Tehnologie de cultura pentru tomate - ciclul IMarţi, 11 dec 2012

Tehnologie modernă de cultură pentru tomate în solarii (ciclul I iarna-vara)

Introducere

Producerea tomatelor în scop comercial în sere reci, neîncălzite sau solarii reci sau minimal încălzite se face în România în  cicluri: primul de iarna-vara, iar cel de–al doilea vara-toamna. Există și o a treia formă de producere a tomatelor sub forma unui ciclu mai lung de primăvară-toamnă în zonele în care tipul constructiv al serelor, clima mai rece sau producerea altor legume cum ar fi varza, spanac, morcov, ceapa, etc care întârzie plantarea tomatelor nu permite efectuarea a 2 culturi consecutive de tomate (aceasta formă este particulara zonei legumicole Băleni). Practic ciclul I (ciclu scurt sau mediu), ciclu II (ciclu mediu) și ciclul intermediar mai lung reprezintă în acest moment formele principale și majoritare în care se produc tomatele în România, cu excepția serelor profesionale sau a serelor din sticlă rămase în funcțiune în care ciclul de producție este ușor diferit. 

Pe scurt ce înseamnă cele 3 forme

Ciclul I de producție:1.semănarea se face iarna (de la sfârșitul lunii decembrie pana la jumătatea lunii februarie);2.plantarea se face primăvara devreme (de la începutul lunii Martie) pana la jumătatea lunii Aprilie cel mai târziu.Numărul de etaje lăsat este cuprins intre 3 (ciclu foarte scurt, extratimpuriu) pana la 6 etaje (ciclu mediu);Recoltarea începe după jumătatea lunii Mai și durează în funcție de plantare și nr de etaje lăsat până la jumătatea lunii iunie;

Ciclu II de producție;Semănarea se face primăvara sau vara cu circa 3-4 săptămâni înainte de terminarea culturii care va fi schimbată cu tomate;Plantarea se face începând cu 20 iunie pana la jumătatea lunii iulie;Numărul de etaje este în acest caz mai mare decât primul și variază de la 6 etaje pana la 8, 10 sau chiar 12 etaje dacă sunt condiții (plantare devreme și structura înaltă a solarului);Recoltarea începe de la sfârșitul lunii august până toamna târziu în funcție de plantare, număr de etaje lăsat și condițiile asigurate de tipul constructiv al solarului;

Ciclu intermediar mai lung:Semănarea se face după jumătatea lunii martie pana la jumătatea lunii aprilie;Plantarea are loc de obicei în cursul lunii mai;Numărul de etaje lăsat este în funcție de cât permite construcția serei/solarului;Recoltarea începe după jumătatea lunii iulie și ține până toamna târziu în funcție de numărul de etaje lăsate; 

Tehnologie modernă de cultură pentru tomate în solarii (ciclul I iarna-vara)

Principalele constrângeri care trebuie avute în vedere pentru obținerea în condiții de rentabilitate a tomatelor în primul ciclu de producție sunt:

Obținerea răsadurilor – este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare a plăntuțelor (în condițiile în care afară sunt temperaturi negative extreme): temperatură, lumină, aerisire, irigare;

Tipul constructiv al solarului (lățime, înălțime, volum mare de aer, prezența foliilor profesionale de acoperire, etc);

Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.

Un răsad de tomate de bună calitate necesar pentru ciclul I de producție trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:

1.Să aibă vârsta cuprinsa între 55 – 70 zile;2.Să se vadă bine primul buchet floral dar în nici un caz să fie înflorit;3.Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;4.Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);5.Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe timpul vegetației răsadurilor);6.Să nu prezinte carențe de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);7.Să nu fie etiolate;8.Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de substrat;9.Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;10.Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);11.Să fie călite;

Rasaduri de tomate

Producerea răsadurilor implică 2 etape tehnologice:

1. Semănatul care poate sa se facă în 2 moduri:       a) Pe pat germinativ; Atenție! Nu ne referim la patul germinativ cald pe gunoi de grajd – aceasta metoda nu este sub nici o forma recomandata pentru obținerea unui răsadprofesional, uniform calitativ, iar pierderile economice în cazul în care se utilizează semințe hibrid profesionale sunt foarte mari!

Rasaduri de tomate produse pe pat germinativ

        b)  În tăvițe alveolare;

Tavite alveolare pregatite pentru semanare directa

Repicatul plăntuțelor din patul germinativ sau celulele alveolare se face în ghivece de plastic;

SemănatulSemănarea tomatelor pentru ciclul I extratimpuriu și timpuriu are loc intre 2-20 ianuarie. În unele regiuni (în bazinul legumicol Matca) semănatul are loc chiar și mai devreme (25-31 decembrie) dar respectivii fermieri dispun de încălzirea solariilor/serelor după plantare și de asemenea tipul constructiv al solariilor dublat de utilizarea celor mai moderne folii profesionale de acoperire a lor le permite plantarea foarte devreme, sfârșitul lunii februarie – începutul lunii martie cu un risc minim de înghețare a tomatelor.

Semănatul se face pe pat germinativ sau în tăvițe alveolare. În ambele cazuri substratul de semănat este reprezentat de turba special tratata pentru optimizarea EC-ului și pH-ului și cu adaos de fertilizatori. Condițiile pentru ca un substrat profesional pe baza de turba sa fie utilizat în producerea răsadurilor în prima fază (semănat-repicat) sunt următoarele:1. pH-ul = 5,5 – 6,5; Verificați întotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins intre aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat!2. EC-ul sa nu fie mai mare de: 1 dS/m, de preferat 0,6-0,8 dS/m;3. Sa aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor în primele 2 săptămâni;4. Granulația sa fie cuprinsa intre 0 – 10 mm, recomandata fiind cea intre 0-5mm!

5. Turba sa fie blondă, pentru semănat fiind recomandat un amestec de turbă blondă și turbă neagră;6. Să conțină aditivi de umectare; Acești aditivi nu sunt obligatorii însă trebuie o mai mare grijă la irigarea constantă a substratului!

Recomandarea noastră este ca cel puțin semănatul să fie făcut doar în substrat profesional pentru semănat (cu specificațiile tehnice de mai sus) fără alte adaosuri. Dacă totuși se utilizează și pământ împreună cu turbă, pământul trebuie sa fie de pădure și în nici un caz din exploatații agricole (din sera sau gradina proprie sau din câmp).Utilizarea doar a substratului profesional pe bază de turbă pentru semănat are o serie de avantaje comparativ cu utilizarea altor substraturi sau amestecuri:

      

Avantaje utilizare substrat profesional de turba

Substrat profesional Pământ sau alte amestecuri

Liber de semințe de iarbă sau insectePlin de semințe și pot fi prezente și

insecte

Liber de boli din complexul “căderea plăntuțelor” Risc crescut de cădere a plăntuțelor

pH și EC optime pentru germinare și dezvoltare a răsadurilorpH și EC variază în funcție de sursa

utilizata

Adaos perfect optimizat de minerale pentru prima parte de dezvoltare arăsadurilor

Conținut necunoscut de minerale

Obținerea de răsaduri uniforme Neuniformitate a răsăririi

Dezvoltare radiculara bogata Dezvoltare radiculara deficitara

De asemenea mai merită menționat și faptul că la operația tehnologică de repicare din patul germinativ pe bază de turbă, rădăcinile plăntuțelor nu suferă răni majore datorită granulației foarte mici a turbei și ușurinței desprinderii pe când în cazul în care este utilizat pământul ruperea ramificațiilor radiculare tinere sunt practic inevitabile creând astfel largi porți de intrare pentru boli vasculare după repicare și un stres în plus pentru plăntuțele tinere și fragile.

Parametrii și condițiile necesare unei germinări optime a semințelor de tomate sunt următorii:Temperatura optimă de germinare este cuprinsă intre: 22-26oC. Temperatura de germinare nu trebuie să fie mai mică de 15oC.Umiditatea de 100%Lipsa completă a luminii în primele zile până la răsărire (acoperire cu ziare sau carton din hârtie).În cazul în care se utilizează substratul profesional pentru semănat operațiile tehnologice sunt următoarele:Se udă cu apă turba până la umectarea completă;Se trasează rândurile printr-o ușoara apăsare a substratului;

Randuri trasate in substrat de turba pentru semanre

Se pun semințele una câte una pe rând;

Semanare pe pat germinativ in substrat de turba

Se acoperă cu un strat fin de substrat de maxim 0,5 cm (nu mai mult deoarece semințele de tomate au mică putere germinativă, o greutate prea mare sau un strat prea mare deasupra întârziind foarte mult răsărirea);Nu se mai udă ulterior – datorită granulației mici a turbei adăugarea ulterioară de apă conduce ori la descoperirea semințelor ori la îngroparea mai adâncă a lor. Și într-un caz și în celalalt răsărirea nu va fi uniformă;Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu rol de re ținere cât mai mult timp a umidității de 100% necesare germinării și răsării optime a tomatelor; Atenție!!! Aceasta metodă cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplică numai pentru semănarea tomatelor în timpul iernii când intensitatea soarelui este mică și nu crează probleme tomatelor; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii nu se utilizează sub nici o forma acoperirea cu folie a semințelor deoarece conduce la sufocarea și distrugerea plăntuțelor.Se asigură o temperatură constantă zi/noapte cuprinsă între 22-26oC dar nu mai mică de 15oC ; temperaturile mai mici cuprinse între 15-18oC nu afectează iremediabil tomatele doar întârzie foarte mult germinarea și răsărirea (cu până la 2 săptămâni).Dacă temperaturile sunt optime după 3-6 zile încep să apară primele plăntuțe, iar după ce fenomenul de răsărire are loc în masa se înlătură materialele de acoperire pentru a preveni alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.

Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și în cazul semănării în tăvițe alveolare cu mențiunea că semănarea în ele se face cu câte o singură sămânța în fiecare celulă alveolară.

 Pregatire si semanat in tavi alveolare

Avantajele utilizării alveolelor pentru semănare fată de patul germinativ sunt:

1. Pot fi lăsate 7-10 zile mai mult până la repicare (în funcție de numărul de celule/alveolă pot fi lăsate chiar mai mult) datorită distanțelor între plante mult mai mari decât în patul germinativ (avantajul care derivă de aici este economia de căldură care se face prin prelungirea timpului petrecut de răsadurile nerepicate în același spațiu mai mic decât spațiul ocupat de răsadurile repicate) ;2. Rănirea rădăcinilor tinere la operația de repicare este diminuată la minim față de cazul în care plăntuțele sunt luate din patul germinativ unde firele radiculare ale unei plăntuțe s-au întrepătruns cu cele ale vecinelor;3. Răsadul este mai viguros datorită densității mici intre plante;4. Uniformitatea răsadurilor este foarte bună;

   Rasaduri produse in tavi alveolare 

Această metodă de semănare în tăvițe alveolare are și un dezavantaj, acela că operațiunea de repicare în ghivece va fi un pic mai dificilă, practic va dura mai mult.

După răsărirea completă a plăntuțelor este necesară schimbarea temperaturii constante zi/noapte cu alternanța temperaturii zi/noapte astfel este nevoie ca în timpul zilei temperaturile să fie cuprinse între 22-26 oC, iar noaptea între 16-20oC. Această alternanță este necesară pentru dezvoltarea optimă a răsadurilor. O temperatură constantă zi/noapte sau o temperatură mai mare în timpul nopții decât în timpul zilei va duce la o creștere accelerată a tulpinii (tulpină subțire) în dauna masei vegetale reprezentate de frunzulițe, tulpină groasă șivolum radicular. De asemenea se urmărește umiditatea substratului care se va iriga constant pe toată perioada până la repicare. O dată cu irigarea se pot efectua și fertilizări și tratamente fitosanitare obligatoriu dacă semănatul a fost efectuat în pământ sau amestec cu pământ. Fertilizări se fac în aceasta perioadă cu îngrășăminte minerale cu raport echilibrat

NPK (Solufeed 20:20:20), adaos de magneziu și microelemente. Dozele de îngrășăminte sunt foarte mici de 10-20 gr/10 litri de apă (0,1 – 0,2%), în practică se utilizează 1 lingură de îngrășământ NPK  (Solufeed 20:20:20) la o găleată de apă. De asemenea pentru o dezvoltare armonioasă a sistemului radicular și rezistența mărită la stresuri a micilor răsaduri se poate utiliza prin udare sau stropire SPRINTENE în doze de 10 ml/10 litri apă. Tratamentele fitosanitare în această perioadă includ un fungicid contra complexului căderii plăntuțelor (pentru evitarea riscului de fitotoxicitate se recomandă Previcur în doză 0,15% - la această doză nu arde vârful sau frunzulițele tinere), un insecticid contra insectelor ce apar imediat se se încălzește spațiul unde se seamănă. Recomandarea noastră ca insecticid pentru prima fază de dezvoltare a răsadurilor este Actara în doză de 0,02% - avantajele utilizării acestui insecticid țin de sistemicitatea totală a sa și foarte important este faptul că planta îl poate lua prin sistemul radicular fiind ușor transportat în vârfurile de creștere protejând plantele eficient și din interior exact în locurile unde sunt cele mai sensibile și unde sunt cel mai adesea atacate de insecte, de asemenea ajuns în vârfurile de creștere Actara induce și un efect de biostimulare a meristemelor de creștere, un avantaj în plus la utilizarea sa în primele faze de dezvoltare. Dacă există riscul apariției de acarieni se recomandă utilizarea unui acaricid de genul Vertimec sau Milbeknock. Unul sau două tratamente fitosanitare preventive până la repicare sunt de ajuns în cazul în care nu se observă apariția simptomelor de boală sau apariția insectelor în răsadniță.De menționat și de reținut este faptul că dacă producerea răsadurilor se face într-un spațiu utilizat anterior pentru culturile de legume este imperios necesară dezinfecția prealabila a solului și a structurii în primul rând pentru insecte și acarieni! Dezinfecția se poate face cu câteva zile înainte de semănat odată cu încălzirea răsadniței cu un insecticid-acaricid (Talstar de exemplu) prin stropirea solului și a structurii de lemn cu o doza de 2-5 ori mai mare (nu are ce să afecteze), se închide spațiul pentru o seara și/sau o zi apoi se aerisește. Nu uitați să respectați normele și măsurile de securitate (verificați și citiți eticheta înainte de utilizare) atunci când aplicați produse toxice!

RepicareaPerioada cuprinsă între semănat și repicat este de 20-30 zile în funcție de temperatura din răsadniță și substratul utilizat. Practic răsadul este gata de repicat din momentul în care poate fi manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare (chiar dacă nu sunt împlinite cele 20 zile meționate mai sus). De asemenea este bine să aibă 2 frunze adevărate bine dezvoltate și un sistem radicular bine dezvoltat. Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea necorespunzătoare a tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.Repicarea tomatelor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, închise la culoare, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc până la pierderea funcțiile specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive! De asemenea trebuie reținut faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic.

Rasaduri crescute în tăvi de 45 celule (st) si in tavi de 28 celule (dr)

  Diferențe de dezvoltare a rasadului în volume diferite de substrat 

Pentru obținerea răsadurilor de tomate pentru ciclul I sunt recomandate ghivecele rotunde cu diametrul de 9 cm sau 10 cm cu înălțime cât mai mare. De asemenea mai pot fi utilizate și tăvile alveolare de 28 celule/tăvița, dar trebuie avută mare grijă să nu se întârzie perioada de plantare deoarece plantele vor crește exploziv în înălțime într-un timp foarte scurt.Substratul utilizat pentru repicare poate fi un amestec de pământ de pădure cu turbă, chiar cea utilizată la semănat poate fi utilizată. Dacă nu se utilizează turbă pentru îmbunătățirea texturii substratului și se utilizează mraniță de exemplu (metodă utilizată cu succes pe scară largă în marile bazine legumicole) trebuie avută grijă ca aceasta să fie foarte bine descompusă, cu o textură foarte fină, să fie de bovine sau ovine (în nici într-un caz de păsări!!!) și să nu se adauge în cantități exagerate (un raport de 1/4 sau 1/5 nu are efecte negative asupra dezvoltării răsadurilor). Utilizarea gunoiului de grajd care nu este bine descompus ca amestec pentru substratul de răsad conduce la arderea rădăcinilor, la degajarea de amoniac ce îngălbenesc micile plăntuțe și le opresc din creștere. Dacă gunoiul este insuficient descompus există riscul ca imediat după repicare să pice toate răsadurile datorită degajării unei cantități mari de amoniac (degajare indusă de umezirea gunoiului și temperaturile mari) într-un timp foarte scurt. Din aceste motive, pentru evitarea riscurilor cauzate de sursele de gunoi de grajd sau de starea de descompunere se poate utiliza cu succes amestecul de pământ de pădure cu substrat pentru răsaduri.Imediat după repicare se menține o zi sau două o temperatură constantă zi/noapte de 22-24oC pentru reducerea stresului de repicare și reluarea cât mai rapidă a dezvoltării răsadurilor. După aceste 2 zile se revine la alternanța zi/noapte a temperaturilor. Diferența temperaturilor dintre zi și noapte trebuie să fie de 5-7oC, cu mențiunea că nu trebuie ca temperaturile înregistrate noaptea sau ziua să scadă sub 5oC, iar o temperatura mai mare noaptea decât ziua va induce alungirea tulpinilor în dauna dezvoltării vegetative normale.Pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor se va urmări ca plantele să fie constant udate, fertilizate și tratate contra dăunătorilor. Ca și în cazul semănatului și spațiul utilizat pentru repicarearăsadurilor trebuie dezinfectat în același mod. Dezinfecția prealabilă a spațiului reduce foarte mult riscurile apariției unui atac de insecte asupra răsadurilor. Prezența în răsadniță a insectelor (Thrips, musculița albă, musculița neagră), chiar și într-un număr extrem de redus poate provoca pagube uriașe deoarece aceste insecte distrug prin hrănire în special vârful de creștere (partea cea mai moale, suculenta și sensibila a plăntuțelor în această faza de dezvoltare) a numeroase răsaduri (răsadurile au o densitate mult mai mare decât plantele de cultură). Cum Thripsul își începe activitatea de hrănire la o temperatura de 8oC, indiferent de anotimp, probabilitatea apariției lui în astfel de spații este aproape certă. Din acest motiv recomandăm ca de la prima sau cel târziu la a doua irigare să se utilizeze Actara pentru protecția răsadurilor contra unor astfel de insecte. De asemenea 1-2 tratamente cu Previcur contra căderii plăntuțelor sunt recomandate în această perioadă (10-14 zile de pauză între tratamente). Ca și alternativă la Previcur poate fi utilizat și Topsin sau Folpan contra căderii plăntuțelor dar cu mare atenție să nu se atingă vârfurile sensibile ale răsadurilor deoarece există riscul major ca acestea să fie distruse în urma tratamentului dacă nu este corespunzător efectuat. Dacă există pericolul apariției acarienilor se recomandă și 1-2 tratamente cu acaricide cum ar fi Vertimec sau Milbeknock.Aplicarea îngrășămintelor în această perioadă se face constant la fiecare irigare. Ca și fertilizatori se utilizează îngrășăminte minerale NPK echilibrate în aceleași concentrații ca larăsaduri (10-20 g / 10 litri apă). De asemenea pentru o dezvoltare radiculară foarte bună se pot utiliza agronutrienții (îngrășăminte tehnice de ultimă generație) cum

ar fi Sprintene, Salwax ș i Calciamec/Alcaplant.  Utilizarea acestor agronutrienți induce dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular, îngroșarea tulpinii, dezvoltarea viguroasă a sistemului vegetativ, scurtarea distanțelor internodale și de asemenea induce o rezistență mărită față de stresuri (frig, secetă, atac de boală, salinitate, etc).Referitor la condițiile de temperatură din această perioadă, în cazul în care se înregistrează peste 35-40oC se impune aerisirea ușoară a spațiului în care se află răsadurile.De asemenea, în cazul în care ghivecele au fost așezate la repicare lipite unele de altele se impune din când în când rărirea lor pentru a evita alungirea în înălțime a răsadurilor. Momentul răririi este atunci când încep să se atingă vârfurile frunzelor adiacente între ele. În bazinul legumicol Matca (dar și în alte zone unde condițiile permit acest lucru) există operația tehnologică de rărire a tomatelor, cu circa 2-3 săptămâni înainte de plantare, de pe paturi jos, direct pe pământ.

    Rasaduri rărite pe pamânt

Această metodă conferă fermierilor câteva avantaje certe: o rărire foarte bună a răsadurilor (frunzele vecine nu se mai ating unele de altele și astfel fiecare plantă beneficiază de o expunere și o cantitate maximă de lumină, grăbind dezvoltarea rapidă), o călire optimă a plantelor înainte de plantare (plantele sunt așezate direct pe sol, luând contact cu noile condițiile de mediu) și în plus se poate lucra mai bine. Desigur această metodă presupune și o atenție sporită față de menținerea temperaturilor optime (sau cel puțin minime de 5oC) pentru dezvoltarea tomatelor, din acest motiv această metodă se realizează acolo unde sunt condițiile necesare: sistem de încălzire și folii profesionale de acoperire. Perioada în care ghivecele cu tomate stau pe pământ este de circa 2-3 săptămâni, până se întrunesc condițiile de plantare în pământ. În cazul în care se utilizează această metodă de rărire direct pe pământ, iar ghivecele utilizate nu au fund, rădăcinile răsadurilor vor crește adânc în sol (cu cât perioada este mai lungă cu atât și creșterea lor va fi mai mare) astfel încât la plantare majoritatea acestor fascicule radiculare vor fi complet rupe conducând la un stres enorm pentru plante, iar rănile devin porți de intrare pentru toate bolile de sol, inclusiv nematozi sau viermi sârmă. Această rănire a rădăcinilor la transplantare este principala cauză a îmbolnăvirii plantelor de boli vasculare și infestare cu nematozi și viermi sârmă.În cazul în care răsadurile cresc în înălțime și nu pot fi plantate există câteva metode de încetinire a creșterii tulpinii: privarea de apă până la limita de ofilire, privarea de căldura (dar numai puțin de 5oC) sau utilizarea retardanților de creștere.

Transplantarea Înainte cu câteva zile de operația tehnologică de transplantare sunt necesare următoarele operatii tehnologice:1. se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;2. se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.3. se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare,4. se instalează sistemul de irigare prin picurare;5. înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu se poate face

dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomandă cu câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.6. dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;7. este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare.Densitatea de plantare folosită pentru cultura de tomate în primul ciclu este cuprinsă între 40000-45000 plante/hectar. Se poate ajunge la această densitate în primul ciclu deoarece plantele nu au putere vegetativă puternică în timpul primăverii, tomatele sunt lăsate 3-6 etaje după care le sunt rupte vârfurile, astfel că densitatea foarte mare nu crează un stres limitativ puternic plantelor.Ca și mod de plantare se pot utiliza 2 variante: distante egale între rânduri și distanțe alternate între rânduri (două apropiate urmate de 2 mai depărtate). Cea mai utilizată metodă în ciclul I este cea cu distanțe alternante între rânduri, de exemplu distanța între rândurile apropiate de 60 cm, iar distanța între rândurile îndepărtate de 90 cm. Pe rând distanța între plante trebuie să fie de 30-35 cm, astfel se realizează o densitate de 40-45000 de plante/ha.

