UIMIVEKJbUL L I T E F Á F

C. B A C A L U : C A R T I E R D I N SIBÏTJ

In acest n u m ă r : M. CELARIANU, H. P A P A D A T - B E N G E S C U , V. SA VEL, MIHAIL DRAGOMIRESCU, F. ADERCA, EMIL RIEGLER, SERGIU DAN, CONST. NANI , R U D . A. K N A P P , B. CECROPIDE, N. MILCU, GEORGE

EMIL RIEGLER, SERGIU DAN, C. M. TEODORESCU, CONST. NANI, RUD. A. K N A P P , B. CE CROPIDE, N. MILCU, GEORGE DIACU, N. N. TONITZA s i P E R P E S S I C I U S .

An XLII, Nr. 43 24 Octombrie 1936.: b e i 5

UNIVERSUL LITERAR

Tufănelele Toamna a trecut, cu urări, călătoare, Ca prin funduri de scene un cor depărtat, Pasări cu pene de foc au venit şi-au cântat Şi-au plecat, stoluri-stoluri, în zare.

Să mai stăm s'auzim cum se frânge Cântul lor sub tavane de plumb, Ostenit, depărtat^ parcă plânge.

Din mormânt în mormânt să păşim, Cu toiaguri din crengi retezate, Ca doi îngeri — şi fără să ştim.

Ca să smulgem, cu degete seci, D e pe brazde de piatră, 'ngheţate, Inserând, tufănelele reci,

S'aduuani tufănelele mute : Primii fulgi din zăpezi nevăzute.

MIHAIL^ CELARTANU

A V A T A R Amicului meu Hoia ţ iu Stăncescn-Craiova

Prin adâncimea siderală mă depărtai de paradise. Lângă dezert şi piramide, rasei de-al vitelor altar. Etriiria, după masacru, m'adăposti sub ţărm bizar, Strângeam Ia pieptu-mi o săgeată, roşind fantasma unor vise.

Barbarii, Roma dărâmase şi toţi augurii ne minţise, S'a stins miracolul hesperic sub larg l inţol iu milenar. RENAŞTEREA mă descleştase prin cel mai splendid avatar, Iar torţele creştinătate! : t itanic rug îmi dăruise.

Către dorite columbare se 'nchiagă cea din urmă p u n t e ; O, Zcvs, mii fulgere Tăsat-ai de-au colorat albita-mi frunte ; Sicari de peste munţi şi fluvii, pe s cy t i cdrum ai tolerat.

N'am răspândit, pe glob,teroarea; căminul meu Гаі spulberat , Resoarbe-mi nopţile de patimi şi vraja ce primii din Soare; Blestem rămâne re'nvierea pt-in haose devoratoare.

A L E X A N D R U O B E D E N A R Ü

UNIVERSUL LITERAR 3

S c j o m o t e l e D a i m o n i o n . Am stat eri la un balcon, privind

furnicarul de lume care se tălăzvia pe calea Victoriei şi mi-am amintit de timpul când urmăriam delà un geam din dispăruta clădire a Lucru­lui reclădită de mult, mişcarea stră­zii şi mi se părea că nimic nu s'a schimbat.

Aceleaşi sgomote, eternele slriyăie ale vînzător.lor de ziare, vibrările trompetelor delà automobile, răsune­tul copitelor cailor pe asfalt, frintuii de vorbă^.hohote de rîs întretăiate de fluerele vardiştilor, toate sgomotele

Capitalei din suburbii, din Târgul Mo­şilor ori delà Băneasa, din subterane ori din mansarde, toate urcau, sco-borau, alergau din cele patru puncte cardinale şi se opreau la timpanul urechei mele care le înregistra pe toate.

Eu căutam să le deosibesc, încurcam o clasificare a lor, le despnndeam unele de altele şi le analizam.

VASILE SA VEL

Mi se părea că sgomtele reprezin-tau cuvinte pe care limba nu le-a creat, că în diversitatea vibraţiilor se sbat suflete necunoscute поиЛ, că fiecare ecou e un amestec de suflete moarte şi vii, de jertfe şi satisfacţii, de chinuri şi apăsări, de plins şi rîs ; o plictiseală purtau unele, un sunet victorios de fanfară aduceau altele.

Slabe sau puternice, oricum ar fi, cu timpul ele răpesc liniştea sufletu­lui nostru, se infiltrează în noi, pă­trund ţesăturile care nu le pot rezista multă vreme şi într'o bună zi opera de prefacere e consumată.

Din ziua aceia nu le mai dăm nici ó atenţie şi nici nu ne mai impresio­nează.

In achimb, în organismul nostru s'au petrecut schimbări adînoi. Obo­

seala uşoară la început, irascibilita-tea crescîndă, trecerea bruscă delà o stare sufletească la alta şi alte mani­festări morbide nu sunt oare datorite inhibiţiei sgomotelor şi nu au creat „ele oare maladia pe care discipolii lui Esculap au denumit-o neuraste­nia ?

Eu nu mă îndoesc de aceasta, şi ştiu că în societatea modernă, în „oraşele tentaculare" singur nu poţi fi niciodată.

Valul omenesc bate la poarta gîw dirii tale şi clipele de meditaţie noi nu le putem cunoaşte.

Sgomotele, ca nişte duşmani rătă­citori, ne urmăresc pretutindeni.

Si mi-am explicaţi astfel, de ce me­dicii recunosc ca suveran întăritor, liniştea.

Ce leac minunat şi cîtă trudă nu le-a trebuit sărmanilor discipoli ca să ajungă aci !

Dar sgomotele, odată ce noaptea cade, căpătă o putere îndoită parcă. Un strigăt în „tăcerea" nopţii e mai înfiqrător ; căderea unui obiect în „liniştea" odăii ia proporţiile unei adevărate nenorociri.

Si numai târziu după miezul nopţii ele se aud uşoare, ca'n surdină, dulce îmi pare glasul lor atuncea şi cîntec mai plin de armonie nu vei auzi ni­ciodată.

Peste un ceas oraşul se deşteaptă şi sgomotele reîncep.

VASILE SAVEL

Căluşarii Revine în suflet şi'n (ară seninul. Sa frigem iar mielul hoţeşte, pel inul Să-l bem sub umbrare de frunze prin c a r e

Lumina de soare se cerne'n pahare.

Iubito, îmi adu urciorul c u vin — Din vremuri bătrâne ca basmul sabin Să-mi chiemi în poiană la un\bră de-arţari, Cu mutul lor rege, cei cinci căluşari .

Se'nşiră cu steagul ; c u toţii deodată Pornesc, stând pe loc, o fugă ciudată — Piciorul lor iute cum e căprioara Nu-1 prinde nici naiul, nici dibla, nici

[vioara

In alb, cinci mesteceni se leagănă'n vânt— Stă mortul lor rege întins pe pământ Şi'n jurti-i se strâng şi iar se desfac Cinci aripe albe de lebezi pe lac.

i Acuma, spre seară, e jocul mai lesne. Cu pene de soare din creştet la glesne, Cinci flăcări lumina o scad şi o suie, In umbră stingând-o pe vre-o cărăruie...

E goală poiana, e gol şi paharul, î ş i Insă iar noaptea pe cer călindarul Şi mâine m'oi pierde ca jocul latin — Iubito. îmi adă urciorul cu vin.

- ION PILLAT,

XIII. M E T A M O R F O Z A D E M O N I C U L U I

I n t r e c e r ce t ă to r i i ca r i a u î n c h i n a t cu e n t u z i a s m cel p u ţ i n câ t eva p a g i n i „de­monicului" ' l u i G o e t h e , a m i n t i m îndeo­sebi p e R i c a r d a H u c h . D a c ă a r fi să l u ă m o a t i t u d i n e f a ţ ă d e i n t e r p r e t a r e a p e c a r e s c r i i t oa r ea aceas t a o d ă m i t u l u i goe thean , a m face r e z e r v e m a i a les î n ce p r i v e ş t e e l e m e n t e l e d e cosmologie c r e ş t i n ă pe ca r e ea, t eo logă cu î n c l i n ă r i p r o t e s t a n t i -zan te , l e î m p l e t e ş t e în j u r u l aces tu i mit . D a r aces te d i fo rmăr i n e i n t e r e s e a z ă p r e a p u ţ i n aici . D e al t fe l R i c a r d a H u c h n 4 i n t en ţ i ona t a n a l i z a r e a complec tă a m i t u ­lui . Ea vmai m u l t î l c i t ează î n v e d e r e a scopur i lo r l i t e r a r e u r m ă r i t e de ea .

D e aceea va t r ebu i să-i t r e c e m cu ve­d e r e a şi confuzia cam p r i p i t ă d e c a r e se face v inova t ă când s p u n e : „ D e s p r e fi­in ţa demon icu lu i s'a e x p r i m a t adeseo r i G o e t h e . EI î l vedea în p r o d u c t i v i t a t e , în p u t e r e a c r e a t o a r e şi aces t a e r a deci p e n .

' t r u d â n s u l c u m de là s ine se 'n ţe lege , 1-den t i c c u geniu l ' 1 . (R. H u c h , E n t p e r s ö n ­l i chung , p a g . 81. Inse l Ver l ag , 1922). O r i tocmai a t â t d e n e t e d ă şi f ă r ă d e co l ţur i , ca r i s ă i a s ă d i n s imet r ie , n u e aceas t ă p r e s u p u s ă i den t i t a t e . Iden t i f i ca rea demo­n icu lu i c u gen iu l se poa t e face cel m u l t i n t r ' o p r i m ă a p r o x i m a ţ i e , - d u p ă c a r e ne ­cond i ţ iona t t r e b u i e să u r m e z e co rec tu r i l e ecvaţ ie i . C e r t l u c r u e c ă G o e t h e de câ te or i v o r b e ş t e d e s p r e oamen i demonic i şi genia l i a m i n t e ş t e c a m ace leaş i r a r e e x e m ­p l a r e a l e speciei u m a n e ; S h a k e s p e a r e , Mozar t , Rafae l , Napo leon , B y r o n etc. G o e t h e ş t ie ch ia r s ă fie foa r te a m ă n u n ţ i t când scoate î n rel ief d e m o n i c u l aces to r geni i . D a r tot G o e t h e s p u n e î n „Dich­t u n g u n d e W a h r h e i t ' ' şi u r m ă t o a r e l e lu ­c r u r i d e s p r e demon ic : „Deş i demonicu l se poa t e man i fes t a î n tot ce e m a t e r i a l şi ima te r i a l , l a a n i m a l e se vădeş t e în t r ' u n m o d c h i a r foa r te c iudat , ei s tă to­tuş i î ndeoseb i cu omul în l e g ă t u r ă mi ­nunată" . . . I a t ă deci d e m o n i c u l ca e le ­m e n t cosmic de a c ă r u i p r e z e n ţ ă î n p i e ­t r e şi a n i m a l e G o e t h e n u se îndoieş te de loc. C u m a r p u t e a p r i n u r m a r e demonicu l să fie iden t i c cu geniu l ? Şi m a i d e p a r t e G o e t h e a r e o o b s e r v a ţ i e c a r e d e a s e m e n e a dă d e gând i t celui ce a r e r ă g a z u l diso­cia ţ i i lor : „Mai t e r ib i l a p a r e D e m o n i c u l când se iveş te î n t r ' u n om o a r e c a r e — co­pleş i tor . In t i m p u l vieţ i i m e l e a m p u t u t să obse rv şi m a i d e a p r o a p e şi m a i de d e p a r t e v re -o câ ţ iva 1). N u sun t t o t d e a u n a cei m a i s t r ă luc i ţ i o a m e n i , nici p r i n spi­r i t nici p r i n t a l en t e , r a r ţi se î m b i e p r i n b u n ă t a t e a in imei , d a r o p u t e r e d e n e c r e ­zu t purcede d in ei, şi e x e r c i t ă o î n r â u r i ­r e d e n e î n c h i p u i t a s u p r a t u t u r o r f i in ţe­lor, b a şi a s u p r a e lemente lor" . . . (Goethes A u s g e w ä h l t e W e r k e , S t u t t g a r t C o t h a Ver lag , XI. pag . 260). Ev iden t , e x i s t ă şi demonic i f ă r ă geniu . D u p ă aces te c â t eva h o t ă r î t o a r e c i t a t e m a i a m i n t i m că. Goe­the în suş i n u se socot ia p e s ine un d e ­monic „ r ep rezen t a t i v ' 1 , deşi p r o b a b i l a t â t d e modes t n u a fost să n u se cons ide re un „gen iu r e p r e z e n t a t i v " .

D e m o n i c u l p a r e dec i în concepţ ia goe-t h e a n ă p n o ţ i u n e m a i l a r g ă decâ t gen iu l . P o a t e n u n e î n ş e l ă m d a c ă f o r m u l ă m i-dei le o l imp icu lu i î n ches t i unea a c e a s t a as t fe l : e x i s t ă demonic i f ă r ă geniu , d a r n u e x i s t ă g e n i u f ă ră demonic . In or ice gen iu d e m o n i c u l e un factor s ine q u a

1) In „ D i c h t u n g u. W a h r h e i t " p u t e r e a d e m o n i c u l î n c u r c ă şi d e s c u r c ă i ţe le , p l a n â n d pes t e t oa t e f i inţele şi e v e n i m e n ­te le .

4' UNIVERSUL LITERAR

I a r n ă Intre Styx şi Empireu [SAU

Un emul minorai domnului Charles Drouhet Cu fâlfâirea l eneş — cadenţată Unor aripi de străvezii vedenii , Zăpada-şi creşte 'ncet-încet troenii — Indiferentă, rece — aristocrată.

Tu, visătoare, stai la foc, dând lenii Cel mai de preţ tribut ce-avu vre-odată U n zâmbet şi o lacrimă uitată Se răsboiesc în tremuratul genii . Azi, când trecutul nu ne mai îmbată C u vaga vraje — a serilor cu denii, Potirul amintirii — dintr'o dată Şi pân'la fund golit de mirodenii — Hai să-1 sfărmăm de bustul Melpomenii Ce doarme pe clavir, îngândurată.

CONST. NANI

non. O disocia ţ ie în c a d r u l demonicu lu i se i m p u n e .

In concepţ ia lu i G o e t h e demonicu l în­s e a m n ă o r i g i n a r o p u t e r e d e î n r â u r i r e magne t i că , c ă r e i a n i m i c n u i se p o a t e o . p u n e . D e m o n i c u l ,e o a r e c u m e n t i t a t e a abso lu tă , i m p e r s o n a l ă , a v ră j i i mag ice . I n gen iu d e m o n i c u l p a r e a fi aceeaş pu ­t e r e , d a r p a r ' c ă s u b l i m a t ă p e p l a n u l c r e a t i u n i i s a u a l p roduc t iv i t ă ţ i i indife­r e n t în ce d o m e n i u sp i r i t ua l s a u p rac t i c . Ne folosim c h i a r cu r iscul de a fi su­b iec t iv i de -un t e r m e n c u r e n t î n ş t i in ţa d e az i , de , t e r m e n u l „ s u b l i m a t i u n e " p e n ­t r u a î n l ă t u r a u n e l e d i f icu l tă ţ i a l e con­cep ţ ie i g o e t h e a n e d e s p r e d e m o n i a gen i ­i lor . I n g e n i u p u t e r e a demon icu lu i se sub l imează , î n d u r ă o a b a t e r e d in d r u m , o s c h i m b a r e d e d i rec ţ ie , sub t i l i zându-so î n c r e a ţ i i — p ă s t r â n d u - ş i însă t o t d e a u n a c e v a d in m a g i a p r i m o r d i a l ă . P r i n t r ' o a-na l i ză m a i ş t i inţ i f ică a m p u t e a s ă deose­b i m u n demon ic p r i m a r „ m a g i c " şi u n d e m o n i c d e r i v a t „c rea tor ' ' . G o e t h e însă n 'a făcut ş t i in ţă ci a p l ă s m u i t u n mit . Astfel p e n t r u el demonicu l c rea to r , fiind s i n g u r u l fac tor p roduc t i v — pre ţ ios în p l a n u l sp i r i tua l i t ă ţ i i , dev ine esen ţ ia l şi p r i n c i p a l a fo rmă a demonicu lu i , b a a m p u t e a zice — s i n g u r a formă, ca r e îngh i t e s imla m a g i e a d é m o n i é i ce le i la l t e .

N u e d e m i r a t c ă Demon icu l , cu sen­sul ş t i inţ i f ic a t â t d e lab i l , dev ine u n e o r i în sc r i e r i l e lu i G o e t h e o n o ţ i u n e ca r e a-p r o a p e se a c o p e r e cu aceea a gen iu lu i . I n c a z u r i l e aces tea „gen iu" p a r e a în­s e m n a la G o e t h e m a i m u l t o a n a t o m i e sp i r i tua lă , u n o r g a n i s m a n u m e a lcă tu i t p e n t r u a mi j loc i pos ib i l i t ă ţ i de c r ea ţ i e , un a p a r a t sufletesc, î n v r e m e c e „demo­n i cu l " d e n u m e ş t e m a i c u r â n d o fiziolo­gie s p i r i t u a l ă , d i n a m i c a u n e i vieţ i , ş i e-ne rg ia , p u t e r e a i r a ţ i o n a l ă în v i r t u t e a că­re i a a p a r a t u l p s ih i c „c re i ază" . -„ .

P e n t r u o m a i p u ţ i n p e n i b i l ă î n ţ e l e g e r e a t u t u r o r locur i lo r în c a r e se v o r b e ş t e în sc r i e r i l e l u i G o e t h e d e s p r e demonic , n e - a m î n g ă d u i t s c h i ţ a r e a une i deoseb i r i î n t r e demonicu l mag ic şi demonicu l c rea ­tor . In t e r m e n i l impez i e l n ' a făcut ar ceas t a d i f e r en ţ i e r e , d a r d in t o a t e spuse le sa le ea r e z u l t ă cu neces i t a t e de conclu­zie. Astfel n u î n ţ e l e g e m cum a m p u t e a i n t r o d u c e o o rd ine logică în- o r d i n e a v i ­ta lă , a for i s t i că , a ide i lo r sa le . In l u m i n a aces tu i d u b l u far d i s p a r m u l t e g r e u t ă ţ i exege t i ce . D e m o n i c u l m a g i c e pos ib i l şi f ă r ă geniu . D e m o n i c u l c r e a t o r e î n geniu . D a c ă n e - a r î n t r e b a c i n e v a ; c u m dev ine d e m o n i c u l m a g i c — demonic c rea to r , a m r ă s p u n d e : p r i n geniu , adecă p r i n mi j lo ­c i rea une i a n u m i t e a n a t o m i i sp i r i tua le , c a r e t r a n s f o r m ă p u t e r e a d e m o n i c ă m a ­gică, de obiceiu p r i m e j d i o a s ă , — în c rea ­ţ ie pozi t ivă , b ine făcă toa re .

1 L U C I A N BLAGA

Gârleanu. — Te-a i supărat r ău , cucoa­n e Grigore !

Gr. Alexandrescu. — M'aş fi supărat, e d rep t , d a c ă m e r g î n d spire m a l u r i l e moc i i loase a le S tynu lu i , n 'aş avea me­r eu în v e d e r e l u m i n a E m p i r e u l u i . Acum n u m a i par că s înt s u p ă r a t . D a r nu sînt. Adică n u prea s înt .

Chendi. — D a r ce s'a întîmplat, cu­coane Grigore ?

Gr. Alexandrescu. — Ia, unul din ad­m i r a ţ i i t i n e r e t u l u i d u m n e a v o a s t r ă , mi-a a r u n c a t în t r e a c ă t o gazetă cu vorba ; „Poft im in t eg ra l i sm ! Poft im capodo­p e r e ".

Trivale. — Ce ţi-a a r u n c a t , cucoane ? Şi cine ?

Gr. Alexandrescu. Angliei al dum­n e a v o a s t r ă cu un gest c a r e aminteşte s t i lu l lu i m a n i e r a t sau , mai bine, i sme-nit, — mi-a da t să c i tesc un a r t i co l d in „ A d e v ă r u l ' ' de la 24 Septembrie, u n d e u n u l vo rbeş t e de „Boul şi v i ţ e l u l " meu.

Gârleanu. — Pă i foa r te bine, dacă cei de pe p ă m î n t îşi m a i a d u c a m i n t e d e noi şi m a i cu s e a m ă de d u m n e a t a , pă­r i n t e a l poezie i m u n t e n e ş t i .

Chendi. — Ei şi tu , Gîrlene, începi să faci r eg iona l i sm l i t e r a r ca Ibrăileanu i D e ce n u p ă r i n t e a l poeziei noastre vechi ?

Gr. Alexandrescu. — C u toate că nu-mi p l ace l inguş i rea , pe care uneori a m şi biciui t-o, t o tuş i v ă d că e bună şi ea la ceva. îmi s t î m p ă r ă s u p ă r a r e a c e î n cep u s e s ă m ă c u p r i n d ă .

Ghendi. — D a r tot nu ne-ai spus de ce te -a s u p ă r a t a r t i c o l u l ace la din „A-d e v ă r u l " ?

Gr. Alexandrescu. — Fiindcă am văzut de-acolo că publ ic i s t ica r o m î n e a s c ă a dat r ă u î n d ă r ă t ! In „ A d e v ă r u l " p e vre­m u r i s c i l au al t fe l d e scr i i tor i . Dar ca ă s t a !... 1 1 ,

Gârleanu.—Dar c i n e e ace la , cucoane ? Gr. Alexandrescu. — Nu v r e a u să i

se ştie n u m e l e . E mai p r e jos de-o nota-r i e t a t e pub l ic i s t ă — fie şi p r o a s t ă .— E unu l ca r e nu în ţe l ege n imic . N u vrea să î n ţ e l eagă n imic . I ţ i p a r e ca unu l , c a r e c h i a r de i-ai s f ă r âma capu l cu c ă r ă m i d a , el tot nu ese d in n e î n ţ e l e g e r e a lui.

Chendi. — O fi a v â n d o convingere nestrămutată, c u c o a n e Grigore. Noi ţi­n e m l a o a m e n i de -aceş t ia , mai c u seamă de c â n d a m ven i t aici .

Gr. Alexandrescu. — O să vedeţi voi î n d a t ă d a c ă e v o r b a d e convingere sau de ceva s i m a i r ă u decâ t ceeace spun eu.

Gârleanu. — A s c u l t ă m ! Gr. Alexandrescu. — In contactul ce-1

a m decâ t ă -va v r e m e c u Maiorescu, Vasi­le C o n t a ş i cu c î ţ iva poeţ i cu Caragiale în f run te , a m d o b â n d i t şi eu o vedere fi­losofică în p r i v i n ţ a sc r i su lu i nostru. îmi p a r e că o cunoaş t e ţ i şi voi ? E vorba de filosofia cea n o u ă !...

