabilitatea activităţii (profit, rentabilitate) cu sensul de câştig 27 DEX http://dexonline.ro/definitie/rezultat

37

obţinut în urma desfăşurării/derulări unei activităţi economice sau obținerii unui rezultat, câştig ce remunerează/răsplăteşte factorii antrenaţi în activităţile respective.

Această exprimare permite o analiză a performanţelor care sunt consecința diverselor strategii legate atât de volumul activității cât și cele menite sa ducă la creșterea eficienței activității.

Aceste rezultate sunt folosite la construcţia unui sistem complex de indicatori pentru aprecierea eficienţei şi a rentabilității având în componenţa lor, sub formă de element de calcul, unul sau mai mulţi indicatori de rezultat ai întreprinderii.

- rezultate care exprimă potenţialul de finanțare (capacitatea de autofinanțare, autofinanțarea, cash-flow) reflectând performanţe care se referă la capacitatea întreprinderii de a genera şi mobiliza resurse financiare care să asigure o finanţare echilibrată şi eficientă a activităţii.

Pentru a putea fi considerate raţionale, activităţile economice trebuie să fie aducătoare de

profit, de o anumită mărime, care să permită înfăptuirea unor scopuri individuale, de grup şi colective.

Profitul este văzut în general ca forţa care dirijează economia de piaţă şi constituie raţiunea de a fi a oricărui agent economic, fiind considerat un câştig ce remunerează factorii de bază, clasici ai producţiei: capitalul, pământul, munca, fiind urmărit, din punct de vedere strategic pe două orizonturi de timp: termen scurt şi termen mijlociu şi lung.

Profitul este frecvent utilizat ca o masură a performanţei sau ca bază de referinţă pentru alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea (activităţii, investiţiei) sau rezultatul pe acţiune.

Rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit (rezultat pozitiv), oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a ei şi este una din formele de exprimare a eficienţei economice.

Trebuie făcută distincţia între rentabilitate şi profitabilitate deşi între aceste două noţiuni există similitudini. Astfel, dacă rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a degaja un anumit rezultat pentru o mărime dată a capitalurilor angajate, profitabilitatea se referă la aptitudinea întreprinderii de a obţine un anumit nivel al rezultatului pentru un volum dat al afacerilor28.

Referitor la eficienţa economică se consideră că aceasta este atributul ce caracterizează acţiunea performantă a agentului economic. În sens larg eficienţa înseamnă “Scop dorit cu efort minim”(principiul universal al lui Mauperţius sau principiul minimei acţiuni – anul 1744 d.c.)29∗, punându-se întrebarea de la ce grad de concordanţă între rezultat şi scop începe eficienţa. Aceasta face ca, în definirea eficienţei economice să se aibă în vedere îmbinarea a două laturi, cantitativă şi calitativă, iar eficienţa economică să fie dată de relaţia:

eficienţă economică = economicitate × eficacitate, cu alte cuvinte “este eficientă acea acţiune care asigură atingerea scopului (eficacitate) în condiţii de cheltuieli minime (economicitate)”∗.

Dacă eficacitatea este o măsură a ceea ce se face (doing the right things – a face lucrul potrivit), eficienţa este o măsură a cum se face (doing things right – a face în maniera potrivită), fiind esenţială valoarea creată de întreprindere în procesul de atingere a obiectivelor sale. Această valoare se manifestă sub mai multe forme, uneori tangibile, alteori intangibile, fiind furnizată clienţilor, acţionarilor, salariaţilor sau partenerilor. Cu cât întreprinderea va produce mai multă valoare, cu atât va avea la dispoziţie resurse mai multe care pot fi utilizate în „bătălia” competiţională în care întreprinderea este angrenată pe termen lung30.

28 Maria Berheci, Valorificarea raportărilor financiare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2010, pg. 462; 29 Valentin Mureşan, Valorile şi criteriile eficienţei, Editura Politică, Bucureşti,1986; ∗ Această mentalitate a dominat secolul XX şi domină încă deşi se fac simţite simptomele unei noi orientări, ecologice; ∗ eficienţa (în sens tehnic) – modul cum sunt utilizate resursele, rezultatul obţinut pe unitatea de resurse angajate (efect/efort), presupune existența unor efecte în raport cauzal cu eforturile depuse pentru realizarea lor; eficacitatea – aptitudinea organizaţiei de a-şi atinge obiectivele fixate; pertinenţa – obiectivele (ca volum şi calitate) sunt fixate în raport cu mijloacele existente sau mobilizabile într-un termen scurt. 30 Ioana Ecaterina MITU, Narcis Eduard MITU, Metode de reprezentare a performanţei, revista Tribuna Economică, disponibilă la adresa web:

38

Faţă de scopul urmărit, eficienţa economică implică o dublă raportare: mai întâi a efectului la efort, apoi a rezultatelor obţinute la cele cunoscute dintr-o perioadă anterioară, luată drept bază de comparaţie, sau la cele mai bune performanţe cunoscute pe plan mondial31. Măsurarea eficienţei economice se face ţinând cont de anumite criterii de eficienţă (grad de economisire, grad de valorificare, rata de actualizare), în două variante:

- în mărime absolută, prin metoda diferenţei între venituri şi cheltuieli, obţinându-se soldurile intermediare de gestiune (SIG): marja comercială, valoarea adăugată, EBE (excedentul brut din exploatare), profit (din exploatare, financiar, extraordinar, profit net etc);

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.

- în mărime relativă, cu ajutorul indicatorilor de eficienţă, obţinuţi prin raportarea efectelor la efortul depus pentru obţinerea lor (efect util pe unitatea de cost antrenată sau capital utilizat) şi viceversa (cost specific pentru obţinerea unei unităţi de efect util) – rate ale rentabilităţii.

5.2. Analiza generală a profitului agentului economic Se poate vorbi de profit atunci când veniturile totale ale activităţii unei firme depăşesc

cheltuielile totale, profitul reprezentând excedentul de venit peste costurile/cheltuielile efectuate de întreprindere.

Rezultatul exerciţiului se formează progresiv, pe baza unui mecanism de “succesiune în cascadă” datorită înlănţuirii continue de operaţiuni (achiziţii, vânzări, plăţi) care caracterizează activitatea firmei şi influenţează contul de rezultate.

Analiza rezultatelor întreprinderii se realizează pe baza elementelor cuprinse în contul de profit și pierdere(Contul de rezultate) care sintetizează fluxurile economice, respectiv cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiară și extraordinară.

Indicatorii reprezentativi sunt: 1. Marjele; marja comercială Marja, în general, arată măsura în care cifra de afaceri acoperă diferite costuri care apar (pe

diverse trepte de constituire a lor), succesiv în ciclul de exploatare şi cel financiar şi asigură un rezultat net32. Pentru orice tip de întreprindere marja poate fi calculată în următoarele variante:

- marja industrială, ca diferenţă între producţia exerciţiului şi costul aprovizionărilor; - marja costurilor de producţie, ca diferenţă între marja industrială şi alte cheltuieli de

producţie, încorporabile în cost; - marja asupra cheltuielilor variabile ca diferenţă între cifra de afaceri şi cheltuielile

variabile; - marja asupra cheltuielilor de exploatare, marja asupra cheltuielilor totale. Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate33 la

marja comercială, specifică activităţii de comerţ. Se pune astfel în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate, potențiale (o creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare - stocuri costisitoare şi generatoare de deprecieri -) şi că numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat real.

Pentru activitatea comercială este operaţională marja comercială care se determină cu relaţia:

http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=9&id_revista=3135&id_nr_revista=88&mod=arhiva 31 Gheorghe Postelnicu, Teorie economică, http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/GheorghePostelnicu/cap16.html 32 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, pg. 291; 33 Silvia Petrescu, Op. cit., pg. 180, 201;

39

Marja comercială = vânzări de mărfuri (Ca) – costul de achiziţie al mărfurilor vândute (Cm) = valoarea adaosului comercial (Ad)

Această marjă măsoară surplusul de valoare obţinute peste costul mărfurilor vândute şi reflectă, pentru firmele cu activitate preponderent comercială, poziţionarea firmei pe piaţa sa ţinând cont de:

- natura produsului (gamă, adaptarea la specificul segmentului de piaţă); - forma de distribuţie (cu amănuntul, cu ridicata, produse industriale etc.); - formarea preţului de vânzare; - intensitatea concurenţei ş.a. Ca indicator derivat se foloseşte Rata marjei comerciale (regăsită în literatura de specialitate

şi sub numele de rată a rentabilităţii comerciale) determinată ca raport procentual între marja comercială şi cifra de afaceri sau marja comercială şi costul de achiziţie al mărfurilor

( 100.....100 ××CmMcsau

CaMc )

Evoluţia marjei comerciale trebuie urmărită cu mare atenţie şi orice scădere a ratei marjei trebuie analizată riguros: provine dintr-o înrăutăţire a conjuncturii economice (inflaţie, scăderea puterii de cumpărare) sau se datorează apariţiei noilor concurenţi ? Sau este legată de creşterea costurilor de achiziţie ? etc.

2. Excedentul (deficitul) brut al exploatării (EBE), reprezintă fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare şi se determină deducând cheltuielile monetare din exploatare (alcătuite din acele categorii de cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la termen - consumuri provenind de la terţi, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate şi cheltuielile cu personalul - ) din veniturile monetare aferente acestei activităţi (vânzări de produse şi mărfuri şi subvenţiile de exploatare). Comparativ cu ceilalţi indicatori utilizaţi în procesul de analiză a rentabilităţii, EBE prezintă avantajul că nu este influenţat de sistemul de amortizare practicat, de politica de constituire a provizioanelor, de politica financiară (gradul de îndatorare) şi fiscală (sistemul de impozitare a profitului), precum şi de politica de distribuire a dividendelor.

3. Rezultatul exerciţiului. Informaţiile necesare analizei privind rezultatul exerciţiului sunt preluate din contul de rezultate “Profit şi pierdere” – anexă la bilanţ – şi din bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC), întocmit pentru aceeaşi perioadă.

Contul de rezultate, care grupează veniturile şi cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare, financiară şi extraională, este sursa primară de date în analiza rentabilităţii şi permite determinarea indicatorului global al rentabilităţii: rezultatul exerciţiului (înainte şi după impozitare) şi a trei indicatori parţiali:

1. rezultatul exploatării; 2. rezultatul financiar; (însumate aceste două rezultate formează rezultatul curent) 3. rezultatul extraordinar, al cărei importanţă nu trebuie supraestimată deoarece, prin

definiţie, el nu are tendinţa să se reproducă şi nu poate ocupa un loc determinant în analiză. Astfel: Rezultatul total = rezultatul din exploatare + rezultatul financiar + rezultatul extraordinar sau Rezultatul total brut (Vtotale – Chtotale) = (Vexpl – Chexpl) + (Vfinanc – Chfinanc) + (Vextr –

Chextr) Rezultatul total net = Rezultatul total brut – impozit pe profit Pentru exemplificare avem următoarele date ipotetice: Situaţia veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor tabel nr. 1

- lei - Curent Nr.

crt. Indicatori (0) Programat (pr) Efectiv (1)

1. Venituri din exploatare 350.000 400.000 420.000

Ve

2. Venituri financiare 2.000 3.000 2.500

40

3. Venituri extraordinare 1.000 1.200 1.600 4. Venituri totale (1+2+3) 353.000 404.200 424.100 5. Cheltuieli din exploatare 314.000 351.942 364.677 6. Cheltuieli financiare 3.000 3.550 4.300 7. Cheltuieli extraordinare 200 200 300

Che

ltuie

l

8. Total cheltuieli 317.200 355.692 369.277 Profit 36.000 48.058 55.323 9. Din exploatare Pierderi – – – Profit – – – 10. Din activităţi

financiare Pierderi 1.000 550 1.800 Profit 800 1.000 1.300 11. Din activităţi

extraordinare Pierderi – – – Profit 35.800 48.508 54.823 R

ezul

tate

fina

le

12. Total rezultate Pierderi – – – Prelucrare dupa un cont de rezultate

Din datele tabelului se constată realizarea efectivă a unui profit mai mare cu 6.315 lei (113,02%) decât cel programat şi cu 19.023 lei (153,16%) decât cel precedent, rezultat ce se apreciază ca fiind pozitiv, fiind însă necesară identificarea surselor şi mărimii factorilor influenţi, astfel (1/pr):

Pt = Pexpl. + Pfin. + Pextra.,

315.6508.48823.541/1+=−=−=Δ tprtt PPP

pr lei,

în care: 1. influenţa modificării rezultatului din exploatare

ΔPt(Pexpl)= Pexpl1 – Pexplpr = 55.323 – 48.058 = +7.265 lei, în care: 1.1. influenţa modificării venitului din exploatare:

ΔPt(Vexpl) = Vexpl1- Vexplpr = 420.000 – 400.000 = +20.000 lei 1.2. influenţa modificării cheltuielilor de exploatare

ΔPt(Chexpl)= - (Chexpl1-Chexplpr) = - ( 364677 – 351942) = - 12.735 lei ΔPt(Pexpl) = + 20.000 – 12.735 = +7.265 lei

2. influenţa modificării rezultatului din activităţi financiare: ΔPt(Pfin) = Pfin1 – Pfinpr = - 1.800 + 550 = – 1.250 lei , în care:

2.1. influenţa modificării veniturilor financiare: ΔPt(Vfin) = Vfin1- Vfinpr = 2.500 – 3.000 = - 500 lei

2.2.influenţa modificării cheltuielilor financiare: ΔPt(Chfin) = - (Chfin1 – Chfinpr) = - (4.300 – 3.550) = - 750 lei ΔPt(Pfin) = – 500 – 750 = –1250 lei

3. influenţa modificării rezultatului din activităţi extraordinare ΔPt(Pextra) = Pextra1- Pextrapr= 1.300 – 1.000 = + 300 lei, în care:

3.1. influenţa modificării veniturilor extraordinare: ΔPt(Vextra) = Vextra1- Vextrapr = 1.600 – 1.200 = + 400 lei

3.2. influenţa modificării cheltuielilor extraordinare: ΔPt(Chextra) = -(Chextra1 – Chextrapr) = - (300 – 200) = - 100 lei ΔPt(Pextra) = 400 – 100 = +300 lei Modificarea totală:

ΔPt = ΔPt(Pexpl) + ΔPt(Pfin) + ΔPt(Pextra) = +7.265 – 1.250 + 300 = + 6.315 lei sau ΔPt = + 20.000 – 12.735 + 2.650 – 500 – 750 + 400 – 100 = + 6.315 lei.

41

Au acţionat negativ asupra rezultatului total realizat faţă de nivelul programat următorii factori:

- cheltuielile de exploatare care au crescut; - veniturile financiare care s-au situat sub nivelul celor planificate; - cheltuielile financiare şi cele extraordinare care au depăşit cuantumul prestabilit. Persoana care efectuează analiza are sarcina să extindă cercetarea până la stabilirea cauzelor

finale pentru fiecare din factorii de influenţă (în mod deosebit pentru factorii cu influenţă negativă) şi să proiecteze măsuri de perfecţionare a activităţii, având ca efect creşterea profitului cum ar fi:

− reducerea cheltuielilor de exploatare (în sensul găsirii unor surse de aprovizionare mai ieftine) fără a afecta negativ calitatea produselor şi a proceselor tehnologice;

− preocupări pentru creşterea productivităţii muncii (şi reducerea cheltuielilor cu salariile pe produs;

− rentabilizarea celorlalte activităţi: financiară, extraordinară etc. …şi analiza poate continua în dinamică comparând datele efective din perioada curentă cu cele din perioada precedentă.

5.3. Analiza rezultatului pe factori de influență 5.3.1. Analiza factorială a rezultatului total (la nivel de întreprindere) Pentru că prima dimensiune a profitabilităţii întreprinderii o reprezintă masa întregului

rezultat (înaintea impozitării, neţinând cont de politica fiscală a întreprinderii – rezultat brut “Rb”) analiza factorială surprinde acest aspect în diagnosticul profitabilităţii globale.

Sunt operaţionale următoarele modele factoriale: (1) tt ChVtRb −=

(2) 100

:, 1∑

=

×=×=

n

iii

t

rbgbrcareînbrVtRb , unde:

Vtt – venituri totale Cht – cheltuieli totale

br - rezultatul mediu brut în procente (%) sau la 100 lei venituri totale:

100×=tVt

Rbbr 100

1∑

=

×=

n

iii rbg

br

ig - structura veniturilor pe categorii de activităţi (exploatare, financiară, extraordinară)

irb - rezultatul brut pe categorii de activităţi (exploatare, financiară, extraordinară):

100×−

=i

iii vt

chvtrb

Măsurarea influenţelor factorilor se realizează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ. 5.3.2. Analiza factorială a rezultatului exploatării Rezultatul exploatării (Re) este dominant în rezultatul brut al exerciţiului şi exprimă

aprecierea efortului real al firmei fără a lua în considerare modul de finanţare şi elementele extraionale şi impozitele.

Sunt operaționale următoarele modele factoriale: (1) ee ChVt −=Re (2) legătura dintre rezultatul exploatării și politicile de personal, timpul lucrat și randamentul utilizării personalului

hwtpNhwTVt

careînerVt

e

e

××=×=

×= :,(%)Re

42

(3) legătura dintre rezultatul exploatării, gradul de înzestrare a personalului și randamentul Activelor imobilizate (totale /productive)

e

e

p

p

VtQeVt

AiQe

AiAi

pNAipN ReRe ×××××=

(4) legătura dintre rezultatul exploatării și activele din exploatare

VeAeVeAe ReRe ××=

în care: eVt - venituri din exploatare

eCh - cheltuieli pentru exploatare T – fond total de timp de muncă (ore)

hw - productivitatea medie orară pN - numărul mediu de salariaţi

t - timpul mediu de lucru pe salariat (ore) er - rezultatul mediu al exploatării la 100 lei venituri din exploatare

100Re×=

eVter sau

1001

∑=

×=

n

iiregi

er

gi - structura veniturilor din exploatare pe categorii de venituri de exploatare/activităţi

ire - rezultatul exploatării la 100 lei venituri din exploatare pe categorii de venituri de

exploatare/activităţi: 100Re

×=ie

ii vt

re

pNAi - gradul de înzestrare a muncii

AiAip - ponderea activelor imobilizate direct productive în active imobilizate totale

pAiQe - randamentul activelor imobilizate direct productive

QeVe - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului

Ae - active de exploatare (imobilizate şi circulante)

AeVe - eficienţa activelor de exploatare

(5) legătura dintre rezultatul exploatării și politicile de preț (reflectate în Cifra de afaceri) Pentru că Cifra de afaceri (Ca) deţine ponderea cea mai mare în structura veniturilor de

exploatare, indicatorii prezentaţi la pct. (1), (2), (3), (4) pot fi determinaţi luînd în calcul Ca în locul Vte.

În plus se poate efectua analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri care cuprinde rezultatul din vânzarea producției (Rep) şi cel din vânzările de mărfuri (comerţ)(Rec).

5.1.

43

(a) Rep ∑ ∑= =

×−×=n

i

n

iiiii cqvpvqv

1 1

Această rată se poate descompune în factori specifici activităţii de producţie: preţul de vânzare (pvi ) şi costul complet unitar (ci ).

(b) Rep = (%)pp reCa × , în care:

100Re

×=p

pp Ca

re 100

1∑

=

×=

n

ipii reg

re

ig - structura cifrei de afaceri din producție pe activități/produse/servicii

ipre - rata rentabilităţii din producție pe activități/produse/servicii 5.2. a) Rec = Mc – Chc în care: Mc – marja comercială (adaos comercial - Ad) Chc – cheltuieli de circulaţie b) Rec (%)cc rCa ×= , în care: Cac – volumul desfacerilor de mărfuri (cifra de afaceri din comerţ)

cr - rata rentabilităţii comerciale (aferentă exploatării), care poate fi calculată şi pe baza următoarelor relaţii:

(1) 100Re

×=c

cc Ca

r (2) NchcKrc −= (3) 100

1∑

=

×=

n

icii

c

rgr

ig - structura cifrei de afaceri din comerţ pe grupe de mărfuri (produse/servicii)

cir - rata rentabilităţii comerciale pe grupe de mărfuri (produse/servicii).

K - cota medie de adaos comercial ( 100×=CaAdK )

Nchc – nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie ( 100×=CaChcNchc )

Măsurarea influenţelor factorilor se realizează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ, iar interpretarea rezultatelor se face ţinând cont de mărimea şi sensul influenţei factorilor luaţi în considerare.

5.4. Analiza rentabilităţii prin metoda ratelor Rata rentabilităţii este o mărime relativă care exprimă eficienţa cu care sunt utilizaţi şi

combinaţi factorii de producţie. Acest lucru face ca, în condiţii de profitabilitate identice, costuri diferite să determine rentabilităţi diferite dând posibilitatea unei reale comparabilităţi în timp, spaţiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate.

Diferitele modele factoriale utilizate, construite pe baza datelor din contul de rezultat sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării, rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, cifră de afaceri, capital investit, capital propriu etc.), au putere informativă diferită, oglindind eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice a firmei şi vor exprima fie interesele investitorilor (caz în care indicatorii vor fi construiţi în funcţie de capitalul angajat34), fie interesele managerului firmei (caz în care indicatorii

34 capitalul angajat - Capitalurile pe termen lung (proprii şi împrumutate) necesare pentru ca o afacere să funcţioneze (http://www.investopedia.com/terms/c/capitalemployed.asp)

44

vor fi construiţi pe baza mijloacelor economice angrenate pentru obţinerea rezultatului - capitalul avansat35).

Principalii indicatori sunt: a) rata rentabilităţii comerciale (ROS – Return on Sale), ca expresie atât a politicii

comerciale a firmei (aprovizionare, stocare, vânzare) cât şi a politicii de preţuri, evaluând capacitatea întreprinderii de a genera profit pentru o mărime dată a cifrei de afaceri.

În funcţie de obiectivele analizei şi sfera de investigare acest indicator poate fi calculat prin considerarea, în calitate de efect, a rezultatului brut al exploatării (EBE), rezultatul exploatării, rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul net al exerciţiului.

Se calculează în următoarele variante: (1) Rata rentabilităţii comerciale brute (rata marjei brute) care reflectă excedentul brut din

exploatare sau rezultatul exploatării la 100 lei cifră de afaceri:

100(Re)×=

CaEBErcb

(2) Rata rentabilităţii comerciale aferente cifrei de afaceri

(2.1.) 100

1

1 1 ××

×−×=

∑

∑ ∑

=

= =n

iii

n

i

n

iiiii

c

pqv

cqvpqvr , în care:

∑=

×n

iii pqv

1 – producţia vândută exprimată în preţ vânzare, exclusiv TVA (cifra de afaceri);

∑=

×n

iii cqv

1– producţia vândută în cost de producţie.

(2.2.) 100

1∑

=

×=

n

ici

c

irg

r , în care:

gi – structura vânzărilor pe grupe de produse(servicii, activităţi); icr – rentabilitatea comercială aferentă fiecărei grupe de produse(servicii, activităţi).

(2.3) pentru întreprinderile din sfera comercială

NchKrc −= , în care: K - cota medie de adaos comercial (marja comercială)

Nch – nivelul relativ al cheltuielilor de circulaţie ( 100×=CaChcNch )

(3) Rata rentabilităţii comerciale nete (rata marjei nete) arată cât profit net (Rn) al exerciţiului se obţine la 100 unităţi de cifră de afaceri realizată.

100×=CaRnrcn

35 capitalul avansat - suma de bani investită/avansată de către acţionari/creditori în activele întreprinderii, în scopul de a obţine profit. (. L. GRIGORIEVA The Great Soviet Encyclopedia, 3rd Edition (1970-1979). © 2010 The Gale Group, Inc. http://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Advanced+Capital

45

Comparând acest indicator cu indicatorii similari ai firmelor concurente se poate aprecia în

ce măsură firma a valorificat potenţialul pieţei şi schimbările intervenite în cadrul acesteia şi eficienţa aplicării politicilor de piaţă şi preţuri.

Principalele rezerve de creştere a ratei rentabilităţii comerciale vizează: − sporirea vânzărilor; − creşterea puterii de negociere a firmei cu furnizorii şi obţinerea unor preţuri de achiziţie

a materiilor prime şi materialelor, serviciilor avantajoase, ameliorarea structurii vânzărilor în sensul creşterii ponderii celor cu o marjă comercială individuală mai mare, accelerarea rotaţiei stocurilor, optimizarea cheltuielilor, maximizarea preţurilor de vânzare etc.

Se recomandă a se acţiona asupra rezervelor potenţiale de creştere a rentabilităţii: sporirea cifrei de afaceri ca factor cu cea mai mare însemnătate deoarece fiecare unitate de marfă vândută este purtătoarea unui venit brut, mai ales dacă ritmul desfacerilor depăşeşte pe cel al costurilor, eficientizarea consumului de resurse, orientarea corespunzătoare a politicii şi logisticii comerciale etc.

Pentru întreprinderea supusă analizei avem următoarele informații:36

Explicaţii 2011 2012 % 1.1. pt. întreaga activitate Cifra de afaceri (Ca) 13.177.841.584 12.742.145.319 96,69 Rezultat din exploatare (Rexpl) 390.509.152 360.770.141 92,38 EBE (Rexpl+ch. am+ch. prov+alte ch. iz/tx-alte venituri expl)

954456064 898178886 94,10

Rezultat net (Pn) 275.111.397 277.239.794 100,77 Rc(1) (Re/Ca×100) 2,96 2,83 95,61 Rc(2)(EBE/Ca×100) 7,24 7,05 97,38 Rc(3)(Pn/Ca×100) 2,09 2,18 104,31 1.2. pt activitatea de comerţ Cifra de afaceri din comerţ (cont 707) (Ca) 608.429.174 598.219.867 98,32 Ch. privind mărfurile (cont 607) (Chmf) 416.654.450 363.900.237 87,34 Adaos comercial (Ad)(lei) (Ca – Chmf) 191.774.724 234.319.630 122,18 Cota de adaos comercial ( k ) (1) ( k 1=Ad/Ch×100)

46,02 64,39 139,92

Cota de adaos/rabat comercial ( k ) (2) ( k 2=Ad/Ca×100)

31,51 39,17 124,31

Din perspectivă comercială compania rămâne în jurul acelorași valori ale ratei rentabilității

ca și în 2011 exprimând existența unui potențial real al întreprinderii de a aplica politici de piață și prețuri în măsură să genereze profit.

b) rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) arată capacitatea acestora de a degaja prin

consum profit brut. Matematic se stabileşte ca raport între rezultatul brut (al exerciţiului, curent, al

Înformații prelucrate după Situațiile financiare anuale întocmite pentru anul 2012 (Anexa 1) sursa: http://www.daciagroup.com/sites/default/files/situatii_financiare_individuale_intocmite_in_conformitate_cu_ordinul_ministerului_finantelor_publice.pdf

46

exploatării, aferent cifrei de afaceri) şi efortul propriu reflectat în costurile ce determină rezultatele respective, astfel:

100),exp,,(

),exp,,(Re×=

afaceridecifreiaferenteloatarecurentetotaleCheltuieliafaceridecifreiaferentloatarecurentuiexercitiulzultatulRc

c) rata rentabilităţii economice (a capitalului avansat) (Re) (rate de randament) Această rată are formulate mai multe accepţiuni: c.1 rata rentabilităţii activelor (rentabilitatea de exploatare - rezultatele degajate de

capitalurile avansate pentru desfăşurarea unei activităţi, considerate ca ansamblul activelor finanţate pe seama resurselor angajate∗) (ROA - „Return On Assets) măsoară performanţa activului total numit şi capital avansat (pentru acele întreprinderi cu active financiare mari) sau a activului de exploatare numit şi capital economic şi este expresia capacităţii managerului de a asigura o gestiune eficientă a activităţii de exploatare. Într-o altă definiţie rata rentabilităţii economice reflectă raportul dintre un rezultat economic şi mijloacele economice avansate pentru obţinerea acestuia37.

100.

Re),(100)(

Re),,(×

++=×=

banestiDispNFRbrutefixeActiveEBEPtb

circulantşifixtotalActivEBEPnPtbRe

Utilizarea în construirea ratei a unui anumit rezultat determină o viziune specifică

semnificaţiei rezultatului astfel: 38 - utilizarea rezultatului exploatării sau a profitului brut (variantă destul de uzitată în

literatura de specialitate românească39) va determina o rată independentă atât de politica fiscală (fiind exclusă influenţa fiscalităţii asupra indicatorului) şi de structura capitalurilor (politica de finanţare), cât şi de fluxurile extraordinare;

- dacă rata rentabilităţii economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării, va fi independentă şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă elementele menţionate anterior;

- folosirea profitului net arată, în opinia altor autori40,41 faptul că profiturile ce revin investitorilor în capitaluri în întreprindere sunt constituite din profitul net şi din dobânzile anuale plătite creditorilor

O rată a rentabilităţii economice mai mare decât rata inflaţiei asigură reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă scurtă.