 Distanta alternantă între rânduri (2 apropiate și 2 îndepărtate)

Irigarea și fertilizareaÎntotdeauna înainte de înființarea culturilor de legume se recomanda efectuarea analizelor de sol pentru relevarea rezervelor de elemente minerale și organice din sol pe de o parte și pe de altă parte pentru întocmirea riguroasă și eficientă a unui program de fertilizare adecvat.La întocmirea unui program de fertilizare eficient și optim pentru a obține maximul productiv și calitativ al unui hibrid SC MARCOSER SRL ia în calcul următorii parametri:a) analizele de sol ce relevă nivelele de aprovizionare cu macroelemente ( N, P, K în principal) mezoelemente (Ca și Mg) și microelemente (Fe, B, Cu, Zn, Mn, Mo) dacă este cazul; de asemenea 2 parametri critici luați în calcul sunt pH-ul (reacția acida sau bazică a solului) și EC (electroconductivitatea sau concentrația în săruri a solului);b) alt parametru luat în calcul este tipul culturii înființate, cunoscut fiind faptul ca diferite tipuri de legume (tomate, castraveți, ardei, vinete, etc) au cerințe diferite din punct de vedere al nivelului de macro și microelemente;c) sezonul de plantare – datorită faptului că în timpul anotimpurilor reci deși pot exista în sol nivele optime de aprovizionare cu elemente nutritive acestea nu sunt disponibile plantelor datorita proprietăților acestora când solul este rece (de exemplu fosforul este un astfel de element care deși este prezent în sol nivelul de disponibilitate pentru rădăcinile plantelor scade spre zero începând cu temperaturi ale solului de 10-12oC); în schimb vara nu doar că toate elementele sunt disponibile plantelor dar datorită mineralizării puternice a materiei organice nivelul de Azot disponibil crește considerabil;d) ciclul de cultură (scurt, mediu, lung) influențează semnificativ cantitățile necesare programului de fertilizare – este evident că un ciclu de cultură de 3 etaje la tomate nu va avea același consum față de un ciclu de 6 etaje;

Deși mai sunt și alți parametri luați în considerare, dar mai puțin relevanți, având parametrii de mai sus se introduc într-o aplicație software de ultimă generație care va genera un program de fertilizare strict specific solarului din care a fost prelevată proba și pentru cultura care va fi înființată. Rezultatele obținute urmând o astfel de procedură pot fi și cu 40% mai mari față de aplicarea îngrășămintelor „după ureche”.

În cazul în care nu sunt efectuate analize de sol pot fi aplicate îngrășămintele după un plan general care ține cont foarte mult de particularitățile fiziologice ale culturii înființate (necesar de macro și microelemente, fenofazele de dezvoltare proprii speciei de legume înființate). Se mai ia în calcul și un nivel peste mediu de săruri din sol pentru a preveni un eventual stres de salinitate și se suplimentează fosforul, calciul și potasiul. Astfel ca și fertilizare de bază se administrează (de preferat toamna înainte de arat sau săpat) gunoi de grajd descompus de origine bovină sau ovină în doze de 60-80 tone/ha. De asemenea tot la fertilizarea de baza se adaugă amendamentul de Calciu (Dolomita) în cazul în care solul are reacție puternic acidă se crește doza, iar dacă pH-ul este peste 7 nu se mai recomandă aplicarea sa. Doza la hectar de dolomită este de circa 250 – 300 kg. Un alt amendament foarte necesar este superfosfatul (în caz ca este superfosfat simplu 20% se aplică până 500 kg/ha). O parte din elementele nutritive necesare culturii de tomate sunt asigurate de fertilizarea de baza, o alta parte de rezervele solului, iar restul necesar dezvoltării optime a plantelor se aplica în timpul culturii numindu-se fertilizare fazială. 

Aplicarea îngrășămintelor în fertilizarea fazială se face prin 2 metode:1. Aplicare radiculară, la sol împreună cu apa de irigare, procedeu denumit fertiirigare;2. Aplicare prin stropire, singure sau împreună cu anumite pesticide (atenție la compatibilități) – procedeu denumit fertilizare foliară;

Administrarea îngrășămintelor în timpul dezvoltării plantelor trebuie să țină cont de următoarele aspecte:a) fazele fenologice de dezvoltare: plantare-înflorire, înflorire etapa I – înflorire etapa III, dezvoltare vegetativa intensă, recoltare, etc;b) intensificarea unor procese naturale ale plantei în condițiile în care parametrii de mediu nu sunt propici dezvoltării optime a tomatelor: dezvoltare radiculară puternică, inducerea înfloririi, mărirea fructelor, etc;c) revenirea rapida a plantelor în urma unor stresuri suferite: transplantare, salinitate, frig, secetă, căldură, umiditate excesivă, atac de boli, etc.

Luând în considerare toate aspectele prezentate mai sus SC MARCOSER SRL oferă consultanță agricolă profesională privind managementul administrării fertilizatorilor la culturile dumneavoastră de legume.

Irigarea, alături de pregătirea corespunzătoare a solului înainte de plantare, reprezintă unul din cei mai importați factori ce conduc la succesul unei culturi de legume. Mai jos sunt prezentate câteva principii de bază în ceea ce privește irigarea culturilor de legume în sere și solarii:1. cea mai recomandată metodă de irigare pentru tomate în sere și solarii este irigarea prin picurare; (vezi avantaje)2. pentru culturile de tomate instalația de irigare prin picurare utilizată trebuie să îndeplinească următoarele condiții;     a) să asigure un debit de 1,6 – 2,5 L/h/picurător la o presiune a apei de 0,5 – 1 atm     b) să aibă distanța între picurători de 20 – 30 cm (Rețineți că nu este o condiție ca picurătorul sa fie la baza tulpinii tomatelor, dar linia de picurare trebuie să fie cât mai aproape de plante);3. irigarea trebuie să se facă întotdeauna cât mai dimineață posibil (recomandat este cu 1-2 ore înainte de răsăritul soarelui);4. irigarea trebuie făcută cât mai des și constant posibil, frecvența cea mai recomandată fiind în fiecare zi cu o cantitate de apă coroborată cu condițiile de mediu: mai puțină în zilele reci și mai multă în zilele călduroase;5. la fiecare irigare se adaugă și fertilizatori, respectându-se principiul „cât mai des în porțiuni cât mai mici” (fertilizare cu lingurița); astfel doza recomandată săptămânal se va aplica zilnic în porțiuni egale cu numărul aplicărilor efectuate – de exemplu dacă avem de aplicat 1 kg dintr-un anumit îngrășământ pe săptămână și în acea săptămână se vor face 5 irigări, la fiecare irigare se vor aplica și 1 : 5 = 0,2 kg îngrășământ / irigare. Astfel planta va utiliza tot îngrășământul și nu va mai suferi de pe urma șocului salin datorat aplicării unei cantități mari de îngrășământ.

Tratamentele fitosanitareCa și în cazul celorlalte verigi tehnologice și în cazul combaterii dăunătorilor sunt anumite principii generale care trebuie respectate indiferent de culturile protejate sau de produsele comerciale folosite. Planurile de combatere a dăunătorilor elaborate de SC MARCOSER SRL au ca bază principiul că prevenirea apariției bolilor este mai puțin costisitoare decât combaterea lor,. În continuare vă prezentăm câteva linii generale de îndrumare în

utilizarea pesticidelor în combaterea dăunătorilor:1. citiți eticheta și respectați întotdeauna recomandările și măsurile de securitate ale utilizării produselor de protecție a plantelor;2. în prima parte de dezvoltare a plantelor (după transplantare) se utilizează fungicide cu cel puțin 2 componente: una de contact și una sistemică. Raționamentul utilizării unor astfel de compuși în perioada menționată este dat de faptul că plantele au un ritm accelerat de dezvoltare vegetativa (creștere rapidă) astfel că în cazul în care se utilizează doar fungicide de contact, puterea de protecție a acestora devine 0 pe țesuturile și organele noi formate, țesuturi și organe care pot fi protejate adecvat de o componentă sistemică. Mai târziu când aparatul foliar este pe deplin dezvoltat, vârfurile sunt rupte în cazul tomatelor cu ciclu scurt, se pot utiliza cu rezultate foarte bune fungicidele de contact;3. și în cazul insecticidelor și acaricidelor trebuie alese după același principiu ca în cazul aplicării fungicidelor: sistemic în prima parte de dezvoltare și sistemice/contact în parte a doua;4. întotdeauna alternați produsele fitosanitare; încercați să nu utilizați de 2 sau mai multe ori consecutiv aceeași substanță activă; la fiecare aplicare alternați cu substanțe cu moduri de acțiune diferite pentru a nu crea și crește rezistență la pesticide a dăunătorilor. Un produs de protecție a plantelor se poate utiliza de câte ori este recomandat de producător pe parcursul unei culturi cu condiția ca între două utilizări succesive ale aceluiași produs să se utilizeze și alt produs cu alt mod de acțiune;5. tratamentele fitosanitare efectuate pentru prevenire și combatere se fac la un interval de 7-10 zile în funcție de presiunea de apariție a bolilor;6. nu utilizați mai mult de 3-5 substanțe active (Atenție! 5 substanțe active și nu 5 produse pentru că un produs poate conține și 3 substanțe diferite) la o singură aplicare pentru a nu crea un stres fitotoxic asupra plantelor mai ales când este vorba de substanțe sistemice deoarece planta are un număr limitat de porți de intrare indiferent de numărul substanțelor aplicate, iar creșterea numărului va duce la un blocaj fiziologic al frunzei: fitotoxicitate;7. dozele de substanțe active utilizate trebuie să fie calculate în funcție de suprafața tratată și vârsta plantelor și nu în funcție de cantitatea de apă utilizată deoarece aceasta poate să varieze în limite foarte largi datorită diferitelor utilaje cu care se efectuează stropirea (pompe de tip Vermorel, atomizoare, pulverizatoare, etc). De exemplu la tomate începând din faza de dezvoltare vegetativă a fructelor (înflorire etaj III) se va utiliza strict toată doza recomandată la suprafață indiferent de cantitatea de apă utilizată;8. în cazul în care se stimulează tomatele nu se fac stropiri cu pesticide o zi înainte și una după stimulare;9. odată cu tratamentele fitosanitare se pot efectua și fertilizări foliare cu condiția ca substanțele utilizate să fie compatibile;

SC MARCOSER SRL elaborează planuri complexe de combatere a dăunătorilor după principiile de mai sus și acorda consultanta profesionala în acest domeniu.

Alte lucrări tehnologicePalisareaPalisarea tomatelor în ciclul I se poate face în două moduri:1. palisarea pe ață;

Palisarea tomatelor pe ață 

2. palisarea pe araci;

Palisarea tomatelor pe araci

Palisarea pe ață se utilizează în special în sere și mai puțin în solarii deoarece această metodă necesită o structură solidă a solarului – în timp afectează structura de rezistență datorită greutății plantelor (greutatea plantelor + încărcătura de fructe).În cazul în care se utilizează palisarea pe ață sunt 3 metode de fixare a aței pentru a susține planta: utilizarea unui inel special de prindere a aței și plantei, legarea pur și simplu a atei la baza plantei sau legarea aței de un țăruș care este înfipt în pământ lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă conducerea tomatelor pe ață se face prin răsucirea periodica (1-2 ori săptămânal) a tulpinii în jurul aței. Ața utilizată nu trebuie să fie foarte subțire deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub acțiunea propriei sale greutăți.În cazul în care se utilizează palisarea pe araci, aceștia se înfig în pământ cât mai aproape de plantă și cu mare atenție deoarece în cursul acestei operațiuni are loc o rănire puternică și distrugere a fascicolelor radiculare (din acest motiv recomandăm ca imediat după ce s-a terminat de înfipt aracii să se administreze prin apa de irigare un fungicid sistemic care să micșoreze riscul îmbolnăvirii plantelor în această fază). Prin legare periodică (recomandat întotdeauna sub buchet) cu ață planta este susținută foarte bine de arac. Avantajul utilizării aracilor pentru susținerea tomatelor îl constituie faptul că nu „atentează” la integritatea structurală a serei/solarului, iar unele operațiuni (stropitul de exemplu) sunt mai ușor de executat în condițiile în care avem de a face cu o densitate mare de plante.

CopilireaRuperea lăstarilor sau copilirea este recomandat să se facă înainte ca lăstarul să atingă lungimea de 5 cm. Dacă lăstărirea se face până lăstarul are 5 cm rănile se cicatrizează rapid, planta se vindecă mult mai repede și nu suferă de pe urma acestei operațiuni. Dacă se întârzie copilitul planta va începe să îndrepte către lăstari o mare parte din produșii de fotosinteză în dauna creșterii fructelor, scade ritmul de apariție a noilor frunze și inflorescențe, rana produsă de rupere este mult mai mare și mai greu de vindecat, transformându-se în adevărate porți de intrare a bolilor. În orice caz indiferent când s-a făcut lăstărirea, această operațiune rănește planta (rană mică sau mare pentru sporii prezenți în atmosferă reprezintă o poartă de intrare în plantă) și imediat după terminarea lucrărilor se administrează un fungicid (cu cât mai bune proprietăți de cicatrizare dacă se poate) pentru protejarea plantei de o eventuală infectare cu agenți patogeni prezenți în aer. De reținut că oricând se efectuează operațiuni care crează răni deschise trebuie imediat venit cu un tratament fitosanitar pentru protejarea plantelor de eventuale îmbolnăviri.

În cazul tomatelor timpurii și extratimpurii, pentru a grăbi maturitatea fructelor se efectuează operația de rupere a vârfurilor imediat după apariția ultimei inflorescențe. Aceasta operație se numește cârnit. Ruperea vârfurilor se face după ultima inflorescența însă cu păstrarea a cel puțin unei frunze sau doua cu funcția de “trăgător de seva”. În acest fel toți produșii de fotosinteza sunt îndreptați către fructe, iar timpul necesar ajungerii la maturitate se micșorează considerabil.

DefoliereaMasa vegetativă a plantelor reprezentată de aparatul foliar este foarte importantă deoarece reprezintă fabrica sau bucătăria plantei în care se produc toți compușii necesari dezvoltării noilor țesuturi și organe, creșterii fructelor, etc. Deși este foarte important sa avem un aparat foliar bine dezvoltat pentru a putea susține și hrăni cât mai multe fructe sunt cazuri în care este necesara îndepărtarea unora din frunze – defoliere. Sunt mai multe motive pentru care se recomanda defolierea cum ar fi: ofilirea și uscarea unor frunze datorita cantității insuficiente a luminii care ajunge la ele (acest fenomen se întâmplă des la frunzele bazale), necesitatea unei aerisiri mai puternice la nivelul solului în cazul serelor/solariilor cu umiditate mare. Regula de baza de care trebuie să se țină cont atunci când se defoliază tomatele este următoarea: 80-90 % din compușii necesari măririi și dezvoltării fructelor de la o anumită inflorescență sunt produși de primele 2 frunze anterioare inflorescenței (2 frunze aflate sub buchet) și prima frunza de deasupra inflorescenței. Așadar atunci când se defoliază tomatele, se îndepărtează în primul rând frunzele începând de la bază cu condiția ca acestea sa fie senescente (galbene, îmbătrânite, ofilite) care oricum nu mai au funcție de fotosinteza dar care acumulează și blochează foarte mult calciu ce nu mai ajunge acolo unde este mare nevoie de el (vârfuri de creștere, fructe, etc) și maxim pana la 2 frunze sub inflorescență. După recoltarea unui etaj întreg se poate defolia complet până la etajul respectiv.

Polenizarea și stimulareaTomatele sunt plante care au componentele mascule și femele sunt situate pe aceeași floare și din acest motiv polenizarea se face foarte ușor, o simpla mișcare a plantei fiind de ajuns pentru polenizare.

  Structura unei flori la tomate

 

Pentru o polenizare optima se pot utiliza cu succes bondarii cu condiția sa se asigure temperaturi optime pentru bondari – în condiții de temperaturi foarte scăzute specifice primăverii în prima parte a ei bondarii nu părăsesc stupul astfel ca polenizarea și legarea tomatelor poate fi compromisă la primele etaje. Alte metode de polenizare cum ar fi utilizarea unui vibrator electric sau utilizarea atomizoarelor sunt metode puțin sau deloc utilizate în practica.

StimulareaDatorita condițiilor nefavorabile de clima din timpul primei părți a primăverii pot apărea foarte multe probleme cu legarea fructelor. În condiții de temperaturi scăzute viabilitatea polenului scade foarte mult, procentul de fructe legate, iar fructele legate în aceste condiții vor avea deformări majore sau alte defecte fiziologice. Pentru reducerea acestor probleme se practica tratamentele cu regulatori de creștere (auxine, gibereline, etc). Aceste substanțe au rolul de a stimula/mari rata de creștere a fructelor legate mai rapid decât în mod normal. Tratamentele făcute cu regulatori de creștere, atât timp cât sunt făcute cu produse comerciale și în dozele recomandate, nu afectează sănătatea consumatorilor. Stimularea se poate efectua prin doua metode: prin îmbăierea inflorescențelor într-un recipient cu soluție de stimulare sau prin pulverizarea cu ajutorul unui pulverizator a florilor deschise. În cazul metodei prin pulverizare se are grija cât mai mare pentru ca jetul sa nu atingă vârful de creștere sau alte părți sensibile ale plantei deoarece compușii pot sensibiliza puternic vârfurile de creștere ale plantei, cauzând un stres fiziologic. În cazul în care totuși planta suferă un stres fiziologic manifestat prin strângerea frunzelor de la vârf, subțierea lor, răsucirea în spirala se recomanda un tratament foliar bogat în microelemente Agroxilato Mix 0,3-0,5% ș i Sprintene 0,2%. Un astfel de tratament revigorează puternic planta și o ajuta să-și revină foarte rapid din stresul provocat continuându-și dezvoltarea normal.

RecoltareaÎn mod tradițional fructele de tomate se recoltează atunci când au ajuns la maturitatea biologică, adică atunci când fructul își schimba culoarea din verde în rosu. Acest tip de recoltare nu se mai practica în marile bazine legumicole datorită utilizării unor noi hibrizi de tomate de mare valoare genetica, hibrizi care au proprietăți de POSTMATURARE: culese în pârgă fructele ajung la maturitatea comerciala (culoare rosu închis și gust dulce) fără defecte (pete galbene, moi, alterate, etc)! Din acest motiv pentru hibrizii care au aceasta proprietate foarte importanta de postmaturare se recomandă recoltarea în pârgă – fructele încep să-și schimbe culoare din verde deschis spre portocaliu sau roz deschis. Acesta este momentul propice pentru recoltare în cazul hibrizilor Amanda F1, Lady Rosa F1, Rosaliya F1. Mai jos vă prezentăm momentul propice pentru recoltare în cazul acestor tomate.

        

Așa DA!!!

    

Așa NU!

În cazul acestor hibrizi recoltarea în faza de pârgă prezintă avantaje certe:1. greutatea fructelor în această fază de dezvoltare este maximă;2. neîncepând încă procesele metabolice normale ce apar în faza de maturitate deplină a fructelor, perioada de păstrare și rezistența la transport și depozitare crește considerabil;3. datorita încărcăturii de fructe aflate în toate fazele de dezvoltare durata de timp necesară unui fruct sa se coacă natural pe planta este mai mare decât atunci când este luata în pârgă și depozitată corespunzător (de la 5 zile pe plantă la 2-3 zile după recoltare în pârgă);4. imediat ce s-au îndepărtat fructele în pârgă de pe planta, aceasta își redistribuie toate resursele către fructele ramase astfel încât perioada de ajungere la maturitate se scurtează considerabil și implicit se scurtează și perioada de recoltare având de a face cu o recoltare concentrata în acest caz;5. recoltarea în pârgă a tomatelor reduce aproape de 0 riscul apariției unor probleme de calitate a fructelor, cea mai întâlnită fiind crăparea fructelor;6. calitatea fructelor din punct de vedere al culorii, gustului și altor proprietăți este aceeași la fructele recoltate în pârgă sau ajunse la maturitate pe plantă în cazul hibrizilor care au proprietatea de POSTMATURARE.Atenție! Nu toți hibrizii de pe piață au această proprietate de postmaturare!

Recoltarea se face manual, una câte una în funcție de gradul de maturitate al fructelor. Depozitarea și transportul tomatelor se face cel mai adesea în cutii de carton (cele mai utilizate fiind ambalajele second-hand de fructe cum ar fi baxurile de banane).

O altă proprietate importantă a tomatelor menționate (Amanda F1, Lady Rosa F1, Rosaliya F1), pe lângă POSTMATURARE, este rezistența crescută la transport și depozitare datorită prezenței caracteristicei genetice

denumită LSL (prescurtarea de Long Shelf Life – traducerea literară fiind viață lungă la raft sau pe românește rezistență crescută la transport și depozitare). Indiferent de stadiul în care sunt culese (în pârgă sau la maturitate) fructele nu se înmoaie imediat după recoltare, ele rezistând de la 5 până la 15 zile de la recoltare, în func ție de hibrid, fără să-și altereze fermitatea inițială.Atenție! A nu se confunda caracteristica genetică de POSTMATURARE cu caracteristica genetică LSL, sunt două caracteristici diferite cu efecte distincte! Cele mai multe dintre varietățile profesionale de tomate hibrid prezente pe piață prezintă gena LSL dar nu și caracteristica POSTMATURARE!

După recoltarea tuturor fructelor este recomandat ca plantele să fie îndepărtate din seră/solar cu tot cu rădăcină pentru a micșora pericolul unor boli vasculare sau sindromul căderea plăntuțelor după plantarea răsadurilor următorului ciclu de cultură.

Tehnologii pentru producerea rasadurilor de legume

În sistemul legumicol de producţie cultivarea legumelor se face şi prin răsad, adică prin plante tinere, la începutul vegetaţiei, care pot avea vârsta de 35-55 zile. Folosirea plantelor tinere asigură o prindere perfectă, grăbirea vegetaţiei şi fructificării, producţii timpurii. În spaţiile închise, sere şi răsadniţe, cultura se poate practica numai prin răsad plante tinere cu 2-6 frunze şi cu sistem radicular bine dezvoltat. Se cultivă prin răsad salata, varza, conopida, tomatele, vinetele, ardeiul iute, castravetele, pepenele galben pentru sere, ţelina de rădăcini, ceapa de apă şi sparanghelul. 

