suport de curs.doc

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea

Relația școală-părinți-comunitate în învățământul preșcolar și primar

SUPORT DE CURS

1


CUPRINS

Modulul I. Familia. Coordonatele și nevoile/cerințele ei contemporane. Situații care cer sprijinirea copilului în familie………………………………………………………………………………….5Tema 1. Familia.Coordonatele și nevoile/cerințele ei contemporane……………………………..61.1. Familia. Coordonate și elemente de analiză. Percepția căsătoriei și familiei în

viziunea tinerilor contemporani ………………......................................................………61.2. Familia creştină în România contemporană. Implicaţii comunitare . Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie ………….........................………………………………...101.3. Politici sociale privind protecţia familiei şi a copilului……………………………………..15Tema 2. Situații care cer sprijinirea copilului în familie…………………………………………..262.1. Dezvoltarea copilului și riscurile determinate de mediul familial. Modelul ecologic………………………………………....................................................………………...262.2. Intervenție socială în favoarea dezvoltării copilului. Situații de risc și situații de criză …………………………………………………............................................................................30Tema 3 . Situațiile de risc pentru dezvoltare……………………….............................................343.1.Situațiile de risc pentru dezvoltare……………………………………………………….......343.2.Eșecul și reușita preșcolarului și a școlarului mic…………………………………………….383.3. Factorii de risc în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari și școlarul mic…………………………………………………………………………………………………48Bibliografie………………………………………………………………………………………52

Modulul II. Relația Școală-Părinți- Comunitate………….………………………………………52Tema 1. Aspecte generale ………………………………………………………………………521.1. Relația Școală - Părinți - Comunitate…………………………………………….……………521.2. Moduri de participare a părinţilor ……………………………………………….……………541.3.Moduri de participare a părinţilor……………………………………………………………. 56Tema 2. Tipuri de programe de colaborare între şcoală şi familie ……………………………….562.1. Tipuri de programe de colaborare între şcoală şi familie…………………………………….562.2.Teorii importante privind relatia scoala-familie……………………………………………….582.3.Etape în evoluția relației familie-școală……………………………………………………….58

Tema 3. Familia, mediul prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor………………………….59

2

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea3.1. Familia,mediul prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor……………………………593.2.Aspecte specifice privind relaţiile cu familiile şi comunităţile de rromi ……………………633.3.Prezentarea cărții ,, La Minut “ și rolul bunicilor în viața copilului…………………………67Bibliografie………………………………………………………………………………………70

Modulul III. Parteneriatul educațional. Asigurarea participării părinților în activitățile școlii și implicarea copiilor în parteneriate (vocea copiilor)……………………………………………72Tema 1. Parteneriatul educațional……………………………………......................................721.1.Conceptul de parteneriat educațional…………………………….......................................721.2.Relaţiile familiei cu alte tipuri de specialişti ai educaţiei……………………..…………….781.3.Învatamantul prescolar și școlar - principalul partener educativ al familiei………………….79Tema 2. Educaţia: de la instituţiile familiei la etatizare…………………………………………812.1. Educaţia: de la instituţiile familiei la etatizare……………………………………………….812.2.Alegere şi educaţie: cazul familiilor de imigranţi ……………………………………………83Tema 3. Institutiile educației……………………………………………………………………913.1.Instituțiile educației…………………………………………………………………………913.2.Colaborare, cooperare si comunicare intre scoala si familie………..……………………….943.3.Relatia parinti –personal didactic din învățământul preșcolar și primar…………………….95Bibliografie………………………………………………………………………………………96

Modulul IV. Aplicarea practicilor incluzive……………………………………………………102Tema 1. Implementarea educaţiei speciale:oportunităţi şi provocări…………………………1021.1.Implementarea educației special………………………………………………………..……1021.2.Oportunități și provocări……………………………………………………………………105Tema 2. Principii ale educației inclusive………………………………………………………1092.1. Principii ale educației inclusive……………………………………………………………1092.2.Barierele identificate de către profesioniști…………………………………………………1102.3.Soluții observate de către specialiști………………………………………………………….112Tema 3.Școală incluzivă………………………………………………………………………….114.3.1. Școală incluzivă…………………………………………………………………………...1143.2. Declaraţia de la Salamanca - Spania, 1994...................................................................121Bibliografie…………………………………………………………………………………124