În scopul aprofundării analizei această rată poate fi descompusă în rate explicative astfel:

100(Re)100(Re)××=×=

CaPtb

AtCa

AtPtbRe

în care:

∗ contrapartida din activul bilanţier a resurselor atrase prezente în pasiv; activul economic reprezintă ansamblul activelor finanţate pe seama resurselor prezente în pasiv, 37 F. Pierre, Valorisation d’entreprise et theorie financiere, Edition d’Organisation, Paris, 2004, pg. 25; 38 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 278 39 Marilena Mironiuc, Analiza economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi Aplicaţii, Ed. SEDCOM Libris, Iaşi, 2006, pg. 373; 40 Victor Dragota ş.a., Management financiar, vol 1, Ed. Economică, 2003, pg. 252; 41 R. Charles Moyer, James R McGuigan, Ramesh P. Rao, Fundamentals of Contemporary Financial Management, 2nd

Edition, Thomson South-Wesrtern, Canada, 2007, pg.114;

47

AtCa - rotaţia activului prin cifra de afaceri (viteza de rotaţie) sau randamentul

activelor (lei din vânzare pt fiecare leu investit în active)

100×CaPtb - rata marjei brute (eficacitatea comercială a întreprinderii)

Creşterea rentabilităţii economice se poate realiza, fie pe seama accelerării rotaţiei activelor, fie prin creşterea marjei comerciale (diferenţa dintre cifra de afaceri şi costuri). În practica economică aceste două posibilităţi sunt diferit valorificate în funcţie de natura activităţii şi de strategia urmată.. Astfel, în industrie, firmele realizează rate de rentabilitate economică ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu printr-o rotaţie mai rapidă a activelor. Întreprinderile din sfera comerţului operează cu marje de profit mai reduse, dar beneficiază de o rotaţie mai accelerată a activelor.

c.2 rata rentabilităţii capitalului investit(angajat) (ROI –Return On Investment) Această abordare are în vedere faptul că în aprecierea rentabilităţii economice trebuie să se ţină seama de faptul că ea trebuie să aibă o mărime care să permită întreprinderii remunerarea acţionarilor şi creditorilor, în concordanţă cu nivelul de risc pe care aceştia şi l-au asumat investind în întreprindere sau împrumutând-o. Prin urmare mărimea sa este strâns legată de nivelul rentabilităţilor obţinute de fiecare investitor de capitaluri în parte.

Matematic este definită ca fiind raportul procentual dintre rezultatul exerciţiului înainte de deducerea sarcinilor fiscale (Ptb) (Excedentul Brut de Exploatare-EBE, rezultatul exploatării-Re) şi capitalul investit (Ci), propriu (Kpr) şi împrumutat (Dt - pe termen lung, mediu şi scurt), arătând câte unităţi monetare de rezultat revine la 100 unităţi monetare de capital investit.

100×=CiPtbRe ,

Ci = Kpr + Dt = )( DnTSDfTSDTLK pr +++ În aceste condiţii, rata rentabilităţii economice trebuie să fie egală cel puţin cu costul mediu

ponderat al capitalului (CMPC), calculat cu relaţia:

)100

1(21ci

CiDfr

CiK

rCMPC pr −××+×= , în care:

r1 – rata de remunerare a capitalului propriu∗ r2 – rata de remunerare a datoriilor(rata dobânzii); Kpr – capitalul propriu; Df – datorii financiare (DTL+DfTS) DfTS - datorii financiare pe termen scurt DnTS = datorii nefinanciare pe termen scurt (furnizori, creditori s.a.) ci – cota de impozit pe profit∗∗ Rentabilitatea economică este suficientă dacă:

Re > CMPC

∗ Costul capitalului propriu este destul de deficil de măsurat deoarece angajamentele luate de către conducerea întreprinderii faţă de proprietari, sunt formale, ceea ce face măsurarea costurilor destul de dificilă în comparaţie cu determinarea costului capitalului împrumutat, unde există angajamente clare de remunerare a creditorilor. De o manieră generală însă, costul capitalului propriu este, de fapt, costul pe care firma îl suportă pentru plata dividendelor către acţionari sau va fi dat de rata rentabilităţii financiare. ∗∗ utilizarea „ci” în această relaţie se justifică prin faptul că dobânda este o cheltuială deductibilă fiscal, astfel încât costul împrumuturilor generează o economie de impozit faţă de costul capitalului propriu.(reduce baza impozabilă pt calculul iz/profit)

48

Rata rentabilităţii economice trebuie aşadar să remunereze capitalurile investite, cel puţin la

nivelul ratei medii a dobânzii, plus riscul economic şi financiar pe care şi l-au asumat cei care au plasat capitalul în întreprindere. De nivelul acestei rate sunt interesaţi, în primul rând investitorii actuali şi cei potenţiali (acţionarii şi băncile), care o compară cu rentabilitatea unor alte forme de plasament42 (dobânzile la depozitele bancare, câştigul din plasarea capitalului la alte întreprinderi etc.), dar şi managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifică o gestiune eficientă a capitalurilor investite. În acest sens ei compară rata rentabilităţii economice cu rata medie a costului capitalului (Rci) (CMPC), putându-se întâlni următoarele situaţii: - Re > Rci (CMPC) cu semnificaţia unei activităţi ce degajă o rentabilitate economică superioară costului capitalului, înregistrându-se o valoare adaugată economică pozitivă care va spori valoarea de piaţă a întreprinderii; - Re < Rci(CMPC) înseamnând că rentabilitatea obţinută nu poate acoperi solicitările furnizorilor de capital, înregistrându-se o valoare adaugată economică negativă şi o reducere a capitalurilor proprii. Problema utilizarii activelor totale sau a capitalului investit în determinarea ratei rentabilităţii economice este destul de controversată în literatura de specialitate însă justificarea sa rezultă din faptul că activele economice (capitalul economic) corespund unor alocări de fonduri (proprii şi împrumutate) prezente în pasiv43, menţinându-se permanent egalitatea între cele două elemente. Acest lucru transpune o identitate fundamentală între activ şi pasiv care, de fapt, sunt două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. Ca și valori optime de realizat Comisia Europeană44 recomandă pentru ca un proiect să fie eligibil pentru finanțare prin Fondurile de Coeziune, Fondurile Structurale etc., rata rentabilității financiare trebuie să se situeze sub 5% pentru a justifica investiția monetară, în timp ce rata rentabilității economice trebuie să fie de peste 5,5% pentru a justifica beneficiile sociale ale proiectului.

Alți specialiști45 afirmă că pentru o activitate eficientă, indicatorii trebuie să aibă valori mai mari de 5%.

Literatura de specialitate occidentală consideră o intreprindere rentabilă pentru o rentabilitate aflată în intervalul 20-25%.46

În mod cert este greu de stabilit o valoare optimă pentru aceste rate. Ceea ce trebuie reținut este că pentru o imagine asupra rentabilității unei companii valorile

obținute trebuie comparate, așa cum sugerează literatura de specialitate, cu rentabilitatea economică, rata dobânzii, alte elemente considerate semnificative.

Explicaţii 2011 2012 % Activ total(capital avansat) (At) 6.094.259.129 6.593.690.703 108,20- fix 3.222.180.936 3.807.911.767 118,18- circulant 2.866.492.095 2.777.315.777 96,88- chelt. în avans 5.586.098 8.463.159 151,50Pasiv total (capital investit/angajat) 6.094.259.129 6.593.690.703 108,20 - capital propriu (Kpr) 3.534.107.612 3.554.639.871 100,58 - datorii pe termen lung (DTL) 157.424.800 156.885.723 99,66 - datorii pe termen scurt (DTS) 2.243.245.528 2.731.476.059 121,76

42 rentabilitatea unor alte forme de plasament utilizat în comparaţie este identificat cu ceea ce literatura economică numeşte „cost de oportunitate” 43 Mihaela Onofrei, Management financiar-suport de curs, FEAA, Iaşi, 2009; 44Studiu privind ratele interne de rentabilitate 2012 http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/0_Studii_Instrumente_Structurale/Pag.3_ACB/6_Studiu_rate_interne_rentabilitate.pdf 45Mădălina Gabriela ANGHEL, Identificarea instrumentelor financiare - etapă importantă în construcţia portofoliilor, Revista Română de Statistică, nr. 9/2013, http://www.revistadestatistica.ro/Articole/2013/RRS_09_2013_a3ro.pdf 46 Marilena Mironiuc, Op. Cit., pg. 374

49

- venituri în avans 53.976.770 36.622.977 67,85 - provizioane (TL/TS) 105.504.419 114.066.073 108,11Profit brut 368.098.775 343.791.031 93,40Re(1) (Rexpl) 6,41 5,47 85,34Re(2) (EBE) 15,00 13,90 92,67Re(3) (Pbrut) 6,04 5,21 86,26 Randam activelor (Ca/At) 2,16 1,93 89,35Rentab comercială brută (Rexpl/Ca) 0,03 0,03 100

Compania analizată ramâne în 2012 în parametri de profitabilitate cu o rată a rentabilității economice peste 5% cu tendință de scădere ca urmare a diminuării rezultatelor. Valorile obținute permit întreprinderii remunerarea acţionarilor şi creditorilor.

d) rata rentabilităţii financiare(Rf) (ROE – return on Equity – rentabilitatea

capitalurilor proprii) - arată capacitatea surselor proprii de finanţare (capitalurilor proprii) de a genera rezultat. Este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficienţa investiţiilor lor,

sau, după caz, oportunitatea menţinerii acestora. Prin intermediul lui se reflecă efectul gestiunii globale a întreprinderii (exploatare, financiară, extraordinară), arătând capacitatea managementului întreprinderii de a asigura, prin desfaşurarea activităţii, rentabilizarea capitalurilor care i-au fost încredinţate spre gestionare de acţionari.

Literatura de specialitate face legatura dintre rentabilitatea financiară şi provenienţa capitalurilor47 fiind, prin aceasta, sensibilă la structura financiară a întreprinderii şi influenţată de gradul de îndatorare. Prin urmare managerii vor fi interesaţi de o structură financiară şi strategii de finanţare (prin capital propriu sau împrumuturi pe termen lung) care să păstreze un nivel corespunzator al acestei rate, pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale firmei(rezultate care să asigure remunerarea aportorilor capital, creşterea întrerpinderii, echilibrul structurii financiare).

Se calculează în două variante48: d.1) rentabilitatea financiară a capitalului propriu, ca raport procentual între profitul net

(rezultatul exerciţiului) şi capitalul propriu:

d.2) rentabilitatea financiară a capitalului permanent,

În această optică rentabilitatea financiară este sensibilă la modificările din structura

capitalului şi influenţat de gradul de îndatorare. Evoluţia indicatorului, ca efect al gestiunii globale a întreprinderii, se explică prin

descompunerea în rate explicative astfel:

47 Marilena Mironiuc, Op. Cit, pg. 379; 48 Aurel Işfănescu, Vasile Robu, Analiza economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, disponibil la adresa http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4, pg. 29

100×=pr

nf K

PR

100×=p

nf K

PR

50

(1)p

p

pr

n

pr

n

pr

nf K

Ca

KKCa

PKCa

CaP

KP

R ×××=××=×=1100100100 , în care

prKCa – rata de rotaţie a Kpr (eficienţa utilizării capitalurilor)

100×CaPn – rata rentabilităţii comerciale.

p

pr

KK

- rata autonomiei financiare la termen

(2) ppr

pn

pr

n

pr

nf K

CaKK

CaP

KCa

CaP

KP

R ×××=××=×= 100100100 , în care

pr

p

KK

explică dependenţa rentabilităţii financiare de gradul de îndatorare prin faptul că

descompunerea sa duce la următoarea relaţie:

RîtKDTL

KK

KDTLK

KK

prpr

pr

pr

pr

pr

p +=+=+

= 1

Rît- rata de îndatorare la termen Maximizarea rentabilităţii financiare presupune: − maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de active totale şi a

ameliorării marjelor, bazate pe optimizarea activităţii în domeniile organizării interne, gestiunii stocurilor, calităţii produselor şi serviciilor, gestiunii comerciale etc.

− creşterea rentabilităţii capitalurilor investite prin folosirea intensivă a imobilizărilor corporale şi reducerea nevoii de fond de rulment (în special prin reducerea stocurilor şi a creanţelor clienţilor);

− minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor investite, cu condiţia ca venitul obţinut prin îndatorare să fie superior costului datoriilor.

Rentabilitatea financiară este principalul indicator privind performanţele firmei (deşi este afectată de convenţiile contabile ce stau la baza determinării profitului net şi de elementele de natură fiscală), care depinde de justeţea politicii comerciale (rentabilitatea comercială), de eficienţa capitalului avansat (rentabilitatea economică) şi de politica financiară (structura financiară, de modul în care întreprinderea îşi finanţează activitatea: prin capitaluri proprii sau prin împrumuturi) a acesteia. În cadrul analizei, se poate studia şi legătura dintre rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, prin intermediul gradului de îndatorare sau a pârghiei financiare şi a cotei de impozit pe profit. Fiecare dintre aceste categorii de rate exprimă modul de finanţare a unei forme de capital. Astfel, dacă rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării capitalurilor investite, rata rentabilităţii financiare şi rata dobânzii exprimă modul de remunerare acelor două componente ale acestuia (capitalul propriu şi capitalul împrumutat). În condiţiile unei rate a rentabilităţii economice date, orice modificare a raportului dintre capitalul propriu şi capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilităţii financiare

Interdependenţa dintre cele trei rate (economice, financiare, a dobânzii) este evidenţiată în relaţia:

51

( ) ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ −

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡×−+=

1001 i

prdeef

cKDfrRRR , în care:

rd – rata medie a dobânzii la capitalul împrumutat ( )

( )⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛financiaredatoriiDf

Sd dobânzii suma;

prKDf – rata levierului financiar (coeficient de îndatorare; Df – datorii financiare);

ci – cota de impozit/profit. Modificarea structurii financiare determină variaţii ale rentabilităţii financiare facând-o pe

aceasta din urmă sensibilă la structura financiară și, evident, influențabilă în mare masură de gradul de îndatorare.

Astfel, la creşterea coeficientului de îndatorare rentabilitatea financiară va creşte doar în condiţiile în care rentabilitatea economică este mai mare decât costul capitalului împrumutat pe termen mediu/lung prin credit bancar sau obligatar. Creşterea ponderii creditelor în această situaţie este utilă pentru firmă şi generatoare de valoare pentru acţionari49. Dacă costul capitalului împrumutat este mai mare decât rentabilitatea economică, orice creştere a gradului de îndatorare va diminua rentabilitatea financiară şi va duce la diminuarea valorii firmei.

Dacă rentabilitatea economică este egală cu costul datoriei creşterea gradului de îndatorare nu afectează rentabilitatea financiară şi, în aceste condiţii, decizia asupra structurii financiare trebuie să aibă la bază alte criterii decât profitabilitatea capitalurilor proprii cum ar fi: accesibilitatea diferitelor modalităţi alternative de finanţare (credite sau emisiune de acţiuni) şi urmărirea unei structuri echilibrate între diferitele grupuri de interese ale proprietarilor.

Cu alte cuvinte, gradul de îndatorare are efect pozitiv asupra rentabilităţii financiare numai dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţa financiară, făcând plasamentele diverşilor investitori în întreprindere, atractive50. Explicaţii 2011 2012 % Rezultat net (Pn) 275.111.397 277.239.794 100,77Capital propriu (Kpr) 3.534.107.612 3.554.639.871 100,58Datorii pe termen lung (DTL) 157.424.800 156.885.723 99,66Capital permanent (Kp) (Kpr + DTL) 3.691.532.412 3.711.525.594 100,54Cifra de afaceri (Ca) 13.177.841.584 12.742.145.319 96,69 Rf(1) (Pn/Kpr 100× ) 7,78 7,80 100,26Rf(2) (Pn/Kp 100× ) 7,45 7,47 100,27 Pn/Ca (rentab comercială netă) 2,09 2,18 104,31Ca/Kpr (randamentul capitalului propriu) 372,88 358,47 96,14Ca/Kp (randamentul capitalului permanent) 356,97 343,31 96,17Kpr/Kp (autonomia financiară la termen) 95,74 95,77 100,03DTL/Kpr (grad de îndatorare la termen) 4,45 4,41 99,10 Rezultatul net în creștere și creșterea capitalurilor situează întreprinderea într-o zonă a rentabilității financiare cu valori de 7,8% respectiv 7,47%., cu o creștere mică de 0,26%.

49 Daniel Manaţe, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate, Institutul Român de Cercetări în evaluare IROVAL, Bucureşti, 2002, pg. 248; 50 Marilena Mironiuc, Op. Cit., pg 380

52

5.5. Analiza pragului de rentabilitate Se numeşte prag de rentabilitate (punctul mort sau punctul critic) volumul minim al producţiei

(cantitatea de produse - q) sau al desfacerilor ( cifra de afaceri - Ca) de la care o firmă începe să realizeze profit; nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere; nivelul de activitate (cifra de afaceri) care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade iar rezultatul este nul.

Depăşind acest nivel, activitatea societăţii devine rentabilă, de fapt funcţionarea acesteia devine rentabilă de la un anumit nivel minim al activităţii, deci riscul economic va fi cu atât mai mic cu cât nivelul punctului critic va fi mai redus. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, după caz, în unităţi fizice, valorice sau în număr de zile, pentru un singur produs, sau pentru întreaga activitate a întreprinderii.

Totodată, se poate identifica şi volumul maxim recomandat al desfacerilor, până la care firma poate să-şi extindă producţia pentru a maximiza profitul, în raport cu capacitatea de producţie instalată sau cu investiţia efectuată.

Se pun câteva întrebări care explică utilitatea pragului de rentabilitate ca instrument de analiză previzională (Breakeven Point Analysis)51: Ce se întâmplă însă în rezultatele financiare ale firmei dacă nivelul prestabilit al activităţii, ca volum sau valoare, se modifică (fluctuează)?52 Care ar fi efectul asupra profitului dacă s-ar reduce preţul de vânzare şi s-ar vinde mai multe produse? Ce volum al vânzărilor ar trebui realizat pentru a se acoperi costurile fixe generate de dezvoltarea firmei prin achiziţionarea unor noi echipamente?

Schimbările în dimensiunea nivelului de activitate (q) afectează, în mod evident: dimensiunea costurilor variabile (Chv) şi fixe (Chf); volumul vânzărilor (qv) şi al cifrei de afaceri (Ca); nivelul profitului (P).

Pornind de la evoluţiile specifice ale costurilor medii (totale, fixe şi variabile), corelate cu variaţiile ofertei firmei, pot fi identificate două puncte marcând niveluri critice ale activităţii – pragul de închidere (Pî) şi pragul de rentabilitate (PR). Prin relevarea corelaţiilor existente între cost, preţ şi volum al desfacerilor, analiza pragului de rentabilitate permite clarificarea unor aspecte referitoare la: importanţa relativă a diferitelor categorii de costuri; felul în care acestea variază în funcţie de volumul producţiei, precum şi modul în care respectivele variaţii pot fi controlate: anticiparea influenţelor exercitate de modificările de structură ale producţiei, ale preţurilor şi ale costurilor, asupra profitabilităţii firmei; determinarea capacităţii de producţie necesară atingerii rentabilităţii maxime; oportunitatea acceptării, sau nu, a unor contracte de o anumită mărime ori natură etc.

În funcţie de conţinutul indicatorilor economico-financiari consideraţi şi de reprezentarea grafică utilizată, se disting două variante ale pragului de rentabilitate53: modelul liniar (figura 1) şi modelul neliniar (figura 2).

Ipoteza liniarităţii funcţiei costului variabil introduce în modelul de analiză a pragului de rentabilitate ideea profitului maxim infinit continuu pentru un volum infinit al producţiei vândute54. Spre deosebire de această manieră de abordare, în modelul neliniar de analiză operează criteriul de maximizare a profitului cunoscut în teoria microeconomică sub forma egalităţii dintre venitul marginal şi costul marginal. Reprezentarea grafică, în acest caz, evidenţiază două puncte de echilibru (ce definesc un domeniu de profitabilitate55), datorită caracterului progresiv pe care-l dobândesc unele costuri variabile ca urmare a acţiunii legii randamentelor descrescânde.Volumul 51 Silvia Petrescu, Analiza financiară aprofundată – concepte, metode, studii de caz, FEAA, Iași, 2005, pg. 97, curs disponibil la adresa web http://ro.scribd.com/doc/28012650/31/Analiza-cost-%E2%80%93-volum-profit 52 C.Rusu, Op. cit., pg. 138; 53 Mircea Coşea, Luminiţa Nastovici, Evaluarea riscurilor, Metode şi tehnici de analiză la nivel micro şi macroeconomic, Ed. Lux Libris, Braşov, 1997, pg. 31; 54 Marilena Mironiuc, Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, Ed. Junimea, Iaşi, 1999, pg. 220; 55 Toader Gherasim, Op. cit., vol. 2, pg. 50;

53

optim al producţiei qo va fi cel corespunzător căruia diferenţa dintre veniturile şi costurile totale este maximă. Ipotezele pe care se bazează acest model se referă la: - un cost variabil unitar constant (cv) în raport cu creşterea volumului producţiei ceea ce înseamnă că, indiferent de volumul fizic al producţiei vândute (qv), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind în schimb volumul total al acestora (Chv);

- un preţ unitar de vânzare constant (pv) indiferent de volumul produselor fizice vândute (qv), altfel spus, piaţa absoarbe toată producţia la acelaşi preţ.

Se disting trei situaţii, corespunzător a trei tipuri de întreprinderi, astfel: a) La întreprinderile monoproductive (fabrică un singur produs) pragul de rentabilitate în

unităţi fizice se determină cu relaţia:

mcvChf

cvpvChfqv pr =

−=

în care: qvpr = volumul fizic (critic) al producţiei vândute pentru a atinge pragul de rentabilitate;

pv – cv = marja asupra cheltuielilor variabile unitare (mcv) sau marja brută de acumulare pe unitatea de produs;

Se remarcă faptul că de cele mai multe ori se lucrează cu un nivel al preţului având mărimea: pv = cv(1 + m), în care m – marjă care dă posibilitatea întreprinzătorului să–şi recupereze inclusiv costurile fixe şi să obţină un profit normal, deşi, în cazul concurenţei imperfecte, volumul vânzărilor este dependent de nivelul preţurilor, între cele două mărimi existând un raport invers proporţional şi, se pune astfel problema determinării preţului la care capacitatea de producţie se va folosi, cel puţin la nivelul normal, ceea ce face necesară cunoaşterea funcţiei cererii (lucru care se întâmplă foarte rar).

Analiza stabilităţii profitului evidenţiază următoarele aspecte: - în qvpr întreprinderea nu degajă nici profit nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu atât

mai mare cu cât întreprinderea este mai aproape de punctul său critic. Când nivelul de activitate (Ca) se situează în vecinătatea punctului critic, o mică variaţie a cifrei de afaceri antrenează o mare variaţie a profitului;

- când qv < qvpr costurile depăşesc Ca, iar întreprinderea lucrează în pierdere; - când qv >qvpr costurile sunt compensate de o cifră de afaceri suficient de mare pentru a

degaja şi profit. Cu cât qv (producţia vândută) este mai mare faţă de acest punct critic, cu atât mai mult

profitul va creşte, înglobând marjele unitare brute aferente vânzărilor suplimentare (cheltuielile fixe sunt absorbite deja de vânzările realizate până la punctul critic).

Punctul de echilibru nu este un concept static, nu există un punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul. Acest lucru are în vedere următoarele elemente: cheltuielile fixe, repartizate asupra întregii producţii, fiind cu atât mai reduse pe unitatea de produs cu cât volumul producţiei este mai mare, vor fi recuperate prin vânzările iniţiale (vânzări realizate până la atingerea punctului critic).

În realitate însă, cheltuielile fixe nu prezintă o anumită constanţă pentru toate nivelurile de activitate, şi de aceea, chiar dacă costurile variabile respectă regula proporţionalităţii, modificarea costurilor totale determină apariţia unui nou prag de rentabilitate.

Totodată, în realitatea economică, preţul de vânzare nu poate rămâne constant, deoarece concurenţa oferă situaţii diverse. Astfel, în cazul scăderii cererii pe piaţă (neprevăzută de întreprindere), preţurile vor scădea. Acest fenomen va fi însoţit de întârzierea plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare cât şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli. Drept urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra o scădere semnificativă.

În consecinţă, va creşte nivelul pragului de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor. În cazul în care cererea de produse pe piaţă creşte,

54

preţurile şi implicit profitul vor creşte, determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa absciselor.

Pentru a determina pragul de rentabilitate în unităţi valorice (Capr), la întreprinderile monoproductive, se înmulţeşte pragul de rentabilitate în volum (qvpr) cu preţul de vânzare unitar (pv) obţinându-se următoarea relaţie:

prpr qvpvCa ×=

dar: Rmcvpv

mcv=×100 (%)

atunci: RmcvChfCa pr =

în care, Rmcv – rata marjei asupra costului variabil unitar. Potrivit ultimei relaţii, pragul de rentabilitate reprezintă valoarea cifrei de afaceri pentru care

suma cheltuielilor fixe este egală cu marja absolută asupra costului variabil. b) Pentru unităţile care produc şi comercializează o gamă variată de produse (poliproductive – celelalte ipoteze menţinându-se), calculele vor avea în vedere mărimi medii ce caracterizează întreg ansamblul, iar pragul de rentabilitate valoric pentru întreaga activitate a firmei, stabilit pe baza contului de profit şi pierdere, are următorul model:

(%)

)(MCV

absoluteChfCa pr =

în care: MCV(%) - rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale, la nivel de firmă;

100100(%) ×−

=×=Ca

ChvCaCa

MChvMCV

c) Pentru unităţile din sectorul de comercializare a mărfurilor, pragul de rentabilitate se determină în mod similar, luându-se în calcul toate cheltuielile unităţii, inclusiv costul mărfurilor vândute la preţul cu amănuntul. Particularităţile în stabilirea relaţiilor de calcul se referă la indicatorii utilizaţi diferiţi faţă de cei ai firmelor productive pentru că în acest sector de activitate nu se creează noi valori materiale, ci doar se sporeşte valoarea mărfurilor vândute. Dacă se are în vedere mecanismul specific de asigurare a profitului din adaosul comercial (Ac) cuprins în preţul de vânzare cu amănuntul, atunci pragul de rentabilitate se determină pe baza relaţiei56:

RE = 0 ⇒ Cht = Ca, unde: Cht = Cm + Chc, iar Ca = Cm + Ac unde: RE - rezultatul exploatării; Cm - costul de cumpărare al mărfurilor; Chc - cheltuiala

comerciantului, numită uzual cheltuiala de circulaţie; Ac - marja comercială (adaos comercial), adică valoarea pe care o adaugă comerciantul la

valoarea produselor achiziţionate pentru a fi revândute. Din relaţiile de mai sus rezultă: Cm + Chc = Cm + Ac ⇒ Chc = Ac Chc = Chv + Chf, Chv = Ca × Nchv Nchv – nivelul relativ al cheltuielilor variabile

,KCaAc ×= K - cota medie de adaos comercial (rata marjei comerciale) înlocuind Chc, Chv şi Ac în relaţia Chc = Ac rezultă:

Ca × Nchv + Chf = Ca K× ⇒ Ca× ( K - Nchv) = Chf În aceste condiţii cifra de afaceri prag va fi dată de relaţia:

56 D. Mărgulescu, M. Niculescu, V. Robu, Diagnostic economico-financiar, ED. Romcart, Bucureşti, 1994, pg. 244;

55

NchvK

ChfCa pr −=

Având în vedere că diferenţa ( K - Nchv) este rata marjei nete Rmn, adică marja negrevată de cheltuieli raportată la cifra de afaceri, ultima relaţie se mai poate scrie astfel:

mn

pr RChfCa =

Se observă că cifra de afaceri prag pentru întreprinderile din sfera distribuţiei creşte direct proporţional cu cheltuielile fixe şi scade atunci când creşte rata marjei nete. În procesul decizional, prezintă interes deosebit, stabilirea pragului de rentabilitate în zile, având semnificaţia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins (exemplu: dacă PRzile = 51 zile, înseamnă că cifra de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate a fost atinsă pe data de 20 februarie). Aceasta se stabileşte astfel:

365Pr ×=realizata

przile Ca

Ca

Acest model are o serie de ipoteze ideale cum ar fi: - cheltuielile variabile sunt proporţionale cu volumul producţiei, deci randamentele

factorilor de producţie sunt considerate constante. În realitate însă, numai o parte dintre cheltuielile variabile sunt proporţionale;

- veniturile totale sunt de asemenea, considerate liniare, ceea ce semnifică fie că produsele sunt de cerere infinit elastică fie că preţul este fix concurenţă pură şi perfectă);

- producţia este considerată absolut omogenă şi de serie mare şi nu prezintă modificări structurale importante. În ciuda acestor imperfecţiuni, graficul se constituie într-un instrument important de adoptare a unor decizii privind momentul alegerii unor investiţii de extindere sau de modernizare.

