ÇTIRI NOI CU PRIVIRE LA DASCÀLII DE SLAVONIE DE LA SFÎNTUL GHEORGHE VECHI, LUP §1 POPA FLOREA

TOMA GH. BULAT

In ultima vreme, interesul pentru istoria slavisticii rominesti s-a concretizat in citeva studii valoroase care au pus in luminà faptul cà, departe de a fi o improviza{ie moderna, slavistica romineascà stà pe temelia cìtorva veacuri de activitate càrturàreascà fi didacticà in aceastà limbà 1.

In special cercetarea culturii romine din perioada ctnd limba slavonà a fost singura limbà a culturii, ca fi din perioada cìnd slavona, incetind a mai fi o limbà oficialà a statului si bisericii, continua a fi studiata, cunoscutà fi folosità de numerofi càrturari, poate duce la descoperiri noi sau la adincirea unor aspecte incà pujin cunoscute. E ceea ce au demon- strat studiile lui D. Strungaru 2 fi V. Papacostea 3, care au aruncat o lumina nouà asupra istoriei invàjàmin tului rominesc in generai, fi in special asupra studiului limbii slavone la romini in secolul XV II. Pe linia acestor preocupàri, vrem sà reamintim, pornind de la citeva date noi ce ni le-au furnizat materialele pàstrate la Arhivele Statului din Bucurefti, despre $ coala de slavonie de la S jin lu l Gheorghe-Vechi din B ucurefti, unde, limba slavonà s-a predat, alàturi de invasatura in limba rominà, pinà in vremea lui Gheorghe Lazàr.

Despre aceastà fcoalà, care dateazà din sec. XVI 4 si care a ajuns la o mare infiorire in secolul X V III, cind a pregàtit numerofi ftiutori de slqvonefte, necesari spre a traduce vechile hrisoave ce consemnau complicatele rela^ii de proprietate dintre familiile feuda- lilor ca fi drepturile de proprietate ale bisericii asupra daniilor primite in cursul veacurilor, nu se ftiu decit pu^ine lucruri. Numai douà studii, de micà intindere, se ocupà in mod special de ea fi sint folosite in genere de toj.i cei ce s-au ocupat de activitatea sa 6. O mono­grafie pare incà prematura, defi importanza acestei institn^ii, care dovedefte continuitatea studiului limbii slavone cu mult dupà ce aceasta fusese inlocuità de limba rominà ca limbà de stat fi limbà a bisericii, nu are nevoie sà fie subliniatà. Intre inaintafele actualelor catedre de slavistica de la Universitarie noastre, trebuie numàratà fi aceastà fcoalà de la Sf. Gheorghe Vechi, care timp de un secol, a constituit in Tara Romineascà o punte intre vechea fcoalà Slavonà de la Tirgovifte intemeiatà probabil de Matei Basarab, fi studiul modern al limbii slave, ce se va inaugura abia spre sfirfitul sec. X IX (1891).

In cele ce urmeazà vrem sà infàtifàm citeva date noi, descoperite la Arhivele Statului din Bucurefti, date care vor putea servi in viitor ca material pentru o lucrare mai mare.

1 Preocuparea de a stabili liniile dezvoltàrii istorice §i traditile progresiste ale slavisticii romì- ne$ti stà la baza studiului lui GH. M IHÀILÀ , Slavistica romineascà dupà 1944 f i sarcinile ei actuate, In* Romanoslavica • IV , 1960, p. 5—31.

* D IOM ID STRUNGARU, Cromatica lui Smotrì(ki pi prim a gram olici romineascà, In « Romano- slavica» IV , 1960, p. 289—306.

* V. PAPACOSTEA, 0 fcoalà de limbà j i culluri slavonà la Tirgovifte in tim pul domniei lui Matei Basarab, In «Romanoslavica* V, 1962, p. 183—194.

* CONST. C. GIURESCU, /storia rominilor, vol. I I I , partea Il-a, B udiresti, 1946, p. 918—919. ‘ GH. N ED IOGLU , Cea mai veche fcoalà romineascà cu caracter slatomie. f Scorila de la S f. Gheorghe

Vechi), Bucurefti, 1913, 28 p. In 8 . ?i I. BARNEA, Un miniaturist rom in din secolul X V 111: Popa Fiorea, Bucurefti, 1949, 24 p. In 8 ., extras din < Biserica ortodoxà rominà» L X V I, 1948, nr. 11—12.