Producerea răsadului de legume are loc în diferite tipuri de construcţii, după cum urmează: răsadniţe cu încălzire biologică sau apă caldă, sere înmulţitor cu sticlă semiîngropate cu încălzire biologică, cu aer cald sau cu apă caldă, sere înmulţitor bloc cu sticlă încălzite cu apă fierbinte, sere individuale cu plastic, încălzite sau neîncălzite. 

Răsadniţa. În practică sunt răspândite diferite tipuri de răsadniţe care se deosebesc după regimul de temperatură din interior (răsadniţe reci, semicalde şi calde); după sursa de încălzire (răsadniţe cu încălzire biologică, apă caldă); după modul de aşezare (de suprafaţă, semiîngropate şi îngropate) şi după numărul pantelor (cu una şi cu două pante). În vederea economisirii gunoiului de grajd şi a

creării unui micro-climat favorabil plantelor, răsadniţele se fac îngropate şi semiîngropate (fig. 5.12). În ţara noastră mai sunt extinse încă în producţie două tipuri de răsadniţe: cu o pantă pentru semănături şi cu două pante pentru repicatul răsadurilor şi efectuarea culturilor forţate de legume. Întrucât răsadniţele construite la suprafaţa, încălzite cu biocombustibil, necesită un consum ridicat de lemn pentru construirea tocurilor, material care se deteriorează de altfel foarte repede, se recomandă construirea tocului răsadniţelor din prefabricate de beton sau din plastic, care au o durabilitate mai mare. 

Sera înmulţitor semiîngropată. Se compune dintr-un singur compartiment şi este prevăzută cu parapete şi poliţe (fig. 5.13). Are o lungime de 24 m şi înălţimea de 3 m, cu o suprafaţă constructivă de 72 m2, iar utilă de 62m2. Pentru construcţia ei se pot folosi plăci prefabricate din beton armat, cărămizi, panouri din lemn pentru acoperişuri, ferestre basculante acoperite cu sticlă. Răsadul se produce pe parapete care au lăţimea de 100-120 cm şi înălţimea de 80-90 cm. 

Materialele organice pentru pregătirea biocombustibilului 

Sursa principală de încălzire a răsadniţelor o constituie diferite materiale organice care, în procesul de fermentare şi descompunere, eliberează mari cantităţi de căldură. Cel mai bun material organic este gunoiul de cabaline. În ultimul timp s-a trecut la utilizarea şi a altor materiale organice. Gunoiul de cabaline se descompune repede, la 7-8 zile după preîncălzire realizează o temperatură de 70°C în centrul platformei, care în 45-65 zile descreşte treptat până la 30°C. Gunoiul de taurine se descompune încet şi produce o temperatură mai scăzută. În amestec cu materiale de natură celulozică (paie, pleavă, rumeguş), gunoiul de taurine degajă căldură multă. Frunzele de pădure în amestec cu gunoi de cabaline şi taurine dau rezultate foarte bune. 

Frunzele se recoltează din toamnă uscate şi se depozitează în platforme acoperite, pentru a nu se umezi. La stabilirea necesarului de biocombustibil trebuie să se ţină seama de însuşirile şi greutatea lui, grosimea şi lăţimea patului încălzitor, grosimea şi lăţimea potecilor, tasarea biocombustibilului în pat, condiţiile climatice locale şi epoca de lucru. Astfel, pentru încălzirea unui m2 de răsadniţe trebuie să se asigure 0,25-0,35 tone gunoi de cabaline în amestec cu cel de taurine. 

Acolo unde este lipsă de paie se pot folosi unele deşeuri agricole, forestiere şi industriale, ca: fân alterat, pleavă, coceni tocaţi, frunze, rumeguş, puzderie de in şi cânepă, resturi de la fabricile de hârtie. Depozitarea şi prepararea biocombustibilului începe încă din vară. Gunoiul de grajd se adună, depozitându-se în platforme aşezate pe locuri uscate, la soare. Iarna, platformele de gunoi de grajd se organizează în incinta sectorului de răsadniţe. Gunoiul de grajd adus şi pus în platforme se vântură bine şi se aşterne cât mai uniform. Dacă este prea uscat se udă cu apă sau must de grajd diluat, cam 20 l/m2, până ce gunoiul fumegă şi frige dacă este luat în mână. 

Pe locul unde se fac răsadniţele, în luna ianuarie-februarie se îndepărtează zăpada şi se pune un strat gros de paie uscate sau puzderie de in, cânepă, rumeguş sau gunoi uscat. După aceasta se trece la aşezarea patului. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine călcat, aşezat în straturi alternative, subţiri şi udat cu apă, deoarece numai în aceste condiţii va asigura căldura necesară semănăturilor. În răsadniţele îngropate, patul de gunoi va avea grosimea de 60 cm iar la răsadniţele calde, de suprafaţă de 70-80 cm, în special pentru semănăturile de tomate, ardei şi vinete timpurii. 

Pământurile nutritive 

Producerea răsadurilor necesită folosirea amestecurilor de pământuri nutritive pentru semănături şi repicat. Pământurile alese trebuie să se caracterizeze printr-o structură bună, care să asigure o porozitate şi o aeraţie optimă şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe nutritive într-o formă uşor asimilabilă de plante. 

Aceste pământuri nu trebuie să formeze la suprafaţă o scoarţă, care este foarte dăunătoare mai ales plantelor de castraveţi, ridichi de lună şi andive. Principalele componente ale amestecurilor nutritive folosite în sere şi răsadniţe sunt în cele ce urmează. 

Pământul de ţelină se obţine prin descompunerea ţelinei înierbate. El se procură din terenurile cu graminee şi leguminoase. Pământul de grădină se obţine din terenurile cultivate cu legume. Acest pământ trebuie în prealabil bine dezinfectat, dat prin ciur şi curăţat de diferite materiale străine, ca: pietre, resturi de rădăcini etc. 

Pământul de răsadniţă se strânge vara după terminarea sezonului, obţinându-se un material nutritiv foarte valoros. După o dezinfecţie puternică, pământul de răsadniţă se aşează în platformă timp de 6 luni pentru a se aerisi, în care perioada se amestecă cu îngrăşăminte minerale sub formă de soluţie. 

Pământul de turbă se pregăteşte în orice perioadă a anului şi poate fi gata după 6-12 luni. Se prepară din turba bine descompusă. Pentru a reduce aciditatea se adaugă 3 kg. var la 1 m3 de turbă proaspătă, iar în timpul păstrării se lopătează de 1-2 ori. 

Nisipul de râu se foloseşte în mod curent la amestecurile pentru semănături şi repicat. 

Pentru prinderea plantelor şi grăbirea fructificării, producerea răsadului în ghivece din pământ ars este înlocuită cu o metodă mai economică, aceea a semănatului şi a repicatului în diferite suporturi (cuburi şi ghivece nutritive) confecţionate din turbă, plastic, hârtie sau carton (fig. 5.14). Ghivecele nutritive se execută cu ajutorul unor utilaje speciale. 

Pe baza rezultatelor experienţelor efectuate în ţara noastră, pentru confecţionarea ghivecelor nutritive se recomandă un amestec format din trei părţi mraniţă şi o parte pământ. În ultimul timp o largă răspândire capătă ghivecele jiffy-pot şi strips-pot, al cărui perete permite trecerea rădăcinilor plantelor. Compoziţia Jiffy-potului este următoarea: 70-75% turbă de Sphagnum, bogat în humus, 20-23% material de legătură (celuloza din fibre de lemn de pin) şi 2-3% substanţe nutritive uşor solubile (uree). Ghivecele Jiffy-pot se umplu cu pământ la nivelul superior al pereţilor, iar udatul se execută numai în limita saturării pereţilor. În interiorul pereţilor se formează un sistem radicular ramificat, iar, după plantare, rădăcinile străpung pereţii şi împânzesc cu uşurinţă solul. Patul nutritiv 

În cazul insuficienţei ghivecelor nutritive se poate folosi patul nutritiv, compus dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută şi nisip, sau din turbă 60%, pământ 20% şi mraniţă 20%, care se aşează deasupra patului cald de băligar din răsadniţă. Pământurile nutritive pentru semănat şi repicat trebuie în mod obligatoriu dezinfectate contra bolilor criptogamice înainte de a fi depozitate în locuri speciale. Tratarea pământului se face pe cale termică sau chimică. 

Semănatul. Ca regulă generală, însămânţarea se efectuează fie în pământul din sera înmulţitor sau răsadniţă, fie în lădiţe confecţionate din lemn sau plastic. Epoca de semănat este în funcţie de specie, tipul construcţiei, modul de cultivare şi temperatura solului. S-a constatat că este dificil de făcut o corelaţie directă între epoca de semănat, plantat şi recoltat.

Totuşi rezultatele obţinute de unele staţiuni experimentale şi ferme de producţie ne dau indicaţii preţioase asupra elementelor care intervin în precizarea epocilor optime de semănat.

Temperatura optimă pe care trebuie să o atingă pământul din răsadniţă sau seră pentru germinarea şi răsărirea seminţelor de legume variază între +23...+27°C. Se remarcă faptul că pe măsură ce temperatura pământului scade, se reduce energia de încolţire şi răsărire, mai ales în cazul seminţelor uscate, neumectate, favorizându-se şi atacul unor microorganisme patogene. 

De aceea, încălzirea prealabilă a pământului în instalaţii speciale sau în serele înmulţitor prin diverse

mijloace pentru a crea un regim teoretic corespunzător constituie o măsură obligatorie, care asigură o răsărire uniformă şi obţinerea unor plăntuţe viguroase. Menţinerea unei ventilaţii moderate, fără excese, şi asigurarea unui drenaj pentru scurgerea apei de udat din lădiţele de semănat reprezintă, de asemenea, măsuri pentru încălzirea optimă a seminţelor. Udarea pământului se face moderat, cu apa călduţă.

În zonele sudice şi vestice ale ţării, semănatul tomatelor timpurii are loc în prima decadă a lunii februarie, iar a verzei şi a conopidei timpurii nu mai târziu de 15 ianuarie. În zonele mai reci şi nordice, semănatul acestor culturii are loc cu 2-3 săptămâni mai târziu. Ardeiul şi vinetele timpurii se însămânţează cu 10-15 zile după tomatele timpurii.

Obtinerea rasadurilor de rosii, de la semanat la plantarea in gradina

12MAR

 Pentru inceput haideti sa vedem cam ce anume inseamna “răsaduri“. Ei bine, pe intelesul tuturor si pe

scurt, rasadurile sunt plante tinere, la începutul vegetatiei, obtinute in conditii specifice si care, prin

transplantare, servesc la infiintarea culturilor de legume in gradina. Prin asta se intelege perioada

cuprinsa intre aparitia primei frunze adevarate si transplantarea in gradina.    

 Obtinerea rasadurilor de rosii fara a beneficia de avantajele unei sere incalzite, asa cum se intampla in

cazul celor mai multi gradinari amatori, este un lucru destul de dificil, chiar daca la prima vedere nu pare.

La alegerea spatiului unde vrem sa facem aceasta operatie trebuie sa tinem cont in primul rand de

posibilitatea de a asigura o cantitate cat mai mare de lumina, dar si temperatura specifica acestei faze,

tinand cont ca tomatele sunt plante termofile (iubitoare de temperaturi ridicate) dar si pretentioase fata de

lumina.

 Data de semanare a semintelor trebuie calculata in functie de perioada estimata pentru plantarea in

camp, perioada in care temperatura solului trebuie sa atinga si chiar sa depaseasca 12°C, lucru care se

intampla de regula spre sfarsitul lunii aprilie – prima decada a lunii mai. Asadar, stiind ca varsta la care

rasadul de rosii este bun de plantat se situeaza intre 55-60 de zile (calculate de la semanat), in functie de

zona in care locuiti si de caracteristicile meteorologice, veti putea calcula si data la care este bine sa

porniti producerea rasadurilor.

Nu cedati tentatiei de a semana mai devreme, doar de dragul de a va apuca mai repede de gradinarit.

Semanatul timpuriu, in conditii de temperaturi exterioare scazute si mai ales cu zile scurte si mohorate nu

va va aduce rezultatele dorite, ba chiar se poate transforma intr-un dezastru. Pierderile nu sunt atat de

mari din punct de vedere material, decat daca pierdeti niste seminte valoroase sau daca este vorba de o

cantitate impresionanta de rasaduri. Insa va va fi pusa greu la incercare increderea in fortele proprii si

veleitatile de gradinar. In urma unei astfel de intamplari nefericite unii dintre voi veti renunta la a va

produce singuri rasadurile, considerand ca este mai simplu sa le achizitionati din piata. Insa, daca dupa

luni de implicare si munca veti descoperi ca din acele rasaduri ies ardei iuti in loc de gogosari, sau gulii in

loc de varza, ca rosiile sunt bolnave sau de alt soi si ati muncit in zadar, cu siguranta veti dori sa va

implicati din nou in producerea rasadurile. Citind si urmand sfaturile mele si ale altor pasionati de

gradinarit sper sa aveti mai mult succes. Sigur ca astfel de informatii se gasesc peste tot pe internet,

unele articole avand chiar o tenta stiintifica, ceea ce le da mai multa credibilitate. Eu nu-mi propun sa ma

substitui specialistilor in domeniu, ceea ce vreau este sa incerc – sper sa si reusesc, sa va ofer un fel de

tutorial despre producerea rasadurilor de rosii in special, bazandu-ma pe experienta mea si insotind

textele cu imagini din diferite faze ale procesului, de la semanare pana la plantarea in gradina. Aceste

notiuni se pot folosi si la obtinerea rasadurilor altor specii de legume si flori care nu se pot semana direct

in gradina, sau carora vreti sa le devansati perioada de fructificare sau inflorire. Diferente mari nu exista,

procesul fiind oarecum identic, trebuie doar sa ajustati pe ici pe colo factorii de microclimat.

De ce anume avem nevoie pentru producerea rasadurilor? In primul rand de seminte de buna

calitate, apoi de substratul de cultura si de diverse recipiente pentru infiintarea culturii. Mai avem nevoie

de cateva termometre, de un higrometru si de o stropitoare fina sau un pulverizator. Nu trebuie sa uitam

nici de asigurarea parametrilor optimi de microclimat (temperatura, umiditate), de surse suplimentare de

iluminare a rasadurilor si desigur de rezerva de spatiu si substrat de care vom avea nevoie dupa

repicarea rasadurilor. Doar in aceste conditii rasadurile vor creste in cel mai scurt timp, sanatoase si cu

maxim de randament.

 Samanta

 Incepem cu samanta, spunand ca puteti folosi seminte din diverse surse, insa neaparat certificate sau

verificate. Puteti cumpara semintele, alegand soiul de care aveti nevoie, sau puteti folosi seminte produse

in gradina voastra. Puteti procura seminte de la cunoscuti dar nu va recomand procurarea semintelor din

piata sau din alte surse neverificate. Va puteti trezi cu soiuri pe care nu le doriti sau cu plante bolnave.

Oricare ar fi sursa, semintele trebuie sa indeplineasca unele conditii: sa provina din soiuri valoroase si

adaptate conditiilor din zona in care locuti, sa fie libere de boli (semintele provenite dintr-o cultura bolnava

vor transmite boala mai departe, daca nu sunt tratate), sa aiba putere mare de germinare si vechimea lor

sa se inscrie in limitele proprii ale fiecarei specii in parte. Se tot vehiculeaza vechimea nu mai mare de 2

ani, generalizand pentru toate plantele, ceea ce nu este corect. Semintele de rosii, de exemplu, isi

pastreaza puterea germinativa timp de 4-6 ani, ardeii si vinetele 4-5 ani iar dovleacul, pepenele si

castravetele germineaza chiar si dupa 6-8 ani.

Dupa cum vedeti, semintele diverselor soiuri de tomate nu prea seamana intre ele.

Revenind la rosii as mai atrage atentia asupra faptului ca in ultima vreme se folosesc tot mai mult seminte

hibride. Aceste seminte provin de la soiuri rezultate in urma polenizarii incrucisate artificiale si in primul an

duc la obtinerea de plante sanatoase si viguroase, ce intra timpuriu pe rod si au productii ridicate. Nu

incercati sa strangeti seminte de la plantele hibride, deoarece fenomenul de heterozis se manifesta doar

la prima generatie de dupa incrucisare, in urmatorul an obtinandu-se plante total diferite, datorita

segregarii caracterelor.

 Dezinfectarea semintelor

In multe cazuri, bolile tomatelor sunt rezultatul folosirii de seminte infestate, care pot fi purtatoare de

fungi, bacterii sau virusuri. Prin urmare, decontaminarea semintelor este o necesitate. Se presupune ca

semintele cumparate din raioanele specializate sunt deja dezinfectate. Pentru dezinfectia semintelor de

tomate acasa, puteti folosi una din urmatoarele metode:

 - semintele introduse intr-un saculet de tifon sunt scufundate pentru 20-30 de minute in apa oxigenata

(peroxid de hidrogen 30% diluat cu apa 1:10. Se clatesc semintele cu apa si se pun la zvantat.

 - semintele sunt inmuiate timp de 60 de minute in solutie 1% de permanganat de potasiu, apoi se clatesc

si se usuca. Din pacate permanganatul de potasiu nu se mai vinde sub forma de comprimate in farmacii,

dar cred ca solutii diluate se mai pot cumpara. 

 - se scufunda semintele pentru 30 de minute in apa la temperatura de 52°C. Respectati cu strictete

temperatura apei si pentru a va fi mai usor puteti folosi un termos. Dupa aceste tratamente semintele vor

fi dezinfectate impotriva diferitelor boli bacteriene si criptogame (fungice, produse de ciuperci).

 

 

Substratul

 Ca substrat pentru semanat puteti folosi un amestec de mranita, pamant de telina si nisip, proportiile fiind

de 50% mranita, 25% pamant de telina si 25% nisip de rau. Dificultatea cu acest amestec consta in faptul

ca este greu de obtinut un substrat dezinfectat, fara larve sau alti agenti patogeni. Daca va hotarati pentru

aceasta varianta, pregatiti amestecul din toamna, altfel veti intampina problema din cauza zapezii, asa

cum am patit eu anul acesta. In comert se gaseste pamant pentru rasaduri imbogatit cu macroelemente,

produs de diverse firme. Este pe baza de turba si trebuie sa aiba ph-ul intre 6,5 si 7. Eu am folosit un

substrat pentru semanat si inmultire denumit Agro pe care l-am cumparat din Dedeman, pret 11 lei sacul

de 20 litri. Aduceti substratul in casa cu cateva zile inainte, pentru a ajunge la temperatura camerei.

 

Recipiente

 Pentru semanat puteti folosi diverse tavi din plastic sau cutii de lemn si diverse casolete sau ambalaje

reciclate. Nu e nevoie sa dati o groaza de bani pe propagatoare sau minisere. Daca va hotarati sa folositi

ambalaje de inghetata sau prajituri, aveti grija ca acestea sa fie din materiale colorate. Cele transparente

pot fi folosite, dar numai dupa ce le vopsiti pe exterior (cu vopsea lavabila) sau le imbracati intr-un

material colorat (hartie, folie etc). Asta din cauza ca radacinile expuse la lumina isi diminueaza sau chiar

isi pierd functia de absorbtie a apei si elementelor nutritive.

Pe langa asta, in vasele transparente se formeaza alge pe peretii interiori, lucru care iarasi nu este in

regula. Asadar, nici la repicare nu e bine sa folositi pahare de unica folosinta transparente, ci albe.

Indiferent de vasele folosite, primul lucru pe care il veti face va fi sa le gauriti la fund, pentru a asigura

indepartarea excesului de apa. La vasele din plastic folositi un pistol de lipit sau si mai simplu, un cui

inrosit in foc. Apoi dezinfectati tavile (merge si cu clor) si clatiti-le bine.

 Semanatul Hai, la treaba! Luati tava gaurita, dezinfectata, clatita si uscata si umpleti-o cu un strat de pamant de cel

putin 7-8 cm. Tasati usor substratul si udati-l bine cu apa la temperatura camerei. Semintele se pot

imprastia sau se pot semana pe rand, dar asta e deja treaba de chinez batran.

Totusi, daca optati pentru aceasta varianta, cu o sipca (rigla) trasati santuri cam la distanta de 2 cm. In

aceste santuri asezati una cate una semintele, la distanta de 1 cm una de alta. Pare greu dar nu e, dupa

prima mie de seminte ti se da mana :) Puteti folosi o pensa, dar la fel de bine puteti folosi un simplu pix pe

care il inmuiati din cand in cand in apa. Imprastiati semintele pe masa si cu pixul luati cate una. O sa fiti

surprinsi sa vedeti ca samanta se lipeste si sta pana o asezati la locul ei. Nu uitati sa muiati pixul in apa,

aici e toata smecheria.

Acum mai stropiti o data si semintele, folosind un pulverizator sau o stropitoare cu sita foarte fina, altfel le

veti deranja de la locul lor si e pacat dupa atata munca. Nu uitati sa etichetati randurile si tavitele. Oricat

ati incerca, in lipsa etichetelor, pana la urma tot o sa incurcati tavile. Acoperiti apoi semintele cu un strat

gros de 0,5 – 1,5 cm de substrat cernut, pe care il presati usor si uniform pentru a realiza contactul cu

semintele. Nu mai udati decat daca substratul este uscat. Acoperiti tava cu o foaie de sticla sau o

introduceti cu totul intr-o punga de plastic sau un sac menajer. Acum nu va mai ramane decat sa-i gasiti

un loc calduros. In aceasta faza lumina nu conteaza, poate fi multa, putina sau deloc, semintele de rosii

fiind indiferente la lumina.   

 

 

Temperatura

 Dupa semanat, semintele de tomate rasar atunci cand temperatura solului este mai mare de 10-12°C,

insa optim pentru germinare este ca substratul sa aiba o temperatura de 24-26°C. La temperatura optima

si o umiditate de 70% semintele ar trebui sa germineze in 5-7 zile. Temperatura este foarte importanta,

pentru ca la temperaturi scazute semintele germineaza mai greu iar la temperaturi mai mari plantele rasar

mai devreme, dar sunt firave si sensibile la boli. Zilnic trebuie sa aerisiti tavile prin ridicarea sticlei sau a

foliei, altfel pe substrat o sa vedeti cum incep sa se dezvolte mucegaiuri. Dupa rasarirea plantelor se

indeparteaza sticla sau folia de pe tavi. Acum este posibil ca din cauza aerului uscat cuticula semintei sa

se tina inca de frunzulitele cotiledonate sau sa le tina lipite. Stropiti usor plantele si cojile semintelor vor

cadea.