5.5.2. Modelul neliniar al pragului de rentabilitate

Modelul neliniar de analiză pleacă de la premisa mult mai realistă că în realitate costurile variabile nu evoluează strict proporţional cu evoluţia volumului producţiei, fie din raţiuni tehnice, fie din raţiuni financiare. Costurile variabile sunt funcţii crescătoare de volumul producţiei, dar este posibilă diminuarea costurilor variabile începând de la un anumit volum al producţiei şi, în consecinţă, costurile totale nu vor mai fi reprezentate grafic printr-o dreaptă. De asemenea, diminuarea preţului de vânzare poate provoca o creştere nonproporţională a volumului vânzărilor care, mai departe, determină întreprinderea să-şi utilizeze la maximum sau să-şi extindă capacitatea de producţie existentă, cu consecinţe asupra majorării costurilor variabile.

Acest model de reprezentare al pragului de rentabilitate pune în evidenţă amploarea şi sensul schimbărilor survenite în mărimea componentelor costului de producţie, corespunzător cu modificările intervenite în volumul total al producţiei.

Aşa cum am mai arătat, reprezentarea grafică evidenţiază două puncte de echilibru, unul inferior şi altul superior, un ”domeniu de rentabilitate” în care întreprinderea obţine profit dacă va vinde o cantitate din producţia sa care se situează între cele două puncte de echilibru. Cu alte cuvinte, rezultă că pentru ca o firmă să obţină profit maxim este necesar ca producţia sa, ca nivel optim, să fie cuprinsă între două limite (qpr1 ,qpr2) care desemnează nivelurile critice aferente celor două puncte de echilibru (Pr1, Pr2). Pentru a realiza acest volum optim al producţiei este nevoie de o capacitate de producţie de o anumită mărime ce defineşte dimensiunea optimă a firmei.

Criteriul considerat în acest model este cel al maximizării profitului în ipoteza neliniarităţii funcţiei costului variabil, lucru realizabil atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal.

Un alt avantaj al acestui model - comparativ cu modelul liniar - îl constituie marcarea precisă a punctului de echilibru Pr2 care indică mărimea optimă a volumului producţiei - şi, implicit al desfacerilor - pentru care firma îşi maximizează profiturile.

În cazul modelului liniar, profitul maxim obtenabil - reprezentat de suprafaţa încadrată între dreapta corespunzătoare venitului şi cea corespunzătoare costului total - pare a fi limitat doar de

56

capacitatea de producţie instalată, adică de cantitatea şi calitatea mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă, în care s-au materializat investiţiile iniţiale.

În realitate, atingerea şi menţinerea - pe perioade mai îndelungate de timp - a acestei limite, are ca efect o creştere substanţială a costurilor de producţie, existând riscul, ca la un moment dat firma să înregistreze pierderi financiare.

Justificarea rezidă - la nivelul producătorului - în creşterea inerentă, atât a cheltuielilor de întreţinere şi de reparaţii, cât şi salariilor directe şi indirecte, proporţional cu efortul suplimentar făcut (regimul intensiv de utilizare al mijloacelor de producţie conducând la căderi accidentale mai frecvente, intervenţii preventive - efectuate la perioade mai scurte de timp - de reglare şi de întreţinere a utilajelor; stimularea materială a personalului în vederea creşterii productivităţii muncii, sau a efectuării de ore şi/sau schimburi suplimentare etc.).

Un alt aspect, deloc de neglijat, este conferit şi de modificările intervenite în mediul exogen, reprezentat de piaţă, mai ales în condiţiile existenţei unei puternice concurenţe.

Schimbarea raportului cerere-ofertă, în detrimentul celei din urmă (cerere inferioară ofertei), va conduce la scăderea preţurilor practicate pe piaţă, utilizare incompletă a capacităţii de producţie, a factorilor de producţie, etc. Consecinţa va fi, evident, diminuarea marjei brute de contribuţie la profit, în condiţiile menţinerii constante a costului de producţie.

Rămânând însă cu analiza numai în sfera de influenţă a producătorului, evidenţierea punctului Pr2 semnifică nivelul maxim până la care se poate angaja firma în dezvoltarea propriei activităţi de producţie/desfacere, asigurându-şi în acest mod, obţinerea maximului de profitabilitate în raport cu investiţia făcută şi marchează sfârşitul zonei de profitabilitate maximă a firmei. Altfel formulat, activitatea firmei va înregistra profit, atât timp cât costul marginal este inferior venitului marginal.

Panta descărcătoare a dreptei ce reprezintă venitul marginal, este motivată fie de diminuarea marjei brute de contribuţie la profit - datorită creşterii costului marginal odată cu sporirea volumului producţiei sau al desfacerilor – fie ca urmare a scăderii preţului de desfacere, în ideea de a prelungi durata de viaţă comercială a unui produs.

Această ultimă observaţie, împreună cu trăsătura definitorie a costurilor fixe (periodice)- şi anume aceea de a putea fi considerate constante pe anumite perioade de timp – impune reluarea calculelor şi a analizei pragului de rentabilitate, ori de câte ori survin modificări ale factorilor endogeni şi/sau exogeni. Doar în acest fel se pot obţine informaţiile, precise şi corecte, necesare luării de decizii - prompte şi eficiente – privind costurile şi preţurile.

Cele două modele ale pragului de rentabilitate, au calitatea de a se completa reciproc, oferind informaţii deosebit de importante în procesul de control al costurilor, informaţii care nu ar putea fi fumizate printr-o abordare separată şi unilaterală. În sprijinul acestei idei, se va prezenta, succint, o variantă hibridă a celor două modele, întâlnită în literatura de specialitate ca „diagrama nivelelor critice", sau metoda “venitului marginal”57.

În concordanţă cu această reprezentare grafică, noţiunea de venit marginal poate fi definită, fie ca suma cheltuielilor constante şi a profiturilor, fie ca diferenţa dintre valoarea vânzărilor efectuate şi costurile variabile, reclamate de realizarea respectivului volum al desfacerilor. Punctul critic va apare la intersecţia dreptei profiturilor (B) cu dreapta corespunzătoare costurilor fixe. În punctul critic, valoarea venitului marginal va fi egală cu cea a costurilor fixe.

Utilizarea diagramei nivelelor critice - asigură o eficienţă deosebită şi o relevanţă maximală în analiza profitabilităţii firmelor, ce manifestă preocupări în desfăşurarea de activităţi multiple şi caracterizate de ponderi diferite în ansamblul afacerii.

Astfel, odată cu creşterea gradului de diversificare al unei afaceri se pune problema disocierii produselor - sau a serviciilor - care aduc profit, de cele care sunt nerentabile.

Prin prisma faptului că diferitele produse sau servicii reclamă investiţii specifice (în echipamente, utilaje şi instalaţii, număr de angajaţi, nivel de pregătire profesională al acestora, volum de muncă necesar etc.), se impune efectuarea unei compartimentări pe produse a activităţilor şi o alocare cât mai exactă a costurilor fixe pe obiecte de fabricaţie. 57 Gabriel P. Luca, Neculai Olaru, Elemente de management financiar, Editura Dosoftei, Iaşi,1994;

57

Într-o asemenea situaţie capătă semnificaţie şi devin operante două noţiuni noi: centrele de cheltuieli şi centrele de profit.

Prin intermediul acestora se defineşte divizarea întregii afaceri în activităţi specifice, la nivelul cărora impactul cheltuielilor deja efectuate şi al creşterii costurilor viitoare, poate fi uşor identificat şi planificat. Cu alte cuvinte, devine posibilă realizarea unei asocieri clare a investiţiilor precedente cu trecutul şi a celor de perspectivă cu viitorul.

Principalele elemente ce prezintă relevanţă în alocarea pe centre a costurilor fixe sunt: - suprafeţele productive - separate pe procese sau pe activităţi - care includ: chiriile sau

ratele împrumuturilor efectuate pentru clădiri; cheltuielile de întreţinere ale acestora; cheltuielile cu iluminatul, încălzirea şi curăţenia etc.

- valoarea utilajelor şi a instalaţiilor - ce include, în esenţă, amortizarea, întreţinerea-repararea şi alte costuri asociate bunei funcţionări.

Pe baza considerentelor menţionate privind alocarea costurilor fixe pe tipurile de produse realizate, se asigură compartimentarea afacerii pe centrele de cheltuieli şi centre de profit. În situaţia în care disocierea se extinde şi la alocarea unui departament din cadrul structurii organizatorice a firmei - conform metodei de conducere pe produse - al cărui manager va deveni direct răspunzător de controlul costurilor la nivelul respectivului centru, atunci se poate vorbi chiar de un centru de control al bugetului.

5.5.3. Avantajele şi limitele utilizării pragului de rentabilitate Avantaje Utilizarea celor două nivele ale pragului de rentabilitate şi a diagramei nivelelor critice oferă

două mari categorii de informaţii: I . informaţii – şi, în acelaşi timp, principii - ce ţin regulile de bază ale profitabilităţii oricărei

activităţi economice şi anume: - o firmă care nu produce, înregistrează pierderi financiare egale cu cheltuielile sale fixe

totale; - pentru perioade limitate de timp o firmă poate supravieţui, dacă veniturile sale brute sunt

cel puţin egale cu valoarea costurilor variabile totale (deci, preţul de vânzare trebuie să fie cel puţin egal cu cheltuielile variabile unitare);

- acceptarea unor contracte ale căror comenzi însumate nu angajează capacitatea de producţie instalată, la a realiza un volum de producţie superior primului punct de echilibru (PEI), este echivalentă cu a lucra fie în pierdere, fie cu profit zero;

- zona de maximă profitabilitate, în raport cu investiţia făcută într-o afacere, este cuprinsă între volumele de producţie corespunzătoare celor două puncte de echilibru (PE1 şi PE2); această zonă corespunde intervalului în care curba costului marginal este situată sub dreapta venitului marginal;

- cu cât volumul producţiei depăşeşte mai mult punctul de echilibru (PE2), cu atât mai mari vor fi şi pierderile financiare, diminuându-se astfel, în mod corespunzător, profitul obţinut până la acel punct; decizia de a se proceda la o asemenea sporire a volumului producţiei, poate fi justificată - numai în cazul firmelor puternice - de adoptarea unei strategii agresive de piaţă, cu scopul penetrării şi al acaparării zonelor tradiţionale de desfacere ale concurenţei.

- utilizarea în determinarea riscului operational .............................................. II. informaţii cu caracter specific, ce evidenţiază consecinţele eventualelor modificări -

dorite, sau impuse de mediul extern - ale componentelor structurii costului, a preţului sau a producţiei, cum ar fi:

- deplasarea punctului de echilibru (punct critic), ca urmare a modificării, separat, a cheltuielilor fixe, a celor variabile sau a preţurilor de vânzare;

- deplasarea punctului de echilibru, prin efectuarea de modificări combinate: Chv şi Chf, Chv şi pv ; Chf şi pv sau Chv, Chf şi pv;

- influenţa modificării structurii de producţie, asupra costului de producţie şi a venitului brut. Alte avantaje - cu caracter general - conferite de analiza pragului de rentabilitate şi a

diagramei nivelelor critice, rezidă în:

58

- caracterul de instrument relevant de informare şi decizie, la nivelul conducerii superioare, de urmărire şi control - a cheltuielilor şi a realizărilor - la nivelul conducerii operative;

- prezentarea şi înţelegerea eficientă a corelaţiilor existente între cheltuieli şi venituri; - posibilitatea diferenţierii profiturilor realizate ca urmare a volumului activităţii, de cele

obţinute ca rezultat al eficienţei acesteia; - asocierea clară a costurilor variabile la diferitele bunuri realizate, costurile fixe nemaifiind

considerate ca nemijlocit legate de producerea lor; - posibilitatea elaborării unor norme de control a activităţii de producţie, caracterizate prin

conciziune şi claritate, tocmai datorită renunţării la repartizarea cheltuielilor fixe pe articole de fabricaţie;

- depistarea produselor sau a activităţilor care nu sunt rentabile şi identificarea posibilităţilor de creştere a profiturilor. Limite Limitările58 analizei cost – volum de activitate – profit (CVP) pot apărea din cauză că analiza este operaţională pe termen scurt, este o “aproximare pe termen scurt a relaţiei dintre cost-volum de activitate-profit”. Analiza este limitată la termen scurt pentru că în acest interval cheltuielile pot fi separate în variabile şi fixe iar ipotezele de lucru cu aceste concepte sunt valide doar pe termen scurt astfel:

- delimitarea costurilor în variabile şi fixe este o operaţiune destul de greu de realizat ca urmare a faptului că criteriile de delimitare a lor sunt uneori pur convenţionale.

- costul variabil unitar poate fi considerat constant, pe termen scurt, firma bazându-se pe o tehnologie constantă şi eficientă, un mediu stabil, lipsit de incertitudini, cu preţuri de achiziţie a resurselor constante. Pe termen lung aceste costuri tind să se schimbe devenind variabile, ca răspuns la schimbările intervenite în activitatea întreprinderii (în strategiile şi politicile sale). - cheltuielile fixe totale râmân constante pe termen scurt pentru că, în realiate, mai ales în strategiile de creştere/dezvoltare, extinderea capacităţilor de producţie determină creşterea cheltuielilor fixe.

Analiza CVP este de asemeni limitată de faptul că este doar o aproximare a relaţiilor subliniate, pentru că, atunci când se estimează comportamentul costului, ecuaţia costului nu reprezintă perfect comportamentul costului actual. Orice eroare în ecuaţia costului se va răsfrânge direct în estimările profitului. Modelul poate fi desigur îmbunătăţit, prin ajustarea erorilor datorate aproximării şi o determinare a ecuaţiei costurilor cu mai mare acurateţe. Cu toate acestea modelul CVP rămâne un instrument de bază59 care permite managerilor să răspundă la întrebarea “dar dacă” cu rapiditate şi uşurinţă şi este o tehnică folositoare pentru stabilirea unor planuri iniţiale. Se adaugă la aceasta şi faptul că permite analiza impactului structurii activelor fixe (şi mărimea aferentă amortizării) asupra profitabilităţii firmei60.

În fond relaţia venituri – cost – profit nu face altceva decât să impună restricţii asupra modului în care trebuie gestionată firma într-o ramură economică dată, pentru a realiza competitivitatea.61

5.5.4. Riscurile asociate afacerii; Relaţia rentabilitate - risc Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijind cuplul rentabilitate

- risc. Noţiunea de risc este inseparabil legată de cea de rentabilitate. Rezultatul unei întreprinderi este influenţat de factorii aleatorii care intervin în activitatea de aprovizionare, producţie şi desfacere ce induc un anume risc al activităţii economice, tradus, în general, prin variabilitatea

58 Shane Moriarity, Carl P. Allen, Cost Accounting, 2nd edition, Jonh Wiley & Sons, New York, 1986, pg. 158; 59 Martin Howard............................................................................................................................................. 60 Daniel Manaţe, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate, Institutul Român de Cercetări în evaluare, Bucureşti, 2002, pg. 240; 61 Dan Voiculescu, Competitivitatea, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pg. 57;

59

rezultatului. Astfel, variabilitatea rezultatului este cu atât mai stăpânită cu cât se manifestă un grad mai mare de flexibilitate”62.

Noţiunea de risc este substituită cel mai adesea cu noţiunea de flexibilitate definite prin capacitatea întreprinderii de a se adapta şi a răspunde eficient la schimbările de mediu.

Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilităţii conduce la concluzia că cele două aspecte nu sunt independente. Rentabilitatea trebuie apreciată în funcţie de riscul suportat şi invers, deoarece întreprinderile nu-şi asumă un risc decât în funcţie de rentabilitatea pe care o speră. De altfel, în “teoria economică este tot mai frecvent acreditată ideea că echilibrul financiar este respectat dacă rentabilitatea unei întreprinderi compensează riscul asumat, risc dependent în mod egal de factori economici şi de politica financiară a firmei”.63

În funcţie de formele pe care le îmbracă riscul, problematica analizei acestuia poate fi structurată astfel:

- analiza riscului economic (de exploatare): - analiza riscului financiar; - analiza riscului de faliment.

Levierul de exploatare şi riscul economic Gradul de sensibilitate al rezultatului economic face din fiecare firmă o investiţie mai mult

sau mai puţin riscantă64. Riscul economic reprezintă incapacitatea firmei de a se adapta la timp cu cel mai mic cost la

variaţiile mediului, exprimând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare65 (coeficient de elasticitate a rezultatului în raport cu volumul de activitate – levier de exploatare66 - Le) sau, cu alte cuvinte, exprimă variaţia relativă (%) a rezultatului exploatării (Re) în raport cu variaţia relativă (%) a volumului producţiei (Qf) sau a cifrei de afaceri (Ca) .

100100

−−

=ΔΔ

=ICaIR

ICaIR

Le ee

Semnificaţia lui este de procent de variaţie a rezultatului exploatării la o modificare cu 1% a volumului producţiei sau cifrei de afaceri, riscul de exploatare manifestându-se atunci când la creştere cu 1% a volumului producţiei sau cifrei de afaceri îi corespunde o creştere sub 1% a rezultatului.

Riscul nu depinde numai de factorii generali (preţ de vânzare, cost, cifră de afaceri), ci şi de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor faţă de volumul de activitate. Riscul activităţii economice sau riscul de exploatare “prezintă de fapt riscul legat de încetinirea randamentelor de exploatare (de producţie). El depinde în mod esenţial de gruparea cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile şi corecta lor determinare”.67

În materie de analiză a riscului specialiştii68 consideră că există două variabile esenţiale care provoacă cea mai mare sensibilitate a indicatorilor de rezultat şi care trebuie atent studiate, respectiv structura costurilor şi structura financiară a firmei. Structura costurilor este susceptibilă să

62 Paraschivescu, M.D, Păvăloaie, W., Metode de contabilitate şi analiza financiară, Ed. Neuron, Focşani,1994, p.534 63 Mărgulescu, D.,Niculescu,M.,Robu, V.Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994,p.239 64 Mircea Coşea, Luminiţa Nastovici, Evaluarea Riscurilor, metode şi tehnici de analiză la nivel micro şi macroeconomic, Editura Lux Libris, Braşov, 1997; 65 Cohen, E., Analyse financiere, Les Editions d`Organisation, Paris, 1995, pg. 295; 66 În fizică, efectul de levier implică utilizarea unei pârghii pentru a ridica un obiect greu, folosind o forţă minimă. În politică, oamenii care beneficiază de “efect de levier” pot să realizeze foarte multe, numai printr-un simplu cuvânt. În terminologia de afaceri, un efect de levier operaţional ridicat înseamnă – dacă se consideră toate celelalte elemente constante – că o modificare relativ mică a cifrei de afaceri, va duce la o modificare importantă a profitului de exploatare. 67 Păvăloaie,W., Paraschivescu, M.D., Cojocaru, C, Analiza financiară şi metode de politică economică În societăţile comerciale, Ed. Neuron, Focşani, 2004; 68 Stancu I., Finanţe,Teoria pieţelor financiare, Finanţele întreprinderilor, Analiză şi gestiune financiară,Ed. Economică, Bucureşti, 1996;

60

constituie cauza apariţiei riscului economic sau de exploatare, iar structura financiară a firmei poate să genereze, în anumite condiţii, riscul financiar.

Relaţiile dintre costurile fixe, costurile variabile şi beneficiu (profit) sunt puse în evidenţă prin analiza punctului critic (punct mort, prag de rentabilitate) care constituie un important instrument în analiza riscului. Conform analizei cost- volum – profit, Le poate fi determinat în funcţie de marja asupra cheltuielilor variabile unitare (mcv = pv - cv) şi de volumul de activitate (qv):

Ipoteze de lucru: marja pe cost variabil şi cheltuielile fixe constante

010011 , ChfChfcvpvmcvcvpv =−==− , 0=ΔChf

0

00

0

0

00

00

00

0

00

010

00

0101

0

0000

00001111

0

00000

0000011111

0

0

010

0

0

0

)()()(

)()(

)()(

)1(

e

e

e

e

ee

e

RChfR

RMChv

ChfMChvMChv

qvqv

ChfMChvqvmcv

qvqv

Chfqvmcvqvqvmcv

qvqv

ChfqvmcvChfChfqvmcvqvmcv

qvqv

ChfcvpvqvChfcvpvqvChfcvpvqv

qvqv

ChfcvqvpvqvChfcvqvpvqvChfcvqvpvqv

qvqv

RRR

qvqv

RR

qvqv

RR

Le

+==

−=

Δ×

−Δ×

=

=Δ

×−×−

=Δ

×−×

−−×−×=

=Δ

×−−

+−−−−=

=Δ

×−×−×

−×−×−−×−×=

=Δ

×−

=Δ

×Δ

=Δ

Δ

=

MChv = marja absolută asupra cheltuielilor variabile totale care trebuie să acopere

cheltuielile fixe şi să degajeze profit (Re +Chf), Din această relaţie rezultă că pentru un nivel al producţiei dat (aceeaşi Ca), levierul de

exploatare este cu atât mai mare şi deci şi riscul de exploatare este mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari. Firma cu cheltuieli fixe mai mari este mult mai riscantă şi mai puţin flexibilă la variaţia pieţei. Din acest motiv ea trebuie să ofere acţionarilor săi o rată de rentabilitate financiară mai ridicată: rentabilitate economică plus o primă de risc. În concluzie, levierul exploatării este determinat atât de mărimea cheltuielilor fixe, cât şi de poziţia cifrei de afaceri în raport cu pragul de rentabilitate.

Prin prisma pragului de rentabilitate aprecierea riscului de exploatare cu ajutorul levierului de exploatare (Le) sau coeficientul de elasticitate ( 1e ) presupune următorul raţionament:

Ipoteze de lucru:

RMChvRMChvRMChvChfChfChf

===Δ=

01

01 0,

în care =RMChv coeficientul marjei asupra cheltuielilor variabile (MChv) în Cifra de afaceri

ChvRCaChv

CaCa

CaMChv

CaChvCaRMChv −=−==

−= 1

ChvR – reprezintă coeficientul cheltuielilor variabile în totalul cifrei de afaceri, adică raportul:

CaChvChvR =

61

0

100100

)2(

CaCa

RR

ICaIR

Le eo

e

e

Δ

Δ

=−−

= , în care:

ChfRMChvCaChfChvRCaChfChvRCaCaChfChvCaRe −×=−−=−×−=+−= )1()(

( )

pr

e

ee

e

e

CaCaCa

RMChvChf

Ca

Ca

ChvRChf

Ca

Ca

ChvRChf

CaChvR

ChvRCaCa

CaChfChvRCa

ChvRCa

CaCa

ChfChvRCaChvRCaCa

CaCa

ChfChvRCaChfChvRCaChfChvRCa

CaCa

ChfChvRCaCaChfChvRCaCaChfChvRCaCa

CaCa

ChfChvCaChfChvCaChfChvCa

CaCa

RRR

CaCa

RR

Le

−=

=−

=

−−

=

−−−

−=

Δ×

−−−Δ

=

=Δ

×−−−×−

=Δ

×−−

+−−−−=

=Δ

×−×−

−×−−−×−=

=Δ

×−−

−−−−−=

Δ×

−=

Δ×

Δ=

0

0

00

0

00

0

00

00

00

0

00

010

000

000111

0

0000

00001111

0

000

0001110

0

010

0

1)

1)(1(

)1()1(

)1(

)1()1()(

)1()1()1(

)()(

)(

Această relaţie dovedeşte dependenţa riscului economic de variaţia cifrei de afaceri şi de

poziţia ei faţă de pragul de rentabilitate. Cu cât cifra de afaceri realizată este mai îndepărtată de pragul de rentabilitate, cu cât indicatorul de poziţie relativ şi absolut este mai mare, cu atât coeficientul de elasticitate este mai mic iar firma mai puţin riscantă. În apropierea pragului de rentabilitate elasticitatea rezultatului exploatării este mai ridicată iar riscul de exploatare sporit.

Le = Le(1) = Le(2) Evaluarea riscului de exploatare pornind de la modelul pragului de rentabilitate se poate face

şi astfel:69 (1) calculând rata (pragului de rentabilitate) care exprimă direct riscul de exploatare (RPr)

100PrPr ×=

realizataCaCaR

Cu cât această rată este mai mare, cu atât riscul va fi mai mare şi invers. (2) calculând indicele de securitate (Is), care evidenţiază marja de securitate de care dispune firma:

realizata

realizatas Ca

CaCaI Pr−

=

Marja de securitate a firmei va fi cu atât mai mare cu cât indicele este mai mare. (3) calculând “indicatorul de poziţie” faţă de pragul de rentabilitate, exprimat atât în

mărimi absolute(α), cât şi în mărimi relative(α’), cu relaţiile: α = Carealizata – CaPr

Pr

Pr'

CaCaCarealizata −

=α

69 S. Ballada, Qutils et mecanismes de gestion financiere, Maxima, Paris, 1992, pag. 225;

62

Poziţia absolută (α) denumită şi flexibilitate absolută evidenţiază capacitatea firmei de a-şi adapta producţia la cerinţele pieţei. Cu cât acest indicator e mai mare, cu atât flexibilitatea firmei este mai ridicată, iar riscul economic este mai redus.

Indicatorul de poziţie în mărime relativă, având ca bază de calcul variaţia absolută a cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate (α’) se mai numeşte şi “coeficient de volatilitate”. El are aceeaşi valoare informaţională ca şi indicatorul absolut şi înregistrează valori mari atunci când riscul este minim.

Studiile arată că firmele se pot găsi în următoarele situaţii70: - instabilă, când cifra de afaceri realizată se situează cu până la 10% peste pragul de

rentabilitate; - relativ stabilă, când cifra de afaceri este cu 20% mai mare decât cea corespunzătoare

pragului de rentabilitate; - confortabilă, când cifra de afaceri depăşeşte pragul de rentabilitate cu mai mult de 20% Se poate aprecia astfel că riscul economic depinde de următorii factori:71

- variabilitatea cererii; riscul economic este mare în condiţiile unei cereri instabile - variabilitatea preţului de vânzare; firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe

caracterizate de fluctuaţii însemnate, sunt expuse unui risc economic mai ridicat, comparativ cu firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe stabile;

- variabilitatea costului întrărilor (aprovizionărilor) în sensul că firmele care se aprovizionează la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat.

-capacitatea de a ajusta preţurile produselor la costurile intrărilor. Astfel, cu cât capacitatea firmei de a ajusta preţul produselor la modificarea costului de producţie este mai mare, cu atât nivelul riscului economic este mai scăzut;

- ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor firmei; dacă cheltuielile fixe deţin o pondere însemnată în valoarea cheltuielilor totale şi nu se pot diminua pe măsură ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat.

Analiza riscului financiar Acest risc priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare72 a activităţii.

Capitalul propriu (o parte a acestuia) împreună cu creditele (a căror proporţii variază), asigură resursele necesare procurării unui activ economic: un utilaj, o linie tehnologică, etc. Prin utilizare, exploatare, acesta degajă un rezultat economic. La rândul său acest rezultat se va împărţi între protagonişti, acţionarii îşi însuşesc beneficiul ce conţine şi impozitul, iar cealaltă parte, sub forma dobânzii, este folosită pentru remunerarea celor ce au acordat creditele.

Dacă afacerea este finanţată exclusiv din capitaluri proprii nu comportă nici un risc financiar. Riscul financiar apare în momentul apelării la credite pentru a finanţa o activitate care implică cheltuieli financiare şi influenţează rentabilitatea întreprinderii şi exprimă sensibilitatea rezultatului curent înainte de deducerea impozitului pe profit (Ri) la o modificare prealabilă a rezultatului exploatării (Re).

Impactul politicii financiare asupra performanţelor întreprinderii, nevoia de estimare a riscului atras de folosirea capitalului împrumutat în derularea activităţii întreprinderii, au dat naştere teoriei cunoscută sub denumirea de efect de levier financiar. În principiu, levierul financiar prezintă efectul îndatorarii asupra ratei rentabilităţii capitalului propriu.

Analiza riscului financiar se poate face după o metodologie similară celei prezentate la riscul de exploatare. Singura extraie o reprezintă faptul că se impune luarea în calcul a cheltuielilor financiare (dobânzi) care la un nivel dat de activitate (pentru o nevoie de capital dată), sunt considerate cheltuieli fixe.

70 Vernimment P., Finance d’entreprise, Analyse et gestion, Ed Dalloz, Paris, 1988; 71 Mihaela Onofrei, Op. Cit, cap. 3, pg. 17 72 Silvia Petrescu, Op. cit., pg. 223;

63

Coeficientul de elasticitate ( 2e ) sau coeficientul efectului de levier financiar (Lf) caracterizează riscul financiar şi exprimă sensibilitatea rezultatului curent (Rc) înainte de deducerea impozitului pe profit la o modificare prealabilă a rezultatului exploatării (Re) prin luarea în calcul a cheltuielilor financiare( 001 =−=Δ infinfin ChChCh - nivelul cheltuielilor financiare rămâne neschimbat la variaţiile rezultatului exploatării).