31 — c. 11481

O primá serie de informa|ii prívente modul cum erau retribuid dascálii de slavonie de la Sf. Gheorghe Vechi. Se §tíe cá la 1 septembrie 1742 Mihail Racovifá, domnul fárii Rominefti, a dat urmátoarea dispozi^ie ín ceea ce prívente retribuirea unor profesori ai fcolilor vremii, dispozitie din care ne putem face o idee despre aceastá fcoalá:

« íjcoalele domnesti céle din Bucuresti $i céle dúpin oráosle dupre afará, ce s-au oránduit din poruñea Márii Sale Prea innál^atului Domnului nostru, lo Mihai Racovijá Vvd : §i cu tot sfatul boerilor celor mari ai divanului Márii Sale : inpreun(á) §i cu Prea Sfin^itul Mitropolit al Ungrovlahiei Kiriu Kir Neofit Sept 1 din lt 7250.

Dascálul cel mai mare la invá^átura filosofeascá, !n ora^ul Bucure?tilor pe luná ti 30.Pentru mlncarea lui ti 15.Doi dascáli carei dau matímá la gramaticá, pe luná fie^te carele cáte ti 20.Si pentru míncarea lor fieftecarele cáte ti 5La 12 ucenici, carei sánt orándui^i pentru preo^ie, cu toatá cheltuiala lor peste

an ti 400Un dascál ce invatá la italiineascá pe luná ti 15Si pentru máncarea lui ti 5Doi dascáli la carte sloveneascá, pe luná fie^tecare cáte ti 10Un dascál care invatá carte greceascá, pe copii de cei mici, la Biserica Tuturor

Sfinfilor, pe luná — ti 5.Un dascál la Foqsani la carte elineascá, i la carte greceascá pe luná ti 10.Un dascál slavonesc la Buzáu, ín láuntru la Episcopie pe luna ti 5Un dascál slovenesc la Rámneo, la Episcopie, pe luná ti 3.Un dascál slovenesc la Tárgovifte pe luna ti 3Un dascál la Craiova, la carte elineascá, §i greceasca, pe luna ti 10.Un dascál slovenesc la Cámpulung pe luna ti 3.Un dascál slovenesc la Slatiná, pe luna ti 3.

Cín. Cup. ti 2515‘.

Am gásit márturii — este adevárat, mai tirzii cu $apte ani decít aceastá dispozitie — despre modul cum í$i íncasau salariile ace^ti dascáli. ín 1749 se dá suma de cinci sute zece gro$>i §i semneazá de primire, aláturi de cei doi dascáli greci Teodor §i Alexandru, dascálii de slavonie: «Az Popa Florea dase. slov. am lua t», «Az Lupp dase.: slov : am luat». Pe aceea^i filá mai jos, tot lingá dascálii greci, dascálii de slavonie semneazá dind mai multe lámuriri: « Am luat eu Popa Florea §i Lupul dascáli slovene^ti, de la Sfinfiea sa Párintele Mitropolitul leafa de $ase luni, de luná po ti 10. Insá de la luna lui Mart, pán la sfír^itul lui Avgust ti 120. Av 31 dni 7257. Eu Popa Florea; az Lupp dascáli slovene^ti »a. Pe contrapaginá gásim : « Luat-am noi amindoi dascáli slovene^ti simbria noastrá de §ase luni de luná cite ti zeace, care fac ti o sutá doauá zeci la amindoi. Insá de luna lui Sept, Oct, Noem, Dechem, Ghen i Febr $i acefti bani i-am luat de la Sfinfiea sa Párintele Mitropolit. Eu Popa Florea, az Lupp dascáli slov. Dom. 12 : lt 7258 ». Mártu- riile de primirea banilor continuá paralel cu cele grece^ti ale dascálilor « Alexandros» $i « Teodoros »: « Luat-am noi amindoi dascálii slovene^ti simbriea noastrá de fase luni, de luná cite ti 10 de om, care fac ti o sutá doauá zeci la amindoi. Insá de luna lui Mart, ap. Mai, Ion, Iol, Avgst. íj!i ace$ti bani i-am luat de la Sfin|iea sa Párintele Mitropolitul. Oct 20 din lt 7259. Eu Popa Florea i Lupp dascáli slovene^ti». In sfir^it, pe fila 180 a manu- scrisului nostru se dá o dovadá identicá: « insá de luna lui Sept, Oct, Noem, Dechem, Ghen, Feb », care poartá data Mai 27 lt 7259. De la aceastá datá inainte, márturiile scrise ne lipsesc, totu?i §tim din diata dascálului Lup cá el a primit «simbria * piná in preajma mor^ii sale intimplatá in anuí 7264 (1756).