Imediat dupa rasarirea plantelor, temperatura trebuie redusa la 18-20° C ziua si 15-16°C pe timpul noptii,

pe o perioada de 2-3 zile, apoi va fi mentinuta in intervalul 20°C – 22°C. Procedand asa, energia plantei

este canalizata pentru dezvoltarea radacinii si se previne alungirea rasadului. Intre zi si noapte este bine

sa existe o diferenta de temperatura de 5°C. În condiţii normale de îngrijire, primele frunze adevarate

apar cam la 8-12 zile de la rasarire. Boala cea mai des intalnita în această etapă de dezvoltare a plantelor

este caderea rasadurilor, favorizata de temperatura si umiditate ridicate.

 

Lumina

 Chiar daca rosiile sunt plante termofile, cu cerinte ridicate fata de temperatura, cele mai mari probleme in

obtinerea rasadurilor de calitate apar din imposibilitatea asigurarii cantitatii de lumina care sa duca la o

dezvoltare corecta a rasadurilor. In casa, un astfel de loc poate fi deasupra caloriferului in dreptul unei

ferestre orientate catre sud, sud-est sau sud-vest. Alte orientari sunt de evitat pentru ca, in lipsa luminii

suficiente plantele se vor alungi (etiola). Lumina provine dintr-o singura parte si e normal ca plantutele sa

se incline spre sursa de lumina. Atata timp cat plantele nu sunt etiolate acest lucru nu trebuie sa ne

ingrijoreze si se poate corecta prin simpla rotire a vaselor o data la 2-3 zile. Mai trebuie sa stiti ca intre

lumina si temperatura trebuie sa existe o corelare. Astfel, daca in zilele insorite temperatura poate fi mai

ridicata, in zilele noroase temperatura trebuie scazuta cu 4-5°C, la fel ca si noaptea.

Pentru a beneficia de o cat mai mare cantitate de lumina, puteti apela la un truc: asezati in laterala tavii

(in spate, pe partea opusa geamului) cartoane albe sau invelite in folie de aluminiu, din cea folosita in

bucatarie. Veti obtine in acest fel un fel de reflector, care va redirectiona razele soarelui inapoi spre

plante.

 Udarea

 Udarea se face intotdeauna cu moderatie si cu apa la temperatura camerei. Daca aveti posibilitatea

folositi apa de ploaie sau zapada topita. Apa se adauga in tavita gradat si se completeaza pe masura ce

este absorbita de substrat. Apa nu trebuie sa stagneze in tavita si nu se recomanda nici udarea in ploaie,

cu stropitoarea, in acest fel fiind facilitata aparitia bolilor fungice (produse de mucegaiuri). Folositi apa de

la robinet doar dupa ce ati lasat-o o zi la temperatura camerei, pentru sedimentarea sarurilor si

evaporarea clorului. Udati doar cand substratul este zvantat, la 3 –4 zile. Oricum, plantele va vor arata

daca sufera din lipsa apei si e mai periculos sa uzi prea mult decat mai putin. NU uitati de umiditatea

aerului. Daca aerul e prea uscat, asa cum se intampla frecvent in spatiile incalzite cu calorifere, asezati

tavite cu apa sau prosoape ude pe calorifer. Daca umiditatea este prea ridicata, aerisiti camera repede,

fara a supune plantele curentilor reci de aer.

 Repicatul

 Legat de repicat trebuie sa fac o precizare. Am auzit de multe ori intrebarea: se repica sau nu se repica

rasadurile? Raspunsul e simplu: repicatul reprezinta lucrarea de transplantare provizorie a rasadurilor din

tavitele unde plantele sunt dese. Acest lucru se poate face in aceleasi tavite dar la distante mai mari sau

in recipiente individuale, cu scopul asigurării spaţiului de nutriţie corespunzător şi a unei cantitati de

lumină mai mari. Asadar, daca ati semanat de prima data in pahare sau alveole, doar cate o samanta, nu

veti repica ci veti lasa plantuta sa se dezvolte in continuare in acelasi loc. Cu cat e paharul sau ghiveciul

mai mare, cu atat e mai bine.

Repicatul are loc cam la 10 zile de la rasarire, mai exact la aparitia primelor frunze adevarate si se face

cu scopul de a stimula dezvoltarea sistemului radicular. Cu o seara inainte de repicare substratul se uda

bine. Plantele se separa cu grija pentru a nu afecta radacinile. Se selecteaza plantele sanatoase, bine

dezvoltate si uniforme ca dimensiune si se replanteaza imediat, pentru ca radacinile sa nu sufere. Cu un

plantator (si aici pixul face minuni) sau cu degetul se face o groapa in substrat si se introduce planta,

presand apoi pamantul in jurul radacinilor. Plantutele se replanteaza putin mai jos decat initial, fara a

ingropa frunzulitele cotiledonate. Pentru repicat se foloseste acelasi substrat ca si la semanat daca este

din comert, sau un amestec format din turba 50%, mranita 25% si pamant de telina 25%, cu adaos de

azot , fosfor si potasiu.   Dupa repicat plantele se uda si se umbresc usor, scazand si temperatura, pentru

a preveni ofilirea plantelor.

 Calirea rasadurilor Calirea rasadurilor este un proces foarte important pentru obtinerea de rasaduri de buna calitate si

consta in obisnuirea treptata a rasadului cu noile conditii in care va continua sa creasca din momentul in

care ajunge in gradina. Pentru asta, cu vreo doua saptamani inainte de data plantarii in gradina, este

obligatorie scoaterea rasadurilor afara, pentru perioade scurte la inceput si apoi pentru perioade din ce in

ce mai lungi. Practic, in prima zi veti scoate tavile cu rasaduri afara doar pentru 2 – 3 ore si intr-un loc

umbrit. Faceti asta intr-o zi in care temperatura este de peste 12°C. Incet-incet, expuneti plantele si la

soare, dupa 2-3 zile ajungand la o jumatate de zi de expunere la soare. Incercati sa asezati rasadurile

intr-o pozitie estica, expunandu-le soarelui de dimineata care este mai bland decat cel din miezul zilei. In

tot acest timp aduceti rasadurile inapoi in casa peste noapte. Fiti deasemeni pregatiti sa duceti rasadurile

in casa in orice moment daca temperaturile scad brusc, ninge sau bate vantul. Dupa o saptamana

rasadurile ar trebui sa fie destul de obisnuite pentru a rezista la soare intreaga zi. In ultimele zile lasati

rasadurile afara si peste noapte, eventual protejate cu folie.

 Plantarea in gradina

Dupa 40-60 de zile de la semanat plantele ajung la inaltimea de 10-15 cm si au 4-5 frunze bine

dezvoltate. Acesta este momentul cand, in functie si de temperaturile exterioare, plantele pot fi

transplantate in gradina. Acest lucru se face de regula de la jumatatea lunii aprilie, in zonele sudice, pana

la jumatatea lunii mai. Plantarea in gradina este recomandat sa se faca atunci cand luna este in

descrestere iar solul are o temperatura de peste 15°C.

Aceasta operatie este indicat sa se faca intr-o zi noroasa sau seara pentru a preveni ofilirea plantelor.

Rosiile se planteaza pe randuri orientate pe directia est-vest la distanta de 35-50 cm intre plante prin

ingroparea tulpinei pana la nivelul primei frunze, deci mai mult decat in alveola sau pahar. Acest lucru

este posibil si recomandat datorita faptului ca rosiile vor dezvolta radacini adventive si pe aceasta

portiune. In cazul in care rasadurile au fost etiolate, pentru a nu ingropa radacina prea adanc puteti face

un mic santulet in care veti planta rosia putin inclinata, lasand afara doar portiunea pe care o doriti. Rosia

este o planta care iubeste soarele direct asa ca ati face bine sa-i gasiti in gradina un loc insorit. Sunt de

evitat pozitiile supuse vanturilor si cele umbrite. La umbra, spatiile internodale sunt mai lungi, frunzele se

dezvolta mai mult insa productia de fructe scade semnificativ. Temperatura minima de crestere a plantei

este de 12-13°C iar cea optima este de 20-22°C. Temperatura optima pentru inflorire este de 20°C. In

functie de conditiile meteo specifice zonei si de soiul folosit, de la transplantare si pana la culegerea

primelor fructe sunt necesare 10-12 saptamani.

Pana atunci insa mai este mult, si eu voi reveni cu fotografii pe masura ce voi avea noutati. Am semanat

pe data de 7 martie, in penultima zi de luna in crestere. Nu ca as fi tinut in mod deosebit, dar asa s-a

nimerit si abia atunci am primit semintele.

Obtinerea rasadurilor de rosii 2

21MAR

Au trecut 2 saptamani de la semanat si intre timp plantutele au rasarit si fac ceea ce stiu ele mai bine:

cresc vazand cu ochii, de la o zi la alta.  In primul articol   am povestit cam totul despre semanat si conditiile

pe care trebuie sa le asiguram pentru ca semintele sa germineze uniform si la timpul potrivit. Astazi o sa

reiau povestea de la momentul semanarii si o sa punctez momentele mai importante din prima zi si pana

astazi, postand si fotografii din fiecare etapa.

Dupa semanat singurul lucru pe care l-am facut a fost ca de cateva ori pe zi sa aerisesc tavile, ridicand

foaia de sticla. Pana la rasarirea plantelor nu a fost nevoie sa ud deloc. Pamantul era umed si chiar a

trebuit de cateva ori sa indepartez si apa condensata pe sticla. Am asigurat temperatura optima pentru

germinare si asta a fost tot, am asteptat sa apara plantele.

Am inscris data pe fotografii tocmai pentru a vedea mai usor diferentele de la o zi la alta. Asadar, dupa 6

zile primele plantute isi fac aparitia. Temperatura substratului a fost mentinuta la 25 °C, si probabil ca

perioada ar fi fost chiar mai scurta daca in una din zile nu as fi avut ceva probleme cu incalzirea. O

observatie trebuie sa fac aici si anume faptul ca soiurile de rosii timpurii rasar mai repede decat soiurile

tardive. In cazul meu, primele care au germinat au fost semintele din soiul Rio grande si ultimele care au

aparut au fost cele din soiul Inima de bou. Diferenta a fost de aproape 2 zile.

Aici se vede foarte clar diferenta, primele randuri fiind Rio grande. Stiti ca am semanat la rand si iata,

chiar se cunosc randurile. Acum, nu ar fi o problema ca unele seminte rasar mai devreme, cand incep sa

rasara plantele indepartezi folia sau placa de sticla, reduci temperatura pentru cateva zile cu vreo 5°C si

lasi plantele sa creasca. Insa, daca in aceeasi tava plantezi soiuri diferite (asa cum am facut eu de data

asta, semanand in fiecare tava cate 3 randuri x 3 soiuri) o sa cam ai probleme. Si a trebuit sa fac un

compromis: am mai lasat sticla o zi pentru a rasari si celelalte plante cu riscul ca primele rasarite sa se

alungeasca. Din fericire nu s-a intamplat asa deoarece a fost o zi insorita insa temperatura am mentinut-o

mai scazuta si nici nu am udat.

Asa ca e de tinut minte: NU SEMANAM SOIURI DIFERITE IN ACEEASI TAVA.

Se vede in fotografia de mai sus ca pamantul nu balteste nici dupa ce plantele au rasarit. Pentru ca se

uscase putin la suprafata si pentru a mai elibera plantutele din stransoare, l-am “prasit” cu un betisor de

inghetata. Acum se vede ca substratul este reavan si momentan plantele nu duc lipsa de apa.

Legat de udare trebuie sa va spun ca am evitat sa ud foarte des. Prefer sa simt plantele ca incep sa se

ofileasca decat sa ma trezesc cu rasadurile la pamant. Cine a patit-o cu caderea rasadurilor stie despre

ce vorbesc. Astfel procedez eu, ud doar cand e nevoie, scufundand tava intr-o alta mai mare, deci udare

de jos in sus. Folie sau sticla nu mai folosesc deloc dupa rasarire si la amiaza, profitand si de vremea

frumoasa am aerisit bine incaperea. Oricum aerul nu era umed, dar de aer curat e oricand nevoie. Grija

doar sa nu fie curenti reci de aer. Legat de caderea rasadurilor, in cazul in care aveti nesansa sa va

confruntati cu aceasta boala primele masuri ar fi: stopati udatul, aerisiti bine, daca aveti folie indepartati-o

si folositi ca tratament Previcur Energy in concentratie de 0,1% (1 ml de solutie dizolvata in 1 litru de apa).

Stopiti atat plantele cat si solul si e posibil sa mai salvati ceva din rasaduri. Din fericire, eu nu m-am

confruntat niciodata cu aceasta boala si am avut ani in care am folosit chiar pamant de gradina si gunoi

de grajd (nesterilizat, nedezinfectat) ca substrat si totusi boala nu a aparut. De asta cred eu

ca declansarea bolii tine de conditiile improprii din (mini)rasadnita si ca de acolo trebuie sa vina si

rezolvarea.  

La o saptamana de la rasarit, rasadurile arata cam asa. Se vede diferenta fata de fotografia din urma cu

trei zile.

 

Vedeti tulpinile? Asa trebuie sa arate, culoarea lor trebuie sa fie roscat- vinetie. Daca e alb-verzuie si

tulpina e alungita inseamna ca plantele nu au destula lumina sau temperatura e prea ridicata si substratul

prea umed. De lumina am avut parte, o mai luau rasadurile intr-o parte dar corectam asta rasucind

periodic tavile. In aceste zile temperatura din camera nu a depasit 22°C ziua, iar noaptea a fost de cam

16°C.

O chestie pe care am invatat-o si eu de la cineva este sa va treceti palma peste rasaduri, ca si cum ati

scutura roua de pe iarba. Se pare ca le place asta si le ajuta sa creasca drepte si viguroase. Nu cred ca e

doar autosugestia, mie chiar mi se pare ca functioneaza. Plus ca-mi place sa le simt sub palma si asa imi

dau si seama cat de turgescente sunt, daca sunt molcute si nu opun o minima rezistenta, inseamna ca au

nevoie de apa. Daca nu ati inteles procedeul pot sa detaliez intr-un comentariu. 

Nu-i asa ca-s frumusele? Le-am pus in tava rosie ca sa nu fie deocheate. 

Da, acolo in mijloc apare deja prima pereche de frunze adevarate. E drept ca asta e una din cele mai

grabite. Oricum maine cred ca la toate o sa se vada asta si cand frunzele vor fi ceva mai dezvoltate

urmeaza repicatul.

Teoretic ar trebui ca repicatul sa-l fac luni, 26 martie. Socoteala este cam asa: din 7 martie, data

semanatului, adaugam 7 zile pana la incoltire si inca 10 – 12 zile pana la dezvoltarea primei perechi de

frunze si iese 26 martie. Bine, iese 24 martie dar e sfarsit de saptamana si poate vor si ele sa se

odihneasca   asa ca probabil luni demaram operatiunea repicat.

Substratul e pregatit, paharele gaurite, apa din zapada topita am, asa ca abia astept. Problema e ca sunt

multe, semintele au germinat nesperat de bine si o sa am nevoie de mult spatiu luminat. Dar improvizez

eu ceva, pana luni am timp sa ma gandesc si la asta.

Repicatul rasadului de rosii

30MAR

 

Daca ati ajuns direct la acest articol o sa va rog sa cititi si primul articol, pentru ca acolo am scris mai pe

larg despre toate etapele ce trebuie parcurse si despre factorii care influenteaza obtinerea unor rasaduri

de tomate sanatoase si viguroase, primul si cel mai important pas catre o productie de rosii acceptabila.

Totusi, stiind ca este posibil ca celalalt articol sa vi se para prea lung si mai stiind ca lumea doreste

servirea rapida a informatiei, o sa repet si aici cateva din lucrurile puctate dincolo. Mai pe larg si mai in

tihna, ca doar nu dau turcii. Si desigur cu fotografii care sa va ajute sa intelegeti mai usor ce inseamna

repicatul (repicarea), mai ales pe cei care sunteti la prima experienta de acest gen. 

Ce este repicatul? Pai raspunsul e unul simplu: este operatia prin care rasadul, semanat des in tava,

cutie, sau stiu eu ce alt recipient ati folosit la semanat, este mutat fir cu fir intr-o alveola, pahar, ghiveci

sau cub nutritiv, unicul scop fiind acela de a asigura fiecarei plantute spatiul si substratul necesar pentru o

buna dezvoltare. Pentru ca, daca la semanat a fost mai comod si mai simplu de ingrijit toate semintele la

un loc, acum dupa ce semintele au germinat si plantele au inceput sa creasca, acestea fiind prea dese au

nevoie de mai mult spatiu si de mai multi nutrienti pentru a se dezvolta bine in continuare. Pe langa asta,

in tava plantele incep sa se umbreasca reciproc, cantitatea de lumina ce ajunge la plante fiind tot mai

mica, motiv pentru care rasadul se etioleaza. Sper ca ati inteles cum sta treaba pana aici.

Daca ati semanat direct in ghivece sau in pahare individuale si presupunand ca ati semanat 4 seminte in

loc de una - pentru siguranta incoltirii macar a uneia, pastrati planta cea mai dezvoltata si eliminati-le pe

celelalte. In cazul acesta nu se mai impune repicatul, decat daca nu va lasa inima sa aruncati celelalte 3

plante pe care, da, le puteti repica in alte ghivece sau pahare. Si in cazul in care ati folosit alveole pentru

semanat, am vazut recent niste tavi cu alveole foarte mici, de vreo 2 x 2 cm, trebuie sa mutati plantele in

alveole sau pahare mai mari, altfel nu vor avea nici spatiu, in care sa-si dezvolte radacinile, nici substante

hranitoare suficiente. Si nu cred ca vreti sa obtineti niste rosii-bonsai.

Cand se repica tomatele? Repicatul la tomate se face la aparitia primelor doua frunze adevarate si

acest lucru se intampla de regula cam la 10-12 zile dupa incoltire. In cazul meu, anul acesta, de la

semanat si pana la repicat au trecut fix 20 de zile. Nu va luati dupa data articolului, am repicat rasadurile

acum 4 zile, adica pe 26 martie.

Cum se face repicatul? Cu grija si atentie. Stiu, s-ar putea sa para ironie dar nu este. Chiar e nevoie de

multa grija in manipularea plantelor atat de firave fara a le vatama si de atentie la toate detaliile, incepand

de la substratul folosit, la ghivece, pahare si pana la asigurarea conditiilor dupa repicare. Cu o zi-doua

inainte de a incepe repicatul, aduceti substratul in casa pentru a ajunge la temperatura camerei. Cu o

seara inainte de repicat udati bine rasadurile. Paharele si alveolele trebuie gaurite pentru a asigura

scurgerea apei in exces, plus ca poate veti dori sa le udati in tava si atunci trebuie sa ajunga si apa pe

undeva in pahar. Eu am folosit pahare de unica folosinta albe, de 200 ml si pahare recuperate de la

iaurturi. Am mai spus-o si o repet: nu folositi recipiente transparente, radacinile au nevoie de intuneric

pentru a se dezvolta si chiar daca in prima faza ele vor fi in centrul paharului, in timp ar trebui sa umple

substratul si inevitabil vor da de lumina si nu o sa le prea placa.

Ca substrat puteti opta intre substrat pentru rasaduri din comert sau puteti prepara un substrat acasa.

Pentru cei ce stau la casa e mai usor, asta in cazul in care au si ingredientele prin curte sau au de unde

le procura. Pentru tomate, dar si pentru conopida si varza un amestec bun pentru repicat este format din:

turba rosie 50%, mranita 25% si pamant de telina 25% sau daca nu va place in procente folositi 2 masuri

(sa zicem 2 galeti) de turba, 1 masura de mranita si una de pamant de telina. Din turba scoateti betele si

alte bucati mai mari iar celelalte le cerneti si apoi le amestecati bine intre ele. Pastrati-le in sac inchis,

altfel amestecul se va usca. Aici apare, insa, o problema. Acest substrat produs acasa ar trebui

dezinfectat ori termic ori chimic, impotriva bolilor criptogamice. Termic nu stiu cum se face iar chimic nu

ma prea intereseaza, decat daca e vorba de solutii deloc sau foarte putin toxice. Asa ca prefer substratul

cumparat, am mai spus ca am folosit Agro si daca nu am avut probleme cu el pana in aceasta faza sper

sa nu am nici in continuare. Dar in anii trecuti am folosit substrat facut de mine si fara sa-l dezinfectez in

vreun fel, tot nu am avut probleme. Ma rog, poate e si chestie de noroc, desi tind sa cred ca tine mai mult

de factorii de mediu si de respectarea cerintelor rasadurilor decat de sansa.  

Trecem la treaba? Umpleti paharele cu substrat si faceti o gaura in mijloc. Pentru asta, cel mai bun

instrument este degetul aratator. Cu o lopatica improvizata dintr-un bat de inghetata, o coada de tacam,

sau ce va mai vine la indemana, scoateti doar cate o planta, cu grija pentru a deteriora cat mai putin

radacinile. Ideal ar fi sa nu le rupeti deloc. Pozitionati planta in gaura din pahar, ingropand-o pana aprope

de frunzele cotiledonale si in asa fel incat varful plantei sa depaseasca marginea paharului. Apoi presati

pamantul in jurul plantei si udati-o imediat, altfel o sa fiti surprinsi cat de repede se ofileste. Asta e

varianta in cazul in care radacinile sunt mai firave.

Daca aveti sansa ca radacinile sa fie bine dezvoltate o sa constatati ca nu e tocmai usor sa le introduci in

gaura din pahar fara a le chinui. Asa ca, puneti putin pamant in fundul paharului si tasati-l usor. Cat

pamant, o sa calculati voi in functie de inaltimea plantei. Asezati planta in pahar, completati cu pamant de

jur imprejur, tasati pamantul in jurul plantei si udati imediat. Nu scaldati plantele in apa, dar nici nu le

lasati sa se ofileasca.

Paharele cu rasadurile repicate le asezati in lumina dar nu in bataia soarelui, cel putin nu imediat dupa

repicare cand plantele sufera totusi de pe urma acestei operatii. Daca e prea cald puteti reduce si

temperatura pentru ca plantele sa nu se ofileasca. Incepand de a doua zi dati-le din nou la lumina

puternica si temperatura de 22°C.

Astazi, la 4 zile de la repicat, se pare ca plantele au trecut cu bine peste socul repicarii. Din pacate de 3

zile la Iasi nu a mai aparut soarele ceea ce e o mare problema pentru mine. In aceste conditii am redus

temperatura, insa rasadurile merg mai greu. In plus, apucasem sa le ud cam mult in ideea ca va fi cald si

soare si apa se va evapora in cateva zile, dar nu a fost asa. Sper sa nu apara probleme. Pana una-alta

rasadurile, zic eu ca arata bine.

http://7coline.files.wordpress.com/2012/03/repicat-rasaduri-18.jpg

Asta e tot, deocamdata. Spor la treaba si succes!

