Teologia CA Traire Ierothei Vlahos Iasi 2011

8/3/2019 Teologia CA Traire Ierothei Vlahos Iasi 2011

1/17

TEOLOGIA CA TRAIRE din perspectiva invataturii Parintelui Ioannis

Romanidis

- Iasi, 14 octombrie 2011 -

La Iasi am venit de trei ori pana acum. Prima oara am venit la Iasi in urma cu 8 ani cand ilinsoteam pe Arhiepiscopul Hristodul, si pe atunci aici era Mitropolit al Moldovei Patriarhul

Daniel. Pe atunci am cunoscut Iasul pe dinafara, in mod exterior. Anul trecut, in toamna, am

venit aici pentru a urma drumul duhovnicesc al Sfantului Cuvios Paisie Velicicovschi, pe

care-l iubesc foarte mult din cartile pe care le-a scris si citind viata lui. Iar anul acesta,

acum, mi s-a dat posibilitatea sa cunosc inima Iasului, viata launtrica a Iasului, si ma bucur

foarte mult pentru aceast lucru.

IPS Teofan a vorbit despre parintele Zaharia si, intr-adevar, suntem frati duhovnicesti. Pe

cand eram student la Facultatea din Tesalonic m-am ocupat de editarea operelor Sfantului

Grigorie Palama, facand parte din echipa de profesori care se ocupau de editia critica a

Sfantului Grigorie Palama. Doream atunci sa cunosc oameni care traiesc in viata

invatatura despre care vorbea Sfantul Grigorie Palama. Imi spuneam ca daca exista o

asemenea teologie ortodoxa, ea trebuie sa fie vie. Unde o gasesc?Si asa in 1977 am mers

la Essex ca sa-l cunosc pe Parintele Sofronie. Acolo l-am cunoscut pe Parintele Zaharia. Pe

atunci era simplu monah iar eu eram preot, dar de atunci am legat o foarte stransa prietenie si

continuam sa avem legaturi foarte stranse. Ne leaga in primul rand teologia si persoana

Parintelui Sofronie. Si am vazut la Cuviosul Sofronie cum teologia Sfantului Grigorie

Palama este traita in practica.

Astazi voi vorbi despre teologia empirica potrivit invataturii parintelui Ioannis Romanidis.

Dupa cum stim, toti teologii, teologia este viata si glasul Bisericii. In fapt, in realitate,teologia este descoperirea, revelarea lui Dumnezeu catre sfinti. Sfantul Grigorie Teologul

da cea mai limpede definite a ceea ce inseamna a fi teolog. Spune Sfantul Grigorie ca

teologi sunt aceia care au ajuns la vederea lui Dumnezeu. Dupa ce mai intai si-au

curatit inima de patimi sau, cel putin, se afla in stadiul de curatire a inimii. Aceasta

inseamna teologia ca experienta, ca traire. In Biserica exista si teologia academica, ca stiinta.Sunt teologii care cerceteaza operele Sfintilor Pariniti si viata lor. Si nu dispretuim aceasta

teologie academica, ii acordam o mare importanta pentru ca aceasta cerceteaza toate datele

istorice, stiintifice dar, in esenta, teologia inseamna traire, experienta si cunoasterea lui

Dumnezeu. Acelasi lucru se intampla si cu artistul care creaza o opera foarte originala pe care

apoi specialistii, criticii vin sa o cerceteze.

Parintele Ioannis Romanidis era profesor la Facultatea de Teologie din Tesalonic dar, in

acelasi timp, vorbea de teologia empirica, de teologia ca traire. Nu l-am avut niciodata

profesor la Tesalonic, dar l-am cunoscut dupa pensionarea sa. Parintele Ioannis Romanidis

s-a nascut in Grecia, in 1927, din parinti care erau din Capadocia, emigranti in Grecia.

Mama lui i-a ales numele Ioan in cinstea Sf. Ioan Rusul. Mama lui era o mare

nevoitoare. Facea zilnic rugaciuni de la ora trei pana cand se iveau zorile si pleca la

lucru. Iar spre sfarsitul vietii, dupa ce a murit sotul ei, a devenit monahie la Manastirea

Suroti. Vedea ingeri si sfinti. Parintele Paisie Aghirotul, care o calauzea duhovniceste,

spunea ca maica Evlampia, mama Parintelui Romanidis, avea un foarte bun televizor

duhovnicesc si a avut o moarte cuvioasa; isi stia moartea dinainte si a avut un sfarsit

frumos.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/03/parintele-zaharia-de-la-essex-conferinta-de-la-iasi-septembrie-2011-audio-video-text-nu-putem-iubi-cu-adevarat-daca-nu-am-invatat-smerenia/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/06/carte-eveniment-cunosc-un-om-in-hristos-parintele-sofronie-de-la-essex-de-mitropolit-hierotheos-vlachos/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/06/carte-eveniment-cunosc-un-om-in-hristos-parintele-sofronie-de-la-essex-de-mitropolit-hierotheos-vlachos/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/06/carte-eveniment-cunosc-un-om-in-hristos-parintele-sofronie-de-la-essex-de-mitropolit-hierotheos-vlachos/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/06/acordul-de-la-balamand-1993-o-critica-a-pr-ioannis-s-romanidis/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/06/carte-eveniment-cunosc-un-om-in-hristos-parintele-sofronie-de-la-essex-de-mitropolit-hierotheos-vlachos/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/06/carte-eveniment-cunosc-un-om-in-hristos-parintele-sofronie-de-la-essex-de-mitropolit-hierotheos-vlachos/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/06/acordul-de-la-balamand-1993-o-critica-a-pr-ioannis-s-romanidis/http://www.razbointrucuvant.ro/2011/10/03/parintele-zaharia-de-la-essex-conferinta-de-la-iasi-septembrie-2011-audio-video-text-nu-putem-iubi-cu-adevarat-daca-nu-am-invatat-smerenia/


2/17

Pe cand Parintele Ioannis, micul Ioan, avea doua luni, parintii au emigrat in SUA si s-au

stabilit in Manhattan, in New York. Era un copil foarte inteligent si a urmat un liceu

catolic. Si acolo a studiat foarte amanuntit teoria lui Toma dAquino, care este marele parinte

al Bisericii Catolice. In continuare a studiat la institutul Holy Cross din Boston. Apoi a studiat

patru ani teologia protestanta din Yale. Prin urmare, mai intai a cunoscut foarte bine

invatatura lui Toma dAquino, urmand ca ulterior, la Universitatea protestanta sacombata toata aceasta invatatura a lui Toma dAquino si sa se axeze pe cercetarile

biblice din perspectiva protestanta. In continuare a mers la Universitatea Columbia din

Statul New York. Acolo l-a cunoscut pe parintele Gheorghe Florovsky, cel mai mare

teolog al secolului XX, care l-a ajutat sa vada lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Prin urmare, in America a avut posibilitatea sa cunoasca teologia catolica, [teologie] care se

baza pe scolastica scolastica care a inceput sa se dezvolte incepand cu sec. XI-XIII, iar pe

de alta parte a avut posibilitatea sa cunoasca teologia protestanta, care se intemeia pe

Scriptura si pe invatatura Sfintilor Apostoli. Prin inteligenta sa si, mai ales, prin ajutorul

parintelui Gheorghe Florovsky a putut sa inteleaga care este puntea de legatura dintre

invatatura Sfintilor Apostoli si invatatura Sfintilor Parinti, si a inteles ca aceasta esteteologia Parintilor Apostolici ai Bisericii. Si a adeverit faptul ca Parintii Apostolici sunt

continuatorii Sfintilor Apostoli, constatand, intelegand astfel, care este diferenta intre teologia

Bisericii fata de teologia scolastica si protestanta. Apoi a studiat la institutul teologic rusesc

Sfantul Vladimir din New York. S-a apropiat foarte mult de parintele Gheorghe

Florovsky.

Acum lucrez la o carte in care voi publica si 27 de scrisori ale parintelui Romanidis catre

parintele Gheorghe Florovsky. Florovsky insusi afirma ca cel mai bun elev a lui a fost

parintele Romanidis si le spunea studentilor: sa-l ascultati pe parintele Romanidis pentru

ca astfel veti deveni buni teologi si, mai ales, va veti mantui sufletele. In 1954, dupa ce a

terminat Institutul Sfantul Vladimir, s-a dus la Paris la Institutul Saint Serge. A ramas

acolo timp de un an, cand a scris patru studii foarte importante. Era la varsta de 27 de ani. In

continuare s-a dus si la Munchen pentru a cunoaste teologia germana, dupa care a ajuns la

Atena, unde si-a pregatit lucrarea de doctorat cu titlul Pacatul stramosesc. In 1957 si-a

sustinut lucrarea de doctorat la Universitatea din Atena. Aceasta teza de doctorat a provocat

foarte multe dezbateri si a problematizat foarte mult lumea academica profesorala din

Atena, pentru ca punea sub semnul intrebarii toate sabloanele si principiile pe care se

intemeia teologia ortodoxa de la Atena la acea data. Toti teologii greci recunosc astazi ca

aceasta lucrare de doctorat a schimbat orientarea intregii teologii grecesti

contemporane. Si este recunoscut faptul ca teologia ortodoxa greceasca, care pana la

acea data era influentata de idealismul german si de teologia lui Toma dAquino s-aorientat catre sursele patristice.