La Arhivele Statului, Ms. 131, f. 156 se aflá §i un act de la Neofit Mitropolitul Ungro­vlahiei prin care la 13 iunie 1749 dá popei Teodor de la biserica Sf. Gheorghe Vechi, locul unde a fost fcoala f i casa dascálului Staico sá-ji facá casá fárá de embatic. Trebuie sá fie un loe din preajma bisericii care a aparjinut lui Staico, unchiul dascálului Lup $i socrul popii Florea.

Tot la Arhivele Statului din Bucuresti, Mitropolia Bucuresti, pachetul 220, documentul 8 am gásit un act din 1738,semnat de Dima dascál, in care acesta adevere^te cá a vindut na^ului sáu, « Lupul » dascálul » un rázor de vie. Pe contrapagina zapisului se gáse te- urmátoarea insemnare fácutá de Lup : « Zapisul pentru un rázor de vie ce 1-am cumpárat de la finul Dima dascálul de la Col|ea, aláturea cu aceale 5 rázoare ce le-am luat de la

1 Arhivele Statului Bucuresti, Ms. 139. Mitropolia Bucurefti, f. 175 v.* Idem f. 179.

482

Necfu^a, so|ia lui Gheorghe cintáre{ul de la besearica despre Mária sa doamna ». Acest act este al doilea ca vechime dintre actele care amintesc de Lup dascálul*.

Cea mai interesantá márturie despre dascálul Lup este Insá « Diata * sa pe care am descoperit-o ¡ntr-o copie autentificatá, !n ms. nr. 450. f. 34—36 v, de la Arhivele Statului din Bucurefti. Este un adevárat document de epocS, din care se profileazá figura acestui interesant dascál de slavonie. Diata este íntocmitá la 13 iulie 7264 (1756) $i este scrisá chiar de mina dascálului Lup. In acel moment bintuia ciuma $i dascálul, temátor de neorin- duiala ce s-ar putea ivi intre moftenitori cu privire la bunurile destul de numeroase, pe care le poseda, dá dispozi^ii amánuntite asupra impár^irii lor. Cu aceastá ocazie luám cuno?tin(á de averea unui dascál de slavonie care ftiuse sá-fi utilizeze talentul caligrafié $i de pedagog spre o cít mai bogatá agonisealá de bunuri. Diata insáfi, care incepe intr-un spirit creftinesc plin de evlavie spre a trece repede la dispozi{.iuni din cele mai «pámín- te?ti» il aratá ca pe un gospodar foarte atent. Dám ¡n continuare textul ei, cu prescurtarea acelor pasaje pe care n-«.m crezut necesar sá le reproducem ¡n íntregime.