Rasaduri inainte de plantare. Plantarea rosiilor in gradina

04MAI

Gata, s-a incheiat operatiunea Rasaduri 2012. Din seminte semanate la data de 6 martie, dupa 54 de zile de ingrijire (si va asigur ca a fost destula bataie de cap, mai ales din cauza vremii capricioase) rasadurile arata cam ca in fotografiile de mai jos. Fotografii facute pe 29 aprilie, ziua in care le-am transportat la locul unde vor creste in continuare, cu o zi inainte de a fi plantate in gradina.

In ciuda dificultatilor intampinate, sunt multumit de rezultate. Mult mai multumit decat in alti ani, cand nerabdarea ma facea sa seman prin februarie si imi era destul de greu sa le asigur conditiile optime. Anul acesta, faptul ca am primit semintele abia la inceputul lunii martie, si de voie de nevoie a trebuit sa stau in asteptare, se pare ca a fost in avantajul meu si implicit al rasadurilor. Nici nu stiu cand au crescut asa de mari si in ciuda vremii nu tocmai prielnice rasadurile arata bine, sunt proportionate si lucru cel mai important – sunt sanatoase. In privinta

aceasta nu am avut probleme, samanta a fost de calitate, procentul de germinare cred ca a fost aproape de 100% si nu am pierdut nici o plantuta din cele repicate. Asta fara sa folosesc nici un fel de substante, nici pesticide, nici ingrasaminte, nici stimulatori, nici macar decocturi de urzica sau de salcie care chipurile ar face bine, dar atata timp cat nu le-am folosit nu pot sa ma pronunt asupra eficacitatii lor. Asadar cu substrat Agro pentru rasaduri, amestecat la repicare cu ceva mranita si cu apa de ploaie (mai exact din topirea zapezii) cat am avut, le-am adus pana in faza asta. Ei, au mai fost mutari de la umbra la soare, de la cald la frig si invers, din interior afara, dupa cum a fost vremea. Si vremea nu a fost chiar cea mai potrivita: chiar in momentele cand eu aveam nevoie de soare am prins o saptamana mohorata, cand le-am scos afara pentru mai multa lumina a scazut foarte tare temperatura si colac peste pupaza in ultimele zile din aprilie am avut temperaturi de 30°C, lucru anormal pentru aceasta data si destul de deranjant pentru rasaduri in general. Nu si pentru ale mele care erau calite si nu au suferit din aceasta cauza, singurul neajuns fiind legat de faptul ca am fost nevoit sa le ud aproape nonstop, plantele fiind mari si din paharute apa se consuma incredibil de repede. Si fiind multe rasaduri, imprastiate care incotro, chiar nu mai aveam pe unde sa le mut mai la umbra.

Despre plantarea rasadurilor in gradina nu o sa scriu prea mult, pentru ca nu este nimic deosebit de spus. E o operatiune simpla, dar consumatoare de timp. In prima faza trebuie pregatit terenul si apoi fertilizat. Aveti grija sa alegeti un loc unde rosiile vor beneficia de soare cel putin 6 ore pe zi. Puteti planta pe biloane, lucru ce va va ajuta la irigare – apa administrandu-se pe sant, sau pe teren nemodelat. In functie de metoda folosita, dar si in functie de soi, distanta de plantare la rosii este de 30-50 cm intre plante pe rand si 50-70 cm intre randuri. Cu sapa sau lingura de plantat faceti gropi in care turnati apa si puteti adauga si o mana de mranita. Rosiile se planteaza mai adanc decat in pahar, cam pana la nivelul primei frunze. Si asta deoarece rosiile au bunul obicei de a emite radacini adventive pe tulpina, ceea ce va fi in beneficiul plantei, aceasta hranindu-se mai bine. Plantarea rasadurilor de rosii este indicat sa se faca spre seara, inainte de ploaie sau intr-o zi noroasa, pentru ca rasadurile sa nu sufere foarte mult. Imediat dupa plantare udati rasadurile. Daca sunt destul de dezvoltate le puteti palisa, arăci in aceeasi zi, mai ales daca gradina voastra se afla intr-o zona supusa vanturilor frecvente. Daca nu, puteti amana aceasta operatiune. Daca rasadurile sunt alungite puteti face groapa de plantare mai mult lunga si nu foarte adanca. Plantati rasadul in pozitie oarecum culcata, ingropand atat cat doriti din tulpina si lasand la suprafata doar portiunea de varf. Nu va faceti probleme in privinta pozitiei oarecum nefiresti a rasadului si nu incercati sa-l adugeti in pozitie verticala, pentru ca o sa-l rupeti. In cel mult doua zile planta se va indrepta singura si-si va relua cresterea in sus. De ce se procedeaza asa? Pentru ca rosia are radacina pivotanta daca este semanata direct in gradina, dar daca este produsa prin rasad are radacina superficiala. Si nu e bine sa ingropi o astfel de radacina la o adancime prea mare. Si pentru ca am pomenit de semanat direct in gradina o sa repet, caci cred ca am mai spus undeva, ca semintele de rosii se pot semana si direct in gradina, insa numai cand temperatura solului ajunge la 10-12°C. Se seamana mai multe seminte la cuib si se opresc 1-2 plane din primele rasarite sau din cele mai dezvoltate.

Asta a fost si tragand linie pot sa spun ca a fost bine. Ce nu am spus pana acum, si fireste ca nici nu am postat fotografii, este faptul ca pe langa 6 soiuri de rosii am mai avut si inca mai am

rasaduri de vinete lungi si rotunde,  rasaduri de ardei gras galben si rosu, ardei iute de ghiveci, un busuioc italian, cret si foarte aromat folosit in bucatarie, busuioc verde de la Novasem, busuioc rosu de la Elisa, petunii, coleus, thunbergia, craite pitice, varza decorativa si cred ca mai sunt si altele.

Din toate au fost mult mai multe decat as fi avut nevoie, motiv pentru care o parte au ajuns la mama, altele in gradina surorii mele si au mai si ramas, atat cat sa pot darui catorva persoane care si-au manifestat interesul fata de rasadurile mele. Tuturor le recomand un singur lucru: sa le ingrijeasca de aici inainte cu aceeasi pasiune cu care am facut-o eu si cu siguranta rezultatele muncii lor vor fi pe masura asteptarilor.

Bafta tuturor si daca nu o sa uitati, dati un semn la vremea culesului!

 

http://7coline.files.wordpress.com/2012/05/rasaduri.jpg

Share this:

Producerea rasadurilor de legume - Semanatul

Se executa in spatii si perioade diferite in functie de momentul cand se planteaza rasadurile si tinand seama de varsta optima a acestora. Varsta se calculeaza in zile din momentul rasaritului pana la plantare. Aceasta difera cu specia. 

Pentru ardei gras este de 60-65 zile, ceapa de apa 60 zile, castraveti 35-40 zile, conopida timpurie 45-50 zile, conopida de toamna 30-35 zile, dovlecei timpurii 35-40 zile, ardei gogosari si lungi 60 zile, gulioare 35-40 zile, pepeni galbeni 50-60 zile (pentru solarii), praz 60 zile, salata timpurie 30-35 zile, tomate timpurii 50-55 zile, tomate de vara si de toamna 35-40 zile, telina 60 zile, varza timpurie 45-50 zile, varza de vara si de toamna 30-35 zile, vinete 60-65 zile. In vederea obtinerii rasadurilor pentru solarii si culturi timpurii in camp semanatul se face in spatii incalzite. Pentru cantitati mici de rasaduri se seamana in ladite care se aseaza in camere incalzite. Pentru culturile de vara se poate semana in solarii neincalzite sau tunele, cu sau fara dubla protejare. Rasadurile destinate culturilor de toamna se produc afara, pe brazde reci. 

Semanatul in rasadnite. Se efectueaza dupa 3-6 zile de la introducerea substratului, cand acesta s-a incalzit. 

Pentru ardei, vinete, tomate temperatura substratului trebuie sa ajunga la 22-26°C, iar pentru varza, salata 18-20°C. Inainte de semanat substratul se afaneaza cu sapa si se niveleaza cu spatele greblei. Apoi se taseaza cu un batator simplu. Substratul trebuie sa fie potrivit de umed. Se poate semana prin imprastiere sau in randuri. Prin imprastiere se face atunci cand se seamana des si urmeaza repicatul rasadului. 

Semintele se imprastie pe suprafata substratului uniform, apoi se cerne un strat de amestec in grosime de 0,8-1 cm. Urmeaza tasarea cu batatorul, pentru ca semintele sa ia contact cu pamantul. 

Semanatul in randuri se practica pentru semanaturile rare, la care rasadul nu se mai repica. Dupa nivelarea si batatorirea substratului se deschid mici sentulete, cu ajutorul marcatoarelor. Distanta intre randuri este cuprinsa intre 5-10 cm. Semintele se repartizeaza pe sentulete cat mai uniform, la 1-3 cm distanta intre ele, prin frecarea semintelor intre degete. Cantitatea de seminte difera in functie de specie si de desime. Daca se seamana des pe 1 m˛ se pot obtine 1200-1500 fire, iar daca se seamana rar 400-600 fire. La semanat des pe m˛ se distribuie 12-15 g la ardei, 7-8 g la conopida, gulie, varza, tomate timpurii, 12-15 g la tomate de vara, toamna si vinete. In cazul semanatului rar se folosesc la m˛ 10-15 g seminte la ceapa de apa, 15-20 g la dovlecei, 5-7 g la ardei si vinete, 4-5 g la conopida de toamna, varza de vara si de toamna, 10-15 g la praz, telina 1-1,5 g etc. 

Ca epoci de semanat pentru cultura in camp, ardeiul gras se seamana intre 25 II-10 III, ceapa de apa 1-10IV, castravetii 5-10IV, conopida timpurie 10-15 II si de toamna 25-30 V, dovlecei timpurii 15-200 III, gogosar si ardei lung 1-10 III, gulioare 1-10 II, praz 1-10 IV, salata timpurie 20-30 II, tomate timpurii 25 II-5 III, tomate de vara si toamna 20III-20IV, telina 1-30 III, varza timpurie 10-15 II, varza de vara 15-20 III, varza de toamna 20-30 V, vinete 25II-10III. In cazul culturii in solarii semanatul se face mai devreme: 1-5 II ardei gras, 5-10 III castraveti, 1-10 III dovlecei timpurii, 10-20 III pepeni galbeni, 10-15 II tomate timpurii, 1-5 II vinete. Dupa semanat, sentuletele se acopera cu amestec cald in grosime de 1-2 cm, prin imprastiere cu mana, astfel ca in final sa rezulte o suprafata neteda. Apoi se batatoreste cu batatorul pe toata suprafata semanaturii. Urmeaza udatul cu stropitoarea cu sita fina de la distanta mai mare, folosind apa calduta. Apoi rasadnitele se acopera cu ferestre si rogojini pentru a se pastra caldura. Pentru usurarea semanatului in randuri putem folosi rama de semanat, cilindri din material plastic perforati etc. 

Semanatul in ladite. Este mult practicat in gospodariile individuale deoarece acestea se manevreaza usor si pot fi mutate in diferite spatii si locuri, in functie de lumina si caldura. 

Se pot folosi ladite din lemn sau din plastic, cu lungimea de 40 cm, latimea de 30 cm si inaltimea de 6-8 cm. In ladite se asterne un strat de 1 cm de nisip, apoi amestecul de pamant care se batatoreste usor. Se marcheaza randurile la distanta de 4-5 cm cu un marcator, se repartizeaza semintele pe rand la cca 1 cm, se acopera cu amestec nutritiv, se taseaza, se eticheteaza si se uda cu stropitoarea cu sita fina. Se acopera cu o foaie de hartie si se aseaza in rasadnite sau solarii incalzite sau in camere calde. 

Semanatul in ghivece. Se foloseste in mod deosebit pentru castraveti, dovlecei, pepeni galbeni care nu suporta bine repicatul. Se folosesc ghivece din material plastic sau de pamant ars cu diametrul de 8-10 cm, ca si cuburile nutritive, ghivecele din hartie. Pe fundul ghiveciului se pune un ciob si un strat foarte subtire de nisip, apoi amestec de pamant in asa fel incat ghiveciul sa ramana 1 cm gol. In fiecare ghiveci se seamana 1-2 seminte, la adancimea de 2-3 cm, apoi se uda. In ghivece se pot semana si alte specii ca tomate, ardei, vinete, salata, evitandu-se lucrarea de repicat, care este destul de migaloasa. Ghivecele se aseaza in spatii bine incalzite, la 24-28°C, acoperite cu hartie pana la rasarirea plantelor. 

Semanatul pe brazde reci. Se executa in luna mai pentru culturile de toamna (varza, conopida, gulii etc.). Brazdele se pregatesc afara, prin saparea si maruntirea pamantului. Se poate adauga mranita si chiar nisip care se incorporeaza in sol prin sapare. Dupa maruntire se batatoreste pamantul, se marcheaza randurile la 7-10 cm distanta si se seamana obisnuit. Se seamana mai rar pe rand deoarece nu se mai repica. Semintele se acopera cu un amestec nutritiv, se taseaza, se uda cu stropitoarea cu sita fina si stratul se acopera cu o folie de polietilena. Toate semanaturile se eticheteaza folosind etichete din lemn pe care se scrie cu un creion negru specia, soiul, data pentru a se putea tine o evidenta clara a rasadurilor.

  

PRODUCEREA RĂSADURILOR DE LEGUME

     Răsadurile sunt plante legumicole care se află la începutul perioadei de vegetaţie, adică în faza imediat după răsărire, când îşi formează sistemul radicular şi organele vegetative aeriene.     Producerea de răsaduri este necesară pentru legumele pretenţioase la căldură, cu o perioadă lungă de vegetaţie, precum şi pentru legumele timpurii, deoarece permite semănatul cu 1 – 2 luni înaintea celor semănate direct în câmp.      Răsadurile se produc în sere, solarii, răsadniţe, iar când condiţiile climatice permit se plantează la locul definitiv.      În spaţiile protejate se creează condiţii mai bune de temperatură, umiditate şi fertilitate. Producerea răsadurilor implică anumite verigi tehnologice, care în succesiunea lor sunt:  1. Pregătirea pământurilor     Această operaţie este recomandabil să se facă încă din toamnă. La producerea de răsaduri se folosesc de obicei amestecuri de pământ care conţin mai multe componente. Toate acestea trebuie să asigure o fertilitate ridicată a solului.     Principalele componente folosite sunt: pământul de ţelină, mraniţa, compostul, turba şi nisipul.     În funcţie de cerinţele plantelor legumicole, amestecurile de pământ se fac în diferite proporţii.  2. Pregătirea seminţelor     Obligatoriu este tratarea seminţelor pentru prevenirea bolilor şi dăunătorilor. Tratamentul se poate face termic sau chimic.

     Pentru a grăbi încolţirea, respectiv răsărirea plantelor, seminţele se umectează sau se face preâncolţirea lor.  3. Pregătirea patului germinativ     În funcţie de locul unde se produc răsadurile( răsadniţe, sere, solarii), pregătirea patului germinativ se face diferenţiat pentru fiecare specie legumicolă.  4. Semănatul      Se face cu mâna, în rânduri la distanţă de 5 cm între ele şi 1,5 – 2 cm între plante pe rând. Cantitatea de sămânţă se stabileşte diferit pentru fiecare specie legumicolă. Astfel, pentru tomate se folosesc 7 – 8 g sămânţă/mp, pentru ardei 15 – 20 g sămânţă/mp, pentru vinete 15 – 16 g sămânţă/mp, pentru varză şi conopidă 7 – 8 g sămânţă/mp.      Semănătura se acoperă cu un strat subţire de pământ format din o parte pământ de ţelină sau de grădină, o parte mraniţă şi două părţi nisip, prin împrăştiere.  6. Repicatul      Momentul optim de repicat este când plantele au cel puţin două frunzuliţe adevărate. Această operaţie se execută cu scopul de a asigura plantelor un spaţiu de nutriţie mai mare, o aerisire mai bună şi mai multă lumină.7. Lucrările de îngrijire      Se aplică cu scopul de a asigura condiţii generale de creştere şi dezvoltare a plantelor.      Udatul după semănat, plivitul, fertilizarea, combaterea agenţilor patogeni sunt principalele lucrări care se aplică răsadurilor de legume.

Producerea răsadurilor la culturile timpurii 

Silvica AMBĂRUŞ, SCDL Bacău

 

 

Horticultura,04 Feb 2011 - 14:00,0 comentarii

Răsadniţă cu roşii

Pregătirea răsadniţelor cu încălzire biologică pentru producerea răsadurilor de legume, dacă nu a început în ultimele două luni ale anului trecut, se poate face şi acum. În funcţie de cultura pe care dorim să o înfiinţăm, lucrarea se execută cu anumite particularităţi. În acest articol exemplificăm realizarea răsadului pentru varza/conopida timpurie

Pentru început, ne procurăm seminţele, îngrăşămintele chimice, pesticidele şi alte materiale (geamuri, rogojini, folie etc.) necesare. În paralel, se verifică şi se pregătesc răsadniţele: se curăţă, repară şi se dezinfectează tocurile şi ramele sau se confecţionează rame noi şi se montează geamuri pe rame. Apoi tocurile şi ramele se transportă şi se depozitează la locul unde urmează să fie folosite.

În vederea instalării răsadniţelor, terenul trebuie nivelat şi tasat, iar în imediata apropiere se înfiinţează perdele de protecţie contra vânturilor.

Se transportă gunoiul de grajd de la sursă şi se aşază în platformele de preîncălzit. Când se foloseşte şi îngrăşământ organic mai vechi, acesta se amestecă cu gunoiul proaspăt.

 

Pregătirea răsadniţelor calde pentru semănat

Se confecţionează patul cald, pentru care stratul de gunoi tasat trebuie să aibă o grosime de 50 cm (circa 25 mc gunoi de grajd pentru răsadul necesar la 1 ha de cultură). Apoi se fixează tocurile, se aşază ramele pe tocuri, se umple potecile dintre tocuri (distanţa dintre tocuri de 50 cm) şi se protejează capetele tocurilor (lăsând o distanţă de mişcare de 50 cm) cu gunoi (circa 6 mc).

Amestecul de pământ, pregătit de preferinţă în perioada octombrie-decembrie, se transportă şi se aşază în răsadniţă.

Dacă amestecul nutritiv nu s-a realizat în ultimele luni ale anului anterior, îl putem prepara şi în această perioadă, respectând următoarele indicaţii.

Componentele iniţiale - mraniţa, turba, compostul forestier, pământul de ţelină, pământul de grădină, nisipul, trebuie cernute.

Stabilirea reţetei de amestec se face în funcţie de grupa speciilor legumicole. În acest caz, la varza/conopida timpurie, folosim: 50% mraniţă, 25% pământ de ţelină, 25% nisip.

Apoi amestecul se dezinfectează cu formalină sau cu sulfat de cupru (concentraţie de 2-3%, 30 litri/mc), tratament cu un timp de acţiune de 7 zile şi cu repaus de 14 zile.Amestecul rezultat se aşază în strat de 10-12 cm (6 mc pentru răsadul necesar la un ha de cultură).

Pregătirea amestecului de semănat

După ce s-a încălzit, amestecul ce urmează a fi semănat se mărunţeşte şi se nivelează, iar rândurile pentru semănat se marchează cu rigle speciale/marcator la 5-6 cm distanţă între rânduri şi 0,5-1 cm adâncime.

Semănatul se face în perioada 20 ianuarie - 5 februarie. Seminţele se aşază la o distanţă de 1-2 cm între ele pe rând, folosind o normă de sămânţă de 0,300 kg pentru asigurarea răsadului necesar la un ha (65-70 mii fire de răsaduri).

Ulterior, vom executa lucrări de îngrijire la semănăturile de varză/conopidă timpurii din răsadniţe: se controlează şi se dirijează temperatura, se aeriseşte, se udă (cu apă caldă), se plivesc buruienile, se acoperă (noaptea) şi se descoperă (ziua) cu rogojini sau cu folie, potecile dintre tocuri se completează cu gunoi cald etc.

Răsaduri de legume pentru culturi ecologice 

Silvica AMBĂRUŞ, SCDL Bacău

 

 

Horticultura,16 Feb 2010 - 15:00,2 comentarii

Răsaduri de roşii

Majoritatea speciilor cu pondere în legumicultura arealului nostru geografic se cultivă prin răsad. 

În tehnologia ecologică de obţinere a legumelor, cultura prin răsaduri este cu atât mai benefică cu cât prin aceasta se reduce perioada de vegetaţie a plantelor în câmp, diminuându-se presiunea fitopatogenă şi realizând o producţie mai timpurie şi de calitate superioară.

Tehnica producerii răsadurilor de legume destinate culturilor de câmp în sistem ecologic presupune câteva reguli:

Incinta pentru producerea răsadurilor trebuie să fie bine igienizată şi să permită o foarte bună aerisire pe parcursul vegetaţiei răsadurilor.

Componentele amestecurilor nutritive (turbă, mraniţă, pământ de ţelină şi nisip) să fie pregătite din timp (vara anului anterior), pentru a se dezinfecta prin solarizare intensivă şi pentru a se distruge rezerva de sămânţă de buruieni prin pregerminare şi lopătări succesive.

Răsadurile se produc individual în cuburi nutritive, în pahare sau în ghivece din material plastic sau în palete alveolare din poliestiren expandat. Se evită producerea răsadurilor la pat nutritiv.

Spaţiul necesar răririi plantelor în incinta de producere a răsadurilor este necesar, mai ales în perioada premergătoare plantării, pentru a evita fenomenul de alungire şi pentru o mai bună aerisire şi o stare fito-sanitară a răsadurilor optimă.

Substratul nutritiv trebuie să asigure toate elementele necesare unei creşteri şi dezvoltări normale răsadului (cel puţin 40% mraniţă).

În cazul unui deficit de fosfor se adaugă fosfat natural în cantitate de 4-5 kg/mc de amestec.

 

Tipuri de amestecuri nutritive

În producerea răsadurilor, componentele nu sunt utilizate individual, ci numai în amestecuri formate din 3-4 elemente. De regulă, se folosesc două - trei tipuri de amestecuri nutritive pentru producerea de răsaduri, în funcţie de scopul acestora. Spre exemplu:

• Amestecul pentru semănături destinate repicatului (pentru toate speciile) va cuprinde: mraniţă 45% + ţelină 45% + nisip 10%.

Compoziţia obţinută va fi foarte nutritivă. Aceasta se pune în strat de 5-7 cm grosime în lădiţe căptuşite cu folie, se tasează, se marchează rândurile, se seamănă des pe rânduri (2-3 mm între seminţe), apoi se adaugă un amestec de acoperire format din: mraniţă 30% + ţelină 30% + nisip 40%, în grosime de 0,5-0,7 cm. Se tasează din nou, se udă convenabil cu sita fină, iar amestecul se depozitează în camere calde (22-26oC) pentru 5-7 zile, în vederea germinării. După 3-4 zile se controlează şi dacă au apărut plăntuţele, se scot în incintele pentru producerea răsadurilor (răsadniţe, solarii, sere).

