of 186 /186
LOGICA DE TITU MMORESCU EDITIA A PATRA BUOUREM EDITURA LIBRARIEI SOCEGO & Comp. 1894. Pretul 2 Lei.

Titu Maiorescu - Logica

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Titu Maiorescu Logica

Text of Titu Maiorescu - Logica

  • LOGICADE

    TITU MMORESCU

    EDITIA A PATRA

    BUOUREMEDITURA LIBRARIEI SOCEGO & Comp.

    1894.

    Pretul 2 Lei.

  • LOGICADE

    TITU MAIORESCU

    EDITIA A PATRA

    BUCURETIEDITURA LIBEARIEI SOCECU & Comp.

    1894.

  • BUCUREUIStabilimentul grafic I. V. Socect

    Strada Berzi 59.42782

  • P R E FAT A.

    Manualul acesta este un resumat scurt alprelegerilor asupra Logicei finute la Universita-tea din Iai in anii 1863-1872 i la cea dinBucureti de la 1884 incoace. Pe temeiul no-;iunilor elementare i regulelor formulate in pa-ragrafii urrndtori, cursul universitar se intinde pede o parte la expunerea controverselor dup de-osebitele sisteme filosofice, pe de alta la aplicareateoriilor logice asupra vieei intelectuale in prac-tica ei zilnicd.

    Aceastd din urrnd parte a prelegerilor esteprea feluritd i adese ori prea atirnatd de inspi-rarea momentului de pe catedrd, pentru a se fiputut fixa intr'un manual precum este cel de fatd.Ea remne i pentru viitor in libera dispositie aprofesorului. Dar din partea nti am pstrat oarma in apendicele acestei cAtli, unde se afld ci-

  • 4tate izvoarele si controversele, nu in scop de aaduna multe nume de autori, ci cu restringere laacei autori si la acele pasage, din a cdror stu-diare sd se traga in adevr un folos pentru ld-muvirea intrebdrilor atinse in text. Textul insus.nu cuprinde cita;iuni, ci se mrgineste la ctevanote istorice ; numai Aristoteles este pretutindenicitat, unde compararea formuldrii moderne cugindirea si exprimarea vechiului pdrinte al Lo-gicei mi-a pdrut neapdratd pentru un studiu maitemeinic al acestei stiit.4e.

    Asa cum este manualul, el poate fi intre-buintat si la cea d'inti invtare a Logicei, prinurmare in Licee. Forma datd explicarilor din textcorespunde acestui scop. Ear cine vrea s urmd-reasca problemele cugetdrii mai departe, in or cecas profesorul pentru explicarile sale, gdseste inapendice calea ardtatd.

  • LOGICA

  • I NTRODUCERE

    DESPRE INTELESUL LOGICET, DESPRE FOLOSUL *IDESPRE IMPARTIREA El

    1. Observarea timpului, cand s'a nascut tiintaLogicei, i. a trebuintei, din care s'a nascut ne va la-muri mai bine asupra intelesului, scopului i folosuluiacestei stiinte.

    Logica tientifica dateaza de la Aristoteles (nascutla Stagyra in Macedonia la 384 a. Chr., t la 322).Cercetarile lui asupra deosebitelor parti ale Logicei seafla respandite in mai multe scrieri, care s'au impreu-nat la un loc de editorii i comentatorii lui i s'aunumit Organon. Aceti comentatori au dat stiintei ex-puse in Organon numele de Login.

    Scrierile specific logice ale lui Aristoteles stint:1) 0 carte de categoriis (xarlyoqiat), a carei au-

    tenticitate ins este contestata,2) 0 carte de interpretatione (7rEet 41.4nveias), care

    tracteaza despre propositiune si judecata,3) Patru carti analytica (dveravrode), de regula

    impartite in analytica priora i posteriora, care se o-cupa de silogisme, demonstrari, definitiuni kii impartiri,

  • 84) Opt carti topica (roxixer), despre silogismeleprobabile,

    5) 0 carte de elenchis sophisticis (neel aoperrixoivRincov), despre falsitatea sofismelor.

    La Aristoteles cercetarile logice sunt impreunatecu precepte retorice, i aceasta, impreunare se observa0 la urmasii lui din toate torile pana pe la anul 1600.In educarea obicinuita la Greci dupa resboiul pelopo-nesic, adeca de la secolul al patrulea a. Chr. incoace,tinerii destinati la o cultura mai inalta, chip ce ajun-geau s se exprime in limba corecta, ajutandu-se maitarziu i cu invtatura gramaticei, aveau s dohin-deasca prin Retorica i Logica deprinderea oratorio, adecacut i dictiune convingtoare.

    Logica s'a nascut dar din trebuinta retorica de aproduce convingerea in auditorii unui discurs. S'au ana-lizat (de aci numele de Analitica dat celei mai insemnatescrieri a lui Aristoteles asupra Logiceiy operatiunilegindirii, pentru a se descoperi in ele legile, dupa, caremintea omeneasca trebue sa primeasca o idee ca do-vedita adeca, sa se convinga de adevrul ei. Cutimpul insa deosebirea cea mare, ce desparte Logica deRetorica, nu a putut sa remaria ascunsa. Oratorul 10convinge auditorii desteptandu-le placerea estetica prinarta sa, punna in miscare simtimntul 0 fantasia 0producnd o dispunere momentana a sufletului, in careunele idei clstiga, o putere precumpanitoare, ear celecontrare se intuneca 0 se trec cu vederea. Capul logicdin contra vrea sa convinga mintea rece in mod sta-tornic, indiferent daca pune in joc emotiunea trectoarea simtimintelor si placerea estetica, dovedind prin ooperatinne completa ceea ce-si propune sa stabileasca.

  • 9Astfel s'a inteles c acea parte a Retoricei vechi,care se ocupa numai de analisa elementelor convicti-unii, avea o valoare proprie deosebit de arta oratorio,cuprindea legi ale gindirii omenesti, a cAror aplicarenu ne este numai folositoare, cand vrem s convingempe ltii, ci indispensabil pentru producera convingeriipermanente in noi inine, pentru once gindire regulat

    pentru demonstrarea stientific.

    2. Convingerea minti noastrir se intemeiaz peconstiinta, c idea, de care este s ne convingem,se afl cuprins in ideile, de care suntern convinsipe care le stim, sau c6, st intr'o astfel de legAturacu aceste, Mat nu se poate nega fr a ne pune incontrazicere cu noi insine. Oper at iunea int el i-gen t ei, prin care se stabileste acea legAtura intreidei, adecA prin care se arat, cum o ideerelativ noua este cu necesitate cuprinsin altele admise de mai nainte, se nume-ste argumentare.

    Nota. SA distingem. Noi cunoastem adevrurile in donemoduri : sau dea dreptul sau cu mijlocul altor adevruri. D. e.stiu dea dreptul, prin manifestare sensibila in constiinta mea,ca in momentul acesta citesc; dar daca afland acum o carteMat& la margini, pe care ieri o lsasem netaiata, conchid ca.in absenta mea a fost in alte mani, atunci aces', adevr nu-1stiu dea dreptul prin o manifestare sensibila actuala. Prin ma-nifestare sensibila vd numaT cartea in starea ei de acum, a-dea, taiata; compararea ei cu starea de ieri i conclusiunea,c trebue sa fi fost intrebuintata de o alta persoana, esteun adevr cistigat prin mijlocul altor adevruri (d. e. or ceschimbare are 0 causa, numai un orn poate causa aceastschimbare la o carte, etc.). Adevrurile, ce le constatam deadreptul prin sensibilitate (numite i adevruri intuitive), suntde regula neindoioase: cand vedem i slintim, suntem siguri ca

  • 10

    vedem i simtira. Asemenea adevruri nu au trebuinta de re-gale stientifice in privinta increderii ce le dam; nici o regulanu poate sa le fac mai sigure decat aunt de la sine.

    Dar pentruca nu putem avea cunostinta, intuitiva cleatfind presenti in timp si in loc, tot ce e trecut si tot ce e de-parte se argumenteaza, i indata ce parsim teranuil nostrusensibil i cautam sa ne explicam un lucru din legatura lui cuBite lucruri in ideile noastre, se poate produce eroare; atuncise naste intrebarea despre regula, dupa care so face aceastalegatura, asa, incat s ne dea convingerea adevrului gindirii.Numai de aceasta, convingere mijlocita este vorba in demai sus si in Logica in genere,

    3. Argumentarea devine obiectul unei cercetaritientifice in done moduri: sau daca o consideram caun fenomen al naturei omeneti i cautam s explicamcondiVile, sub care se produce; sau daca o conside-ram ca un mijloc pentru aflarea adevrului i cerce-Ulm regulele, dupa care trebue sa se indrepteze pentrua da acest resultat. De explicarea argumentarii ca fe-nomen al inteligentei omene0i se ocupa o parte aPsichologiei; ear tiinta, care stabilete regu-lele formale pentru argumentare, se nume-te Logica.

    Pentru Logica faptul argumentarii in mintea orne-neasca se presupune ca un fapt constatat i i se cer-ceteaza numai regulele intrebuintArii juste.

    4. Fiind-ca cea mai mare parte a cunotintelornoastre nu sunt citigate prin intuitiune, ci se inte-meiaza pe argumentari din experientele noastre saudin ale altora ( 2 nota), mai toata tiinta i toatapractica omeneasca sunt supuse autoritatii Logicei.

    Cu toate aceste Logica nu ne da insa kitiintaderivata, ci ne da numai regula pentru a judeca aceasta

  • 11

    stiinta. Ea nu vrea sa afle dovezi pentru convingerilenoastre, ci arata numai regulele, dupa care se pot afla

    dupa care se pot privl ca indestulatoare. Ea nudescopere i nu experimenteaza, ci judeca i critica.

    Cu alte cuvinte: tot ce s'a argumentat vreodatacu justeta, toate cunostintele noastre dobindite altfeldecal prin intuitiune, atirna de la observarea legilor,a oaror cercetare este tema Logicei. De cate ori conclusiu-nile sunt juste i convingerea este bine intemeiata, s'auobservat in fapt legile logice fie cu, fie fara constiint.

    Nota. Cum se vede de aci, constatarea adevrului in sinenu se tine de Logich, care garanteaza numai atat, ca, dacaideile date sunt adevrate, trebue sa fie adevrate i ideile derivate cu observarea legilor ei. Aceasta s'a explicat i asa:Logica nu se ocupa de adevrul material, ci numai de adevrulforwra; explicarea just a regulelor ei d totdeauna resultateformal adevrate, care taus in fapt, adeca material, pot fifalse. Deosebirea intre adevrul material si cel formal se vaarata ceia mai pe larg in metodologie; vezi mai ales _56 sinotele de la 41 si 55.

    5. Folosul Logicei resulta din faptul, ca ea esteo stiinta, si din obiectul special a cercetArilor ei sti-entifice. In privinta d'intai toate stiintele, i prin ur-mare si Logica, au pentru educatiunea noastra folosulde a arata intimplarile lumii supuse la legi constante,de a da omului incredere in sine, departand nesiguranta

    superstitiunea, si de a contribul prin obiectele lorinwersonale la echilibrarea statornica intre gindirisimtiminte. Logica prin obiectul ei in special produceo agerime mai mare a argumentarii, ordine in &diresi usurinta de a descoperl i dove& eroarea in conclu-siunile false.

    Insa folosul Logicei in deosebi se vede adese con-

  • 12 -

    testat. Argumentele in contr-i sunt : c. prin forma-lismul, ce I introduce, dedA mintea la abstractiuni goale,lipsite de controlul realitatii (sofisme), c regulele eiformale sunt indiferente, fiindcg, nu garanteazg, ade-v6rul material, si in fine cg, oamenii argumenteazg.foarte bine si fail de stiinta Logicei.

    AstAzi, cand stiintele experimentale au dobindito insemng,tate ap, de mare si asa de bine meritatkne pare mai important decgt or and a apAra folosulLogicei in contra atacurilor ce i se aduc, si a dovedl,a intre stiintele ideale i cele exacte, daca se intelegbine anindoue, nu poate fi antagonism, ci un raportde rconfirmare reciproca.