Apoi, in intervalul 1957-1958, a studiat la Harvard, din nou sub indrumarea parintelui

Gheorghe Florovsky. Acolo a scris cinci studii care sunt extrem de importante. In acelasi

timp preda la Facultatea Holy Cross din Boston, impreuna cu parintele Florovsky. In anul

1969 este ales profesor la Facultatea de Teologie din Tesalonic. Pentru un interval de

timp a predat si la Facultatea de Teologie din Balamand, din Liban, Sfantul Ioan

Damaschin. Si pentru ca eu insusi am predat ulterior la aceeasi facultate am putut sa constat

ca teologii, studentii si arhiererii de acolo sunt profund marcati de invatatura parintelui

Romanidis. Am legat legaturi foarte stranse si la un moment dat am mi-a cerut sa-l primesc in

randul clericilor Mitropoliei mele. Cu 20 de zile inainte de a muri am mers sa-l vizitez lalocuinta sa din Atena. Din pacate a avut un mare necaz in familia lui (preoteasa il
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Florovskihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Scolastic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Florovskihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Scolastic%C4%83


3/17

parasise), dar el traia cu rugaciunea. Camera lui era intunecata, lasase un loc unde avea

lumanari aprinse si icoane. Dupa aceea am mers la spital la Institutul de Terapie Intensiva si

l-am vazut conectat la tot felul de aparate si l-am intrebat: Parinte, ce spun doctorii

despre sanatatea dumneavoastra? Si mi-a raspuns:Nu ma intereseaza sanatatea mea, cima intereseaza teologia,si a inceput sa-mi vorbeasca despre teologie.Si imi spunea ce ar

trebui sa facem ca teologia in Grecia sa se indrepte si mai mult spre Sfintii Parinti. V-amspus aceste lucruri generale din biografia lui pentru ca acestea au o mare importanta pentru

intelegerea teologiei sale.

In prologul Dogmaticii sale parintele se refera la dogmatologii din Grecia, iar apoi scrie:dintre dogmatologii care nu sunt greci, cei mai buni calauzitori in teologia patrisica sunt

profesorul rus Gheorghe Florovsky si parintele profesor roman Dumitru Staniloae. De ce

am spus asta, pentru ca amandoi acesti teologi leaga teologia de experienta, de traire, si

desigur leaga teologia de rugaciune, pentru ca in esenta aceasta este teologia. Nu a apucat

sa-si definitiveze dogmatica, dar eu am facut lucrarea pe care el insusi ar fi vrut s-o faca.Am

gasit foarte multe inregistrari cu lectiile si cuvantarile lui de la universitate, le-am transcris

(in jur de patru volume, vreo doua mii de pagini), si din aceste materiale am preluatfragmentele de care aveam nevoie, le-am sintetizat si am scris aceasta dogmatica.

Dogma o folosim ca medicament ca sa ajungem la acea traire. Parintele Gheorghe

Florovsky, precum si parintele Ioannis Romanidis spuneau ca dogmele se aseamana cu

carbunii. Aprindem carbunii, acestia dau foc, caldura, ne luminam si ne incalzim. La fel si

dogmele trebuie sa ne conduca la rugaciune, la luminare si la vederea lui Dumnezeu.

Dogmele fara rugaciune sunt la fel ca niste carbuni neaprinsi.

Va voi spune in continuare in cuvinte putine cele zece puncte centrale ale

invataturii parintelui Ioannis Romanidis.

Primul punct este acela caDumnezeul Bisericii Ortodoxe este Dumnezeul revelatiei, adica

Dumnezeu S-a descoperit pe Sine sfintilor.

Aceasta descoperire, aceasta revelatie este vederea lui Dumnezeu. Sfintii Il vad pe

Dumnezeu in lumina asemenea celor trei ucenici care l-au vazut pe Hristos pe muntele

Taborului in lumina. Si nu numai ca vad lumina, ci traiesc in lumina. In acel moment al

vederii lui Dumnezeu, sfantul, indumnezeitul, este mai presus de sensuri si de cuvinte. Atunci

aude cuvinte necreate cu intelesuri necreate. Necreat, neziditeste ceva care nu are

inceput si nu are sfarsit. In continuare profetul, sfantul reda aceasta experienta in

cuvinte si intelesuri create. Prin urmare dogmele isi au rostul in a calauzi pe credincios laaceasta vedere a lui Dumnezeu si, pe de alta parte. ca sa-i combata pe eretici.

Al doilea punct.Dumnezeu atunci cand se descopera in lumina este un Dumnezeu in trei

straluciri, trei lumini.

Sfantul Apostol Filip ii spune la un moment dat lui Hristos: Doamne, arata-ne noua pe Tatal

si ne este de ajuns. Hristos i-a raspuns: De-atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscutFilipe? Cine ma vede pe Mine, Il vede pe Tatal. Prin urmare, oamenii vad o dumnezeire intrei straluciri. Asta nu inseamna ca vad aceasta dumnezeire in afara lor, ci participa la

Dumnezeu, se impartasesc de Dumnezeu, adica se impartasesc de slava lui Dumnezeu,

de lumina necreata. Inteleg ca nu pot sa vada izvorul din care provine aceasta lumina, asa caau numit ceea ce vedeau energie, lucrare, si ceea ce nu vedeau esenta, fire, si au spus ca
http://www.librariasophia.ro/carti-Dogmatica-patristica-ortodoxa.-O-expunere-concisa-Romanides-Ioannis-pr.-so-6274.htmlhttp://www.librariasophia.ro/carti-Dogmatica-patristica-ortodoxa.-O-expunere-concisa-Romanides-Ioannis-pr.-so-6274.html


4/17

participam la energiile lui Dumnezeu, dar nu putem participa la esenta lui Dumnezeu. Faptul

ca Dumnezeu este esenta si energii, Parintii nu l-au inteles in mod filosofic, rational, ci au

inteles acest lucru din propria lor traire. Este un fapt empiric si nu rational.

Al treilea punct este faptul ca Dumnezeul Treimic se arata incepand din Vechiul

Testament, nu doar din Noul Testament.

Toate aratarile lui Dumnezeu din Vechiul Testament sunt teofanii ale Cuvantului neintrupat,

care este numit si Ingerul Marelui Sfat de catre Profetul Isaia. Avem prin urmare Cuvantul

neintrupat care se numeste Yahve, este cel care se reveleaza, se descopera, este si

Dumnezeul care se numeste Elohim, Cel ascuns, tainic. Exista si Duhul Domnului. O

dumnezeire in trei straluciri: Yahve, Elohim si Duhul Domnului. In Noul Testament

Yahve se intrupeaza si ni-L descopera pe Tatal si pe Duhul Domnului.

Diferenta dintre Vechiul si Noul Testament este faptul ca in Vechiul Testament avem

teofanii, aratari ale Cuvantului neintrupat, iar in Noul Testament avem teofanii ale

Cuvantului intrupat. In Noul Testament stim ca este vorba de Tatal, Fiul si Duhul Sfant.Prin Hristos Il cunoastem pe Tatal fara sa-L vedem. Parintele Ioannis Romanidis spunea ca

sfintii vad lumina ca o dumnezeire in trei straluciri, prin lumina, adica prin Hristos, in Hristos

Il vad pe Dumnezeu Tatal ca lumina si-L vad aflandu-se in lumina, adica aflandu-se in Duhul

Sfant. Propozitia esteprin lumina, lumina, in lumina.

Al patrulea punct al invataturii Parintelui Ioannis Romanidis este caDumnezeul Treimic

a creat prin Hristos intreaga lume, care are ca cea mai inalta, desavarsita faptura pe om.