Trivale. — Sigur c ă v re i să vorbeşti de in t eg ra l i sm.

Gr. Alexandrescu. — Da. Mi-a plăcut în deosebi t eor ia capodoperei, deşi De la ­vrancea mi-a spus pe ş leau că n'am de câ t t r e i fabule , ce se pot făli cu această cal i ta te , Mi-a p l ă c u t să ş t iu că, din con­ş t i in ţa mea , a p u t u t r ă să r i , fie şi numai t re i , f i inţe de s ine s t ă t ă t o a r e , având corp şi suflet şi suf le tul î n t r e g după asemăna­r ea suf le tu lu i ce l mai sănătos, sufletul i n t eg ra l . Mi-a p l ăcu t să ştiu că aces te

fiinţe de sine stătătoare n u fac parte nici d in lumea fizică, nici din cea sufletească, c i dintr'o l u m e nouă, în care orice e fi­zic e şi sufletesc şi orice e sufletesc nu se poate să_ nu fie fizic. Mi-a plăcut să ştiu că, într'o capodoperă de-a mea, nici u n cuvânt n u se poate schimba, pentru că, în această concepţie, e l e necesar le­gat de toate ce le la l te cuvinte , d e l a care, îşi trage înfelesuri şi rezonante secun­dare unice, şi că, apoi, nici o idee sau imagine dintr'o capodoperă n u poate fi prinsă în adevărul ei, decât fn forma pe care i-am dat-o eu.

Mi-a plăcut iarăşi să ştiu, precum se spune în cartea nouă, „Ştiinţa Literatu­rii", că această fiinţă d e s ine stătătoare, numită capodoperă, psihofizică şi inte­grală, nu este un individ, c i prototipul unei specii nou venită pe lume. N u pu­tea să nu-mi p lacă să ştiu că sunt pă­rinte a unor specii , care, ca toate specii le, sunt nemuritoare, mai cu seamă că e l e nu sunt din lumea fizică a specii lor mi­nerale, vegeta le şi animale , c i din lu­mea aceasta psihofizică, sau, cum ziceam uoi, ideală.

Gârleanu. — Fireşte I Ghendi. — Şi noi suntem de aceeaşi

părere. D a r ce spune scriitorul — vorba lui Caragiale — de la „Adevărul" ?

Gr. Alexandrescu. — l a t a ce spun. Să mă credeţi p e cuvânt, că spun textual . Şti(i că a m avut o memorie verbală fe­nomenală — ş i -o a m şi acum. Ascultaţi numai :

(Autorul) e cam laconic în lămuririle sale. N u ne spune dacă fi inţele acestea numite capodopere duc regim vegetarian, sau,' dacă se înscriu în partidele politice, dacă umblă cu tramvaiul, dacă vin* la ca­fenea şi dacă sunt supuse la plata impo­zitului către stat, judeţ şi comună...''

Anghel (plutind în spre adunare). — Stai, cucoane Grigore, nu 'negri omul p e degeaba ! Şi, oricât te-ai supăra, m a i sunt şi eu pe-aici.

Grigore Alexandrescu. — Şi dacă eşti ? Cum califici dumneata •bazaconia asta ?

Anghel . — Cum s'o ca l i f i c? Nicicum. E o simplă neînţe legere . Autorul integra-l ismului a numit capodoperă „fiinţa" ; şi pentru că, la c lase le primare, când se în­vaţă gramatică, se vorbeşte de „nume de fiinţă sau de lucruri", colaboratorul „A-devărului'' şi-a închipuit că, dacă zici u-nui lucru „fiinţă", el trebue s ă a ibă şi un aparat digest iv sau a l te organe de-ale fiinţelor animale.

Gr. Alexandrescu. — Cu alte cuvinte, acum nu-i mai iei apărarea, cum credeam că faci adineauri ?

Anghel . — D a r cum am făcut adi­neauri ?

Gr. Alexandrescu. — Mi-ai aruncat gazeta şi mi-ai zis „Poftim integralism ! Poftim capodopere 1"

Anghel . — Bine, asta o pot spune şi acum, fără ca printr'aceasta să batjoco­resc filosofia ce simpatizezi. Eu ţi-am zis aşa, pentrucă să vezi ce copilării se scriu în gazete le noastre serioase !

Gr. Alexandrescu. — Aşa, mai vii de acasă, Anghele .

Gârleanu. — Dar mult mai ţii la inte­gralism cucoane Grigore ?

Gr. Alexandrescu, — Adică dumneata care ai făcut două-trei capodopere nu ţii?

r UNIVERSUL LITERAR 5

Sărbător i l e im familie Clopote, în amurg Au prins să sune clopote prelung Şi glasul lor nătâng cântând mă doare. Aruncă'n aer vaer lung-prelnng. — Mai poate fi vr'odată^sărbătoare ? In dangăt trist, de-abea se-aud în port, Când, cercnite'n nimbul lor feeric, Galere mari de'ncrtipuiri, plutesc Şi, se afund sub lespezi de 'ntuneric.

Nauiragiafii visului flămânzi. Tihnim în noi o rupă de-altădată. Când ceru'n asfinţit de toamnă roş Şi-a 'ntors pe dos pleoapa injectată.

N. MILCU.

Gârleanu. — Eu să-ti spun drept : filo­sof ia mă lasă indiferent. Mi-aduc aminte numai, că, odată autorul integralismului ne-a vorbit cu atâta căldură despre filo-sofia asta. că a m căzut multă vreme pe rânduri. D a r un artist nu trebue să se îmnniedice de nici o f i losof ic

Ghendi. — Bine zici tu, Gârlene ; dar 'bică nu trebue sa te împiedici de nici o f i losofic trebne totuşi să treci prin ioate. Gândeşte-te numai la Eminescu, la Ca-ragiale şi ciliar Ia Cerna, pe care acum în adevăr î l pretnesc mai mult ca tot­deauna.

Trivale. — Staţi, fraţilor, să vedem cum rămâne cu foiletonul ..Adevărului".

Chendi. — Cum sa rămâie ? Dacă au­torul lui, la vârsta lui n'a ajuns n'ci la atâta înţelegere filosofică, de nu ştie că numele ide „fiimtă" se dă la tot ce fiin­ţează, asta însemnează că n'a trecut de învăţătură celor patru clase primare.

Gârleanu. — Poate o fi delà tară —-• şi-a făcut cinci !

Ghendi. — Delà fara. ori delà oraş. pa­tru ori cinci, — tof atâta e. Dar vorba e ce fac directorii de gazete de la noi, de iau în redaefie ziarişti atât d e învăţaţi ?

Trivale. — Păi o singură calitate s e vede că Ie cere.

Gr. Alexandrescu. — Vezi d'aîa eram eu amărît. Că. după 100 de ani de ziaris­tică, nar'ea stăm răni prost ca pe vremea „Curierului" lui Heliadè.

Angliei .— Aşa e, m ă i băefi ! Ziaristica noastră., afară d e câteva ziare, una cere delà redactorii ei : Să ştie să înjure ! Şi de'njurat ati văzut c e spiritual e colabo­ratorul ..Adevărului".

Chendi. — Bine dragă, dar înjurătura lui îl nlesneşte întâi pe el în obraz.

Angliei. — II plesneşte pentru mine, pentru tine, pentru Cuconu Grigore : dar pentrui marea mulţime, înaintea căreia tot ce e strălucit trebue întunecat, tot ce e înalt trebue scăzut, tot ce e l impede trebue turburat — înjurătura prinde nu tn contra înjurătorului, c i în contra în­juratului !

Trivale. — Dar adevărul tot ese dea­supra !

Gr. Alexandrescu. — Atâta mângâere ne mai rămâne.

MIHAIL DRAGOMIRESCU

Printre ceilalţi circulă o privire des­pre acel dar costisitor... o privire care cuprindea şi pe Alexe . Doctorul şopti : Nota 10, lui papa pentru „gaffă"!— Care gaffă ? Alexe i i se păru că aude p e ve-rişoara Maricica ; Bijuterii cu banii tăi ! — Atunci se grăbi să aprobe, să ad­mire, să gătească pe Didi-Bu. Nu cumva să se nască vre-o discuţie : N u cumva zidul acela chinez Care o înconjura să aibă vre-o spărtură !.. dar „papa" ra­dios, fără scrupule, îşi desmierda băr-bita mucegăită care totuşi nu se risipea ca un scrum. Alexe îl privea acum. I se părea că n'a încetat nici o zi să-1 vadă, să-1 audă. Nu îl iubea .şi nici el pe ea. Sta un minut să |ee întrebe ; El, era ta­tăl ei bun ? Cealaltă fusese, v i tregă ?... si fraţii toti erau din a doua căsătorie ! Nici ei nu iubeau prea mult pe papa ! II judecau fără cruţare... Şi între ei se iubeau oare mult ? D e îndată ce unul l ipsea pornea- o recenzie nemiloasă a păcatelor lui mici şi mari.. Aşa cum erau, aveau însă un egoism, o solidaritate, o idee comună. Erau familia... Ce inven­ţie ! Ce minunată invenţie ! In Casa a-ceea toţi erau la ei acasă, chiar ea, A-lexe . Se certau, se ocărau dar asta nu a-

,vea nici o consecinţă. îş i împrumutau, ba chiar îş i luau unul altuia fără voie bani, obiecte, şi era îngăduit.

Dacă se iubeau sau nu, nu însemna nimic. Erau datori să, se acopere să se sufere. Cine oare avusese ideea asta mă­reaţă ! Natura nu ! Ar fi procedat prin instincte, prin sentimente. Era o uriaşă invenţie omenească ! Măreaţă în adevăr.

Să te poată cineva prăda, insulta, urî, nesocoti şi totuşi să nu te poată respin­ge, nici tu pe el. Şi casa aceea mai ales , unde să te adăposteşti... î ş i aminti că Maricica nu i-a răspuns la cartea de sărbători, i lustrată cu corăbi i multe. Poate că nu o mai aşteptau şi iată că se sfârşise vacanta. Avea acum mereu un vid în piept, în stomac din acel gând. Socoti că ar putea poate să rămână mai mult t imp la Galaţi ?

Veni problema revelionului . Invitaţi i le Ia cercul militar şi la clubul Comercial

de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

nu avură unanimitate. Paul ică propuse un revel ion „fain" la café varieteu unde făcuse recunoaştere. Didi -Bu făcu ovaţii şi „papa" aprobă.

A l e x e ar fi vroit să stea cu toţii acasă, să fie sgomot, mult sgomot, dar Didi-Bu veni lângă ea, o linguşi, o diesmierdă : fără de ea nu mai merg nici ei ş i se stri­că tot.

A l e x e nu se gândea să rămână s ingu­ră... nici nu putea refuza pe Didi-Bu, p e fina, pe gazda ei mică.

O masă specială rezervată de „papa", un menu special comandat de doctorul Paulică, totul în comptul fabricei Dines-cu, îi aştepta. Spre bucuria lui Didi-Bu petrecerea avea loc în subsolul localului nu în sala de teatru.

Sala era încărcată de serpentine ; glo­burile electrice aveau toate culorile ; pe­reţii erau aproape pictaţi cu panouri a l e ­gorice şi cu peisagii .

Când grupul lor numeros şi .select sosi, mesele b ine decorate cu pânzeturi a lbe , tacâmuri nickelate şi flori naturale erau pl ine de un public amestecat. Erau totuşi câteva familii cunoscute care avusese la fel ideea să vină Ia cabaret. Pe o estradă mică, apropiată, o rusoaică cu păr creţ, grasă şi urâtă, răcnea un aşa zis cântec de stepă. Sălbatec în adevăr ! Fu aplau­dată.

Pe A l e x e localul o nemulţumea _ dar era acolo zidul chinez de apărare şi era sgomot. Fu o succes iune de dame cu ro­chii bizare, care cântau triste cu mâini încrucişate, cântece vese le şi deodată porneau gesturi ştrengăreşti , surâsuri studiate la sfârşitul cupletului . Erau nu-merile slabe. Cei delà masa lor discutau aprins chestia purcelului sau a curcanu­lui. Un chelner asculta răbdător contro­versa Didi-Bu, nu pirdea nimic din pro­gram nici din public şi comunica eveni­mentele şi impresi i le .

Apăru un trio-buf. Două fete frumoase costumate în păpuşi de l u x şi un hidos gigolo cu gura ruptă până la urechile blegi . Dezarticulat şi slutit s e vede pentru vre-un circ. Avură succes. Pamtomima a-

ROMUL LADEA : DECOR AŢIE .„STRÂMBA LEMNE"

i UNIVERSUL LITERAR

Dimineaţă Confesiuni Ca niciodată azi

Sbucneşti cu voe bună dintre jnepeni , Păr blond pe vânt, bujorii în obraz, D e ciugulirea vântului gropiţele fac haz, Pe cetină fuior de aur depeni.... Din vâlva lor în pumni trandafirii Alegi ncum beteala, plutitoarea, Şi'n hohot de lumini cobori cărarea. Cobori In foc pe trepte de verdeaţă, Corolele de-o bună dimineaţă

Se'nvolbură 'n sclipiri l a t brazii uzi,

Desprinşi de neguri, picură de ciripiri... Şi-auzi in chei umbroase, Ie auzi Isvoarele cum caută, cum sapă

Poiana toată Cu muşchi şi stânci, cu stropii vii de apă?

EMIL RIEGLER

Dacă nin fost apă .pr in fântâni însetaţi puţini am răcorit. M'am împărţit ca miezul unei pâni, cu pasările toate, am ciripit.

N'airi cutezat să fac minuni să suflu viafă'n piatră, l emn ori lut. Ţi-am scris l iterar dar respectuos

rugăciuni şi pentru tine ceasuri am tăcut.

N'am cercetat stilul tău ascuns în fulgerul scris simplu cu lumina. N'am aşteptat post-scriptum şi răspuns trimişii tăi călări când au să vină.

La suferinţa mea nu te-am adus cuprins cum eşti în ce le patru zări fiindcă, sfinţii hotărît au spus să nu te tulbur Doamne, cu întrebări.

!92i SERGIU D A N

m o r u l u i î n t r e acele femei . f rumoase şi p a r t e n a r u l h idos în f iora de de sgus t p e Alexe . ;

P e n t r u oa o r a s ac r ă să- i găsească l a masă , începu servic iu l . U n defect e lec­t r i c a d u s e o mică confuzie Mai e r a u 10 m i n u t e . D o u ă ba le t i s t e eng lezoa ice a c o ­p e r i t e cu b a l d a c h i n e a l b e p e cap, c a r e r e p r e z e n t a u capacu l une i cuti i d e p ă l ă ­r ie , p r i n t r ' u n pas ab i l t ocma i scufundau bus tu l în bu to iaşu l r ig id a l fustelor , for­m â n d as t fe l c u t i a complec tă când l u m i n a se s t inse cu a d e v ă r a t p e n t r u l ov i tu ra de miezu l nopţ i i a pendu le i .

U n h u e t de s u r p r i n d e r e apoi de ovaţ ie consac ră m i n u t u l în c a r e A l e x e îşi a s -ennse t ă c e r e a .Fest ivul u r m ă a c u m mai înoeteni t . Se da a t en ţ i e m a i m a r e n u m e -r i lo r : Doi d a n s a t o r i m o n d e n i f ăcură mi ­nun i geomet r i ce p e me lod ie d e J a v a şi de C h i m m y . EI u n e c h e r în f rac , e a o c o a r d ă mlăd ioasă în roch ie d e tu l l e pe r ­la t t r a n s p a r e n t ă p e u n m a i l l o t mic . T o a ­te a r t i s t e l e a v e a u p ic ioa re le goale î n p a n ­tofi de f ir ;

O s u b r e t ă p a r i z i a n ă zise cu f ineţă c â t e ­va cup le t e s cab roase „nour son pe t i t hom­m e " şi le a d r e s ă lu i P a u l i c ă c a r e î n să î i îe. toarse spa te le , d i s p r e ţ u i t o r p e n t r u ve ­de te le p rov inc ia l e . Didi-Bu se s imţi o-fensa tă p â n ă l a l ac r imi ; n u e r a f rumos din p a r t e a Iui. S u b r e t a iDarodiă so i r i t ua l refuzul şi îşi a d r e s ă cup le tu l lu i Didi -Bu. E r a l iga n o u ă a femei lor . R e f r e n u l fu b i ­sa t f renet ic : „Die q u e tu veux. . . c o m m e

' c e r i e t pu is comme cela... p a r çi, p a r la p a r l a i t en a i m e r .

Apoi o p r i m a d o n ă a p ă r u î n a p l a u z e . Avea fa ta cam fana tă , c o r p s u p e r b şi b i ­j u t e r i i f rumoase . Vocea e r a d e s m i e r d ă -t o a r e şi a t i t ud ine l e p las t ice . Did i -Bu po­vest i cu e n t u z i a s m că a cân ta t l a Scala aoo i la Café de P a r i s şi c ă a c u m e logo­di tă cu consulu l o landez , ace la roşcovanu de la m a s a d i n fund.

P r i m a d o n a cu b r a ţ e l e în t inse î n t r ' u n gest de i m p l o r a r e l u ă î n a d e v ă r u n „Si" admi rab i l . O v a ţ i o n a t ă fu r tunos , d o a m n e ­le îi t r i m i s e r ă s a lu t ă r i ; fu a r u n c a t ă c h i a r r â t e o f loare ş i ca de l i ca tă a t e n ţ i e p r i ­vir i a p r o b a t i v e se î n d r e p t a r ă sp re masa consulu lu i o landez .

E r a n u m ă r u l c u l m i n a n t . C u o m a n t ? boga tă pe umer i , contesa Nad ia î m p ă r ţ i s t r â n g e r i d e m â i n i şi t r e c u la m a s a m a r e a consulu lu i . Tot acolo e r a şi u n i t a l i an

cu ca r e Didi -Bu f l i r tase p e s t radă , d a r a-flase că face comision. C e p ă c a t ! Se p r e ­z intă aşa d e b i n e !

A c u m se dansa î n t r e mese C lovnu l hi­dos şi d a n s a t o r u l m o n d e n inv i t au p e r â n d a r t i s t e l e . T r e p t a t câ te u n a se s t r e c u r a p e l a jmese. Se a u z e a câ te un r â s e t p r e a ascuţ i t . C â n d pe l a două n o a p t e a t â n ă r u l I l a sea l i fiul m a r e l u i b i j u t i e r se sculă p e n t r u u n t a n g o c u s u b r e t a p a r i z i a n ă , „ p a p a " declară, că deş i to tu l e r a foa r te convenab i l , e t impul să p l ece acasă .

Nu e r a u t r ă s u r i d a r s t r a d a l u n g e a a l b ă şi uscată , a e r u l e r a dulce . T o r y l u â n d de b r a ţ oc A l e x e cons ta tă că n o a p t e a a n u l u i nou e m i n u n a t ă şi a t â r n â d u - i - s e g reoa ie şi l a n g u r o a s ă d e cela i t b r a ţ Did i -Bu de­c l a r ă că e „poetic". . . A l e x e p r i v i n d în sus ' or.stata că pe un ca r ton a l b a s t r u închis cu p u n c t e a rg in t i i noi e r a d in h â r t i e t r a n s pa r e n t ă şi u n sfert d e l ună . Aşa d a r de-f o n d r e p r e z i n t ă în a d e v ă r poezie noc t u r n ă .

D inu pro tes ta împo t r i va l ipse i de au to ­mobi le : — A m fi m e r s p â n ă la zăvoiu. nu e aşa f rumoaso ! — spuse A lexe i co glas muia t . E r a l i r ic si somnoros . A p ro a ­p e de casă un urv.it îi a j u n s e din u r m ă Doc to ru l P a u l i c ă r ech iz i ţ ionase o b i r j ă de n o a p t e şi venea cu d-ra G e o r g e şi p a pa . E r a p a t r u d i m i n e a ţ a c â n d to tu l f # sfârşit . Pe când Didi -Bu r e c a p i t u l a petre» cerea A lexe gândi că în a d e v ă r p ă r e a că a t r e c u t un a n d e a t u n e i d e c â n d p lecase de la el, un an decând ven ise în famil ie

A doua zi la d e j u n Pau l i că vorb i de p l eca r e . Atunc i l in i ş tea ei î n c e t ă cu to­tul. Acel vid se accen tua . Aşa d a r a v e a u să p lece toţ i pe r â n d şi ea va t r e b u i ia r sau să p lece sau să r ă m â n ă , d o u ă l u c r u r i d e o p o t r i v ă de t u rbu ră toa re . . . Mar ic iea nu r ă spunse se ! U n d e să se ducă ? Mai e ra s i chest ia g r a v ă a ban i lo r d e s p r e c a r e încă nu vorb ise . In z iua a c e e a c h i a r la cafe le h o t ă r î să a d u c ă v o r b a p e depaTte, foa r te pe d e p a r t e .

— Şi casa din c e n t r u e b i n e î nch i r i a t ă ? — î n t r e b ă p e p a p a . î n t r e b a r e a căzu toc­m a i în spa ţ iu l une i t ă ce r i şi sună g rozav d e l impede , deşi ea a v u s e s e g lasul mic .

— D a c ă vorb i ţ i a f ace r i !... zise P a u l i c ă si l u â n d de u m e r i p e G e o r g e t a t r ecu a-l ă t u r i ; Did i -Bu l u ă p m u t r ă de copil buf-nos şi p a p a m u t îşi î n c r u n t ă faţa î n r ă i t ă ; n u m a i m e n a j u l D i n u r ă m a s e impar ţ i a l .

A l e x e se s imţi foar te nev inova tă . I se

p ă r u că a comis cu ace le cuv in te simple o necuv i in ţ ă c ă t r e a c e e a casă u n d e mân­ca, d o r m e a , se ocro tea . P r i n s p ă r t u r a fă­cută z idu lu i ch inez al famil iei d in greşa-la ei, o a j u n g e a v â n t u l r ece a l v ie ţe i din­a fa ră . F u a ş a s d r u n c i n a t ă că a d o r m i în p l i n ă ziuă, g r e u f ă ră v ise .

La o r a c ea iu lu i p a p a l i p s e a d a r ceilalţi to ţ i e r a u i a r ă ş i foa r te b i n e dispuşi : Pau ; l ică veni ch i a r l â n g ă e a şi îi vorb i mai m u l t : — Ce a v e a de gând a c u m ? Se ter­minase ciclul N y u ! T r e b u i a să găsească ceva to t a t â t de e p a t a n t .