    In ceea ce priveste formalismul i abstractiuneaLogicei, sg. distingem mai hAtg,i insas stiinta de cgr-tile si de prelectiunile, in care se propune. Acesteau fost de multe ori nefolositoare, insg, vina lor nueste vina Logicei. Formalismul pedantic al scolasticilorevului mediu, invotarea pe dinafarg, a cator-va reguleabstracte nici o aplicare la viata realg, precuinse obicinueste anca in cateva scoli moderne, nu au aface cu esenta Logicei. Aceasta din contra trebue sg,fie tractat in raport cu valoarea ei practica, i orceabstractiune bun, neflind decat o resumare a esenteiMellor concrete, trebue sg-si aminteasa, totdeauna a-ceasta legatura i sa poata fr redusg, la realitate decate ori cere trebuinta. ,

    Insg, cu aceasta reserv si sub aceasta conditietocmai natura abstracta a Logicei 6i constitue unuldin cele mai mari merite pentru inteligeuta omeneasca.(Vezi i 8.)

    In ceea ce priveste intimpinarea, a regulele lo-gice, fiind numai formale, nu ating adev6rul material,

  • 13

    trebue s considerm, c o gindire formal just& con-tribue foarte des la constatarea erorilor rnaterialeastfel mediat la aflarea adevrului. Cci dac, dintr'opremisk ce s'a crezut adevtirat, se deduc prin o gin-dire just& conclusiuni, ce s ved in contrazicere cufapte positive, atunci premisa nu poate s, fie ade-vrat. Un exemplu din istoria Chimiei : Stahl explicafenomenul combustiunii cu ajutorul unei materii fine,uumit& phlogiston, ce dupa hipotesa sa se evaporadin corpul arzetor. Prin conclusiune logica, numai duplegue formale ale gindirii, resulta de aici, c produsulcombustiunii trebuia s fie mai usor decat inainte deardere sau cel putin, dad, acel phlogiston se admiteaca imponderabil, tot asa de greu. Lavoisier ins& a con-statat, c& la combustiunea metalelor calcele metalicerestante sunt mai grele dent metalele inaintea com-bustiunii. Acea conclusiune declus cu observarea just&a regulelor logice s'a vOzut dar a fi material falsaCu aceasta a czut teoria lui Stahl cu premisa ei.

    in fine cat pentru lipsa de folos al Logicei, ce sededuce din multele argumentari exacte fcute Parastudiarea teoretica a regulelor ei, trebue s ne aducemaminte de insemnatatea cea mare ce o are totdeaunaintelegerea unei operatiuni in deosebire de efectuarea eimechanicA. Fr indoial o stiinta se poate aduce laoare care in&ltime fara aplicarea unei alte logice, decatacea natural& a mintii san&toase. Oarnenii judecaudespre valoarea unei argumentari si inainte de a fi de-venit Logica o stiinta, i fr aceast judecare natu-ral& ei nici ca ar fi putut face din Logic& o stiint ;asemenea au produs lucrri mechanle insemnate, ina-inte de a cunoaste legile Mechanicei. Ins& este o mar-gine atat in privinta lucrrilor ce se pot executa fr

  • 14

    teoria mechanica, cat si a argumentarilor, ce se potface fara teoria Logicei. Putini indivizi de o capacitateminent a. sunt in stare sa anticipe resultatele

    cea mai mare parte a oamenilor trebue sau s inte-leaga teoria lucrarilor sale practice, sau sa aiba regulestabilite de aceia, care au inteles acea teorie. Sign-ranta procederii, ordinea gindirilor i prospectul lumi-nat peste toata, sfera respectiva a operatiunii intelec-tuale se cistig pentru cei mai multi numal sub a-ceasta conditie.*)

    In aceasta privinta insemnatatea Logicei binestudiate este cu atat mai mare, cu cat intarireainlesnirea, produse in lucrarile gindirii prin deprinde-rea de a manui formulele abstracte ale argumentarii,are un efect foarte potentat, indreptand insus mode-lul de forma generala, dupit care se fac apoi miile deargumentari individuale in decursul vietei. (Comparare:cu o placa de tipar se pot scoate null de exemplarepe hartie; o gresala indreptata de mai nainte pe chiarplaca tiparului indrepteaza de la sine miile de exem-plare, pe cand s'ar cere o munca i un timp inmiitpentru a indrepta gresala in fiecare exemplar individual).

    6. Studiul argumentarii, care este dar obiectulLogicei, S8 imparte in doue cercetari : una desface ele-mentele, din care se compune or ce argumentare, leanalizeaza pe fiecare in parte si le arata raporturilelor partiale intre olalta, dupa cum resulta din analizafacuta. Aceasta se numeste Lo gi ca el ern en t a rasau

    Cealalta studiaza impreunarea acestor elemente

    *) Vezi i Apendice la 5.

  • 15

    in actul argumenthrii si arata deosebitele chi, pe careapuch inteligenta, pentru a resfrange convingerea do-bindith despre unele idei asupra altora; si fiindc h. ase-menea cM se nurneso cu un termin grecesc metode, a-ceasth parte a Logicei se numeste Met odologiesau Logica sinteticei.

    Nota. 0 asemenea impartire a stiintei ne este cunescutadin studiarea gramaticei. Gramatica are sa ne invete regulelevorbirii. Vorbirea se face mai ales in propositiuni. Pentru astudia insa propositiunile, desfacem anti partile, din care secompune or ce vorbire, si le analizam pe flecare in parte, a-ratandu-le i raporturile 1or partiale : aceasta este Gramaticaelementara sau analiza gramaticala (ru numit i etimologie),care se ocupa dar de substantiv, articol, adjectiv, etc., de ra-porturile lor partiale in concordanta numerilor, casurilor i ge-nurilor si se coboara chiar cu analiza flank la sonuri i lasilabe. Odata aceste elemente studiate, a doua parte a Grama-ticei arata diferitele moduri ale impreunarii lor in propositiuni ;aceasta este sintesa sau sintaxa gramaticala.

  • PARTEA ANTAI

    LOGICA ELEMENTAR

    7. Din 3 al introducerii s'a inteles, ca argu-mentarea este o operatiune a inteligentei, care arata,cum o idee noua este cuprinsa in altele tiute de mainainte. De aci se vede, ca elementele argumentarii vorfi ideile i. impreunarea lor. Pentru a putea inn expli.ca aceste elemente i a le analiza i pe ele, trebue maiantai sa ne intelegem asupra insemnarii cuvintelor,de care ne servim. Daca vom vedea, ca limbagiul obici-nuit este lipsit de precisiune la in trebuintarea cuvin-telor cerute pentru cercetarea noastra logica, vomcauta s le inlocuim prin cuvinte tientifice cu de-finitiune precisa, adeca prin termini technici.

    In limba romana cuvntul id ee se poate intrebuinta in patru hitelesuri deosebite: sau arata im-presia produsa asupra inteligerqei noastre prin nervi,sau imaginea acestei impresii remasa in memorie, sau

    42782 2

  • 18

    resumarea mai multor imagini de acelas fel, sau infine impreunarea cuvintelor intr'o propositie sau &-dire. D. e. se desemneaza pe tabla un cerc; vz6nd euacest cerc, nervii optici imi produc in creed o impre-sie, prin care mi se pune in lucrare constiinta si careimi da idea cercului desemnat (s ens atiun e). Depar-tandu-mi ochii de pe tabl, sensatiunea cercului nu sepierde cu totul, ci-mi lasa in constiinta o imagine aobiectufui vzut, care imi poate remnea in memoriesi se poate reproduce in mintea mea Para ajutorulochilor (r epresen tar e). Daca am v6zut mai multecercuri in deosebite timpuri i deosebite locuri, marii mici, desemnate i sculptate etc., atunci din sumade imagini relative la acelas fel de obiecte in deosebi-tele sale individualizari se produce o idee mai abstractadespre ceea ce este el in esenta sa colectiva (represen-tare numit n o ti u n e). Daca descriu insusirile cercu-lui v6zut i afirm sau neg ceva desore dnsul, atuncidau o idee despre cerc in forma de propositiune, d.e. cercul este rotund, cercul nu este patrat (j u d e -cata).

    Dintre aceast multime de intelesuri se vede,dupa explicArile anterioare, ea Logica se ocupa de ideiin intelesul din urma, i acum vom zice mai precis,ca argumentarea ne arata cuprinderea u-nei judecati in altele i dirivarea ei dinaceste.

    Elementele or aril argumentari sunt astfel jude-catile impreunarea lor. Ins judecata ca si forma eilimbistica, adeca propositiunea, se compune din subiectsi predicat. Forma generala a or carui subiect i pre-dicat este o deosebita specie de representari, numitanotiuni, a caror explicarea incepe in urmator. Notiu-

  • 19

    nile sunt asa dar elementele de compunere ale ju-.

    Prin urmafe trebue s6, sub-impartim Logica ele-mentar in trei capitule: 1) teoria notiunilor, 2) teo-ria impreunrii lor in judecati, 3) teoria impreunAriijudecatilor, adea silogistica.

  • AL LOGICEI ELEMENTARE

    CAPITUL I.

    Teoria notiunilor.

    8. Or-ce notiune este o representare formatadin alte representri relative la acelas fel de obiectesi cuprinz6nd partea lor comuna. Intelegerea deosebiriiintre notiune si simpla representare este importanta,pentru intelegerea operatiunilor logice.

    Constiinta noastra primeste din experient maimulte sensatiuni asupra aceluias fel de obiecte, candsunt presente sensurilor noastre; iar cand isi aduceaminte de aceste sensatiuni fait ca obiectele s fiepresente, are representilrile lor. Un copil d. e. are lainceput in memorie despre obiectul masa, o idee sauo representare potrivita numai cu acea masa, unica,ce a vzut-o in odaia sa; mai tarziu vede si alte mese,cu patru picioare, cu trei picioare, cu un picior, delemn, de piatr, de metal, rotunde, ptrate, poligoane,etc. Din aceast suma de representari relative la ace-las fel de obiecte, constiinta lui extrage, printr'ua

  • 21

    proces ce are sn explice Psichologia, representarea lorcomuna i, lsa,nd la o parte deosebirile de tot indivi-duale a le multelor exemplare din acela obiect, for-meazti, notiunea acestuia.

    Notiunea cuprinde dar esenta lucrurilor ce s'aupresentat contiintei noastre, al;g6nd din representa.-rile lor numai pArtile importante i l6.sftnd pe celelalteIn umbrA. In acest proces de abstractiune, notiunilepierd oare cum materialismul sensatiunilor i repre-sentarilor primitive i devin eterice, pierd sensibilita-tea i devin obiecte curate a le gindirii. In lumea

    d. e. nu exista notiunea plant, ci numai o plantaindividualA oare care cu suma ei de calitAti unice.

    InsemnAtatea notiunilor pentru inteligenta orue-neasca este din cele mai mari. Mrginirea radicala ineajunsul caracteristic al mintii omeneti provine dinprea putinele representAri,- ce le poate cuprinde consti-inta de odat6.. Deabia un singur act de &dire (sensa-tiune, representare, notiune, inchiegarea notiunilor intr'ojudecat, etc.) poate sta pentru un moment dat incentrul strimtului cerc luminos al contintei actuale;pe lin0 el se mai ar16. in acest cerc, insa cu o luminadescresc6nda, ate-va alte elemente de gindiri, poateeel mult pAn la 12 ;*) tot ce trece peste acest num6r,dispare de regula din sfera perceptiunii actuale i seintuneca. De aci provin lacunele, unilateralitatea, ingenere defectele caracteristice a le inteligentei noastrea tuturora. Singurul mijloc de a indrepta in parteacest neajuns, este de a introduce in contiintA no--tiunile generale in locul representarilor mai sensibilei de a avea ast-fel in acela cerc mM-ginit al contiin-

    *) Vezi apendicele la 8.

  • - 22 -

    tei esenta unui camp foarte intins de representazi ex-perimentate. Ast-fel pe cand simplul gradinar isi in-carca constiinta si memoria cu representrile indivi-duale a le fie-carui exemplar de flori ce le cultiva,prin aceasta nu are Inteligenta libera pentru alte

    naturalistul stientific primeste notiunile gene-rale despre felurile plantelor, are in extract esenta tu-tulor, i inteligenta lui remane libera s conceap alteprti a le naturei i s formeze astfel o stiinta univer-sala. Fiind dar ca notiunile cuprind mai putin decatrepresentrile originarie, ins contin toata esenta lor,de aceea operatiunea cu ele este cea mai potrivit re-

    junii de progres in inteligenta omeneasca, pe candcei ce opereaza numai cu representari, poart cu sinemasa greoaie o intarzie i Isi in-cu rca. pro s pectul.