Dumnezeu este nezidit, necreat, cata vreme lumea si omul sunt create . Adam si Eva inainte

de cadere aveau suflet, trup, dar aveau si harul lui Dumnezeu. Aveau o comuniune

personala cu Dumnezeu. Vorbeau cu Dumnezeu, ceea ce inseamna ca aveaupartasie,

comunicare si relatii cu Dumnezeu, traiau in lumina lui Dumnezeu. Acesta este omul

firesc, adevarat. Adica este omul care are suflet, trup si harul Duhului Sfant. Omul nu este

trihotomic, este dihotomic, pentru ca are suflet si trup, darare harul Duhului Sfant in suflet

si in trup. Acesta este omul autentic creat de Dumnezeu, care traieste in Lumina. Parintele

Ioannis Romanidis spunea ca Parintii, prin trairea si experienta pe care o aveau, erau in

stare sa talcuiasca cum traiau Adam si Eva in Rai. Intr-adevar, Sfantul Ioan Gura de Aur

spunea ca acest cuplu, in Paradis, traia ca ingerii.

Al cincilea cuvant este ca aceasta cadere a omului nu este o cadere juridica

(adica faptul ca nu au tinut o anume porunca), ci este pierderea harului luiDumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Romani, scrie ca toti pacatosii s-au lipsit de slava lui

Dumnezeu. Prin urmare, caderea este pierderea harului lui Dumnezeu. Aceasta este

moartea duhovniceasca. Dupa pacat, omul a ramas cu trup si suflet, dar L-a pierdut pe Duhul

Sfant. Acesta in esenta este pacatul stramosesc. Mai intai moartea duhovniceasca, dupa

care a urmat si moartea pamanteasca. Mostenirea pacatului stramosesc nu sunt vinovatiile

de care vorbeste Fericitul Augustin, ci faptul ca prin cadere a intrat in om stricaciunea si

aceasta se transmite din generatie in generatie la nasterea fiecarui copil.

Omul firesc avea in suflet doua lucrari, doua energii: una era logica, ratiunea; si cealalta

era nous-ul, mintea, adica lucrarea rationala si lucrarea noetica/ intelegatoare a mintii.


5/17

Prin lucrarea noetica vedeau slava lui Dumnezeu, iar prin lucrarea rationala descriau

aceasta traire a slavei lui Dumnezeu. Prin cadere s-a intunecat aceasta lucrare noetica,

lucrarea mintii, nu insa lucrarea rationala, si au pierdut comuniunea cu Dumnezeu, pentru

ca nous-ul, acesti ochi ai mintii s-au intunecat.

Profetii, in Vechiul Testament, s-au nevoit, s-au luptat si si-au curatit ochii mintii (nous-ul), dar nu puteau sa biruiasca moartea, de aceea si coborau in Iad.Problema, cheia este

cum se vor lumina ochii mintii nous-ul si cum se va delimita de aceasta stapanire a

logicii. Pentru ca, asa cum spunea Parintele Ioannis Romanidis, prin cadere logica a acoperit

nous-ul, ochii mintii. Profetul Moise a urcat pe Muntele Sinaiului si a vazut cu ochii

mintii slava lui Dumnezeu. Si apoi cu partea rationala, logica, a redat aceasta traire.

Insa a mers in Iad pentru ca nu putea sa biruiasca moartea. Biruirea mortii s-a realizat

prin intruparea lui Hristos.

Avem, astfel, al saselea punct in care ni se explica cum vine Hristos, Isi asuma stricaciunea

omului si biruieste moartea, ca sa biruiasca si pacatul si pe diavol. Si sa-l readuca pe om

la starea de dinainte de cadere si sa-l ridice inca mai sus.

Hristos a invatat in pilde, a savarsit minuni, iar pe unii dintre ucenici i-a luat pe Muntele

Taborului ca sa le arate slava Sa. A vrut sa arate ca mai intai trebuie sa ascultam invatatura

Sa, sa o aplicam ca sa putem vedea minuni, dar scopul cel mai inalt e sa urcam pe Munte

ca sa vedem slava Sa. Acesta este cel mai profund scop al vietii duhovnicesti. Si sa biruim

mai intai moartea duhovniceasca pentru ca apoi sa biruim moartea trupeasca.

Al saptelea punct este acela ca lucrarea de mantuire se face inlauntrul Bisericii.

Biserica exista si in Vechiul Testament prin comuniunea prorocilor cu Cuvantul neintrupat.Dar era o biserica duhovniceasca. Prin intrupare, Biserica devine si trupeasca, devenim

madulare ale Trupului lui Hristos. In ziua Cincizecimii apostolii au primit Duhul Sfant si

au aflat tot adevarul. Hristos le-a spus:. Va voi trimite pe Duhul Sfant care va va invata tot

Adevarul. Preotul, atunci cand face Proscomidia spune Mielul lui Dumnezeu, Cel ce seimparte si nu se desparte.

In Biserica, prin Sfantul Botez si Sfanta Mirungere, omul devine biserica Duhului Sfant.

Ce inseamna aceasta? Aceasta inseamna ca inlauntrul existentei sale, in inima sa, se

activeaza aceasata lucrare noetica a mintii si se ajunge la rugaciunea neincetata. Trupulomului este o biserica. Dupa cum Biserica are in adanc, in spate Altarul si Sfanta Masa,

la fel si in adancul inimii omul are un Altar, o Sfanta Masa, unde se savarseste SfantaLiturghie. Si acolo se savarseste o Liturghie launtrica neintrerupta. Prin urmare, pe de o

parte, omul se intoarce la starea de dinainte de cadere, dar urca si mai sus pentru ca in inima

sa se savarseste neintrerupt o Dumnezeiasca Liturghie. Exista o rugaciune care se face prin

cuvant, logica si exista o rugaciune noetica, intelegatoare a mintii, care se face in inima.

Cand omul ajunge la aceasta stare inseamna ca a ajuns la vindecare. Trebuie ca omul sa

ajunga in starea de a avea inlauntrul sau dragostea de Dumnezeu. De aceea Parintii Biserici si

Parintele Ioannis Romanidis citand pe Parintii Bisericii spun ca exista trei trepte ale vietii

duhovnicesti: curatirea mintii, curatirea inimiisiindumnezeirea. Dupa cum avem si in

impartirea unei biserici: exista pronaosul starea de curatie a mintii -, naosul

luminarea si Sfantul Altar, care reprezinta stadiul de indumnezeire.


6/17

Spunea, de asemenea, Parintele Ioannis Romanidis, tocmai pentru ca era un teolog cu viata

ascetica, un teolog nevoitor, spunea ca Biserica poate fi vazuta din doua perspective: una

pozitiva si alta negativa. Aspectul pozitiv este hristologia, care ne arata Cine este Hristos.

Aspectul negativ presupune sa intelegem cine este diavolul si cum putem sa ne luptam cu

el. Pe masura ce omul invata cum sa se lupte cu diavolul si se nevoieste in aceasta lupta, in

aceeasi masura atinge si cunoasterea lui Hristos si intelege aspectul pozitiv al Bisericii. Deaceea omul, de-a lungul intregii sale vieti, trebuie sa se lupte cu diavolul si astfel ajunge

sa Il cunoasca pe Hristos.

Este foarte important sa intelegem ca harul lui Dumnezeu patrunde inlauntrul omului,

inlauntrul inimii sale, are loc o intrepatrundere, o amestecare a Harului cu omul, cata

vreme diavolul il lupta pe om din afara, el ramane in afara si de aceea se spune ca Sfintii il

cunosc pe diavol tocmai prin aceasta despartire pe care o pune. Viata noastra in Biserica are

un parcurs de la starea de rob la cea de naimit pana la cea de fiu al lui Dumnezeu. Parintele

Ioannis Romanidis spunea ca erezia presupune refuzul de a urma metoda, de a urma

calea aceasta de indumnezeire a omului. Sa ne gandim ca fiecare stiinta are o metoda a sa

bine stabilita, daca nu urmezi aceasta metoda nu ajungi la rezultatul dorit. Calea Bisericii estecuratirea, luminarea si indumnezeirea. Atunci cand omul refuza sa urmeze aceasta cale

ajunge sa rationeze despre Dumnezeu. Si in acest rationament intra logica lui cazuta si

inchipuirea, si de aceea se ajunge la erezie. Si spunea ca oamenii ajung eretici atunci

cand nu au profeti, proroci care sa ii invete drumul catre Dumnezeu.

Al optulea punct arata ca viata eshatologica nu este viata de dupa moarte si de

dupa A Doua Venire, ci este viata intru Hristos.

Multi spun ca vom trai zilele din urma, eshatologia, dupa a Doua Venire a lui Hristos. Aceasta

este o greseala. In Apocalipsa se spune caHristos este primul si ultimul. In Hristos, prinintrupare, sfarsitul istoriei eshatologia a intrat in istorie. Astfel, prin Hristos Imparatia

lui Dumnezeu a intrat in istorie si oamenii pot deveni partasi ai acestei Imparatii a lui

Dumnezeu. Astfel, sfintii care au vederea lui Dumnezeu Il vad pe Hristos si au ajuns la

eshaton, au ajuns la sfarsit. Aceasta se numeste Prima Inviere. Iar a Doua Inviere va fi la a

Doua Venire, cand toate trupurile vor invia. Sfintii vad lumina necreata prin indumnezeire,

fiind indumnezeiti. Este ceea ce cantam in Doxologie in Lumina Ta vom vedea Lumina.