La c e t e a t ru a v e a să se a n g a j e z e , în ţ a r ă sau în s t r ă i n ă t a t e ? Ci t i se în Rampa că T e a t r u l a r t a a înch is . D e s i g u r avea să con t r ac t eze n u m a i în condi ţ i i foar te avan tag ioase . Or i câ t d e mul t câş t igase nu t r e b u i a să se lase specu la t ă ! Sau poa­te a v e a de gând să luc reze cu ace laş i im-p r e s a r i u ?

C e v r e a Pau l i că cu ace le cuv in te îna­dins nesocot i te , ce ştia ? C e scop avea ? — V r e a să o j i cnească , să o pedepsească f i indcă cu tezase să c e a r ă b a n i i lor ; pe p a p a , cât despTe G e o r g e t a .dec la rase că i a b a n i deacasă c h i a r dacă nu a r e nevoie, ca să n u se p i a r d ă obice iu l ;*iar Iui Didi-Bu, p a p a îi c u m p ă r ă — to t ce v r e a ea.

Pau l i că o ma i î n t r e b ă d a c ă nu a r e co- • mis ioane , d e oa rece p l e a c ă în a c e e a noap­te .

— Nu... da ! — A l e x e nu şt ia dacă t r e ­bu i e să-1 t r i m i t ă la Maric iea . R e n u n ţ ă .

D i n u se a p r o p i a de e i şi cu ochi i lu i a lbaş t r i îndulci ţ i , cu v o r b a Iui du l ce : — Ce pros t i i s p u n e P a u l i c ă ? T e s u p ă r a f rumoaso !... Tu eşti f rumoasă şi boga tă ! Fs t i o m i n u n e Ce s p u n e de t e a t r u C ine mi-a t r ă d a t f rumoasa ! C i n e mi-a sună ra t -o ?

Ce vroia şi ace la cu so l ic i t i tudinea lui ?... Ce t e a t r u ? C i n e t r ă d a s e ? P e ea n u o t r ă d a s e nimeni . . . Ea avusese o ini­m ă m a r e de tot, d e a u r , c a r e n u m a i în­c ă p u s e în p i ep tu l miculu i N y u . A tâ t !

Didi -Bu se u r c ă pe d ivan l â n g ă ' e a şi t r imi se pe D i n u Ia p i a n ! — Ai d r e p t a t e ! — şopti A l e x e i — a i d r e p t a t e să cer i pa r ­tea ta ca şi noi ! — F e t i ţ a găsise soluţ iu nea asta. . . d r e a p t ă . P a r t e ega lă .

Pau l i că ceru lu i D inu să cân t e D é d u c ­tion... o folie ? — D- ra G e o r g e i n t r ă cu o b a s m a de b a t i c la gât, a n i m â n d per fec t d a n s u l a p a ş ! Cu p ă r u l ei a r ă m i u aburii!: şi roch ia la fel, p ă r e a o Viespe . F u a p l a u ­da tă . P a u l i c ă d e c l a r ă n u m ă r u l „bun a-proba t . c o n t r a s e m n a t " . F u ia răş i sgomot şi vesel ie ,

. . .Atunci, A l e x e pe d i v a n u l e i r evăzu b r u s c în m i n t e tot ceeace fusese... tot.... l impede. . . aşa cum se p e t r e c u s e : —- El, i n t r a se pe uşă Ia a m i a z ă cu p ă l ă r i a moa­l e g h e m u i t ă în mâ in i , ca de obiceiu.. . E a e r a la b i rou şi consul ta une l e schi ţe de decor. . . I i spusese aga d e o d a t ă : — Am vorbi t cu mi t i t i ca K e t t y p e n t r u d u b l a r e . . a t â t a m'a plictisit . . . deal tfel c red foar te nimeri t . . . N u r ă s t m n z i n i m i c ?...

•— Care . . . d u b l a r e ?... El ez i tase , dep r in s cu a f i r m a r e a ei pe r ­

m a n e n t ă , imed ia t ă . — K e t t v c e r e să dub leze pe N y u !... a i

ceva de obiec ta t ?.... zisese i r i t a t ca a tunc i când c ineva îl con t raz icea , deş i n u î l con t r az i se se decâ t poa te conş t i in ţa lui , d a r nici n e aceea n u a r fi î ngădu i t -o .

—Deal t fe l p e t i n e v r e a să te vadă.. . să. să se î n ţ e l e a g ă cu tine.. . p e t i ne te p r ive ş t e .

- - P e mine nu!—atâ t r ă spunsese , f i indcă s imţise că nu a r e voce... Nici nu v r e a s ă v a d ă p e mica K e t t v - . Nu îi p l ăcuse nici­oda tă g lasul ei m ie ros ca r e g r a s y a a§a de obosi tor , f i r ea ei l i nguş i toa re , a d j e c ­t ive le s u p e r l a t i v e de ca r e A l e x e a v e a g r o a z ă !... N u v r e a să o vadă.. . N u n u m a i ­decâ t p e n t r u c ă ' c e r e a să dub leze p e N y u .

UNIVERSUL LITERAR 7

Nici p e n t r u că. p r i n l i nguş i r i şi ad j ec t i ve grasyate cap t a se p r o m i s i u n e a lui.. . Nici chiar p e n t r u m i c a K e t t y a v u s e s e p r o b a ­bil c in s t ea s ă p l a c ă m a r e l u i om.... T o a t e astea erau, d a r r ă m â n e a u n d e v a p r e jo s , mult pre jos . . . E r a a l t c e v a ! Ideea une i dublă r i î i p u t u s e deci ven i l u i !... s a u o pu te re a s c u l t a ! P u t u s e a p r o b a as t fe l d e propunere . . . E r a u n fapt c a r e s c h i m b a tarul... tot c e ş t ia A lexe , to t ce c r edea .

Cum t ăcuse a b s o r b i t ă de a c e e a m a r e descoper i re , e l f r ă m â n t a s e î n m â i n i p ă ­lăria m o a l e şi ieşise. I n t r a t ocma i a t u n c i cu b l ă n u r i m u l t e D o r a t r a g e d i a n a . A l e x e îi spusese în t r e a c ă t p ro iec tu l , ca p e un a m ă n u n t p rofes iona l .

D o r a e r a o . femee p l ină d e e x p e r i e n ţ e pc c a r e A l e x e o s t im a ca şi pe o b u n ă camaradă .

— T r e b u i a s ă refuzi s cu r t şi t o tu l se aşeza l a loc ! 1 —

Aşa d a r D o r a în ţe lesese . D o r a a v e a d r e p t a t e . Aşa a r fi t rebui t . . .

E r a s igur că n u . a r " f i t r e c u t pe s t e vo in ţa ei şi m ica K e t t y s 'ar fi d u s să-şi c au t e norocul au i rea . . . D a r e r a cu to tu l a l tceva care n u a v e a dea face c u mica K e t t y nici cu a l t e l e d e fe lu l ei... Aşa c u m e r a u lu ­c rur i l e p e n t r u e i doi n u m a i e r a u aşa c u m trebuia . . . d e a c e e a ea A l e x e t r e b u i a să plece... E r a s i m p l u şi ho t ă r î t . N u a v u s e s e t i m p să sufere . Se î n t r e b a s e c e să ia c u ea... Soco tea la a c e e r a a l e i ş i a l Iui se doved ise cu n e p u t i n ţ ă a t â t e r a de in sepa ­rabi lă . Al e i n u e r a n i m i c E a e r a N y u şl p l e c â n d l ua c u e a pe Nyu.. . şi tot ce e r a aco lo e r a făcut d e el p e n t r u ea...

To tuş i t r e b u i a să p lece şi s ă i a ace l s in­g u r l u c r u pe ca r e îl a d u s e s e o i n i m ă m a r e imensă , o i n i m ă de a u r ca r e acolo n u m a i î ncăpea . '

A r u n c a s e în p r i m u l g e a m a n t a n câ te -va obiec te găs i te la î n d e m â n ă a p o i î ncu i a se c a m e r a şi ieş ise p e s t r a d ă c a să v a d ă u n d e s 'ar p u t e a duce . O l u a s e d r e p t p e Gr iv i ţ a , apo i p e c a l e a Vic to r ie i şi n u ş t ia d a c ă t r e b u i e s ă co tească p e Amze i când ză r i s e şi r e c u n o s c u s e pe Mar ic ica , ve r i şoa ra a-ceea d e t r e a b ă , c a m r id ico lă Ia v o r b ă şi po r t , p e ca r e n u o v ă z u s e de mult. . . Vroi­se să t r e a c ă d r u m u l , s'p ocolească fă ţ iş , d a r Mar ic ica voioasă ven i s e s p r e ea cu m â i n i î n t i n se , c u p ă l ă r i a s t r â m b ă . — C e b u c u r i e , ce b u c u r i e j A l e x e a n o a s t r ă ! m â n d r i a n o a s t r ă , n ' ă in p r e t e n ţ i a să vii Ia

mine , d a r aş fi a şa de fericită !... u n d e

s ta i !... Vorbesc d e t i n e î n t o a t e zi lele , — m ă l a u d cu t i ne !...

— Tocmai sun t cam n e c ă j i t ă în ches­t i a locuinţei . . . de a c e e a s ă m ă scuzi, m ă g r ă b e s c îi r ă s p u n s e s e s e a r b ă d .

— Cau ţ i casă ?... T e m u ţ i ? T e rog... t e rog m u l t ! Vino la m i n e p â n ă când găseşt i . Po ţ i s ta cât de mult . . . T e voi ţ ine ca p e o regină. . . Vino ch ia r a c u m !...

A l e x e se gând i se la co inc idenţă , la des­tin !... P r i m i s e !... C e a l a l t ă v ro i a să o ia cu sila, a tunc i p e loc. P r o m i s e s e că va ven i îndată . . . L u a s e o t r ă s u r ă , se în to r sese r epede , nu. î n t â ln i se p e n i m e n i p e cor i ­doa re , nici c h i a r v r e - u n uvrier . . . . l u a s e g e a m a n t a n u l ca o hoa ţă , pusese cheia la locul ş t iut şi se dusese l a v e r i ş o a r a Mar i ­cica... 'Fugise !

N u sufer ise , nu-şi ghemui se î n t r ' u n un ­g h e r t r u p u l f rânt , n u p l i m b a s e pe p e r e ţ i ca o o a r b ă m â i n i c a r e s ă ţ easă d u r e r e a c a u n p ă i a n j e n , n u se a t â r n a s e de i vă r e . n u lovise înce t apoi tot m a i t a r e f run tea de m u c h e a fe res t re i , p e fa ţa pa l idă , a lu i N y u nu se înf iorase toa tă su fe r in ţa d e pe lume. . . Şi to tuş i a t u n c i ca si acum, un ­d e v a d e p a r t e î n a d â n c , o fo rmă mobi l ă nedes lu ş i t ă aşa cum a p a r e p e e c r a n o ve­d e n i e c â n d a p a r a t u l scade, o f o r m ă p ie ­r i t ă îşi p ro i ec t a t r u p u l f rânt , mâ in i l e d u ­r e r o a s e a c u m ca şi atunci . . . .

E p i l o g In inima-ţi, eu voi trăi pe veci, Ca s lovele 'ncrustate. Pe lespezi le reci. Pe lespezi le vremei , In cari, ploaia bate, La margini de poteci

In trupul tău, mă vei simţi oricând, Sfâşietoare ghiară, Iar, amintiri. Ca stropi ferbinţi de ceară, Ţi-cr arde fruntea, Veşnic picurând !

Ţi-or arde tâmplele încărunţite, D e ani şi trudă, Vor picura mereu. Şi nimeni, nu va fi ca să te-audă, In ceasul trist şi greu J

îmbrăţişări trecute, ca un rîu, Iţi vor cuprinde trupul gârbov. Cu 'nflăcaratul brâu, Şi sărutările de eri. Vor naşte iar, cum nasc in primăveri, D i n creanga moartă flori de lilieci, ...In inima-ţi, eu, voi trăi pe v e c i i

ARTUR ENAŞESCU

A doua zi p leca m e n a j u l D i n u . A l e x e cobor î î n subsol u n d e T o r y că lca s i n g u r ă cămăş i l e de m ă t a s e a l e b ă r b a t u l u i ei. S t a t u r ă d e vorbă . T o r y r u g ă m u l t p e A-I exe să vie la ei, negreş i t să vie... a c u m când se cunosc m a i b ine , c â n d s 'au de­p r i n s i a r ă ş i î m p r e u n ă .

P romise . P o a t e ică to tuş i D i n u e r a n u ­m a i u n copi l a l in t a t . C â n d . u r c ă înapo i sca ra s t r âmtă , D i n u scobora în fugă l â n g ă neves t ică . î n t â l n i n d p e n e a ş t e p t a t e p e A-l e x e se opri , se r e z e m ă de r a m p ă l ipi t , c a să n u o a t i ngă , pa l id cu r ă s u f l a r e a sta-. cada tă . j] i J

— T e - a m spe r i a t ! —- zise A l e x e . Ii şopti , u i t â n d u - s e î m p r e j u r apoi ţ in­

t ind ochii î n jos ? S ă vii Ia noi f Să vii Să s t ă m la un

Ioc ! Frumoaso . . . Să vii ! T e aş tep t . Aşa d a r nu s e va p u t e a duce l a sora

ei Tory. . . D a r ce e r a ou D i n u ! Nu c u m v a o iubea. . . a d e v ă r a t ?... C e cu­v â n t ?... Nu c u m v a ea e r a a m o r u l lui — cum zicea. Ce i ron ie ! O i u b e a a d e v ă r a t c ine ?... D i n u !

Geo rge t a p leca oda tă cu ei . Mai n a i n t e veni gra ţ ios s p r e A l e x e şi o î n t r e b ă m a i a m ă n u n ţ i t d e s p r e N y u .

De ce a lesese o s i ngu ră p iesă şi toc-mai pe a c e a s t a ? I

A l e x e exp l i că că în t e a t r u c a şi înl v ia ţă , fap te le une le sau a l t e l e nu e r a u cel ma i i m p o r t a n t l uc ru . I n N y u t r ă i a o f i inţă şi un suflet , de aceea p e m a s c a ei unică p u t e a i e x p e r i m e n t a t o a t ă emo­ţ ia ex i s t en ţe i .

G e o r g e t a p ă r u că în ţe l ege , că a p r e ­ciază, î ş i l u ă z iua b u n ă cu o a r e c a r e mo­des t ie . A v e a p e s emne u n mic depozi t d e s t imă, d a r p e c a r e p r u d e n t ă n u î l p u n e a î n c i r cu l a ţ i e .

Aşa d a r ea e r a cea d in u r m ă ! N u se ma i g â n d e a ca a r p u t e a r ă m â n e acolo , î n t â r z i a s e p e n t r u a p u t e a vo rb i de afa­cer i le b ă n e ş t i c a r e n u s e m a i p u t e a u o-col i nici î n t â rz i a . A v e a să m a i s t e a o zi, d o u ă , c â t e v a p o a t e , în ;caz că se r o s t e a ceva, apo i va p leca u n d e , n u ştia. D i n a-c e a s t ă n e s i g u r a n ţ ă a v e a m e r e u m a i ac­c e n t u a t e în ea ace l vid, a c e e a t e a m ă .

A doua zi d i m i n e a ţ ă Ia cafea, spnse : — Aş v r e a să- ţ i v o r b e s c t a t ă ?

„Dar. . . s u n t foa r t e grăbit . . ." " — A t u n c i Ia de jun ! ,

...Ştiu eu... p o a t e a m să d e j u n e z a-casă" .

— Mai târziu. . . d iseară . . . c â n d ve i pu t ea .

...„Sunt foa r te ocupat . . . n u ş t iu d a c ă o să a m v r e m e — şi î n fugă p lecă .

T a t ă l e i n u e r a n ic ioda tă ocupat , n ic i ­o d a t ă g răb i t , n ic i n u l ipsea d e a c a s ă l a o r a mese lor . A l e x e în ţ e l e se ca n u s e v a p u t e a vorb i n ic i a d o u a zi, n ic i a t r e i a . N u a v e a ce m a i c ău t a acolo. Aşa d a r îi va t r im i t e p e n t r u c a s ă s t ea d e v o r b ă cu avoca ţ i , o a m e n i d e a face r i , d e o a r e c e n u se p u t e a ocoli p r o c e s u l d e fami l ie .

Se î m b r ă c ă r e p e d e şi ieş i î n o r a ş sin­g u r ă . La poş t ă a f lă c ă p l eacă u n t r e n c h i a r la amiază . Se h o t ă r î . Te l eg ra f i a Iui T o r y că soseşte.. . D e ce lu i T o r y ? Nu avea in t en ţ i a să s t ea la lei, să a u d ă cân tece lu l Iui Dinu. . . d a r t r e b u i a s ă ia o m ă s u r ă , ş i e r a p r e a d e z o r i e n t a t ă . F i e că a r fi. m e r s la Mar ic ica , fie că a r fi c ău t a t locuinţă , a v e a nevo ie d e T o r y , avea î n c r e d e r e în T o r y .

Acasă ab i a a v u t i m p u l să-şi aşeze va ­liza. Did i -Bu o p r i v e a în t ă c e r e . F a t a p ă r e a d e o d a t ă ma i t imidă , ma i î n s t r ă i ­na tă . A l e x e îi e x p l i c ă că a r e a f ace r i ш -gen t e ca re o c h e a m ă . O r u g ă să ó scuze c ă t r e t a t ă l lo r . Nu-ş i s p u s e r ă n i m i c a l t . Deoa rece nu e r a c r u ţ a r e , t r e b u i a să o-coleaiscă duioşia . In t r ă s u r ă se gând i l a ei toţi... l a f raţ i i ei.. . E r a u de s tu l d e nuni. . . e r a u ca t o a t ă lumea. . . Ea , î i p r i ­vise p r e a d e a p r o a p e . A c u m zidul chinez, o d e s p r e s u r a s e .

F u m u l ţ u m i t ă - că a s căpa t de d i scu ţ i a pen ib i l ă cu . tatăl ei . î ş i a m i n t i de . e l p e t impu l când e r a l a scoli : m e r e u ingra t , , i nd i f e ren t ; apo i v io len ţe le , n e c u m p ă t a ­r e a Iu i c â n d se decisese să î n v e ţ e d ic­ţ i u n e a : „ C o m e d i a n t a ! P a i a ţ ă ? Să-mi faci n u m e l e de r â s ?" E a n u a v e a a t u n c i n ic i in tenţ ia , , nici c u r a j u l scene i . A l t ce ­va , a l t c ineva i le d a s e p e urmă. . . îşi a-min t i mica p e n s i u n e t r i m i s ă n e r e g u l a t , mesch ine r i i l e de to t felul... P e u r m ă r u p -O. BRIESE : SUDIU

8

— A ta se corectă . D a r e i m ă cu­nosc p e mine .

A l e x e nti mişca. I n g a r ă fusese sur­p r i n s ă , apoi în d r u m n e d u m e r i t ă ; toc­mai p e n t r u c ă D i n u î i e r a c u m n a t n u p u ­tuse î n t r eba , l ă m u r i , p e n t r u a n u p ro ­n u n ţ a ea cuv in te d e s p r e lucrur i . . . c a r e p o a t e to tuş i a u e r a u . Şt ia a t â t c ă va fi n u . . d a r c u m ?... ce fel !...

A c u m A l e x e sta l â n g ă ascensor , d a r f ă ră a se p u t e a dec ide . D i n u a ş t e p t a şi el .

— T e m a i urc i şi t u ?, îl î n t r e b ă . — Da, mă u r c !, r ă s p u n s e c a c ineva

d i s t r a t şi c a r e n 'a p r i n s î n t r e b a r e a . D o u ă d o a m n e c e r e a u şi e le e t a ju l . In­

t r a r ă în mica lo jă a a s c e n s o r u l u i invi ­t ând şi p e . A l e x e ca r e m e c a n i c le u r m ă .

— Eu a tunc i u r c cu p ic ioru l !, zise D i n u şi porn^ pe s ca r ă d u p ă b ă i a t u l cu val iza . T r e c u r ă p e l â n g ă el, c a r e su ia încet .

A l e x e i n t r ă r e p e d e ca c ineva ca r e n u a r e t imp d e p i e rdu t . E d r e p t că n u a v e a decâ t t i m p u l s t r ic t p e n t r u a găs i o i-dee . Se duse s p r e g e a m u l deschis ; pa ­n o r a m a e r a f rumoasă , o d a i a a s e m e n i . T r e b u i a să găsească a t u n c i r e p e d e , un sub te r fug iu , o modal i ta te . . . Uşa se des­chise încet . E r a D i n u ! D i n t r ' o p r i v i r e îl văzu sch imba t . Ceva din a c e e a ho­t ă r î r e i se înce t in i se p e scară.. . E r a tu rbura t . . . ceeace proba ' că A l e x e a u de geaba se temuse. . . d a r nu m a i e r a cel de a d i n e a o r e a a ş a de a r b i t r a r . II s imţi s l ab şi se s imţi sa lva tă . A c u m or ice a r găsi ' o va s luj i , d a r n u şt ia î ncă c e va găs i .

— Iţi p l a c e ?, o - în t rebă ou glas a-surz i l .

—• Da... da.», foa r te f rumos ! E r a încă l â n g ă geam, el l â n g ă masa . Sta în­curcat . . . a ş t ep t a parcă . . . A lexe , se uită la- el o secundă ca ş i cum în t â i a o a r ă ve­dea b ă i a t u l ă s ta bă l an , voinic , cu ra­g lanu l de au tomob i l desch is cu cămaşa d e m ă t a s e roz, c ă l c a t ă cu î n g r i j i r e de T o r y . Bă ia tu l acélai d e s p r e tearfe d-jra G e o r g e spunea că s ă r u t ă p r o a s p ă t şi s e a m ă n ă cu o l ivadă.. . Bra to tuş i : Nu.

Dinu, cu un gest s t ângac i scoase casche ta şi o p u s e pe masă .

— Eu, zise A lexe . Eu... n ic i n ' a m mă­car t i m p să-mi scot pă lă r ia . . . sun t a şa de zăpăcită.v. a m u i t a t că t r e b u i a s ă m e r g d e a d r e p t u l la Maricica.. . Mi -a t e -l egra f ia t î n u l t i m u l m o m e n t că m ă a ş t e a p t ă . A v e a vocea g răb i t ă , d a r na­t u r a l ă . . .

— ...Cum ?... p lec i ? — D a !... c h i a r a m în tâ rz ia t . . . Sunt

foar te grăbi tă . . . — A m concedia t au tomob i lu l !, l u p t ă

s l ab D inu . ... „E a p r o a p e !... do i paş i !... Mă con­

duci... D a c u m n u m ' a m gândit ' ' . . . şi po rn i s p r e uşă . Se făcuse ! E r a nu. . Soobori s p r i n t e n ! D i n u t ăcu t î n ur ­

m a i e i . — Şi... n ' a i să te m a i în to rc i aci ?

