ProducProducțțieie industrialindustrială ă durabilădurabilă

Programe masterat:

Managementul Mediului

Ingineria Procedeelor Nepoluante

Profesor Maria GavrilescuCatedra Ingineria și Managementul Mediului11

Eco-proiectarea şi sinteza proceselor/produselor

Eco-proiectarea se adresează primului stadiu din lanţul de realizare a unui proces/produs: stadiul de concepere dezvoltare a procesului/produsului.

Noul concept vizează “eliminarea impactului de mediu din produs şi din procesul de producţie”.

Deşi în sine proiectarea este un proces “curat”, ea este cea care determină majoritatea elementelor de impact de mediu al produsului.

Acest lucru este subliniat prin compararea practicilor de prevenirea poluării, care diminuează costurile, cu inovarea conceptului produsului care necesită un efort considerabil, nu duce doar la diminuarea costurilor, dar poate îmbunătăţi modului în care este percepută compania şi dezvoltarea gândirii inovatoare şi creative, stimulată de rezolvarea problemelor într-o nouă manieră.

Corelaţii ale strategiilor de mediu în vederea creşterii integrale a valorii produsului/companiei

Instrumente ale eco-proiectării

• ghiduri

• liste de verificare

• indicatori de selecţie

• evaluarea ciclului de viaţǎ

• metodologii specifice

S-a realizat o bază de instrumente software pentru simularea proceselor şi baze de date cu materiale şi procese.

Utilizarea unuia sau altuia dintre instrumente depinde de obiectivul de dezvoltare stabilit, de resursele aflate la dispoziţia specialiștilorşi de disponibilitatea instrumentelor.

Standardul ECMA-341, pentru eco-proiectarea produselordin domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi din

domeniul electrocasnic

Identifică practicile de proiectare în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi pentruprodusele de uz casnic sau comercial, a căror tensiune nu depăşeşte 1.000V r.m.s., practici care au învedere diminuarea impactului acestor produse asupra mediului.

Standardul specifică anumite cerinţe şi recomandări pentru proiectareaproduselor comecializate, cu o responsabilitate ecologică. În acest sensstandardul acoperă:

• eficienţa energetică• eficienţa materialelor• materiale consumabile şi baterii• emisiile de gaze şi zgomotul• extinderea ciclului de viaţă a produsului şi elemente ale uzurii• substanţe şi preparate care necesită o atenţie deosebită • ambalajul produselor • documentarea

KEPIs (Key Environmental Performance Indicators) –Indicatori cheie de performanţă pentru mediu

KEPIs reprezintă un număr redus de indicatori de mediu aiprodusului, consideraţi ca fiind reprezentativi pentru celemai importante efecte ale ciclului de viaţă al produselorelectronice asupra mediului înconjurător (în special pentrutelefoane mobile).

Eco-Indicator 99

•• este o metodǎ orientată spre diminuarea pierderilor

•• constituie baza pentru calcularea eco-indicatorilor pentrumateriale şi produse

•• scorurile pot fi folosite de cǎtre proiectanţi şi de cătremanagerii de produse pentru îmbunǎtǎţirea performanțeiacestora în raport cu mediul înconjurător.

Standarde și cadru legislativ european

ISO/TR 14062/2002 trasează liniile pentru integrarea eco-proiectării în procesul de dezvoltare a produselor.

Tabelul sintetizează stadiile procesului de proiectare şi măsurile corespunzătoare adaptate după ISO/TR 14062.

Uniunea Europeană a creat cadrul legislativ în domeniul eco-proiectării șiprotecţiei mediului, cu referire directă la industriile electronică şi electrotehnică.

Cele mai importante documente juridice şi de politici se referă la:

• IPP – “Integrated Product Policy” (politica integrată a produsului)

• directiva EuP – “Eco Design of Energy-using Products” (eco-proiectarea produselor consumatoare de energie) (iniţial Directiva 2005/32/EC, înlocuită de Directiva 2009/125/EC, aplicată din 20 Noiembrie 2009. Cel mai important amendament se refera la scopul Directivei, care a fost extins de la produsele consumatoare de energie la raportul energie-produs (de la “energy-using” la “energy-related” products).

• directiva WEE – “Waste Electrical and Electronic Equipment” (Directiva2002/96/EC din 27 January 2003 privind deşeurile de echipamente electrice şielectronice)

• directiva RoHS – “Restriction of the use of certain Hazardous Substances”(Directiva 2002/95/EC din 27 January 2003 privind restricţii în utilizarea unorsubstanţe periculoase)

Obiectivele, conţinutul şi relevanţa directivelor pentru întreprinderile din sectoarele electronic şi electrotehnic

Cadru legislativ naţional

Hotărârea de Guvern 1490 din 25 noiembrie 2009

a stabilit măsuri pentru aplicarea regulamentelor (CE) ale Comisiei nr. 1.275/2008, nr. 107/2009, nr. 244/2009, nr. 245/2009 si nr. 278/2009, prin care se implementează Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie și de modificare a Directivei 92/42/CEE a Consiliului și a directivelor 96/57/CE si 2000/55/CE ale Parlamentului European si ale Consiliului.