Dilata ráposatului Lup Dascálului sluvcncsc lt 7264. Iolie 13

Iatá eu robu! lui dumnezeu celui in sfnta Troica proslávit, Lup dascálul slovenesc vázlnd cá tóate ale lunii aeestia sint dejarte $i trecátoare, §i cum cá viiafa aceasta este umbrá $i vis dupá cum zice Scriptura, $i acum vázínd cum cá pentru pácatele §¡ multe fár de legile noastre au trimis prea bunul Dumnezeu acea moarte grabnicá $i cumplitá ín norodul aceasta de moarte de ciumá, temindu-má ca sá nu má coprinzá $i pre mine íaj.ul acesta al acestii cumplitei mor(i, am fácut aceasta dieatie scrisá cu mina mea, ca de sá va intimpla sfir^itul vie(.ii meale de cumplita moarte aceasta $i va scápa fiiul Enache cu viea^a ?i cu fiicele mele, surori bune lui Enache, anume Zanfira, Zmaranda, Safta $i Mariea sá §i tie fiejicarele párticeaua sa pufin oarece, ce le-am lásat in urma mea, sá stápineascá, dupá sfir^itu ticáloasei vieti meale, pentru ca sá nu fie intre din$i pricini $i gilcevuri in urmá. Insá mai intii cu multá cucernicie má rog tuturor párinfilor irromona^i, $i preo^ilor, ^i tuturor prietenilor §i ucenicilor mei cu care m-am trudit $i m-am nevoit de v-am invá¡at sá má erta^i, ?i de mine incá sá fifi to^i erta^i ».

In continuare aratá cá lasá celor patru fete « cásele amindouá párechile de la mahalaua popii Isac ce sá nume§te acum la Udricani §i cele cu pivni^á dá dásupt, $i cele fár de pivni(.á, ce sint tot intr-o curte, cu tot locul lor cit este inconjurat cu uluce ». Le recomandá sá le dea cu chirie » cum am luat ?i eu de la boerii cei ce au §ázut piná acum cu chirie pá an ti 40 ». Dacá nu le pot inchiria, le sfátuie^te sá le vindá cu pre^ul lor, arátind cá a cheltuit mai mult de 500 de taleri, « afará de grajdul ce s-au prefácut a doua oará !¡>i 1-am mutat lingá uli{á, §i afará de cuhnie ce s-au fácut mai in urmá, cu alte cheltuieli». Men^ioneazá cá locul caselor « nu este loe domnesc ci este loe al nostru, cumpárat mo^ie curatá *. Se recomandá !n continuare ca « vinzindu-se cásele cu locul lor sá se dea banii la un negujátor, om de cinste, prin §tirea Sfinjiei sale Párintelui Mitropolitul ^árii» si sá le fie reda^i fetelor pá másurá ce vor ajunge la vírsta cásátoriei. « Insá cu dobinda banilor acelora sá se chiver- niseascá ele piná la máriti^ul a fie^tecáreia, cá alt venit nu mai au de nicáieri *. Sá i se rezerve $i lui o parte pentru a se pláti slujbe dupá moarte « cáci cásele acestea ji cu locul lor sint ale mele, cumpárate cu banii miei, c!§t¡ga(¡ cu multá trudá ». Dupá trei ani dispune in continuare t sá-mi caute oasele in mormint cáci am fost om tot pe lingá arhierei. $i ráposatul Párintele Mitropolitul Neofit, cind ne-au pus epitropi pe mine $i pá popa Florea la Stul Gheorghe cel Vechi, ne-au pus la blestem ca sá nu facem noi veghiate celorlal^i preoti de acolo, dupá jaiba ce dedese popa Tudor, zicind cá nu-i dau ceilal|i preofi partea ce i se vine, ci ascund de cátre dinsul, ci pentru aceia ne-au pus epitropi cu blestem, deci pentru acea priciná má tem, si sá mi sá caute oasele *. Se dau dispozi{i¡ in legáturá cu via pe care o are « ín dealul Bucúre^tilor, pe mo§ia Sf. Mitropolii» $i pe care o lasá fiului sáu Enache, cu conditia sá-i dea anual cite un sárindar « cáci multá cheltuialá am fácut, cu viea aceia, páná la starea ce sá aflá acum, $i cu cramá $i cu cáscioara ?i cu gardurile imprejur, in lat §i ín lung, piná ín drum dasupra, nepuind nimenea din vecinii rázora^i de aláturea, mácar o nuea, sau mácar un par, ci numai de la mine toatá cheltuiala *. li mai lasá 50 stinjeni de mo$ie « la Olorá^ti ce sá nume^te Cíineasca, ce am cumpárat de la cuscrá-mea Ilinca Te^ileanca, soacra fiului meu Enache, care sint aláturea cu 100 stj. de rno ie e-u dat soacrá-sa, cuscra Ilinca, de zestre, luind pá fiiea Dei: noru-mea Casandra ».