3


Modulul V. Asigurarea respectării drepturilor copilului…………..……………………125Tema 1. Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului…1251.1. Obiectivul general și contextual elaborării strategiei…………………………………1251.2. Misiunea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului………………1271.3. Principiile implementării strategiei……………………………………………………130Tema 2.Convenția drepturilor copiilor…………………………………………………1342.1. Drepturile copiilor…………………………………………………………………1352.2 . Drepturile și obligațiile părinților…………………………………………………135Tema 3. Drepturile copiilor așa cum le văd ei (UE)……………………………………1373.1. Ce înseamnă a fi copil în Europa de astăzi…………………………………..……1373.2. Protecţia drepturilor copilului………………………………………………………1393.3. Ajutor și sprijin…………………………..…………………………………………140Bibliografie………………………………………………………………………………142

MODULUL VI. Promovarea egalității de șanse în educație…………………………143Tema 1. Discriminarea……………………………………………........………………1431.1. Ce este discriminarea? ………………………………………........………………1431.2. Tipuri de discriminare………………………………………………………………144Tema 2.Egalizarea sanselor–concept si principiu…………………………..…………1452.1.Egalizarea șanselor……………………………………...........................…………1452.2. Egalizarea sanselor in documente internationale……………………........………146Tema 3. Oportunitățile oferite de programul Google for Education: nivelurile de certificare, GEG – comunitatea profesorilor care utilizează tehnologia în educație, colecția de planuri de lecție (aplicații online)……………………………………………………………………149.3.1. Utilizarea Google Sites………………………………………………………….1493.2. Alte modalităţi de utilizare a Google Apps în clasă şi în şcoală……………….151

Bibliografie…………………………………………………………………………152.

4


Modulul I. Familia.Coordonatele și nevoile/cerințele ei contemporane. Situații care cer sprijinirea copilului în familie.

La finele acestui modul formabilii vor fi capabili să:

definineasca familia prin coordonate, relații și tendințe; identifice funcțiilor familiei cu accent pe nevoile acesteia și prin evidențierea funcției

educative; precizeze direcțiile principale ale politicilor și practicilor de intervenție socială în sprijinirea

familiei; contureze direcțiile si tendințele dezvoltării familiei și funcției educative a acesteia, în

contextul european definireasca relațiile dintre familie și societate, răspunsurile familiei la cerințele complexe și

diverse ale lumii actuale și a solutiilor și sprijinului oferit de societate; identifice diferențele dintre sprijin pentru familie și responsabilizarea acesteia; definească modelul centrat pe familie ca promotor al dezvoltării unor relații eficiente de

colaborare între instituțiile educației definească situațiile de risc și să identifice principalele direcții de prevenire și intervenție precizeze locul jucat de parteneriatul școala-părinți –comunitate pentru dezvoltarea copiilor identifice dimensiunile reațiilor dintre copil-parinti si personal didactic din învățământul

preșcolar și primar

Tema 1. Familia.Coordonatele și nevoile/cerințele ei contemporane

1.1. Familia. Coordonate și elemente de analiză. Percepția căsătoriei și familiei în viziunea tinerilor contemporani

"Noi toti venim din anumite familii. Familiile sunt mici, mari, extinse, nucleare, formate dintr-o

generatie, multi-generaţii, cu un singur parinte, cu doi parinti, cu bunici. Traim sub acelasi acoperis sau sub mai multe. O familie poate exista temporal sau pentru cateva saptamani, poate permanenta sau pentru totdeauna. Devenim parte a unei familii la nastere, prin adoptie, casatorie, sau prin

5

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceadorinta de sprijin reciproc. Ca membrii ai familiei, ne hranim, ne protejam, şi ne influentam unii pe altii. O familie este o cultura prin ea insasi, cu valori diferite şi cai unice de realizare a viselorş impreuna familiile noastre devin sursa bogatiei mostenirii culturale şi diversitatii spirituale. Fiecare familie are puncte tari şi slabiciuni care variaza în funcţie de membrii individuali şi de familie ca unitate. Familiile noastre creaza vecinatatea, comunitatea, statele şi natiunile." Raportul House Memorial 5 Task Force on Young Children and families, Washington, 1990

Familia contemporană este caracterizată de o constelație de probleme și de situații care ne provoacă să-i reanalizăm coordonatele, să căutăm soluții și să o sprijinim tot mai adecvat pentru a le rezolva. Ca instituție inițială de formare și educație a copilului, familia se gasește de multe ori în contradicție cu școala și chiar cu comunitatea socio-culturală sau profesională. Ca unitate/cuplu de adulți, ea trăiește drama complexității situațiilor economice, culturale și de relționare din epoca noastră.