Şt iu eu T u te -a i deran ja t . . . iFoar ­te d r ă g u ţ d in p a r t e a ta !... C e c a m e r ă f rumoasă !,.. P a r c ă v ă d că Mar ic ica , m ă re ţ ine . M'a găzdui t a t â t a t i m p !... A fost a şa de a m a b i l ă ! Totuşi. . . poate. . . d a r n u cred.. .

— T r e b u i e s ă ş t iu p rec i s !, zise D inu , a p r o a p e b r u t a l .

„ A t u n c i . , e b ine să coneediezi . . . !" E r a u a c u m p e s t r adă . A l e x e m e r g e a

cu p a s s igur s p r e locu in ţa Mar ic ică i . Se u i ta u n e o r i p e j u m ă t a t e la Dimu, a lă ­t u r i d e ea , t ăcu t j dezor i en ta t . A t l e t u l a c e l a cu ochi a l b a ş t r i e r a u n b ă i a t bun , docil ş i pa r e - se Î n a m o r a t de éa m u l t !... In r epez i c iunea fapte lor a p r o a p e u i t a s e că e c u m n a t u l . Şt iuse a tâ t , c ă e пн.., p e n t r u el şi p e n t r u o r i c ine alt... D e

UNIVERSUL L I T E R A R

SPIRITUL LUI ENRIC IV

î n t r ' o zi, u n gen t i lom d e serv ic iu bău,' d in n e b ă g a r e de seamă, p a h a r u l des t ina t m o n a r h u l u i . E n r i c IV s p u s e d o a r :

— Ce l p u ţ i n să fi b ă u t î n sănă ta tea m e a şi a m fi c iocni t !

' •

' D 'Aub igny , c a r e do rmia în c a m e r a re­gelui , şopti î n t r ' o s e a r ă lu i La Fo rce , v e - ' cinul său de pat .

— S t ă p â n u l nos t ru e mur i to ru l ' cé l mai i ng ra t ce ex i s t ă pe p ă m â n t ,

La Force , c a r e dormi ta , î l î n t r e b ă oe-a spus .

— S u r d u l e ce eşi , îi s t r i gă E n r i c IV, pe-care-1 c r e d e a u adormi t , s p u n e că sun t o-m u l cel m a i i n g r a t din l u m e !

— Dormi , Sire, r ă s p u n s e D ' A u b i g n y , mai a v e m m u l t e de spus .

Şi, inc iden tu l n ' a v u nicio u r m a r e .

In z iua când r emise col ie ru l o rd inu lu i Iui La Vicuvil le, aces ta , . fn genunch i , p r o n u n ţ ă f raza ob l iga to r i e d in ce remo­nia l :

— D o m i n e , non s u m d ignus . — Ştiu, ştiu, r ă s p u n s e E n r i c IV, d a r

n e p o t u l m e u m'a r u g a t a t â t să v ă d a u co­l i e ru l a ce s t a .

E n r i c IV s t r iga so lda ţ i lor săi, a r ă t â n -du- le p e n a j u l său a l b :

—- Copi i , c â n d , n u ceti a v e a o o r t - d r a -pel, i a t ă s e m n a l u l de a d u n a r e , îl veţ i găsi t o t d e a u n a pe • d r u m u l vic tor ie i si n-n o a r e i !

R U D . A. K N A P P .

ce ?... De. ce nu v r e a A l e x e p e nimeni!.., Nici un alt... i m p r e s a r i u !... C e v r e a Г C e p l a n u r i d e v i i tor a v e a ? C e l oare m e r g e a l â n g ă ea t ăcu t şi t r i s t ar t i pu­tu t fi o a n e x ă comodă a s e n t i m e n t e l o r de familie. . . D i sc re ţ i e şi confort !... N u v r e a ?... P e n t r u c ine ?... C u m îş i închi­p u i a că va fi v ia ţa ei ?... N u îşi închi­pu ia nici un fel... Nici un altfel I

La colţ, î n c u r c a t , abătut, D i n u se o-pr i . T e las aci ?... A m să te m a i v ă d ? Se ui ta la e a cu o p r i v i r e d e nauf rag ia t . A l e x e e r a l i n i ş t i t ă şi n u avea nici o milă . T r e c u s e p r i n des tu lă î n c u r c ă t u r ă din p r i c i n a a c e l u i t â n ă r , domn întrje-pr inzâ tor . . j Mai inviorlat, D i n u îşi re­găsi c â n t e c e l u l : F r u m o a s o ! . . * Să vii'! Să vii c u r â n d l a noi L . Minuneo ! Să s t ăm î m p r e u n ă 1, caş icum din nou mai speria cu c a n d o a r e , îti v i a ţ a confor ta ­bi lă de famil ie .

„Am să viu d e s igur" , zise A l e x e , si­g u r ă că n u se va duce .

. . .Rămasă s i n g u r ă se găsi d e o d a t ă în faţa u l i ţe i c a r e t ă i a b u l e v a r d u l ; ca în fa ţa u n u i ocean. F u c u p r i n s ă d e spa imă . Pe s t r a d a a c e e a t r ecea el t o t d e a u n a ca să se d u c ă la a t e l i e r e . I i fu fr ică să n u o fi văzu t cu Dinu. . . O f r ică na ivă c a r e u i t a că T e a t r u l artei e r a închis.. . , c a r e u i ta totul. . . Apoi n u m a i ş t i u ' de ce îi e frică : să-l î n t â lnească sau să nu... Nu se u i ta în jur . . . C e , s ă facă dacă vi-

t u r a şi e cou r i l e apr)ecieri lor p a t e r n e : — „O n e b u n ă c a r e j o a c ă o s i n g u r ă p iesă !"

Venise succesul ei şi acel : „Să ve­d e m ? să v e d e m p â h ă la u r m ă ?'' cobi -tor, egoist . Şi a c u m e r a r â n d u l socote­l i lor .

P r i n s e t r e n u l ga t a de p l e c a r e . D i n u-nica h â r t i e fină, a l b a s t r ă , a c u m schim­ba tă , u m p l u poşe ta cu h â r t i i m u l t e . I se p ă r u că a r e b a n i des tu i . Did i -Bu îi ofe­r i se p e n t r u d r u m o ca r t e . E r a d r ă g u ţ ă fet i ţa aceia ! P e n t r u a n u s e gând i la ce o a ş t ep ta citi cu a t e n ţ i e . R o m a n u l a-vea 350 d e pag in i şi nu e r a leş ina t . C â n d sfârş i , a p r o a p e sosise. Se î n t r e b ă d a c ă T o r y va fi în gară . S imţea m e r e u a c e ­laş vid tot m a i m a r e deşi l ua se în d r u m d o u ă cea iu r i .

Se ap lecă p e g e a m să v a d ă p e r o n u l . Auzi ; — f r u m o a s o , a i veni t !, D i n u ?...

Aşa da r însoţ ise p e T o r y . Nu ! h r a s ingur . El p r imise t e l e g r a m a

şi n u o a r ă t a s e lui T o r y c a să... î i facă su rp r i ză .

— L a a u t o m o b i l ! — p o r u n c i h a m a ­lului. . . De te şoferului o s t r a d ă şi u n nu­m ă r . A l e x e ez i t ă î n t r e b ă t o a r e .

— La t ine a c a s ă ! .— zise scur t D inu , apo i se u r c ă l â n g ă şofer, d a r n u con­d u c e a el, s u p r a v e g h e a n u m a i .

Se î n to rcea sp re ea necon ten i t ca să-i a r u n c e un cuvân t . Cur ios ! A v e a u n ton, un a e r ser ios ca r e n u e r a a l lui obiş­nui t .

Exp l i că î n vâ j â i tu l maş ine i : — D e când n e - a m în to r s a l e r g p e n t r u t ine . T i -am găsi t în s fârş i t cu ib frumos. . . to t confor tul ? C u m A l e x e t ăcea n e d u m e ­r i t ă : — Mă p r i v e ş t e p e mine . T u n 'a i nici o g r i j ă •'

Ce v r e a s ă s p u n ă ! Nu în ţ e l egea b ine , clar felul lu i de a fi o ne l in i ş tea : a ş a d e ser ios , d e hotăr î t . . . P ă r e a u n om ca re a r e un scop în v e d e r e şi aces te scop se a r ă t a e \ t r e m d e ne l in i ş t i to r p e n t r u ea... Nu şi-1 fo rmula desluşit . . . ş t ia n u m a i că din p a r t e a e i va fi : N u !

C u m a u t o u l făcea o m a n e v r ă : — Vezi ce C y t r o ë n f rumos ! Sun t în v o r b ă să-l c u m p ă r eu... şi ţ ie un P e u g e o t mic ! - Aşa d a r n u e r a a u t o m o b i l u l fami­liei !... şi D i n u r e c ă d e a în b a s m e l e lui.. . II regăsi . . . Se l iniş t i pu ţ in .

— T u joci a c u m u n d e v a ? N u ! — zise. — F o a r t e b ine ! Eu a m să-ţ i compun

o t r u p ă şi a m să- ţ i fac un t e a t r u ! A l e x e vro i să zâmbească , d a r n u e r a

des tu l d e l in iş t i tă . — Şi To ry ? —: îl î n t r e b ă . — Lui T o r y á m să-i s p u n e u m a i p e

u r n ă că ai sosit şi m â i n e a i să vi i să o vez i . ' •

H o t ă r î t l u c r u r i l e a v e a u o fo rmă pl ic­t is i toare. . . Totuş i p e n t r u u n as t fe l de p ro iec t a r fi t r e b u i t consu l t a t ă şi ea . D i n u in să părea m e r e u u n om p reocu ­pat d c o idee şi c a r e a r e ceva b i n e {ho­tă r î t în vedere . Ce î n t â m p l a r e n e p r e ­văzu tă ? Au tou l sbu ra . Nu- ţ i p u t e a i b ine a d u n a min tea la un loc.

— Vezi cum „f i lăm" !... T e - a m r ă p i t !... Visul meii !

D e s igur D i n u nu n e m e r e a azi n i e ' im cuvân t la locul lui . Aceea s i m p l ă cu'-să î n t r e g a r ă şi casă, în miez de o r a ş p ă r u lui A l e x e că s e a m ă n ă î n a d e v ă r a r ă p i r e - Şi felul a c e l a al lu i _ a r b i t r a r , c a r e o descumpăna . . . Ar fi v ro i t să-l au­dă al intă ndu-se : F r u m o a s o !_.., Minu-neo :... şă p o a t ă r â d e .

O cu r să des tu l de s cu r t ă . P e b - d u l B r ă t i a n u o casă m a r e , nouă . D i n u să r i jos , de te o r a i n e . E r a u acolo şi u n por­ta r , un piecolo, u n a scenso r .

—• .Cheia mea !, c e ru D i n u . A l e x e tresări.-"

UNIVERSUL LITERAR 9

Mic Tratat de estetică literara

SAU

Lumea văzută estetic

(CE NU ESTE FENOMENUL ESTETIC ?)

ne ?... I se păru că e lângă ea. Auz i vo-!*Wa- joasă, poruncitoare şi vorbele : N u jjvii ecasiă ? Apoi răspunsul e i : D a viu !

...Nu era nimeni . Titecu strada cum calci peste un mormânt. Apoi se grăbi

'* de teamă să nu apară din urmă. Se bu-Leură' că nu 1-a întâlnit. Ar fi trebuit să Jreacă p e lângă el ca pe lângă un ÜWBfm— Atunci recunoscu băcănia din

t. coif. "Se tipropk de casa Maricicăi... dar pMaricica n u o aştepta... Cum a v e a să I intre ! Cum să-i spună c ă vine să stea I iar la e a Cum avea să o primească ?...

...Dacă nu se pronunţase între e l e cu­vintele necesare «a să se înţe leagă !... atunci unde să se ducă ? La Tory nu 1

...In b-dul Brătianu, nu ! A doua oară iA ar mai fi încăput manopere.. . n'ar fi fost cinetH.

Atunci în loc de vidul, nici acela pe care îl s imţea de zile, fu cuprinsă brusc de o panică. O panică cumplită p e care nu o putea stăpâni, care creştea, îi lua nunţile, p e măsură ce se apropia. O a-larmă care îi suna clopote în urechi, î i rostogolea vârtejuri în piept, în pânte­ce... î ş i p ierduse "cadenţa, îşi pierduse măsura.

Mergea repede ca împinsă, ' ca să a-jungă odată... să vadă... să ştie. înapoia ei simţi un pas care o urmăreşte. Se uită împăienjenit , un necunoscut. Trecu pe ce la i t trotuar al Maricicăi, individul lămase, dar mergea pas în pas cu ea.

Fără răsuflare aproape în brânci, a-junse : Celait se opri şi el. A l e x e îm­pinse poarta grea de fier. N u se d e s . r.hidea... mai împinse.. . Se uită la feres­tre : întuneric !... la subsol întuneric !••• Lipseau... Ce era d e făcut !... împinse iar. N u ceda... Văzu lanţul pus, lanţul cu care închidea noaptea... Erau p le ­caţi... topL... departe . . j pientnu mult timp... Bătu acum în geamuri jos... ni­meni ! Celait curios, privea... Ea nu î i vedea... Aşa ,dar se întâmplase ceva !... Se aplecă, aruncă o pietricică In fe­reastra copiilor... Nu-şi da seama... Ni­mic ! O cuprinse o furie, o disperare. Sgâlţâi, strigă !

Celait traversă. Auzi în urechi, aproa-ue : Aşa fată frumoasă nu rămâne în drum !... Vino la mine !

Se uită la el cu ochi zănateci, fără să-1 vadă. Impresionat, p lecă dar se tot-Întorcea... Ea împingea mereu, sguduia, striga... La un moment trecătorul n'o mai zări. Se adresă unei slujnici care scutura un şervet p e geam : Cine stă la 38 ? „Nu şti" !, era o basarabeacă. A-păru o basma... Era cucoana.

— Mă rog, cine locuieşte la 38..., s'a întâmplat o dramă. Pronunţă „dramă" cu glas afectat.

Basmaua bombăni, apoi dispăru c lăm­pănind : Avea ş i papuci. Cine stă la 38 ?, mai întrebă pe slujnică. „Nu şti !'* Se uită înapoi. O sorbise parcă pământul.

...Brusc, poarta cedase şi A l e x e fuse­se tarifă in curte ce într'un haos.

— Am pus lanţul numai de formă... Noi eram toţi la magazie... Bine ai ve ­nit !... Te aşteptam în toate zi lele.

Auzi pe Maricica ca printr'o vijelie.. . Erau aşa dar a c o l o ! O aşteptau !... Aşa cum doresc, cum spera. Nedesmeticită, încă simţi o mare uşurare... apoi un ma­re necaz, o ură pentru spaima prin care trecuse... şi undeva departe, în fund, a-colo unde înapoia ecranului o formă mobilă se frământa, simţi o desamăgire ca şi cum ar fi aşteptat, ar fi sperat altceva dela neprevăzutul lucrurilor... Ce?.„ O nouă expres i e a vieţei p e a-ceeaşi mască. N y u !

HORTENSIA P A P A D A T BENGESCU

c) Artistul „bine-crescut şi moral".

Opera de artă a artistului „bine-cres­cut şi moral" nu este o iscodire a bone­lor sau editorilor de biblioteci roze, pen­tru uzul fetelor până la 11 ani.

Precum s'a făcut o confuzie între să­nătate (funcţia normală a organelor) ş" estetică, cu atât mai lesne s'a făcut con­fuzia între educaţie şi estetică.

Viaţa oarecum desordonată a unor mari scriitori- din veacul trecut, înce­pând cu romanticul Byron şi sfârşind cu estetul Oscar Wilde sau perechea Ver­laine-Rimbaud, a pus în discuţie proble­ma din rezolvarea căreia trebuia să re­zulte în sfârşit e l iberarea definitivă a valorilor estetice, din ganga şi zgura va­lorilor de alt ordin. Se pare c ă estetica a eşit de aci el iberată — dar cu o mare ruşine, despre care e mai b ine eă n u se vorbească, „feceoara nebună", al cărei l ibertinaj e tolerat numai în societăţi închise.

Confuzia, de data aceasta, îşi are ori­ginea în faptul că valori le estet ice având curs social, a u fost asimilate cu unele coiidipli absolut necesare vieţuirii oame­nilor în societate. O societate nu poate exista fără respectarea unor anumite principii morale, de toţi cunoscute. Ope­ra d e a r t ă care ar zdruncina pr in cuprin­sul ei temel ia morală a societăţei (a fa­miliei , a statului, a omenirei) ar zdrun­cina temel ia propriei ei ex is tenţe de o-peră de artă. Fără societate arta nepu-tâud exista, de unde ia arta atâta n e ­credinţă şi desigur, inconştienţă, încât să p u e în lumină, fără a l e osândi cu' toată asprimea, , furtul, adulterul, asasinatul, trădarea de .patrie, violul minorelor şl a l te crime ? Şi iată-ne în această di lemă • Sau nu mai suntem oameni morali (ceia-ce este exclus) sau nu vom mai recu­noaşte valoarea estetică a unor ast­fel de opere de artă (ceeace deaseme-nea e s te exclus , întrucât se'ntâmplă ca valoarea estetică să fie evidentă) !

Şi peste a l te noduri' d e acestea dăm. dacă urmăm firul împletit al moralei şi esteticei . Se ştie, bunăoară, că i n şcoli , până foarte târziu, e oprit să s e rosteas­că vre-um cuvânt asupra atracţiei sexua­le. Deodată pe neaşteptate, prin c lasa a 5-a de l iceu i se oferă e levului şi e leve i texte de l i teratură univerfeală oare presu­pun o îndelungă practică şi experienţă amoroasă. S'ar putea eluda, pentru ocro­tirea moralei , capodoperile l i teraturei u-nivcrsale din programele de învăţământ?

Se şt ie apoi din ce le mai e lementare tratate de istorie c ă moravurile a u dife­rit (n'au „evoluat", c u m se crede îndeob­şte) de l a popor l a popor ş i d e la еросй la epocă. Moravurile cetăţilor greceşti a u fost altele decât a le oraşelor de az i , mo­ravurile din t impul Renaşterii , a l te le d e cât cele din timpul regilor italici. Mora­vurile veacului XX nu vor conveni vea­cului XXI. Ceia ce-i era îngăduit lui. So-crate nu-i mai e îngăduit Iui André Gide. Cum vom trata operi le de artă dintr'o e-pocă şi o cultură ale cărei moravuri con­trazic, umilesc şi j ignesc moravuri le de azi ? Ace le opere nu pot fi nesocotite ca

opere de artă, fără a eşi din domeniul arte i — cu atât mai mult cu cât unii cri­tici de artă dovedesc că fără moravurile Iui Alcibiade n'ar fi fost cu putinţă arta lui Fidias...

Ne dăm bine seama de toată gravita­tea problemei şi n'avem de loc intenţia să micşorăm pericolul artei imorale, pen­tru societatea din care, uneori, şi-a luat e lemente le esenţiale .

Dar cu toate pericolele care ar decurge pentru ex is tenţa societăţei, noi vom sus­ţine supremaţia artei numai pentru acest simplu cuvânt : că ne găsim aci într'un tratat de estetică şi nn unul de morala.

Ni se va obiecta, şi p e drept, că un a-devărat tratat de estetică are menirea să lămurească şi să găsească un mijloc de împăciuire a valorilor et ice şi esteti­ce în societate. Căci — ni s e -afirmă — societăţi care au pierit prin desagregarc morală s'au văzut, dar nu se cunosc so­cietăţi salvate şi menţinute prin estetica I

Făgăduim şi noi o încercare de împă­ciuire. Nu ne luăm însă câtuşi de puţin îndatorirea să dăm oamenilor bine cres­cuţi în societate, deplină satisfacţie lo­gică şi sentimentală. S'ar putea ca încer­carea noastră să n'aibă nici un succes, biruită de observaţi i acute şi judecăţi s intetice dar şi -în acest caz destul de trist, noi vom continua să dăm în lucra­rea noastră valorii estet ice calitatea de prima inter pares, din aceiaşi situaţie mai sus amintită.

Se va recunoaşte totuşi că vina grelei desarmonii între valori, nu poate cădea în întregime asupra autorului acestor rânduri. Noi n'am contribuit c u prea mult — poate chiar cu nimic — prin stilul şi credinţa noastră de artă, la ex is tenţa reală şi vădită la tot pasul în lume, a u-nor atât de dureroase ant inomi i Focul, apa, uliul, puiul, rugina, fierul nu s'au împăcat niciodată. Aşa a voit Dumnezeu — şi e le sunt cu atât mai dumnezeeşt i , cu cât rămân ceiace sunt. Tot astfel, cu toate pericole le şi re le le lui , artistul nu e mai puţin dumnezeesc în lume.

Ar reeşi, din ce l e de mai sus, că a m vorbit numai de ace le opere d e artă care prin cuprinsul lor zdruncină temelia mo­rală a societăţii . Opere le de artă morală se împacă oare cu societatea ?

Luând seama de-aproape, arta în esen­ţa e i şi artistul prin structura-i sufleteas­că sunt întruparea deplină a imoralităţii , chiar când se pun în slujba moralităţii. Ideile morale, obiceiurile şi tendinţele morale, pr in faptul ciudat că sunt scoase din domeniul lor firesc, viafa socială, unde s'au iscat şi radiază — spre a fi transpuse în al t domeniu, nefiresc, în­tr'un joc, fără alt scop decât un farmec, îşi pierd viabil itatea şi imperativul. D e ­venind valori negociabile , sufleteşte, — e le în societate nu vor mai fi valori atât d e aspre, multă vreme...

S'ar putea expl ica p e această ca le în bună măsură d e ce marii artişt i nu exce ­lează prin tărie de caracter, se desbarä uneori atât de lesne de ce l e mai leg i t ime sent imente şi obiceiuri, spre dezolarea capilor de familie şi a întregei societăţi .

10 UNIVERSUL LITERAR

mi.