    Intrebuintarea notiunilor este dar de comparatoperarii cu quintesente in locul specialelor de plante,cu ainina in loc de china, i notiunea se rapoarta larepresentare ctv formula algebrica la calculul cu cifresau ca logaritmul la numrul su. Tocmai prin aceasta,libertate a generalizarii este omul in stare sa-si concen-treze mintea i s cistige acea privire peste un campintins de experiente, ce-1 deosebeste de toate celelaltefiinte a le naturei. El nu este uimit i cutrupit prinfelurimea nemrginit a indivizilor din naturA si nueste, ca animalul, fatal legat de impresia momentului:ci fiber arunc cautatura abstractiunii in lume si re-duce masa, multipla i extensiva, la o cattime mrginita dar intensiva, scoate in idei sucul i mduvaobiectelor representate i astfel domnind peste ele,clstiga locul si timpul de a le compara intre sine sicu trecutul i viitorul, poate avea planuri i prevederi

  • 23

    formeazA, din ceea ce IMTlea in capul s6u ca unchaos orb al intimplArii, sfera luminatri i regulatn, ainteligentei.

    Notiunile sunt dar produsul cel mai insemnat,produsul specific al ratiunii omenesti. Ele fac cu pu-tint5, generalizarea gindirilor, abstractiunea, privireaexclusiv a raporturilor intre idei, asa dar or ce tiin sistematica i in deosebi Logica in adevrurile einumite formale, du$ explicarea din 4.

    Nota. Cercetarea foarte grea, cum din sensatiuni se for-meaztt representrile si din representri notiunile, este una djntemele Psichologiei. Greutatea acestei cercetri psichologiceprovine din' faptul, c6. trebue s fie in strins legiitura. cuFisiologia, ale crei cunostinte experimentale anurne asupraacestei prti stint ins departe de a fi indestultoare. Relativmai bine studiate sunt astazi fenomenele afasiei, pe candfixarea localizrilor in creeri este Arica deabia in stare rudi-mentara.

    Deosebirea psichologic intre sensatiuni i representari(care se gasesc si in inteligenta animalelor) i deosebirea aces-tora de notiuni (care sunt specific omenesti), paralel cu feno-menele afasiei, care dovedesc localizAri cerebrale deosebitepentru cuvOntul vorbit, pentru cuvntul sells i pentru into-lesul cuvntului, paralel asernenea cu deosebitele celerittirn6surate intre sensatiune i reilectiune, pare a arata pentruformarea gi p6strarea notiunilor o regiune cerebral deosebitde a representrilor i sensatiunifor, regiune, a cArei existentsau cel putin functionare lipseste animalelor, dar a Wei exis-tent in orn este substratul fisic al aga numitei lumi flideale".

    9. Notiunile find astfel abstracte, s'ar pierde unain alte, daca n'ar fi fixate prin semne subiective, sen-sationale in locul sensibilithtii represennrilor, din cares'au scos in prima formatiune. Aceste mrci subiec-tive pentru deosebirea notiunilor sunt cuvintele. i aici

  • - 24 - -

    se intelege indata raportul esential intre limba si cu-getare.

    Intrebarea orginii limbei a ocupat de mult gin-direa omeneasca. Primele respunsuri mai intinse leavem dela Greci, dar le avem sub forma unei contro-verse. Dupa unii (Democrit, Aristoteles) limba esteproductul unei conventii omenesti (sistema asa numiteiThesis). Dupa altii (Epicur) intre lucruri si cuvinte esteo legatura necesara stabilit dela natura s'i limbagiulomului e un product ins tinctiv al naturei sale (Physis).In contra hipotesei d'intai s'a obiectat intre altele, caea nu explid, prin ce mijloc de comunicare s'ar fiputut intelege oamenii de la inceput asa de bine, incat sa alcatuiasca intre ei conventia limbistica. Acestmijloc ar fi trebuit sa fie asa de perfect, incat faceade prisos descoperirea limbei. Ast-fel stiinta de astazia adoptat, cu cateva modificM, teoria limbei ca aunui product natural al mintii omenesti, si anume ne-cesitat prin formarea notiunilor progresive, care, pentrua putea exista deosebite in constiinta, cer neaparatforma sensibila a cuvintelor, si linguistica modernaeste o stiinta fisica si istorica totdeodata.

    Pana mai deunazi se credea, in urma unui stu-din prea exclusiv al limbelor indo-europene, a toatecuvintele se deriva din vr'o 500 de radacine primitive,monosilabe, care la inceput insemnau notiuni generalecu deosebite intelesuri foarte felurite. Or cat ar fi deintemeiata sau neintemeiata aceasta hipotesa, progre-sul limbei s'a facut prin impreunarea raacinelor siapoi prin modificarea cuvintelor conform intelesuluilor tot mai diferentiat si mai precis.

    Aceasta legatura strins intre cuvnt si notiuneexplica atirnarea proprietatilor si variatiilor unuia din

  • 25

    aceste elemente de proprietAtile i variatiile celui lalt.Precum notiunile sunt gindiri esential abstracte, cu-prinz6nd numai un resumat din multele representAriale aceluias object, tot asa cuvintele nu pot insemnadecAt generalitAti i, exact vorbind, nu sunt nici odatAin stare sA exprime individualitatea.

    SA incerc d. e. a individualiza numai prin cuvintepana, cu care scriu. Voi zice : aceast panei. InsA a-ceasta papa este or ce pan, in aproprierea cAreia m6aflu, i numai gestul de o arAta o individualizeazA.Aceastei pand neagre ; insA aceastA panA neagrA esteor ce panA neagrA, in apropierea cAreia m6 aflu,asa mai departe; or cat determinez pana prin adjec-tive none, 6i adaug numai calitti generale i nu ajungnici odatA prin limbA a o separa ca exemplar unic detoate celelalte. Limba este focul, in care representA-rile obiectelor 1si mistuese aproape toatA materialitateasi nu lasA dent idea lor abstrasA i general.

    Nota. Adev6rat deslegare a intrebrii despre originea cu-vntului trebue s o asteptam de la cercetrile psicho-fisice.E probabil ct notiunile, avnd o localizare cerebral deosebit,cer in momentul formrii lor (dup mai multe luni dela na-terea copilului) o descArcare eferent sau centrifugal, pentrucare in copii normali (nu surdo-muti etc_) este- hereditar maiadaptat aparatul nervo-muscular al vorbirii.

    10. Din aceeas legAturA intre cuvnt i notiunese explicA in parte un alt fenomen limbistic : altera-rea sau prefacerea crescndA a cuvintelor in decursuitimpului.

    Cercetand istoria limbelor mai multor popoare,ne surprinde un fapt constant in toate: metamorfosaneapAratA c o sufer cu propAsirea timpului. Nici un

  • 26

    popor nu mai vorbette peste un timp oare care cuma vorbit la o epoca data, i noi astazi nu am mai in-telege Para studiu special limba noastra de acum omie de ani, chiar daca ne-ar fi remas vre o traditieliterara din acest timp. Tot asa constata Horatiu (epist.II, I, 85, 86), ca el nu mai intelegea vechiele poemeSaliarice, si Polybius ne spune (hist. III, 22), ea deo-sebirea limbei vechi latine de cea ce se vorbea petimpul su, era ala de mare incat Romanii cei maiculti intelegeau cu greu vechiele tractate cu Cartagi-nezii. Cateva forme oaracteristice i fundamentale, oarecum o urzeala pentru tesetura viitoare, reman neatinsein vicisitudinea timpurilor i formeaza unitatea uneilimbi in varietatile ei istorice; ins acele forme suntputin numeroase, sunt numai o parte a scheletuluisintactic i fiectionar, pe cand toate celelalte formerterminarile, cuvintele isolate si pronuntarea lor, se gin..intr'o perpetua miscare. Aceasta miscare provine intrealtele si din evolutiunea actelor de &dire, carora cu-vintele le slujesc de vestminte sensibile, adeca a no-tiunilor. Notiunile sunt unul din elementele schimba-toare, dupa care se .schimba 1 cuvintele, ele sunt celece se modifica, '10 prefac continutul, devin mai ab-stracte, dupa cum se modifica si progresul cunostinte-lor omenesti.

    SA comparam d. e. notiunea scrierii, precum s'aputut afla in constiinta Romanilor, cu aceea notiunein constiinta noastra dupa atatea descoperiri geogra-fice. Romanii timpului din urnia e propabil ca nu cu-nosteau decat alfabetul lor cadmeic, cel grecesc si hie-roglifele. Despre scrierea pitoresca, despre nodurileperuviane, despre cua-lele chinezesti, despre silabarulJaponezilor etc. nu aveau vre o idee, i astfel le lipseau

  • 27

    parti esentiale pentru a-si forma o notiune generaladespre scriere, precum o avem noi. Insa nu numai laobiecte de cultur1 stientiflca exista diferenta : maitoate notiunile popoarelor moderne sunt deosebite deaceleasi notiuni antice. Alta idee are Romanul si altaidee avea Romanul despre pmnt, despre ingrasarealui, despre masine agricole, despre vestminte, despreca.' de comunicatie, elespre suflet, despre guvern, de-spre religie etc. etc., asa incat astazi cu greu seva gasi o notiune moderna congruenta cu cea anticacorespunztoare. De regula notiunile posterioare auntmai generale decat cele primitive, si inteligenta popoa-relor in suma totall face un progres pronuntat spreabstractiune.

    Paralel cu aceasta transformare tacuta a cuprin-sului notiunilor in laboratoriul intelectual al omenirii,merge adese o schimbare coresnunztoare a formelor lorexterne, adeca a cuvintelor. Sau in exprimarea lui Aris-toteles : govt. 1.1,h) av rer iv vi wv ii"z-dIv ivirfi Vuxij ir a-19111.14Z aly 0.600.a. (Miscarile in cuvinte sunt simbo-lul miscarilor in suflete. De interpr. D. Cand pentru.prima oara se da unei notiuni numele, adeca cuvntuls6u, partea principala a sonurilor acestui cuvnt se iade regula din sonurile representarilor, din care s'aformat notiunea. De sunt dar o icoana credincioasaa gradului de abstractiune, pe care se aflau oameniiin timpul cand au botezat tn6ra notiune. Pana candinteligenta poporului se afla pe aceea treapta de ab-stractiune, 'Ana atunci sonurile p6streaza un inte-les primitiv al lor si din aceasta causa sunt respec-tate. Indata ce ins poporul face un progres de ab-stractiune in privinta cuprinsului aceleias notiuni, sedesface legatura, ce o unea cu representarile mai ma-

  • 28

    teriale i mai marginite de la inceput, sonurile ei pri-mitive Ii pierd intelesul i, ne mai avnd pentruce sn, fie respectate, se modifica .1 se corup" fone-ticete.

    Sa luam de exemplu notiunea i cuvdntul iertare.Cuvntul nostru iertare vine de la latinul medievallibertare= a libera din sclavie, a desrobl. (In latinita-tea clasica nu exista decat substantivul libertus ----desrobit). Din acest inteles vechiu i marginit numaila faptul sclaviei, notiunea iertare la Romanii de as-tazi a facut un progres de abstractiune, s'a desrobitins de particularitea robiei i se intinde in genereasupra tergerii efectului or carii grepli, or carui p6-cat, or carei pedepse. Iartcl-m6 nu mai insemneaza incontiinta Romanului i nu mai poate insemna libe-reaza-m din sclavie", caci nici nu mai exista sclaviala Romani ; legatura intelectuala intre iertare i liber-tate este dar rupta din continta zilnica la intrebu-intarea acestui cuvnt ; i prin urmare cererea etimo-logiqtilor notri de a zice i de a scrie liertare in locde iertare adeca de a ne aduce aminte prin introdu-cerea silita a acelui i initial de vechiul cuvant liber-tare, sau nu vrea sa produca nici un inteles, i atuncieste o ingreuiare de prisos, sau daca vrea sa producaun inteles, atunci greete prin introducerea unui ele-ment stins, care nu mai are loc in strimtul cerc lu-minos al contiintei actuale i nu ar putea decat saincurce i sa intunece precisiunea gindirii iertare.