Venind la preocupárile sale cárturáre§ti, dispune: « Cár^ile tóate ce am, §i slovene$ti, ?i rumine^ti le las fiului meu Enache, afará de o carte scrisá cu mina de unchi-meu ráposatu

1 In tliu l este cel indicat de Nedioglu, op. cit., p. 10.

31*483

Staicu Dascálul, ce sà numefte Catechismus, sà sà dea Popii Fiorii, cá mi 1-au dáruit soacrá-sa, màtufii-mea Ilinca, ci eu ¡1 dàruesc sà ràmiie ear la ei. Afijderea fi o Psaltirifá micà cu slovà màrunficà neputind unchi-meu ráposatu Staicu Dascálul sà mai vazà, ìmbàtrlnind, fi siovele fiind foarte mici, el mi-au dàruit mie ; fi aceia o dàruiesc sà fie ear a Popii Fiorii. Afijderea fi o carte ce se chiama a Sftului Dorotei, sloveneascà, sà fie ear a Popii Fiorii.

Cásele mele din curtea bisericii de la Sfntul Gheorghe cel Vechi, cele vechi, ce au fost ale socru-meu lerecalin-Dascàlul, care mi le-au dat mie dà zestre, care le-am dat fi eu Zanfirii ear dà zestre, fi càscioarele cele nouà, de jos, care le-am fàcut eu, cu clieltuiala mea, sà fie ear ale fetelor mele ce s-au numit mai sus ». Dacà, din cauza preo^ilor ce locuesc intrinsele nu vor putea sà le foloseascà, atunci sà se judece cu judecata Mitropolitului {àrii fi a sobo- rului Mitropoliei, fi sà-i oblige pe preo^i sà le plàteascà. Iar eie sà se mute « in càscioara ce o am cumpàrat in mahalaua lui Apostol pircàlab. Circiuma de acolo va lipsi mutìndu-se eie, nu va mai fi circiuma, càci fi acolo càscioare iar lor le dàruesc, pinà se vor mSrita fi sà vor imparai. Iar de se vor gàsi nescareva gràmàtici ce vor fti carte, sà-i dea douà surori din copilele mele ce s-au numit mai sus, fi fàcindu-se preofci, se vor ajàza preofi acolea la Sftu Gheorghe Vechi fi le vor stàpìni, fi vor fi alii lor, fi sà va socoti la impártala lor». Se menfioneazà unele datorii ale dascàlului fafà de cuscra sa fi ale « jupanului Nedelcu, cumàtru, cupeful, ginerile jupanului Siinion Abagiul » càtre el. Nu uità sà aminteascà de faptul cà « zece luni fi jumàtate au trecut dà la septembre ptnà acum, de nu ni s-au dat leafa, pà lunà tl 10, partea mea fac tl 105: pentru care am dat ràvaf la Maria sa Vodà fi Mària sa au poruncit d-lui vel vistier sà ni e dea ; fi d-lui au scris ìmpreunà cu d-lui slugeru Stavàr, la d-lui Iordache biv vel stolnic ispravnicul din sud Vlafca, ca sà ni e dea de fase luni tl 120; fàcind fi noi ràvafele de la noi la mina d-lui ispravnicului Iordache de datul banilor, care fi scrisoarea d-lui vel vistier fi cu d-lui Stavàr vel sluger, fi cu acele ràvafele ale noastre le-am dat in mina d-lui Stefanache biv vel nedelnicer ca sà le trimifà cu omul d-lui acolo la ispravnicul Iordache fi cu o scrisoare a d-lui sà ni-i aducà bani ; fi pinà acum nu ne-au adus ».