Traim, deci, in lumina Duhului Sfant si astfel vom vedea Lumina.

Punctul al noualea:Raiul si iadul exista din perspectiva omului, nu din

perspectiva lui Dumnezeu.

Nu Dumnezeu a creat Raiul si Iadul,Dumnezeu este Lumina si lumineaza intreaga lume.

Lumina necreata are doua insusiri: si lumineaza, si arde. Unii sunt luminati, altii ard.

Astfel, Dumnezeu se impartaseste caLumina necreata si cei care nu sunt capabili sa-L

primeasca se ard. Daca cineva are ochi bolnavi care nu sunt capabili sa vada lumina, atunci

se ard. Parintele Ioannis Romanidis spunea ca Hristos, vorbind despre iad, uneori il

numeste intuneric, iar alteorifoc. Insa acolo unde exista intuneric nu este foc. Acolo

unde este foc nu exista intuneric. Ceea ce inseamna ca Iadul nu este nici intuneric, nici foc

asa cum le intelegem noi. Dumnezeu iubeste pe toti oamenii, si pe drepti si pe pacatosi si le

trimite harul Sau. Cei care s-au vindecat in aceasta viata vor primi harul lui Dumnezeu ca

lumina. Cei care nu s-au vindecat nu vor trai harul ca lumina, ci ca foc. De aceea,focul

Iadului nu este creat, este necreat. Acest lucru este foarte bine reprezentat in

iconografie, in reprezentarile Judecatii de Apoi.Din acelasi tron al lui Dumnezeu iese si


7/17

lumina care nu se stinge si focul care arde.Din tronul lui Hristos izvoraste acest rau foc,

care ii arde pe pacatosi, ceea ce inseamna ca este un foc necreat.

De aceea in Biserica toti trebuie sa ne luptam, sa ne nevoim, sa ne vindecam ca sa putem sa

primim harul lui Dumnezeu ca lumina, nu ca foc. Acest lucru se realizeaza cu Dumnezeiasca

Impartasanie. Cei care se pregatesc dupa cuviinta primesc Impartasania ca lumina, ceicare nu se pregatesc dupa cuviinta primesc Impartasania ca foc.

Sfintii, in Imparatia lui Dumnezeu nu vor cunoaste o stare statica, de beatitudine cum este

descrisa la Fer. Augustin, ci vor cunoaste o inaintare continua in Imparatia lui Dumnezeu.

Va exista o miscare continua, cata vreme pacatosii se vor impietri si nu vor cunoaste aceasta

inaintare si cunoastere in lumina lui Dumnezeu.

Al zecelea punct:Parintele Ioannis Romanidis spunea ca prin intruparea Sa, Dumnezeu a

intrat in istorie.

Biserica traieste in istorie si o sfinteste, istoria nu se va incheia niciodata, ci se va transfigura.Sunt unii care sustin ca dupa A Doua Venire, se va incheia istoiria, ceea ce este eronat.

Parintele Ioannis Romanidis spunea ca istoria nu se va incheia, ci se va transfigura.

Sfintii aveau aceasta traire si foloseau elemente ale mediului cultural, ale epocii ca sa o

exprime, fie prin scrieri, fie prin versuri. Au preluat elemente din cultura ebraica, din cea

elenista si din cea romana. Si au preluat aceste elemente doar ca sa exprime Revelatia, nu

ca sa conceapa o noua invatatura. La fel si Biserica, ea creeaza cultura, dar nu este

cultura. Scopul Bisericii este sa il conduca pe om la cuvinte necreate, nezidite si la intelesuri

necreate. Insa aceasta traire se exprima, se reda prin elementele culturii, epocii respective. In

primul mileniu exista o traditie unitara a Bisericii, atat in Rasarit, cat si in Apus.

Dar incet incet s-a creat teologia scolastica care a a dat prioritate nu atat nous-ului

ochilor mintii, cat ratiunii. Au abandonat aceasta metoda de cunoastere a lui Dumenzeu

care este curatirea, luminarea si indumnezeirea, adica au inlaturat isihasmul ortodox. Si

s-au limitat la rationamente despre Dumnezeu. Si asa au ajuns la multe erezii. Apoi au

aparut protestantii care, la randul lor, au refuzat, s-au indepartat de tot ce inseamna traditie

scolastica si au ajuns la un soi de moralism.

Astfel, in Occident avemscolastica catolicilorsi moralismul protestantilor. Traditia

Ortodoxa se intemeiaza pe isihasm, care este calea de cunoastere a lui Dumnezeu. ParinteleIoannis Romanidis spunea ca daca un student la Medicina nu invata corect metoda de a face o

operatie, va omori pe oameni. De asemenea, si astronomul, daca ca sa vada astrele, trebuie safoloseasca telescopul. Daca foloseste microscopul ca sa vada astrele nu va vedea nimic,

pentru ca microscopul trebuie sa vada microbii, nu astrele. De aceea are un mare rol metoda

de a ajunge la teologie.

() Il iubesc foarte mult pe Parintele Romanidis si, atunci cand aud vorbindu-se

despre el, plang de emotie ca am avut sansa de a-l cunoaste. Dupa cum este de asteptat, e

de inteles, a fost si foarte invidiat si calomniat de multi. El insa se raporta la toate

acestea cu foarte multa nepatimire si blandete. Vreau sa precizez si faptul ca atunci cand

mergea la dialoguri inter-crestine era foarte categoric, foarte luptator, pentru ca

cunostea foarte bine teologia occidentala si ca ortodox stia foarte bine unde sa loveasca.

Intr-o conferinta pe care am tinut-o la Atena am spus ca parintele Ioannis Romanidis se


8/17

aseamana unui nebun intru Hristos [pentru ca] isi spunea parerea cu foarte mult curaj si

nu se gandea ce vor spune ceilalti.

() Un ucenic atat al parintelui Ioannis Romanidis si al parintelui Florovsky mi-a relatat ce

spunea parintele Florovsky despre parintele Ioannidis. Parintele Florovsky spunea ca Parintele

Ioannis era cel mai bun, cel mai fidel student al lui, [si ca:] il consider urmasul teologieimele, si a creat o opera, a avut o lucrare mai puternica decat a mea pentru ca era un

caracter foarte puternic, ca un capadocian ce era.

Intrebari si raspunsuri

- Care este legatura dintre minte-nous si inima? Ce inseamna intoarcerea mintii in inima, si

care este diferenta dintre minte-nous si ratiune?

- Dupa cum spun Sfintii Parinti, si de fapt am gasit-o la Sfantul Maxim Marturistorul si la

Sfantul Ioan Damaschin, deci, spun acestia ca Dumnezeu a creat sufletul omului sa aibe

cele doua aspecte, si anume:partea noetica ochii mintii, sipartea logica. Deci sufletul

este foarte strans legat de trup, si nous-ul, asa il voi numi de aici inainte, trebuie sa fie foarte

strans legat cu inima. Deci logica tine de creier. Cand Parintii vorbesc de rugaciunea

inimii, vorbesc de partea aceasta noetica - ochii mintiicare sunt coborati foarte adanc in

ceea ce inseamna organ trupesc al omului, adica in inima. Cei care au rugaciunea inimii

isi dau seama ca aici in acest organ fizic se intampla ceva, si sunt la locul de munca sau

in alta parte si inima lucreaza, deci isi dau seama ca aici, se petrece ceva in interiorul ei .

In cazul preotului aceasta poate sa faca rugaciune, isi savarseste slujba, spune cu partea logica

rugaciunile, insa in acelasi timpsimte cu inima ceea ce spune, totul se petrece in interior.

Va amintiti de Hristos care s-a alaturat celor doi apostoli ce se indreptau spre Emaus .Mergeau pe drum si Hristos le vorbea. Si le mentiona lucruri din Scriptura si acestia, dupa

aceea, spuneau: Oare nu ardea in noi inima noastra cand Acesta ne vorbea? Acest lucru

nu se intampla intr-o anumita manastire sau intr-un schit, ci erau pe drum, calatoreau. Aceasta

este experienta Bisericii si a Sfintilor nostri. Nu este extazul filozofilor stoici sau al

Pithiei, cunoscuta, care era in extaz si atunci prevedea viitorul. Calugarii si mirenii care

sunt in lume au aceasta rugaciune in inima si ii vezi mergand, lucrand, facand diferite

lucruri.