00

00

00

0

00

0

0

0

0

fine

e

e

e

fine

e

e

e

fine

fine

e

e

c

c

e

e

c

c

ChRR

RR

ChRR

RR

ChRChR

RR

RR

RR

RR

Lf−

=Δ

×−Δ

=Δ

×−

Δ−Δ=

Δ×

Δ=

Δ

Δ

=

în care: Rc = Re – Chfin (veniturile financiare se presupun a fi egale cu 0)

Coeficientul de elasticitate e3 măsoară sensibilitatea rezultatului net (Rn) la variaţia rezultatului curent înainte de impozitare (Ri) (unde i este cota de impozit pe profit):

1)1()1(

3 =Δ

×−−Δ

=Δ

Δ

=i

i

i

i

i

i

n

n

RR

iRiR

RR

RR

e

Se constată că e3 nu are nici o influenţă asupra coeficientului de elasticitate global. Deoarece e3 = 1, coeficientul efectului de levier combinat (CELC), care reflectă mărimea

contabilă a riscului global, apare ca o „compunere" a efectului de levier al exploatării cu efectul de levier financiar. CELC = CELF ×CELE, şi înlocuind obţinem:

finefine

e

ChRMCV

CaCaCa

ChRR

CELC−

=−

×−

=Pr

Coeficientul de elasticitate global, ca rezultantă a efectelor celor două structuri (operaţională şi financiară) evidenţiază impactul celor două categorii de costuri fixe (structurale şi financiare) asupra transformărilor cifrei de afaceri în profit curent (înainte de impozit). Luarea în calcul a cheltuielilor financiare, care la un nivel dat de activitate (alocare de capital împrumutat) sunt considerate fixe, conduce la determinarea unui prag de rentabilitate global, conform relaţiei:

mcv

fing R

ChChfCa

+=Pr

Poziţia relativă a agentului economic în raport cu punctul critic global αPrg se stabileşte astfel:

g

grealizatag Ca

CaCa

Pr

PrPr

−=α

În concluzie, cu cât coeficientul de elasticitate global va fi mai ridicat, cu atât mai mare va fi riscul. Un raport ridicat semnifică faptul că unei diminuări date a cifrei de afaceri (fără taxe) îi corespunde o diminuare mai importantă a rezultatului net (variaţia fiind exprimată în procente).

Noţiunea de risc este importantă nu numai pentru aprecierea performanţelor întreprinderii pe plan economic ci şi pentru alegerea celor mai eficiente măsuri privind finanţarea creşterii sale economice, deoarece pragul de rentabilitate realizează joncţiunea dintre strategia industrială şi cea financiară. Dacă întreprinderea este într-o situaţie dificilă, strategia financiară ce trebuie adoptată constă în reducerea pragului de rentabilitate făcându-se apel la capitalurile proprii pentru finanţarea investiţiilor şi nu la angajarea de noi credite care, sporind nivelul cheltuielilor fixe cu cuantumul dobânzilor, majorează pragul de rentabilitate. Din contră, dacă piaţa lasă să se întrevadă o relansare a activităţii, deci o sporire substanţială a cifrei de afaceri, întreprinderea poate să recurgă la credite noi, ca surse suplimentare pentru actul investiţional, care vor ridica nivelul punctului critic fără consecinţe negative, întrucât volumul de activitate va înregistra o creştere mai accentuată.

64

Analiza riscului de faliment (de insolvabilitate) În afară de riscul de exploatare care poate fi limitat şi redus prin decizii financiar-contabile

corecte legate de reducerea levierului de exploatare prin variabilizarea unor cheltuieli fixe (reducerea stocurilor, dezin-vestire) şi de riscul financiar prin asigurarea unei structuri financiare optime, companiile în dificultate se confruntă cu riscul de faliment73.

Riscul de faliment (insolvabilitate) exprimă posibilitatea de apariţie a incapacităţii de onorare a tuturor obligaţiilor scadente ca urmare a încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare şi neacoperite care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor și afectează averea proprietarilor prin diminuarea până la valori negative a situaţiei nete, ceea ce constituie riscul de insolvabilitate asumat.

Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate, reducerea marjelor și a ratelor de rentabilitate, probleme specifice de trezorerie, de management economic și financiar (erori manageriale, neglijenţă, incompetenţă, fraudă), insuficienţa capitalului, grad ridicat de îndatorare, precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi, reducerea pieţelor de desfacere, blocajul în lanţ ş.a.

”Fără îndoială motivul cel mai răspândit al eșecului unei firme este un anumit tip de incompetență managerială. Desigur, sunt multiple motivele pentru care companiile înregistrează eșec dar managementul inadecvat este principala cauză a problemelor”74.

Riscul de faliment interesează atât investitoriil potenţiali cât şi managementul firmei ceea ce a determinat preocupări în elaborarea unor metode de predicţie a riscului de faliment, pornind de la o grupare de rate strâns corelate cu starea de sănătate sau cu cea de slăbiciune firmei care pot indica intrarea acesteia în crize care premerg falimentului.

Riscul de faliment poate fi analizat sub următoarele aspecte esenţiale pentru procesul

decizional:. • analiza statica a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial ; • analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor ; • analiza funcţională a riscului de faliment ; • analiza strategică a riscului de faliment.

Analiza statică a riscului de faliment pe baza bilanţului patrimonial Riscul de faliment estimează probabilitatea ca o firmă să înregistreze pierderi şi în

consecinţă, să fie în imposibilitatea de a-şi onora clienţii şi băncile care i-au acordat credite (firma să fie insolvabilă).

Principalele instrumente operationale la care se recurge în analiza financiară pentruinvestigarea riscului de faliment sunt fondul de rulment și ratele de solvabilitate. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente a căror realizare condiţionează continuarea activităţii, orice dereglare privind achitarea obligaţiilor generând prejudicii așa încât menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune întreprinderii în mod

73 Prelucrat după Gheorghe Holt, Riscul de faliment – punct central în diagnosticul financiar contabil, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 3/2009, pg. 321; 74 Edward I. Altman, Edith Hotchkiss, Corporate Financial Distress and Bankruptcy: Predict and Avoid Bankruptcy, Analyze and Invest in Distressed Debt, John Wiley & Sons, Inc., New Jersey, 2006, pg. 13;

65

curent. Asigurarea obiectivului de solvabilitate constituie așadar condiţia financiară de supravieţuire.

Analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment financiar, acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung si scurt, precum si ratele de solvabilitate – lichiditate.

Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor Aplicarea metodei scorurilor presupune plasarea unei întreprinderi într-o anumită categorie

în funcţie de valoarea unui indicator discriminant “Z” (numit de obicei scor Z), alcătuit ca o combinaţie liniară de ,,n″ rate ponderate cu un coeficient de importanţă a ratei ,,a ″75:

i

n

ii XaZ ×= ∑

=1

unde: Z = indicatorul discriminant (scor); a = coeficientul de importanţă; X = rata; i =1- n - numărul ratelor.

Distribuţia diferitelor scoruri permite distingerea întreprinderilor sănătoase de cele în dificultate. Sunt operaționale următoarele modele bazate pe metoda scorurilor A. Şcoala anglo-saxonă 1. Modelul Beaver (1966) 2. Modelele dezvoltate de Altman 3. Modelul Edmister (1972) 4. Modelul Diamond (1976) 5. Modelul probabilistic al lui Deakin (1977) 6. Modelul Springate (1978) 7. Modelul Koh şi Killough (1980) 8. Modelul Ohlson (1982) 9. Studiul Zavgren (1983) 10. Modelul Fulmer (1984) 11. Modelul Koh (1992) 12. Experienţa japoneză. Modelul Shirata (1999) 13. Metodologia „credit-men“ sau „security-analysis“ B. Şcoala continentală 1. Modelul Yves Collongues (1976) 2. Modelul Conan şi Holder (1979) 3. Modelul Centralei bilanţurilor din Banca Franţei 4. Modelul Creditului Comercial Francez (CCF) 5. Modelul Contabililor Agreaţi (CA Score – 1987) 6. Funcţia Scor AFDCC 2 (1999) C. Şcoala românească 1. Modelul Mânecuţă şi Nicolae (1996) 2. Modelul B – Băileşteanu (1998) 3. Modelul I – Ivonciu (1998) 4. Modelul I. Anghel (2002) 3. Modelul Mironiuc-Robu (2011)

75 Alexandru Căruntu, Management financiar, suport de curs, Editura Academica Brîncuşi ,Târgu Jiu, pg. 53;

66

1) Modelul Altman a fost dezvoltat în anul 1968 de către Edward I. Altman fiind de-a lungul anilor continuu adaptat și perfecționat (1983, 1993).76 A treia ediție a lucrării sale fundamentale "Corporate Financial Distress and Bankruptcy" a fost tipărită în 2006.

Funcția de bază are 5 rate și utilizează 8 variabile din situațiile financiare ale companiilor.

(1) 54321 999,06,03,34,12,1 XXXXXZ ×+×+×+×+×=

în care:

XI = capital de lucru (fond de rulment) / total activ - este considerat un bun test pentru detectarea problemelor. O firmă cu capital de lucru

negativ este probabil să aibă probleme la acoperirea obligațiilor sale pe termen scurt, deoarece nu există active circulante pentru a acoperi aceste obligații (așa cum impun regulile de echilibru financiar). Prin contrast, o firmă cu capital de lucru pozitiv are rareori probleme cu plata facturilor sale.77

X2 = profit reinvestit / total activ - acele firme care au indicatorul „rezerve(profit reinvestit aflat în reezerve)/total active”

mare au finanţat activele lor prin reţineri din profit la rezerve, utilizând un volum mic de surse atrase.

X3 = profit înaintea plaţii impozitului şi a dobânzilor(rezultatul exploatării) / total activ - măsoară productivitea activelor firmei, independent de gradul de îndatorare sau nivelul

de impozitare. Existenţa/continuitatea firmei depinde de puterea de câştig a acesteia,prin urmare acest indicator apare ca fiind cel mai potrivit pentru estimările privind riscul de credit.

X4 = valoarea de piaţă a capitalului propriu/valoarea contabilă a datoriilor totale - arată gradul de acoperire a datoriilor cu cea a capitalului propriu valorificabil prin

vinderea acţiunilor firmei la valoarea de piaţă a acestora (valoarea de piaţă a acţiunilor activelor poate scade sub cea a datoriilor angajate la creditori).

X5 = vânzări (cifra de afaceri)/total active - măsoară capacitatea acesteia de a vinde fiind o măsură a abilităţii managementului de a

se adapta condiţiilor de concurenţă ale pieţei. În funcție de valorile funcţiei Z următoarele intervale de separaţie între întreprinderile

neperformante de cele performante: Z < 1,81 - probabilitate mare de faliment (zona I, cu eroare zero în prevederea falimentului); Z > 3 – probabilitate redusă de faliment (zona II, cu eroare zero în prevederea viabilităţii; 1,81 < Z < 2,99 zonă de incertitudine (zona gri)

Acest model a fost gândit pentru companiile cotate la bursă așa încât s-a simțit nevoia adaptării lui și la întreprinderile din sectorul privat, înlocuind în raportul X4 numărătorul valoarea de piaţă a capitalului propriu cu valoarea contabilă a acestuia, scorul Z devenind78:

76 Max L. Heine, Edward I. Altman, PREDICTING FINANCIAL DISTRESS OF COMPANIES: REVISITING THE Z-SCORE AND ZETA® MODELS, Stern School of Business, New York University , 2000; 77 http://www.investopedia.com/articles/fundamental/04/021104.asp 78 aceste dezvoltări sunt prezentate în Caouette, J.B., Altman, E.I., Narayanan, P.- Managing Credit Risk, The Next Great Financial Challenge, John Wiley&Sons, 1998, citat de Monica Roman, Statistica financiar bancară, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap4

67

(2) 54321 999,0420,0107,3847,0717,0 XXXXXZ ×+×+×+×+×= în care: XI = capital de lucru (fond de rulment) / total activ X2 = profit reinvestit / total activ X3 = profit înaintea plaţii impozitului şi a dobânzilor(rezultatul exploatării) / total activ X4 = valoarea contabilă a capitalului propriu/valoarea contabilă a datoriilor totale X5 = vânzări (cifra de afaceri)/total active Pentru această relație valorile de comparație sunt: Z < 1.21 = Zone I – de faliment (no errors in bankruptcy classification): Z > 2.90 = Zone II – de viabilitate (no errors in nonbankruptcy classification): 1.21 < Z < 2,99 - zonă de incertitudine Un al treilea model a fost dezvoltat pentru corporații de pe piețele emergente, în special

firme mexicane care au emis Euro-obligațiuni denominate în dolari SUA. (3) 4321 05,172,626,356,6 XXXXZ ×+×+×+×=

XI = capital de lucru (fond de rulment) / total activ X2 = profit reinvestit / total activ X3 = profit înaintea plaţii impozitului şi a dobânzilor(rezultatul exploatării) / total activ X4 = valoarea de piaţă a capitalului propriu/valoarea contabilă a datoriilor totale

Pentru acest model valorile de comparație sunt: Z < 1,1 – zona de faliment 1,1 < Z < 2,60 zona gri Z > 2,60 – zona sigură, în afara falimentului 2) Modelul Conan - Holder Acest model a fost elaborat în 1978, de Joel Conan şi Michel Holder79 și are 5 variabile :

54321 1,087,016,022,024,0 XXXXXZ ×−×−×+×+×=

în care XI = excedent brut de exploatare / datorii totale X2 = capitaluri permanente / activ total X3 = activ circulant (fără stocuri) / activ total X4 = cheltuieli financiare / cifra de afaceri X5 = cheltuieli de personal / valoare adăugată Riscul de faliment depinde de valoarea scorului astfel: Z > 0,16 - situaţia companiei este foarte bună, riscul de faliment este mai mic de 10% 0,1 < Z , 0,16 - situaţia companiei este buna, riscul de faliment de la 10% la 30% 0,04 < Z < 0,1 - situaţia companiei este alerta, riscul de faliment de la 30% la 65%

79 Georgeta Vintilă – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed Didactică şi Pedagogică, Buc 2000, pag 239

68

0,05 < Z < 0,04 - situaţia companiei este în pericol, riscul de faliment de la 65% la 90% Z < 0,05 - eşec, riscul de faliment peste 90% 3. Modelul Centralei Bilanţurilor din Banca Franţei80 Este unul dintre cele mai elaborate modele, are la bază 8 rate din cele 26 de rate urmărite la

firmele franceze, indicatorii luaţi în calcul oferind informaţii despre structura financiară, gestiunea internă, eficienţa activităţii desfăşurate.

544,85508,1706,0164,1689,0221,5824,0003,2255,1

8

7654321

−×++×−×−×−×+×+×−×−=

RRRRRRRRZ

în care: R1 - Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Cheltuieli financiare/ Excedentul brut de

exploatare) R2 - Rata de acoperire a capitalului investit (Resurse durabile /Capitaluri investite) R3 - Rata capacitatii de rambursare a datoriilor (Capacitatea de autofinantare/ Datorii

totale) R4 - Rata marjei brute de exploatare (Excedentul brut de exploatare/ Cifra de afaceri) R5 - Durata medie a creditului furnizori (zile) (Datorii comerciale /Aprovizionari x 360) R6 - Rata de creștere a valorii adaugate VA1=VA curentă, VA0=VA precedentă (VA1-VA0)/VA0 R7 - Durata medie a creditului clientilor (zile) (sold mediu clienți/cifra de afaceri x 360)

R8 - Rata investițiilor fizice (Investitii corporale/ Valoarea adaugată) Valorile funcţiei Z arată: Z < - 0,25 – zona cu dificultăţi - 0,25 < Z < 0,125 – zona de incertitudine Z > 0,125 – zona favorabilă

4. Modelul B – Băileşteanu81 (1998) Pornind de la studiile tradiţionale (Altman, Argenti, Conan si Holder etc.) autorul consideră

că apariţia falimentuluI este determint de următorii factori : - imposibilitatea achitării obligaţiilor curente - lipsa de surse financiare pentru rambursarea creditelor - încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate - înregistrarea de pierderi

Variabilele luate în considerare sunt:

G1 (lichiditatea generală / curentă ) = curentepasivecurenteactive

G 2 (solvabilitatea) = dobandacredituluirambusariirata

amortizarenetprofit+

+

G 3 (Viteza de rotatie a creditelor clienti /durata in zile a unei rotatii) = clienti

afaceridecifra

G 4 (rentabilitatea costurilor) = t

profitcos

x 100

Scorul (B) se calculează astfel :

80 Notă de informare nr. 65 a Băncii Franţei, oct 1985 81 Gh. Băileşteanu, Diagnostic, risc, şi eficienţă în afaceri, Editura Mirton, Timişoara, 1998;

69

414,140333,00526,0909,0444,0 321 +×+×+×+×= GGGGB În funcţie de valoarea înregistrată, se consideră : B < 0,5 - faliment iminent 0,5 < B < 1,1 - zonă limitată 1,1 < B <2,0 - zonă intermediară B > 2,0 - zonă favorabilă 5. Modelul Anghel (2002) reprezintă o variantă a funcţiei-scor82 aplicabilă întregii

economii româneşti, pornind de la un eşantion de 276 de întreprinderi din 12 ramuri ale economiei naţionale. Din analizele indicatorilor financiari, efectuate pe o perioadă de 4 ani şi bazându-se pe o discriminare multivariată (este primul model românesc care o foloseşte), au fost reţinute patru rate financiare:

X1 = rata rentabilităţii veniturilor X2 = rata de acoperire a datoriilor din cash-flow X3 = rata de îndatorare X4 = durata de achitare a obligaţiilor Funcţia-scor are forma:

A = 5,676 + 6,3718 × X1 + 5,3932 × X2 – 5,1427 × X3 – 0,0105 × X4 Astfel, A < 0 - probabilitate ridicată de faliment A∈[0 - 2,5] - zonă de incertitudine A > 2,05 - zonă de nonfaliment

Teste de control 1. Care sunt indicatorii reprezentativi de rezultate ? Care este conţinutul lor ? 2. Care sunt indicatorii ce exprimă rentabilitatea prin metoda ratelor ? 3. Cum calculaţi rezultatul exploatării şi ce factori îl determină ? 4. Care sunt factorii care determină profitul aferent producţiei vândute şi profitul aferent

vânzărilor de mărfuri ? 5. Ce este pragul de rentabilitate şi cum se exprimă grafic ? 6. Cum evaluaţi riscul economic şi riscul financiar ?

82 Anghel I., op.cit., pag. 145

70

CAPITOLUL 6 ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE

(DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL AFACERII)

Obiectivele cursului - însuşirea metodologiei de analiză şi diagnosticare a activităţii pe baza situaţiilor financiare

anuale; - formarea gândirii în termeni financiari, dezvoltarea capacităţii de înţelegere a complexităţii

mecanismului financiar; - dezvoltarea abilităţilor în elaborarea programelor de măsuri pentru creşterea eficienţei economice şi financiare;

Competenţe asigurate - determinarea poziţiei financiare a întreprinderii - sintetizarea şi comunicarea în termeni financiari informaţii atât extern (către investitori),

cât şi intern, în cadrul organizaţiei. - realizarea de analize financiare pentru fiecare decizie de afaceri asigurând compatibilitatea

cu obiectivele de afaceri pe termen lung, - posibilitatea stabilirii obiectivelor financiare şi de afaceri ale companiei pe termen lung şi

scurt

Situaţia financiar-patrimonială reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenţei, componenţei materiale şi a rezultatelor obţinute, reprezentând o premisă şi în acelaşi timp o consecinţă a desfaşurării proceselor care formează obiectul de activitate al firmei, constituind cadrul financiar al acesteia, fluxurile de numerar pe care le implică şi le degajă. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză∗,84: bilanţul, contul de profit şi pierderi şi anexele la bilanţ, acestea din urmă oferind explicaţii necesare unei înţelegeri mai bune a bilanţului şi contului de profit şi pierdere, aducând clarificări privind politicile firmei în materie de investiţii, de finanţare, de fiscalitate, de evaluare a patrimoniului.

Într-o abordare generală, pentru afacerile aflate în derulare, diagnosticul financiar cuprinde85: ∗ În literatura economică, pentru reflectarea “întreprinderii în termeni financiari” la sfârşitul exerciţiului se utilizează diverse accepţiuni: bilanţ contabil, documente contabile de sinteză, conturi anuale, situaţii financiare, rapoarte financiare. Titulatura de “situaţii financiare” este utilizată de Cadrul General al IASB (Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate), unde se precizează că “situaţiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară. Un set complet de situaţii financiare include de regulă, un bilanţ, un cont de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare(care poate fi prezentată în diverse moduri: fie ca o situaţie a fluxurilor de trezorerie (situaţia fluxurilor de fonduri), fie sub formă de note şi alte situaţii explicative (parte integrantă a situaţiilor financiare). Pot fi incluse de asemenea, materiale şi informaţii suplimentare sau derivate care vin în completarea acestora 84Cadrul General al IASB, paragraful 7 85 Petre Brezeanu (coord), Diagnostic financiar – instrumente de analiză financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pg.366-367;

71

1. Un studiu al bilanţului, (static şi dinamic, pe orizontală şi pe verticală, fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii);

2. Un studiu al contului de rezultat pentru a studia performanţele degajate de întreprindere. 3. Analiza planului financiar pentru afacerile aflate atât la debut (cu rolul de a documenta,

justifica şi convinge) cât şi pentru cele în derulare (în vederea unor noi investiţii). Notă: În general fiecare indicator analizat se va compara cu minimum trei repere: - nivelul înregistrat în anii anteriori pentru a se constata evoluţia indicatorului în sensul reducerii sau creşterii; - nivelul înregistrat ca o medie în sectorul de activitate în care acţionează întreprinderea analizată; - nivelul înregistrat de cel mai important concurent din sectorul de activitate respectiv, care se constituie ca „ ţintă”.

6.1. Diagnosticul financiar pe baza informaţiilor degajate de bilanţ Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi

pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege, grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv după natura, provenienţa şi exigibilitate. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţiilor, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante).

Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate vazută sub forma mijloacelor de finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment, ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele bilanţului, indiferent de forma de prezentare a acestuia(tabelară sau în listă).

Pentru necesităţile de analiză financiară se are în vedere posibilitatea utilizării a următoarelor tipuri de bilanţ:

- bilanţ financiar (patrimonial) sau lichiditate - exigibilitate, are ca finalitate descrierea(inventarierea) patrimoniului întreprinderii şi are meritul de a pune în evidenţă riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Construcţia acestuia se face prin gruparea elementelor de activ după criteriul lichidităţii iar a celor din pasiv după criteriul exigibilităţii. Abordarea financiară se bazează pe ipoteza lichidării întreprinderii constuind subiect de interes pentru investitori şi creditori pentru că oferă informaţii privind capacitatea acesteia de a-şi achita datoriile.

- bilanţ funcţional sau economic, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, trezorerie, finanţare) în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii. Abordarea funcţională se bazează pe ipoteza continuităţii activităţii şi prezintă interes pentru manageri fiind asociată unei analize interne.

În analiza bilanţului se folosesc mai multe procedee: 1. analiza bilanţului pe orizontală constă în examinarea corelaţiilor dintre grupele şi

posturile din activul bilantului, în comparaţie cu cele din pasiv, evidenţiind măsura în care activele imobilizate şi circulante s-au format pe baza surselor financiare din pasiv (analiza echilibrului financiar);

2. analiza bilanţului pe verticală presupune studierea separată a grupelor de activ şi pasiv a fiecărui post care se încadrează în grupele respective pentru a determina greutatea specifică a acestora şi a modificărilor intervenite în grupele şi posturile de bilanţ. Ea se referă la:

- analiza structurii bilanţului şi a modificărilor care au intervenit în conţinutul grupelor, capitolelor şi posturilor;

- analiza situaţiei stocurilor la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune; - analiza creanţelor întreprinderii; - analiza obligaţiilor întreprinderii şi a posibilităţilor de lichidare a acestora din

disponibilităţile băneşti. 3. analiza combinată constă în folosirea concomitentă a celor două procedee mai sus arătate

punând accent pe utilizarea metodei ratelor, fiind tipul de analiză cel mai raspândit în practică.

72

6.1.1. Analiza bilanţului financiar Bilanţul financiar se construieşte prin transformarea bilanţului contabil din forma listă86 în

forma cont, punând faţă în faţă activul cu pasivul şi retratarea87 elementelor de activ/pasiv pentru a elimina distorsiunile existente între realitatea prezentată în documentele de sinteză şi cea economico-financiară din activitatea întreprinderii88. Din acest motiv, în activitatea practică de analiză, raţionamentul profesional∗ va determina adăugarea/eliminarea anumitor elemente de corecţie aplicate diverselor poziţii din bilanţ.

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi exigibilităţii crescătoare a pasivului.

Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii, în fruntea activului aflându-se valorile imobilizate, cele mai puţin “lichide”, iar la sfârşit disponibilităţile, cele mai “lichide”.

Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimile, cele mai exigibile (datoriile pe termen scurt)89.

Schematic, bilanţul financiar se prezintă astfel:

Bilanţul financiar Activ = Necesar Pasiv = Resurse Necesar permanent Activ imobilizat net>1 an Activ circulant net >1 an

Capitaluri permanente 1.Capitaluri proprii 2.Datorii cu scadenţe>1 an 3. Provizioane cu scadenţă > 1 an

Necesar temporar 1.Activ circulant net<1 an 2.Imobilizări financiare <1 an 3.Disponibilităţi(Trezorerie activă) 4. Cheltuieli în avans

Resurse temporare 1.Datorii cu scadenţe<1 an 2.Credite bancare curente (Trezorerie pasivă) 3.Venituri în avans

Total activ Total pasiv

Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă, printr-o simplă lectură orizontală, echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului, acesta fiind utilizat pe plan internaţional conform Normei 13 a IASC, precum şi în cazul conturilor consolidate.

Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia. 86 Potrivit OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în România, formatul bilanţului este cel sub formă de listă; 87 În literatura de specialitate se recomandă a se avea în vedere încadrarea corectă a acelor elemente de activ care, deşi fac parte din categoria activelor imobilizate (de obicei financiare) pot deveni lichide într-o perioadă mai mică de un an, sau active circulante care devin lichide într-o perioadă mai mare de un an. 88 E. Cohen, Analyse financière, 5e édition, Economica, Paris, 2004, pg. 112; ∗ invocarea raţionamentului profesional are în vedere faptul că deseori, în practică, aplicarea mecanică a unui set de formule(care oricum de schimbă şi se rafinează continuu), volumul insuficient de date, atitudinea managerilor faţă de analişti, poate determina erori grave şi modifica concluziile reale ale analizei financiare, ceea ce impune formarea unui anumit „instinct” financiar al analistului. 89 Silvia Petrescu, Op. Cit, pg.......

73

Poziţia financiară a întreprinderii Poziţia financiară a întreprinderii defineşte o anumită stare (fel, mod)90 în care se găseşte

întreprinderea din punct de vedere financiar, conferind acesteia capacitatea de reacţie la schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea, determinându-i un anumit comportament în strategiile de dezvoltare și financiare.

Într-o dimensiune strategică poziţia definește un mod de localizare a organizaţiei în ceea ce se cheamă “ mediul înconjurător ” în teoriile managementului.

Este reflectată în principal prin bilanţ şi notele explicative. În IAS 1 - Prezentarea situaţiilor financiare se face clar precizarea că situaţiile financiare au

ca scop general trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile unei categorii largi de utilizatori.

Poziţia financiară este descrisă de următoarele elemente: resursele economice pe care le controlează (activele), structura de finanţare (datoriile şi capitalurile proprii), şi o serie de indicatori economico – financiari importanţi (lichiditatea şi solvabilitatea).

Analiza poziţiei financiare se bazează pe datele din bilanţ şi se referă la: - situaţia netă; - analiza resurselor economice controlate de întreprindere, adică analiza activelor şi

datoriilor (analiza echilibrului financiar); - analiza structurii financiare a activelor, datoriilor şi capitalului; - analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii, exprimate prin ratele acestora; - analiza gestiunii activelor şi datoriilor. 6.1.1.1 . Situaţia netă Situaţia netă reprezintă “activul neangajat în datorii” sau ”activ net contabil” respectiv

capitalul propriu al întreprinderii, constituind subiect de interes atât pentru acţionari cât şi pentru creditori, considerată a fi ecuaţia fundamentală a poziţiei financiare (patrimoniu net,), determinată cu relația:

CAPITAL PROPRIU (Activ net, Situaţie netă) = ACTIV total - DATORII totale(PASIV) O întreprindere are o poziţe financiară bună,pozitivă în cazul în care capitalul propriu este

mai mare sau cel puţin egal cu datoriile cu valoare economică. Această condiţie indică faptul că întreprinderea, ca subiect de drept, are posibilitatea să plătească obligaţiile faţă de terţi, atât pe parcursul desfăşurării activităţii sale cât şi la lichidarea sa.

Pentru acţionari, care îşi asumă un risc prin investirea capitalului lor în speranţa unor beneficii viitoare, o valoare crescătoare a acestui indicator exprimă o stare de normalitate fiind consecinţa unei gestiuni sănătoase, a unui management eficace care a avut ca rezultat creşterea averii lor, în principal prin reinvestirea unei părţi din profitul net.

Pentru creditori, care îşi asumă un risc de insolvabilitate prin creditele acordate, de mărimea situaţiei nete (a activului realizabil la un moment dat) depinde posibilitatea acestora de a recupera, în caz de faliment, capitalul împrumutat.