    Bumper englezete insemneaza un pahar plin. Ur-marindu-1 in timpuri mai vechi, II aflam sub formade bomper, pe urma bonpere, qi cu aceasta ultimaforma di dam de originea normana. Normanii din Bre-tagne, catolici credincioi, aveau obiceiul de a inchina

  • - 29 -la ospete primul pahar Papei de la Roma, bunului pa-rinte = au bon pre ! De aci a remas numele de bonpre primului pahar plin in genere, ce se inchina laun ospt, apoi s'a generalizat si mai mult i s'a in-trebuintat pentru or ce pahar plin. Din acel minutlegatura cu bon pre nu mai exista, i sonurile lui auputut s se modifice. Astazi in bumper nimeni nucairn pe Papa de la Roma, si de aceea un ortografistetimolog nu ar avea drapt s sileasca pe Englezi s scrie d.e. bonper in loc de bumper, pentru amint originea.Constiinta acestei origini este stinsa in poporul lor,ortografia nu poate i nu trebue sa o reinvieze.

    Notiunea ne apare in aceast privinta ca un ba-lon aerostatic, care incepe a se inalta deasupra ptn6n-tului representarilor, din care s'a nscut. La inceputo suma de sonuri primitive II leag anca de origineasa telurica ; insa in proportia, in care continutul suse umple de materia eterica ce-i este destinata, repul-.siunea in contra pam6ntului devine mai mare, "Anacand in fine rupe funiile si se inalta intr'o sfera, undenimic nu-i mai aminteste substratul material, din carea pornit.

    Raportul dar intre limb i cugetare sau, expri-mat prin elementele lor, intre cuvnt i notiune sepoate formula in urmtoarea lege intelectual-lim-bistica : ceea ce mai ales sustine sonurile unui cuvntin unirea lor integrala, este constiinta intelesului lorprimitiv. Indata ce inteligenta poporului a modificatacest inteles primitiv, generalizandu-1 si desfcndu-1de originea material, viata conservativ a sonurilors'a stins. De aci incolo ele se prefac, se inmoaie, secorup, se pierd, si din intregul lor primitiv reman nu-mai cateva sonuri reci, drept semne pentru not'iune

  • - 30 -

    arbitrarg, ce format-o poporul. Tot astfel la moarteaunui organism inceteaza puterile ce i-au sustinut pang,atunci unitatea organica, i incep s lucreze puterile chi-mice, care in sensul organismului descompun i distrug,ear in sensul lor compun i creaza ndue formatiunicu o noug,

    Coruptiunea fonetice incepe dar intr'o limbg, maiales atunci, cand mintea poporului a fg,cut un progres as.ade insemnat in abstractiune incat a pierdut leggturamateriala pentru o mare parte din cuvinte. Coruptiu-nea odatg, inceputg, din aceastg, causg, legalA, nu semai poate oprl, ea se intinde de.opotrivg, peste toatecuvintele, peste unele din analogie, peste altele dinimprumutgri de la limbe strine, peste multe numaidin causg, eufonica sau fisiologicg. Dar de regula ince-perea ei este un semn de progres al notiunilor popo-rului, in care se intim

    Cei ce sustin cu or ce pret literele vechi, din carea disprut intelesul, fac ca Egiptenii, cari imbalsamaumumiele frg, viatk .1 uitg, c descompanerea qi re-formarea lucrurilor este un proces de o egala impor-tantg, cu forma lor organia de la inceput.

    11. Cercetand notiunile mai de aproape, trebue sdeosebim continutul i sfera bor.

    Conti nutul unei notiuni este totalitatea no-tiunilor partiale, din care se compune intelesul ei.Aceste notiuni partiale se numesc n o t e. D. e. qua-dratul este un quadrilater cu unghiurile drepte i laturileegale. Din compunerea notelor quadrilater, unghiuri-drepte, laturi egale result intelesul cuv6ntului qua-drat, i prin urmare totalitatea acelor note alcAtuetecontinutul acestei notiuni totalitatea i nu insumarea,

  • 31

    Eindc 5. in actul intelegerii nu se aduna notele una cualta ca individualita,ti, ci se ptrund mntual i seunifica.

    Comparand doue sau mai multe notiuni in pri-vinta continutului lor, putem deosebi notiunile in con-cordante i opuse. Con c or d an te sunt notiunile, carese pot imPreuna intr'o singura cugetare comun ipot ast-fel alcatul continutul unei alte notiuni, d. e-notiunile rece i. luciu sunt concordante, fiind impreu-nate in notiunea gheata ap, incat se pot cugeta incomun.

    Opu se sunt notiunile, care in privinta unei cu-getari comune se exclud unele pe altele, d. e. rece sicald. Opositia se suffmparte in contradictiune i con-trarietate. Co n tr a di c t orii sunt done notiuni atunci,cand cu punerea uneia din ele se inlatur a. ceailalt qicu inlaturarea uneia din ele se pune ceailalta ; d. e.ceva, nimic ; A, Non-A. Con tr arii sunt notiunileatunci, cand din punerea uneia din ele result inlatu-rarea celorlalte, ear din inlaturarea uneia din ele nuresult cu determinare punerea uneia din celelalte, d. e.alb, negru (roqu, galben, verde).

    Nota. Mai vi3dit decat la notiuni este insemnAtatea deo-sebirii intre opositia contradictorie i cea contrara la raportu-rile judecAtilor afirmative i negative intre olaltA. Vezi indeosebi 25.

    12. Pentru operatiile gindirii, d. e. la clasificari,este adese important, ca irul notiunilor contrare safie complet. Aceasta se constata, red ucndu-se opo-sitia contrail la forma contradictiunii in urmatorulmod : Daca a, b, c, ci, e este irul de notiuni contrare,

  • 32

    care se pretind a fi complete, se incearca succesivintre fiecare *din acele notiuni i toate celelalteopositie contradictorie si se examineaza de poateexista. Atunci cu punerea lui a, trebue sa fie inlatu-rate celelalte (b, c, d, e) i cu inlaturarea celorlalte(b, c, d, e) trebue sa fie pus numai a. D. e. dace toatestiintele primare (dupa hierarchia positivista a lui Aug.Comte) sunt matematica, astronomia, fisica, chimia,biologia, sociologia, atunci o stiinta fiind d. e. fisica,trebue sa fie prin note esentiale deosebita (opusa) dechimie, matematica, astronomie, biologie si sociologie,

    o stiinta, nefiind chimie, matematica, astronomie,biologie i sociologie trebue sa fie numai decat fisica.John Stuart Mill in aceasta, hierarhie gseste sirulnotiunilor necomplet i intercaleaza Psichologia ca ostiinta primara deosebita.

    Lisa, acest exemplu luat dinteo controvers astiintei moderne nu poate sa fie bine inteles decat decei ce sunt familiarizati cu ordinea stiintelor dupefilosofia positiva. "1 Mai elementar este urmatorulexemplu :

    Intr'un manual roman de geometrie se face ur-matoarea explicare asupra diferitelor quadrilatere:

    Sunt mai multe feluri de patrulatere :1. Patratul este un patrulater, care are laturile

    egale i unghiurile drepte ;2. Dreptunghiu). ') este figura cu patru laturi,

    care are unghiurile drepte;3. Paralelogramul 2) are laturile opuse paralele.

    1) Mai bine: oblongul.2) Mai bine: romboidul.

  • 33

    4. Rombul are toate laturile egale,5. Trapezul are dou laturi opuse paralele."Sa examinam dupa metoda reducerii la forma

    opositiei contradictorie, dad, cele 5 feluri de patru-latere" din manualul citat mai sus sunt toate felurilede quadrilatere, adeca cuprind sirul complet de no-tiuni contrare. Atunci daca un quadrilater nu este niciquadrat, nici dreptunghiu" (sau mai bine oblong), niciparalelogram" (sau mai bine romboid), nici romb, artrebul sa nu poata fi alta decat trapez. In fapt insamai poate fi alta, adeca o figura planimetric% inchisain patru laturi rcird nici un paralelism; un asemeneaquadrilater se numeste trapezoid, i numai prin acestal saselea fel se completeaza dar sirul diferitelor qua-drilatere 1).

    13. Impartirea notiunilor in concordante i opuseeste impartirea fundamentala pentru Logica, corespun-znd fenomenului general al divergentei in sensibilitatea

    1) Exemplele din Geometrie sunt foarte bune pentru in-telegerea multor regule din Logica si le intrebuintam adese-ori si in cartea de fat. Pentru aceasta musk este neaparat detrebuinta, ca terminologia geometria, O. fie pe deplin darkCea intrebuintata in unele carti de scoala la noi nu indepli-neste pretutindeni aceasta conditie neaparata, si in interesulprecisiunii logice suntem datori a propune urmatoarea rec-tificare :

    Terminiul dreptunghiu" trebue parasit si inlocuit cu(asemenea obicinuitul) oblong. Cad aceasta, figura planimetricaeste a se deosebi mai antai de quadrat; nota distinctiva (inprivinta areia exist& contrarietate intre amndoue figurele)este inegalitatea laturilor, doue fiind mai lungi deal celelalte,pe and la quadrat sunt toate laturile egale. Din contra nota

    42782 8

  • 34

    fiintelor organice. AceastA impartire strabate gi princelelalte forme elementare i metodologice qi este pre-tutindeni o deosebire radicall

    Alturi de termini! technici concordant i opusse intrebuinteaza adese ori la notiuni cuvintele maiapropiate de limbagiul obicinuit, positiv (sau afirmativ)

    negativ. Positive sunt notiunile, care afirma ceva,negative sunt acele, care inlatur o afirmare. Dar pecand intrebuintarea acestor cuvinte se poate admitefar inconvenient la judecati, precum vom vedea incapitolul urmator, ea d in privinta notiunilor loc laconfusii. Pe de o parte cugetare obicinuita marginestefara temei intelesul cuvntului positiv la unele gindiripreferabile, d. e. cald (in deosebire de rece), frumos(in deosebire de urit), bine (in deosebire de ru) ; pe .de alta cl cuvntului negativ intelesul unei simpleinlaturri a notiunii positive corespunztoare, ca qi

    dreptunghiu, releyat& prin nume, este comun quadratului cuoblongul i prin urmare nu poate servl la deosebirea acestuiade acela.

    Terminul paralelogram", pentru insemnarea unui singurfel din cele 6 feluri de quadrilatere, trebue prsit i inlocuitcu romboid. C&ci nota laturilor opuse paralele, departe de afi nota distinctiv& a romboidului, este din contra nota lui co.mun& en quadratul, oblongul i rombul ; pe cand nota lui dis-tinctiy& de quadrat i romb este inegalitatea laturilor i notadistinctiv& de quadrat 1 oblong sunt unghiurile oblice. Ter-minul paralelogram nu poate fi intrebuintat decat ca o notiunemai abstiact& pentru a insemna genul comun al celor 4 qua-drilatere cu laturi paralele, adec atat al romboidului, ct ial quadratului, oblongului i rombului.

    Vom revenl la aceast& precisiune necesar& a termino-logiei de mai sus in metodologie (vezi 49).

  • 35

    cand d. e. rece nu ar fi cleat negatiunea lui cald, etc.Insa este logiceste vederat, ca positiv i negativ suntnumai notiuni corelative, i precum o notiune singuranu poate fi concordant, ci este concordanta in pri-vinta altei notiuni, tot asa o notiune nu poate aveaprivilegiul de a fi positiva in sine, in deosebire de al-tole care nu ar fi positive, si d. e. notiunile rece",1) urn" sunt in sine tot asa de positive ca i notiunilecald", frumos", i prin urmare insusirea lor de a finegative resulta numai din punctul de vedere al unornotiuni contrare corespunztoare. Aceasta este adev-rat chiar pentru intelesul unor cuvinte formate cuajutorul particulelor negative ale limbei. D. e. nepla-cere, nefericire nu insemneaza numai o lipsa de placere,o lipsa de fericire, ci insemneaza ceva foarte positivo durere, o suferintA, etc.