Sfantul Grigorie Palama spune ca aceasta energie noetica este foarte adanca, pentru ca, de

exemplu, soferul cu logica lui urmareste drumul, insa partea aceasta, cea adanca a mintii, are

rugaciunea in inima.

Cand eram tanar l-am intrebat pe Cuviosul Paisie Aghioritul:

Parinte Paisie, cum se distinge partea logica de partea noetica de ochii mintii, de parteaprofunda a sufletului?. Si a intrebat: ai adunat vreodata struguri pe care sa-i strivesti

pentru a-i face vin?. Si am spus: Sigur ca da!. Si a spus: Atunci cand se aduna struguri si

sunt pusi in butoiul respectiv vorbim despre spatiul sentimentelor si anume, al lucrurilorpe care le vedem, le auzim, si toate acestea intra in mintea noastra. Dupa aceea, din toate

acestea, va rezulta vinul, care este mai curat decat strugurii. Aceasta este logica. Si de

acolo, din vin, mai facem o transformare si ajungem la tuica, care este un alcool mai

curat si acesta este nous-ulpartea cea mai adanca din suflet.
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/28/drumul-catre-emaus/http://www.razbointrucuvant.ro/2008/04/28/drumul-catre-emaus/


9/17

Nu este un exemplu frumos?

Aceasta este teologia empirica, practica. Se pare ca omul este plasmuit ca sa aiba minte

curata.

*

- Cineva doreste sa ne vorbeasca Parintele Mitropolit despre invatatura Parintelui IoannisRomanidis referitoare la Taina Crucii, si o leg de o intrebare a unei alte persoane, caresuna asa:La care cruce se refera Domnul Hristos cand spune: Cel ce vrea sa vina dupaMine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze, avand in vedere faptul ca nuavusese loc jertfa Sa pe Cruce, iar crucea in acceptiunea contemporanilor si deci a

ascultatorilor Sai, era obiect de ocara, si bineinteles stare de ocara.

- Data trecuta cand am venit la Iasi, mi-ati pus foarte multe intrebari. Cu binecuvantarea IPS-

lui m-au invitat studentii si am vorbit, dar au fost trei-patru intrebari pe care le-am dezvoltat

intr-un interval de timp foarte larg. Poate ca acum ar trebui sa concentram in familiiintrebarile.

Parintele Ioannis Romanidis nu a avut propria sa teologie. Cand unii spuneau: Acestea

sunt afirmate de Parintele Ioannis Romanidis, spunea: Nu, nu, Sfintii Parinti afirma

lucrul acesta. Deci in ceea ce priveste crucea, invata, de fapt, din invatatura Sfantului

Grigorie Palama. Deci a vorbit despre Taina Crucii lui Hristos. Sfantul Grigorie Palama intr-o

omilie de-a sa spunea ca Taina Crucii lui Hristos a fost traita chiar si de profetii Vechiului

Testament. Prin cruce a venit osandirea pacatului. Cand Dumnezeu S-a adresat lui Avram

si i-a zis: Iesi din casa ta si din familia ta si iti voi arata calea pe care trebuie sa mergi, si

si-a parasit casa, si familia, si a pornit acolo unde i-a spus Dumnezeu, vorbim aici despre

asumarea crucii.Atunci cand s-a aratat in rugul care ardea si nu se mistuia, si a auzit

vocea: Scoate-ti incaltamintea si urca acolo unde ti se spune e vorba de o cruce care i s-

a oferit atunci lui Moise prin descaltarea de incaltaminte.

Trairea crucii este purificare de patimi. Dupa cum S-a rastignit Hristos, asa si noi ne

rastignim patimilor, nu mai aplicam patimile in viata noastra. Si apoi, ajungem la luminare,

cand vorbim despre rugaciunea cea adanca, cea curata, care este o pregustare a

Imparatiei. In acesta perspectiva putem vorbi despre o participare la Crucea si Invierea

Domnului. Nu doar sa purtam o cruce, este si aceasta o binecuvantare de la Dumnezeu si o

marturisire a credintei noastre, insa partea esentiala este: cum ne vom curati de patimi? Ce

inseamna acest lucru: curatirea de patimi? Nu sa scoatem patimile din noi, ci sa letransformam.

Adica in noi, Dumnezeu a sadit dragostea. Dragostea este o energie a sufletului sadita in noi

de Dumnezeu. Fara dragoste nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu. Noi, aceasta dragoste o

transformam in dragoste de sine, in loc sa-l iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru,

iubim eul nostru. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca iubirea de sine este iubirea

irationala a eului nostru.Tamaduirea de filautie, adica terapia acestei patimi, a iubirii de

sine, este tocmai a o pune in aplicare fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru.

Atunci cand uneori ii iubim pe ceilalti putem sa aplicam iubirea de sine, asteptand ceva

de la ei, adica nu o facem dezinteresat. Aceasta dragoste interesata trebuie sa se

sublimeze si sa se transforme in dragoste lipsita de interes. Aceasta este terapia,


10/17

vindecarea, si aceasta se face prin Sfintele Taine si prin asceza. Aceasta este trairea,

participarea la Taina Crucii si a Invierii Domnului.

*

- Cineva afirma ca: multe din punctele exprimate in seara aceasta le-am gasit si laMitropolitul Antonie de Suroj. Iar o alta persoana spune ca: in teologia occidentala,

incepand din anii `50 a devenit normativ in studiile despre Sfantul Grigorie Palamas,

parintele John Meyendorff. Parintele Ioannis Romanidis s-a delimitat de interpretarea lui

Meyendorff si l-a criticat intr-un studiu foarte important din anul 1960. Daca putetisintetiza care sunt obiectiile Parintelui Romanidis fata de Meyendorff.

- Pentru ca sunt intr-o universitate, voi spune si lucruri teologice. Mai intai vreau sa precizez

ca eu l-am cunoscut pe Mitropolitul Antonie Bloom. Are intr-adevar multe elemente

comune, pentru ca toti teologii ii citesc pe Parintii Bisericii si raman cu foarte multe

elemente din invatatura Sfintilor Parinti. Si daca cititi Summa Theologiae a lui Thomas

dAquino veti vedea ca a preluat multe elemente de la Sfantul Ioan Damaschin, dar acreat o confuzie si a ajuns la alte tipare si la alte concluzii.

Ceea ce am gasit eu la Parintele Romanidis este o limpezime a gandirii. Nu am gasit

deloc rationament. Urmeaza cu fidelitate Filocalia. A cunoscut in profunzime atat

scolasticismul, cat si protestantismul. Indata ce i-a descoperit pe Parintii Bisericii,

Filocalia si pe Parintii neptici, s-a lipit de aceasta invatatura si le-a parasit pe toate

celelalte.

Inainte de a veni aici in Romania am terminat o alta mare lucrare, care este in continuarea

cartilor despre Romanidis. Prima parte a acestei carti se ocupa de corespondenta dintre

Parintele Florovsky si Parintele Romanidis. Sunt teme noi care nu au fost prezentate

nicaieri. A doua parte prezinta teologia parintelui Romanidis. In fapt, in esenta, analizez

primele studii pe care le-a redactat la Paris. Este vorba de Pacatul stramosesc potrivit

invataturii Sfantului Apostol Pavel, Ecleziologia potrivit Sfantului Ignatie Teoforul,

Antropologia cuprinsa in Molitfelnicul Bisericii siEcleziologia luiAlexei Homiakov. Indata,dupa aceste studii isi scrie teza despre Pacatul stramosesc, dupa care, dupa aceasta teza,

merge la Harvard redactand cinci studii importante. Primul studiu vorbeste despre SfantulIustin Martirul si Filosoful si relatia cu Evanghelia Sfantului Ioan. Al doilea studiu se referala un tex al unui anume Wolfson, care abordeaza invatatura lui Filon[as] iudeul. Urmatorul

studiu se refera la Teodor de Mopsuestia, si un alt studiu, impartit in doua, abordeaza

Perspectiva lui John Meyendorff asupra Sfantului Grigorie Palama. In aceasta carte desprecare va vorbesc, voi publica o scrisoare a lui Gheorghe Florovsky, care critic analizeaza toate

problemele teologilor secolului XX si in final il elogiaza pe Parintele Romanidis.