Importanţa acestui indicator este subliniată de faptul că IAS 1 prevede la punctul 10(c) “Setul complet de situaţii financiare” 91, obligativitatea întocmirii Situaţiei modificării capitalurilor proprii, ca document ce reflectă valoarea reală a câştigului/pierderii generate de activităţile întreprinderii. De altfel în managementul financiar nord american92, 93 (Ezra Solomon) se apreciază 90 Prelucrat dupa DEX, termenul „poziţie”: Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este aşezat cineva sau ceva (în spaţiu); mod în care cineva reacţionează, se comportă etc. într-o împrejurare dată, situaţie… 91 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, 2011, Partea A, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2011, pg. A386, A404; 92 Ezra Solomon, The Theory of Financial Management, http://www.publishyourarticles.org/knowledge-hub/business-studies/goals-of-financial-management.html

74

că două sunt scopurile principale ale managementului financiar: (a) maximizarea profitului şi (b) maximizarea averii/bogăţiei sau a valorii nete, existând numeroase obiecţii ridicate împotriva maximizării profitului în favoarea maximizării bogăţiei ca scop al deciziilor financiare.

În această abordare Situaţia netă reflectă “rezultatul economic”, “global” pentru că, pe lângă tranzacţiile cu acţionarii, profitul net (determinat contabil) se ajustează cu diferite mărimi ale câştigurilor sau pierderilor ca efecte ale politicilor contabile, diverse corecţii recunoscute conform IAS 8, reevaluării imobilizărilor, ş.a.

Pentru întreprinderea analizată avem următoarele informații94: Situaţia Netă (Activ Net Contabil)

Nr. crt. Indicatori 2011 2012

Indici de evoluţie

(%) 1. Capital subscris vărsat 2.541.719.939 2.541.719.939 100,002. Rezerve din reevaluare 473.111.704 473.047.647 99,983. Rezerve legale 205.235.469 222.425.021 108,374. Rezerve reprezentând surplusul realizat din

rezerve din reevaluare 12.475.730 12.539.787 100,51

5. Alte rezerve 43.089.803 43.089.803 100,006. Profitul sau pierderea reportată 7. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 275.111.397 277.239.794 100,778. Alte elemente conform formular M. Finante 9. Repartizarea profitului 18.403.862 17.189.552 93,4010. Capitaluri proprii (Situaţia Netă) 3.532.340.180 3.552.872.439 100,58

Analiza datelor arată o situație bună, cu capitaluri proprii în creștere ca urmare a unei

activități eficiente, profitabile. Creșterea este modestă (+0,58%) însă compania înregistrează profit în creștere (0,77%), menține politica de reinvestire a unei părți din profit și sporește cuantumul rezervelor legale cu 8,37%.

6.1.1.2. Echilibrul financiar exprimat prin indicatorii: fond de rulment (FR), necesar

de fond de rulment (NFR), trezoreria (T). Noţiunea de echilibru semnifică conform DEX95 o stare de armonie între elementele unui sistem iar în domeniul financiar aceasta înseamnă armonizarea resurselor cu nevoile.

Bilantul este principalul instrument de reflectare a echilibrului financiar, de evidenţiere materială a modului de echilibrare al capitalurilor propii şi împrumutate.

Echilibrul financiar al bilanţului contabil presupune un echilibru între cele două componente ale sistemului: utilizări (nevoi) şi resurse. Pentru a se asigura o stare de echilibru perfect, ar trebui ca activele şi pasivele să fie perfect corelate din punct de vedere al „maturităţii”, respectiv:

(1) Active cu lichiditate peste un an (active imobilizate) = Pasive cu exigibilitate peste un an (capital permanent);

(2) Active cu lichiditate sub un an (cu extraia celor de trezorerie) = Pasive cu exigibilitate sub un an (cu extraia celor de trezorerie); 93 P. Periasamy, Finacial Management, 2nd edition, The McGraw-Hill Companies, New Delhi, 2009, disponibil la adresa web http://books.google.ro/books?id=ZAtjZwZN5pcC&pg=SA1-PA6&lpg=SA1-PA6&dq=Prof.+Ezra+Solomon 94 Situații financiare anuale încheiate la 31.12. 2012 (Anexa 1) http://www.daciagroup.com/sites/default/files/situatii_financiare_individuale_intocmite_in_conformitate_cu_ordinul_ministerului_finantelor_publice.pdf 95 http://dexonline.ro/definitie/echilibru

75

(3) Active de trezorerie = Pasive de trezorerie. O astfel de gestiune ar presupune ca toate scadenţele plăţilor şi ale încasărilor să fie perfect

corelate, respectiv zilnic să se poată asigura un echilibru perfect între încasări şi plăţi. Bineînţeles că, în practică rareori se va putea asigura această stare de echilibru. În aceste

condiţii, se recomandă să se înregistreze un sold de trezorerie pozitiv (dar nu de mari dimensiuni), pentru a se putea face faţă eventualelor crize de lichiditate.

Analiza pe baza bilanţului financiar îşi propune, înainte de orice, evidenţierea acestei stări de echilibru. Se poate afirma că această opţiune este specifică mai mult instituţiilor bancare şi mai puţin managementului financiar al firmei.

Analizând pe orizontală bilanţul financiar, se consideră că “menţinerea echilibrului financiar se realizează atunci când resursele permanente finanţează utilizările permanente iar resursele temporare finanţează utilizările temporare”16.

Pornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între durata unei operaţii de finanţat şi durata mijloacelor de finanţare corespunzătoare, bilanţul financiar pune în evidenţă două reguli principale ale finanţării, respectiv:

(1) nevoile permanente de alocare a fondurilor băneşti vor fi acoperite din capitaluri permanente, îndeosebi din capitaluri proprii,

(2) nevoile temporare vor fi, în mod normal, finanţate din resurse temporare. Nerespectarea regulilor de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar, care se

va manifesta fie printr-un stres (presiune, discomfort) pentru managerul financiar, care va fi obligat să asigure finanţarea unor active ce trebuie să se afle permanent la dispoziţia firmei din pasive temporare, fie un cost prea ridicat al procurării de capitaluri, dat fiind faptul că, în principiu, capitalurile pe termen scurt prezintă, pe acelaşi orizont de timp, un cost mai ridicat. Riscurile la care va fi supus managementul financiar al firmei se referă la:

- riscul ratei dobânzii: o creştere a acestora erodează, prin cheltuielile financiare mai mari, performanţele firmei;

- riscul de refuz la refinanţare: o întreprindere fără stabilitate financiară este riscantă pentru bancă, fiind în imposibilitatea de a contracta noi împrumuturi nesare funcţionării sale. Cele două părţi ale bilanţului financiar, cuprinzând elemente de activ în strânsă corespondenţă cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen lung şi echilibrul financiar pe termen scurt. I. Indicatorii absoluţi ai echilibrului financiar sunt:

(1) Fondul de rulment (FR) (2) Necesarul de fond de rulment (NFR) (3) Trezoreria (T) Echilibrul financiar rezultă din confruntarea acestor indicatori cu relaţia:

FR – NFR = T (1) Fondul de rulment (capital de lucru) (FR) Fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată şi utilizată pentru

finanţarea activităţii curente de exploatare. Practic, când sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de alocare a fondurilor băneşti, întreprinderea dispune de un fond de rulment (FR). Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanţare al imobilizărilor poate fi utilizat sau „rulat” pentru reînnoirea activelor circulante. Fondul de rulment apare astfel ca o marjă de securitate financiară care permite întreprinderii, să facă faţă, fără dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt96. Această marjă de securitate financiară garantează solvabilitatea întreprinderii permiţând acesteia, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatării, conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independenţe financiare faţă de creanţierii săi. 16 Georgescu, N., Analiza bilanţului contabil, Bucureşti, 1999, p. 94 96 V. Dragotă şi Colectiv, Management financiar – Analiza financiară şi gestiune financiară operaţională – vol.1, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 155 şi următ.

76

Prezintă interes pentru analişti două formulări ale noţiunii de fond de rulment: fondul de rulment net sau permanent, pe de o parte, şi fondul de rulment propriu pe de altă parte.

Fondul de rulment permanent determinat pe baza bilanţului financiar mai este întâlnit sub numele de fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar „FRF” şi poate fi stabilit prin două modalităţi97:

1. FR = Capitaluri Permanente - Nevoi permanente (Active imobilizate nete)

Active Imobilizate (nete) - necorporale - corporale - financiare

Capitaluri permanente: - capital propriu - datorii pe termen lung - alte elemente de pasiv care au caracter permanent (mai mult de un an): subvenţii pentru investiţii, provizioane98

În această abordare fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajată de etajul superior al bilanţului pentru a acoperi nevoile de finanţare din partea de jos a bilanţului (a activelor circulante), rămasă după finaţarea imobilizărilor.

2. FR = Activ Circulant Net99 – Datorii mai mici de un an

În această exprimare, fondul de rulment financiar, numit si capital de lucru, constituie un criteriu de lichiditate şi evidenţiază surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinanţată de datoriile pe termen scurt. Prima modalitate de exprimare este specifică practicii şi literaturii de specialitate din Franţa, iar a doua, ţărilor anglo-saxone. Indiferent însă de modalitatea de calcul, în logica financiară nu există decât un singur fond de rulment financiar. În funcţie de mărimea celor două mase bilanţiere din partea de sus a bilanţului financiar, pot fi puse în evidenţă următoarele trei situaţii:

- FRF > 0, Capitaluri permanente > Activ imobilizat net Un fond de rulment financiar pozitiv indică faptul că, capitalurile permanente finanţează o

parte din activele circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete. Această situaţie pune în evidenţă fondul de rulment financiar ca expresie a realizării a echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.

- FRF < 0, Capitaluri permanente < Activ imobilizat net Valoarea negativă a FRF reflectă insuficienţa resurselor permanente şi alocarea unei părţi

din resursele temporare pentru finanţarea unor nevoi permanente, contrar principiului de finanţare: nevoilor permanente li se alocă resurse permanente. Această situaţie generează un dezechilibru financiar, care trebuie analizat în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de întreprinderea respectivă. Dezechilibrul poate fi considerat o situaţie periculoasă, alarmantă în cazul întreprinderilor cu profil industrial, fiind o situaţie permisă întreprinderilor cu activitate comercială, pentru care datoriile faţă de furnizorii de mărfuri pot fi asimilate resurselor permanente.

- FRF = 0, Capitaluri permanente = Activ imobilizat net

97 G. Vintilă, Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, pag. 23. 98 este vorba despre provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli atunci când stabilitatea lor permite să se considere că au un caracter de rezervă şi pot fi asimilate capitalurilor proprii; 99 Provizioanele pentru deprecierea activului circulant nefiind considerate resurse permanente, în mod corespunzător activele circulante vor fi preluate în calculul FRF la valoarea netă corespunzătoare valorii reale a acestora (fără provizione pentru depreciere).

Activ circulant (net) + active circulante (nete) + cheltuieli în avans

Datorii pe termen scurt + datorii pe termen scurt inclusiv credite bancare curente + venituri înregistrate în avans

77

Această situaţie mai puţin probabilă, implică o armonizare totală a structurii resurselor cu necesităţile de alocare a acestora.

Analiza va urmări pe lângă dinamica fondului de rulment şi dinamica elementelor din structura acestuia:

- creşteri/reduceri ale capitalului propriu - creşteri/reduceri ale datoriilor pe termen lung - creşteri/reduceri ale activelor imobilizate Pornind de la a doua modalitate de calcul a fondului de rulment financiar, pe baza

elementelor din partea de jos a bilanţului, pot fi evidenţiate de asemenea trei situaţii: - FRF > 0, Activ circulant net > Datorii pe termen scurt Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă întreprinderii sub aspectul lichidităţii sale. - FRF < 0, Activ circulant net < Datorii pe termen scurt Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru

rambursarea datoriilor pe termen scurt şi reflectă, cel puţin la prima vedere, o stare de dezechilibru, o situaţie nefavorabilă sub aspectul solvabilităţii. Dacă scadenţa medie a activelor circulante este mai apropiată decât a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat şi în condiţiile unui FRF negativ. Acesta este cazul întreprinderilor cu activitate comercială.

- FRF = 0, Activ circulant net = Datorii pe termen scurt În această situaţie, cel mai puţin probabilă, activele circulante acoperă „strict” datoriile pe

termen scurt, fără posibilitatea degajării unui excedent de lichiditate. Se constată că ambele modalităţi de stabilire a fondului de rulment pun în evidenţă două

aspecte diferite dar complementare ale aceluiaşi indicator. Fondul de rulment financiar poate fi analizat, în continuare, în funcţie de structura

capitalurilor permanente, analiză care pune în evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii. Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară, sau de libertate în luarea deciziilor de investiţii privind dezvoltarea întreprinderii, este fondul de rulment propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete, determinat conform relaţiei:

FR propriu = CAPITALURI PROPRII – IMOBILIZĂRI NETE Un fond de rulment propriu negativ nu trebuie interpretat ca fiind o situaţie nefavorabilă, cel puţin pe termen scurt, ci doar un potenţial semnal de alarmă pentru viitor. Rezultatul negativ al următoarei relaţii de calcul, denumit fond de rulment împrumutat, reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt: FR împrumutat = FR – FR propriu Dacă avem în vedere structura de finanţare a fondului de rulment financiar, constatăm că existenţa acestuia (FR pozitiv) nu exprimă întotdeauna o situaţie de echilibru financiar în condiţii de autonomie financiară (FR propriu - poate fi negativ), întrucât fondul de rulment financiar poate fi constituit integral pe seama împrumuturilor pe termen lung (FR împrumutat - pozitiv), iar marja de siguranţă pe care acesta o asigură pentru finanţarea nevoilor temporare protejează întreprinderea de riscul insolvabilităţii numai până la scadenţa acestor datorii nu şi în perspectivă.

Practica economică consideră că pentru societăţile cu profil industrial, fondul de rulment ar trebui să reprezinte 1/3 din mărimea cifrei de afaceri.

2. Nevoia de fond de rulment (NFR) Pornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între nevoile temporare şi resursele

temporare, bilanţul patrimonial pune în evidenţă un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR), ca indicator privind necesarul de finanţare a activului circulant.

Acest indicator arată mărimea activelor curente (mai puţin disponibilităţile) ce trebuie finanţate din fondul de rulment, permiţând urmărirea echilibrului curent prin compararea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării (fără credite de trezorerie), fiind legat de decalajul între încasări şi plăţi. Cu alte cuvinte, necesarul de fond de rulment exprimă un decalaj între fluxuri şi se determină ca diferenţă între utilizări şi resurse, diferenţă ce corespunde acelei părţi necesare pentru ciclul de exploatare care nu a fost finanţată de

78

resursele generate de acest ciclu şi trebuie acoperită de finanţări complementare (fond de rulment sau credite bancare pe termen scurt) NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare Nevoi temporare + active circulante +active de regularizare - exclusiv activele de trezorerie:

- disponibilităţile băneşti (casă, conturi la bănci, avansuri de trezorerie, cecuri de încasat, alte valori)

- investiţii pe termen scurt(acţiuni, obligaţiuni, efecte de încasat, alte investiţii pe termen scurt)

Resurse temporare +datorii curente, pe termen scurt + pasive de regularizare - exclusiv pasivele de trezorerie(credite bancare pe termen scurt)

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă (NFR > 0), semnificaţia este că există un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Valoarea pozitivă a NFR reprezintă o situaţie normală în activitatea unei întreprinderi dacă provine din expansiunea activităţii, consecinţă unei politici active de investiţii (ce determină prin creşterea volumului de activitate valori mari ale stocurilor şi creanţelor, dar cu o rotaţie rapidă). În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor şi urgentarea plăţilor.

Valoarea sa negativă (NFR < 0) evidenţiază surplusul resurselor temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesităţi temporare mai mici decât sursele temporare posibile de mobilizat.

Asemenea situaţie poate fi apreciată favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării, concomitent, de datorii în condiţii avantajoase pentru întreprindere (cu scadenţe mai mari), adică s-au urgentat încasările şi s-au relaxat plăţile.

Acesta este un caz frecvent întâlnit la întreprinderile cu activitate comercială, datorită creditelor - furnizor mult mai mari decât creditele - client. În caz contrar, nevoia de fond de rulment negativă evidenţiază o situaţie nefavorabilă, datorată unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producţie ori a unor situaţii de nerespectare a termenelor de stingere a datoriilor pe termen scurt.

3. Trezoreria netă (TN) În cadrul analizei patrimoniale, diferenţa dintre fondul de rulment financiar şi nevoia de

fond de rulment reprezintă trezoreria netă (TN).

1. TN = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment 1. TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie

Active de trezorerie: disponibilităţi (casă, conturi bancare), valori mobiliare de plasament (clasa 5) Pasive de trezorerie: credite pe termen scurt (linii de finanţare deschise), soldurile creditoare al conturilor la bănci TN > 0; Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii, expresie a existenţei unui excedent de disponibilităţi rezultat din evoluţia operaţiunilor de încasări şi plăţi derulate în întreprindere în cursul exerciţiului financiar, fără ca maximizarea acesteia să constituie obiectiv al managementului financiar.

79

Dacă trezoreria netă este pozitivă, atunci excedentul de finanţare, expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente, se va regăsi sub forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciţii succesive evidenţiază o rentabilitate economică ridicată şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei întreprinderii pe piaţă. TN < 0 ; Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situaţie evidenţiază dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe şi astfel se limitează autonomia financiară a întreprinderii pe termen scurt. Această dependenţă financiară nu trebuie să fie interpretată implicit ca o stare de insolvabilitate. Echivalenţa între fondul de rulment financiar şi nevoia de fond de rulment corespunde unei situaţii în care echilibrul trezorerie este perfect asigurat, fără excedent sau fără deficit. Aceasta înseamnă că fondul de rulment financiar permite finanţarea integrală a nevoii de fond de rulment, şi, atunci, întreprinderea poate evita dependenţa sa faţă de resursele de trezorerie. Evoluţia trezoreriei nete cere prudenţă în interpretare deoarece nivelul său înregistrat la un moment dat (pozitiv sau negativ), nu are relevanţă deoarece nivelul său fluctuează semnificativ la intervale foarte scurte de timp ceea ce face ca interesul analiştilor să se orienteze către analiza în dinamică într-o succesiune de perioade de timp. Din analiza evoluţiei trezoreriei de la un exerciţiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebită putere de sinteză denumit cash-flow. Creşterea trezoreriei nete, pe perioada exerciţiului contabil analizat, reprezintă cash-flow-ul perioadei (CF), determinat conform relaţiei: CF = TN1 – TN0 , unde

TN1 (TN0) - trezoreria netă la sfârşitul (începutul) exerciţiului contabil Dacă cash-flow-ul perioadei este pozitiv, această situaţie reflectă o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor, în consecinţă o îmbogăţire a activului net real, o confirmare a majorării valorii proprietăţii. O valoare negativă a cash-flow-ului sugerează o situaţie inversă.

Pentru exemplificare se utilizează datele financiare prezentate în Anexa 1: Determinarea fondului de rulment

Elemente de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

I. FR = Capitaluri Permanente - Active imobilizate (nete)

1. Capital propriu 3.534.107.612 3.554.639.871 100,582. Datorii pe termen lung 157.424.800 156.885.723 99,663. Subvenţii pentru investiţii 51.339.235 35.041.150 68,254. Provizioane (pe termen lung) 105.504.419 114.066.073 108,11Capitaluri permanente 3.848.376.066 3.860.632.817 100,325. Active imobilizate nete 3.222.180.936 3.807.911.767 118,18Active imobilizate nete 3.222.180.936 3.807.911.767 118.18Fond de rulment I 626.195.130 52.721.050 8,42II. FR = Activ Circulant Net – Datorii mai mici de un an

1. Active circulante 2.866.492.095 2.777.315.777 96,892. Cheltuieli efectuate în avans 5.586.098 8.463.159 151,50Activ circulant net (total) 2.872.078.193 2.785.778.936 96,993. Datorii pe termen scurt 2.243.245.528 2.731.476.059 121,764. Venituri încasate în avans 2.637.535 1.581.827 59,97Datorii pe termen scurt (total) 2.245.883.063 2.733.057.886 121,69Fond de rulment II 626.195.130 52.721.050 8,42

80

Fondul de rulment, deși în scădere drastică, rămâne pozitiv, asigurând derularea activităților curente fără stres financiar. Scăderea se datorează creșterii valorii activelor imobilizate cu 18,18 % în condițiile în care capitalul permanent a rămas la nivelul anului 2011, ceea ce a făcut ca activitatera curentă să se sprijine pe împrumuturi pe termen scurt (3,82% din datorii pe termen scurt) şi pe o creştere cu 25,22% a datoriilor faţă de furnizori (74,02% din datorii), fără a depăşi termenele de plată.

Determinarea Necesarului de fond de rulment

Elemente de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare (+) Active circulante 2.866.492.095 2.777.315.777 96,89(-) Disponibilităţi 1.532.591.860 1.346.823.186 87,88(-) Investiţii pe termen scurt - - -(+) Active de regularizare (cheltuieli în avans) 5.586.098 8.463.159 151,50Nevoi temporare 1.339.486.333 1.438.955.750 107,42(+) Datorii pe termen scurt 2.243.245.528 2.731.476.059 121,76(+) Pasive de regularizare (Venituri în avans) 2.637.535 1.581.827 59,97(-) Credite de trezorerie Resurse temporare 2.245.883.063 2.733.057.886 121,69Necesar de fond de rulment (NFR) (906.396.730) (1.294.102.136) (142,77)

Determinarea trezoreriei nete

Elemente de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

I. TN = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

1.532.591.860 1.346.823.186 87,87

II. TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie (+) Disponibil în casă şi conturi bancare 1.532.591.860 1.346.823.186 87,87(+) Investiţii pe termen scurt - - Active de trezorerie 1.532.591.860 1.346.823.186 87,87Pasive de trezorerie - - Trezoreria netă II 1.532.591.860 1.346.823.186 87,87

Necesarul de fond de rulment cu valori negative indică existența unor resurse temporare

peste nevoi ca urmare, așa cum arată situațiile financiare, atât a obținerii unui împrumut pe termen scurt (prin cesionarea către bancă a unor creanțe fiscale) cât și a îmbunătățirii creditului furnizori (a crescut durata de plată de la 53 zile în 2011 la 65 zile în 2012). Consecința acestor evoluții este trezoreria pozitivă care indică o lichiditate bună, o bună capacitate de plată și, în fapt, arată existența echilibrului financiar.

81

II. Echilibrul financiar poate fi analizat şi prin ratele de finanţare astfel: - rata finanţării stabile (RChs), care arată măsura în care resursele financiare grupate în

capitaluri permanente acoperă utilizările grupate în active permanente şi reflectă în valori relative echilibrul financiar pe termen lung. Rata arată, deasemeni, gradul în care activele stabile sunt finanţate din pasive stabile:

RChs = 100nete eimobilizat Active

permanent Capital×

Dacă RChs > 100 %, imobilizările sunt acoperite integral din capitalul permanent, firma are un surplus de surse permanente deci un fond de rulment pozitiv ce poate fi utilizat în finanţarea activităţii curente a activelor circulante. Dacă RChs < 100 %, atunci resursele permanente sunt insuficiente în finanţarea necesarului permanent echivalând cu un fond de rulment negativ. În raport cu componentele capitalului permanent analiştii operează cu două rate parţiale: rata autofinanţării imobilizărilor şi rata finanţării străine a acestora, utilizând în relaţia de calcul fie capitalul propriu fie capitalul împrumutat pe termen lung100. Nevoia unei astfel de abordări este pusă seama faptului că împrumuturile determină creşteri ale cheltuielilor financiare, limitează autonomia decizională şi obligă întreprinderea la o activitate suficient de rentabilă astfel încât să poată suporta aceste cheltuieli.

- rata finanţării globale (Rfg), adică a necesarului de fond de rulment din fondul de rulment net, arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite.

Rata măsoară proporţia în care necesarul de fond de rulment (NFR) este acoperit pe seama fondului de rulment net (FR):

Rfg = 100rulmentdefonddeNesar net rulment de Fond

×

Dacă Rfg > 100 %, NFR este finanţat integral prin FRN şi se crează trezoreria netă

pozitivă. În sens invers, dacă Rfg < 100 %, NFR este finaţat parţial pe seama creditelor bancare pe termen scurt iar trezoreria este negativă.

Grupele, subgrupele şi indicatorii de folosit pentru analiza diagnostic economic şi financiar pot fi modificate sau completate, reduse sau extinse, în raport cu particularităţile firmei. Pentru toate cazurile, măsurarea influenţei factorilor se face prin utilizarea metodei substituirii valorii factorilor.

Ratele de finanţare (denumire) Relaţia de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

1. Rata finanţării stabile (Rfs) 100nete eimobilizat Active

permanent Capital×

117,84 100,46 85,25

- rata autofinanţării imobilizărilor

Capital propriu 100Active imobilizate nete

× 109,68 93,34 85,10

- rata finanţării străine a acestora

Capital împrumutat 100Active imobilizate nete

× - 2,74 0

2. Rata finanţării globale (Rfg) 100rulmentdefonddeNesar net rulment de Fond

× (69,08) (4,07) (5,89)

100 Marilena Mironiuc, Op. Cit., pg. 274;

82

Nivelul ratelor de finanțare arată o situație bună, confirmă echilibrul financiar atât pe termen

lung cât și scurt ca și consecință unui fond de rulment și a unei trezorerii pozitive.

6.1.2. Analiza bilanţului funcţional Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:

Bilanţul funcţional Activ = Utilizari Pasiv = resurse I. Funcţia de investiţii (active aciclice) Utilizări (active) stabile (brute) 1.Activ imobilizat de exploatare 2. Activ imobilizat în afara exploatării II. Funcţia de exploatare (active ciclice) 1.Activ circulant de exploatare 2. Activ circulant în afara exploatării 3. Cheltuieli în avans pentru/în afara exploatării III. Funcţia de trezorerie Active de trezorerie (disponibilităţi)

IV.Funcţia de finanţare Resurse stabile (aciclice) 1.Capitaluri proprii 2.Datorii financiare stabile (durata >1 an) 3. Amortismente, provizioane Resurse ciclice (de exploatare)

1.Datorii de exploatare (datorii<1 an, furnizori, angajaţi, stat...) 2.Datorii în afara exploatării (furnizori de imobilizări, dividende de plată...) 3. Venituri în avans pentru/în afara exploatării

Resurse de trezorerie Credite bancare pe termen scurt

Total active Total pasiv Bilanţul economic elaborat în optica funcţională permite evidenţierea a două categorii de

utilizări în activ (de exploatare şi în afara exploatării), iar în pasiv a două categorii de resurse(de exploatare şi în afara exploatării).

Importanţa bilanţului funcţional în analiza constă în faptul că permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă independenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale.

6.1.4. Analiza structurii patrimonial-financiare a întreprinderii Analiza structurii financiare a patrimoniului întreprinderii urmăreşte reflectarea raporturilor

dintre elementele patrimoniale şi mutaţiile care au loc în cadrul resurselor şi a utilizărilor permanente şi curente. Metoda utilizată în analiză este metoda „ratios” – a ratelor.

Ratele de structură financiară se stabilesc ca raport între un post (sau o grupă de posturi) de activ sau pasiv şi totalul bilanţului, precum şi ca raport între diferite componente de activ sau de pasiv. Deşi simplă din punct de vedere tehnic, această metodă furnizează informaţii edificatoare privind situaţia financiară a firmei, mai ales în cazul analizelor comparative în timp şi spaţiu.

6.1.4.1. Analiza ratelor de structură ale activului a) Rata activelor imobilizate (RAi), calculată ca raport procentual între activele imobilizate

şi totalul bilanţului, reprezintă de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprindea în mod permanent şi reflectă gradul de investire a capitalului în întreprindere şi gradul de imobilizare a activului

100 totalActiv

eimobilizat Active×=AiR

83

Acest indicator măsoară gradul de investire a capitalului în întreprinderea respectivă. Conţinutul diferit al componentelor imobilizate, precum şi reacţia nuanţată a acestor componente la acţiunea factorilor tehnici, juridici, economici, justifică utilizarea în teoria şi practica economică a unor rate complementare:

a1) rata imobilizărilor corporale (Ric) calculată cu relaţia:

100 totalActivcorporale iImobilizăm

×=icR

Mărimea acestei rate este determinată, în primul rând, de natura activităţii. Rata este mare pentru acele activităţi ce solicită echipamente importante ca volum sau costisitoare şi este mică în acele activităţi care solicită o slabă dotare tehnică.