    Pentru a inlatura confusia, s'a impartit negatiu-nea in simpla sau pura si mixta. Negatiunea e s imp l A,cand nu cuprinde cleat inlaturarea unei notiuni posi-tive ; negatiunea e mix t a, cand pe linga inlaturareaunei notiuni cuprinde punerea alteia. D. e. alb ar fi onotiune positiva, De-alb o notiune .simplu negativa,negru o notiune negativ mixta. Insa notiunile pur ne-gative (gait poate numai de notiunea nimic", &ditca o simpla negare a abstractului ceva") sunt con-structii artificiale i neobicinuite (ca d. e. ne-alb); celemai multe notiuni numite negative sunt negativ-mixte,adeca au un continut foarte positiv, care numai co-relativ inlatura o anume alta notiune. Insa i cuaceasta sub-irnpartire confusia nu este pe deplin inde-partata, fiind-ca in intelesul limbagiului obicinuit toc-mai elementul positiv din notiunile negativ-mixte r-mane intunecat.

  • 36

    Nota. Despre alte impartiri ale notiunilor relative la unelesfere mai restrinse, precum sunt d. e. abstract i concret, uni-versal si particular, se vorbete la locul lor in paragrafii ur-matori, intru cat sunt necesare pentru insa. formularea tiinteiLogicei.

    14. S fer a (sau extensiunea) unei notiuni estesuma notiunilor, care cuprind pe acea notiune ca onota in continutul bor. D. e. notinnile quadrat, oblong(sau dreptunghiu), romb, romboid, alcatuesc sfera no-tiunii paralelogram 1), cuprinznd-b fie-care ca o notain continutul lor, fiind adeca toate paralelograme (pecand continutul ,notiunii paralelogram se alcatuestedin notele : quadrilater cu laturile opuse paralele. Con-tinutul cuprinde dar notele din launtrul notiunii, sfera.cuprinde notiunile din afara de ea, in care ea insAs.se afla ca nota).

    Cornparand done notiuni in privinta sferei lor,putem deosebl urmatoarele raporturi :

    1. Sferele a doue notiuni sunt iden tic e, candtoate notiunile din sfera uneia din ele se afla "0 insfera celeilalte, d. e. notiunile ruminantia (rumegatoare)si bisulca (cu copita despicata in doue), desl deosebite incontinut, au totu sfere identice, fiindca toate animalelePara exceptie, care sunt ruminantia, sunt i bisulca a).Asemenea notiunile corp fisic i greu au sfere identice.Notiunile cu sfere identice se numesc i aequipollente.

    2. Sferele a doue notiuni sunt or d in ate, candintreaga sfera a uneia face o parte din sfera celeilalte.D. e. sfera notiunii animal cuprinde sfera notiunii leu

    1) Vezi nota de la 12 pentru stabilirea terminologieiprecise.

    2) Vezi olThervarile din apendice la 58.

  • - 37 -(i alte sfere: pasre, peste etc.); cu alte cuvinte: totce este leu, este si animal , dar nu tot ce este animal,este si leu.

    Raporturile sferelor se pot lamurl bine prin fi-guri geometrice, de regula prin cercuri. Sferele ordinates'ar figura astfel:

    Notiunea, a carei sfera cuprinde in sine sferelealtor notiuni, se numeste sup ra ordinata acestora ;notiunea, a cgrei sferg, se cuprinde in sferg, alteia, senumeste subordinata acesteia. In exemplul nostrunotiunea animal este supraordinatg, notiunilor leu, pa-sre, peste, si aceste sunt subordinate notiunii animal.Notiunile subordonate pe aceias linie se numesc catreolaltg, coord in at e, d. e. mamifer si ovipar sunt co-ordinate intre olalt g. si subordinate notiunii animal.

    3. Sferele a doue notiuni sunt incrucis ate,cand fie-care cuprinde o parte a celeialte. Incrucisa-rea sferelor de notiuni se poate inftisa prin urma-toarea figurg.:

  • 38

    D. e. intre deosebitele figuri geometrice, care fac partedin sfera notiunii rectangular, sunt i quadratele ; insaquadratele sunt totdeodata subordinate 0 notiunii deparalelism (al laturilor opuse) ; ast-fel sfera notiuniirectangular se incrucileaza aici cu sfera noVunii paralel.

    Incruciserile exist intre sferele nu numai a done,ci 0 a mai multor notiuni, cand se afla in continutulunei notiuni mai multe note, care prin chiar aceastasubordineaza notiunea totala la tot atatea notiuni deo-sebite.

    4. Sferele a doue notiuni sunt ex clu siv e, nandnu au nici o parte comuna. D. e. anorganic, inteligent.

    15. Din explicarile cuprinse in paragrafii din urmase vede, ca sfera i continutul notiunilor stau in pro-portie inversa. Cu cat sfera unei notiuni este maimare, cu atat continutul este mai mic 0 vice-versa.Pentru a intelege aceasta pe deplin, trebue s ne fe-rim mai antai de confundarea intelesului cuvintelorcontinut i sfera, care s'ar nate, cand am vol sa nile explicam pe amdndou dupa analogia figurilor dinspatiu, d. e. dupa un cerc. La cerc continutul crete

  • 39

    descreste cu sfera lui; la notiuni este din contra,fiindca aici continutul nu arata locul gol, in care shse poath cuprincle alte notiuni, ci totalitatea indepli-nita a notelor notiunii date. D. e. notiunea quadratare un continut mai mare decat notiunea paralelogram,caci in intelesul cuvntului quadrat sunt cuprinse maimulte note cleat in acela al paralelogramului. Qua-dratul este un quadrilater cu laturile opuse paralele,cu toate laturile egale i cu unghiurile drepte, pe andparalelogramul este numai un quadrilater cu laturileopuse paralele. Dar tocmai din aceasta causa sferaquadratului este mult mai mica decat aceea a para-lelogramului ; sunt mai putine figuri geometrice, caresa fie quadrate, si mai multe, care sa fie paralelogra-me ; caci mai antai toate quadratele sunt i paralelo-grame, i afara de ele mai sunt obloangele, romburile

    romboidele.Acum dach micsoram continutul notiunii parale-

    logram, scotindu-i nota laturilor opuse paralele, ne re-mane numai notiunea quadrilater, i indata sfera eidevine mult mai intinsA, cuprinznd i figurile numitetrapez si trapezoid, adeca toate figurile, fie si neregu-late, cu patru laturi inchise.

    Operatia gindirii de a se inalta de la notiuni cucontinuturi mai mari i sfere mai mici la notiuni cucontinuturi tot mai mici i sfere tot mai mari, senumeste abstractiune, operatia inversh deter m i-n a re, si cu cat o notiune are mai multe note in sinesi mai putine notiuni sub sine, cu atat este mai de-terminata, cu cat din contra are mai putine note insine i mai multe notiuni sub sine, cu atat este maiabstractet. Notiunea figura este mai abstracta decat fi-

  • - 40

    gura geometria, care este mai abstract4 cleat quadri-laterul, care e mai abstract cleat paralelogramul etc.

    De aici resulta, a o notiune, ca si propositiesau o fras, cu at este mai abstract sau mai gene-ral, cu atAt este mai goal4 de inteles si se poate aplica la o multime de casuri individuate contrare, cu-prinzndu-le pe toate in sfera ei.

    Pentru. intrebuintarea practic. trebue prin ur-mare ca notiunea abstract s fie totdeauna insotitade con5tiinta treptelor succesive de determinare, pecare s'a urcat pentru a fi format 5i pe care trebue54 se coboare pentru a fi aplicat la casurile concrete.

  • AL LOGICEI ELEMENTARE

    CAPITUL II.

    Teoria judectilor.16. Ju de ca ta este exprimarea raportului intre

    dou notiuni.Ea se compune dar 1) din notiunea, in privinta

    careia se intreaba, in ce raport sta cu alta, --s ub i e ct,2) din notiunea, care se arata In raport cu subiectul,p re di c a t, 3) din forma, prin care se exprima raportulintre subiect s.i predicat,impreunare a.

    Esenta judecatii, in deosebire de or ce alta al-turare de notiuni, se arata prin impreunarea conftiuta.Cand punem numai doug notiuni IMO o lalta, fAra a neda sama despre raportul in care se aflk avem numaio asociare psichologia, in privirea cAreia nu se poatehotni adevrul sau eroarea si care ast-fel este indife-renM pentru convingere, argumentare si Login. D. e.lumina a incalzI, cerc quadrat. and ins& li se ex-prima raportul intre olalta, se face un act al gindi-rii, care cere credinta, i atunci se nattte o judecata,care se cerceteaza in privinta adevrului i erorii; d. e.

  • 42

    lumina incalzeste, lumina nu incalzeste, cercul estequadrat, cercul nu este quadrat.

    Aceasta schimbare dintr'o simp1 asociare psi-chologica intr'un act logic de judecata se arata prinexprimarea impreunarii. Dupa cum vedem din exem-plele precedente, cuvntul impreunare (= copula) nuinsemneaza aici alta cleat impreunare. intr'un act deconstiinta, care sa decida asupra potrivirii sau nepotri-virii predicatului cu subiectul; resultatul acestei impre-unari in acel act de &dire poate fi dar i aratareanepotrivirii, adica desbinarii predicatului de subject,-vedem asemenea, c iinpreunarea" se poate infatisaprinteo flexiune gramaticala a cuv&-itului predicativ(a incalzi incalzeste); adese ori ea se exprima si inor-ce cas se poate exprima prin cuvntul este (la ra-portul negativ : nu este), care aici nu arata existentasubiectului, ci numai raportul lui cu predicatul; d. e.cerc quadrat este imposibil.

    Or ce judecata este dar un respuns la intrebarea,daca, fiind push o notiune (subiectul), o alta notiune(predicatul) este sau nu este concordanta cu ea. i deaici se vede insemnatatea, ce o are fenomenul intre-barii pentru ratiunea omeneasca.

    lleracrig kre 1yog xaraTartx krosperridgrtvog xar rivog. Tee tav ov dvtcara xc 7& efparce Potxt yeti avEv avvOleiEw xcel diatpiaecoogvolhuart,dov i vt9eunrog 2.8vxdv, &ray tt neooTEOrtzt,ortra ye4 oVre cari4hq 7reo. Met CIE 6'64E4161hvt r 111E03dg WE xat rt canOlg. (Judecata este o pro-positie, care afirma sau neaga ceva despre ceva.Numele (de subiecte) i cuvintele (predicative) pentrusine singure seamana unei gindiri fr exprimareaimpreunarii sau despartirii; d. e. om sau alb, daca nu

  • 43

    se mai adaoga nimic ; caci aici nu este and, nici ade-vr, nici eroare. Dar indata ce se exprima raportul,este adevr i eroare. Aristotels, Analyt. pr. I, 1.De interpr. 1).

    17. Fiind-ca singura deosebire fireasca a notiuni-lor intre olalta este concordanta i opositiunea, expri-marea raportului lor in actul judecarii nu poate decat sa reproduca aceasta deosebire prin urmare orce judecata este sau afirmativa sau negativa. Aceastaeste impartirea fundamentala A fi r m a ti y a este ju-decata, in care predicatul se arata concordant cu su-biectul, n ega ti y a judecata, in care predicatul searata opus subiectului ; de. e. quadratul este un para-lelogram, cercul nu este quadrat. Insusirea judecatilorde a fi afirmative sau negative se numeste calit a-t e a I or, in adevr singura calitate, care remane inultima abstractiune a notiunilor in raportul lor gene-ral dupa stergerea tutulor celor lalte particularitatimai apropiate de sensibilitate.

    0 impartire secundara a judecatilor se face dupa,raportul in care sta predicatul cu sfera subiectului.In aceasta privinta judecatile sunt sau univer s al e,in care predicatul se afirma sau se neaga pentru toatasfera subiectului, sau p ar ticular e, in care predi-catul se afirma sau se neaga numai pentru o parte asferei subiectului; d. e. toate quadratele sunt parale-l*ame, cateva paralelograme sunt cu unghiuri ascu-tite. Insusirea judecatilor de a fi universale sau parti-culare se numeste c an ti t a t e a lor.

    Combinand aceste impartiri, avem urmatoarele pa-tru feluri de judecati : universal afirmative, universalnegative, particular afirmative si particular negative.