Acum, referitor la intrebare, la Parintele John Meyendorff. Parintele John Meyendorff s-a

indepartat in esenta de invatatura autentica a Sfantului Grigorie Palama. Pentru mine

este foarte semnificativ faptul ca mai toata lumea vorbeste despre analiza, studiile pe care le-a

facut Parintele John Meyendorff asupra operei Sfantului Grigorie Palama, darnimeni nu se

refera la aceasta critica a parintelui Romanidis la perspectiva pe care o propune

Parintele Meyerdoff despre Grigorie Palama. Parintele Meyendorff nu a raspuns

niciodata la argumentele cuprinse in critica Parintelui Romanidis, care v-am spus ca au

aparut in doua parti: prima parte a aparut in anii 60-61, iar a doua parte in 64-65. Siintrebarea pe care o pun este urmatoarea: este oare stiintific sa se prezinte perspectiva
http://www.scribd.com/doc/276081/Mitropolitul-Antonie-al-Surojului-Bucuria-pocainteihttp://ro.orthodoxwiki.org/John_Meyendorffhttp://cuvant.credo.ro/2006/11/29/conferinta-parintele-rafail-noica/http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.htmlhttp://www.scribd.com/doc/276081/Mitropolitul-Antonie-al-Surojului-Bucuria-pocainteihttp://ro.orthodoxwiki.org/John_Meyendorffhttp://cuvant.credo.ro/2006/11/29/conferinta-parintele-rafail-noica/http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/teodor-de-mopsuestia-81452.html


11/17

Parintelui Meyendorff si sa nu se mentioneze si critica pe care o aduce Parintele Ioannis

Romanidis? Ar fi putut macar sa spuna: Parintele Ioannis Romanids a adus o critica lateologia Parintelui Meyendorff, dar aceasta critica este eronata, dar nici macar acest lucru nuse precizeaza.

Exista 3-4 puncte asupra caruia a dus o critica foarte puternica. Va voi prezenta doar unul.Meyendorff afirma ca Varlaam nu era reprezentant al teologiei occidentale, ci al unei

parti a teologiei ortodoxe. Prin urmare, afirma ca Varlaam exprima un aspect filosofic al

teologiei ortodoxe, iar la randul sau Sfantul Grigorie Palama exprima o interpretare

biblica a invataturii Bisericii ortodoxe. Parintele Ioannis Romanidis afirma ca aceasta

interpretare este eronata si sustine ca Varlaam este reprezentant atat al scolasticii, cat si

al ideilor Fericitului Augustin.

Un alt punct care a intrat in discutie este acela ca parintele Meyendorff observa faptul ca atat

Sfantul Grigorie Parlama, cat si Varlaam, fac o interpretare a teologiei Sfantului Dionisie

Aeropagitul. Iar Meyendorff afirma ca Varlaam ar fi inteles mai bine teologia Sfantului

Dionisie Aeropagitul decat a facut-o Sfantul Grigorie Palama. Afirma ca SfantulGrigorie Palama l-ar fi corectat pe Sfantul Dionisie Aeropagitul ca sa-si sustina pozitia.

Daca citim insa critica pe care a facut-o Parintele Ioannis Romanidis, vom vedea ca are

argumente foarte solide impotriva acestei afirmatii si tocmai de aceea Parintele John

Meyendorff nu a raspuns niciodata. Este foarte semnificativ faptul ca aceste studii au fost

scrise in timpul studiilor sale la Harvard, in colaborare cu Parintele Gheorghe Florovsky, si

trebuie sa mentionam ca pe atunci Parintele Ioannis Romanidis nu avea decat 33 de ani.

Consider ca nu este deloc stiintific sa dispretuiesti, sa treci cu vederea o asemenea critica

argumentata si mi se pare nestiintific ca toti teologii ortodocsi sa-l ridice in slavi pe

Meyendorff si sa nu tina seama si de aceste elemente ale Parintelui Romanidis. Desigur,

Meyendorff a afirmat foarte multe lucruri valabile, dar nu trebuie trecut cu vederea nici

Romanidis. In orice caz, aceste puncte le analizez foarte bine in aceasta carte care va aparea,

le analizez exhaustiv, iar atunci cand vor aparea in limba romana cred ca le veti putea intelege

in amanunt.

*

- Sunt mai multe intrebari legate de Sfanta Impartasanie. Pe de o parte sunteti rugat sa

vorbit despre cum sa ne pregatim, ce inseamna pregatirea pentru Sfanta Impartasanie,

despre impartasia cu nevrednicie. Si sesizez doua tipuri de intrebari. Pe de o parte: ce

parere aveti despre deasa impartasire, fara post, fara spovedanie, cantitativa si automata,

fara o lucrare interioara? Pe de alta parte, cineva intreaba daca omul poate lucra curatireainimii fara Sfanta Impartasanie. Cat de deasa ar trebuie sa fie aceasta? Si in aceasta

privinta este solicitata si parerea Parintelui Mitropolit.

- Va voi mentiona cateva puncte. Mai intai de toate Parintele Ioannis Romanidis, si acest lucru

il vedem si in Tradita noastra, zice ca atunci cand ne impartasim, ne impartasim cu

Trupul si Sangele Domnului. Daca suntem pregatiti corespunzator, Sfanta Impartasanie

devine lumina, daca nu suntem pregatiti devine foc. Are legatura cu ceea ce v-am spus mai

inainte, [in legatura] cu Taina Crucii, si anume: cele trei etape: de curatire, de iluminare si devedere a lui Dumnezeu.

Fara Hristos nimeni nu poate sa lupte in viata duhovniceaca. Deci Hristos este curatireacelor care se curata. Prin Hristos se purifica inima in aceasta lupta duhovniceasca. Hristos


12/17

lumineaza sufletul nostru si Acesta ne indumnezeieste. Vedeti ca Sfantul Maxim

Marturisitorul interpreteaza cuvintele spuse de preot: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si

cu dragoste sa va apropiati!. Zice:

Cei care sunt in starea de rob, dar totusi lucreaza, sunt in lucrare, sa se apropie cu frica

de Dumnezeu - aceasta prima data. Apoi, cu credinta - sunt cei care sunt in starea denaimiti cum se spunea mai inainte, deplatiti, adica cei care lucreaza pentru a primi [plata

n.n.]. Apoi cu dragoste, si anume aceasta este starea fiului, care este starea fireasca.

Parintele Ioannis Romanidis spunea: bineinteles ca in centrul tuturora este Sfanta

Impartasanie, dar nu este singurul centru al vietii duhovniesti; si rugaciunea este, si citirea

Sfintelor Scripturi. De exemplu la Sfanta Liturghie ne rugam, ascultam Apostolul,

Evanghelia, predica, si ne impartasim. Deci trebuie sa fie o impreuna lucrare intre cele trei

elemente.

In ceea ce priveste deasa impartasanie. Consider ca intotdeauna trebuie sa pastram calea

de mijloc. Nici o indepartare foarte mare de Sfanta Impartasanie, foarte rar, dar nicifoarte des, atunci cand nu suntem in stare, si in nevrednicia de a ne impartasi.

Duhovnicul este cel care randuieste aspectele acestea. Parintii filocalici vorbesc despre deasa

impartasanie, dar pentru fiecare in parte. Si anume, pentru cineva des inseamna o data pe

an, pentru ca nu este in starea duhovniceasca de a se impartasi. Foarte des ar putea fi

pentru cineva o data la cinci ani, daca a facut ceva care-l impiedica sa se

impartaseasca, sau pentru altcineva ar putea fi o data pe saptamana, sau pe luna, sau

poate zilnic. Acest lucru depinde de progresul sau duhovnicesc.

Acest lucru nu are neaparat legatura cu cat postim, pentru ca cineva poate sa fie bolnav

si sa nu posteasca. Postul este un mijloc al Bisericii pentru curatire, deci, pentru a se

impartasi cineva trebuie sa observam lupta pe care o face sa se impartaseasca, [si]

depinde foarte mult de cat traieste Taina Crucii lui Hristos.

Cand eram mic domnea aceasta conceptie: de doua ori pe an ne impartasim. Si auzeam pe

duhovnici: Nu, trebuie sa ne impartasim des, fara insa sa puna problema pregatirii si a

pocaintei. Deci parintii filocalici din sec. XVIII vorbeau despre deasa impartasanie, dar

si despre isihasm! Acuma este conceptia in Grecia: toti sa ne impartasim. Si preotul zice:

Doamne, multi crestini s-au impartasit astazi. Slava Domnului!. Dar faptul ca Sfanta

Impartasanie e luata cu nevrednicie nu prea este mentionat. Spune Sfantul Apostol Pavel:

Pentru ca nu va pocaiti si va impartasiti cu nevrednicie, foarte multi dintre voi au si murit.

In America, odata, am auzit pe preot zicand: Acuma, ca ati venit, cu totii, sa va impartasiti.Si s-au impartasit unii americani si au zis: foarte frumos! foarte dragut!.