ETICHETA ECOLOGICĂ EUROPEANĂ - instrument al dezvoltării durabile

Ecoetichetarea

este o activitate care are ca scop stabilirea unui sistem voluntar de acordare a

etichetei ecologice pentru produse cu impact

minim asupra sănătăţii umane şi a mediului, pe

parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului

Scopul eco-etichetării: de a încuraja cererea pentru şi furnizarea de

produse şi servicii care sunt preferabile din punctul de vedere al aspectelor de

mediu prin faptul că oferă informaţii verificabile, corecte şi reale

Eticheta ecologică europeană identifică performanţa de mediu generală a produselor/serviciilor bazată pe

analiza ciclului de viaţă.

Obiective:

• încurajarea industriei de a proiecta şi realiza produse care să aibă un impact minim asupra mediului în timpul fazelor de producţie, de distribuţie, de consum şi utilizare, chiar şi în timpul eliminării, după folosire;

• să furnizeze consumatorilor cele mai bune informaţii asupra impactului asupra mediului al produselor/serviciilor.

Este o schemă facultativă (voluntară), concepută să încurajeze afacerile să comercializeze bunuri şi servicii cu un impact redus asupra mediului şi pentru consumatorii europeni – inclusiv cumpărătorii publici şi privaţi, care să le poată identifica uşor.

Eticheta ecologică este un simbol grafic şi /sau un text descriptiv aplicat pe produs sau ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ care însoţeşte produsul şi care oferă informaţiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piaţă.

Eticheta ecologică a Uniunii Europene este creată de Comisia Europeană în anul 1992 şi este o schemă unică de certificare pentru a ajuta consumatorii să distingă produsele şi serviciile ecologice, care nu afectează mediul.

In ultimii 10 – 15 ani, eticheta ecologică europeană a devenit un simbol de

dimensiune europeană pentru produse/servicii.

Schema este deschisă tuturor produselor / serviciilor cu excepţia:

a) substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice, dăunătoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene, precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare;b) produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice;c) aparaturii medicale destinate utilizării în scopuri profesionale sau care este prescrisă ori utilizată de către personal medical calificat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Caracteristici:

credibilă: eticheta ecologica europeană este bazată pe studii ştiinţificecriteriile de atribuire se realizează pe baza unei analize ştiinţifice a impactului produsului pe tot parcursul ciclului său de viaţă.

fiabilă (oferă siguranţă în aplicare)eticheta ecologică europeană este acordată de o autoritate oficială (in România: Ministerul Mediului (pe lângă acesta Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice este un organ consultativ cu rol în evaluarea dosarului de acordare a etichetei ecologice).

vizibilăeticheta ecologică europeană acoperă o gamă largă de produse, contribuind la alegerea cumpărătorului prin simbolul său aplicat pe acestea.

Eticheta ecologică europeană are următoarele atribute:

• promovează conceperea, comercializarea și utilizarea produselor/serviciilor care au un impact redus asupra mediului pe parcursul ciclului lor de viață

• are un caracter selectiv• atestă calitatea utilizării unui produs/serviciu și calitatea sa ecologică • garantează selectivitatea produselor/serviciilor prin nivelul de exigență a

criteriilor care stau la baza acordării ei• are un caracter dinamic și evolutiv; • este atribuită pentru o anumită perioadă de timp echivalentă cu valabilitatea

criteriilor(3-5 ani), urmând ca solicitarea acesteia să fie reînnoită.

• are un caracter voluntar• are o dimensiune europeană

Eticheta ecologică europeană este pașaportul care autorizează liberacirculație a produselor pe teritoriul european.

Operatorul economic nu este obligat să aplice eticheta ecologicăeuropeană pe produse/servicii. Este o alegere voluntară a

acestuia.

Avantajele etichetei ecologice europene pentruoperatorii economici

sporește increderea clienților:dacă obiectivul operatorului economic este acela de a crește fidelitateaclienților și încrederea pentru produse sale, eticheta ecologică europeanăeste un real suport, aceasta fiind cel mai bun mijloc de a răspundeîntrebărilor din ce in ce mai multe ale consumatorilor, oferindu-le o informare mult mai fiabilă asupra produselor, fondată pe baze științifice.

întărește imaginea firmei:eticheta ecologică europeană contribuie la consolidarea poziției firmei în fața clienților, în ceea ce privește angajamentul luat pentru resdcerea impactului asupra mediului al proceselor/produselor care-i aparțin.

îmbunătățește imaginea de marcăEticheta ecologică reprezintă un alt semn de calitate pentru produse, capabil să îmbunătățească imaginea de marcă.

Eticheta ecologică în România

În conformitate cu Regulamentul Nr. 1980/2000 al Parlamentului şi Consiliului European din 17 iulie 2000 privind stabilirea schemei de acordare a etichetei ecologice comunitare,transpus in legislaţia românească inițial prin HG nr. 189/28.02.2002 (abrogată prin) HG nr. 236/07.03.2007, privind sistemul revizuit de acordare a etichetei ecologice comunitare, se stabillesc categoriile de produse vizate pentru etichetare ecologică.