  • 44

    Pentru ufirinta intrebuint6.rii in cercetArile lo-gice, udecAtile se pot exprima, prin irnitarea formule-lor algebrice, asa incat subiectul sA se insemneze prins, predicatul prin p, copularea lor intfo judecata prin

  • 45

    S o P pentru cea parficular negativa : cativa S nu sunt PMai importanta, este alta observare. Impartirea judeca-

    tilor in universale si particulare nu este esentiala, ci intimpla-toare si atirna mai mult de la avutia limbei, in care se exprima,judecata sub forma de propositie. Una si aceeas judecata, sepoate exprima in forma particulara si, prin o numire mai pre-cis a subiectului, in forma universal; d. e. cateva quadrilaterestint cu laturile opuse paralele= toate paralelogramele sunt culaturile opuse paralele. Toemai faptul particularitatii, adeca, atri-buirea predicatului numai la o parte a sferei notiunii subiec-tului, va produce adese in limba un cnvnt deosebit pentruaceasta specie din genul snbiectului. D. e. irr procedura civilaa Romaniei se deosebesc hotaririle judecatoresti dupa instanta,care le pronunta, si aici avem judecatile particulare : catevahotariri sunt pronuntate de judecatorii de pace. cateva hota-riri sunt pronuntate de Tribunalele de prima instanta, catevahotariri sunt pronuntate de Curtile de apel si de Casatiune.Ina, aceste judecati particulare s'au schimbat in universaleprin introducerea nouei terminologii : toate cartile de judecatasunt pronuntate de judecatorii de pace, toate sentintele deTribunale, toate clecisiunile de Curti.

    De observat mai este, ca in unele Logice se vorbeste side judecati singulare pe ling& cele universale si particulare.Judecata singularii e aceea, al carei subiect e un nume indivi-dual, d. e. Miron Costin e chronicar roman. Noi nu credem,ca trebueste primita aceasta specie de judecati; caci Logica ocu-pandu-se de notiuni, nu priveste la realitatea sensibila, si esteindiferent, daca sunt mai multe sau mai putine representariindividuale, Worn le corespunde o notiune. In Gramatica, cee drept, se deosebesc numele comune de numele proprii, si senumesc comune cele ce se cuvin la mai multo persoane saulucruri, ear proprii cele ce, dupa intentia vorbitorului, se atri-buesc numai unei persoane sau unui lucru ; cad de si d. e.numele Miron se poarta de mai multe persoane, taus el nuse intrebuinteaza spre a arata, a toate aceste persoane au vreo insusire comuna, pentru care s'ar fi numit Miron, ci se in-trebuiuteaza spre deosebirea indivirluala a fie-carui Miron, sitoti ceilalti s'ar putea numi cu alt nume propriu; pe cand dincontra numele comun om vrea sh insemneze oare-care insusiri,si cand il aplicam la mai multe fiinte, voim sa, zicem, ca toate

  • 46

    au aceste insusiri in comun. Insft si in Gramatid aceast deo-sebire intre nume proprii i nume comune se tine numai departea ei analitica ; in sintax nu are nici o insemntate,pentru subiect ca subiect este indiferent, dad se alctueste din-tr'un nume comun sau propriu sau dintr'o propositie intreagb..

    Aristoteles, pe lingft definitiunea citat la 16, mai nu-meste judecata o enuntare despre ceea ce este sau nu este im-preung : Pazt c'uroynaati'9cov,5 anizavrixi) neel To; 7`.urcineiv ri27 ph t`nrexeiv. (De interpret, cap. 5). Judedtile le imparte totacolo in afirmative (,etrrTaa19)i negative (urraute), i apoi inuniversale, particulare i nehotrite, zecharig fl xa8.62ov jj iv

    77. alelCITOS (Analyt. pr. I, 1). Nehotrite sunt acele, din acror exprimare limbistid nu se vede, dad. Bunt universalesau particulare. Judecatile singulare Aristoteles le cuprinde cudrept cuvnt in cele particulare.

    It Afara de impartirea fundamentala a judeca-tilor in afirmative si negative, si de cea secundara inuniversale i particulare, se mai intrebuinteaza in cal--tile de Logica un sir de alte impartiri, care insa nuating esenta logica a judecatilor, ci sau numai formaexprimarii lor limbistice sau ainsus cuprinsul deosebital gthdiii, i in amndou casurile nu se tin de Lo-gica. Ele au fost introduse in aceasta stiintai parte deautori, care, dupa obiceiul veacului de mijloc., credeauca fac un lucru folositor pentru intelegerea omeneascaprin inmultirea formelor goale, ce i le analizau, partede autori, carora le era important pentru cercetariletor din alta parte a filosofiei, din metafisica, a stabilicateva deosebiri logice pentru a le putea apoi inter-preta ca fundamente a chiar ratiunii omemsti in pri-vinta argumentarii.

    De aceea este de trebuinta sa cunoastem cele maiinsemnate din acele impartiri i sa le reducem la ade-v6rata lor valoare logica.

  • - 47

    19. Judecatile s'au mai impartit aa dar in s i m-p 1 e i. compuse sau comp lexe. Simple se numeauacel judeati, in care un singur predicat se afirmasau se neaga despre un singur subiect, ear compuseacele, in care se aft mai multe predicate sau maimulte subiecte sau mai multe predicate i subiecte.D. e. Corvin a fost Roman ; Petru i. Jacob au pre-dicat la Ierusalim i in Galilea. Insa o judecata corn-plexa este numai in limba exprimata intr'o singurapropositie compusa ; ifi fapt, adea in chiar actul gin-dirii (i numai acesta privete Logica) or ce judecatacomplexa este impreunarea limbistica a, mai multorjudeati simple. Petru si Iacob au predicat la Ieru-salim i in Galilea" este forma prescurtata a patrujudeati : Petru a predicat la Ierusalim, Petru a pre-dicat in Galilea, Jacob a predicat la Ierusalira, Jacoba predicat in Galilea.

    Astfel impartirea este in or ce cas gresita. Caciimpartirile se fac pentru a deoseb diferitele specii dinsfera unei notiuni, care au dar note caracteristice opuseunele altora ; cand se subimpaRt paralelogramele rect.angulare in quadrate i obloange, causa este, a intreaceste doue notiuni se afla opositiune in o not caracte-ristia a lor : quadratele au numai laturi egale, obloan-gele au i. laturi inegale. Dar ce deosebire caracteristiaar fi intre judecatile simple i judecatkle compuse?Judeatile simple ar fi numai o judecata, judeatilecompuse ar fi mai multe judecati ! Insa intre un lucrui intre mai multe lucruri de acela fel nu este nicio deosebire logica de stabilit, i d. e. nu s'ar putea nicio data admite o divisiune ca aceasta : notiunea calse imparte in un cal, intr'o pareche de cai i intr'oerghelie de cai.

  • 48

    Nota. In alte stiinte poate se, fie justificath imprtirea insimplu i compus ; ea va..fi justificate, de cAte-ori intr'o privinte.oare care, ce este esentiale pentru trebuintele acelei stiinte,se va stabilI o opositie distinctive, intre simplitate i multipli-tate. D. e. Chimia trebue se deosebeasce, 4torpuri simple (ele-mente) si corpuri compuse, pe MLA vreme metodele ei explo-rative sunt altele pentru iintesA si altele pentru analise.

    Judecatile complexe au diferite numiri. Judecata afirma-dye, in care un subieet se arata impreunat cu mai multe predi-cate, se numestmonjBactiva (s

  • 49

    gorica sau hipotetica s'a numit relatiunea ei. Duparelatiune ar fi d. e. categoric& judecata: diamantul esteoctaedric, sau judecata negativa : sobolul nu este orb;hipotetice ar A judecatile : daca sau unde este fum,este i foc ; daca sau and este noapte, nu e tot-dea-una intuneric; dad, coranul vine de la Dumnezeu, a-tunci Mohamed este profetul lui Dumnezeu.

    Insa iinpartirea aceasta nu se poate sustinea ; cacior ce judecata hipotetica este, in privinta Logicei, ojudecata categorica, numai cu deosebirea (folositoare inGramatid, dar indiferenta in tiinta argumentrii), casubiectul ei este o judecata intreaga, si nu una sau maimulte 'notiuni simplu asociate. Judecata hipotetica nutrebue confundata cu o judecata compusa din mai multejudecati simple ; din contra judedtile simple, in a carorforma gramaticala sunt_imbracate cuvintele ce exprimajudecata hipotetica, nu alatuesc insas afirmarea sau ne-garea acestei din urm4 judecati. Cand zicem dac cora-nul vine de la Dumnezeu, atunci Mohamed este profetull'ui Dumnezeu"; prin aceasta nu voim sa sustinem, ca inaddvr coranul irine de la Dumnezeu, nici ca in adevrMohamed este ,profetul lui Dumnezeu. Toate aceste ju-clecati simple pot sa fie false, si totus judecata hipo-tetica exprimata prin ele sa fie de un adevr necon-testabildovada, ca aici nu se sustine adevrul vreuneia din judecatile simple, ci se sustine numai, ca unase poate deriva din ceailalt, si aceasta sustinere, logicvorbind, e o judecata simpla facuta in mod categoric.Ce este dar subiectul, .1 ce predicatul judecatii hipote-tice ? Nici coranul", nici Mohamed", caci despre ace-ste nu se`afirma i nu se neaga nimic. Subiectul esteintreaga judecata Mohamed este profetul lui Dumne-zeu", i ceea ce se afirma categoric despre subiect, a-

    42782 4

  • 60

    dica predicatul, este a acea judecata e o urmare le-gitima din judecata coranul vine de la Dumnezeu".

    Dependenta unei judecati de alta, in a carei afir-mare sau negare consista judecata aga numita hipo-tetica, cuprinde in sine dou moduri de sustinere : mo-dus ponens si modus tollens. Modus ponens arata ca,fiind judecata d'intg (antecedens) adevrata, este ade-vrata gi. judecata dependenta de ea (consequens); d. e.daca este adevrat, ca coranul vine de la Dumnezeu,atunci este adevrat, ca Mohamed este profetul luiDumnezeu. Modus tollens arata, a, fiind falsa judecatadependent (consequens), este fals gi judecata d'intai(antecedens); d. e. daca Mohamed nu este profetul luiDumnezeu, atunci coranul nu vine de la Dumnezeu.

    Nota. Cu drept cuvent dar Aristoteles nici nu se ocupade alte judeati, deal de cele categorice, Mr& a le da insA a-cost nume ; la el cuventul categoric insemneaza afirmativ. Insprimii peripatetici, scolari ai lui, precum 1 stoicii, intro-duc judecatile hipotetice si cele disjunctive in cercetkile lor.Dintre cei noi insist& mai ales Kant asupra imprtirii judeca-tilor in categorice, hipotetice i disjunctive.

    21. Mai insemnata prin urmrile, ce le a atrutin desvoltarea Filosofiei moderne, este impartirea ju-decatilor in a n aliti c e 0 sintetic e. Judecata ana-Rica este aceea, in care notiunea predicativa este de mainainte inteleasa in continutul notiunii subiectului si princare se constata numai aceasta intelegere ; d. e. qua-dratul este un paralelogram. Judecata sintetica esteaceea, in care notlunea predicativa nu se afla inteleasain continutul subiectului, ci i se adauga in chiar actuljudecarii ; d. e. linia dreapta este drumul cel mai scurtintre dou puncte. Aici -notiunea predicatului nu seafl in notiunea subiectului : alta este linie dreapta,

  • 51

    alta este drum scurt. Judecata analitica arata dar ex-plicite, ceea ce este implicite continut in subiect. Jude-cata sintetica inmultmte cunotinta noasta prin ara-tarea unei nouti ,insuiri sau a unui nou raport alsubiectului.

    NOR. Din punct de vedere al individului cugetator se poatezice, c deosebirea intro judecata analitic& gi cea sintetica esteadese ori variabil& i atirn& de la cunoasterea mai mult saumai putin complet& a notiunii subiectului r. chiar momentuljudecarii. Cineva stie d. e. despre planta tutunului, ca ea cregteliana la o maxime de 4 urme, c& are frunze mari, care se in-trebuinteaz& la fumat etc. Cnd descrie dar tutunul cu acesteinsugiri cunoscute ale lui, face judecati analitice. Cnd insapentru prima oar afl, ca tutunul cuprinde in sine o otravadin cele mai tari (nicotinul), atunci face ,o judecat& sintetica :noua notiune predicativa, nu se afla in continutul de pan' a-tunci al notiunii subiectului. De acum inainte ins& ea se afl&in acest continut, i pentru viitor aceeag judecata, Ii va fi a -nalitica. In acest inteles se vorbeste, precum vorn arata in Me-todologie, de metoda analitica si de cea sintetica. De aici ins&vedem, cum toati impartirea trece peste limitele Logicei si de-vine psichologia.