Pentru firmele din acelaşi sector de activitate, rata imobilizărilor corporale depinde de opţiunile strategice ale fiecăreia, de politica de dezvoltare, de condiţiile concrete în care-şi desfăşoară activitatea. Datorită condiţiilor variate care au incidenţă asupra acestui indicator, este foarte dificil de stabilit o mărime optimă, o rată de referinţă. Totuşi, specialiştii apreciază că, pentru firme comparabile, rata activelor imobilizate arată mărimea capacităţii acestora de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerinţelor pieţei. La firmele cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale, operează mai dificil o transformare a activelor sale imobilizate în disponibilităţi, conferindu-i un grad redus de flexibilitate.

a2) Rata imobilizărilor financiare (Rif) care exprimă intensitatea legăturilor şi relaţiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte unităţi, mai ales cu ocazia operaţiilor de creştere şi se calculează astfel:

100Im×=

totalActivfinanciareobilizariRif

Politica de investiţii financiare este strâns legată de mărimea firmei. Aceasta explică valorile mici ale ratei imobilizărilor financiare în cadrul firmelor mici şi invers.

b) Rata activelor circulante (RAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul bilanţului şi se calculează cu relaţia:

100 totalActiv

circulante Active×=AcR

Între RAi şi RAc se formează relaţia: 1=+ AcAi RR . Pentru procesul de decizie sunt operaţionale ratele analitice ale activelor circulante astfel: b1) Rata stocurilor (Rsk)

Rata stocurilor (Rsk) reflectă ponderea celor mai puţin lichide active circulante în total active circulante:

100totalActiv

Stocuri×=sR

Aceasta ia valori diferite de la un sector la altul în funcţie de natura activităţii: mai ridicate la firmele din sfera producţiei şi distribuţiei de bunuri materiale şi foarte scăzută în sfera serviciilor.

Interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor, necesită corelarea la nivelul activităţii, admiţându-se ca ecuaţie minimă de echilibru structural:

ICA > ISk, unde, ICA – indicele cifrei de afaceri; ISk – Indicele stocurilor. Prin urmare, o creştere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor.

Nivelul ridicat al stocurilor se apreciază negativ atunci când este consecinţa unei politici de aprovizionare exagerată (materii prime, materiale), a unei ineficienţe în producţie (produse în curs de fabricaţie) sau, pentru produsele finite, deficienţe în vânzare (calitate necorespunzătoare, probleme de livrare, etc).

Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra solvabilităţii/lichidităţii firmei.

b2) Rata creanţelor comerciale (RC) Gradul de lichiditate al creanţelor comerciale este mai mare decât cel al stocurilor.

84

100 totalActiv

comerciale Creante×=cR

Mărimea acestei rate este determinată de natura relaţiilor firmei cu partenerii externi din aval, de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale.

O pondere ridicată a acestora poate semnala fie deficienţe în încasare(clienţi problemă) fie acordarea unor credite-clienţi cu termene de încasare mari într-o politică agresivă de expansiune pe piaţă.

b3) Rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor Rata disponibilităţilor (RD,P) arată ponderea celor mai lichide active în totalul activelor

circulante, reflectând gradul de lichiditate imediată a activelor curente.

100totalActiv

plasament de mobiliare Valori Disponibil, ×

+=PDR

şi în analitic, rata disponibilităţilor şi rata plasamentelor. Rata disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor în patrimoniul firmei, informaţiile

sale fiind însă deosebit de fragile, necesitând o interpretare nuanţată de la caz la caz. Însăşi mărimea (nivelul) disponibilităţilor poate avea dublă semnificaţie. O valoarea ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi semnul unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive.

De asemenea, trebuie să ţinem seama de faptul că disponibilităţile pot înregistra variaţii de mare amplitudine în intervale foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult datorită unor intrări importante de fonduri sau dimpotrivă, să scadă ca urmare a unor plăţi foarte concentrate în timp.

În general se consideră normal un nivel de 3-5% al ponderii activelor de trezorerie, orice depăşire fiind consecinţa neidentificării unor posibilităţi viabile de investire.101

În ambele momente cuprinse în diagnostic, activele imobilizate deţin peste 50% din totalul activelor. Cum în cadrul acestora cele corporale ating o proporţie de peste 95%, rezultă că pentru compania analizată este vorba de un potenţial tehnic remarcabil, aflat în dezvoltare. Activele

101 V. Dragotă şi colectiv, Management finnaciar, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pg. 144;

Ratele de structură Relaţia de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

1. Rata activelor imobilizate (RAi) Active imobilizate 100Activ total

× 52,92 57,82 109,26

- rata imobilizărilor corporale (Ric) Imobilizări corporale 100Activ total

× 51,78 55,29 106,78

- rata imobilizărilor financiare (Rif) Im 100obilizari financiareActiv total

× 1,09 2,49 228,44

2. Rata activelor circulante (RAc) Active circulante 100Activ total

× 47,07 42,17 89,58

- rata stocurilor (Rsk) Stocuri 100Activ total

× 6,92 5,23 75,58

- rata creanţelor comerciale (RC) Creante comerciale 100Activ total

× 11,62 13,52 116,35

- rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor(RD,P)

Disp Val mob plasament 100Activ total

+×

26,26 22,95 87,39

85

circulante reprezintă 47,07%, respectiv 42,17% în totalul activelor, înregistrându-se o scădere faţă de 2011 ca rezultat al reducerii creanţelor şi disponibilităţilor.

6.1.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea structurii financiare, a politicii financiare

a firmei, prin punerea în evidenţă a compoziţiei pasivului, relevând aspecte privind stabilitatea şi autonomia(independenţa) financiară a acesteia. Prin structura financiară a întreprinderii se înţelege raportul existent între finanţările sale pe termen scurt şi finanţările pe termen mijlociu şi lung influenţând gestiunea financiară a întreprinderii prin costurile pe care le determină (costul capitalului) afectându-i rentabilitatea şi determinându-i politica de investiţii.

Structura financiară reflectă deci compoziţia capitalurilor întreprinderii. Alegerea unei anumite structuri financiare reprezintă un aspect important al politicii

financiare a întreprinderii. Decizia de structură financiară depinde de obiectivele întreprinderii, de nivelul rentabilităţii scontate şi de riscurile pe care şi le asumă. În aceiaşi măsură cu factorii interni, decizia de structură financiară depinde şi de factori externi întreprinderii, mai ales de conjunctura economică, adică situaţia pieţei financiare, oscilaţiile ratei dobânzii, inflaţia.

a) Rata stabilităţii financiare (Rsf) reflectă legătura dintre capitalul permanent de care firma dispune în mod stabil (pe o perioadă de cel puţin 1 an) şi patrimoniul total.

100 totalPasiv

permanent Capitalul×=sfR

Valorile considerate normale sunt între 50% – 66% plasând întreprinderea într-o situaţie favorabilă şi evidenţiază caracterul permanent al finanţării ceea ce conferă o anumită siguranţă în întreprinderii în desfăşurarea activităţilor sale.

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) Autonomia financiară exprimă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor

financiare, măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de lichiditate – solvabilitate şi gradul de îndatorare.

)(100 totalPasivpropriu Capital lepatrimoniaăţiisolvabilitrataRafg ×=

Ponderea capitalului propriu, respectiv a datoriilor în totalul pasivului diferă de la un caz la altul, în primul rând, în funcţie de politica financiară a firmei respective, de condiţiile concrete ale fiecărei firme, de eficienţa deciziilor financiare şi din această cauză stabilirea unor rate de referinţă este greu de stabilit.

În literatura franceză, unii autori recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiare, 31R afg ≥ 102 (0,33 sau 33%).

Prin urmare, existenţa unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisă a autonomiei financiare a acesteia. Cu cât indicatorul ia valori mai mici decât mărimea amintită cu atât întreprinderea se expune riscului de insolvabilitate ca urmare a dependenţei prea mari de creditori.

În cadrul ratei autonomiei financiare globale, semnificaţie deosebită are: b1) Rata autonomiei financiare la termen permite aprecierea mai precisă prin implicarea

structurii capitalului permanent. Se poate calcula după relaţiile:

(1) 100permanent Capitalul

propriu Capitalul×=AftR

Specialiştii apreciază că pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent. Deci: ( ) %501 ≥AftR (0,5). Sub această limită firma

102 G. Chareaux, Gestion Financière, Ed. Litec, Paris, 1991

86

se află într-o situaţie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de insolvabilitate şi este afectată autonomia ei financiară.

(2) 100lung şimediu termen pe Datorii

propriu Capital×=AftR

Acest raport exprimă gradul de independenţă financiară a firmei, independenţă asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau mai mare comparativ cu suma obligaţiilor la termen.

Prin urmare: ( ) 1002 ≥AftR (1). În acest caz datoriile mai mari de un an sunt acoperite integral din capitalurile proprii ca

urmare a unei activităţi rentabile. b) Rata de îndatorare globală (Rig) măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei şi

exprimă gradul de dependenţă a întreprinderii de resurse financiare provenite de la terţi:

(1) %50;100 totalPasiv totaleDatorii

<×= igig RR (66% după unii autori)

Cu cât valoarea acestui indicator este mai îndepărtată de 0,5 (0,66), cu atât creşte autonomia financiară a firmei, riscul de insolvabilitate este mic iar întreprinderea dispune încă de capacitate de îndatorare.

Des întâlnit în practica financiară este luarea în considerare, în calculul aceluiaşi indicator, la numitor, a capitalului propriu, exprimând îndatorarea totală (pe termen scurt, mediu şi lung) a întreprinderii în raport cu capitalul propriu (levier financiar) 103,104.

(2) %200;100propriu Capital totaleDatorii

<×= igig RR

Conform normelor bancare datoriile totale ale întreprinderii nu trebuie să depăşească de două ori capitalul său propriu. Îndatorarea peste această limită duce la apariţia riscului de insolvabilitate, punînd în evidenţă o structură financiară inadecvată, care poate duce la încetarea de plăţi sau la pierderea controlului de către acţionari.

Este perceput ca un indicator de risc financiar ca urmare a faptului că remunerarea creditorilor este prioritară şi fixă în timp ce rezultatul net şi lichiditatea întreprinderii fluctuează.

O semnificaţie deosebită în cadrul ratei de îndatorare globală are rata de îndatorare la termen (Rit) care se calculează prin raportarea obligaţiilor (datoriilor) pe termen mediu şi lung fie la capitalul permanent:

(1)105 100permanent Capital

lung şimediu termen pe Datorii×=itR , )5,0%(50≤îtR

fie la capitalul propriu

(2): 100propriu Capitalul

lung şimediu termen pe Datorii×=itR , %)100(1max=îtR

Rata de îndatorare, indiferent de forma sa de calcul, caracterizează dependenţa (independenţa) financiară a firmei şi gradul de risc al politicii sale financiare.

În privinţa unor structuri structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii esenţiale, pornind de la faptul că sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează:106

103 Silvia Petrescu, Analiza economo-financiară II, suport de curs, FEAA, Iaşi, 2006, pg. 96; 104 Levierul financiar exprima indatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) a intreprinderii in raport cu capitalul propriu. Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33 exprima un grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste de cateva ori pragul de 2,33. Masoara capacitatea firmei de a investi capitalul imprumutat la o rata superioara ratei dobanzii. (http://www.macrostandard.ro/indicatori_analiza_financiara.html) 105 Manuel, analyse financière et économique des projets de développement, Communautés européennes, 1997, Luxembourg, pg. 327, http://ec.europa.eu/europeaid/multimedia/publications/documents/tools/europeaid_adm_manual_ecofin_fr.pdf

87

- activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen scurt (de trezorerie); numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea datorii. - finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare până întreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii)

Criteriul rentabilităţii în alegerea structurii financiare Atât capitalul propriu cât şi capitalul împrumutat comportă costuri. Capitalul propriu costă dividende, capitalul împrumutat costă dobânzi. Diferenţa fundamentală dintre costul capitalului propriu şi cel al capitalului împrumutat rezidă în faptul că fondurile proprii nu sunt remunerate decât în cazul în care întreprinderea obţine profit în timp ce capitalul împrumutat trebuie remunerat, oricare ar fi rezultatele financiare ale întreprinderii. O întreprindere puternic îndatorată va avea sistematic cheltuieli financiare mari ceea ce-i afectează profitabilitatea şi-i micşorează posibilităţile de autofinanţare. Prin urmare, întreprinderea respectivă va trebui să recurgă la noi credite pentru a-şi acoperi nevoile de finanţare care la rândul lor vor contribui la creşterea cheltuielilor financiare. Dacă întreprinderea e rentabilă, adică dacă rata rentabilităţii e mai mare decât rata dobânzii, se poate şi e de dorit, apelarea la credite în opoziţie cu alternativa de a aştepta să se formeze treptat fonduri proprii pentru finanţarea unui proiect. Efectul de îndatorare se obţine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii cu costul capitalului împrumutat. Există 2 situaţii: a) dacă rentabilitatea economică > rata dobânzii rezultă un efect de îndatorare pozitiv (favorabil); b) dacă rentabilitatea economică < rata dobânzii rezultă un efect de îndatorare negativ (nefavorabil). Dacă presupunem ca rentabilitatea economică e de 16% pe an iar rata dobanzii e de 12% pe an, întreprinderea e interesată să se finanţeze prin credit deoarece realizează un profit de 4% asupra capitalului împrumutat.

Determinarea structurii financiare a firmei implică studierea influenţei a două variabile principale: gradul de risc şi rata de rentabilitate. Utilizarea unei ponderi mari a capitalului împrumutat creşte gradul de risc al firmei, dar previziunea unei rate de rentabilitate mai mare duce la creşterea profiturilor viitoare. Şi invers renunţarea la împrumuturi face ca firma să aibă un grad de risc minim, însă în acest caz se vor pierde profituri importante, datorită limitării volumului afacerii şi astfel nu se vor realiza obiectivele principale ale gestiunii financiare - maximizarea valorii firmei.

106 Silvia Petrescu, Op. Cit., pg. 94-95;

88

Structura pasivului relevă o stare favorabilă, atât stabilitatea cât și autonomia financiară

înregistrând valori care plasează întreprinderea în zonă de siguranță financiară și grad ridicat de autonomie și independență financiară.

Sistemul de factori care acţionează asupra structurii patrimoniale a firmei 1. Factorii legaţi de natura activităţii (intensitatea capitalizării, durata de viaţă a

imobilizărilor, viteza de depreciere a acestora) se reflectă în structura activelor, în primul rând în ponderea imobilizărilor corporale. Acestea au o pondere ridicată în ramurile industriei grele, în cele care solicită o infrastructură importantă şi echipamente costisitoare (în industria turismului). Durata procesului de producţie, dependentă de asemenea de natura activităţii, acţionează asupra mărimii, respectiv a ponderii stocurilor în totalul activelor (activităţile cu ciclu de exploatare lung înregistrează, de regulă, o pondere ridicată a stocurilor, mai ales a celor de producţie neterminată).

2. Natura relaţiilor cu partenerii externi. Practicile acestora în materie de livrări, condiţiile de plată pe care le aplică de obicei influenţează asupra ponderii stocurilor şi creditului furnizori. Astfel, o firmă care beneficiază de un raport favorabil de forţe în raport cu furnizorii săi ar putea obţine o reducere relativă a stocurilor (printr-o aprovizionare JIT), prin fracţionarea livrărilor şi corelarea cu fluctuaţia nevoilor. De asemeni, în funcţie de relaţiile firmei cu partenerii situaţi în

Ratele de structură

Relația de calcul

2011

2012

Indici de

evoluție (%)

1. Rata stabilităţii financiare (Rsf) (50% – 66%)

Capitalul permanent 100

Pasiv total×

62,30 58,01 93,11

2. Rata autonomiei financiare globale (Rafg)( 31R afg ≥ )

Capital propriu 100Pasiv total

× 57,99 53,90 92,94

(1) Capitalul propriu 100Capitalul permanent

×

93,07 92,92 99,84

- rata autonomiei financiare la termen (RAft) - ( ( ) %501 ≥AftR ) - ( ( ) 1002 ≥AftR %)

(2)Capital propriu 100

Datorii pe termen mediu şi lung×

157,54 130,13 82,60

(1) Datorii totale 100;Pasiv total

×

39,39 43,80 111,20

3.Rata de îndatorare globală (Rig) - (1) 50%igR < - (2) 200%igR <

(2) Datorii totale 100;Capital propriu

× 67,92 81,25 119,62

(1)Datorii pe termen mediu şi lung 100

Capital permanent×

4,14 4,10 99,03

- rata de îndatorare la termen (Rit) - (1) 50%îtR ≤ - (2) max100%îtR =

(2)Datorii pe termen mediu şi lung 100

Capitalul propriu×

4,45 4,41 99,10

89

“amonte”, firma poate beneficia de termene de plată favorabile, discounturi, sau dimpotrivă poate fi obligată să accepte condiţiile impuse de aceştia. Relaţiile cu clienţii şi alţi parteneri situaţi “în aval” influenţează într-o manieră asemănătoare asupra ponderii creanţelor.

3. Mărimea firmei, ca factor de influenţă, se reflectă atât în structura financiară cât şi în structura activelor. Astfel, rata de îndatorare creşte o dată cu creşterea dimensiunii firmei în sectorul industrial, construcţii de locuinţe, agricultură, chiar şi turism, această relaţie fiind puţin pregnantă în comerţul cu amănuntul, cu ridicata, în alimentaţia publică.

Din analize statistice rezultă că întreprinderile mici sunt mai prudente, au mai multe fonduri proprii şi mai puţine surse externe de finanţare, iar în cadrul surselor externe au mai multe surse pe termen scurt, comparativ cu marile companii. Mărimea firmei influenţează şi asupra structurii activelor, atât imobilizate, cât şi activelor circulante, care cresc odată cu dimensiunea firmei.

4. Opţiunile tactice şi strategice ale firmei respective, au o mare influenţă asupra structurii financiare a firmei, analiza financiară evidenţiind aspectele privind nevoile de finanţare, capacitatea de finanţare, situaţia trezoreriei etc.

5. Factorii conjuncturali (economici, sociali, juridici, legislativi), a căror acţiune este orientată preponderent asupra activelor circulante. Astfel, o reducere temporară a activităţii, generată de factori conjuncturali sau sezonieri se va reflecta într-o creştere a stocurilor. Evoluţia favorabilă a costurilor de aprovizionare pe piaţă poate să conducă la un suprastocaj tranzitoriu, după cum o diminuare a ratei dobânzilor pe piaţa creditelor poate conduce la creşterea ponderii datoriilor în totalul pasivului cu modificări corespunzătoare în activ etc.

6.1.5. Solvabilitatea şi lichiditatea În general ,“solvabilitatea reprezintă capacitatea unei persoane fizice sau juridice de a stinge

la scadenţă obligaţiile faţă de creditorii săi”107, referindu-se în mod deosebit la obligaţiile pe termen mediu şi lung.

Analiza solvabilităţii întreprinderii108 urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile totale din resurse totale. Pa baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacităţii de plată pe termen lung (insolvabilitatea sau risc de faliment). Aşa cum se arată în literatura de specialitate falimentul este consecinţa unui grad ridicat de îndatorare şi a unui grad de solvabilitate relativ redus depinzând de o serie de factori specifici întreprinderii, sectorului de activitate în care aceasta funcţionează, mediului economic, ce pot aduce întreprinderea în stare de dificultate din punct de vedere economic, financiar, juridic si social-politic, obligând-o să intre în procedură de reorganizare judiciară.

Din acest punct de vedere în aprecierea solvabilităţii se utilizează mai multe rate din structura pasivului ce caracterizează autonomia financiară şi îndatorarea întreprinderii109 (pct. 6.1.4.2)

Se adaugă acestora următoarele rate: Capacitatea de rambursare a datoriilor(Crd) care arată măsura în care sursele potenţiale de

autofinanţare degajate din activitatea întreprinderii pot acoperi datoriile totale.

Crd = totaleDatorii

areautofinant de aCapacitate

Nivelul optim se consideră a fi de 1,00 însă doar sub nivelul minim acceptabil de 0,33 întrepriderea se află în pericolul incapacităţii de plată. Capacitatea de rambursare a datoriilor cuprinde capacitatea brută de rambursare a datoriilor (Cbrd) şi capacitatea netă de rambursare a datoriilor (Cnrd). Capacitatea brută de rambursare a datoriilor (Cbrd) arată măsura în care sursele potenţiale de autofinanţare degajate din activitatea de exploatare a întreprinderii pot să acopere datoriile totale ale acesteia.

Cbrd = totaleDatorii

exploataredin brut Excedent

107 Dobrotă, N., Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pg. 115; 108 Florea, C., Analiza economico-financiară. Teorie şi studii de caz, Editura Nevali, Cluj Napoca, 2002, pag: 52. 109 Silvia Petrescu, Op. Cit., pg. 239;

90

Capacitatea netă de rambursare a datoriilor (Cnrd) arată măsura în care autofinanţarea netă poate acoperi datoriile totale ale întreprinderii. Practic, arată un raport între sursele proprii şi cele împrumutate sau atrase.

Cnrd = totaleDatorii

uiexercitiul areaAutofinant

Rata cheltuielilor financiare110( chfR ) arată măsura în care cheltuielile financiare consumă numerar din acumulăriile brute ale activităţii de exploatare.

chfR = ui)exercitiul productia afaceri, de cifra ,exploataredin l(rezultatuexploataredin brut Excedent

financiare Cheltuieli

Nivelul maxim acceptabil în raport cu EBE este de 0,6, depăşirea acestuia fiind un semnal că întreprinderea nu poate suporta costul îndatorării şi riscă pe termen lung să devină insolvabilă. În raport cu Cifra de afaceri, pentru ca întreprinderea să nu se expună riscului de insolvabilitate, literatura de specialitate recomandă o valoare de maxim 0,03 (3% din cifra de afaceri). Se consideră, de asemeni, că întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor. Sunt operaţionale în acest caz următoarele relaţii:

Rata solvabilităţii generale Rata solvabilităţii generală (Rsg) arată măsura în care activele totale ale întreprinderii pot acoperi datoriile totale ale acesteia. Practic arată măsura în care datoriile pot fi acoperite pe seama activelor.

Rsg = totaleDatorii

activ Total

Nivelul minim acceptabil este de 1,66, însă valoarea normală ar fi de cel puţin 2,00. Raportul de solvabilitate generală (Rsg) mai arată ponderea activului contabil net (negrevat

de datorii – capital propriu) în total activ.

Rsg = activ Total

contabilnet Activ

În cazul acestui indicator nivelul normal este de cel puţin 50% , însă se acceptă un nivel minim de 35%. În acest caz, capitalul propriu (activul contabil net) constituie o garanţie a solvabilităţii întreprinderii, un nivel ridicat al acestuia permitând întreprinderii să aibă acces la împrumuturi. Rata solvabilităţii financiare Rata de solvabilitate financiară (Rsf) arată măsura în care activele totale ale întreprinderii pot acoperi datoriile financiare totale.

Rsf = totalefinanciare Datorii

activ Total

Pentru a se situa în afara pericolului incapacităţii de plată, întreprinderea trebuie să inregistreze un nivel minim acceptabil de 2,00

Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare nu este suficient ca ea să-şi poată

achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită, adică să posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele.

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi (bani) fiind strâns legată de modul în care conducerea gestionează capitalul de lucru..

Lichiditatea se referă deci la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi şi un criteriu de grupare a posturilor în bilanţ.

110 Mironiuc, M., Analiza financiară. Studii de caz, Editura Junimea, Iaşi, 2000, pag: 60.

91

Bilanţul românesc sub formă verticală, legiferat prin O.M.F. nr. 94/ 20.02.2001, inspirat din norma contabilă internaţională I.A.S.1, “Prezentarea situaţiilor financiare”, oferă date şi informaţii în vederea determinării unor indicatori de lichiditate cum ar fi:

- Fondul de rulment; - Lichiditatea generală (current ratio); - Lichiditatea imediată (quick ratio). Fondul de rulment111 reprezintă acea sumă cu care totalul activelor circulante depăşesc

totalul datoriilor pe termen scurt. Este un indicator important al lichidităţii datorită faptului că datoriile pe termen scurt

reprezintă obligaţii ce trebuie achitate într-o perioadă mai mică de un an, iar activele circulante curente (pe termen scurt) reprezintă active ce trebuie transformate în bani sau consumate într-o perioadă mai mică de un an sau decât ciclul normal de exploatare (dacă acesta are o durată mai mare de un an).

Prin definiţie, aşa cum prezentam anterior, datoriile curente trebuie onorate din active curente. Astfel, excesul de active circulante faţă de datoriile pe termen scurt, reprezintă active circulante nete disponibile pentru continuarea activităţii economice.

Această diferenţă reprezintă fondul de rulment ce poate fi utilizat pentru cumpărarea de stocuri, obţinerea de credite şi finanţarea unor vânzări în creştere.

Deci, lipsa fondului de rulment poate conduce chiar la falimentarea întreprinderii. Fondul de rulment se determină cu relaţia:

Fond de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurt Lichiditatea generală (current ratio) “Lichiditatea presupune existenţa unor disponibilităţi băneşti suficiente pentru achitarea la

scadenţă a datoriilor întreprinderii (inclusiv dobânda pentru împrumuturile acordate de creditori) dar şi pentru acoperirea unor nevoi neprevăzute de mijloace băneşti”.112

Acest indicator, întâlnit în literatura de specialitate43 şi sub denumirea de coeficientul lichidităţii generale (working capital ratio), este strâns legat de fondul de rulment şi este considerat a fi un bun indicator al capacităţii întreprinderii de a-şi onora facturile şi de a-şi rambursa creditele contractate.

Lichiditatea generală (LG) arată marja conferită firmei de activele sale curente în respectarea obligaţiilor curente. Se determină ca raport între activele circulante şi datoriile pe termen scurt ale întreprinderii, cu relaţia:

curentePasivecirculantecurenteActiveLG )(

=

Mărimea acestei rate depinde de viteza de rotaţie a activelor curente. Se apreciază că valoarea minimă admisă poate varia între 1,2 – 1,8, funcţie de sectorul de activitate. Dacă acest indicator depăşeşte valoarea 1, atunci întreprinderea poate să-şi achite obligaţiile curente, pe măsură ce devin scadente, fiind consecinţa unui fond de rulment pozitiv.

În caz contrar, lipsa de lichidităţi, consecinţa unui fond de rulment negativ (provenit din finanţarea unor achiziţii pe termen lung, din resursele pe termen scurt, ceea ce, de obicei, este contraindicat) determină un disconfort financiar ce poate conduce la încetare de plăţi, echivalând cu risc de insolvabilitate (faliment).

De multe ori, însă, indicatorul lichidităţii generale poate conduce la concluzii eronate, deoarece în calculul lui sunt folosite mărimile furnizate de către bilanţul companiei, care reprezintă situaţia trecută a acesteia şi nu cea prezentă. Totodată, indicatorul nu ţine cont de succesiunea şi frecvenţa în timp a plăţilor şi a încasărilor.

111 Ionescu, C., Informare financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii, Editura Economică, 2003, pg. 224; 112 Păvăloaia, W., Paraschivescu, M-D.,Cojocaru, C., Analiza financiară şi modele de politică economică în societăţile comerciale, Editura Neuroni, Focşani, 1994, p. 21 43 Sava, S., coordonator pentru versiunea în lb. română, “Dicţionar MicMilan de economie modernă”, Editura Codecs, Bucureşti, 1999, p. 63

92

În activele curente (circulante) intră şi stocurile (mărfuri, produse finite) a căror lichiditate nu este cunoscută cu certitudine, aspect care i-a determinat pe bancheri să calculeze alţi doi indicatori de lichiditate: lichiditatea intermediară şi lichiditatea imediată.

Lichiditatea intermediară (Testul acid – Quick Ratio) (LI), nu ţine cont de stocuri(au o lichiditate mai redusă şi poate incertă) şi exclude din calcule creanţele incerte pentru că nu pot fi mobilizate rapid pentru a face faţă unui necesar urgent de lichidităţi. Valoarea recomandată pentru acest indicator este 0,8.

curentePasivecerteCreanteitatiDisponibil

curentePasiveincerteCreanteStocuricurenteActiveLI +

=−−

=

Lichiditatea imediată (de trezorerie) (Li) confundată deseori cu lichiditatea intermediară, reprezintă raportul dintre activele lichide şi pasivele curente.

Activele lichide sunt compuse din numerar şi majoritatea investiţiilor la termen care pot fi rapid transformate în bani. Stocurile nu se pot include în categoria activelor lichide deoarece ele nu pot fi transformate imediat în bani.

)( exigibileimediatcurentePasivePlasamenteitatiDisponibilLi +

=

Acest concept, chiar dacă este considerat o perfecţionare a indicatorului lichidităţii, nu reprezintă decât o imagine completă şi adusă la zi a situaţiei curente a întreprinderii. De asemenea, el ignoră intrările şi ieşirile de numerar, de mare importanţă pentru activitatea companiei. Valoarea minimă a raportului cuprinsă între 0,2-0,3 reflectă o garanţie de lichiditate, fiind asigurată achitarea obligaţiilor pe termen scurt.

Lichiditatea la vedere (Lv) apreciază măsura în care creditele bancare pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti din casierie şi conturi bancare.

scurttermenpebancareCreditebancareconturisicasierieinbanestiitatiDisponibilLv =

Valorile de referinţă ale indicatorului sunt cuprinse în intervalul 0,85 – 1,15. Pentru a obţine o informaţie în dinamică cu privire la lichiditate se impune calcularea

acesteia pe baza mai multor bilanţuri succesive, creîndu-se astfel posibilitatea exprimării unei tendinţe.