Prevàzìnd eventualitatea ca fi copiii sà-i moarà, Lup dà in continuare dispozifii asupra modului cum sà se impartà averea. Dacà vor muri to^i, sà se vìndà bunurile in folosul Mitropoliei, care, in schimb, sà facà slujbe tuturor fi sà dea o parte din bani unor persoane indicate in diatà. Intre ei apare fi popa Florea cu preoteasa lui Stanca, varà cu Lup, càruia li lasà fi cardile : « toate càrdie mele murind eu fi fiu l meu Enache fi nepotul meu Iordache, fi cite patru fete ale mele, murind noi toji, sà ràmiie toate càrdie ale Popii Fiorii sà ne pomeneascà ». La sfirfit ìfi aduce aminte cà nora-sa, nevirstnicà, ar putea sà nascà mai tìrziu un copil fi dispune ca acela sà mo^teneascà, de va trai, partea fiului sàu Enache, iar dacà nu, sà i se dea Casandrei numai 40 taleri fi salba cu zece galbeni.

« Deci, afa am afezat — incheie el — fi am tocmit eu, pinà cind am fost cu mintea intreagà fi neturburatà de boalà, fàcindu-se afa dupà cum am afezat pe cei ce vor fi in urmà purtàtori de grijà, sà aibà de la prea bunul dumnezeu multà milà, fi ertare de toate pàcatele, iar de nu, sà-fi aducà aminte cà dumnezeu este drept judecàtor tuturor, intàrind diata aceasta cu iscàlitura numelui meu fi cu pecetea precum aratà mai jos.

(pecete) + Az Lup dascàlul slovenesc am scris cu mina mea ».Ceea ce este interesant in aceasta diatà, pe lìngà stirile pe care ni le dà despre unul

din cei mai importanti « dascàli de slavonie » din secolul X V III, este faptul cà ne pune in contact cu o lume nouà, deosebità de a monahilor fi a feudalilor: este acea lume de càrturari màrunji din care se ridicà fi Axinte Uricarul fi Dionisie Eclesiarhul, lume din care provin fi in care se mifcà, in secolul X IX , Anton Pan fi Nicolae Filimon. Dascàlul Lup apar{ine unei categorii sociale noi. El este, ca mentalitate, relatii sociale fi spirit de chivernisealà (in care se intrevede dincolo de umilinfa creftineascà o foarte pozitivà sete de avere) un exponent al acelei burghezii rominefti care se incheagà acum, fi càreia pacea de la Cuciuc Kainargi fi mai tìrziu pacea de la Adrianopol ii vor creea condivide unei rapide dezvoltàri.

Cà Lupul dascàlul a murit de ciumà, fi in tot cazul intre 13 iulie 7264 (1756) fi 28 mai 7265 (1757), reiese dintr-o màrturie a Popii Florea, vàrul sàu, care serie cu mina sa « Foita dà zestre a Smarandei, nepoatà-mi, fiicà ràposatului Lupul dascàlul slovenesc, de cele ce dumnezeu o au miluit, acum mai 28 7265 » l . Zestrea constà mai ales din imbrà- càminte femeiascà, afternut, giuvaericale. I se dà fi « douà pàrechi case de peatrà nouà cu locul lor in mahalaua lui Udrican, cu gràdinà, cu uluce imprejur fi cu pivnijà de peatrà

1 Ibidem f. 3 6 —37.

484

la ulitá ». Aceste case formeazá primul punct din diata dascálului Lup care le rezerva pentru tóate cele patru fete. Aceasta ne face sá credem cá Smaranda a fost singura supraviefui- toare a groaznicului flagel. Aceastá presupunere este fntáritá $¡ de o altá márturie, mai tírzie, datind din 20 mai 1791. In acest act se aratá cum « Smaragda fiica ráposatului Lupul dascálului slovenesc * vinde Mitropoliei titular al acesteia fiind Cosma Mitropolitul,— ?ase rázoare de vie « rámase de la ráposatul tatál meu clironomul, aice ín Dealul Bucu- reftilor » 1 . Via se vinde cu 200 taleri $¡ cu ? ti rea so^ului ei care este Radu logofát Scordoc, $i a fiului lor Gheorghe. Aceastá márturie aduce un argument ín plus cá Smaragda moijtenise íntreaga avere a dascálului Lup, inclusiv via, care fusese lásatá prin diatá fiului sáu Enache. Aladar murise §i Enache §i fiul sáu lordache.

1 Arhivele Statului. Mitropolia Bucureftilor. Pachet 220 doc. 12.