Se repică la 7-15 zile de la răsărire, la apariţia primordiilor frunzelor adevărate.

• Amestecul pentru repicat sau semănat direct, în vederea obţinerii răsadurilor (pentru toate speciile) cuprinde: mraniţă 40% + turbă 30% +ţelină 25% + nisip 5%.

Conţinutul rezultat se foloseşte pentru:- confecţionarea cuburilor nutritive (cu prese manuale sau electromecanice), cu dimensiunea cuprinsă între 3x3x3 cm şi 5x5x5 cm;- umplerea ghivecelor din polietilenă sau de ceramică, cu dimensiuni de 7x7 sau 10x10 cm;

- umplerea paletelor alveolare din poliestiren expandat, cu diametrul minim de 25 cm.

Amestecul se poate semăna direct, sau răsadul obţinut se poate repica pe acesta.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ OPTIMĂ

În cazul unor carenţe majore, elementele deficitare, cu excepţia azotului, se vor completa cu minerale naturale (fosfaţi, săruri naturale de potasiu) admise în agricultura ecologică. În general, mraniţa şi pământurile în proporţiile utilizate pun la dispoziţia plantelor aceste elementele.

INCINTE DE PRODUCERE A RĂSADURILOR

Răsadniţe calde sau semicalde cu încălzire ecologică; fixe (din beton) sau mobile (din lemn); cu o pantă sau cu două pante; răsadniţe cu încălzire tehnică - de obicei din beton cu două pante;Solarii cu paturi calde biologice sau cu tunele duble din folie de polietilenă; solarii reci;Sere: calde sau reci; sere solare.

Pentru o bună reuşită a culturilor, mai ales a celor timpurii, sunt preferabile spaţiile cu încălzire tehnică în care se pot asigura temperaturile necesare bunei creşteri şi dezvoltări a plantelor. Pentru speciile mai puţin exigente sau pentru cele care se înfiinţează mai târziu se pot folosi şi spaţii cu încălzire ecologică sau solară. 

Răsaduri se pot produce şi în câmp pentru culturile de toamnă (varză, conopidă, gulie etc.). Pentru nevoi gospodăreşti şi în cantităţi mici, răsadurile se pot produce şi în "casă", pe terase închise, în "minisere" special confecţionate, cu producţii de 100-300 fire răsad.

Cu producerea răsadurilor vom avea ceva treaba, pentru că va trebui sa ţinem seama de o serie de factori, care ne vor ajuta la obţinerea unui rezultat mai mult decât mulţumitor. Si anume, vom tine seama de regimul de lumina, CO2, apa, substanţe minerale, regimul de convieţuire. O sa încerc sa le prezint cat mai succint.

După însămânţare, (nu stau sa mai descriu ce fel de substrat folosim, pentru ca fiecare dintre noi este adeptul unui anumit tip) recipientele, fie ca sunt răsadniţe, paharele, pastile de turba sau orice altceva ne convine. Mulţi folosesc jumătăţi de coji de ou, cofrajele de la oua sau confecţionează din fâşii de ziar pus in câteva straturi, asta pentru ca sa evite repicarea ulterioara, mai ales când vorbim de ardei sau vinete, care sunt foarte sensibile la repicat. Recipientele le acoperim cu folii de plastic, si se pun intr-un spaţiu in care temperatura sa fie aproximativ de 18-20 grade C pana la răsărire. Ei, si daca exista posibilitatea, cele mai potrivite sunt foliile de culoare roz sau orange, dat fiind ca imita cel mai bine lumina zilei însorite chiar si in zilele mohorâte. După ce seminţele încep sa încolţească si plăntuţele sunt in stadiu de “mică buclă” scoatem folia si scădem temperatura.

Practic regula de aur va fi: Ziua – lumina + căldura iar Noaptea – întuneric + răcoare

În primele zile vom urmări destul de insistent regimul de temperatura pentru micile răsaduri. Astfel, pentru culturile iubitoare de căldura in prima săptămâna după răsărire, temperatura se va scădea astfel: pentru roşii de la +20-25 grade, la 12-15 peste zi iar in timpul nopţii, poate fi intre +8 si +10 grade. Pentru ardei – de la 25-27 la 13-16 – ziua si 8-10 noaptea. Pentru castraveţi si dovlecei – de la 25-27 la 15-17 peste zi si 12-14 noaptea.

Scăderea temperaturii, opreşte planta din creştere , nedându-i voie sa se lungească acesta fiind o metoda de a face planta sa se dezvolte “pe lăţime”, adică tulpina in loc sa se lungească, ea se îngroaşă si devine mai robustă, mai puternică.

Din a doua săptămână, pe timp însorit, menţinem o temperatura ridicata de +20-25, iar pe timp mohorât mai scăzută de +15-19. Peste noapte, rămâne cea de +8-10 grade. Practic trebuie sa ţinem minte ca: la grad de însorire ridicat – temperatura de care au nevoie plăntuţele trebuie sa fie mai mare si urmând logica, la grad redus de însorire, – temperatura trebuie scăzuta.(in limitele bunului simt, evident)

O alta metoda prin care nu permitem lungirea plantei este ca ele sa fie rotite, astfel ca lumina să cadă pe toate părţile plantei. Daca aceasta posibilitate nu exista, sau o consideraţi complicata, atunci recurgem la un truc: Montam pe laturile in care lumina nu cade direct , suprafeţe reflectorizante. Pe astea le alegeţi după bunul plac: oglinzi, folie metalica, tabla zincata…

Ce trebuie sa mai urmărim cu atenţie?

Regimul de CO2 – făra el fotosinteza nu are loc si pace!

Daca avem sera/solar, problema se rezolva foarte simplu : punem câteva găleţi cu bălegar maturat. Ei, aşa ceva in condiţii de apartament nu vom putea face, corect? Si atunci ce vom face? Asiguram o buna aerisire a plantelor fie prin deschiderea geamurilor, dar la buna distanta de plante ca sa nu le îmbolnăvim de tot, sau, nu râdeţi, folosim ventilatorul pus la o distanta ca aerul care ajunge la plante (răsaduri) sa fie ca o boare nu c un taifun!

Regimul de umiditate

Pământul de la suprafaţa nu are voie sa se usuce prea tare, de aceea el va fi menţinut uşor umed, jilav, dar in nici un caz ud. In cazul in care lumina este putina, iar temperatura aerului e cam mare, atunci o uscăciune temporara a substratului va fi chiar binevenită, pentru ca in acest caz planta este împiedicată să se lungească, deci să se slăbească si prin urmare să piară.

Urmează încă o regula de aur: multa lumina + temperatura ridicata (20-25)= strat umed;

umbra si răcoare = strat jilav, doar uşor umed . DECI: nu trebuie sa avem in exces nici umezeala dar nici uscăciune.

Pentru udatul răsadurilor vom folosi apa la temperatura camerei, chiar mai călduţa de atât (aprox .25 grade), evident ca nu direct de la robinet. Apa fie va fi ţinuta intr-un vas larg, descoperit pentru ca să se “evapore” clorul, sau şi mai bine, apa fiartă si răcită. Pentru stimularea si călirea in acelaşi timp a plăntuţelor, este bine de folosit apa provenita din topirea zăpezii.

Da, ştiu – o sa-mi spuneţi despre zăpada poluata, sau de unde sa luam zăpada când afara sunt +10 grade. Ei bine, putem pune o sticla (de plastic, fireşte) cu apa la congelator, iar după ce devine “bocna” o lăsam lângă o sursa de căldura pana ce apa din sticla revine la temperatura camerei. Devine un fel de “apa distilata”.

Eu, spre exemplu, pun la congelator, din timp, sticle din plastic in care am adunat apa de la spălatul orezului, sau al meiului, apa de la fiertul cartofilor in coaja, sau de la fiertul

legumelor. Sunt sigura ca mulţi dintre voi aveţi o imaginaţie creativa, aşa ca, încercaţi diverse variante. Această apă este in acelaşi timp si un fel de “papabun” pentru răsaduri

Hrănitul răsadurilor – substanţele minerale

Si in situaţia asta sunt multe feluri de a hrăni viitoarele vedete. Probabil ca mulţi dintre voi deja aveţi ştiinţa, de aceea va rog sa ne împărtăşiţi si nou, in caz, ca sunt altele decât cele pe care vi le voi prezenta.

In general hrănirea începe in momentul in care plăntuţele îşi schimbă domiciliul. Adică după repicare.

In primele 2 săptămâni de viata răsadurile au nevoie de : azot, fosfor, magneziu, potasiu, calciu, sulf, bor. Mai târziu – de alte substanţe Dar, după cum se spune: duşmanul binelui este mai binele, nici noi nu trebuie sa exageram cu hrănirea plăntuţelor. Adică sa nu le îmbuibăm. De aceea, in primele etape de viata, vor fi hrănite cu soluţii hrănitoare ex. AVA sau UNIFLOR pentru răsaduri, (se găsesc în comerţ ). Atenţie!! Pauzele in hrănire se vor reflecta negativ in viitoarea dezvoltare a plantei , deci si in viitoarea recolta . Totodată trebuie sa fim foarte atenţi la aciditatea solului. Ca sa scăpam de aceasta grija, folosim – cu dublu efect – cenuşă sau faină de oase. De ce dublu efect? Hai ca ştiţi! Scade aciditatea substratului si totodată hrăneşte plantele.

Din momentul apariţiei răsadurilor si pana la plantarea lor in locul definitiv plantele se uda cu soluţii hrănitoare. Nu se foloseşte apa simpla pentru udat ci mai degrabă o soluţie ceva mai diluata de îngrăşământ (de preferat bio)

Regimul de convieţuire

Si încă o regula de aur: plăntuţele au nevoie de spaţiu pentru ca sa se dezvolte! Deci: Nu le înghesuiţi, sau răriţi-le la momentul potrivit. Atenţie, insa: ARDEIUL, VÂNATA, CASTRAVETELE – URĂSC SA FIE REPICATE.

Prima frunza Planta ajunsa la vârsta de câteva săptămâni, este o cu totul alta planta. Un fel de puber. Are cu totul alte nevoi, si anume: mult substrat pentru ca rădăcinile sa stea in voie iar tulpina sa se dezvolte armonios. Acum este deja suficient de rezistenta la diferenţele de temperatura, umiditate, lumina. Desigur, lumina rămâne un factor extrem de important in dezvoltarea ei, deci trebuie sa primească, in continuare, suficienta lumina deoarece acum se pornesc frunzele sa se formeze. Lumina putina – procesul este întârziat si îndelung, se intârzie formarea mugurilor. Si asta nu e prea bine.

Si revin la nevoia de spaţiu. Concurenta cu alte surate pentru “locul sub soare” este acerba de aceea trebuie redusa la minim.

Spun cei trecuţi prin ale grădinăriei, ca una dintre greşelile curente ale grădinarului amator este răsadul individual. Crescut in vase mici, răsadul nu se dezvolta suficient. De aceea, in astfel de recipiente, unele răsaduri trebuie ţinute doar pana la apariţia câtorva frunze (ex. vânata – 2-3 frunze, roşii si ardei – cel mult 4) adică: daca nu se va repica planta la acest stadiu de dezvoltare, creşterea va fi frânata si calitatea plantei va fi, in consecinţa, scăzuta. Mai pe scurt: este mai bine sa avem răsaduri mai puţine dar mai viguroase, decât mai multe si slabe, deoarece, logica ne spune ca de la o planta zdravăna recolta este mai mare chiar decât de la 5 plante debile. Sau: folosiţi recipiente mai mari! Cine are loc…

Răsaduri de legume

Vă oferim răsaduri de legume în palete celulare.     Această metodă permite creşterea răsadurilor pentru toate speciile legumicole cultivate în Moldova     Tehnologia de producere a răsadului în palete celulare este cunoscută în SUA încă din anii 1960 şi era folosită la creşterea răsadului de conopidă. Efectele pozitive şi asupra altor specii au stimulat dezvoltarea rapidă a acestei tehnologii, astfel încât, în prezent, majoritatea producătorilor din ţările dezvoltate cultivă legume prin răsad crescut în palete celulare.     Toate speciile legumicole pot fi acomodate la metoda de palete. Pentru aceasta este necesar de ales corect forma şi volumul celulei, densitatea asigurată de paletă, substratul şi perioada de creştere. Dacă prin metoda tradiţională se cultivau doar tomate, ardei, vânătă, varză, atunci cu ajutorul paletelor se obţin răsaduri calitative şi de pepene roşu ( harbuz), pepene galben (zămos), ceapă, sfeclă roşie, pătrunjel, mărar, salată, specii condimentare, plante medicinale, flori etc.

Tehnologia de producere a răsadurilor în palete celulare cuprinde câteva elemente de bază:     * paleta celulară;     * substratul nutritiv;     * sămânţa;     * spaţiile de cultivare;     * echipamentul pentru îngrijirea plantelor.

     Toate aceste elemente sunt indispensabile şi nici unul dintre ele nu poate fi substituitcu altul.     Paleta celulară - este principalul mijloc de producere a acestei tehnologii, ea reprezentând nişte ghivece mici, unite împreună în module rigide sau flexibile.

     Iniţial, paletele erau alcătuite din ghivece solitare, care se fixau într-un suport special de metal. Treptat, au fost elaborate noi modele de palete injectate, care au o perioadă de exploatare mare şi sunt uşor de manipulat.     Forma şi volumul celulelor este foarte variată, la fel ca şi materialul din care se confecţionează paletele celulare. În tabelul 8 sunt date diferite tipuri de palete celulare, care se deosebesc după metoda de producere, materialul folosit şi destinaţia lor.

Tipurile de palete celulare şi claiete, folosite la producerea răsadurilor de legume la SRL “Fructul”

 

 Tipul

paletei

 

Numărul de celule,

buc.

Volumul celulei, ml

Densitatea plantelor

asigurată de paletă, pl/m²

Utilizarea practică

  360 7,5 2241 Palete flexibile, cu termenul de exploatare de 3-4 ani. Sunt folosite la producerea puieţilor de tomate, ardei, vinete etc., care urmează a fi repicaţi în claiete sau ghivece. Permite obţinerea unui număr mare de plante pe m², economisind spaţiul,

 Tipul

paletei

 

Numărul de celule,

buc.

Volumul celulei, ml

Densitatea plantelor

asigurată de paletă, pl/m²

Utilizarea practică

substratul şi energia. Se foloseşte şi la producerea răsadului de ceapă, praz.

  160 22 975

Este o paletă de tip flexibil, folosită la producerea răsadului de tomate, ardei, vinete, varză timpurie şi medie, conopidă, broccoli, ceapă etc. Este bine drenată şi foarte uşoară. Ocupă puţin loc la stocare.

  228 22 950

Este o paletă de tip rigid, folosită la producerea răsadului de tomate, ardei, vinete, varză timpurie şi medie, conopidă, broccoli, ceapă etc. Este bine drenată şi foarte uşoară. Ocupă puţin loc la stocare.

  60 70 363

Este o paletăflexibilă, cu celule în formă de hexagon. Se foloseşte la producerea răsadurilor de castraveţi, pepene roşu, pepene verde pentru a fi plantate în câmp deschis, tomate şi ardei timpurii.

  40 132 243

Este o paletă flexibilă, cu celule în formă de con. Se foloseşte la producerea răsadurilor de castraveţi, pepene roşu, pepene verde pentru a fi plantate în câmp deschis, tomate şi ardei timpurii..

  35 125 212

Este o paletă flexibilă, cu celule în formă de con. Se foloseşte la producerea răsadurilor de castraveţi, pepene roşu, pepene verde pentru a fi plantate în câmp deschis şi tomate, ardei vinete în spaţii protejate.

  24 149 225

Acest tip de casete se numesc Claiete. Volumul mare al celulei şi densitatea mică asigurată de claiete permite producerea răsadului de tomate, ardei, vinete, castraveţi, pepene roşu, pepene galben, dovlecei, căpşun pentru sere, solarii, tuneluri acoperite cu peliculă şi agryl, destinate culturii timpurii. Claieta se divide în secţiuni a câte patru celule, ce permite răritul în ultimele faze de creştere a răsadurilor.

 Înainte de a decide ce tip de paletă veţi folosi, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări.     * Pentru ce cultură va fi folosită paleta?     * Ce densitate necesită cultura?

     * Care este volumul de substrat necesar pentru plantă?      * De cât timp va fi nevoie pentru creşterea răsadului?     * Ce substrat se va folosi?     * Cum veţi izola paleta de sol?     * Care este termenul de utilizare planificat?     * Care este metoda de plantare a răsadului?     * Care este metoda de producere a răsadului?

Acestea sunt doar câteva din întrebările de bază, la care trebuie să aflăm răspuns când alegem tipul de paletă. De cele mai dese ori, producătorii încearcă să folosească palete cu densităţi mari, pentru a micşora cheltuielile de producere a răsadului. Perioada de creştere a răsadului în palete este stabilită de densitatea asigurată de paletele celulare şi volumul celulei. De exemplu, în paletele cu volumul celular de 30 cm³ şi densitatea de 400 pl/m², vârsta optimă a răsadului este de 50-55 zile, iar în paletele cu volumul celular de 20 cm³ şi densitatea de 900 pl/m², vârsta optimă de creştere a răsadului este de 40-45 zile. În palete cu volum celular şi mai mic vârsta plantelor va fi respectiv mai mică. Orice încercare de a ţine plantele mai mult timp în palete duce la inhibarea proceselor vitale, lemnificarea ţesuturilor şi capacitatea scăzută de regenerare a rădăcinilor în câmp, fapt care diminuează recolta timpurie. Din aceste considerente, la obţinerea recoltelor extratimpurii sunt folosite paletele cu volum celular mai mare şi în acest caz producătorul decide strategia. Dacă recolta timpurie acoperă diferenţa de preţ a răsadului, el va folosi palete cu volum celular mai mare şi densitate mai mică. În prezent, la creşterea tomatelor şi ardeilor în câmp deschis s-a obţinut o rentabilitate mai mare prin folosirea răsadurilor produse în palete celulare cu 228 celule şi o densitate de 912 pl/m² iar pentru plantarea în seră paleta de 60 şi 40 celule, care asigură o densitate de 382 şi 243 pl/m².

     

Recomandari pentru producerea rasadurilor de tomate la

culturile de vara-toamnaRecomandari pentru producerea rasadurilor de tomate la culturile de vara-toamna                                                             Pentru culturile de vara-toamna in camp producerea rasadurilor se poate face in solarii neincalzite.Producerea rasadurilor la paleti alveolari simplifica intr-o anumita masura problema costurilor de producere. Sunt potriviti paletii cu alveole avand latura de 3,8/3,8-4,2/3,7 cm .Trebuie retinut faptul ca in acest caz semanam direct, iar perioada de la semanat la plantat nu poate depasi 25-30 zile.Din acest motiv, vom semana cel mai devreme la inceputul lunii aprilie,pentru a nu obtine rasaduri alungite sau debilitate.Producerea rasadurilor se recomanda sa se  faca pe substrat organic de tip turba ( TS-3 Fine sau TS3-standard.).O problema foarte importanta, ce poate sa apara in cazul rasadurilor produse in paletii alveolari, o reprezinta riscul cresterii exagerate a temperaturii din substrat.Din acest motiv,dupa semanat vom acoperii paletii alveolari cu un mulci textil microporos,care ne va ferii de insolatiile putrnice,iar pe timp de noapte nu face condens. Mulciul se va ridica de pe rasaduri cand 80-85%din seminte au rasarit (cca 7-8 zile de la semanat).Dirijarea corecta a factorilor de vegetatie in perioada de producere a rasaburilor este garantia unor productii mari si de calitate.Temperatura optima in faza de germinare a semintelor este de 23-25 grade C, indiferent de lumina. Dupa rasarire, pe o perioada de sapte - zece zile, temperatura aerului trebuie sa fie corelata cu lumina, in caz contrar fiind influentata negativ inductia florala, ceea ce inseamna, in prmul rand, un numar mai mic de fructe in prmele etaje de fructificare sau chiar o intarziere a formarii primului etaj. Orientativ, in aceasta etapa, vom avea in vedere ca pe timp de noapte sa asiguram 10-12 grade C,iar pe timp de zi, in zilele senine,14-16 grade C, respectiv 12-13 grade C, in zilele noroase.

In etapa urmatoare, care tine pana la plantare, temperatura optima pe timp de noapte va creste la 14-16 grade C. In zilele senine, temperatura optima, in aceasta faza de vegetatie, creste la 20-22 grade C, iar in zilele noroase 16-18 grade C.