Informaţiile obţinute prin calculul acestor indicatori nu pot explica însă contribuţia diverselor activităţi desfăşurate de către întreprindere la obţinerea lichidităţii ceea ce face necesară aprofundarea studiului asupra componentelor necesarului de fond de rulment şi a relaţiilor întreprinderii cu terţii. Se are în vedere faptul că terţii influenţează direct trezoreria, întreprinderea fiind preocupată să-şi optimizeze stocurile, să accelereze încasarea creanţelor prin scurtarea termenului de decontare cu clienţii şi, în acelaşi timp, să amâne plata furnizorilor, prin prelungirea termenelor de plată acordate de aceştia. Derivă de aici o serie de indicatori cunoscuţi în literatura de specialitate sub numele de rate de rotaţie sau rate de gestiune care pot fi consideraţi ca şi parametri de lichiditate.

93

Relaţia de calcul 2011 2012

Indici de

evoluţie (%)

Solvabilitatea Capacitatea de rambursare a datoriilor(Crd) - optim - 1,00 - minim - 0,33

totaleDatorii areautofinant de aCapacitate 0,38 0,30 78,95

Capacitatea brută de rambursare a datoriilor (Cbrd)

totaleDatorii exploataredin brut Excedent 0,40 0,31 77,50

Capacitatea netă de rambursare a datoriilor (Cnrd)

totaleDatorii uiexercitiul areaAutofinant 0,27 0,21 77,77

Rata cheltuielilor financiare ( chfR ) - EBE max 0,6 - Cifra de afaceri max 0,03

Cheltuieli financiare Excedent brut din exploatare(rezultatul din exploatare, cifra de afaceri, productia exercitiului)

0,18 0,19 105,55

Rata solvabilităţii generală (Rsg) (1) - optim - 2,00 - minim - 1,66 (2) - optim - 0,5 - minim - 0,35

(1) totaleDatorii

activ Total

(2) activ Total

contabilnet Activ

2,53

0,58

2,28

0,53

0,9

0,91

Rata de solvabilitate financiară (Rsf) – min 2.00

totalefinanciare Datorii activ Total 2,54 2,28 89,76

Lichiditatea Lichiditatea generală (LG) min 1,2 – 1,8

( )Active curente circulantePasive curente

1,27 1,02 80,31

Lichiditatea intermediară(LI) min. 0,8

Activ curent Stoc Creante incertePasive curente

Disponibilitati CreantecertePasive curente

− −

+=

1,08

1,08

0,89

0,89

82,41

82,41

Lichiditatea imediată (de trezorerie) (Li) min 0,2-0,3

( )Disponibilitati Plasamente

Pasive curente imediat exigibile+ 0,68

0,49

72,06

Lichiditatea la vedere (Lv) min 0,85 – 1,15.

Disp in casierie si conturi bancareCredite bancare pe termen scurt

17.820.835

12,88

Valorile indicatorilor de solvabilitate și lichiditate arată o funcționare a întreprinderii în condiții de eficiență financiară fără risc de insolvabilitate.

94

6.1.6 Indicatori de gestiune (de activitate) O categorie aparte de indicatori utilizaţi în analiza financiară sunt indicatorii de gestiune

(de activitate) care furnizează informaţii cu privire la113: - viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii; - capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază

ale sale; - viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximează de cîte ori stocul a fost rulat

de-a lungul exerciţiului financiar Aceste rate arată gradul de eficacitate cu care firma utilizează resursele pe care le are la

dispoziţie, în cea mai bună combinaţie posibilă (numerar, creanţe, stocuri, mijloace fixe etc) pentru a genera venituri din vânzări (cifră de afaceri).114 Se măsoară de asemeni viteza de transformare a activelor în lichidităţi şi cea de reînnoire a datoriilor, ca urmare a participării lor la circuitul economic, construcţia lor pornind de la ideea că trebuie să existe un echilibru raţional între cifra de afaceri şi elementele de activ şi pasiv ale firmei.

Măsurarea vitezei de circulaţie (rotaţie) se realizează cu ajutorul a doi indicatori115: - numărul de rotaţii (Nr) care arată de câte ori se roteşte elementul de activ (A) sau pasiv

(P), pentru realizarea volumului desfacerilor(cifrei de afaceri) (Ca) în perioada de gestiune:

)(PACaNr =

Cu cât numărul de rotaţii este mai mare, cu atât activitatea este mai eficientă, deoarece, cu acelaşi volum de active circulante (capitaluri), se poate realiza un volum mai mare de desfacere de mărfuri/produse şi un profit mai mare.

Această relaţie arată, în acelaşi timp, randamentul/eficienţa utilizării activului/pasivului exprimând mărimea cifrei de afaceri generată de fiecare leu investit.

- durata în zile a unei rotaţii (Dz), care arată durata medie în care elementul analizat parcurge întreg ciclul economic şi reapare în forma bănească iniţială:

TCa

PADz ×=)(

T= perioada de gestiune pentru care se face analiza, exprimându-se în numărul de zile calendaristice ale perioadei respective (lună, trimestru, an). Viteza de rotaţie va fi mai accelerată atunci când numărul de rotaţii va fi mare şi numărul de zile mai redus. Principalele rate analizate sunt:

a) Viteza de rotaţie a activului Creşterea vitezei de rotaţie a activului semnifică creşterea gradului de lichiditate a acestuia

(reducerea duratei de recuperare sub formă bănească), îmbunătăţirea structurii activelor în corelaţie cu specificul activităţii.

Reducerea vitezei de rotaţie are ca efect principal creşterea gradului de imobilizare a activelor. Aceste efecte sunt valabile atât pentru activele imobilizate cât şi pentru cele circulante.

În ceea ce priveşte activele fixe specialiştii consideră că mărimea indicatorului este influenţată de o serie de factori ce fac utilă analiza acestuia în cadrul aceleaiaşi firme mai puţin în comparaţiile interfirme. Aceşti factori se referră la:

- costul de achiziţie - politica de depreciere (amortizare) - alegerea tehnologică (fie procese de producţie puternic automatizate fie bazate pe utilizarea

forţei de muncă şi nu în ultimul rând se are în vedere companiile care externalizează părţi din procesele sale). 113 OMFP (Ordinul Ministerul Finanţelor Publice) 1752/nov. 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005 114 R. C. Moyer, J. R. McGuigan, R. P. Rao, Op. Cit., pg. 106-107; 115 Dorina Nicoleta Lezeu, Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pg. 171 şi urm.;

95

Problema care se pune în calcularea indicatorului pentru activele circulante, mai ales referitor la stocuri, este legată de valoarea lor, de faptul că în evaluarea stocurilor se utilizează metode de evaluare diferite de la o întreprindere la alta şi denaturează rezultatele oricărei comparaţii, de faptul că cel mai indicat este să se utilizeze o medie anuală a acestora şi că cifra de afaceri trebuie exprimată în preţuri de achiziţie sau costuri de producţie, astfel încât, rata de rotaţie a stocurilor, calculată pentru fiecare categorie de stocuri va fi dată de relaţiile: - Rata de rotaţie a stocurilor de mărfuri:

Rmf = 360vândutemãrfuriloraachizitiede Costul

mãrfuri demediu Stocul×

- Rata de rotaţie a stocurilor de materii prime:

Rmp = 360prime materiilor al achizitie de Costul

prime materii demediu Stocul×

± DS

- Rata de rotaţie a produselor finite:

Rpf = 360complet)cost (în vândutãProductia

finite produse demediu Stocul×

- Durata medie de incasare a creantelor de la clienti(Dîc)

(1) 360×=afaceridecifra

clientifinalsoldDîc

(2) 360×=afaeridecifra

perioadeialclientimediusoldDîc

sold mediu clienti

var A = sold (ian + dec) / 2

var B = sold (ian+mart+iun+sept+dec) / 5 In functie de optiunea alegerii unei formule de calcul a indicatorului, rezultatele sunt foarte

diferite. In general, beneficiarii externi ai informatiilor financiare folosesc primele doua formule de calcul, iar beneficiarii interni folosesc a treia formula de calcul - pentru ca au toate informatiile disponibile si pentru ca stiu sezonalitatea afacerii si conditiile comerciale in care se desfasoara toate tranzactiile firmei. Beneficiarii interni (managerii firmei ) calculeaza DMIC pe categorii de clienti, pe zone de desfacere etc. astfel incat sa identifice zonele de castig si de pierderi ale afacerii.

Prin urmare pentru ca indicatorul DMIC sa ofere repere importante privind performanta comerciala a afacerii, sunt necesare si alte informatii, cum ar fi: gradul de concentrare al portofoliului de clienti; conditiile comerciale negociate; structura clientilor pe domenii de activitate cu risc scazut, mediu si ridicat; structura soldului pe scadente, depasite si in termen.

- Durata de plată a furnizorilor(Dfz), exprimat în zile, calculat cu relaţia:

360×=CaFzDfz în care:

Fz – furnizori ; Ca – cifra de afaceri; Echilibrul activităţii comerciale se realizează numai dacă Dfz > Dcl. b) viteza de rotaţie a capitalurilor arată numărul de utilizări ale capitalului propriu, modul

de fructificare a resurselor permanente sau arată numărul de refaceri a surselor împrumutate şi

96

atrase pe seama cifrei de afaceri într-o perioadă de gestiune, respectiv numărul de zile necesar pentru restituirea datoriilor pe seama cifrei de afaceri.

6.2. Analiza şi diagnosticul financiar pe baza contului de rezultate116 Structura contului de profit şi pierdere pe cele trei tipuri de activităţi permite degajarea unor

solduri de acumulări băneşti potenţiale (marje de acumulare), destinate să îndeplinească o anumită funcţie de remunerare a factorilor de producţie şi de finanţare a activităţii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG). Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare prealabilă a contului de profit şi pierdere pentru a pune în evidenţă: modul de funcţionare şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului, valoare adăugată, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.

Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune Elemente de calcul /Poziţia în Contul de Profit şi Pierdere 1 Venituri din vânzarea mărfurilor(ct 707) 03 2 (-) Cheltuieli privind mărfurile(ct 607) 13 3 Marja comercială (1 -2) 4 (+) Producţia vândută(ct 701 – 706 +708) 02 5 (+) Variaţia stocurilor(ct 711 +⁄ -) 05 ⁄ 06 6 (+) Producţia imobilizată (ct 721 + 722) 07 7 Producţia exerciţiului (4 +5 + 6) 8 (-) Consumuri intermediare inclusiv cheltuieli provenite de la terţi(gr.60, exclusiv 607, gr.61, gr.62, exclusiv 621) 10+11+12+24 9 Valoarea adăugată(3+7-8) 10 (+) Venituri din subvenţii de exploatare(7411) 04 11 (-) Cheltuieli cu impozitele şi taxele(gr.63) 25 12 (-) Cheltuieli cu personalul(gr 64 +621) 14 13 Excedentul (deficitul) brut din exploatare(9+10-11-12) 14 (+) Alte venituri din exploatare şi venituri din provizioane 08+19+22+29 15 (-) Alte cheltuieli din exploatare 23+26 16 (-) Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele 18+21+28 17 Rezultatul din exploatare(13+14-15-16) 18 (+) Venituri financiare 40 19 (-) Cheltuieli financiare 47 20 Rezultatul curent(17+18-19) 21 (+) Venituri extraordinare 52 22 (-) Cheltuieli extraordinare 53 23 Rezultatul extraordinar(21-22) 24 Rezultatul brut al exerciţiului(20+23) 25 (-) Impozitul pe profit 60 26 Rezultatul net al exerciţiului(24-25) Aşa cum arată Tabloul, Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, de fapt, etape

succesive în formarea rezultatului final. Construcţia indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului + marja comerciala) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului). Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.

Întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune are ca scop:

116 Interpretarea sa este condiţionată de faptul că are la bază în conceperea sa principii, convenţii, opţiuni contabile mai mult sau mai puţin „creative” (referitoare la evaluarea stocurilor, amortizări, deprecieri, provizioane, ajustări ale veniturilor si cheltuielilor)(Bernard Colasse, L’analyse financiere de l’entreprise, 2008, trad. Ed. TipoMoldova, IaşI, 2009, pg. 55)

97

- aprecierea creşterii bogăţiei, generate de activitatea întreprinderii; - descrierea repartizării bogăţiei create de întreprindere între: salariaţi şi organismele sociale,

stat, acţionari, întreprindere; - înţelegerea formării rezultatului net; - studiul structurii activităţii cu ajutorul unor rate care permit analiza evoluţiei în timp a

acesteia (de exemplu, rata marjei comerciale, rata valorii adăugate, ponderea exportului etc.); - studiul mijloacelor de exploatare, folosind rate precum randamentul forţei de muncă,

randamentul echipamentului industrial etc.; - analiza rentabilităţii; - analiza evoluţiei în timp prin calcularea variaţiei procentuale a principalelor solduri

intermediare de gestiune, identificarea cauzelor acestor variaţii şi stabilirea, dacă este cazul, de măsuri corectoare117.

Marja comercială (Mc) este primul sold intermediar de gestiune şi se referă la activitatea comercială desfăşurată de agentul economic, de distribuţie sau la partea pur comercială a întreprinderilor producătoare. Pentru întreprinderile de distribuţie (comerciale) aceasta este un indicator esenţial şi devine mai semnificativă ca informaţie în activitatea de analiză şi gestionare cu cât ea este determinată mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse. Este denumită şi marjă brută şi se exprimă adesea ca procent din cifra de afaceri (volumul vânzărilor).

Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator care se aplică în special în cazul întreprinderilor industriale. Include valoarea bunurilor şi serviciilor „fabricate” de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Drept urmare, producţia exerciţiului va cuprinde trei elemente: producţia vândută, producţia stocată (variaţia stocurilor) şi producţia imobilizată.

Nefiind un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea de distribuţie şi cea de producţie (obţinut prin însumarea vânzărilor de mărfuri şi a producţiei vândute).

Valoarea adăugată (Va) exprimă crearea sau creşterea de valoare adusă de întreprindere bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi. Acest sold intermediar de gestiune este o valoare adăugată brută ce realizează joncţiunea dintre micro şi macroeconomic.

Valoarea adăugată permite compararea întreprinderilor pentru a măsura mai bine contribuţia lor în cadrul aceluiaşi sector de activitate. Agentul economic care înregistrează o mărime superioară a valorii adăugate aduce implicit şi o contribuţie mai importantă.

La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, ce se poate determina prin două procedee:

- ca diferenţă între producţia globală a exerciţiului (obţinută prin raportarea marjei comerciale la producţia exerciţiului) şi consumurile de bunuri şi servicii furnizate la terţi pentru producţia respectivă.

- prin adiţionarea diverselor elemente ce compun valoarea adăugată respectiv remuneraţiile tuturor factorilor de producţie, inclusiv a statului, cât şi autofinanţarea întreprinderii, respectiv, cheltuielile de personal, cheltuieli financiare, impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, legate de activitatea întreprinderii, cheltuielile cu amortismentele, impozitul pe profit, partea de rezultat trecut la rezerve, alte elemente de valoare adăugată.

Marja de acumulare bănească (Va) prezintă un interes aparte în analiza financiară pentru că: • realizează legătura între nivelul micro şi macroeconomic. • reprezintă un criteriu pentru aprecierea aportului specific al întreprinderii la realizarea

producţiei sale. Valoarea adăugată este un indicator mai sintetic decât cifra de afaceri, care evidenţiază performanţa comercială a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de vânzare şi producţie. Valoarea adăugată este indicatorul care măsoară aportul specific al întreprinderii la realizarea producţiei sale.

• măsoară gradul de integrare al întreprinderii, prin raportul valoare adăugată / producţie (CA). 117 Lezeu, D.N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, p. 107

98

Cu cat rezultatul raportului este mai mare, cu atât mai mult întreprinderea este integrata, adică îşi poate asigura ea însăşi, un număr mare de faze de fabricaţie, mergând de la materiile prime la elaborarea produselor finite, fără a recurge la serviciile altor întreprinderi.

• evidenţiază structura exploatării, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adăugate. Raportând remunerarea fiecărui participant la valoarea adăugată se poate face o evaluare a distribuţiei veniturilor globale către partenerii întreprinderii.

• reflectă gradul de utilizare al factorilor de producţie. Excedentul brut al exploatării (EBE) corespunde rezultatului economic al întreprinderii

generat de operaţiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare şi de provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esenţial în analizele de gestiune şi în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi.

Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei aspecte: 1) – este o măsură a performanţelor economice ale întreprinderii. Un EBE suficient de mare

va permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanţării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferenţa va fi distribuită statului (impozit pe profit), acţionarilor (dividende) si/sau conservată prin autofinanţare.

2) – EBE este independent de politica financiară (nu este influenţat de venituri şi cheltuieli financiare), de politica de investiţii (nu ţine cont de deciziile întreprinderii privind modalităţile de calcul a amortizării), de politica de individ (deciziile întreprinderii privind repartizarea profitului net), de politica fiscală şi de elementele extraionale (nu ia în calcul impozitul pe profit şi rezultatul extraional), care se pot schimba în timp şi pot să difere de la o întreprindere la alta.

3) – EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere. EBE constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale ale

întreprinderii, deci punctul de pornire în tabloul fluxurilor de trezorerie. Notă: Acest indicator este foarte în vogă în mediile de afaceri pentru comparaţii în ceea ce

priveşte performanţa de exploatare a întreprinderii însă acest lucru nu trebuie să dispenseze pe analistul financiar de efectuarea unui studiu aprofundat al politicii sale de îndatorare şi al al aptitudinii de a contribui la finanţarea peopriilor lor proiecte de investiţii.

Rezultatul exploatării (Re) evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi şi corespunde activităţii normale şi curente a întreprinderii, inclusiv operaţiunile efectuate în exerciţiile anterioare dar aferente exerciţiului curent. Nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare operaţiilor financiare şi extraordinare.

Acest rezultat este utilizat în compararea performanţelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite.

Există două modalităţi de calcul: - ca diferenţă dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) şi totalul cheltuielilor din

exploatare (Che) Re = Ve – Che

- pornind de la mărimea EBE şi are relaţia Re = EBE – (Amp +Ache) + (Ave + Vpr), unde

Amp – amortizări şi provizioane Ache – alte cheltuieli din exploatare Ave – alte venituri din exploatare Vpr – venituri din provizioane privind exploatarea Prin prima relaţie de calcul se fundamentează strategii şi politici pe care le adoptă

managementul întreprinderii pentru a ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea veniturile sau diminuarea cheltuielilor, în condiţiile menţinerii constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu respectarea restricţiei ca ritmul creşterii veniturilor să devanseze ritmul de creştere al cheltuielilor.

99

Rezultatul curent(Rc) reprezintă rezultatul tuturor operaţiilor curente, obişnuite ale întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât şi de cel al activităţii financiare, permiţând şi aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilităţii.

Deoarece nu este influenţat de elemente extraordinare, acest sold permite analiza dinamicii rezultatului curent al întreprinderii pe mai multe exerciţii financiare.

Rezultatul extraordinar sintetizează rezultatul concretizat în profit sau pierderi a unor operaţii de gestiune sau capital cu caracter extraional şi se calculează astfel :

Rezultatul = Veniturile - Cheltuielile extraordinar extraordinare extraordinare Mărimea rezultatului extraional constituie o informaţie importantă, în special pentru

potenţialii investitori. Rezultatul net al exerciţiului (Rn) exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau

pierderile aferente activităţii întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale şi a impozitului pe profit.

• Rezultatul curent (+/−) • Rezultatul extraordinar (+/−) − Cheltuieli cu impozitul de profit (ct. 691) = Rezultatul net al exerciţiului (+/−) Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează să fie supus deciziei de repartizare

de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, după caz. Pe baza rezultatului net se determină două solduri „reziduale”118: capacitatea de

autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF). Capacitatea de autofinanţare (sursă internă de finanţare a dezvoltării) a întreprinderii

reprezintă surplusul monetar generat de activitatea acesteia şi reflectă potenţialul financiar de creştere economică a întreprinderii, respectiv sursa internă de finanţare generată din activitatea industrială şi comercială a acesteia.

Destinaţia sa este să asigure: - finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente; - cresterea fondului de rulment; - finanţarea totală sau partială a noilor investiţii; - rambursarea împrumuturilor contractate; - remunerarea capitalurilor investite.

Ea aduce o contribuţie esenţială la variaţia (creşterea) fondului de rulment global şi se poate calcula în două moduri:

- plecând de la excedentul brut din exploatare (metoda substractivă) care se corectează cu veniturile încasabile şi cheltuielile plătibile exceptând acele elemente care deşi determină variaţii contabile nu provoacă mişcări financiare;

- plecând de la profitul net (metoda aditivă) informând asupra utilizării acesteia: pentru acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioane), finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă), ...în principiu adunând acele elemente care au constituit extraii la prima metoda de determinare: 118 Silvia Petrescu, Op. cit.; pg. 79 - 82

100

Nr. crt. Metoda substractivă Metoda aditivă 1. EXCEDENTUL BRUT DIN

EXPLOATARE REZULTATUL NET

2. + Alte venituri din exploatare (cu extraia celor provenite din reluarea de provizioane, din vânzarea activelor cedate, subvenţii pentru investiţii)

+ Cheltuieli cu amortizările

3. - Alte cheltuieli de exploatare (cu extraia cheltuielilor cu amortizările, ajustările de valoare şi provizioanele, cheltuieli privind activele cedate si alte operaţiuni de capital)

+ Cheltuieli cu provizioanele şi ajustări (din exploatare, financiare şi extraordinare)

4. + Venituri financiare (cu extraia veniturilor din provizioane, din investiţii financiare cedate)

- Veniturile din ajustări şi provizioane (din exploatare, financiare şi extraordinare)

5. - Cheltuieli financiare (cu extraia cheltuielilor pentru ajustări şi provizioane, investiţii financiare cedate)

+ Cheltuieli cu activele cedate (ieşite din patrimoniu)

6. + Venituri extraordinare - Veniturile din vânzarea imobilizărilor

7. - Cheltuieli extraordinare - Subvenţiile pentru investiţii virate la venituri

8. - Impozitul pe profit 9. = Capacitatea de autofinanţare = Capacitatea de autofinanţare

Diferenţa dintre cei doi indicatori EBE şi CAF derivă din faptul că EBE reprezintă un

surplus monetar potenţial din activitatea de exploatare în timp ce CAF se referă la activitatea globală a întreprinderii.

Pe baza capacităţii de autofinanţare, se pot stabili o serie de indicatori utili în aprecierea independenţei financiare a întreprinderii:

a) Capacitatea potenţială de rambursare a cheltuielilor financiare care reflectă numarul de ani necesari pentru a asigura rambursarea cheltuielilor financiare, pe baza capacităţii de autofinanţare anuale degajate de întreprindere.

CAF

financiareCheltuieliCpr =

b) Rata de finanţare a investiţiilor anuale reflectă proporţia în care întreprinderea poate asigura finanţarea investiţiilor anuale pe seama CAF, în situaţia în care întreaga suma ar fi alocată în acest scop.

100×=anualeInvestitii

CAFRfi

c) Rata de acoperire a excedentului brut reflectă participarea fluxului potenţial de lichidităţi, din activitatea de exploatare, la formarea fluxului total de disponibilităţi al întreprinderii

100×=RBRCAFRa

d) Rata de acoperire a rezultatului exerciţiului se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare şi rezultatul exerciţiului astfel:

100Re

×=uiexercitiulzultatul

CAFRd

Rezultatul exerciţiului luat în calculul capacităţii de autofinanţare nu este în totalitate disponibil pentru autofinanţare. De aceea, se poate afirma că autofinanţarea reală reprezintă acea

101

parte din capacitatea de autofinanţare rămasă disponibilă, după distribuirea dividendelor. Aceasta pune în evidenţă aptitudinea reală a întreprinderii de a se autofinanţa, după deducerea remunerării acţionarilor:

Autofinanţarea = CAF – Dividende distribuite Autofinanţarea constituie o sursă internă destinată acoperirii nevoilor de finanţare ale

exerciţiului viitor, expresie a bogăţiei create de întreprindere. Ea este determinată de creşterea surselor obţinute din propria activitate a întreprinderii şi care vor rămâne în mod permanent la dispoziţia acesteia pentru finanţarea activităţii viitoare.

În analiza autofinanţării distingem trei trepte: minimă, de menţinere şi de dezvoltare. • Autofinanţarea minimă cuprinde suma amortizării şi are rolul de a permite menţinerea

capacităţii întreprinderii. Datorită inflaţiei şi evoluţiei tehnologice, autofinanţarea minimă nu este suficientă pentru reînnoirea imobilizărilor necesare, păstrării capacităţilor de producţie existente;

• Autofinanţarea de menţinere include sursele care vor asigura în viitor acoperirea cheltuielilor necesare menţinerii potenţialului productiv şi, respectiv, pentru reînnoirea imobilizărilor şi acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele izvoare de formare ale autofinanţării de menţinere sunt: amortizările normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizărilor) şi provizioanele;

• Autofinanţarea de dezvoltare cuprinde, pe lângă cea de menţinere, o parte din rezultatul exerciţiului, astfel încât să permită modernizarea şi creşterea capacităţilor de producţie.

Importanţa autofinanţării poate fi argumentată printr-o serie de avantaje pe care aceasta le oferă întreprinderii:

- reprezintă o sursă independentă şi stabilă, respectiv un mijloc sigur de finanţare în anumite situaţii conjuncturale nefavorabile pentru întreprindere;

- conferă întreprinderii libertatea de acţiune, prin aceea că autonomia financiară dobandită prin autofinanţare îi îngăduie acesteia independenţa de gestionare faţă de organismele financiare şi de credit;

- este indispensabilă pentru finanţarea investiţiilor (de menţinere, de înlocuire, de creştere), cu condiţia realizării unor investiţii utile şi nu de irosire a resurselor;

- permite franarea îndatorării şi, implicit, reducerea cheltuielilor financiare; - constituie un indicator pe baza căruia se poate măsura randamentul capitalurilor proprii,

respectiv rentabilitatea financiară; - reprezintă premisa deschiderii accesului pe piaţa de capital şi în atragerea de capital extern.

Prin dimensiunea sa, autofinanţarea degajată de întreprindere joacă un puternic rol de semnalizator al performanţelor întreprinderii, sugerând potenţialilor investitori capacitatea acesteia de a utiliza eficient capitalurile încredinţate şi de a asigura o remunerare atrăgătoare. Pentru creditori mărimea absolută şi relativă a autofinanţării certifică atât capacitatea de rambursare de către întreprindere a sumelor împrumutate cât şi nivelul riscului de neplată.

În analiza economică, pe lângă evoluţia autofinanţării în mărime absolută, se urmăresc şi ratele autofinanţării, şi anume:

a) Rata autofinanţării investiţiilor anuale:

100×=anualeinvestitii

areAutofinantRa

b) Rata autofinantarii imobilizarilor corporale şi necorporale:

100ImIm

×+

=enecorporalobilizaricorporaleobilizari

areAutofinantRa

c) Rata de finanţare a nevoilor globale de finanţare:

100×=finantaredeNevoia

areAutofinantRcNFRVariatiaeimobilizatActive

areAutofinant+

=

102

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Nr. Crt. Elemente de calcul 2011 2012 %

1 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct 707) 608.429.174 598.219.867 98,32 2 (-)Cheltuieli privind mărfurile (ct 607) 416.654.450 363.900.237 87,34 3 Marja comercială (1-2) 191.774.724 234.319.630 122,184 (+)Producţia vândută (ct 701 - 706 +708) 12.569.412.410 12.143.925.452 96,61 5 (+)Variaţia stocurilor (ct 711 +/-) +2.287.866 -48.807.050 6 (+)Producţia imobilizată (ct 721 + 722) 27.233.024 54.687.460 200,817 Producţia exerciţiului (4 +5+6) 12.598.933.300 12.149.805.862 96,44 8 (-)Consumuri intermediare inclusiv cheltuieli

provenite de la terţi(gr.60, exclusiv 607, gr.61, gr.62, exclusiv 621)

10.953.647.788 10.555.759.289 96,37

9 Valoarea adăugată (3+7-8) 1.837.060.236 1.828.366.203 99,53 10 (+)Venituri din subvenţii de exploatare (7411) 11 (-)Cheltuieli cu impozitele şi taxele (gr.63) 26.066.755 23.424.763 89,86 12 (-)Cheltuieli cu personalul (gr 64 +621) 856.537.417 906.762.554 105,8613 Excedentul (deficitul) brut din exploatare (9+10-

11-12) 954.456.064 898.178.886

94,10

14 (+)Alte venituri din exploatare şi venituri din provizioane

74.838.484 41.472.898 55,41

15 (-)Alte cheltuieli din exploatare 68.563.494 3.661.066 5,34 16 (-)Cheltuieli cu amortizarea, ajustari şi provizioane 570.221.902 575.220.577 100,8817 (-)Alte ajustări (709) 18 Rezultatul din exploatare (13+14-15-16) 390.509.152 360.770.141 92,38 19 (+)Venituri financiare 151.331.410 157.217.369 103,8920 (-)Cheltuieli financiare 173.741.787 174.196.479 100,2621 Rezultatul curent (17+18-19) 368.098.775 343.791.031 93,40 22 (+)Venituri extraordinare - - - 23 (-)Cheltuieli extraordinare - - - 24 Rezultatul extraordinar (21-22) - - - 25 Rezultatul brut al exerciţiului (20+23) 368.098.775 343.791.031 - 26 (-)Impozitul pe profit 92.987.378 66.551.237 71,57 27 Rezultatul net al exerciţiului (24-25) 275.111.397 277.239.794 100,77

103

CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE

Valorile înregistrate de capacitatea de autofinanțare arată un potenţial financiar de creştere economică a întreprinderiic ridicat, un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a acesteia.