O. BRIESE : AUTOPORTRET

tl) Artistul reprezentant al unei clase. L i t e r a t u r a f ranceză d in veacu l a l 17-lea

n 'a a v u t a l t s c o p m ă r t u r i s i t decât amuza­m e n t e l e cur ţ i i Rege lu i Soare . Acei scri­i to r i—care n u sun t a l ţ i i decât Corneille, Racine , Molière — se a f l a u . p e ce l mai pr ie ln ic t ă r â m de c r e a ţ i e : n ic i un jug nu s e p u n e a făţ iş pe g r u m a j i i lor, afară dc. cel de a place, c a r e e însăş i l i b e r t a t e a a r t e i . î n c e p â n d cu veacu l u r m ă t o r , scri­i to ru l a deven i t — m a i m u l t sau mai pu­ţin degh iza t — i n s t r u m e n t pol i t ic , ş i este î ncă şi az i . T o a t e c l a se l e sociale au dat glor ie şi — a t u n c i când aveau — bani, sc r i i to ru lu i ca re , în proză sau v e r s u r i , a c â n t a t pr ivi legu ' le şi benef ic i i le trecute, p r e z e n t e sau v i i t oa re a le clasei.

A m a r ă t a t din p r i m e l e pagini a le aces­te i l u c r ă r i , ce c u r e n t e sunt la noi ideile c a sc r i i to ru l t r e b u e să fie î n scrisul său u n b u n c e t ă ţ e a n (Ca rag i a l e s p u n e a „pom-p i a r - c e t ă ţ e a n şi c e t ă ţ e a n p o m p i a r " ) şi să l u p t e p e n t r u „ m a i b ine" . In i s to r ia l iteri-Icr r o m â n e e x i s t ă 6 î n t r e a g ă mişcare, însuf le ţ i tă de socia l is tul Gherea, care voia o l i t e r a t u r ă de r e v e n d i c ă r i p r o l e t a ­re . A m a v u t apo i o l i t e r a t u r ă de

. r e v e n d i c ă r i ' ţ ă r ă n e ş t i , s ă m ă n ă t o r i s m u l şi p o p o r a n i s m u l , c a r e su s ţ i neau . că ţ ă r a n u l r o m â n n e b u c u r â n d u - s e de nici una d in fer ic i r i le c ivi l izaţ ie i române, deşi el es te s t â lpu l e i de sp r i j in , „talpa ţ ă r i i " , se c a d e ca sc r i i to ru l român să-şi a r a t e g r a t i t u d i n e a în n u m e l e ţărei, sor> ind cât m a i m u l t e s a u exc lus iv nuyele s impat ice d in v i a ţ a de la ţară. E drept c ă l i t e r a t u r a s ă m ă n ă t o r i s t ă ş i p o p o r a n i s ­t ă tot la o r a ş e r a c i t i t ă , şi câ tuş i de p u ­ţ in d e iobagul de l a c o a r n e l e p lugului c a r e h a b a r n ' a v e a de os t enea la şi amo­r u l l i t e r a r a l „es te ţ i lo r" s ă m ă n ă t o r i ş t i şi poporan i ş t i . N'a l ipsi t m u l t ca înşiş i scr i ­i to r i i să a p a r ă p e s t r ăz i în cuşmă şi iţari. . . 1)

E r o a r e a a r e d o u ă .obâ r ş i i : o milă (de esen ţ ă rusească ) p e n t r u b i e t u l ţăran şi ideia lui Ta ine , că o p e r a d e a r t ă se e x ­pl ică şi c a r ac t e r i z ează p r i n med iu .

C â n d u n r o m a n c i e r s a u nuve l i s t des­crie î m p r e j u r ă r i , pe i sag i i şi figuri d in m e d i u l său, î n s e a m n ă că a l u a t m a t e r i a ­lul cel m a i la ' n d e m â n ă , şi c â tu ş i de pu­ţ in că v a l o a r e a es te t ică a operii sa le stă

î n ch ia r aces t m a t e r i a l , o r i c â t de ve rd i e şi* de boga t . C â n d u n c r i t i c (d. G. Ibrăi­leanu) r e g r e t ă că p ă t u r a n o a s t r ă c u l t ă n u e r e p r e z e n t a t ă în l i t e r a t u r ă , sau că Bolhitineanu ş i A ï è c s a h d r i sun t va lo roş i m a i cu s e a m ă p r i n c o n s e m n a r e a epocei şi med iu lu i lor , e l e sociolog şi n u critic literar, c ăc i p u n e a c c e n t u l p e documen­tul sociologic i a r n u p e n u m ă r u l c a r a t e ­lor a u r u l u i es te t ic .

F a p t u l că sc r i i to ru l n u poa t e s c ă p a de in f luen ţa m e d i u l u i — deci a c lasei d in c a r e face p a r t e — cum n u poa t e scăpa, de l egea g rav i tă ţ i i , n ' a r e a face cu t»* senfe ope re i de a r t ă , a cărei menire nu e s i fie o monografie cu poveste a stări­lor seriale . Toţ i sc r i i to r i i ace le iaş i c lase sociale sunt , în p r i v i n ţ a m a t e r i a l u l u i c e li se oferă , iden t i c i ; scr i i tor i i ace l e i a ş i c lase sociale t r ă e s c însă p r i n ceiace-i de-osibeşte, n u p r i n c e e a c e le e s t e c o m u n .

D e : a l t fel ch ia r v a l o a r e a sociologică a u n o r a t a r i monograf i i , cons t ru i t e î n p i l ­de, ca p e n t r u copii, e î ndoe ln ică . N u c r e ­dem că t r aged i i l e lui R a c i n e sau r o m a ­ne l e lui Ba lzac s ă ofere i s tor icu lu i sau sociologului , m a t e r i a l şt i inţif ic m a i de p r e ţ decâ t memor i i l e , a r h i v e l e şi s ta t i s ­t ici le d e p a r t a m e n t a l e .

Nu t r e b u e să u i t ă m apo i c ă o b u n ă p a r t e d in scr i i tor i a u fost m a i t o t d e a u n a în conflict c u „ r e a l i t ă ţ i l e " c lasei lor . A-ceşti „desech i l ib ra ţ i " , „neadap t a ţ i " , a u c r e a t o p e r e o r ig ina l e t ocma i p r i n o p u n e r e fa ţă de r e a l i t a t e a î n c o n j u r ă t o a r e 2 ) .

D a c ă m a i a d ă o g ă m şi fap tu l că m u l ţ i scr i i tor i d in t r ' o a n u m i t ă c l a s ă s u n t ap l e ­caţ i să facă o p e r ă de a r t ă d i n m a t e r i a l u l ofer i t de v ia ţa a l t o r c lase , c ă poez ia l i­r ică, îu c e a r e ea m a i sub t i l şi m a i d e p r e ţ n u ţ ine de „ rea l i t ă ţ i l e ' ' c lasei sociale , şi dacă n e m a i a m i n t i m că b u n i descr i -itori de m e d i i sociale po t fi şi scr i i tor i l ipsi ţ i de t a l en t şi de o r i g i n a l i t a t e — v o m t r a g e i i i eheerea că p r inc ip iu l a r t i s t u l u i r e p r e z e n t a n t a l une i c lase sociale — d in n a ş t e r e sau obl iga ţ ie m o r a l ă •— es te o m a r e e r o a r e şi u n a d i n n u m e r o a s e l e con­fuzii din c a r e t r e b u e să e l i b e r ă m va loa­r e a e s t e t i că 3).

F . A D E R C A

') Ţ ă r a n u l fi ind văzu t cu ace iaş i in ­t e n ţ i o n a t ă s impa t i e , n u e de m i r a r e că a c e a s t ă l i t e r a t u r ă c a r e a b â n t u i t între 1906—1926, deşi sc r i să d e m u l ţ i au to r i , p a r e a u n u i a s ingur , foa r te monoton.

2) „ L i t e r a t u r a ideal i s tă , fadă şi cv in te -zen ţ i a t a a ace lo r „cours d ' a m o u r " d in evu l mediu , e l e c t u r a u n o r gene ra ţ i i b r u ta le şi de c a r e a u î n t r ' a d e v ă r nevoe . C r i ­zele pol i t ice ş i m i l i t a r e a l e Revolu ţ ie i F r a n c e z e se d e s f ă ş o a r ă î n mi j locu l p a s ­to ra le lo r poet ice , muz ica le , p las t ice , i a r p a c e a b u r g h e z ă de s u b Lou i s -Ph i l ippé , e p l i n ă de cr izele a r t i s t i c e a l e r o m a n t i s m u ­lu i zvăpă ia t . A t r e i a Repub l i că , deş i p r i n t oa t e ins t i tu ţ i i l e ei c e a m a i p ro fund la ică din toa t e r e g i m u r i l e F r a n ţ e i , va fi c a r a c ­t e r i z a t ă î n i s tor ie p r i n t r ' o l i t e r a t u r ă n e -ocatol ică foa r t e mi l i t an tă , p r i n înf i in ţa­r e a p r i m e l o r „ sa loane r e l i g ioa se" şi „a-t e l i e r e de a r t ă s fân tă" şi p r i n t r ' o a d e v ă ­r a t ă m o l i m ă d e convers iun i î n medi i l e a r t i s t i ce . Democra t i că , b a a d e s e a d e m a ­gogică, în ace iaş i R e p u b l i c ă a u succes oper i l e e r m e t i c e ş i r a f i na t e a le s imbo­lişt i lor, decaden ţ i lo r , debuss iş t i lor , cu­biş t i lor , v i i tor iş t i lor , s u p r a - r e a l i ş t i l o r : c o n t r a r i u l a r t e i p o p u l a r e !... (Chales Lalo, Es t t é t i que p . 80).

3) D . G. Ibrăi leanu socoate c ă î n vea­cul t recu t scr i i tor i i r o m â n i c a r i s ' au ins-pir-it d i n Lamartine, r ă u a r îi făcut da­c ă s 'ar fi insp i ra t ' din.. . Vigny, c a r e n u c o r e s p u n d e a „ rea l i t ă ţ i l o r " n o a s t r e 1 To t as t fe l , d. Ibrăileanu socoa te c ă azi n ' a ­v e m încă d r e p t u l să n e i n s p i r ă m din Baudelaire sau Marcel Proust !.., („Viaţa Românească" , F e b r u a r i e 1925),

Sărbătorirea unui profesor „memorandist"

I n z iua de 26 Oc tombr i e , p r azn i cu l ' S f - tu lu i D u m i t r u , v à fi s ă r b ă t o r i t l a ' S ib i iu , o c t o g e n a r u l p ro fe so r D u m i t r u Comşa . S ă r b ă t o r i r e a a c e a s t a a r ë " o " l ï P ' doi tă- s e m n i f i c a ţ i e , căc i î n p e r s o a n a ve­n e r a b i l u l u i p rofesor D. Comşa , Ardea-, Iu l s e r b e a z ă a t â t t r i u m f u l l u p t e l o r po-. 1 itic©, c a r e a u c u l m i n a t pe v r e m u r i în v e s t i t u l p r o c e s a l „ M e m o r a n d u l u i " , cât şi t r i u m f u l u n e i m u n c i c u l t u r a l e , mo­d e s t e d a r s t ă r u i t o a r e , d e s f ă ş u r a t e pe al­t a r u l cauzei ' n a ţ i o n a l e .

S ă r b ă t o r i t u l p rofesor s'â n ă s c u t î n a-n u l 1846, î n o r a ş u l S ib i iu , u n d e şi-a fâ*- ' e u t s t ud i i l e l i cea le ş l a a b s o l v a t semi­n a r u l teologic „Andre i u Ş a g u n a " . In-c l i n a ţ i u n i l e sa le f i reşt i îl î n d r u m a u î n s ă s p r e s t ud i i şi o c u p a ţ i u n i m a i rea­l i s t e şi as t fe l t â n ă r u l t eo log a m a i fă­cu t şi s t u d i i l e de e c o n o m i e şi ag r i cu l ­t u r ă la_ A c a d e m i a d i n A l t e n b u r g (Un­ga r i a ) şi l a a l t e şcoli s u p e r i o a r e de spe­c i a l i t a t e d i n G e r m a n i a şi B o e m i a . In a n u l 1874 a fost n u m i t p rofesor de eco­n o m i e l a i n s t i t u t u l t eo log ic -pedagog ic al a rh id iecoze i o r todoxe d i n S ib iu , u n d e a f u n c ţ i o n a t c a p ro feso r p â n ă l a e ş i r ea s a la p e n s i e . De a t u n c i t r ă i e ş t e ca pen­s i o n a r în o r a ş u l s ă u n a t a l , i ub i t şi s t i ­m a t d e tot i c u n o s c u ţ i i să i .

I n a c t i v i t a t e a sa pub l i că , prof. D. C o m ş a s'a r e m a r c a t î n d o u ă d i rec ţ i i . Ca p rofesor n u s'a m ă r g i n i t n u m a i la c u r s u r i l e de pe c a t e d r ă , ci a c ă u t a t ca s f a tu r i l e t eo re t i c e s ă le exempl i f ice p r i n l u c r ă r i p r a c t i c e . I n scopu l a c e s t a i se p u s e s e l a d ispozi ţ ie g r ă d i n a s e m i n a r u ­lui , c a r e e r a s i t u a t ă pe locu l u n d e az i se r i d i c ă p a l a t u l t r i b u n a l u l u i d in Sib iu . I n a c e a g r ă d i n ă , elevii s e m i n a r u l u i An-d r e i a n , e r a u ob l iga ţ i s ă execu te pe r so -n a h s u b c o n d u c e r e a prof. D. Comşa , t o a t e m u n c i l e î m p r e u n a t e • cu c u l t u r a z a r z a v a t u r i l o r şi a l to i r i i p o m i l o r . As t ­fel a u fost c r e s c u t e m u l t e g e n e r a ţ i i de e levi , ca r i m a i t â r z i u s ' au r ă s p â n d i t

• p r i n t o a t e u n g h i u r i l e A r d e a l u l u i , ca p reo ţ i şi, î n v ă ţ ă t o r i la sa te , f ă c â n d p r i n e x e m p l e p r a c t i c e e d u c a ţ i a e c o n o m i c ă a p o p o r u l u i .

D a r pe l â n g ă a c e a s t ă a c t i v i t a t e şco-, I a ră , prof. C o m ş a a m a i d a s v o l t a t şi o

a c t i v i t a t e pub l ie i s t i că j a c ă r e i a j u s t ă a-p r e c i e r e se p o a t e face n u m a i t i n â n d u - s e s e a m ă de î m p r e j u r ă r i l e î n ca r e se gă ­sea î n ace le v r e m u r i , p o p o r u l r o m â n d i n A r d e a l . Astfel a p u b l i c a t : „ P o m ă -r i t u l " (1877); ., C a l e n d a r u l b u n u l u i eco­n o m " (1877—81) ; „ P r ă s i r e a p o m i l o r " ; „ G r â n a r e l e b i s e r i ce ş t i " ş. a. I n a n i i 1893-1894 a r e d a c t a t foaia p o p o r a l ă „Econo­m u l " şi a c o l a b o r a t l a d ive r se l e pub l i -c a ţ i u n i p o p o r a l e ca r e a u a p ă r u t î n t i m ­p u r i l e a c e l e a î n A r d e a l .

O a c t i v i t a t e r o d n i c ă a d e s v o l t a t p e t e r e n e c o n o m i c ş i ca p r e ş e d i n t e a l „Re­u n i u n i i r o m â n e de a g r i c u l t u r ă d i n j u ­d e ţ u l S ib i iu" , d â n d u n l a r g ş i p r e ţ i o s c o n c u r s l a î n f i i n ţ a r e a de t o v ă r ă ş i i să­teş t i şi la o r g a n i z a r e a d e expozi ţ i i a g r i ­cole.

Cea m a i p r e ţ i o a s ă m u n c ă a d e p ü s - o î n s ă pe t e r e n u l e tnogra f i c , n e b ă t ă t o r i t î n a i n t e d e d â n s u l î n A r d e a l . Cu o s t ă ­r u i n ţ ă u i m i t o a r e a c u t r e i e r a t s a t e d i n d i fer i te r e g i u n i a r d e l e n e , a d u n â n d ' cu m u l t ă p r i c e p e r e şi gus t , ob iec te le de a r t ă p o p u l a r ă , c a r e z ă c e a u u i t a t e p r i n case le şi col ibi le ţ ă r a n i l o r n o ş t r i . Din ob iec te le as t fe l co lec ţ iona te a c o m p u s d o u ă a l b u m u r i , u n u l de m o d e l e de cu­s ă t u r i şi a l t u l de c r e s t ă t u r i ' î n l e m n , car i s u n t opere de o e x c e p ţ i o n a l ă v a ­l o a r e e s t e t i c ă şi d o c u m e n t a r ă .

D u p ă război ş i -a r e v ă z u t l u c r ă r i l e s a l e economice şi le -a a d a p t a t n o u i l o r

UNIVERSUL LITERAR 11

C â n d a fost biruit Bodri. . . de A N D R E I ADY

Cei doi p lopi de s u b r u i n a t u l cas te l Pellev se î n ă l ţ a u p â n ă la cer. E r a u p lopi i cei m a i îha l ţ i d in l ume . Aci to tu l e r a a l nostru. Şi l i l iecii şi p lopi i . Şi f l ăcăr i le cari i s b u c n e a u a l b a s t r e în n o a p t e a d e Sân-George, ş i Mikşa, l u n g a n u l ce la de şvab, c ă r u ţ a ş u l nos t ru , c a r e le v e d e a :

— A c u m comor i le a scunse sub cas te lu l РеЫеу se l ă m u r e s c .

Aşa î m i poves t ea Mikşa d iminea ţ a , i a r eu îmi a m i n t e a m , că la miezu l nopţ i i Bo­dr i fusese t a r e furios. Şi, va i , ce g rozăv ie e.ra, c â n d s e în fu r i a Bodr i . Căc i p lopi i noşt r i a t i n g e a u ceru l . Sub n u i n e l e c a s ­te lu lu i PeUey a r d e a с о т о а т а c o m o r i ­lor. Şi Bodr i e r a cel ma i p u t e r n i c câ ine de p e p ă m â n t .

Zilele m e l e se s c u r g e a u p e a t u n c i p l i ne de v i su r i î n f r i g u r a t e şi m ă r e ţ e . O g r a d a sărăcioasă , p e l â n g ă c a r e t a t a a c u m p ă ­rat d ă r ă p ă n a t u l cas te l Pe l l ey , e r a p e n t r u mine o c u r t e î m p ă r ă t e a s c ă . Aşa e r a bă ­t r â n a n o a s t r ă r e şed in ţ ă . N o a p t e a n u um­b lau p r i n ca s t e l decâ t stafi i le nob i l e a l e vechi lor lu i s t ă p â n i . D e pi ldă , c ăp i t anu l de k u r u ţ i A d a m Pe l l ey . D e c â t e o r i se a-p r o p i a v r e m e a cu lcăr i i , îmi c l ă n ţ ă n e a u d in ţ i i ; d a r p e s t e zi n e j u c a m curagioş i p r i n r u i n e de-a „ased iu l Eger -u lu i " . D i n t u r n u l de că r ămiz i v i t eaza Ca t i ţ a Dobó*) t u r n a , în loc d a r ă ş i n ă a p r i n s ă , apă . D e altfel p e aceas t ă C a t i ţ a D o b ó o m a i che ­ma şi C l a r i T a b a y . E r a o fe t i ţă d in ve­cini, de v re 'o o p t an i , cu ca r e m ă j u c a m adeseor i p e sub p lopi . Ziua n ' a v e a m tea-

*) E r o i n ă m a g h i a r ă , m o a r t ă la a s e d i u l cetăţ i i E g e r (1552). Nota t r ad .

c o n d i ţ i u n i de v i a ţ ă d i n A r d e a l , p u n â n d as t fe l î n m â n a ţ ă r a n u l u i a r d e l e a n , o c a r t e i n s t r u c t i v ă ş i u n b u n î n d r u m ă t o r î n t r e b u r i l e g o s p o d ă r e ş t i de là ţ a r ă .

A p r e c i i n d a c e a s t ă l a b o r i o a s ă a c t i v i ­t a t e pe t e r e n c u l t u r a l şi socia l , A c a d e ­m i a R o m â n ă I-a a l e s de c u r â n d m e m ­b r u o n o r a r a l s ă u . A c e a s t ă d i s t i n c ţ i u n e , p r e c u m şi f a p t u l c ă î n a n u l a c e s t a ve­n e r a b i l u l p r o f e s o r D u m i t r u C o m ş a î m ­p l i n e ş t e 80 de a n i , a u î n d e m n a t socie­t a t e a r o m â n ă d i n S ib i iu , î n m i j l o c u l că r e i a t r ă i e ş t e c a p e n s i o n a r , să-1 s ă r ­b ă t o r e a s c ă cu t o a t e o n o r u r i l e ce s e cu­v i n u n u i i n t e l e c t u a l , c a r e şi-a p u s v i a ţ a sa î n s e r v i c i u l cauze i n a ţ i o n a l e .

O c t o g e n a r u l p ro fe so r e şi az i tot a t â t de v i g u r o s şi s ă n ă t o s ca şi î n a n u l 1894, c â n d a s t a t , cu a l ţ i t o v a r ă ş i de l u p t ă , pe b a n c a a c u z a ţ i l o r , î n f a ţ a c u r ţ i i cu j u r a ţ i m a g h i a r i d i n Clu j , p e n t r u a r ă s ­p u n d e d e „ M e m o r a n d u l " p r e z e n t a t î n n u m e l e p o p o r u l u i r o m â n d i n A r d e a l , de c ă t r e c o m i t e t u l p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l , î m p ă r a t u l u i F r a n c i s e los i f I. P r o f e s o r u l D. C o m ş a e r a a t u n c i m e m b r u şi sec re ­t a r a l a c e l u i c o m i t e t şi c a a t a r e a fost c o n d a m n a t l a 3 a n i t e m n i ţ ă de s t a t . P e d e a p s a lu i a fost, d u p ă aceea , a de­f u n c t u l u i p ă r i n t e Dr. Vas i l e L u c a c i u , ca re p r i m i s e 5 a n i , cea m a i m a r e .

S u f e r i n ţ e l e de a t u n c i s u n t r ă s p l ă t i t e a c u m p r i n m u l ţ u m i r e a ce o s i m t e c â n d vede c ă r ă s p l a t a l u p t e l o r d i n t r e c u t a fost totl a t â t de m a r e p r e c u m de d r e a p ­t ă a fost c a u z a p e n t r u c a r e a l u p t a t şi a su fe r i t t e m n i ţ a u n g u r e a s c ă .

ION B Ä I L Ä

m ă : Bodr i e r a cu noi . C h i a r d a c ă a r fi ven i t u n b a l a u r , c a r e v a r s ă foc p e n ă r i : Bodr i l -ar fi răpus . ' Şi s e a r a n u m a i a t â t n e m a i da u n pic de cu ra j : Bodr i e a f a ră . Bodr i se b ă t e a cu zece câ in i d e o d a t ă .