Pe toata perioada de producere a rasadului, umiditatea relativa a aerului trebuie mentinuta la valori reduse (60-65%), pentru a elimina riscul instalarii unor agenti patogeni specifici fazei de rasad. Pentru un control cat mai bun

asupra factorilor de vegetatie este indicat sa apelam la cretizarea foliei sau a sticlei cu Shadefix sau  la umbrire cu ajutorul plaselor .In ceea ce priveste umiditatea substratului de cultura vom evita excesele. Se recomanda sa udam putin si des, in acest fel eliminand o parte din riscurile instalarii unor ciuperci ce produc caderea plantutelor. Udarile trebuie facute dimineata si evitate spre seara.In afara factorilor de mediu amintiti, calitatea rasadurilor este influentata si de alti factori. Dintre  acestia, unul deosebit de important e calitatea substratului. Substratul trebuie sa fie echilibrat cu un continut moderat de substante minarale, o porozitate buna,pH usor acid sau neutru, fara seminte de buruieni,boli sau daunatori (ex.TS 3 standard).Fertilizari suplimentareFertilizariile suplimentare, de regula, se fac prin apa de udare (1g s.c./l), in ultima etapa (dupa cca 2 saptamani de la rasarire), folosind  ingrasaminte solubile. Sunt recomandate ingrasaminte de tip starter si cele cu continut mai ridicat in potasiu (ex.Agriplant 6(10-40-10+2),Agriplant 4 ( 8-14-25+3).MASURI DE PROTECTIE FITOSANITARA LA RASADURILE DE LEGUME     Dupa cauzele care stau la baza producerii bolilor la rasaduri , distingem  doua tipuri de boli: boli de natura fiziologica (care sunt produse ca urmare a unor dereglari metabolice) si boli de natura patologica (provocate de actiunea unor agenti patogeni).I. BOLILE FIZIOLOGICEAlungirea rasadurilor. Principalii factori care favorizeaza aceast fenomen sunt lumina insuficienta, temperatura in exces sau incorect corelata cu lumina si umiditatea in exces.In unele situatii mai poate fi luat in considerare si un exces de azot.Prevenirea acestui fenomen se poate realiza ,  in primul rand , prin dirijarea corecta a  factorilor de vegetatie ,iar in al doilea rand (intr-o anumita masura ) prin folosirea unor regulatori de crestere   (Revital,Cicogan etc.) si chiar a unor produse chimice pe baza de cupru (Zeama bordeleza,Champion,Funguran, etc.).Rasucirea frunzelor si ofilirea plantutelor.   Are drept cauza dezechilibrul dintre cantitatea de apa pe care planta o pierde in procesul transpiratiei si cantitate pe care o poate absorbi.  In acest caz, planta, prin rasucirea frunzelor isi reduce suprafata de transpiratie.Daca fenomenul se prelungeste poate aparea ofilirea ireversibila a plantelor.La  prevenirea acestui fenomen  trebuie sa avem  in vedere folosirea unor  retete  de amestec  echilibrate,  care permit retinerea apei (adaugarea turbei in amestec sau folosirea unor suporturi de crestere speciale) ,   dar  si drenarea   rapida  a excesului.In general, amestecul prea nisipos poate fi factorul principal care favorizeaza acest tip de manifestari.In astfel de situatii,udatul se face mai des,iar temperatura trebuie supravegheata atent.Inrosirea frunzelor si reducerea cresterii .    Este un fenomen generat de efectul unor temperaturi reduse si al unei umiditati ridicate a substratului.  Sunt blocate procesele de absorbtie a apei si de asimilatie .In

acest fel, se pot semnala si alte  fenomene  secundare cum ar fi : seceta fiziologica,carenta in special de fosfor,  fapt pentru care plantele raman mici , nedezvoltate si vulnerabile la atacul  diferitilor agenti patogeni.Principala masura  de prevenire o constitue  asigurarea temperaturii in limitele de favorabilitate, fertilizari cu ingrasaminte starter (bogate in fosfor activ).Cloroze. Sunt fenomene frecvent intalnite si se manifesta mai ales prin ingalbenirea varfurilor de crestere.In acest caz, avem o carenta indusa de fier datorata fie excesului de umiditate, fie unei termperaturi prea scazute in sol.Alti factori favorizanti pot fi excesul de calciu,pH-ul alcalin, un nivel scazut al potasiului .O masura eficienta de eliminare a unor astfel de situatii o constitue aplicarea unor tratamente foliare cu produsul Pentakeep Super,care mareste considerabil toleranta plantelor la un continut ridicat de saruri in substrat si la un pH ridicat.II.BOLILE  PARAZITAREVirusul ofilirii patate (TSWV).  Este o boala care afecteaza mai ales rasadurile produse in sere calde (tomate,ardeioase,salata,specii floricole etc.).Virusul  se transmite prin intermediul  tripsului  californian (Frankliniella occidentalis).O problema  suplimentara fiind  si faptul ca manifestarile boli sunt vizibile abia dupa 40-50 de zile de la producera infectiei.Strategia de prevenire trebuie sa aiba  in vedere acest daunator, a carui  inmultire depinde de asigurarea unui minim  termic ( de supravietuire ),posibil  de satisfacut   mai ales in serele folosite tot timpul anului.In acest caz, masurile de prevenire  includ  efectuarea unor tratamente (1-2) cu produse eficiente (Laser 240 S.L.,Mospilan 20 SP,Confidor Energy etc.), iar  suplimentar se recomanda  montarea unor capcane cleioase pentru capturarea adultilor.Caderea plantutelor. De cele mai multe ori, cauza o reprezinta ciuperca Pythium debarianum,cu toate ca simptomul poate fi usor confundat si cu atacul produs de alti agenti patogeni.   Specific acestui agent patogen este faptul ca planta sufere o subtiere la nivelul coletului , pe o portiune redusa.   Faza cea mai frecventa in care se manifesta  o reprezinta primele zile de  dupa rasarire.Atacul se produce in vetre si are evolutie extrem de rapida.Fatorii favorizanti sunt temperatura ridicata (22-28grade C) , umiditatea in exces si o eventuala insuficienta a luminii.Prevenirea are ca principala masura dirijarea corecta a factorilor mentionati, la care putem adauga tratamentele chimice cu Tachigaren30L, Previcur Energy, aplicate prin apa de udare etc.Mana de sol. Este produsa de ciuperca Phythophtora parasitica, inrudita cu genul Pythium. 

Simptomatologia   atacului consta  in putrezirea  radacinii  si  a   tulpinii. Atacul se manifesta, de regula ,dupa repicare.  Este favorizat de  aceeasi

factori,  avand aceleasi recomandari si in ceea ce priveste masurile de prevenire si combatere.Putrezirea radacinilor si a tulpinilor. Este o boala usor de confundat cu celelalte,efectul fiind tot o cadere a plantutelor, dar care are drept cauza ciuperca Rhizoctonia solanii.Atacul se recunoaste prin faptul ca  putrezirea se produce la varful radacinilor  iar la nivelul tulpinii, dupa putrezirea scoartei exterioare,raman doar vasele conducatoare ca niste fire de ata.Factorii favorizanti sunt conditiile prelungite de stres.Diferentele mari de temperatura  inregistrate pe parcursul zilei ,atat la nivelul solului cat si in aer ,au ca efect  reducerea  activitatii metabolice si  implicit  o scadere a capacitatii de aparare a plantelor.Masurile de prevenire au in vedere, si in acest caz, dirijarea corecta a factorilor de mediu.De asemenea,cresterea capacitatii de autoaparare a plantelor prin utilizarea tratamentelor cu bioregulatori (Kendal TE,Megafol 1-2 tratamente). Ciuperca poate fi combatuta  pe cale chimica cu unul din produsele : Tachigaren 30 L,Previcur Energy -, tratamente aplicate prin apa de udare etc.

Producerea rasadurilor de legume

Răsadurile sunt plante legumicole care se află la începutul perioadei de vegetaţie, adică în faza imediat după răsărire, când îşi formează sistemul radicular şi organele vegetative aeriene.

Producerea de răsaduri este necesară pentru legumele pretenţioase la căldură, cu o perioadă lungă de vegetaţie, precum şi pentru legumele timpurii, deoarece permite semănatul cu 1 – 2 luni înaintea celor semănate direct în câmp.

Răsadurile se produc în sere, solarii, răsadniţe, iar când condiţiile climatice permit se plantează la locul definitiv.

În spaţiile protejate se creează condiţii mai bune de temperatură, umiditate şi fertilitate. Producerea răsadurilor implică anumite verigi tehnologice, care în succesiunea lor sunt:

1. Pregătirea pământurilorAceastă operaţie este recomandabil să se facă încă din toamnă. La producerea de răsaduri se folosesc de obicei amestecuri de pământ care conţin mai multe componente. Toate acestea trebuie să asigure o fertilitate ridicată a solului.

Principalele componente folosite sunt: pământul de ţelină, mraniţa, compostul, turba şi nisipul.În funcţie de cerinţele plantelor legumicole, amestecurile de pământ se fac în diferite proporţii.

2. Pregătirea seminţelorObligatoriu este tratarea seminţelor pentru prevenirea bolilor şi dăunătorilor. Tratamentul se poate face termic sau chimic.

Pentru a grăbi încolţirea, respectiv răsărirea plantelor, seminţele se umectează sau se face preîncolţirea lor.

3. Pregătirea patului germinativÎn funcţie de locul unde se produc răsadurile( răsadniţe, sere, solarii), pregătirea patului germinativ se face diferenţiat pentru fiecare specie legumicolă.

4. SemănatulSe face cu mâna, în rânduri la distanţă de 5 cm între ele şi 1,5 – 2 cm între plante pe rând. Cantitatea de sămânţă se stabileşte diferit pentru fiecare specie legumicolă. Astfel, pentru tomate se folosesc 7 – 8 g sămânţă/mp, pentru ardei 15 – 20 g sămânţă/mp, pentru vinete 15 – 16 g sămânţă/mp, pentru varză şi conopidă 7 – 8 g sămânţă/mp.

Semănătura se acoperă cu un strat subţire de pământ format din o parte pământ de ţelină sau de grădină, o parte mraniţă şi două părţi nisip, prin împrăştiere.

6. RepicatulMomentul optim de repicat este când plantele au cel puţin două frunzuliţe adevărate. Această operaţie se execută cu scopul de a asigura plantelor un spaţiu de nutriţie mai mare, o aerisire mai bună şi mai multă lumină.

7. Lucrările de îngrijireSe aplică cu scopul de a asigura condiţii generale de creştere şi dezvoltare a plantelor.

Udatul după semănat, plivitul, fertilizarea, combaterea agenţilor patogeni sunt principalele lucrări care se aplică răsadurilor de legume.

Calcularea spatiilor necesare pentru producerea rasadurilor de legume

In vederea producerii rasadurilor, trebuie sa dispunem de spatii speciale care pot fi sere, solarii sau rasadnite . Calculul suprafetelor pentru semanat si pentru repicat se face pornind de la necesarul de rasaduri pe care trebuie sa le producem. Pentru a sti de cate rasaduri avem nevoie, trebuie sa cunoastem densitatea plantelor la hectar.

Aceasta densitate se calculeaza cu urmatoarea formula:

Densitatea = 10.000 m2/(D x d)

in care D – reprezinta distanta intre randuri,iar d – reprezinta distanta intre plante pe rand.

La densitatile rezultate din calcul se adauga o rezerva de 10-15% necesara pentru completarea golurilor.

De exemplu pentru tomate timpurii densitatea este urmatoarea:

10.000 m2/(0,7 m x 0,3m) = 47.619 plante/ha; 47.619 + 4.762 (10%) = 52.381 plante/ha.

Pentru a calcula suprafata necesara pentru semanat trebuie sa stim cate rasaduri se pot obtine pe metrul patrat de semanatura. Astfel, daca se seamana des, urmat de repicat, densitatea va fi de 1.300- 1.500 fire/ metru patrat. Daca se seamana rar, fara repicat, densitatea va fi de 400-600 m2. Impartind  numarul de rasaduri la aceste cifre, putem obtine suprafata necesara pentru semanat.

De exemplu:

Pentru tomate timpurii: 52.381 plante/ha : 1.300 = 40,3 metri patrati; Pentru varza de toamna: 39.285 plante/ha : 500 = 78,6 metri patrati; Pentru a afla suprafata necesara repicatului trebuie sa stim cate rasaduri se pot

repica pe metru patrat . Acest lucru se poate afla tinand cont de distanta la care se face repicatul  sau de marimea cuburilor nutritive.

Pentru tomate timpurii, ghivecele au dimensiunea de 5×5 cm, iar pentru tomatele destinate culturii in solarii de 7×7 cm.

Astfel, avem in cazul tomatelor timpurii 10.000 cm2 : 25 cm2 = 400 fire/m2

Impartind numarul de rasaduri la aceste cifre, aflam suprafata necesara pentru repicat.

De exemplu, la tomate timpurii 52.381 plante/ha : 400 plante/m2 = 131 m2.  Astfel se pot calcula spatiile necesare, precum si numarul de rasaduri pentru oricare specie.

Pregatirea si instalarea rasadnitelor

Luna februarie si inceputul lunii martie reprezinta perioada in care legumicultorii sau oricine vrea sa produca rasaduri pentru propria gradina se ocupa de pregatirea si instalarea rasadnitelor, o etapa extrem de importanta in evolutia ulterioara a culturilor de legume. Rasadnitele ofera cea mai simpla solutie de producere a rasadurilor, deoarece sunt cele mai simple constructii cu aceasta destinatie, care pot fi facute din scanduri sau prefabricate (plastic sau beton, materiale care rezista mai mult decat lemnul), acoperite cu geam sau folie de plastic transparenta. Rasadnitele implica mult mai putin efort si cheltuiala, in comparatie cu solariile sau serele. Este modul traditional de a produce rasaduri, care nu a dat gres niciodata. Se folosesc rasaduri pentru salata, tomate, conopida, ardei, vinete, castraveti, ceapa de apa, sparanghel, telina etc., deoarece acestea asigura un randament mai mare al culturii, un ritm de crestere al plantei mai rapid si legume de mai buna calitate.

Se pot pregati diverse tipuri de rasadnite, in functie de posibilitati sau de cerintele soiurilor de legume:

Rasadnite reci/calde Rasadnite cu incalzire biologica/apa calda Rasadnite de suprafata/ingropate (fixe)/semiingropate, care vor fi asezate cu latura

lunga pe directia nord-sud, pentru a beneficia din plin de lumina solara Rasadnite in panta (cu o panta sau cu doua – cea de-a doua avand ca destinatie

repicatul plantelor (transplantarea rasadurilor, pentru a le oferi conditii optime de crestere)

Pentru pregatirea si instalarea rasadnitelor calde se foloseste biocombustibilul – material organic (gunoi de grajd amestecat cu frunze, paie, paie alterate, coceni tocati, rumegus) care, descompunandu-se, elibereaza caldura. Gunoiul de cabaline produce cea mai ridicata temperatura, pentru ca se descompune foarte repede (in aproximativ o saptamana), in timp ce gunoiul de taurine, de exemplu, se descompune mult mai lent. Pregatirea biocombustibilului incepe din vara anterioara, cand gunoiul de grajd se asaza la soare, pentru a se usca, dupa care, spre sfarsitul toamnei, se pune la adopost, in platforme, de preferinta in apropierea locului unde va fi amplasata rasadnita. Pentru o rasadnita de suprafata, patul de gunoi trebuie sa aiba grosimea de 30-40 de centimetri, iar pentru cele ingropate sau semiingropate, 20-30 de centimetri. Pentru varza, conopida timpurie, stratul ar trebui sa fie chiar mai gros, in jur de 50 de centimetri. Locul ales pentru rasadnita se niveleaza, se asaza un strat de rumegus/paie/fan etc., apoi straturi alternative de gunoi bine vanturat si udat (pentru ca altfel nu va degaja caldura necesara). Peste acestea se amenajeaza solul nutritiv, poros, bine aerat si drenat. Acest sol, de asemenea, se prepara cu mai multe luni inainte, din pamant de telina (obtinut din zone in care s-au descompus radacinile de telina si ierburile), mranita (gunoi de grajd si resturi vegetale, bine fermentate si uscate), pamant de turba, in care se adauga putin var, pentru a-i reduce aciditatea, nisip de rau. Aceste tipuri de sol, inainte de a fi puse in rasadnita, se cern, se lopateaza si se

dezinfecteaza, cu sulfat de cupru. Dupa ce lucrarile mentionate mai sus au fost efectuate, patul de cultura se lasa 3-4 zile sa se “aseze”, sa se elimine bioxidul de carbon si sa se incalzeasca.

Pregatirea si instalarea rasadnitelor presupune amplasarea lor corecta, deoarece germinarea plantelor si cresterea timpurie au o influenta extrem de mare pentru calitatea finala a plantei. Daca rasadnitele sunt umbrite de cladiri sau de alte obstacole in calea luminii, atunci rasadurile vor creste firave si nu vor rezista in conditii normale de cultura. In mod similar, drenajul rasadnitelor este esential, rasadurile nerezistand in conditii de umiditate sau uscaciune excesive.

In mod ideal, patul de crestere ar trebui:

Sa fie localizat in aer liber, acoperit, ferit de intemperii si sa asigure un drenaj corespunzator

Sa fie curatat de ierburi perene, pentru ca eliminarea lor ulterioara implica un proces de lunga durata

Sa nu contina pamant utilizat pentru cresterea cartofilor in anul anterior, pentru ca acesta va  impiedica dezvoltarea normala a rasadurilor noi

Cerintele in ceea ce priveste pregatirea si instalarea rasadnitelor sunt practic identice cu ale pregatirii solului in care sunt plantate legumele ulterior, exceptiile fiind date de adancimea de sapare a pamantului, temperatura substratului, umiditatea si aerarea atmosferei. Cea mai mare provocare a unui agricultor este reprezentata de alegerea momentului in care solul este pregatit pentru rasaduri – nici prea umed, dar nici prea uscat.

Asadar, in aceasta perioada de sfarsit de iarna, trebuie facute rapid lucrarile obsolut necesare pentru obtinerea rasadurilor:

Sapa pamantul usor la suprafata, iar daca patul de crestere nu a fost folosit de ceva vreme sau solul este prea ud, este posibil sa fie nevoie sa lasi pamantul sa se usuce pentru o zi sau doua.

Un al doilea pas in pregatirea si instalarea rasadnitelor este dat de  momentul in care solul are umiditatea optima. Grebleaza suprafata patului de crestere pentru a indeparta bulgarii de pamant, pietrele, iarba sau alte tipuri de vegetatie care au scapat dupa ce ai parcurs toate etapele de amenajare a rasadnitei.

In momentul in care patul de crestere este gata, alege o zi in care solul sa fie umed, putin soare si vant afara, si planteaza semintele.

Semintele vor fi plantate la intervale diferite, in functie de tipul plantei si, eventual, probeaza calitatea lor, plantand, de incercare, cateva, in muschi si nisip umezit.

In pregatirea si instalarea rasadnitelor, cel mai indicat este sa verifici pe pachetul de seminte pe care le plantezi, care este distanta potrivita de plantare pentru fiecare tip de legume. Daca folosesti o cantitate mai mare de seminte decat este necesar, nu vei face decat sa le irosesti. Avantajoasa este plantarea pe randuri (si nu prin imprastiere), deoarece lucrarile de intretinere se vor face mult mai usor. Odata plantate semintele, acestea sunt, in mod normal, acoperite pe toata suprafata patului de plantare, cu un strat de pamant, de 1-2

centimetri grosime, pentru o buna crestere si pentru a feri viitoarele rasaduri de eventualele atacuri ale daunatorilor. Se taseaza usor si se stropeste moderat. Nu trebuie ignorat faptul ca temperatura substratului trebuie sa fie mai ridicata pentru semintele de ardei, tomate si vinete, in jur de 22-24 de grade Celsius, si ceva mai scazuta pentru celelalte (salata, varza, castraveti etc).

Mutarea rasadurilor in gradina

Mutarea rasadurilor in gradina / Foto: hobbygradina.ro

Scoaterea copiilor in lume inseamna plantarea rasadurilor la locul definitiv. Desigur, fiecare zona, regiune, are particularitatile ei climaterice, asa ca e de presupus ca fiecare dintre noi stie perioada cea mai prielnica de plantare in sera/solar, gradina, a viitoarelor plante roditoare. Nu vom uita nici de calendarul lunar, desigur.

In general, temperatura nu trebuie sa fie sub +12-15°C ziua, iar noaptea sub 10°C. Plantarea este bine de facut in zi noroasa, dar fara ploaie, sau pe inserat.

In primele 2 saptamani plantele trebuie udate zilnic. Daca nu exista aceasta posibilitate, vorbesc despre gradinarii de duminica, cei care vin “la mosie” o data la saptamana, exista o metoda foarte eficienta: pentru asta avem nevoie fie de un tub din plastic fie de sticle de plastic (de 2 – 2,5 litri) carora le taiem fundul, le facem pe peretii laterali mici orificii si le ingropam pe 3/4 langa planta sub un unghi de 45 grade. In aceste “recipiente” turnam apa cu solutie hranitoare, care va ajunge direct la radacini. Pentru ca acest lucru sa se faca treptat, sticla va avea dopul pus, iar tubul un “opritor” dintr-un material poros, o bucata de paine (de ce nu?!), astfel ca scurgerea lichidului sa se faca nu dintr-o data ci lent.

Mai exista un “daca” de care trebuie tinut cont: daca este prea cald in perioada imediat urmatoare plantarii, in primele 4-5 zile, tinerele plantute ar trebui umbrite cumva. Fie ca vom avea grija sa le plantam langa o cultura deja dezvoltata la vremea respectiva, fie ii instalam un umbrar.

Producerea rasadurilor pentru cultura de camp

Pentru producerea rasadurilor destinate culturilor de legume, cele mai folosite rasaduri sunt cele incalzite cu biocombustibil. Infiintarea patului cald se face prin asezarea biocombustibilului sub forma unui strat de grosime variabila. Acesta trebuie sa fie suficient de afanat pentru a favoriza actiunile micro-organismelor aerobe.

Introducerea amestecului de pamant in rasadnita se face cand temperatura patului cald se apropie de valoarea utila a plantelor. Semanatul in rasadnite se efectueaza dupa 3-4 zile de la introducerea substratului, atunci cand acesta s-a incalzit. Semanatul se poate efectua prin imprastiere sau pe randuri.

Legumele ce se cultiva mai frecvent prin rasaduri sunt rosiile, vinetele si ardeii, care au cerinte mai mari in ce priveste caldura si necesita o perioada mai mare de vegetatie pana la recoltare.

Prin rasaduri se cultiva si plante mai putin pretentioase, ca varza, conopida, gulia, in scopul de a obtine productii timpurii, de asemenea si prazul, ceapa de apa, telina, castravetii, si dovleceii, tot in acelasi scop.

Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele materiale: gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de rasadnita (de “telina”); tocuri de lemn; geamuri; rogojini.

Gunoiul de grajd se foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul proaspat de cal, care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai mare de caldura. Se poate folosi si gunoi proaspat de vite, fiind indicat sa se amestece cu gunoi de cal.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scazut, nu necesita instalatii speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la producerea de mranita sau ca ingrasamant suplimentar.

Pamantul de rasadnita, sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in felul urmator:- dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, islazuri etc., se fac brazde groase de 10-12 cm si lungi de 20-30 cm. Acestea se aseaza in gramezi, unele peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din timp in timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina care se amesteca in anumite proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip.

In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau trifoi. Nisipul se foloseste pentru a face pamantul de rasadnita mai permeabil si mai usor.

Proportii de amestec pentru diferite legume:

CulturaMranita %

Pamant de telina % Nisip %

Rosii 50 25 25

Ardei, vinete 40 50 10

Castraveti 40 40 20

Varza, conopida 50 25 25

Salata 25 75 -

Tocul de rasadnitaExista mai multe variante de rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.), insa cea mai simpla este cea cu toc pe care o vom prezenta in continuare.

Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30 cm inaltime, 4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa din metru in metru cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5 m.

Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru rasadnita, mai lat decat tocul, si gros de 40-70 cm. Geamurile au rol de mentinere a caldurii degajate.

In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspat, de cca 5 cm grosime, dupa care rasadnita se acopera cu foile de geam si rogojini.

Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de apa pe interiorul geamului), se asaza amestecul de pamant intr-un strat de 12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar rasadnita.

Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se constata prin aparitia buruienilor. Inainte de semanat, pamantul se niveleaza cu grebla, distrugand astfel si buruienile.

Semanatul in rasadnita se poate face in randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte se presara un strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o stropitoare cu sita fina, cu apa calduta.

Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe fundul laditelor se fac cateva gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de 1 cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in randuri, la 4-5 cm distanta. Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile au atins perioada optima, se planteaza in gradina.

Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in gradina (ex. castraveti, dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate radacinile.

Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic gaurite la fund. Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare cu degetul, dupa care se uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura.La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume.

Rasadirea in ladite

Rasadirea in ghivece

Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire, rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce plantele incep sa apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va aerisi zilnic, chiar si pe timp mai racoros, ridicand brusc geamul si lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se incalzeste, aerisirea se va face tot mai des.

Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu trebuie sa fie nici prea multa umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla acest lucru, se aeriseste bine rasadnita, iar plantele bolnave se smulg.

Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli.

Combaterea coropisnitelor prin momeli se face dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe de grau; dupa racire se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox etc.) si 1 gr untdelemn.

Calirea rasadurilor se face cu scopul ca acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la plantarea in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica geamurile, la inceput numai ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se reduce la minim sau se suprima total.

Plantarea rasadurilor se va face tinand cont de perioadele specifice fiecarei legume, tinand cont de caracteristicile culturii respective.

Plantarea rasadurilor

Plantarea rasadurilor se face, in general, intr-un timp foarte scurt, manevrarea lor extrem de atenta fiind obligatorie pentru o rata de supravietuire ulterioara foarte mare. Daca plantarea trebuie amanata din diverse motive, pentru cateva zile, este foarte important sa tii plantele intr-o incapere rece, protejata si ventilata, ferite de vant si de ploaie. Pentru a verifica daca rasadurile  au nevoie de apa, pe durata stocarii, tot ce trebuie sa faci este sa verifici pamantul din caserolele de plantare. Daca acesta este uscat, uda cu grija si asigura-te ca apa in exces este scursa, pentru a evita aparitia mucegaiului, cel mai mare dusman al rasadurilor.

Cand anume se face plantarea rasadurilor

Cele mai bune zile in care poti face plantarea sunt cele noroase si medii ca temperatura a aerului, fara vant, intr-un sol umezit in prealabil. Asigura-te ca rasadurile nu au fost rupte, din greseala, si ca radacinile au o cantitate suficienta de umezeala. Cea mai buna strategie de plantare este cea in care radacinile nu sunt niciodata dezgolite, fiind acoperite cu pamant sau transportate intr-o punga in care exista si o cantitate de apa, pentru a oferi umiditatea de care plantele au nevoie.

Solul in care se va face plantarea trebuie sa fie bine curatat si afanat, sa nu cuprinda resturi de alte plante, buruieni, radacini, pentru ca este mai mult decat sigur ca aceste plante, in cazul in care ele exista, vor intra in competitie cu rasadurile tale. Este, de asemenea, important ca plantarea rasadurilor sa nu se faca sub coroana copacilor, care ar impiedica dezvoltarea normala, si sa fie la cel putin 3 metri de alte culturi din gradina.

Cum plantezi?

Inainte de plantare, indeparteaza orice urma de material organic – frunze, iarba etc, deoarece se pot crea spatii de aer care sa duca la uscarea radacinilor. Sapa groapa de plantare suficient de adanc, astfel incat radacinile sa aiba loc, complet extinse fiind. Daca plantarea rasadurilor se face cu radacinile incretite, acestea nu vor putea absorbi apa corect, motiv pentru care, de cele mai multe ori, se vor inmuia si vor muri. Dupa ce groapa de plantare este gata, scoate rasadul, indeparteaza recipientul in care a crescut si asaza cu grija si rapid (radacina este foarte sensibila si se poate usca si in 30 de secunde de la expunere) in locul amenajat. Dupa ce ai pozitionat radacina, acopera cu pamant, in jurul radacinilor, presand ulterior cu mana sau usor, cu piciorul, pana cand solul devine compact in jurul noii plante. Daca nu se face aceasta presare obligatorie, in jurul radacinilor se vor forma buzunare de aer, care pot usca radacinile rasadurilor. Dupa plantarea rasadurilor, adaugarea de fertilizatori si vitamine nu este neaparat obligatorie, dar posibila.

Din punctul de vedere al distantelor de plantare, variantele sunt foarte multe, in general respectandu-se regulile pentru fiecare specie in parte.

Evita urmatoarele greseli de plantare:

Radacini incretite Plantarea superficiala Plantarea mult prea adanca Crearea buzunarelor de aer Plantarea pe suprafete tari/stancoase/nemaruntite, in care radacinile nu se pot

dezvolta corespunzator

Dupa ce ai terminat de plantat, urmeaza etapa in care urmaresti foarte atent evolutia rasadurilor plantate de tine. Ai grija sa verifici, periodic, daca incep sa cresca buruieni, iarba sau alte tipuri de vegetatie, dupa plantarea rasadurilor, si indeparteaza-le cat poti de repede, folosind fie un tratament special de indepartare prin stropire, fie smulgandu-le pur si simplu, daca ai o gradina mai mica. Monitorizeaza cu grija aspectul rasadurilor, pentru a detecta semne ale prezentei insectelor, bolilor sau a altor probleme – frunze ingalbenite, frunze care cad sau alte semne de sanatate precara. Este mult mai usor sa intreprinzi masuri rapide, daca detectezi problemele la timp. In perioada initiala, cel mai probabil nu va fi nevoie sa uzi rasadurile mai des de 7 – 10 zile, pentru a evita suprairigarea, care poate duce la moartea rasadurilor tale. Este indicat ca udarea, dupa plantarea rasadurilor, sa se faca, initial, in cantitate mai mare, dupa care sa urmeze o perioada in care pamantul sa fie lasat sa se usuce, pentru a favoriza cresterea radacinilor in profunzime. O udare frecventa va face ca radacinile sa se dezvolte la suprafata solului, planta fiind, in acest fel, mai putin rezistenta in fata vanturilor. Pe langa o cantitate suficienta de apa, ai grija ca rasadurile tale sa fie ferite de animale domestice sau salbatice, pentru ca orice interventie brutala, in perioada de crestere, va face ca rasadurile sa fie instabile si sa nu obtineti rezultatele scontate.

Cum cultivati legumele

Cultura legumelor este condiţionată de consumul mare de forţă de muncă, de procurarea îngrăşămintelor organice şi, nu în ultimul rând, de piaţa de desfacere. Nobleţea meseriei de legumicultor rezidă şi din legătura indestructibilă dintre om şi pământ, reamintindu-ne de cele menţionate de Gaston Bachelard: „Cine a muşcat din pământ nu-i uită niciodată gustul!“

Obţinerea în legumicultură a unor recolte cât mai timpurii şi în cantităţi cât mai mari necesită producerea unor răsaduri de calitate, plantate pe terenuri bine pregătite, cu

respectarea tehnologiilor specifice fiecărei culturi. Dezvoltarea unei ramuri de producţie, deci şi a legumiculturii, este în directă legătură cu importanţa şi locul pe care îl ocupă într-o alimentaţie raţională, în satisfacerea cerinţelor consumatorilor.

Ponderea de 20 % a legumelor şi fructelor în structura regimului alimentar demonstrează importanţa lor. La noi, cultura legumelor este într-o continuă evoluţie datorită îmbunătăţirii sortimentului prin soiuri/hibrizi adecvaţi diferitelor scopuri, valorificând întregul lor potenţial de producţie.

RăsadniţeleÎn realizarea dezideratului calitate – cantitate şi în diversificarea sortimentului în condiţiile agrometeorologice din ţara noastră, pentru o serie de specii legumicole culturile sunt înfiinţate prin plantarea răsadurilor. Acestea, în vârstă de 30-45-60 zile, produse în spaţii special amenajate, sunt apoi plantate la locul definitiv, putând fi produse în sere, solarii, răsadniţe.

Răsadniţele pentru producerea răsadurilor pot şi trebuie utilizate pentru cultura forţată a legumelor (în timpul iernii, începutul primăverii sau toamna târziu). Aceasta este şi în spiritul ideii de a se folosi complet forţa de muncă, dar şi de a se asigura piaţa pe o perioadă cât mai îndelungată din cursul unui an, cu legume în stare proaspătă.

Dacă vrem să amenajăm o răsadniţă trebuie să ştim care sunt primele cerinţe. În primul rând, construcţia trebuie să primească, dar să şi folosească în mod optim căldura. Răsadniţa să nu fie prea greu de construit, să nu fie prea scumpă şi să fie durabilă, să permită executarea cu uşurinţă a lucrărilor în procesul de producţie şi, un ultim aspect, dar nu ultimul ca importanţă, sursa de încălzire să fie accesibilă şi ieftină.

Clasificarea răsadniţelorDupă temperatura realizată în interior:– răsadniţe calde – încălzite pe cale tehnică sau cu biocombustibil, temperatura în interiorul acestora fiind de 24 – 28° C. Sunt utilizate pentru producerea de răsaduri pentru legumele pretenţioase la temperatură (ardei, pătlăgele vinete, castraveţi, tomate etc.).

– răsadniţe semicalde – încălzite pe cale tehnică sau cu biocombustibil, dar, pe lângă aceste surse de căldură (temperatura în interior 16-18° C), acest tip de răsadniţă utilizează căldura solară. Sunt folosite pentru producerea răsadurilor de tomate şi ardei, atât pentru culturi de vară în timp, cât şi pentru culturi forţate.– răsadniţe reci – care au ca sursă de căldură numai pe cea solară. Temperatura interioară realizată este de 8–10° C. Sunt utilizate pentru repicarea răsadului însămânţat în răsadniţe semicalde.

Particularitatile producerii rasadurilor de legume pentru cultura in solarii

Obtinerea productiei extratimpurii de legume este posibila prin infiintarea culturilor numai cu rasad de buna calitate, care duce la o scurtare a perioadei de vegetatie comparativ cu infiintarea culturilor prin semanat direct.

De aceea, pentru solarii se impune obligatoriu producerea rasadurilor tinand seama de urmatoarele aspecte tehnologice:

stabilirea datei de plantare; varsta optima a rasadului; durata de semanat la rasarire; stabilirea datei de semanat.

Producerea rasadurilor de legume destinate culturii in solarii se face in spatii incalzite (sere inmultitor) unde se pot controla si dirija factorii de vegetatie pentru a detine un rasad optim din punct de vedere calitativ.

Semanatul pe strat nutritiv, urmat de repicarea rasadurilor atunci cand se produce un numar mare de rasaduri

Pentru aceasta se pregateste un strat nutritiv afanat, bine maruntit si nivelat, alcatuit dintr-un amestec nutritiv nu prea bogat in elemente nutritive, alcatuit din mranita, pamant de gradina si nisip, gros de 7-10 cm.

Semintele se distribuie fie prin imprastiere, cu conditia asigurarii unei distribuiri uniforme a acestora, fie in randuri, cand este necesara marcarea randurilor cu o rigla prevazuta cu o muchie ascutita sau un gratar format din mai multe rigle distantate in functie de distanta intre randuri care este de 5 cm, iar pe rand semintele se distribuie la 1-2 cm.

Dupa semanat, semintele se acopera cu un strat de 0,5-1 cm grosime de amestec nutritiv cernut, repartizat uniform care se taxeaza cu un tavalug manual pentru a asigura un contact bun intre seminte si stratul nutritiv.

Semanatura se uda cu apa la temperatura mediului ambiant si se acopera cu rogojini sau folie de polietilena pentru a mentine umiditatea la nivelul semintelor pe tot parcursul germinarii semintelor.

Cand plantele incep sa rasara, se inlatura materialele de acoperire pentru a beneficia de lumina de care au nevoie.

Semanatul in ladite se practica pentru producerea unui numar mic de rasaduri, pentru gospodariile particulare, dar si atunci cand conditiile de temperaturi sunt mai precare, laditele fiind usor de manipulat in locurile mai calduroase si mai usor de supravegheat.

Se folosesc diferite tipuri de ladite: de lemn, de plastic de diferite dimensiuni. Acestea se dezinfecteaza cu solutii de formalina 2%, sulfat de cupru 2-3%, si se pregatesc in felul urmator: pe fundul laditei se asaza un strat de nisip de 1-1,5 cm grosime apoi se pune amestecul nutritiv astfel incat sa ramana goala ladita circa 2 cm, se taseaza si se marcheaza randurile la 4-5 cm.

Se acopera cu bucati de sticla, cu hartie sau cu folie, se duc in locuri calde si se urmaresc pana in momentul repicarii rasadurilor.

Producerea rasadurilor pentru cultura in solarii se poate face si in solarii incalzite cu biocombustibil.

Pentru aceasta sunt mai multe variante:

introducerea gunoiului de grajd pe intreaga suprafata a solarului, in grosime de 40-50 cm, circulatia facandu-se pe o poteca de 60 cm. De o parte si de alta a potecii se pune amestec pe care se va produce rasadul;

saparea unor santuri de 30-40 cm de o parte si de alta a potecii si introducerea gunoiului in aceste santuri;

instalarea de tocuri de rasadnite in interiorul solarului, peste patul de gunoi asezat.

Pentru obtinerea unui rasad bun de plantat intr-o anumita perioada de timp se aplica o serie de lucrari de ingrasare si anume:

dirijarea factorilor de vegtatie si in special a temperaturii care s-a hotarat. Astfel, imediat dupa semanat temperatura este mai ridicata, insa in limitele specifice fiecarei specii legumicole, scade cu cateva grade in perioada rasaririi pentru a nu se alungi si apoi creste si ramane constanta pana la plantare. Inainte de plantare cu circa 10-15 zile, temperatura scade, in vederea calirii rasadurilor, pana aproape de nivelul temperaturii care se atinge dupa plantare.

lumina trebuie corelata cu temperatura si se iau masuri de patrundere a unei cantitati maxime de lumina (curatirea geamurilor, folosirea de folie de polietilena noua etc.).

aerisirea se face zilnic, in scopul reglarii temperaturii cat si al compozitiei aerului. udarea se face moderat cu apa calduta (20-22°C); udarea excesiva duce la putrezirea rasadurilor sau la alungirea acestora. fertilizarea suplimentara cu solutii de ingrasaminte in concentratie de 0,4-0,5 – 1%.

Se fac 2-4 fertilizari, prima la 7-10 zile de la repicat iar urmatoarea la interval de 10-15 zile.

Repicatul se face in faza de frunze cotiledonale in pozitie orizontala si aparitia primelor frunze adevarate, in ghivece de diferite tipuri nutritive ale caror dimensiuni sunt diferite in functie de specii. Se mai folosesc ghivece de plastic, de hartie, de turba etc.

Adancimea de repicat este si ea diferita cu specia si trebuie respectata altfel rasadurile se prind mai greu.

raritul la distante mai mari pentru a crea conditii optime de lumina, prevenind alungirea;

tratarea cu substante retardante de crestere care previne deprecierea rasadului prin alungire;

combaterea bolilor si daunatorilor; calirea rasadurilor care consta in obisnuirea treptata a plantelor cu temperaturi mai

scazute, cu lumina mai multa, apa mai putina si aerisire mai buna.

Un rasad bine calit trebuie sa aiba tulpina groasa si scurta, iar la tomate, varzoase, rasadul capata o culoare violacee.

Metode de producere a rasadurilorCATEGORIA : Agricultura

Lunile ianuarie – februarie sunt cele mai potrivite pentru ca cei

interesati, mici sau mari legumicultori si floricultori, sa decida pentru cemetode de producere a

rasadurilor vor opta si, in functie de acestea, sa isi pregateasca semintele, substratul si terenul

pentru cresterea rasadurilor, spatiile adecvate, nutrientii cei mai potriviti. Producerea rasadurilor este

o etapa importanta in procesul obtinerii legumelor/florilor, fie ca e vorba de gospodariile individuale

sau de culturile pe mari suprafete, in scopul comercializarii produselor. Rasadurile sunt necesare

pentru culturile de tomate, ardei, varza, vinete, castraveti, conopida, castraveti, telina, sparanghel,

ceapa de apa, salata etc. Rasadurile (plantele tinere de 35-55 de zile) asigura o grabire a vegetatiei,

recolte timpurii si o mai mare productivitate.  

Unde si cum se produc rasadurile?

Rasadurile se pot obtine in sere, solarii sau rasadnite incalzite cu apa calda/biologic sau reci. Desigur,

cele mai bune conditii pentru rasaduri pot fi asigurate in sere si solarii, unde temperatura poate fi

controlata strict. Totusi, rasadnitele, in tara noastra, se folosesc, inca, la scara larga, si presupun

aranjarea unor suprafete delimitate cu tocuri de lemn sau plastic/prefabricate din beton (care rezista

mai mult timp), acoperite cu sticla. Pe locul destinat rasadnitelor, in ianuarie-februarie, se amenajeaza

straturi succesive de paie uscate, rumegus, frunze (adunate in gramezi, toamna, si acoperite), coceni

tocati, gunoi de grajd. Atat in rasadnitele ingropate (sapate sub nivelul solului), cat si in cele de

suprafata, stratul trebuie sa aiba o grosime de 60-70 de centimetri. Peste acest pat, care are rolul de a

asigura caldura pentru rasaduri, se aseaza pamantul nutritiv (adunat de toamna, de pe suprafetele de

pe care s-a strans recolta) si care trebuie sa fie afanat, curatat de resturile de radacini sau de

pietricele si dezinfectat (cel mai bine este sa fie cernut). Pentru o buna aerisire a pamantului, acesta se

asaza in platforme si, inainte de a fi asezat in rasadnite, se lopateaza.

Rasaduri fara sol in caserole hidroponice

O metoda economica, rapida si moderna de producere a rasadurilor, este cea fara sol (cultura

hidroponica). Este nevoie, in acest caz, de spatii special amenajate – sere, solarii – in care se vor

instala bazine speciale de obtinere a rasadurilor si de crestere a plantelor. Aceste bazine pot fi sapate

si in pamant, la o adancime de 30-40 de centimetri si se acopera cu mai multe straturi de folie, astfel

incat solutia nutritiva sa nu gaseasca fisuri prin care sa se scurga. Bazinul va fi dotat si cu un robinet si

o teava de scurgere,  pentru eliminarea solutiei, atunci cand este nevoie. Ca substrat se foloseste, de

regula, vata minerala, pe care se asaza semintele. Principalele etape de urmat constau in introducerea

semintelor intr-o substanta cu rol de  accelerator de crestere si insamantarea pe substratul artificial.

Solutia nutritiva se poate obtine din combinarea, in diverse procente a substantelor hranitoare pentru

planta. De exemplu, o solutie semiconcentrata se realizeaza din 10 litri de apa, 0,25 grame de azotat

de amoniu, 0,25 grame fosfat monopotasic, 1 gram de calciu si 1 gram fosfat de fier. Aceste substante

se gasesc in magazinele de specialitate, ca solutiile gata preparate in functie de necesitati. Pentru

obtinerea rasadurilor fara sol, exista in comert caserole hidroponice, cu perlit expandat, cu

membrana din material geotextil pâslos, toate refolosibile. Se amplaseaza caserolele in sera sau solar,

la lumina si caldura, se pun semintele in adancituri de 2-3 centimetri facute in perlit (care apoi trebuie

sa acopere samanta), se iriga cu solutia nutritiva. Radacinile se vor prinde in materialul geotextil, iar

cand rasadul este suficient de puternic, se aseaza caserola intr-o saltea hidroponica (facuta, de

exemplu, din zapada artificiala) care va servi ca sprijin plantei. Metoda poate fi folosita si pentru

producerea rasadurilor, in cantitati mai mici, pentru gradina personala (legume si flori). Se pot folosi, in

aceasta situatie, borcane de sticla vopsite, pentru ca lumina sa nu modifice structura substantei

nutritive si sa nu permita dezvoltarea algelor, ghivece de pamant, vase din metal sau ciment etc. In

locul substantelor speciale, destinate culturilor hidroponice, se poate folosi un accelerator de crestere

preparat dintr-o lingurita de miere, o lingurita de cenusa si o jumatate de litru de apa calduta. Se tin

semintele cateva ore in acest amestec, se pune pe fundul vaselor un strat mai gros de hartie igienica,

se muta semintele pe acest substrat, se uda periodic, la o temperatura de 22-24 grade Celsius,

tinandu-le acoperite cu o folie transparenta, pe care o ridicati din cand in cand. Rasadurile ar trebui sa

apara in cateva zile, dupa care reduceti treptat temperatura, pana la 15-17 grade. In apa cu care le

udati se poate adauga un ingrasamant diluat. Cand rasadurile sunt suficient de puternice, le puteti

muta in locurile in care vreti sa le cresteti.

Rasaduri pentru culturi eco

Metodele de obtinere a rasadurilor eco presupun un substrat format dintr-un amestec  de mranita,

pamant de telina (obtinut din terenurile care au fost cultivate cu legume, prin putrezirea radacinilor) si

nisip (10%), care se pune in ladite captusite cu folie. Semintele se asaza in randuri paralele, la o

distanta de 2-3 milimetri intre ele si se acopera cu acelasi amestec, in care se adauga insa mai mult

nisip si a carui grosime sa fie de aproximativ 1 centimetru. Se uda moderat si se pun laditele la

temperatura de 22-24 grade Celsius, timp de o saptamana. Dupa ce plantele rasar, se muta laditele in

sera, solar sau rasadnita. Dupa inca 1-2 saptamani, cand se formeaza primele frunze, se repica (se

transplanteaza) plantele intr-un amestec de turba (40%), mranita (40%), pamant de telina (25%) si

nisip (5%). Din acest amestec, cu ajutorul unor prese manuale sau mecanice, se formeaza cuburile

nutritive sau se pune amestecul in mici ghivece de polietilena, unde se transplanteaza rasadurile.

Trebuie acordata insa o mare atentie dimensiunii vasului in care se transplanteaza planta, pentru ca

daca este prea mic, rasadul nu va creste destul de viguros si nici planta matura nu va fi foarte

productiva.

Rasaduri in palete celulare

O alta metoda de producere a rasadurilor consta in folosirea paletelor celulare, care se pot utiliza

pentru orice fel de rasaduri. Paletele celulare sunt niste structuri rigide sau flexibile, formate din mai

multe celule (ghivece), cu forme si marimi diferite, in functie de soiurile care vor fi insamantate si,

deci, de volumul de substrat necesar. In aceste celule, rasadurile pot creste pana la 40-50 de zile,

dupa aceasta perioada, spatiul si solul nemaifiind suficiente pentru dezvoltarea normala a plantei.

Conditii pentru obtinerea unor rasaduri de calitate

Indiferent de metodele de producere a rasadurilor, pentru rezultate optime mai trebuie respectate

cateva reguli:

Rasadurile vor fi tinute la lumina si la o temperatura ridicata (pe timpul zilei), iar noaptea se va reduce

temperatura, pentru a fortifica micile plante si pentru a le ajuta sa se ingroase si sa nu creasca lungi si

subtiri

In masura in care este posibil, vasele cu rasaduri se vor roti, astfel ca lumina sa cada egal pe toate

partile si planta sa se dezvolte uniform

Spatiile in care cresc rasadurile trebuie sa fie bine aerisite (dar fara curenti de aer)

Umiditatea din substrat sa fie potrivita (nici prea uscat, nici exces de apa)

Apa folosita la udat sa nu fie prea rece

Inainte si dupa repicare (transplantare), sa se asigure cantitatea de ingrasamant necesara

Sa existe spatiu suficient pentru dezvoltarea fiecarei plante