    Una din cele mai grele probleme metafisice st& in leg&tura en obiectul paragrafului de fat. Pe ce se razim& sintesa?Ce ne sileste s stabilim concordanta cu o notiune predicativa,care este afar& de continutul subiectului ? De regul& experi-enta, care ne arat& in mod intuitiv substratul acelor notiuni.adec& representarile j sensatiunile, asociate in raport de co-existent& sau de consecuenta. Stim d. e. din experienta., c& ra-zele soarelui lumineaz& i, impreun& cu lumina, si incllzesc.Stim asemenea, c& dupa fulger urmeaz& tunetul. Dar aceastaimpreunare a deosebitelor sensatiuni este ea esentiala ? Jude-cata sintetica, ce o facem in urma lor, arat& un raport esen-tial i necesar intre subiect gi predicat? Trebue s& incalzeasca,lumina ? Sau este acest efect al ei numai resultatul unei ex-periente marginite, care s'ar putea schimba vre-o data in sonscontrar ? Si daca, zicem, c fulgerul cauzeaza tunetul, fiindc&acesta ai urmeaza regulat, de ce nu zicem cit zioa causeaz&

  • 52

    noaptea, de i ele fi urmeaza cu maie mare regularitate ? A-ceste intrebki sunt obiectul cercetkilor sceptice a le lui-DavidHume.Ele produc i metafisica lui Kant. Toati, sintesa ex-perientei, aa "numitele cunostinte a posteriori, intlitiaz numaicasuri isolate, Cum este cu gutinta a intemeia astfel un ade-vr necesar 1 universal, adec o tiinta valabil. In toate ca-surile, precum este Matematica ? i dad natura material inintregimea ei cunoscutil. nu poate r6spunde la toate intreba-rile legitime a le noastre, aa inct analisa 5icistentei sensibilesa ne fie de ajuns pentru tixplicarea problemelor deteptatein inteligenta omeneasd, d. e. despre inceputul si causa, des-pre sfiritul si menirea ei, atunci cum putem spera o aflare deadevir pnte'ceea, ce ne d constatarea sensurilor, aded osintes5. Mtre subiectul natura sensi,bil" i un predicat, caresa nu fie cuprins in ea ? Cu alte cuvinte; exist judecti sin-tetice a priori? Aceasta e intrebarea pus in fruntea Criticeiroyunii pure.

    22. Revenind . la cercetarile propriu logice asuprajudecatilor, trebue sa examinam reIatiunea, in care seafla notiunile subiectului i predicatului in privinta sfe-rei lor. In judecata negativa, fie universala he partict-lull, se arata, c notiunea ubiectului, intru cat seprivqte numai in judecata, este in raport de exclusi-vitate cu sfera predicatului. (Vezi 14). Prin judecataafirmativa se exprima un raport de unire a sferelorsubiectului i predicatului, dar se iasa nehotarit, dacaaceast unite este partiala sau totala, adeca daca sfe-rele, privite in sine, sunt identice sau ordinate sauincrucipte. Nehotarirea provine din lipsa de precisiune asferei predicatului. In actul judecarii notiunea principalaeste subiectul ; sfera notiunii lui se exprima cu oare-careexactitate, i astfel judecata este saa universala saaparticulara: Ear cat pentru predicat, chiemarea lui in ju-decata este de a se afirma' sau nega cat pentru subiect,remaindu i sfera in afara de acest raport cu subiectul

  • - 53 -nehotarita. De aici se explica, cum in or ce ju-decata afirmativa subiectul apare subordinat predica-tului, adeca impreunat numai cu o parte a sferei aces-tuia, lara privire, daca sfera predicatului se intinde imai departe decat in acea comunitate cu sfera sub-iectului. D. e. toate, quadratele sunt paralelograme, in-semneaza, ca intreaga sfera a notiunii quadrat faceparte din sfera notiunii parallogram, i remane neho-tarn, dar este cu putinta, .ca notiunea paralelogramsa se mai intinda peste alte notiuni. In fapt, adecaprivind notiunea paralelogram in totalitatea eiaeparte de cat judecata citata, sfera ei se intindepzste alte quadrilatere, adeca, pe linga quadrate, pesteobloauge, .romb'uri i romboide.

    In exemplul : toate corpurile fisice surit grele,jndecata arata corpurile fisice subordinate sferei .notf-unii greu. In fapt, sferele acestor no tiuni sunt identice,caci vice Tersa nu exista alt undeva greutate, cleatin corpuri fisice. Dar judecata citata ea exemplu nu oarata, i nici nu are scopul de a o arata.

    Astfel judecata universal afirmativa exprima in pri-vihta sferelor numai atat, ca intreaga' sfera a notiuniisubiectului este comuna cu o parte a sferei predica-tului ; judecata particular afirmativa arata, ca aceaparte a sferei subiectului, de care vorbete, este co-muna cu partea corespunztoare a sferei predicatului.

    in judecata particular afirmativa : cateva qua-drilatere stint paralelograme, acea parte a sferei noti-(lull quadrilater, de care se ocup judecata, apare subor-dinata notiunii paralelogram. Privind insa notiunile intotalitatea lor, vedem indata, ca notiunea quadrijatereste cea genera1a i notiunea. parale:ogram cea spe-ciala i ca prin urmare din contra paralelogramele

  • 54

    sunt subordinate quadrilaterelor. Confusia aparenta seexplica toata confusia judecatilor particulare ingenere, i de aici vedem odata mai mult, cat de im-proprie este aceasta impartire a judecatilor ( ji nota).Cand in pitata judecata particulara se vorbeqte de ca-teva quadrilatere, case sunt paralelograme, s'au luat inacea parte a sferei quadrilater numai quadratele, obloan-gele, romburile i romboidele, care in adev6r sunt sub-ordinate notiunii paralelogram, adeca, sarindu-se peste,treptele subordinarii, s'au luat notiuni subordinate pa-ralelogramelor i s'au exprimat prin raportul lor cunotiunea supra-ordinata quadrilater : cateva quadrila-tere sunt paralelograme.

    23. Din explicarile date in paragraful precedentse intelege, ca judecata universal afirmativa privitadin punct de Vedere al predicatului, intru cat este a-rtat in acel act al gindirii, se schimba inteo judecataparticular afirmativa. Toata apa este lichida" insem-neaza numai, ca intreaga sfera a notiunii apa faceparte din sfera notiunii lichid, si se poate' schimba inpropositia un fel de lichid este apa", caci sunt i altefeluri de lichide, care nu sunt apa. Cu o -exprimaregenerala : judecata universal afirmativa s

  • 55

    Judecata universal negativa s

  • 66

    IKp in p

  • 67

    deduce dintr'o jndecat mai mult cleat este cuprinw in ea. D.e. conversio simplex din judecata cAteva instrumente musicalesunt clavire" este cAteva clavire sunt instrumente musicale",pare cA ar fi alte clavire, care BA nu fie instrilmente musicale;in fapt msA toate clavirele Bunt instrumente musicale, numaica aceasta nu resulta prin conversiune din judecata primitivAaratata, mai sus.

    24. Examinand fie care din formele de judebAti,E, I, 0 fata en celelalte trei i presupuind, a au

    aceea materie, adecA aceleasi, noVuni in subject 0predicat, constatArn intre ele urmtoarele relatiuni :

    1) JuclecAtile universale fatA cu particularele co-respondente :

    Judecata universal afirmativA cuprinde in sinejudecata particular afirmativA ; fiMd dar pusA cead'intAi, este pusA i cea de a doua: Asenlenea re-sultA din punerea judecAtii universal negative pune-rea judecAtii particular negative. Din contra cu pu-nerea judecAtii particulare nu este pusA i judecatauniversalA corespondentA. InsA din inlturarea (negareaadevrului) judecKri particulare, resultA inlAturarea ju-deatii universale corespondente, pe cand din inlAturareajudecAtilor universal nu . resultA nimica sigur in pri-vinta judeckilor particulare corespondente. DacA esteadevrat, cA s

  • 58

    dad, esteadevrat, a 7.1,-

  • 59

    i 0, si el face exceptie la regula opositiunii intre ju-decati de calitate diferita, aa precum e formulata lainceputul acestui . Din punerea judecatii I nu resultanimic in privinta judecatii 0: ea poate sa fie negatasau poate sa fie pusa alaturea cu I. Din contra, .dinnegarea judecatii I resulta punerea judecatii O. Dacaeste advrat, atunci poate s existe alaturea

    adev6rul, ca i se poate asemenea sa nufie adevrat, ca 4

  • 60

    Schema cu aceasth terminologie ae afla antai la Bothius.In alti termini se afta insa ei la Apuleius (autor latin dinsecol, U dupa Mir., a mai scris intre altele de deo Socratisdemundo, romanul Metanioriltoses etc.) in de dogmate Platonis, lib.

    Aici judecatile contrare se numese incongruae, cele sub-contrare subpares, i condradictoriele alterutrae, ear aeezarea lorin schema este aceeag. La Ariatoteles expresia c'evri9raTincTs4ivzocettrOwi insemneaza a se 'afla in opositiune eontradictorie,ear ivavricos civzocetoaai a se afla in o.positiune contrara. D. e.Zvzoeeto,,ac ov xerrdradiv (Zyrog-rioel Aiyro ecvrryeartxd-o 24,v 271ItaNAot ovtaivovoav rgr erfrzof Z..zt o,, xa3.42uv, olov yriis av&ertnrogAtvseg-oz3 Yriis liv&eaurog oaels av0erayros levxs-Novi isav&coyroi; Aevxs, vrtvzicos 8 ziv ro; xaNlov, asarcipautv IteetTot"; scaNAov Zgyrpaulv, OTOV ::v8.eamog lcvn4-oaseic livhonzoslevxs, nag vfteconos 8ixatoscr8eie liv&ewYrog 81xatos. 8tO zatizaspiv oi olv Alta eda78.etg elvai, 'rag h vrixeupivas crizats8ixeral yroze Toi; azoii" ia c2nt9.;ts rwai, otov cr0 gas iiv-.9.ewyros 2.E.Wal5 %al gar TIG 'CLVOTOlTrOS 1.87,X4S.

    (Zic dar, c afirmatiunea, care insemneaza c ,un lucrutrebue luat in inteles universal, se opune contradictoriu nega-tiunil care insemneaza ert acelae lucrunu trebue luat in intelesuniversal, d. e. toti oamenii sunt albi, nu toti oamenii sunt albi(=--cativa oarneni nu sunt albi); nici un out nu este alb, cativaoameni sunt albi. Ear afirmarea universala este contrar opusanegarii universale, precum : tot ornul este alb, nici un orn nueste alb ; tot omul este drept, nici un orn nu este drept. Ast-fel asernenea juded.ti nu pot O. fie impreuna adevrate. Inscele deosebite de aceste (adeca particularele) se intimpla ea safie amndoub adevbrate in .acelae 'timp, d. e. cdtiva oameni nusunt albi i cativa oameni stint albi. De interpret. 7).

    De aceea opositiunea ,din urma, adeca subcontrarietatea,se numeete la Aristoteles (Anlyt, pr. If, 15) o finpotrivire nnu-mai in privinta dictiunii", ,fti-a rim 2sv iedivov.

    Printr'o cercetare, care trece peste limitele etiintel logiceexamineaza raportul judecatilor cu starea de certitudine a

    individului judecator, s'au aplicat la resultatele schemei demai sus numirile de psibil, imposibil i necesar. Posibilei estejudecata A, dub, este pusa judecata I sau inlaturata judecata E,ImposThilei este judecata A, daea sunt puse E sau 0 sau daca

  • 61

    este inlaturat& judedata I. Necesard este judecata A, daca esteinlturatft judecata O. *i analog si pentru celelalte trei formede judecati. Paralel cu aceast deosebire merge exprimareajudeatilor in forma limbistia, si se numeste judecat assertorieaceea, n care predicatul se afirm sau se neagi simplu despresubiect (8 este p, s nu este p); problematieti aceea, in care searat nehotArirea afirmrii sau negrii predicatului despre su-biect (s poate fi p sau s poate c nu este p) ; apodietieci aceeain care se arat necesitatea sau imposibilitatea afirmrii pre-dicatului despre'subiect (8 trebue s fie p, 8 nu poate s fiep). "Deosebirea judeatilor din punct de vedere al realitatii,

    sau necesitatii kr s'a Amit modalitate:

  • AL LOGICEI ELEMENTARE

    CAPITUL III.