Consider ca ar trebui sa fim foarte atenti sa nu cadem in extreme. Sfantul Maxim

Marturisitorul spunea ca indiferent in ce extrema ai cazut este acelasi lucru. In anii 60,

cand am fost ca student in Muntele Athos exista aceasta problema. Exista o manastire unde

se spunea: nu va veti impartasiti prea des, o data la o luna, o data la doua luni. Si se

duceau tinerii sa devina calugari si li se spunea: nu va veti impartasi. Si intrebau: De

ce? M-am facut calugar. Am devenit calugar pentru a ma uni cu Hristos si sa ma

impartasesc cu pocainta. De ce ma lipsiti de Hristos, din moment ce exista ascultare,pocainta, spovedanie?Si s-a dat o lupta puternica intre anii 60-70 pentru a se impartasi


13/17

calugarii acolo, o data pe saptamna. Deci este posibil ca cineva sa fie monah, sa se roage, si

sa nu i se permita sa se impartaseasca?

Sfantul Grigorie de Nyssa spune foarte frumos:

Cand un duhovnic lasa pe cineva care nu este vrednic sa se impartaseasca este un pacat.La fel, pacat este si atunci cand opresti pe cineva pregatit sa se impartaseasca.

A te impartasi, de fapt, este o problema de dragoste: il iubesc pe Dumnezeu si vreau sa

ma impartasesc. Trebuie ca dragostea sa fie la un asa nivel, incat sa ne unim cu aceasta

dragoste, si trupul nostru sa reziste la acest mare har care ni se daruieste.

Spune un duhovnic ca exista oameni care traiesc pana la un moment dat in afara bisericii,

intra in biserica, si deodata vor sa se impartaseasca foarte des. Adica inima lor, sufletul, au o

dorinta, o sete de a se impartasi foarte des. Trupul insa a fost invatat in diferiti ani sa

traiasca oarecum altfel. Deci este valabil ceea ce a spus Mantuitorul: ca sufletul este

sarguitor dar trupul nepuntincios. De aceea, uneori se creeaza o problema, deoarecesufletul doreste lucruri mai mari decat poate sa duca trupul, si de aceea nu se creeaza

acel echilibru intre cele doua. Deci trebuie intr-un anumit fel cele doua parti, trupul si

sufletul sa fie puse pe aceeasi [lungime de] unda. Nu se poate impartasi si a doua zi sa

inceapa aceleasi pacate. Insa aceasta este un lucru de discernamant.

Deci nu trebuie sa spui: bine, haideti, este un obicei bun, se poate face, dar nici o

impartasanie foarte rara nu este buna.

Eu sfatuiesc sa aibe foarte multa atentie atunci cand se impartaseste cineva, si sa aibe

constiinta a ceea ce face, decat se impartasesca fara sa-si dea seama de ceea ce face.

Este o tema foarte larga, am incercat doar sa punctez cateva principii si imi pare rau ca

vorbesc aici in fata IPS-lui [Teofan n.n.], care este responsabil sa calauzeasca pe pastoritii sai,

si nu as vrea ca eu sa fiu cel care va ofera altceva, si IPS-ul sa sa se exprime.

IPS Teofan: Credinciosii au nevoie de cuvantul dumneavoastra, Inaltpreasfintite, dar eu

aproape la fiecare Sfanta Liturghie le spun asa: Cei care sunteti ortodocsi si aveti

binecuvantare de la preotul duhovnic sa va impartasiti, apropiati-va; si pruncii!. Asadar,

asa cum amintea si IPS-ul, lasati-va in mana unui duhovnic care-L iubeste pe Hristos si

urmati-i sfatul. Si sesizati intr-insul un lucru: daca simte, cel care se spovedeste, ca poate trai

fara de Domnul Hristos, atunci sa primesti sfatul lui, sa te apropii cat mai rar sau deloc, si sate apropii atuncea rar, cu frica de Dumnezeu si cu cutremur. Daca duhovnicul simte in tine

ca nu poti trai fara Domnul Hristos, un duhovnic bun te va indemna sa te apropii de

Sfanta Impartasanie cu credinta si cu dragoste multa.

IPS Hieroteos Vlachos:- Consider ca acest cuvant a fost unul intelept. Aceasta este temelia,

fundamentul.

*

- Pot psihologii si psihiatrii sa devina psihoterapeuti ortodocsi, si cum este posibil acest

lucru?


14/17

- Vorbim desigur despre psihoterapie ortodoxa si am scris o carte, dupa cum stiti:Psihoterapia ortodoxa, dar temeiul acestei carti nu este psihoterapia, ci este traditiaisihasta. Aceasta carte a aparut in deceniul 80 si a provocat foarte multe dezbateri. Avem de-

a face cu acelasi termen atat in tamaduirea, in terapia ortodoxa, cat si in cea din afara

Bisericii, dar sunt lucruri diferite, acelasi termen desemneaza lucruri diferite. Avem de-

a face in primul rand cu o antropologie diferita: ce intelege prin om si sufletpsihoterapiadin afara Bisericii, laica, si ce intelege prinsufletsi om Biserica. Eu sustin ca toate acestea,

psihanaliza, psihoterapia, psihologia, psihiatria, care s-au dezvoltat in occident, au

aparut ca urmare a faptului ca occidentul a abandonat traditia isihasta, metoda isihasta.

Exista rationalism, exista pe de-o parte moralism si ramane neacoperita aceasta parte

abisala, launtrica, a omului de care s-a ocupat Freud, Jung, Adler si altii. Psihoterapia

laica a creat foarte multe directii, scoli, in America exista in jur de 300 asemenea directii.

Exista psihoterapia cognitiva, exista si psihoterapia comportamentala, cea

existentialista. Folosesc spre exemplu si linii buddhiste, si alte directii ale vietii umane,

analizeaza comportamentul zilnic al omului, felul cum merge.Psihoterapia ortodoxa contine

multe elemente din toate acestea, are elemente din psihoterapia cognitiva, de exemplu .

Spre exemplu puteti sa ascultati o cuvantare, o conferinta si sa va schimbe modul de a gandi sisa va vindecati. Puteti sa invatati cum sa va luptati cu gandurile, si aceasta sa fie o cale de

vindecare. Puteti sa ajungeti la o manastire, sa intrati intr-o comunitate si acolo sa

vedeti cum se comporta monahii, cum se comporta sfintii, si in modul acesta, urmarind

comportamentul lor, sa va vindecati.

Eu unul observ ca psihoterapia ortodoxa seamana mai mult cu psihoterapia existentiala;

spre exemplu Victor Frankl, a treia scoala psihoterapeutica din Viena.Victor Frankl a trecut

din lagarele fasciste de concentrare si traind experientele acestea, si fiind un discipol al lui

Freud, a inteles acolo ca nu se poate vindeca urmand principiile lui Freud . Si acolo a

descoperit psihoterapia existentialista, a descoperit sensul vietii. Le spunea celor care

sufereau impreuna cu el: Nu te descuraja, nu abandona, pentru ca exista o persoana care

te iubeste si care asteapta sa te intorci. A inteles ca atunci cand un om are un scop in

viata este in stare sa depaseasca toate dificultatile vietii. Spre exemplu in celula vedea in

fiecare zi un paianjen care isi tesea panza cu sarguinta si vedea in asta un sens. Atunci cand

noi avem un scop in viata si scopul este sa-L iubim pe Hristos, sa participam la

Dumnezeiasca Liturghie, atunci depasim toate problemele si dificultatile.

Eu astazi am ramas cu totul surprins la Dumnezeiasca Liturghie. Mie imi era frig, pentru ca

nu sunt obisnuit cu frigul, si vedeam oamenii cum stau, participa nemiscati la Liturghie

si ma urmareau cu inima lor. Nu ma urmareau cu ratiunea, cu logica, ci cu toata inima lor se

rugau la Dumnezeiasca Liturghie; ca si acum. Atunci cand cineva spune: Maine ma duc la Dumnezeiasca Liturghie care se savarseste in cinstea Sfintei Parascheva, [aceasta

inseamna ca] simt intr-adevar ca Dumneziasca Liturghie este Imparatia lui Dumnezeu si

raiul, [ca] o sa primesc har, [ca o] sa dea Dumnezeu har si binecuvantare, si sa plec de

acolo cu gandul: Cand vine duminica, pentru a veni din nou la Liturghie?. Asa

dobandim un sens al vietii.

Si pentru ca omul are intrebari existentiale: ce este moartea?, ce este viata?, in acestmod, raspunzand la aceste intrebari, se poate ajuta, se poate vindeca. In urma cu cativa ani am

fost in Atlanta ca sa vorbesc despre parohie ca o comunitate terapeutica, vindecatoare.

Acolo am ascultat un psihiatru care m-a abordat si mi-a spus:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Viktor_Franklhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Viktor_Frankl


15/17

Inaltpreasfintite, va multumesc pentru cuvantul pe care mi l-ati spus. Eu am un cabinetpsihiatric si atunci cand am citit cartea IPS voastre am decis sa fac terapie urmand aceste

principii.