La şcoală , l a joc p e s t r a d ă tova răş i i cei s d r e n ţ u r o ş i mi se căc iu l eau . C i t eam în suf le tu l lor . Ăşt ia se t e m de Bodri , de ne în f r i ca tu l Bodr i . Bodr i făcea să -mi b a t ă e ro ic i n i m i o a r a m e a d e o p t an i . H a h o , î nce rce c ineva să se l ege de Bodri .

U n e o r i m e r g e a m p â n ă l a dealul , lu i Bence . D e p a r t e — d e p a r t e vâ r fu l Avas fumega. I n zi le le a l b ă s t r i i d e t o a m n ă ve ­deam, r ă s ă r i n d d in h ă u , M ă g u r a . C â t e o d a t ă v e d e a m p l u t i n d î n t r ' o cea ţă c i u d a t ă ch i a r Munţ i i B iho ru lu i . A u z e a m , că oa­m e n i i se d u c p â n ă l a T u ş n a d , p â n ă la C ă r e i şi p â n ă d e p a r t e , '.n Ză lau . O d a t ă s'a î n t â m p l a t să n u m a i v ă d p e •mama c â t e v a s ă p t ă m â n i . Ai noş t r i i p o v e s t e a u că a fost p r i n Budapes t a . Avas ş i Măgu­ra sun t m u n ţ i . T u ş n a d , C a r e i i şi Za lău l sun t o r a ş e . I a r B u d a p e s t a e s t e un o r a ş g roav de f rumos şi n e s p u s d e m a r e .

Sa te le , c a r i se v ă d d i n c â m p i e , î n l ăn -ţu indu - se ca o c u n u n ă : ex i s t ă cu a d e v ă ­ra t , î n t r ' o zi u n copil îmi spuse la şcoală , c ă în S â n c r a i u es te u n câ ine , care- i ma i p u t e r n i c decâ t Bodri . Eu şi C l a r i c a a m r â s mul t , s t ând s u b plopi , de poves tea as ta . Vai D o a m n e , câ t s u n t d e p roş t i uni i copii . Şi La jko , b ă i a t u l c a r e ne-a poves t i t d e s p r e câ ine le d in Sânc ra iu , e ma i p r o s t şi m a i minc inos decâ t toţ i .

Sub d e a l u l Iui Bence se află r âu l . Apoi dincolo de el n u m a i es te n imic . Nici Sân­cra iu , nici n i m i c a l t ceva . Aici s u n i ce i doi p lop i şi cas te lu l Pe l l ey . C e l e l a l t e sun t minc iun i . Ni le spun nouă , n u m a i aşa.... Şi m a i es te şi Bodr i .

Şi geograf ia s p u n e minc iun i . Aşa, ca po­veşt i le b ă t r â n e i Ca ro l i na . „ M a m a - C a r o ­l i n a " mă a d o r m i a adeseo r i cu poveş t i . Nu-mi s p u n e a decâ t l u c r u r i cop i l ă r e ş t i C u m şor ice lu l conduce p e Sar i cea să­racă... C u m lunu l m ă n â n c ă p ă p u ş a cu na ­sul d e fier... Eu m ă a s c u n d e a m în p e r n e şi r â d e a m p e în funda te .

V e d e a m totul l i m p e d e . Ce i m a r i s 'au în ţe les cu toţi i , ca să n e p ros t ea scă . S 'ar p u t e a să ma i fie şi a l t e sa te . D a r p e un ­deva , t a r e d e p a r t e . Şoar ice le î n să nicî î n t r ' u n c h i » n u poa t e vorb i . I a r lup 1 n ' a e x i s t a t n ic ioda tă . Sunt i azme , d a r aces t ea s b o a r ă p r i n văzduh . Şi au ^ f ă ţ i ş a r e die om. Ia tă . de p i ldă , b ă t r â n u l Mi t ru . L-au î n g r o p a t s ă p t ă m â n a t r ecu t ă , d a r noanten iese d in m o r m â n t . L u n g a n u l d e Mikşa 1-a văzu t şi p e el. Şi n o a p t e a de Sânz iene z â n e l e j o a c ă h o r a p e sub p lop i . Şi p r i n castel se a r a t ă u m b r e l e vech i lo r Pe l l ey . D a r pe. v r e m e a aceea o a m e n i i do rm. I a r a f a ră păzeş t e Bodr i . Bodr i e " a şa de s t raşn ic . încâ t s ă p t ă m â n a t r e c u t ă a l ă t r a t c h i a r şi l a u m b r a bunie j i Iu l ica . M ă c a r că doa r bunic i i Iu l ica i -ar fi i e r t a t să u m b l e p e aici . D o a r e a n e - a l ă sa t o g r a d a as t a , c â n d a m u r i t . D a r ch i a r şi ea s e t e m e de Bodri . P o a t e că şi Pe l l ey -eş t i i sunt mân ioş i p e noi . p e n t r u c ă a c u m a e a l nos t ru ca s t e lu l ce l d ă r ă p ă n a t . D a r în ­d r ă z n e a s c ă n u m a i să s t e a de v o r b ă cu Bodri .

U n e o r i * u m b l a m cu C l a r i p r i n sat . Ne u i t a m - l a câ in i : la robi i Iui Bodr i F i e c a r e a v e a câte-o r a n ă scâ rboasă . Noi î n s ă nu- i c o m p ă t i m e a m : P e n t r u ce s 'au l ega t de Bodri ? Bodr i i-a î n v ă ţ a t o m e n i e .

Ne î n c h i p u i a m l u c r u r i l e cam a ş a : toa­tă l umea a t â r n ă de Bodr i . D e d u l ă u l ă s t a ne spă l a t şi să lba t ic . Bodr i e m a r e , Bodri e t a r e , Bodri e r ege l e câ in i lor .

D a r , vai , câ t d e r e p e d e a m p r i c e p u t to ­tu l . C e c iuda ţ i m a i e r a u p lopi i ace ia :

• p r i m ă v a r a se r e v ă r s a u din ei f lori roşi i , a m e ţ i t o a r e .

M â n d r u de îste;ţirnea şi d e s c o p e r i r e a . m e a , i -am spus micu ţe i C l a r i :

— Cla r i , d in florile a c e s t e a fac a i noş­t r i i a p a ace ia p a r f u m a t ă , c u c a r e s e s t ro ­pesc Ia Paş t i : C l a r i l u ă u n p u m n d© flori şi mi-1 a s v â r l i în fa ţă . Şi a l t ă d a t ă m a i fusese ea sbu rda ln i că , d a r în n o a p t e a a-ceea n ' am p u t u t d o r m i d e loc d in p r i c i n a as ta . Cum a ţ i p e a m : C l a r i a p ă r e a îna in ­tea mea . Şi îmi a r u n c a îh o b r a z flori de plop. I a r a f a r ă Bodri u r l a furios. M'am frecat uşor cu m â n a Ia ochi : pe v r e m e a a s t a C l a r i d o a r m e acasă . :Dar a u z e a m l ă t r ă t u r i l e lu i Bodri . Şi i a r aţipii . . . Deo­da t ă văzui că c i n e v a vro ia să t a i e cei doi p lopi . Un r o m â n ur iaş . înc ins "ou ş e r p a r , i zbeş te în ei cm securea . Astfel de r o m â n i e r a u mu l ţ i Ia noi în sa t . D a r fa ţa aces ­tuia îmi e r a n e c u n o s c u t ă .

— C e vre i să faci, r o m â n n e b u n şi ne ­cunoscut .

— Vă, ta i plopi i . D e s p a i m a cea. g rozavă m 'am t rez i t .

Bodr i tot m a i u r l a . Nic ioda tă p â n ă a tunc i nu u r i a ş e a s a d e c iuda t .

Şi somnu l m ă fură d in nou. D e o d a t ă , n u m a i ce v ă d ? C ă r ă m i z i l e cas te lu lu i l e înca rcă c i n e v a p e n iş te ca r e m a r i . Afară Bodri l a t r ă î n t r ' u n a , şi eu i a r ă ş t r e s a r spe r i a t . F r ă ţ i o r u l m e u cel mic h o r c ă i e în p a t u l vecin. L u n a b a t e "n oda ie cu l u m i ­na e i c i uda t ă , d e şo f ran .

l a r ă s m ă p r i n d e somnul , şi î n t r e b : — U n d e duceţ i c ă r ă m i z i l e ? — In T u ş n a d . Acolo c lădim cu ele. Aici

în sat nu_ n e t r e b u e s c că rămiz i . Şi în visul m e u , ne l in i ş t i t şi a s u d a t am

s t r iga t mân ios ( P e тпіпе să nu m ă pros t i ţ i . Nu es te

nici u n T u ş n a d . D e u n d e a ţ i ven i t aici ? O sia c h e m î n d a t ă n e Mikşa . Şf o să-1 as ­mut, p e Bodr i la voi.

D a r la d r e p t vorb ind , aş fi voit ma i bu ­curos să p lâng , căci v ă z u i si p e C la r i . D e b u n ă s e a m a că Drintre f lori le d e p l o p a s ­c u n d e a şi c iu l in i . Şi c u m m ă lovea cu f lor i le ipeste ob raz , m ă d u r e a .

Bodr i u r l a , si i n i m a m e a sta să se sfâ­şie. O a r e ce d u ş m a n p u t e a să-1 a t ace p e Bodiri ? -

O a r e a c u m a să fie s fâ r ş i tu l lumi i ? Şi în m i n t e îmi n ă v ă l i r ă înf r icoşa te i coane b ib l ice . Să fie. o a r e , a d e v ă r a t ? Sau poa t e c ă m a i sun t şi a l t e sa te , şi d u ş m a n i înfr i ­coşaţ i şi necunoscu ţ i ? ' 4

A c u m a e r a m t r e a z de -a -b ine lea . C l a r i îmi î n ţ e p a buze l e cu u n ac. N u m a i pu ­t eam dormi. Vro i am să văd ce se p e t r e c e a f a r ă . Bodr i u r l a j a ln i c , (prelung. Am des ­chis î nce t i şo r f e r e a s t r a şi d in t r ' o s ă r i t u r ă d u r e r o a s ă a m fost a f a r ă . M ă t e m e a m , t r e ­m u r a m şi m e r g e a m sp re cas t e lu l Pe l l ev . A j u n g e a u până , l a m i n e geme te l e şi u r l e ­te le Vieogoiate a l e câ ine lu i . L u n a pod ise o g r a d a n o a s t r ă c u o l u m i n ă gă lbu ie , ba t ­j oco r i t oa re . Şi îl văzu i p e Bodri.. . Se sbă-t ea cu l a b e l e sote l u n ă . U n câ ine n e g r u , u r i a ş . îl ţ i n e a d e gât . Bodr i ho rcă i a u r â t , î n s p ă i m â n t ă t o r . D e parcă l u m e a î n t r e a g ă t r ă g e a să moară . . .

N u m a i v ă z u s e m n ic ioda tă câ ine le as ta n e g r u . C u n o ş t e a m toţ i câ ini i d in sa t . Aşa d a r e a d e v ă r a t ? L u m e a se î n t i n d e si d i n ­colo de p lopi , si dincolo d e sat şi d incolo de dea lu l Iui Bence şi d incolo de cas te lu l PeTIey...

T r e m u r â n d şi cup r in s de f r igur i , m ' a m u r c a t p e f e r e a s t r ă în oda ie şi m ' a m as ­cuns î n p a t .

A d o n a zi, p l ângând , a m s ă r u t a t pe C la ­r i , p e ibuze. P e n t r u î n t â i a o a r ă pe b u z e . P e s t e câ t eva s ă p t ă m â n i t a t a m'a dus în o ra ş . la î n v ă ţ ă t u r ă .

T r a d . d in u n g u r e ş t i d e I O A N L U P U '

12 UNIVERSUL LITERAR

CAMIL B A L T A Z Á R : Bib l ice , ed. a u ­t o r u l u i , „ t ip . L u c e a f ă r u l " , 1926.

Nici o p a s i u n e n u s 'a i r o s i t î n z a d a r . A l u i C a m i l B a l t a z á r p e n t r u poez ie a î n ­c e p u t să -ş i dea r o a d e l e . Ş i n u î n ţ e l e g n u m a i v o l u m e l e p e c a r i p o e t u l „Vecer* n i i l o r " şi „ F l a u t e l o r d© m ă t a s e " le-a r i ­d i c a t la p a t r u , î n s c u r t u l r ă s t i m p a l ca­r i e re i lu i poe t ice . C â t m a i c u r â n d , m ă g â n d e s c l a e v o l u ţ i a a ce s t e i poeeid, şe r ­p u i n d i n a r a b e s c u r i d e i e d e r ă c a p r i ­c ioasă , pe u n u l ş i aceletş t r u n c h i u . n e ­ted, de u l m celest . Căc i e s t e o e v o l u ţ i e î n poez ia lu i C a m i l B a l t a z á r , o r i c â t de a d e r e n t ă a r fi ea d e t e m p e r a m e n t u l lu i o r i g i n a r , ş i a s c e n s i u n e a a c e a s t a n ' a r fi fost cu p u t i n ţ ă d a c ă p o e t u l , r o b v i s e lo r d i n el, n ' a r fi î n c h i s o c h i i ş i n u ş i - a r fi a s t u p a t u r e c h i l e de c ă t r e t o a t e g l a s u ­r i l e d i n a f a r ă . Şi n o i a m fost d i n t r e aceia , — m ă r t u r i s i n d s a u n u , — ce s e t e m e a u ca l i r a l u i C a m i l B a l t a z á r s ă n u r ă m â i e la o c o a r d ă n u m a i şi c â n t e ­cul , a e r i a n şi seraf ic , î n g â n a t p e pa j i ş ­t i le c e r u l u i , să n u a p a r ă d e l a u n t i m p u n ecou, o r i c â t d e î n d u i o ş ă t o r , î n s ă e-cou, d i n p r i m e l e a c o r d u r L

„Recu l ege r i l e î n n e m u r i r e a " a c e l u i suf le t p o r n i t pe d r u m u l n e î n t o r s a l a r ­g i n t u l u i s e l e n a r , n u p u t e a u î n ă b u ş i , cu t o a t ă s t r ă l u c i r e a l o r i n t e n s ă , ace le defi­n i t i v e l i t an i i c u c a r i p o e t u l se a p r o p i a s e de i z v o a r e l e m u z i c e i , î n „ F l a u t e , d e m ă ­t a s e " . C a m i l B a l t a z á r s 'a d o v e d i t m a i s i g u r p e / s i n e şi t u t u r o r t e m e r i l o r , v ine săi le r ă s p u n d ă a c e a s t ă c u l e g e r e d e „Bi­bl ice" , î n c a r i t a l e n t u l p o e t u l u i a d a o g ă î n s u ş i r i l o r d e p â n ă a c u m , o v i g o a r e a v e r b u l u i , u n c o n t u r , o compoz i ţ i e , un d a r p o r t r e t i s t i c , o f o r ţ ă d e evoca re , Ca­l i t ă ţ i s c h i ţ a t e p â n ă a c u m şi p e c a r i nu­m a i p a s i u n e a lu i d e poezie le-a p u t u t f avor i za î n t r ' o a ş a d e s u b l i n i a t ă m ă ­s u r ă . I a t ă p e n t r u ce c o r t e g i u l a c e s t o r 9 p a s i u n i b ib l ice , ca a l t e fiice a l e u n e i M n e m o s y n e s e n s u a l e , t r e b u i e s c î n t â m ­p i n a t e cu m i r o d e n i i şi c â n t e c e , c a m i r e -«ele D o m n u l u i I i s u s C h r i s t o s . C u t o a t e c ă d a c ă e s ă c r e d e m p r o v e r b u l u i , — n u a l l u i S o l o m o n , e a d e v ă r a t , — nu t o a t e r i a i c i l e s u n t s u r o r i l e l u i Chr i s toe . Vol­t a i r e , c ă r u i a n u - i s c ă p a n ic i u n u l d in t â l c u r i l e a s c u n s e a le a n e c d o t e l o r , m ă r ­tur isea , c ă d a c ă S f â n t a Sc r ip tu ră ] n u l -ar fi a s i g u r a t c ă fi icele l u i L o t h avu. , s e s e r ă copi i c h i a r d e l a t a t ă l lo r , dar T h a m a r d e l a s o c r u - s ă u , n u s ' a r fi î n ­c u m e t a t s ă - l e a c u z e . „II f a u t ê t r e d i s ­cret" , r e c o m a n d a cu n e v i n o v a t ă i poc r i ­zie, a d m i r a b i l u l i n d i s c r e t a i p ă ţ a n i i l o r f r u m o a s e i C u n e g u n d a , f i ica b a r o n u l u i de W e s t f a U a şi a m a n t a o p t i m i s t u l u i C a n d i d e .

C a şi c u m u n as t fe l de c o n s e m n s ' a r p u t e a ţ i n e şi a r folosi c u i v a , s ă p u n e m s t r a j ă och i lo r c â n d i s t o r i a , — ş i î n c ă i s t o r i a s f â n t ă , — n e o fe ră a t â t e a spec ­t aco le s e n z a ţ i o n a l e , din; c a r e p u i s e a z ă ş i i s tor ic i i şi poeţ i i .

C a m i l B a l t a z á r n u s 'a sf i i t de m a r i l e e x p e r i e n ţ e şi c u d r a g o s t e a "cu c a r e a n i a d r i g a l a t p e n t r u s n r o r i l e d e c a r i t a t e s a u p e n t r u i m a c u l a t e l e fec ioare d i n t r e p ă m â n t ş i cer, a f r ă m â n t a t c u v â n t u l cu p a s i u n e a o l a r u l u i , şi a p i c t a t pe s m a l ţ u l r a r a l ş o l d u r i l o r — de a m f o r ă ş i de femee — c â t e v a m o t i v e d e o dis* c re ţ ie p a s i o n a l ă şi die o p r e g n a n ţ ă p l a s ­

t ică , c u a d e v ă r a t fer ic i te . A m p u t e a ză­bovi , f ă r ă î ndo i a l ă , î n d e l u n g l a c ă p ă ­t â i u l a c e s t o r c r e a ţ i u n i , d a c ă c i t i t o r u l n u s 'a r ne l in i ş t i , pe b u n ă d r e p t a t e şi n u n e - a r ce re î n g ă d u i n ţ a s ă p r i v e a s c ă şi el p r i n o c h i a n u l f e rmeca t , î n o v a l u l că-

CAMIL B A L T A Z Á R (desen d e S. MAUR)

r u i a , decor de m i n i a t u r ă , î n l u m i n i de n a c r u şi re f lexe de T i b e r i a d ă , evo lu i ază , î n r i t m u l u n d e l o r b ibl ice , acestei n o u ă s i r ene , cu f o r m e şi g l a s de p i e r z a n i e :

In veacul biblicelor pastorale, • plimbai o turmă peste trei colnice,

şi dinrr'um fluer prelung lăsai să pice, pieziş, o tristeţe a genelor tale.

Din trâmbiţi ai cântat sub Ierihon aşa cum cânţi pe sub atâtea ziduri de-atunci încoace ebraice lieduri,

os din osul cântecelor lui Salomon.

Ai fost la curţile vestitor împăraţi, carnea q aveai precum străbunele fecioare crescute goale sub dunele fierbinţi şi cu sânii învoiţi minunaţi.

Şi-ai vorbit cu o linie a şoldului, cu un danţ din subţirele glesne, galbeni sunau pe buzele tale si lesne ţi-era dansul urcând cum sborul coboldului ;

s u n t n u m a i p r i m e l e a c o r d u r i de h a r ­p ă ce î n so ţ e sc pe E b r e e a , f ec ioara s i n t e ­t i c ă a I e r i h o n u l u i , so s ind í n t é i a , d i n u m b r a s t r ă v e c h e , r e s u s c i t a t ă de v e r b u l î n c â n t ă t o r . Sosesc apo i M i r y a m , p e c a r e C a m i l B a l t a z á r o î n d u p l e c ă î n c u v i n t e d e s m w d ă t o a r e :

Urcă-ţi clar pe harfă manile, glasul urcă-ţi-1 în noapte plin, păstoriţele au părăsit fântânile, pasul lor cu pasul lunii vine lin;

R u t h , f a i m o a s a s e c e r ă t o a r e , a l e cărei f a r m e c e n ' a u e p u i z a t ş i n u v o r epuiza î n vec i i veci lor , s e c e r i ş u l l a u d e l o r :

Ea, ultima dintre secerătoare, Ia Vooz întâi aflat-a har, Şi-acuma sub ovalul lunii chilimbar, Ii-s inimile paseri grăitoare;

Es te r , n e p o a t a I u l M a r d o h e u , d e - c a r e so î n d r ă g e ş t e A h a ş v e r o ş , cel ce împă-r ă ţ e a d i n I n d i a p â n ă ' n E t iop ia , şi care ia , î n i n i m a î m p ă r a t u l u i , l ocu l f rumoa­sei Vas t i , î m p ă r ă t e a s a r ă z v r ă t i t ă . Şase l u n i ş i -a î m b ă i a t ea t r u p u l î n u l e i u r i de m i r t şi a l t e g a s e l u n i î n u l e i u r i de c i n a m şi c â n d S a a s g a z , p ă z i t o r u l ţii-t o a r e l o r a dus -o l a î m p ă r a t u l , a c e s t a a p ă s t r a t - o şi a f ă c u t d i n ea î m p ă r ă t e a s ă — a ş a c u m e t ă s c r i s î n c â r t e a Es te re i d i n vech iu l T e s t a m e n t — E s t e r , p e n t r u c a r e C a m i l B a l t a z á r a l ege c u v i n t e de b a s m şi-o a d u c e î n a i n t e a î m p ă r a t u l u i î n t r ' u n t a b l o u de s o b r ă s o l e m n i t a t e , d a r n u m a i p u ţ i n î m p ă r ă t e s c , p e n t r u aceea :

Mirat privi din jeţu-i de porfir Negru-Impărat la alba ei halucinare. Şi 'n timp ce 'ndreaptă către ea mustrare, ei dintre gene — i-a picat o boabă de safir.

Şi trupul care nu purtase de cât povara propriului său cer, acum sub grea povară se încovoiase, suind în plânset, plânsul neamului stingher.

Desferecând izvoare care nu au mai sunat cu atâta desnădejde şi puhoaie de munte, întreaga jale şi-a ţipat, împăratului cerând inima să-i ogoaie.

A strălucit o mână 'n curcubee şi inele un glas cum soare după ploaie s'a aprins şi-un braţ spre-un mijloc moale s'a prelins, Esterei să-i preschimbe lacrimile 'n stele... ;

apoi S u l a m i t a — e x e m p l a r de d u r ă fru­m u s e ţ e şi de o b s t i n a t ă p a s i u n e —

• Neagră sunt şi pulpa mea de smoală • şoldul cald caval şi umerii lăute;.