6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie Dată fiind nevoia întreprinderilor de a beneficia de numerar pentru a-şi desfăşura activităţile,

a-şi plăti obligaţiile şi a asigura rentabilitatea investitorilor, se impune prezentarea situaţiei fluxurilor de numerar.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 defineşte fluxurile de trezorerie (denumite şi fluxuri de numerar sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieşiri de numerar şi echivalente de numerar119.

Sursa principală pentru analiză o constituie „Situaţia fluxurilor de trezorerie“, întocmită în conformitate cu prevederile IAS 7 obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 3055/2009, art.3, alin.1,2).

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare din cadrul cărora face parte şi „situaţia fluxurilor de trezorerie“ stipulează că obiectivul acestora „este de a furniza

119 IAS 7, Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Bucureşti, Editura Economică, 2000.

Metoda substractivă

Excedentul brut din exploatare

2011

954.456.064

2012

898.178.886 94,10+ Alte venituri din exploatare (cu excepţia celor

provenite din reluarea de provizioane, din vânzarea activelor cedate, subvenţii pentru investiţii)

74.668.737 41.154.745 55,11

- Alte cheltuieli de exploatare (cu excepţia cheltuielilor cu amortizările, ajustările de valoare şi provizioanele, cheltuieli privind activele cedate si alte operaţiuni de capital)

+ Venituri financiare (cu excepţia veniturilor din provizioane, din investiţii financiare cedate)

151.331.410 157.217.369 111,46

- Cheltuieli financiare (cu excepţia cheltuielilor pentru ajustări şi provizioane, investiţii financiare cedate)

173.741.787 174.196.479 100,61

+ Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Impozitul pe profit 92.987.378 66.551.237 71,57= Capacitatea de autofinanţare 913.727.046 855.803.284 93,66

Metoda aditivă Rezultatul net 275.111.397 277.239.794 100,77

+ Cheltuieli cu amortizările

593.352.381 550.099.865 92,71

+ Cheltuieli cu provizioanele şi ajustări (din exploatare, financiare şi extraordinare)

-21.100.0138.702.206

23.353.771 5.325.277

- Veniturile din ajustări şi provizioane (din exploatare, financiare şi extraordinare)

10.902.419 3.876.489 35,55

+ Cheltuieli cu activele cedate (ieşite din patrimoniu) 68.563.494 3.661.066 5,34- Veniturile din vânzarea imobilizărilor - Subvenţiile pentru investiţii virate la venituri = Capacitatea de autofinanţare 913.727.046 855.803.284 93,66

104

informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice“.

Utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi şi potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile acestuia, precum şi publicul. Privitor la „situaţia fluxurilor de trezorerie“, IAS 7 consideră că aceasta oferă informaţii utile pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar, precum şi a necesităţilor întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului şi siguranţei generării lor.

În România, situaţia fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a situaţiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanţelor Publice Nr. 3055/ nov. 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directivele Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

În cadrul situaţiei fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcţionale a activităţilor întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

– fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale); – fluxuri provenite din activităţi de investiţii; – fluxuri provenite din activităţi de finanţare. Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru: corelarea

profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic). Utilitatea analizei este dată de faptul că variaţia globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) şi prin cel rezultat din operaţiunile de capital care privesc investiţiile şi finanţările. Atunci când fluxurile reale şi cele monetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje de plăţi asociate acestor fluxuri.

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi .

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare):

– metoda directă; – metoda indirectă. Deşi conduc la rezultate identice, IAS 7 recomandă entităţilor să prezinte fluxurile de numerar

de exploatare prin metoda directă deoarece aceasta oferă informaţii utile în estimarea fluxurilor de numerar viitoare pe care metoda indirectă nu le poate furniza.

Respectând tradiţia contabilă americană120, fluxurile de numerar din exploatare pot fi determinate fie prin metoda directă, fie prin metoda indirectă, iar fluxurile de numerar din activitatăţile de investiţii şi de finanţare, prin metoda directă.

A. Metoda directă Conform acestei metode se operează cu încasări şi plăţi brute în numerar. a) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de exploatare: – încasările în numerar din vânzările de bunuri şi prestările de servicii; – încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri (care se

pot estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului creanţelor comerciale din exerciţiul financiar);

– plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii (materii prime şi materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afară, cum sunt cele cu energia şi apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind mărfurile, ct. 607; cheltuieli privind prestaţiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variaţia soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile şi mărfuri prin adăugarea diferenţei dintre stocul final şi cel iniţial,

120 Cristian Zgreabăn, Comunicarea financiara pe baza fluxurilor de trezorerie, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/47.pdf, pg. 3

105

respectiv cu variaţia soldului datoriilor comerciale (ct. 401+403) prin scăderea diferenţei dintre soldul final şi cel iniţial al exerciţiului financiar;

– plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor (cheltuieli cu personalul ajustate cu variaţia soldurilor conturilor necorespunzătoare);

– plăţi în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod special cu activităţile de investiţii şi de finanţare (se referă la cheltuielile privind impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este aferent activităţii de exploatare).

b) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de investiţii: – plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi

alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza creşterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situaţiile financiare şi se ajustează cu variaţia datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări;

– plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi. Se pot identifica în valoarea creşterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situaţiile financiare;

– încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung;

– încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale altor întreprinderi;

– avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi; – încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. c) Fluxurile de numerar provenite din activităţile de finanţare: – venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. Se

determină pe baza creşterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) şi se ajustează cu variaţia creanţelor privind capitalul subscris şi nevărsat;

– plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii. Se regăsesc în scăderea capitalului social şi a rezervelor;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi. Sunt constituite din creşterea împrumuturilor şi datoriilor asimilate, înregistrate de întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi şi alte cheltuieli financiare oglindite în contul de profit şi pierdere;

– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.

Fluxurile de numerar - total – Numerar la începutul perioadei; – Numerar la finele perioadei. Rezultanta fluxurilor de numerar din activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare

reprezintă trezoreria netă. B. Metoda indirectă IAS 7 şi OMFP nr. 94/2001 prezintă metoda indirectă ca alternativă la metoda directă de

determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activităţile de investiţii sau de finanţare.

Situaţia fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor: a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: – rezultatul net; – modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant; – ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse în activităţile de investiţii sau

de finanţare. b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii:

106

– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe termen lung;

– încasările în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung;

– plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi;

– încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi creanţă ale altor întreprinderi;

– avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi; – încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte

părţi. c) Fluxuri de numerar provenite din activităţi de finanţare: – veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu; – plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile

întreprinderii; – veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi; – rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; – plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de

leasing financiar. Fluxuri de numerar - total – Numerar la începutul perioadei; – Numerar la finele perioadei. Rezultatul obţinut prin aplicarea metodei indirecte este acelaşi ca şi cel obţinut prin metoda

directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activităţile de exploatare. Fluxurile de numerar din activităţile de investiţii şi cele din activităţile de finanţare sunt determinate prin metoda directă.

Prin metoda indirectă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate veniturile şi cheltuielile în momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferenţa dintre mărimea rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie.

Prin efectuarea ajustărilor se urmăreşte: – eliminarea efectelor contabilităţii de angajament prin luarea în considerare a capitalului de

lucru net. Ca atare, din rezultatul exerciţiului se scade variaţia stocurilor (materii prime şi materiale consumabile, producţia în curs de execuţie, produse finite şi mărfuri, avansuri pentru cumpărarea de stocuri), variaţia creanţelor (creanţe comerciale şi alte creanţe) şi se adaugă variaţia datoriilor de exploatare (decalajele de plăţi favorabile întreprinderii puse în evidenţă de variaţia soldurilor conturilor corespunzătoare);

– eliminarea veniturilor şi cheltuielilor nemonetare (amortizările şi provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea şi provizioanele constituite şi scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate rubricile de ajustări din contul de profit şi pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante);

– eliminarea acelor elemente de venituri şi cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

107

Pentru compania analizată fluxul de numerar s-a calculat astfel:

Sursa:

http://www.daciagroup.com/sites/default/files/situatii_financiare_individuale_intocmite_in_conformitate_cu_ordinul_ministerului_finantelor_publice.pdf

6.4. Planificarea financiară a afacerii Activitatea financiară precede activitatea tehnico-organizatorică de creare şi punere în funcţiune a unei întreprinderi. În mod obligatoriu la demararea unei noi afaceri este necesară o prognoză a situaţiior financiare, „plan financiar”, care vor avea rolul de a documenta, justifica şi convinge de viabilitatea şi eficienţa afacerii, devenind „cel mai important reper în evaluarea atractivităţii afacerii”121. Mai mult decât planul de afaceri, planul financiar constituie pilonul de susţinere al întregii afaceri pentru că aici investitorul descoperă la ce nivel al câştigurilor se poate aştepta iar creditorul cunoaşte capabilitatea debitorului de a se achita de obligaţii. Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune căi pentru ca afacerea să rămână profitabilă şi solvabilă. Fiecare pas făcut cu succes în lumea afacerilor depinde de cât de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar pentru că în fiecare an mii de afaceri cu un potenţial ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.

Această secţiune include în mod normal o previziune a contului de profit şi pierdere, a bilanţului şi a fluxului de numerar (cash-flow).

Previzionarea contului de profit şi pierdere

121 Dumitru Porojan, Cristina Bişa, Planul de afaceri, Ed. IRECSON, bucureşti, 2002, pg. 167;

108

Previziunea contului de profit şi pierdere este precedată de previziunea vânzărilor, a producţiei şi a cheltuielilor.

Punctul de plecare în previzionarea situaţiilor financiare îl reprezintă previziunea cifrei de afaceri, în funcţie de mărimea căreia se poate determina necesarul de mijloace şi resurse necesar derulării afacerii.

Estimarea cifrei de afaceri este un proces complex care trebuie sa aibă în vedere obligatoriu elemente precum stabilitatea preţurilor şi capacitatea de producţie existentă.

Ca metode (simple) de previzionare a cifrei de afaceri sunt utilizate în practică: a) Analiza dimensiunii pieţei prin : analiza nevoilor clienţilor, numărul cumpărătorilor

potenţiali, posibilitatea de a stabili legături pe termen lung cu aceştia, frecvenţa şi mărimea comenzilor, cota de piaţă pe care o veţi deţine; analiza caracteristicilor produsului, a dinamicii pieţei şi a strategiilor concurenţilor funcţie de care poate fi ajustată politica de preţuri. Dacă firma este vulnerabilă la un atac din partea concurenţei sau la o schimbare bruscă în preferinţele consumatorilor este indicat a verifica dacă există capacitatea de a depăşi astfel de situaţii.

b) estimarea de către fiecare agent de vânzări a cifrei de afaceri posibil de obţinut pe zona sa şi cumularea acestor valori;

c) determinarea trendului cifrei de afaceri a firmei în ultimii ani şi a trendului industriei respective, care prin agregare dă posibilitatea obţinerii cifrei de afaceri previzionate;

d) luarea în considerare numai a vânzărilor din ultimul an şi majorarea/micşorarea acestora cu un anumit procent, funcţie de percepţiile referitoare la perioada următoare.

Previziunea producţiei arată care sunt cantităţile care pot fi fabricate din fiecare produs, în funcţie de vânzările aşteptate şi de capacităţile de producţie. Prin simulări trebuie confruntate previziunile vânzărilor cu constrângerile economice, tehnologice, financiare şi umane. Pentru determinarea programului optimal de producţie se foloseşte adesea programarea liniară.

Planificarea producţiei porneşte de la confruntarea ansamblului previziunilor de vânzări cu anumite constrângeri interne legate de producţie, cum ar fi:

• capacităţile de producţie sunt considerate nemodificabile pe termen scurt; • resursele umane disponibile sunt limitate; • anumite costuri de producţie nu trebuie depăşite; • trebuie respectate anumite termene. Previziunea cheltuielilor Un volum mare al încasărilor nu este o realizare prea mare dacă nivelul cheltuielilor este

încă şi mai ridicat. Volumul cheltuielilor trebuie previzionat cu atenţie şi monitorizat pe tot parcursul derulării afacerii. Cheltuielile pe care urmează să le angajaţi nu vor avea o structură omogenă şi, din acest motiv, trebuie facută distincţie între diferitele destinaţii ale resurselor de care dispuneţi.

O primă distincţie importantă este cea dintre cheltuielile iniţiale – care vor fi efectuate pentru a pune în mişcare noua afacere – şi cele aferente activităţii curente după atingerea parametrilor propuşi. Primele trebuie efectuate de regulă o singură dată, în perioada iniţială, perioadă în care şi afacerea este mai vulnerabilă. Cea de-a doua categorie de cheltuieli va avea un nivel mai stabil în timp, dar este şi mai îndepărtată în timp faţă de momentul întocmirii planului de afaceri. Este foarte important să existe un grafic al celor două categorii de cheltuieli şi să fie determinate cu precizie momentul în care afacerea va începe să funcţioneze la capacitatea normală. În cazul în care acest moment este mai îndepărtat în realitate decât s-a crezut iniţial, s-ar putea ca rentabilitatea afacerii să nu mai fie cea scontată. Atunci când previzionaţi cheltuielile cu activitatea curentă, va trebui să determinaţi şi mărimea stocurilor necesare. Un volum prea mare va ţine resurse imobilizate în mod inutil, în timp ce un volum prea redus creează riscul unor întreruperi forţate ale activităţii. Va trebui să puteţi justifica nivelul pentru care aţi optat.

O altă distincţie importantă este cea între cheltuielile fixe – cele care trebuie suportate şi atunci când nu se desfăşoară vreo activitate “productivă” – şi cele variabile – de exemplu, cheltuielile cu materiile prime sau salariile personalului direct productiv. Este recomandabil ca această grupare a cheltuielilor să fie precedată de o analiză atentă – distincţia perfectă dintre cele

109

două categorii există mai degrabă în teorie decât în practică. De exemplu, banii investiţi într-un utilaj specializat vor fi mai greu de recuperat decât cei investiţi într-un utilaj cu mai multe întrebuinţări posibile în cazul eşecului afacerii, este mai uşor să reduceţi volumul aprovizionărilor cu materii prime decât să concediaţi salariaţi, fie ei şi 'direct productivi”. Chiar dacă formatele standard ale unui plan de afaceri nu includ astfel de detalii, ele sunt necesare în formarea unei imagini realiste asupra viitorului afacerii. Mai ales în cazul în care aveţi mai multe produse/servicii, este bine să determinaţi cheltuielile, veniturile şi rentabilitatea pe unitate de produs. Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii recomandă pentru previziunea Contului de Profit şi Pierderi următorul format: CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI – previziuni (adaptare)

An 1

An 2 An 3 ACTIVITATEA DE EXPLOATARE Cifra de afaceri, din care: - Vanzari existente (fara proiect) - Vanzari generate de proiect Cheltuieli de exploatare pentru realizarea cifrei de afaceri, din care: - Materii prime si materiale, cost marfuri - Cheltuieli cu personalul direct productiv (inclusiv CAS)

- Cheltuieli cu personalul de conducere (inclusiv CAS)

- Alte cheltuieli cu personalul (inclusiv CAS) - Chirii, redevente leasing operational - Utilitati (combustibil, energie, apa, gaze etc.) - Transport - Costuri functionare birouri - Reclama/Publicitate - Deplasari - Asigurari - Intretinere si reparatii - Servicii profesionale - Impozite pe cladiri, terenuri, mijloace de transport etc.

- Amortizarea mijloacelor fixe Alte venituri din exploatare Alte cheltuieli de exploatare Rezultat din exploatare (A-B+C-D) 0 0 ACTIVITATEA FINANCIARA Venituri financiare total Cheltuieli financiare, total din care: 0 0 - Dobanzi bancare - Alte cheltuieli financiare Rezultat financiar (F-G) 0 0 ACTIVITATEA EXCEPTIONALA Venituri exceptionale Cheltuieli exceptionale Rezultat exceptional (I-J) 0 0 Profit brut (E+H+K) 0 0 Impozit pe profit Profit net 0 0

110

Proiecţia fluxului de numerar este importantă pentru că arată surplusul/deficitul de numerar ce va caracteriza afacerea în perioada previzionată., capacitatea firmei de a face faţă costului finanţării. Flux de numerar (cash-flow) – previziuni (adaptare)

din care:

OPERATIUNEA TOTAL trim. I trim. II trim. III trim. IV

1. Total incasari: - din activitatea curenta (exploatare) - din alte activitati - din credite 2. Total plati: - pentru activitatea curenta total, din care: * materii prime si materiale * utilitati * salarii * impozite si taxe - pentru investitii; -rambursari credite/leasinguri, existente, din care:

* rate * dobanzi - rambursari credit solicitat, din care: * rate * dobanzi - alte plati 3. Flux net de numerar al perioadei (1-2) 4. Disponibil de numerar al lunii precedente

5. Flux de numerar cumulat Bilanţul contabil previzionat contribuie la identificarea surselor şi utilizării fondurilor

pentru perioada următoare a cărui grad de detaliere depinde de necesităţile de informare a utilizatorilor. Acest bilanţ trebuie întocmit în concordanţă cu contul de rezultat previzionat şi proiecţia fluxului de trezorerie. Se consideră util următorul format:

BILANŢ previzionat (adaptare)

ACTIV suma PASIV suma ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare

CAPITALURI PROPRII Capital social Prime legate de capital Diferenţe de reevaluare Rezerve Rezultatul reportat Rezultatul exerciţiului Subvenţii pentru investiţii Provizioane reglementate

I Active imobilizate TOTAL I Capitaluri proprii TOTAL ACTIVE CIRCULANTE Stocuri Creanţe Disponibilităţi

II Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli DATORII Împrumuturi şi datorii asimilate Furnizori şi conturi asimilate Clienţi-creditori Alte datorii

II Active circulante TOTAL III Datorii TOTAL III Conturi de regularizare şi asimilate IV Conturi de regularizare şi asimilate TOTAL ACTIV (I+II+III) TOTAL PASIV (I+II+III+IV)

111

Previziunile financiare trebuie întocmite cu prudenţă pentru nu se strecura erori care ar putea influenţa negativ finanţatorul. Cele mai frecvente erori sunt:

1. Neicluderea situaţiilor financiare (reale şi previzionale) în planul de afaceri sau omiterea uneia dintre ele; 2. Prezentarea unor valori ale cifrei de afaceri şi profitului previzionat nerealiste şi nefondate; 3. Omiterea ipotezelor privind proiecţiile financiare, ca explicaţii a originii cifrelor avansate; 4. Subestrimarea cheltuielilor şi neincluderea unor cheltuieli aşteptate şi evidente; 5. Includerea unor valori exagerate ale salariilor şi cheltuielilor curente ale activităţii; 6. Obţinerea unui randament al uinvestiţiei neobişnuit pentru indistria respectivă; 7. ignorarea constituirii unor rezerve de siguranţă pentru situaţii neprevăzute;

8. Necorelarea informaţiilor prezentate în Bilanţ, Contul de Rezultat, Fluxuri financiare ; 9. Situaţii financiare care nu sunt realizate conform standardelor de prezentare obligatorii,etc

Pe baza acestor situaţii şi a indicatorilor calculaţi pot fi determinate riscurile asociate afacerii astfel încât gestiunea financiară a acesteia să se desfăşoare fără probleme şi să fie realizată strategia de dezvoltate economică şi socială a firmei.

6.5. Metode de calcul şi analiză a valorii întreprinderii Evaluarea întreprinderii este, în viziunea specialiştilor, fie parte integrantă, componentă

fundamentală a analizei financiare, fie o prelungire a acesteia. Indiferent de accepţiunea dată, relaţia de determinare dintre ele este fundamentată pe faptul că concluziile analizei rezultatelor, a rentabilităţii, a riscului de exploatare sau de faliment, constituie repere calitative decisive pentru evaluarea întreprinderii.

Evaluarea economică a firmei are ca obiectiv stabilirea valorii sale reale, de piaţă (de circulaţie) şi presupune aprecierea firmei cu ajutorul unui indicator sintetic: valoarea sau preţul, ţinând seama de cele cinci forţe ale sale (5M – Man, Money, Machines, Materials, Market) completate cu cele cinci forţe ale mediului concurenţial – rivalitatea dintre firmele unui sector, intrările potenţiale de noi concurenţi, apariţia unor produse de substituţie, presiunea exercitată de furnizori, respectiv cea de clienţi.

Nu există un moment anume pentru a efectua o evaluare a firmei. Având în vedere dinamica mediului de afaceri, sunt manageri care, pentru a-şi da seama unde se situează în evoluţia acestuia şi a se asigura că nu “rătăcesc” în spaţiul economic, apelează periodic la unele procedee de evaluare şi de reevaluare, prin care îşi asigură comparabilitatea cu restul economiei, cu piaţa.

Unele momente din viaţa firmei impun, totuşi, obligatoriu o evaluare: - ori de câte ori au loc schimbări în mărimea şi structura capitalului; - ori de câte ori au loc schimbări în numărul şi componenţa asociaţilor sau acţionarilor; - în tranzacţiile comerciale; - în acţiuni juridice cu scop patrimonial a (succesiuni, proceduri, falimente etc.). În prezent, în teoria şi practica economică a evaluării firmei se folosesc următoarele metode:

a) metode de evaluare patrimonială; b) metode de evaluare prin capacitate beneficiară (prin randament, prin rentabilitate); c) metode bursiere de evaluare; d) metode mixte (hibride de evaluare). a) Metode patrimoniale de evaluare a întreprinderii Conform acestei metode, valoarea unei întreprinderi poate fi stabilită prin analiza

bilanţului contabil, fie pe baza valorilor istorice a elementelor de activ sau pasiv, fie după ajustarea corespunzătoare a anumitor posturi pentru care valoarea contabilă este imperfectă.

Estimarea valorii patrimoniale se poate face cu ajutorul indicatorilor: - valoarea cerută a patrimoniului, exprimată prin activul total fără să se ţină cont de maniera

de finanţare; - valoarea netă a patrimoniului.

112

Patrimoniul net este calculat prin următoarele metode: a) metoda activului net contabil; b) metoda activului net corectat; c) metoda valorii totale nete. a) Activul net contabil este egal cu valoarea contabilă a activului diminuată cu valoarea

datoriilor. Activul net contabil se calculează cu relaţiile: (1) ANC = Activul total – Pasivul exigibil (2) ANC = Total capitaluri proprii – Dividende Valorile implicate în calcul sunt cele istorice (de origine) corectate în funcţie de principiile

evaluării contabile. Respectarea principiilor contabile de evaluare a patrimoniului (principiul prudenţei, principiul permanenţei metodelor, principiul continuităţii activităţii, principiul independenţei exerciţiului, principiul intangibilităţii, necompensării) conduce la obţinerea, prin această metodă, a unei valori de bază a întreprinderii.

Cu alte cuvinte: Patrimoniul net = Active totale – Pasive exigibile Acelaşi rezultat se poate obţine şi prin însumarea următoarelor elemente de pasiv:

– Capital social; – Rezerve; – Fonduri proprii; – Profit nerepartizat; – Subvenţii pentru investiţii; – Provizioane.

b) Activul net corectat (reevaluat) se obţine prin corectarea şi reevaluarea activului net contabil. Esenţa metodei constă în înlocuirea (reevaluarea) valorii nete contabile cu valoarea de piaţă a acestora. Astfel:

− pentru terenuri şi clădiri, valoarea istorică este înlocuită cu cea propusă de experţi în evaluări imobiliare, ţinând cont de amplasament şi de vechime (pentru clădiri);

− pentru maşini, utilaje şi echipamente se ia în calcul preţul de revizie pe piaţă în momentul evaluării;

− pentru activele financiare (împrumuturi, titluri de participare, valori mobiliare de plasament) se ia în calcul cotaţia lor, dacă este posibil, sau preţul de rambursare;

− pentru stocuri de semifabricate şi produse finite se foloseşte ca bază de calcul costul lor de producţie.

În ce priveşte valoarea elementelor de pasiv se fac următoarele precizări: − reevaluările pentru investiţiile şi provizioanele reglementate fac parte din capitalurile

proprii însă diminuate cu valoarea prezentă a impozitelor viitoare. Această datorie fiscală netă virată este urmarea virărilor succesive în contul de profit şi pierderi a cotei părţi de subvenţie pentru investiţie şi a reintegrării automate a cheltuielilor calculate (provizioane, reglementări);

− provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli ce urmează a se utiliza cu certitudine (provizioane pentru impozite exigibile, pentru cheltuieli sociale şi fiscale etc.) sunt tratate ca pasive exigibile. Alte provizioane cu exigibilitate mai redusă se încadrează în capitalurile proprii, după deducerea datoriei fiscale;

− partea de distribuit a ultimului beneficiar trebuie dedusă din activul net corectat. c) Valoarea totală a întreprinderii se obţine adăugând la activul net corectat:

– activele necorporale; – activele din afara exploatării.

Activele necorporale pot fi evaluate fie prin metoda Goodwill, fie prin metoda directă.

– Active imobilizate – Active circulante

- stocuri - creanţe - disponibilităţi băneşti şi plasamente

– Datorii financiare – Datorii din exploatare – Datorii diverse

113

Goodwill-ul este o supravaloare rezultată din capacitatea managerială a firmei, din realizarea elementelor sale necorporale (cheltuieli de cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete şi alte drepturi asimilate; fonduri comerciale, clientelă, vad, debuşee, imaginea de marcă etc.).

Goodwill-ul este egal cu diferenţa dintre randamentul întreprinderii (rezultatul aşteptat din exploatare) şi randamentul pieţei financiare (profitul realizat prin plasarea sigură a capitalurilor proprii necesare exploatării); este astfel, valoarea actualizată, pe un orizont de timp determinat a unui supraprofit. Se calculează cu relaţia:

( )( )∑

= +

×−=

n

tt

prt

k

KrPGw

1 1, în care:

Pt – rezultatul curent al exploatării în anul “t”; r – randamentul unui activ sigur (%); Kpr – capitalurile proprii necesare exploatării; k – rata de actualizare. Evaluarea directă a activelor necorporale este o abordare mai analitică, şi-n acelaşi timp

mult mai diferită din punct de vedere tehnic (vezi literatura de specialitate). NOTĂ: În acest curs s-au discutat unele aspecte ale evaluării legate direct de diagnosticul

financiar-patrimonial, evaluarea economică a unei societăţi prin mai multe metode făcând obiectul unor metodologii complexe abordate în lucrări de strictă specialitate.

1. CECCAR, Cartea expertului evaluator, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003 şi 2005; 2. Daniel Manaţe, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate, Institutul

Român de Cercetări în Evaluare, ANEVAR, 2002; 3. Dalina Dumitrescu, Victor Dragotă, Evaluarea întreprinderilor, Ed. Ec., Bucureşti, 2000.

Test de control

Elementele din bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere al unei societăţi comerciale se

prezintă sub forma:

VALORI INDICATORI 0 1 Elemente din contul de profit şi pierdere

Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile 7000 8500 Cheltuieli cu energia şi apa 3000 2500 Cheltuieli cu mărfurile 10000 12000 Cheltuieli cu dobânzile 1000 1500 Venituri din vânzarea mărfurilor 15000 13000 Producţia vândută 22000 20000 Venituri din dobânzi 800 500

VALORI INDICATORI 0 1

Elemente din bilanţul contabil Imobilizări necorporale 5000 6000 Terenuri şi construcţii 20000 21000 Instalaţii tehnice şi maşini 14000 15000 Imobilizări financiare 12000 13000 Materii prime 6000 5000 Creanţe comerciale 9000 10000 Disponibilităţi 12000 13000 Furnizori 18000 19000 Datorii comerciale-furnizori 2000 3000 Capitaluri proprii 48000 49000 Provizioane 3000 4000 Venituri în avans 7000 8000

114

Se cere: 1. Retratarea elementelor sub forma bilanţului financiar 2. Determinarea poziţiei financiare a întreprinderii 3. Determinarea soldurilor intermediare de gestiune şi a ratelor de rentabilitate 4. Determinarea structurii capitalului întreprinderii (propriu şi împrumutat)

Bibliografie obligatorie: 1. Mihaela Bîrsan, Analiza economică şi financiară II, curs, disponibil la pagina web: http://www.seap.usv.ro/et/component/option,com_docman/task,cat_view/gid,56/Itemid,37/lang,Romana/ 2. Mihaela Bîrsan, Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii, EDP, Bucureşti, 2004; 3. Mihaela Bîrsan, Contabilitate și control de gestiune, suport de curs, 4. Silvia Petrescu, Analiza economico- financiară, Ed. CECCAR, 2010 5. Mironiuc, Marilena, Analiza economico-financiară : elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii. Iaşi : Sedcom Libris, 2006; 6. Camelia Mihalciuc, Valorificarea informaţiei financiar – contabile în diagnosticul întreprinderii, Ed. SEDCOM Libris, Iaşi, 2009;

115

116

117

118

119

120