Si si-a schimbat si denumirea clinicii, si pe cartea de vizita scria psihoterapeut ortodox.

Si vin la mine tineri care sunt dependenti de droguri si incerc sa-i tratez urmand metoda pecare o propuneti, prin lupta cu gandurile, prin lupta cu dorintele, cu patimile.

Si totusi spunea: nu pot sa vindec pentru ca nu sunt preot. Ca sa devina cineva cu

adevarat psihoterapeut trebuie sa devina si preot.

Vreau, prin urmare, sa va spun ca psihoterapia laica ajuta pe om pana la un punct, ca sa

nu innebuneasca de tot. Spre exemplu este gradinita sau scoala primara. Psihoterapia

ortodoxa merge mai departe, considera ca adevaratul medic este Hristos. Hristos este

deopotriva Medicamentul, Terapeutul si Spitalul. Si-L ajuta pe om sa scape de iubirea

de sine prin Sfintele Taine si prin nevointa.

Consider ca nu trebuie sa dam la o parte nicio stiinta, pentru ca psihoterapeutii laici ajuta

oarecum pe oameni sa ajunga la un oarecare echilibru, si mai ales pe oamenii care sunt

atei si sunt in afara Bisericii, si chiar pe oamenii Bisericii care nu stiu sa foloseasca

metoda de vindecare a Bisericii. Calea noastra de vindecare tinteste la unirea omului cu

Dumnezeu si la vederea lui Dumnezeu. Psihoterapia laica are ca scop echilibrul dintre

oameni, echilibrul in viata de cuplu, echilibrul relatiei cu copiii, sa nu innebuneasca copiii.

Traim intr-o epoca in care nu este posibil sa nu existe conflicte. Fiecare, de aceea trebuie

sa-si gaseasca limitele in care sa se miste.

()

*

- Curatirea si luminarea, nu sunt oare procese ciclice? Ca sa ma curatesc am nevoie de

luminare, ca sa vad ce trebuie sa ma curatesc, si tot asa.

- Si cum de rezista inima, care e materie, la o lucrare atat de puternica precum este

rugaciunea adanca?

- Si aici, cu insistenta, asupra laicilor din lume care pot sa faca aceasta lucrare, si cei carenu o fac, ce sansa de mantuire au, cei care nu ajung la rugaciunea neincetata sau la

vederea lui Dumnezeu?

- Voi vorbi pe scurt. Zicem curatire, luminare, vedere a lui Dumnezeu. Purificarea,curatirea de patimi este scoala primara, luminarea este invatamantul secundar, si vederea lui

Dumnezeu este deja facultatea; darnu sunt niste etape prin care treci si s-a incheiat, nu sepoate mai sus. Intrucat din tineretile sale mintea omului este aplecata spre rau, si am invatatfoarte mult sa punem in aplicare logica si inchipuirea inca din frageda varsta si am invatat sa

traim mai mult pe baza simturilor, nu este foarte usor ca cineva sa se curete si apoi sa

treaca la iluminare. Deci se poate ca omul sa se intoarca de unde a plecat.


16/17

Se arata foarte clar in canoanele Bisericii ca pe atunci credinciosii erau avansati

duhovniceste, la un anumit nivel, insa pacatul pe care-l faceau ii putea determina sa fie

trimisi in ceata catehumenilor; si episcopul era cel care isi dadea seama de pocainta celui

cazut si il lasa sa participe la Liturghia celor Credinciosi. Deci nu sunt nistre stadii, niste

etape, ci sunt niste grade. Si cand cineva ajunge la vederea lui Dumnezeu, nu poate sa-L

vada permanent. Poate cadea la nivelul de rugaciune [?!], dar este un martiriu pentru el,dupa cum vedem la Sfantul Siluan Athonitul si la Parintele Sofronie. Stiti ce inseamna ca

cineva sa cunoasca marea dragoste a lui Dumnezeu si apoi sa se intoarca la un stadiu

anterior,cand trebuie sa manance, cand trebuie sa traiasca impreuna cu toti ceilalti?!

In ceea ce priveste rugaciunea inimii, am facut anumite experimente in legatura cu acest

subiect, pentru ca atunci cand cineva are o teorie asupra unui lucru trebuie sa o

experimenteze. Am spus unei fetite de patru ani: In fiecare seara vei face rugaciunea

mintii, de 20-30 de ori, inainte de a adormi: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

miluieste-ma pe mine. Cand a mai crescut, era de cinci ani, i-am spus: Cand vei

merge de acasa spre gradinita, mintea ta sa lucreze: Doamne Iisuse Hristoase . Cand

dupa un timp am intalnit-o, am intrebat-o: Spui rugaciunea dupa cum ti-am spus eu?. Mi-azis: Zic rugaciunea, dar mi se intampla ceva si nu stiu ce este!. Ce ti se intampla?.

Inainte de a o spune o aud in interiorul meu, rugaciunea curge de la sine. Aud in adancul

inimii mele: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu.

Deci nu estepartea trupeasca a inimii, fizica. De aceea Parintele Sofronie vorbeste despreinima duhovniceasca. Si Sfintii Parintii cand se refera la inima duhovniceasca, la ce se refera

de fapt? Platon spunea ca sufletul omului se imparte in trei: in partea rationala, in partea

care doreste, si in partea care se manie. Sfintii Parinti au acceptat acest lucru, si au spus: in

partea logica sunt gandurile, in partea de a dori sunt de fapt dorintele pe care le are

fiecare, si in partea celalalta, a treia, mania este o energie, o putere, pe care o ai in

interiorul tau. Deci este numita partea pasiva a sufletului partea legata de manie si dorinta.

De aceea se zice partea rationala, logica, si partea pasiva, care contine pe celelalte doua.

Cand se refera la inima, se refera de fapt la cele doua, si anume la partea care doreste si

la partea care se manie. Inima are eros, are o dragoste nemarginita fata de Dumnezeu, si

partea manioasa este de fapt energia, puterea care iti da un avant catre Dumnezeu. Acest

lucru caracterizeaza pe toti oamenii.

Cand Hristos spune: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu nu a spusacest lucru doar pentru calugari nici nu existau calugari pe atunci; a spus-o pentru toti

oamenii. Am intalnit oameni in lume care aveau rugaciunea inimii, pe cand unii calugari

nici nu auzisera de ea. Spunea Parintele Sofronie:

Cand cineva are o durere, il doare pentru cineva anume (mama are o durere anume

pentru copilul sau) si spune cu durere: Doamne, te rog, copilul meu, atunci

rugaciunea se uneste cu durerea si aceasta este rugaciunea din inima, foarte puternica.

In acest fel se intampla si cu cel care intampina anumite probleme: nu este iubit sau altcevade felul acesta. Aceasta este rugaciunea curata si nu cea pe care o facem in mod formal la

chilie.

Parintele Paisie Aghioritul a avut candva o vedenie. A vazut cum [cineva] lua oseminte din

Muntele Athos si le arunca in afara, in lume, si pe urma l-a vazut cum aduce osemintedin lume in Munte Athos. Stiti ce inseamna acest lucru? Ati auzit de parintele Gheorghe
http://users.uoa.gr/~nektar/orthodoxy/tributes/gewrgios_metallhnos/index.htmhttp://users.uoa.gr/~nektar/orthodoxy/tributes/gewrgios_metallhnos/index.htm


17/17

Metallinos? Ati auzit de el! Si eu, si acesta il iubim foarte mult pe Parintele Ioannis

Romanidis. Este preot, casatorit, profesor si decan al Facultatii de Teologie din Atena, cu

sotie si copii, si vorbeste permanent despre rugaciunea curata a inimii, dupa cum si

Parintele Dumitru Staniloae. Eu l-am vazut pe Parintele Staniloae vorbind despre

rugaciunea inimii si plangand. Si era casatorit. Si vad pe unii ca zic: ce sunt aceste lucruri

afirmate de Mitropolitul de Nafpaktos si de Parintele Gheorghe Metallinos? Acestia nuaccepta isihasmul si traditia Bisericii

Ma bucur ca astazi ati fost alaturi de mine. Ati vazut, la avioanele care zboara, ce se spune?

Va multumim ca ati zburat cu noi si ne vom bucura sa fiti alaturi de noi si la alte

zboruri!
http://users.uoa.gr/~nektar/orthodoxy/tributes/gewrgios_metallhnos/index.htmhttp://users.uoa.gr/~nektar/orthodoxy/tributes/gewrgios_metallhnos/index.htm

Documents

Teologia CA Traire Ierothei Vlahos Iasi 2011