S o p h o r a — c a m e e de v i s g r a v a t ă î n s i labe : | . . . . . J , .

Ai tăcut, o tăcere ovală s'a lăsat pe 'ngustele mâni, şi-au fost ca 'ntr'o biblică pastorală, j trupul fluer şi ochii blânde fântâni;

T a m a r , a c ă r e i i m a g i n e a l u n e c ă g r a ­ţ ios î n t r ' u n pa s t e l de cea m a i a u t e n t i c ă a t m o s f e r ă b ib l i c ă ; S a l o m e e a , d a n s a t o a r e şi c r i m i n a l ă d e r a s ă , şi î n u l t i m a f i r idă Noemi , a n o u a m u z ă a p o e t u l u i , p e n t r u c a r e C a m i l B a l t a z á r a f l ă c u l o r i ş i l in i i l a fel de s c u m p e : '

Ţi-î trupul lemn de cedru şi migdală din care au cioplit lui Salomon căpriorii albi pentru amvon, >

templul când 1-a ridicat în ruga şi migală.

Desculţă mergi tu în Ierusalim, pe la răspântii paşii-ţi întârzii, te-ap!eci şi te amesteci blând în jocurile

' [ de copii aşa precum s'ar apleca un heruvim.

Sara te-ajunge limpede şi-ţi sue dc fiecare braţ o aripă, apoi adormi pe uliţe de veche cetăţue, luna desvelindu-ţi nevinovaţii umeri goi.

P o r t r e t e , evocăr i , i ncan ta ţ i i ce fac d i n „B ib l i c e l e " l u i C a m i l B a l t a z á r o t r e a p t ă de a s c e n s i u n e p e n t r u d o m u l la c a r e p o e t u l l u c r e a z ă cu a t â t a r â v n ă şi cu a t â t a i s c u s i n ţ ă .

UNIVERSUL LITERAR

i'E MARGINEA ULTIMELOR EXPOZIŢII

Baudelaire, călăuza fantomă îmi grăi-rişte astfe l :

...critica ziarelor — când nătângă ,când furioasă, niciodată însă independentă — a dezgustat pe burghez prin minciuni le şi prieteni i le ei neruşinate.. . •

* Tot ceiaoe place are raţiune să placă.

Dar dispreţul pentru ce i rătăciţi nu e nn mijloc de a-i readuce la matca sănă­toasă. *

E dureros să vezi un om de spirit bă­la cin du-se în oribil...

* Drept este, că publicul are o conştiinţă

şi o bună voinţă care îl mână către ade văr — dar e necesar să-1 încălzeşti , pen­tru aceasta, şi să-i imprimi un elan...

* De ce atâta paradă de erudiţie, dacă al

talent ? *

Pictore : nu cugetarea ta, ci pictura ta o vreau... *

înţeleg, întrucâtva, p e muzicianul care se munceşte să imite, în arta lui, pe pite-tor.

Dar sculptorul ? O !... cioplitorule în piatră, de ce te

îbcăpăţmezi să cânţi din viol ină ?! *

Toate portretele pictorului X sunt fă­cute cu aceiaşi probitate, minuţioasă şi oarbă — cu aceiaş i conştiinţă, răbdătoare şi monotonă.

* Gândesc, în faţa tabloului acestuia :

iată un pictor tare savant ş i prodigios colorist, care totuşi ne lasă reci — fiind­că e lipsit de temperament.

* ...tabloul acesta are, coloristic, o înfăţi­

şare uniformă de cafea cu lapte... Desenul — desen de v ignete şi ilus­

traţii. Oare de oe autorul stăruieşte în pictu­

ra serioasă, dacă nu-i nici colorist, nici desenator ?

* Tablourile lui de genre — adevărate

tablouri de genre : foarte b ine pictate . Dealtminteri , astăzi; toată lumea pic­

tează foarte bine.

Când eşti colorist — nu înseamnă nu­mai decât că ai şi gust...

* Pictorul Z are o pânză galantă, cu as­

pect agreabil — dar care, d i n nenoroci­re, n e aminteşte d e pictorul Y, precum pictorul Y ne aminteşte de pictorul X...

* Pictura sa e amabilă — (vorba negus­

torului de tablouri) • ...O lucrare de geniu, — sau, mai bine

zis, o lucrare de duh — unde totul e foarte bine observat, bine înţeles, binele închipuit — e întotdeauna şi foarte bine executată — când e îndestulător execu­tată.

Dar e mare deosebire între o piânză isprăvi/tă şi o pânză finită.

In general ce iace e isprăvit, nu e finit

13

— şi o lucrare prea finită poate să nu fie deloc isprăvită.»

Oamenii prea siguri d e e i înseşi , îmi sunt dezagreabili .

# Nu-i nimic mai greu decât săi vorbeşti

de operi le cari, în fiece an, s e vădesc cu ace leaş i exasperante perfecţiuni...

In măsura în care meşterul se trădea­ză mai puţin întrfo lucrare de artă, în a-ceiaşi măsură intenţiunea apare mai pu­ră şi mai l impede — iar spectatorul e mai vrăjit.

• In artă, gustul e una — şi adevărul e

alta... •

Acela e pictor, adevărat pictor, care ştie să smulgă vieţii actuale , înfăţişarea e i epică — şi poate să ne facă să vedem şi să înţe legem — prin culoare şi desen— cat suntem de mari şi poetici, cu crava­tele noastre şi pantofii noştri de l a c .

* O, burghezi : trebuie să fiţi în stare să

simţiţi frumuseţea ! Căci, aşa c u m nici unul dintre voi n a

se poate l ipsi astăzi de putere — tot ast­fel nici unul n'are dreptul să se l ipsească de) poésie.

Cel c e se lasă luat înainte, în artă şi în politică — înseamnă că se sinucide...

Ignoraţi mereu în ce anume doze a-mestecă natura, în fiecare spirit, gustul pentru l inie .şi gustul pentru culoare — şi prin ce misterios procedeu operează ea această fuziune, al cărei rezultat este un tablou...

*• Cine nu are temperament, nu i demn

să zugrăvească tablouri. Şi cum omenirea e sătulă de imitatori

şi de eclectici — pictorii fără tempera­ment ar trebui să se bage ucenici la cei ou temperament.

Critica se cuvine să'şi împlinească da­toria ou pasiune. Căci criticul es te şi el om — iar pas iunea apropie temperamen­tele analoage şi înalţă gândirea spre pis­curi nebănuite.

In artă hazardul intră tot aşa de puţin ca şi în mecanică.. .

Uft tablou e o maşină unde toate sis­temele sunt intel igibi le pentru un ochi exercitat ; unde fiecare lucru are raţiu­nea lui de a fi dacă tabloul e bun , unde un ton evidenţiază, fatal, valoarea altuia: şi unde o' greşală ocazională de desen e câteodată necesară ca să nu sè sacrifice altceva mai interesant. *

Exerciţ iul unei dominante nu are loc, legitim, decât în detrimentul restului.

U n gust exces iv necesită sacrificii. Capo (foperi le nu sunt d e cât diverse

extracte a l e naturii. Iată pentru ce trebue s a suferim con­

secinţele unei pasiuni mari, ori oare ai fi ea, să acceptăm fatalitatea unui talent — şi să nu precupeţim cu geniul.

• Genii le nu se înşeală niciodată pe ju ­

mătate. Ele au, în toate sensurile, privi legiul

enormităţii .

Poeţii , artiştii, întreaga omenire ar fi foarte nenorocită, dacă această imposibi­litate, această absurditate, — idealul — ar fi descoperită.

• Suvenirul este mare le criteriu a l artei. Arta e mnemotechnia frumosului. Imitaţia exactă sfărâmă suvenirul.

VIRGIL H U Z U M : A l a m a n i è r e de... (Ion P iUa t , L u c i a n B l a g a , Gh. Bacov i a , Camil B a l t a z á r , C l a u d i a Mi l l i an , e tc . , e t c . ) , t i p . „ î n v ă ţ ă t o r u l R o m â n " , F o c ­şani, 1926.

••• T i t l u l p a s t i ş e l o r l u i R e b o u x ş i M ü l l e r , a fost î m p ă m â n t e n i t î n l i m b a n o a s t r ă , de p o e t u l Gh. T o p â r c e a n u , c u a l e s a l e , .Parodi i o r i g i n a l e " . Aş i i m p u t a d- lui H u z u m a c e s t t i t l u f r ancez c ă r u i a n e a p ă -

. r a t t r e b u i a să- i g ă s e a s c ă u n e c h i v a l e n t ,

. m a i a l e s î n t r ' o c a r t e d e fac -s imi l -a re ,

. .dacă n ' a ş i a v e a să - i i m p u t a l t e l e . P a s ­tişa t r e b u e s ă s u r p r i n d ă t o t speci f icul a u t o r u l u i p a r o d i a t , d a r şi s ă a d a o g e o p i c ă t u r ă d i n v e n i n u l p e r s o n a l şi defor­m a n t a l a u t o r u l u i de p a r o d i i . A l t m i n t e r i r ă m â n e m l a g r a n i ţ e l e s i m p l e i i m i t a ţ i i , exerc i ţ i i d e mi s t i f i c a r e , f avo rab i l e jocu ­r i lor d e soc i e t a t e ( v a r i a n t ă la ace l „De qui es t -ce ?" — o p e r ă t o t a l u i Re­boux) . I n t r ' u p t e x t p a r o d i a t t r e b u e să-1 a f l ă m şi pe el, şi pe t ine şi c h i a r — d a c ă se p o a t e s p u n e — pe s f â n t u l d u h . De a c e e a a u t o r u l n u se v a ţ i n e de p u l p a n a a u t o r u l u i p a r o d i a t , ca s ă n u c a d ă ; ci n u m a i ca s ă nu-1 s c a p e d i n v e d e r e şi să-i d e a — cu t o a t ă i r e v e r e n ţ a i m a g i -

. nei — d i n c â n d î n c â n d câ t e o t i f lă . De a c e e a n u se po t concepe p a s t i ş e şi p a r o d i i t r i s t e . O r i c â t d e r e ţ i n u t , d a r s ă râdă . T h i b a u d e t î n a p o i n d u - s e cu t r e n u l

. dela L y o n seu Mars i l i a s p r e P a r i s citia

. „Ar t a p e r f e c t u l u i p l a g i a r " a l u i Geor­ges A r m a n d M a s s e n . H o h o t e l e de r â s care-1 s g u d u i a u l a l e c t u r a p a r o d i i l o r c l a u d e l i a n e , a l a r m a s e r ă pe u n o n o r a b i l oă l ă to r d i n a c e l a ş c o m p a r t i m e n t , c a r e î n c e p u s e s ă s tud i eze î n t r e b u i n ţ a r e a s e m ­n a l u l u i de a l a r m ă . Şi e r a v o r b a d e

Claude l şi c e t i t o ru l n u e r a a l t u l de c â t c r i t i cu l şi e s t e t i c i a n u l A l b e r t T h i b a u ­det.

N ' a ş i cere c ă r ţ i i d- lui H u z u m , h o h o ­te le de r â s a le e x e m p l u l u i p r e c i t a t . S u n t a t â t e a v a r i e t ă ţ i de descre ţ i r© a f r u n ţ i i -şi a s p i r i t u l u i , î n c â t d. H u z u m a v e a n u ­m a i g r e u t a t e a a l ege r i i . Se p a r e î n să , c ă d r u m u l — d i n ce p r i c i n ă , r ă m â n e de s t a b i l i t — a fost r ă u a les . D-sa a r ă m a s p r e a l a pe r i f e r i a d isec ţ ie i . T i c u r i l e de l i m b ă , cele m a i u ş o r de p a s t i ş a t , l -au t e n t a t . S p i r i t u l f i ecă ru i a u t o r i-a s c ă p a t însă . Şi e i n t e r e s a n t d e n o t a t , d e p i ldă , c u m în p a s t i ş a r e a l u i Bacov ia , cu to t v o c a b u l a r u l p r o p r i u p o e t u l u i „ S c â n t e i ­l o r g a l b e n e " , d. H u z u m a r e p r o d u s ve r ­su r i a i d o m a şi t o t u ş i n u e Bacov ia . A ş a se exp l ică , p e de a l t ă p a r t e , c u m în imi ­t a r e a poe ţ i l o r d i n epoci le c u l t u r a l e , u n C.onaki, u n H e l i a d e , l a t i n i z a n t u l m a i a-les, poe ţ i la c a r i e x p r e s i a î n f a ş ă con­s t i t u i a e m b l e m a p e r s o n a l i t ă ţ i i lor , î n p r i m u l r â n d , d. H u z u m r e u ş e ş t e c â t e v a p i to re ş t i r e c o n s t i t u i r i . „ J ă l a n i a de a m o -r i u " d u p ă C o n a k i şi „La G a r i b a l d i " d u p ă H e l i a d e s u n t exce len te :

Cântaţi vergini, Naţiunea $i-a lud Garibaldi nume, Daţi stimă la erou. Cântaţi acum Raţiunea Să se audă 'n lume Superb si div ecou.

A n t e p e n u l t i m e l e - g e n - T o p â r c e a n u a d u c c â t e v a s t ro fe b u n e î n „ R a p s o d i a de pr i ­m ă v a r ă " :

Vântul şueră si de pe Dealuri mi-scă morile, Primăvara jar începe Ca să tragă sforile.

I n s c h i m b , B l a g a , C a m i l P e t r e s c u , Mi-n u l e s c u şi a t â ţ i a a l ţ i i s u n t d e n e r e c u -noscu t . L i b e r t a t e a îl r ă s p l ă t e ş t e î n m ă ­s u r a î n c a r e c o c h e t e a z ă m a i m u l t cu dânsa . De a c e e a a r g u m e n t u l a n a l i t i c la „ A d a m şi E v a " d i n R e b r e a n u , n u e l ip ­sit d e ca l i t ă ţ i .

P E R P E S S I C I U S

1

14 UNIVERSUL LITERAR

P a r t i c u l a r i z a r e a excesivă., ca şi genera­l i za rea exces ivă , împied ică , d e a s e m e n e a , suven i ru l . ,

C u toa t e că p r i n c i p i u l un ive r s a l e u n u l şi a ce l a ş , n a t u r a n u d ă n imic abso lu t , nici m ă c a r complect .

Nimic absolu t : i dea lu l compasu lu i o c e a ma i g roazn ică pros t ie .

Nimic compject : d e aceia t r e b u i e să complec tăm şi să r e g ă s i m f iecare ideal .

C ă l ă u z i t ă de p r inc ip iu l că sublimul t r e b u i e să fugă de a m ă n u n t — a r t a , ca să a t ingă pe r fec ţ iunea , s e î n toa rce la co­p i l ă r i e .

• A m ă n u n t u l î n c â n t ă vu lgul . Căc i ochiul

vu lgu lu i n u se desch ide d e cât p e n t r u ceiaoe es te mic.

Baude l a i r e , c ă l ă u z a fan tomă, sei des­p r i n d e de là b r a ţ u l meu , îmi s u r â d e t r i s t şi se s t inge, în mulpime — c a u n susp in .

P e u m ă r u l meu , u n d e el îşi sprij iniste od ineoa ră capu l p a l i d — l icuresc , s t r a ­niu, două f i r i şoare de p ă r verde. . .

N. N. T,

DESCHIDEREA STAGIUNEI LA „OPERA" şi „FILARMONICA';

24 Octombrie, 1903 : A m u r i t s c r i i t o r u l Z a h a r i a Boiu .

26 Octombrie, 1673 : S'a n ă s c u t l a Or-he i , î n B a s a r a b i a , D imi t r i e C a n t e m i r .

1807: S'a n ă s c u t p o l i t i c i a n u l B a r b u C a t a r g i u . *

1821 : S'a n ă s c u t î n B u c u r e ş t i , pol i t i ­c i a n u l G h e o r g h e Cos ta fo ru .

1844 : S'a n ă s c u t î n s a t u l P r e u ţ e ş t L de l â n g ă F ă l t i c e n i , p o e t u l N e c u l a i Be ld i -ceanu .

1856 : S'a n ă s c u t î n S t r a j a (Bucovina) , i s t o r i cu l D imi t r i e Onc iu l .

1860 : S'a î n f i i n ţ a t s u b D o m n i t o r u l Cuza , d u p ă p r o p u n e r e a m i n i s t r u l u i M. K o g ă l n i c e a n u , U n i v e r s i t a t e a d i n I a ş i .

1873 : S 'a n ă s c u t î n C â m p u l u n g (Mus­cel), p o e t u l D i m i t r i e N a n u .

27 Octombrie, 1850 : S'a n ă s c u t î n P l o -eşti , i s t o r i c u l G r i g o r e Toc i lescu .

28 Octombrie, 1892 : T i t u M a i o r e s c u a fost n u m i t r e c t o r al1 U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B u c u r e ş t i .

1918 : A m u r i t i s t o r i cu l ' C o n s t a n t i n G iu re scu .

29 Octombrie, 1844: C e n z u r a d i n Mol­dova s u p r i m ă r e v i s t a „Propăşirea".

1865 : S'a n ă s c u t î n B u c u r e ş t i a r t i s t a d r a m a t i c ă , A n a C i u p a g e a . .

30 Octombrie, 1858 : S 'a n ă s c u t î n Plăr gineş t i ( R â m n i c u - S ă r a t ) , r o m a n c i e r u l Du i l iu Z a m f i r e s c u .

, D o u ă din a ş e z ă r i l e f u n d a m e n t a l e p e n ­t r u s u s ţ i n e r e a şi c r e ş t e r e a a v â n t u l u i vieţi i muz ica l e r o m â n e ş t i , ş i -au r e l u a t a c t i v i t a t e a î n t r e r u p t ă în t impu l ver i i . A t â t „ O p e r a r o m â n ă " cât şi „ F i l a r m o n ica" , — a m b e l e ins t i tu ţ iun i c u sed iu l şi a c t i v i t a t e a mă rg i n i t ă , p ä n ' a c u m cel pu ţ in , în Bucu re ş t i — a u desch is s t ag iu­nea muzica lă , n u n u m a i cu e n t u s i a s m u l p r o p r i u î n c e p u t u r i l o r n o a s t r e româneş t i , d a r cu, s igu ran ţa , cu conş t i in ţa şi cu im­p u n ă t o a r e a ţ i n u t ă c e o d ă ac ţ i un i i con­v i n g e r e a t e m e i n i c ă a cauzei . O b l ă d u i r e a s t a t u l u i ş i g r i j a u n e i oxgau iza ţ iun i cu l ­t u r a l e de c t i to r ie d o m n e a s c ă î m p ă r t ă ­şeşte f iecăre ia d i n t r e cele d o u ă aşeză ­m i n t e muz ica l e p re s t i g iu l î n t r e p r i n d e r i i a r t i s t i c e şi s t imu lează a m b i ţ i u n i l e d e p rog re s . Muzica p u r ă şi muz ica d r a m a , t ică îşi a f lă deci, î n c e l e d o u ă ins t i tu ­ţ iuni o î n t r e g i r e şi o e m u l a r e r ec ip rocă d i n ce le ma i f avorab i l e p r o g r e s u l u i m u ­zical .

Es te a d e v ă r a t că p e n t r u o r i c ine ţ ine în s e a m ă şi j u d e c ă gus tu l pub l i cu lu i , a î n s e m n a t o s u r p r i n z ă t o a r e c o n s t a t a r e in­t e r e su l p r e c u m p ă n i t o r a r ă t a t de a m a t o -

, rii noş t r i p e n t r u muz ica p u r ă , i n t e r e s c a r e d i s t a n ţ e a z ă cu m u l t şi î ng r i j i t o r p e cel a r ă t a t p e n t r u c o m p l e x u l gen, m a i suscept ib i l d e î n ţ e l ege re , m a i l a î n d e m â ­na c u p r i n d e r i i g e n e r a l e , a l ope r i i . P u ­bl icul b u c u r e ş t e a n vădeş t e as t fe l înc l i -n a ţ i u n i man i fes t e p e n t r u muz i ca p u r ă . Es te u n ind ic iu d e m a t u r i t a t e incon tes ­tab i lă , cu tot b a l a s t u l d e super f ic ia l i t a te şi snobism c a r e se î n g l o b ează î n r â v n a cu c a r e sa la T e a t r u l u i N a ţ i o n a l seJ u m ­p l e p â n ă la u l t ima b a n c ă de ga le r ie , p e n ­t ru a a scu l t a p r i m u l concer t s imfonic a l „Fi la rmonic i i ' ' . N u t r é b u e a p o i , scos d in discuţ ie ş i mo t ivu l p r i n c i p a l de i n t e r e s şi a t r a c ţ i e : m a e s t r u l Enescu , l a p u p i ­t ru l d i r igen ţ i a l , desch izând s ez iunea de conce r t e a „Fi la rmonic i i ' ' .

D e s c u r a j e t o a r e «iu es te s i tua ţ i a de là „ O p e r ă 4 . G r ă b i t ă să-şi d e s c h i d ă s ta ­g i u n e a l a 1 a l e l u n e i în c u r s , o d a t ă c a m t i m p u r i e fa ţă d e p e r t u r b ă r i l e ce a 'au p r o d u s p i n d e n u n ţ a r e a conces iun i i şi formal i tă ţ i le d e r e o r g a n i z a r e d u p ă n o r ­me le da t e d e stat , „ O p e r a " n u şi-a p u t u t înc rop i d e cât o ac t iv i t a t e , n u d e a d r e p -tu l p r ip i t ă , da r , or icum, în s t r i c t ă d e p e n ­d e n ţ ă de ac t iv i t a t ea d i n t r e c u t a sez iune . Aşa că, d i s p u n â n d d e a p r o a p e ace la ş p e r ­sonal , i n t e r p r e t â n d ace l a ş r e p e r t o r i u — doar cu u ş o a r e a m e l i o r ă r i de decor , — ba c h i a r p i e r z â n d d in c a l i t a t e a d e omo­gen i t a t e şi s u p l e ţ e a o r c h e s t r e i d inna in tu , „ O p e r a " n ' a v e a nici c u m sus ţ ine i n t e r e ­sa i de od in ioa ră , n e c u m a l t rez i şi s t i ­m u l a p r i n zelul ' s ău d e - a c u m . '- In f r u n t e a o r c h e s t r e i . „F i l a rmonic i i " , cons t i tu i te acum, — s p r e deoseb i r e d e a-n u l t r ecu t , —- i n d e p e n d e n t de o r ches t r a „Opere i " , şi încă, d i n e l e m e n t e l e ce le m a t r e p u t a t e a l e i n s t r u m e n t i ş t i l o r noş t r i , p r i m e l e p u p i t r e n u m ă r â n d p e eminen ţ i i noş t r i p ro feso r i de là C o n s e r v a t o r u l d in Bucureş t i , m a e s t r u l Enescu desch ide cu to tu l a l t e pe r spec t ive şi pos ib i l i t ă ţ i d e r e a l i z a r e p r o d u c ţ i u n i l o r d e muz ică p u r ă . t ă r ă îndoia lă , mul t m a i a t r ă g ă t o a r e şt ma i Convingă toare .