    Teoria silogismelor.

    26. Am vzut din 7, ca argumentareobiectulpropriu al Logiceiarata cuprinderea unei judecati inaltele i derivarea ei din aceste. Inainte de a explicaformele, in care se imbraca o asemenea leglitura intrejudecati, am trebuit sa explicam elementele abstracte,din care se compune aceasta operatie intelectuala, Qiastfel cele dou .capitule precedente s'au ocupat de no-tillni, care sunt elementele judecatilor, si de juded.ti,care sunt elementele pentru legarea argumentarii. Tre-cern acum la sintesa acestor parti analisate, adeca laforma elementara a argumentarii ins4 ; aceasta formaeste silogismul.

    Derivarea unei judeati din dou altele se nu-mete silogism (syllogismus, ratiocinium). Judecataderivata se numEqte c o n clu siu n e, jude&tile, dincare se deriva, premis e. Silogismul in forma sa ele-mentara, cuprinde trei judecati: cele dou premise 0conclusiunea. Conclusiunea este dar o judecata, in care

  • 63

    raportul dintre notiunea subiectului si notiunea predica-tului nu s'a stabilit deadreptul, ci prin mijlocirea a douealte judecati. Ateasta mijlocire nu se poate face decatprintr'o a treia notiune, care sta in raporturi stiuteatat cu subiectul cat 0 cu predicatul conclusiunii sicare prin aceasta da stire si. despre raportul cel noual acestor dou notiuni din urma intre olalta. Premi-sele sunt judecatlle, in care se arata raportul notiuniimijlocie atat cu subiectul, cat si cu predicatul conclu-siunii, si se mijloceste astfel judecata a treia, in carenotiunea mijlocie, imp1inindu-0 rolul ei de intermediara,dispare si remane stabilit numai raportul dintre su-biectul si predlcatul conclusiunii. In acest raport ast-fel exprimat sta forma elementara, a progresnlui degindire, adea a resultarii unei judecati relativ nouedin altele stiute mai nainte. Tipul general al silogis-melor e dar acesta:

    Toti m sunt p,insa toti 8 sau cativa :s sunt m:

    prin urmare toti s sau cativa s sunt p.Sau:

    nici un m nu este p,toti 8 sau cativa s sunt m:

    _

    prin urmare nici un s sau cattva $ nu sunt p.

    Exemple:

    Toti carbunii sunt combustibili (se pot arde),Toate diamantele sunt cArbuni :Toate diamantele sunt combustibile.

  • 64 --

    Or ce frictiune produce caldur5,Unele sloiuri de ghiata sunt in frictiune:Unele sloiuri de ghiata produc caldura.

    Nici un orn nu e divinitate,Toti regii sunt oameni :Nici un rege nu e divinitate.

    Nici o exceptie nu e admisibila ca exceptie la oregula bine inteleasa,

    Unele transforrnari fonetice a le limbei romanesunt presentate ca exceptii:

    Unele transtormari fonetice a le limbei romanenu sunt adrnisibile ca exceptii la o regulabine inteleasa.

    De aici se vede, ca or ce silogism cuprinde dinesenta trei notiuni. fundamentale (termini). Aceea, careformeaza subiectul conclusiunii, se numete terminusminor ; predicatul conclusiunii este terminus major ; earnotiunea intermediar in anadndoue premisele terminusmedius. Cuvintele minor, maior i medius sunt luatedin compararea sferelor acestor notiuni. Subietul con-clusiunii are sfera cea mai mica, (de aceea minor), fiindcaeste prin subordinarea sub terminus meidius subordinatpredicatului conclusiunii, a carei sfera e dar cea maiintinsa sau care este cel mai abstract (de aceea maior).In exemplul citat : sunt mai putine diamante dccatcarbuni, sunt mai putini carbuni decat obiecte com-bustibile in genere. Sau : sfera cea mai intinsa o arenotiunea combustibil (de aceea terminus maior), find-ca cuprinde sub sine, pe linga altele, de care nu vor-bqte silogismul dat, i sfera carbunilor, care la rin-

  • 6dul ei cuprinde sub sine diamantele (de aceea cArbuniiBunt terminus medius si diamantele terminus minor).

    Acest raport intre terminus major, medius qi mi-nor se poate intelege cu toat claritatea intuitiv dinurmhtoarea simbolizare prin cercuri:

    Premisa, care arata raportul sintre terminul ma-ior i cel mediu, se numeste m ai or (propositio major);ear acea, care arata raportul intre terminul minor sicel mediu, se numeste minor 5. (propositio minor).In forma de mai sus toti m &lint p" este propositiomaior 9i toti s sunt m" propositio minor. Locul, ce-1ocup premisele, este indiferent: silogismul poate in-cepe cu cea maiora, ca in exemplul precedent, sau cuminora toti s sunt m" i apoi sa continue toti msunt p, prin urmare etc."

    Nota. Aristoteles definete: avAAoyealis. 8i &Pre AyosfiS Z81.942,TOJV TIveiv greev s-t xeiltivwv icvping ovpflalvec,rqr Taih-a avai (Silogismul este o operatiune a gindirii, in

    42782 5

  • 66

    care din punerea unpr idei resultd, cu necesitate, prin chiarfaptul c ele existd, o altd idee deosebit de cele puse. Analyt.pr. I, 1) Sac; piaov !ley 6 mai airri, iv Wcp mai allo iv Z07:12 .1)laTiv, tsai aiait yiverat Iticrov. amea 8 r aol'rrd ze iv lin,cg

    (Numesc termin de mijloc notiunea, care seall ata ins in alta cat i cuprinde o alta in sine, 0 care iin privinta positiunii ei devine mijlocie. Ear terminii extremi(zaior i minor) notiunile, care sunt sau numai una in ceai-land sau cuprind pe o altd in sine. Analyt. pr. 1`, 4).

    In ins4 vorbirea noastr se gasesc mai rar silogisme cupremise 0 cu conclusiune in judecdti deosebite. Forma expusdmai sus este numai analizarea complet a actului ghidirii; earexprimarea limbistied, este de reguld prescurtata : sau se omiteo premisd sau se spune conclusiunea indicdndu-se numai ter-minul de mjloc etc. D. e. s

  • 67

    m

  • 68

    Nici o forma de Stat, care ingreuiaza desvoltareasupuilor sei, nu este buna,

    Depotismul este (sunt) o forma de Stat,Cateva constitulii f care ingreuiaza etc.Depotismul nu este (sunt) o forma bun&Cateva constitutii f de Stat.Nota. Principut este dar acesta: nota ,notae est etiam nota

    rei ipsius, repugnans notae repugnat rei ipsi, principiu analogdictului omni et nullo mentionat in nota 24. Aristotelss seexprim bray otTv S(wt Teets oirron tvocr4 neas o1175Aovg,;tare 1-v gaxorrov iv 64) dvai s-qr piggy zai picrov iv 52.13,

    nect'Tre ;vac pi; avat, civim 2-65v xecov ;vat, mar,-ytagilv 2-61Eiov. (Dad' trei termini stau ctre olalt intr'o ast-fel de relatiune, incat eel din urm s5, fie cuprins cu totul insfera celui dinti, atunci trebue s se produck o conclusineperfect intro terminii extremi major si minor. Analyt. pr. I, 4).

    28. Schimbarea, subalternarea i opositiunea ju-decatilor, care au fost grupate prin schema din notade la 25, s'au luat de unii logici drept fundamental derivarii judecat'ilor i s'au impreunat sub numelede silogisme improprii sau conseguente imecliate. Dupaacetia, citatele raporturi ale judecatilor sunt un isvorde argumentari, caie de t3i nu cuprind un progres algindirii, sunt totus consequente importante a le eitrebuese urmarite in toate formele resultante; i ast-fel in spiritul multor tractate de Logica se pot alcatultabele ca acestea :

    Daca este adeverat e

  • 69

    ad. 8

  • - 70

    tinh exactitate limbistica. Insh ce argumentare ar fiaceea, in care nu o judecath relativ noua se deducedin altele stiute de mai nainte ci numai aceleasi ju-decati stiute de mai nainte se exprim, in tot sau inparte prin alte cuvinte, in vestm6ntu1 chrora au numaiaparenta limbistich a unei idei noue ? ( 2.) Cand amjudecat d. e. toti scolarii sunt astzi presentt in clash",atunci consequenta imediata prin subalternare : asadar i cativa scolari sunt astzi presenti in clash" nueste o idea noti dedus prin argumentare din cea prin-mitiv ; ea este din contr o parte integranth a celeiprimitive; chci noi nu am putut face judecata univer-sal toti scolarii sunt presenti" fr a fi fcut mainainte jtidechtile particulare acesti cativa i alti cati-va i ceilalti cativa scolari suet presenti", care adu-nati impreunh fac totalitatea scolarilor i produc ju-decata universal. A scoate dar mai pe urmh, judecataparticular din universala corespondenth nu este o ar-gumentare nouh, ci este o reintoarcere la procesul psi-chOlogic vechiu, prin care a trecut judecata universalhpentru a se forma. Asemenea, pentru a da un exempludin conversiunea simpl cand am judecat niciun om onest nu e trdtor" si apoi zic nici un trh-dAtor nu e orn onest", nu am argumentat nimic, ciam exprimat numai aceeas idee prin alte cuvinte. Cheiactul gindirii format in judecata universal negativnici un cm onest nu e trdtor" se intemeiaza pestiinta, eh notiunile orn onest i trdtor sunt chtreolalta, exclusive, i prin urmare in chiar acel act aljudechrii se cuprinde atat negarea notiunii onest prinnotiunea trdator, cat si negarea notiunii trdhtor prinnotiunea onest, i atirn numai de la exprimarea sti-

  • 71

    listica a judecatii, care din aceste notiuni sa fie sub-iect si care predicat. In fine, pentru a termina cuun exemplu de silogism impropriu " intemeiat peopositiunea contradictorie, cand judec este adevrat,ea toate rsboaiele sunt o calamitate omeneasca" siapoi adaog prin urmare este fals, c unele rsboaienu ar fi o calamitate omeneasca", prin acest adaos nuam dedus vre o &dire noua din cea de mai nainte.Caci or ce judecatb, ( 16) este un rspuns la intre-barea, daca, fiind pusa notiunea subiectului, este saunu este concordanta cu ea notiunea predicatului,'siprin urmare in ciliar actul gindirii, prin care ra'amconvins, c subiectul rsboi est concordant cu predi-catul calamitate, am recunoscut de falsa negarea ac6stuipredicat despre acel subiect i convingerea despre aceastafalsitatea este numai unul din elementele psichologice,care au insotit chiar formarea judecatii universal-afirmative.

    Nola. Consequentele imediate i judecatile, din care sepretinde c sunt deduse, sunt dar aceleasi gindiri exprimatenumai in alte cuvinte, adec . sunt equipolente in intelesul logi-cil vechi. Apuleius defineste: aequipollentes autem dicuntur(propositiones), quae alia enunciatione tantundem possunt et simulverae fiunt aut simul falsae. (Ecuipolente se pumesc judecAtile,care sub cuvinte diferite au taus aceeas putere i sunt im-preun adev6rate sau impreun false. De dogmate Platonis IH),i d exemplul: non omnis voluptas est bonum, quaedam vo-Zuptas non est bonuni. Logicii mai noi numesc equipolente in-tr'un sens mai restrins judeatile, care au acelas inteles, ins5rcu diferit calitate in predicat. Aceastl, equipolenth se interne-iaz pe teoria negatiunii simple, pentru a schimba U. e. predi-catul unei judecAti negative in negatiunea lui simpl, fcndapoi din aceasta o judecatl afirmativ. Nici un s nu esteeste equipolent cu toti s stint non p". Asemenea jocuri de cu-

  • 72

    vinte ins& nu sunt nici importante pentru gindire, nici con-forme cu exprimarea limbistica.

    Ca medievalii au dat atata insemntate acestor tautologiiexprimari ale aceleia gindiri- numai cu alte cuvinte), se

    explica din teoria lor, eh universalia sunt realia, pe cnd pentrutiinta modern& exacte uniVersalitatea este o abstradiune curatnotionala i in realitate sun