C e e a c e , dea semenea , n u t r e b u e t r e c u t cu v e d e r e a î n j u d e c a r e a î m p r e j u r ă r i l o r şi cond i ţ iun i lo r în ca re se des făşoa ră ac ­t iv i t a tea ce lo r d o u ă ins t i tu ţ iun i d e cu l ­t u r ă m u z i c a l ă d e s p r e c a r e vorb im, es te , b ine în ţe les , p r q g r a m u l . I a r d in aces t p u n c t de vede re , m a e s t r u l Enescu a ş t iu t să o rgan izeze a t â t de a r m o n i c g u s t u r i l e şi neces i t ă ţ i l e muz ica le geneTal r e s imţ i t e .

încâ t p r o g r a m u l ce a d i r i j a t Dumin ică la TeatrUi Na ţ iona l î n t r u c h i p e a z ă n u nu­m a i schi ţa u n e i s in teze a d i fer i te lor ca­r a c t e r e s t i l is t ice a l e sonoru lu i , d a r cu­p r i n d e î n t r o m i n u n a t ă c o n t o p i r e d e an­samblu , u n m ă n u n c h i o r ig ina l de feluri­te cu l tu r i . Roger-Ducasse, Marcel Miha-I o viei. Johann Sebastian Bach s i Rimsky K o r s a l r o w ; Suite française, Introduction et m o u v e m e n t symphoniqué, Branden-burgisches Konzert (Nr. 5. D e d u r ) şi Ca-priccio espagnol . To tu l p a r e a fi conce­p u t sp re a c o n f i r m a p r i n c i p i u l d e ec l ec t i sm c u l t u r a l de c a r e vo rb im.

Modul cum a fost i n t e r p r e t a t aces t va­r i a t p r o g r a m , a t â t de î m p o v ă r ă t o r ca t ehn ică şi a t â t de î n c ă r c a t d e contradicţ i i s t i l is t ice, cons t i tue cea m a i l eg i t imă mân­d r i e p e n t r u însuş i r i l e -""ámulni nostru, c a r e şi-a a iu rmat p r i n Enescu exponen­tu l cel m a i d e s ă v â r ş i t d e p u t e r e muzica­la . I m p r e s i o n a n t a f igu ră de m u z i c i a n a m a e s t r u l u i ia î n h ipos t aza de d i r i g e n t as­pec tu l mag ic i anu lu i c e p o a r t ă în ondula ­r e a baghe te i , n u n u m a i m l ă d i e r e a ele­mente lo r , d a r cu fundă sp i r i tu l g e n e r a l al vieţi i n o a s t r e î n r i t m u l a r t e i sa le , conto­p ind suf le te le î n v r a j a mi s t e r ioasă ş i fe-r i c i t o a r e a s o n u r i l o r . Es te , c r e d e m , ce l m a i îna l t idea l r â v n i t de u n e x e r c i ţ i u ar­t is t ic .

G E O R G E D I A C

Nona generaţie criticii... P r i m i m de là d. F . A d e r c a u r m ă t o a r e l e

r â n d u r i :

Recenzen tu l r ev i s t e lo r r o m â n e ş t i de la „Via ta l i t e r a r ă " , d. Pompil iu Cons-t an t i ne scu îmi tot face p rocesu l „Micu­lui t r a t a t de es te t ică" , b a c ă t i t lu l a r fl „ p r e z u m ţ i o s " (să-i fi z is o a i e „Un t r a t a t de b o x " ? ) , b a c ă n ' a r p u t e a d a „or ien­t ă r i a b s t r a c t e " . A a scu l t a t p o a t e d. C o n -s t au t ine scu l e c t u r a aces tu i t r a t a t în ce rcu l „ S b u r ă t o r u l u i " ? N 'a a scu l t a t b i ­ne şi in tot cazul e pe r i cu los s ă j udece „ d u p ă ureche" . . . O p r i m ă greşală co­mite , b u n ă o a r ă , c â n d sc r ie î n n u m ă r u l t r e c u t al „Vieţei l i t e r a r e " , c ă p o r n e s c tle la „noţiunea crociană a expresiei". Croce s u p r a p u s e pe r fec t a r t a cuv in te lo r l imbag iu lu i gene ra l . „Es te t ica" l u i se şi numeş te , în t i t lu , ştiinţa l imbagiului . (Croce : Es thé t ique , c o m m e science de; l ' exp re s s ion e t l i ngu i s t i que gén'erale, Par i s 1904, t r a d . Bigot). C r o c e m ă r t u r i ­seş te apo i c ă n u p o a t e face nic io deose­b i r e î n t r e u n c u v â n t şi o e p i g r a m ă în­t r e o a n e c d o t ă şi o nuvelă.^ A a f i r m a dec i cu s en i n ă t a t e c ă în cap i to lu l m e u „ A r t a c u v i n t e l o r " u n d e fac t o c m a i d is­t incţ ia e sen ţ i a l ă î n t r e cele d o u ă funcţi i a l e l imbag iu lu i — funcţ ia de artă şi funcţ ia de r e l a ţ i i soc ia le — p o r n e s c de • la „no ţ i unea crociană a expresiei", în­s e a m n ă a n u fi citit nici pe Croce , a n u m ă fi în ţe les n ic i p e m i n e ! (De a l t fel „Micul t r a t a t " c u p r i n d e , precum s e va vedea, u n î n t r e g capi to l î m p o t r i v a teo­r ie i lu i Croce) .

R e c e n z e n t u l face) p a r t e d in c e a m a i n o u ă g e n e r a ţ i e c r i t i c ă . .

P e n t r u r e spec tu l a d e v ă r u l u i ş i a l c ins­tei l i t e r a r e n ' a r fi m a i b i n e ca d. Cons-t a n t i n e s c u . s ă a ş t e p t e a p a r i ţ i a tuturor capi to le lor „Micului t r a t a t " ?... A r p u t e a scr ie după ace ia , f ă r ă t e a m ă de confu­zii, o î n t â m p i n a r e v igu roasă şi t eme in i că de l a ca re , sun t s igur , vom avea c u toţii ceva d e învă ţa t . — F. A .

'UNIVERSUL LITERAR 15

LA „ R E G I N A MARIA ' ' : Cân t ecu l d r a -'gos ie i . 4 ac te d e Bisson.

. C o m p a n i a d r a m a t i c ă a t e a t r u l u i „Re­gina M a r i a " e s t e f ă ră îndo ia l ă cea. m a i aleasă scoală d r a m a t i c ă , acum. E aco lo

-o. d i s c iD l iuă^pâaă l a m ă e ş t r i e şi e> r e s ­pectul a r m o n i e i ca ' n t r ' o muz i că s imfo-ttieă.

. „ C â n t e c u l d ragos te i ' ' a fost j u c a t , c u m

.rareori a m avu t p r i l e j u l s ă v ă d p i e s ă bine juca tă .

Aş g reş i d in t o a t e p u n c t e l e d e vede ra , .dacă m i - a ş î n g ă d u i să spun , că, p r o t a g o ­niştii compan ie i d r a m a t i c e a u fost în­t r 'un concurs d e a f i r m a r e a succesu lu i .

..Nu. A r m o n i a i n t e r p r e t ă r i i a fost p r o f u n d - i i i ipiesionantă. S i l in ţe le f i ecăru ia a fost ' s ă r e a l i z e z e t o a t e n u a n ţ ă r i l e r o lu lu i şl

tot; la o l a l t ă să v ă d e a s c ă a p r o a p e ca în­tr 'o o r h e s t r ă de m a e ş t r i , u n i t a t e a e m o ­ţională.

Am a v u t i m p r e s i a , c ă p u b l i c u l d in sa lă (ira p ă t r u n s de t oa t ă a t m o s f e r a s e n t i m e n ­tală a piesei , , p a r t i c i p a con tag ia t de sen­t imente le d e c a r e e r a u p ă t r u n ş i i n t e r ­preţi i . E r a p a r c ă şi r e s p i r a r e a r â n d u i t ă în t r ' un r i tm .

In aceas t a cons t ă m a r e a v i r t u t e a in­te rpre ţ i lo r .

A p a t u l p i e s a să n ' a i b ă d e s t u l ă a c ţ i u n e , să se de s f ă şoa re în d i a l o g u r i s en t imen­tale,, ^să a i b ă u n e o r i c a r a c t e r u l u n e i p o ­vestiri d i a loga te . Actor i i . î n s ă i - au r e d a t

. vraja , a u încă lz i t a t m o s f e r a gi a u d e t e r ­minat a c e l f r e a m ă t d e v ia ţă , ca re . impul -şeaza con tag iune , p r o p a g a r e , sbuc ium.

Sun t d e s i g u r î n „ C â n t e c u l dragostei" ' mul te no te , — să l e zic — c ă u t a t e , voi te , găsite cu m a r e m e ş t e ş u g d e a u t o r . Es t e şi o no ta de vădi t a r t i f ic ia l . D a r sun t a* cestea aşa d e s t r â n s împ le t i t e , a şa d e frumos l uc r a t e , — c a o o r n a m e n t a ţ i e p e u n b ibelou, — p e o c a n a v a de p a t e t i s m , î ncâ t nu m a i d a u r ă g a z in t e l igen ţ i i rec i , ana l i ­ste s ă i scodească şi să s f ă r â m e .

* D e l m a i n (Tony B u l a n d r a ) e p i c t o r

i n a r e . f a c e în g e n e r e p o r t r e t e . F e m e i l e sunt î m p ă t i m i i t e gi d e a r t a lu i ş i d e e l , căc : e şi t â n ă r ş i f rumos . ,

Miss J a n e (d-na Luc ia Bu land ra ) e o fată с аш b ă t r â n a , d a r d is t insă . C â n t ă la o s e r a t ă şi Delmain . se î n d r ă g o s t e ş t e d e ,ea. Ii p r o p u n e să-i f ie soţ ie . 11 i u b e ş t e şi ea. Ar v r e a su-i r ă s p u n d ă a f i rma t iv . Dar... a u d e o c o n v o r b i r e d e s p r e p că sn i ­cie, în c a r e d-na e m a i v â r s t n i c ă decâ t

' d-nul. Şi a tunc i d in m â n d r i a d e a ev i t a ch iar p i o e c ţ i a u n e i a t a r i b ă n u e l i p e n t r u ea , j a n e r e s p i n g e p r o p u n e r e a ,

J a n e p l e a c ă î n t r ' o l u n g ă că l ă to r i e . P ic toru l s e r e t r a g e la moş ia sa şi d i n t r ' u n accident , r ă m â n e o r b .

Pe J a n e o i u b e ş t e demul t , d í n v r e m e a s tudenţ ie i şi . d - ru l B r a n d (Ionel M a n o ­lescu),. .care a c u m e c h e m a t s ă î n g r i ­j e a s c ă d e ne fe r i c i tu l o rb .

C â n d se î n a p o i a z ă d in că lă to r ie , î n s u ş i d-rul .Brand s p u n e Iui Miss J a n e d e s p r e neno roc i r ea Ini P e l n i a i a , , Ea v r e a să-1 v a d ă şi cu a j u t o r u l d - r u l u l Brand, a j u n g e . I a D e l m a i n , c a i n f i r m i e r a Lângă o r b e. d - ru l Mackens i e (d. Max i ­mi l ian) . -,

P iesa î a d e v ă r a t ă ; /stosţinutăV d e a d â n c ă emot iv i ta te , de aici î ncepe .

J a n e l â n g ă o r b . D - r u l B r a n d , î n t r e e i . O r b u l ne rvos , cunoaş t e g lasu l i ub i t e i ,

care l 'a r e sp ins . E convins în ce le d iu

: u r m a , că e os' s imp lă co inc iden ţă (art if i-ciu). Se* î m p r i e t e n e ş t e c u in f i rmie ra . -Ii s imte l ipsa . D - r u l B r a n d î l î n c u r a j e a z ă . S 'ar p u t e a spune , : că d-rul M a k e n z i e ş i c a u t ă o. a p r o p i e r e d e femee..

In ce l e d in u r m ă , p r i n mi j locu l u n o r scr i sor i , p e c a r i l e c i teş te i n f i r m i e r a ( iar art if iciu). î nd răgos t i ţ i i îş i d e s v ă l u e t a ina .

JL Ca subiect , p iesa n u în fă ţ i şează nic i o

n o u t a t e . Ba p o a t e e î n c a d r a t ă î n r e m i n i s ­cen ţ e s e n t i m e n t a l e şi m e l o d r a m a t i s m .

l o t u s c e f rumos e ' j u c a t ă ! D-na Lucia S t u r d z a - B u l a n d r a a ob ţ inu i

vn succes, p e c a r e g r e u i I 'ar p u t e a ega ­la c ineva . .

In l u n g u l ş i r de m o m e n t e c â n d t r e b u i a să -ş i î n f r â n g ă şi d r agos t ea ş i mi l a l â n g ă o rb , ca şi î n acea g a m ă d e n u a n ţ a t ă to ­n a l i t a t e , c â n d u r m ă r e a d e s v ă l u i r e a se ­c re tu lu i , a fost h o t ă r î t admi rab i l ă . .

D . T o n y B u l a n d r a , cu. r a ê i e r e a a ş a de p r o p r i e d e s impa t ie , cu a v â n t u l s ă u d o i m p u n ă t o a r e m â n d r i e , cu mi j loace le sa le de sup l ă d i s t i n g e r e a m a n i f e s t ă r i l o r s u ­fe r in ţe i , şi-a câş t iga t încă . u n m a r e suc ­ces.

D . Ione l Manolescu cu tonu l său fer­m e c ă t o r m e l a n c o l i c ş i foa r te in te l igen t s fă tu i to r , deşi a a v u t d e sus ţ inu t u n r o l m a i mic , i-a d a t p u t e r e a , fa imei sa le .

F o a r t e b ine , d. M a x i m i l i a n î n ro lu l d - ru lu i M a k e n z i e , — o ţ m p l e t i t u r ă de n a i v i t a t e şi i zo l a r e .

In r o l u r i s e c u n d a r e : p i t o r ea scă , d-na M a n o l e s c u ; c u d i s t inc ţ ie d -na S a d o v e a -n u ; s p r i n ţ a r ă d-na L. C o n s t a n t i n e s c u ; şi î n j u s t ă n o t ă d, T a l i a n u .

LA F A N T A S I O ; ma t i neux i p e n t r u copii şi t i n e r e t ,,Micul Lord"

Sub d i rec ţ ia p o e t u l u i A d r i a n M a n i u se vor r e p r e z i n t ă l a t e a t r u l F a n t a s i o , în t na t ineu r i , p iese p e n t r u copi i , şi t ine re t .

I d e e a m i n i s t e r u l u i a r t e l o r de a sp r i j in i r e p r e z e n t a ţ i i de aces t fel, p e n t r u e d u c a ­ţia a r t i s t ică , e f ă r ă î n d o i a l ă a p r e c i a t ă c u m se cuv ine .

C e a d in tâ i p iesă cu c a r e îşi î ncepe aces t t e a t r u ac t i v i t a t ea e „Micul L o r d " d e Le-m a i r e , B n r n e t şi S c b u r m .

P o v e s t e a e î n g e n e r a l cunoscu tă . A r e ace l t e m e i ü d e b u n ă t a t e , c a r e î n f r â n g e şi capr ic i i l e şi p o r n i r i l e r ă u t ă c i o a s e . Şi la t i n e r i şi la b ă t r â n i . E ceeace p l a c e co­p i i lo r şi p o a t e să con tag ieze : mi la , s in­c e r i t a t e a , b u n ă t a t e a să b i r u e .

P e n t r u nói, cei m a t u r i , ca r i a m as i s t a t ia r e p r e z e n t a ţ i a d e d e s c h i d e r e , s a u de î nce r ca r e , — a fost o b u c u r i e r e p r e z e n t a ­r e a Miculu i Lord . E o r e p r e z e n t a ţ i e b u n ă şj s u n t e m h o t ă r î ţ i s ă n e d u c e m copi i i l a t e a t r u . Va t r e b u i a t u n c i s ă le c u n o a ş t e m şi a p r e c i e r i l e lo r .

D - r a L e n i C a l e r dă d o v a d ă c ă ş t ie s a m u n c e a s c ă .

D . R. L ă z ă r e s c u m e r i t ă f ă r ă î ndo ia l ă o d e o s e b i t ă a t e n ţ i e , ca ş i d -na N e l l y S t ena r i . . Ş t e r i a n .

LA N A Ţ I O N A L : Pat ima Roşie d e Mihail Sorbu l .

F o a r t e b ine a făcut d. Minu le scu , d i ­r e c t o r u l t e a t r u l u i Na ţ i ona l , c ă a repre­

z e n t a t . a c e a s t ă . p i e să o r ig ina l ă , ca să-ir verif ico r ez i s t en ţ a şi p r i n ins t i tu ţ i a n a ­ţ i o n a l ă a t e a t r u l u i de e t a t s ă s e a d u c ă

.omagiu u n u i t a l e n t a t sc r i i to r . P i e s a a s t â rn i t , când a fost î n t â i a o a r ă

r e p r e z e n t a t ă , l a r g a d i scu ţ i e . D a r s 'a im­p u s şi a u t o r u l a fost consacra t . A u con ­t r i b u i t ş i la u n a ş i l a a l ta , d e s i g u r şi va ­l o a r e a r e a l ă a' p ies i i , d a r şi t a l e n t e l e in­t e r p r e ţ i l o r . .

A c u m Ia r e l u a r e , p i e sa u e - a părut tot a ş a de p r o a s p ă t ă ca şi a c u m 10 a n i

I n t e r p r e t a r e a a fost p e ace la ş p l a n îna l t .

M a r e l e Ion B r e z e a n u şi-a p ă s t r a t ro lu l Iui Sbi l ţ ş i 1-a r e d a t c u ace iaş i v igoa re .

In Tofana a a p ă r u t d-na M a r i o a r a Zim-n i c e a n u .

E f ă ră î n d o i a l ă o g reşa lă , că n u se d ă p r i l e j u l aces te i foa r te t a len ta te ; a r t i s t e s ă a p a r ă m a i d e s p e scenă . A r e a t â t e a mi j loace de a î n ă l ţ a r o l u r i şi d e a p i ldu i p r i n i n t e l i gen ţ ă scen ică şi n u a n ţ a r e a r ­t is t ică .

Tofana d-ne i Z i m n i c e a n u es te a d m i r a ­bi lă .

In ro lu l C r i n e i a a p ă r u t d -na Lulu C r u c e a n u , d e m o n s t r â n d a lese î n suş i r i de i n g e n u i t a t e .

D - n ü Aiaoasescu. (Castr iş) ş i Pop Mar ­ţ i an (Rudy) au s u s ţ i n u t r o l u r i ş i dificile şi f rumoase . A u co l abo ra t c u o s i l in ţă d e m n ă d e t a l en t e l e lo r f ăcând ca r e p r e -

' z e n t a ţ i a „ P a t i m e i Roş i i " să î n s e m n e u n succes p e n t r u t e a t r u l Na ţ iona l .

B. C E C R O P I D E

. REVISTE CELE TREI CRIŞURI (VII, A u g -

Sep t . 1926) :

D e s p r e „ C a r t e a r o m â n e a s c ă v e c h e " sc r ie uh. r e c a p i t u l a t i v a r t i co l , b o g a t în i n f o r m a ţ i e , d. p ro feeor I. B i a n u ; î n m a r ­g i n e a a n t o l o g i e i P i l l â t — P e r p e s s i c i u s , u n r e g i s t r u de v ioae şi i n t e r e s a n t e ca ­r a c t e r i z ă r i a l e poe ţ i lo r d i n a n t o l o g i e , do d. G. Bogdan-Duică; poezi i d e L Pi l ­lât, E m i l I sac; p a g i n i d e c o m e m o r a r e a r e g r e t a t u l u i c o m p o z i t o r m u z i c a l Gteeor-g h e D i m a ; c ron ic i d e P . I. P a p a d o p o l ; I. Gaue, Al . Negură , e tc . ; o s u g e s t i v ă schiţă, d e i s to r ie l i t e r a r ă : „B. Ba lassa ş i poez ia p o p u l a r ă r o m â n ă " , de d. G h e o r -g h e Kristóf, î n c a r e e v o r b a d e - d o u ă c â n t e c e p o p u l a r e r o m â n e ş t i , c a r i a u s e r v i t d e m a t e r i a l l i r i c u l u i u n g u r B a ­l a s sa , fost p r i z o n i e r a l l u i Ş t e f a n Bá -t h o r i , î n A r d e a l , p r i n 1576. D. E u g e n i u Sperantia va pub l i ca î n revis tă , o s e r i e de ' i m p r e s i i po loneze , p e c a r e l e p re fa ­ţ e a z ă cu o c a l d ă p l e d o a r i e p e n t r u re­

c i p r o c i t a t e a amic i ţ i e i p o l o n o - r o m â n e :

Şi e bine să se ştis $i să meargă vestea si pela alţii că această prietenie ni-se ofeiă şi că o prijnim bucuros, din toată inima. Condu­cătorii noştri au văzut şi au înţeles.' Manifes­tările oficiale, actele diplomotice, cunoscute de oricine o dovedesc cu prisosinţă.

Insă aceasta nu e totul. Politica externă ca şi cea interna presupune,

tot mai mult o participare a opiniei publice. Raporturile dintre state nu se pot consolida

decât prin contactul dintre naţiuni. Şi cum se stabileşte cowtaetul dintre naţiuni

mai bine decât prin reciproca cunoaştere? Iată însă că publicul nostru e cu totul ne-

Ыбгтаі cu privire la ţ a ra şi naţiunea polo­neză.

Bărbaţi de frunte, oameni politici şt oameni de carte, de acolo se ocupă de aproape de

' ţ a ra noaiSitrâ. Se scr ie , se ţin conferinţe. Pu­blicul ceteşte-, se in te resează . De sigur, sunt încă multe de făcut si acolo. Dar Ja moi totul

' este încă de făcut. Iată de ce e de cea mai mare utilitate să .

se dea publicului nostru -cât mai des pjilejul să cunoască si deci să se apropie sufleteşte de poporul polonez de care „totul ne leagă şi nimic nu oe de&parte".