Ca grup de persoane, familia este caracterizată prin: legaturi de rudenie ( prin casatorie, prin nastere, prin adoptie, etc); viaţă comună; legaturi de sentimente; aspiraţii şi interese comune; istorie comună.

Pe masură ce societatea umană s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mai mult responsabilă față de urmatoarele aspecte care privesc creșterea şi educația copiilor: menținerea continuităţii biologice a individului şi societații (prin procreerea, formarea şi educarea copiilor); menținerea continuităţii culturale prin transmiterea moștenirii culturale în procesul socializarii; satisfacerea nevoilor emoționale, a trăirilor intime, asigurand sentimentul siguranței şi menținerii personalității; integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare şi socializare.

Precizam şi diferenţiem urmatoarele funcţii jucate de familie în viaţa membrilor ei: economică, biologică, de sprijin prin siguranța afectivă (dragoste şi camaraderie), de comunicare interumană, culturală, educativă, de socializare.Daca organizăm aceste funcţii în raport cu creșterea şi educarea copiilor, putem considera că ele sunt: -biologice (de procreere şi securitate biologică); -economice, de creare a condițiilor necesare satisfacerii nevoilor de baza; -de securitate afectivă;-de integrare socială primară; -de reglare a interacțiunilor dintre copil şi mediul social.Familia constituie mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai existenţei personale, se dezvoltă şi se formează pentru viaţă. Ea reprezintă un prim instrument de reglare al interacțiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central în asigurarea condiților necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiții ce stau la baza structurării personaliății individului.

6


În familie copii sunt crescuti, socializati, protejați să iși apropie valorile culturii şi ale moralei. Ei se dezvoltă fizic, psihic, moral şi spiritual prin amprenata mediului familial. În familie se realizează integrarea socială primară a copilului. Odată cu intrarea în şcoală se va începe integrarea secundară.Iată de ce modul de relaționare din familie, climatul afectiv şi modelul socio-cultural al acesteia sunt importane în construirea comportamentelor sociale şi integrarea socială. Prin relațiile sale cu mama, cu tata şi cu fratii, copilul se integrează în societate, se apropie de comunitate, iși cunoaște valoarea şi începe să-şi crească stima de sine.După un medic englez esența familiei este în "CEI 4 C". Aceștia reprezinta : compromis; consideratie; comunicare; cooperare. Exersarea acestor competențe psiho-sociale de bază oferă copilului condițiile unei socializări efective și eficiente. Oricât de importante ar fi influențele procesului de învățământ pentru devenirea copilului, în tot acest timp, el este membru al unei familii.

Este deja cunoscut faptul că valorile socio-morale ale familiei nu corespund perfect si întotdeauna cu valorile promovate de școală. D. Goleman, (Prefață la lucrarea Inteligența emoțională în educația copiilor, autori Elias, M, Tobias S, Friedlander B,2002), specifica “Viața de familie este prima școală a emoțiilor. În acest creuzet intim, învațăm să recunoaștem emoțiile proprii, cât și reacțiile celorlalți la emoțiile noastre cum să gândim aceste emțtii și cum să le alegem reacțiile; cum să citim și să ne exprimam speranțele și temerile. Această școală emțională nu înseamnă doar ceea ce le spun parintii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune de asemenea modelele oferite de părinți în ceea ce privește felul de a-și trata propriile emoții și pe cele care apar în relația soț-soție”(p.3).

Putem sintetiza că familia este unicul grup social caracterizat de determinările naturale și biologice, singurul în care legăturile de dragoste capătă o importanță primordială prin interațtiunile multiple și determinante între toți membrii ei. În acest creuzet de relații, valori și sentimente copilul primește forța și imbodul principal al dezvoltării sale.

Percepția căsătoriei și familiei în viziunea tinerilor contemporaniCăs ă to r i a e s t e o t em ă foa r t e ac t ua l ă , da r t o toda t ă ş i f oa r t e de l i ca t ă d in

s i mp lu l considerent că implică subiecte de importanță majoră pentru indivizi.Spusele lui Plutarh su s ț i n : ” că și căsătoria este actul cel mai de seamă din viața

omului”, fiind fundamentul celei mai ample comuniuni – al familiei [2, p.15]. Familia a reprezentat, de-a lungul timpului, instituţia fundamentală pentru supravieţuirea individului şi reproducerea societăţii, păstrătoarea tradiţiilor şi a valorilor indivizilor, un reper de stabilitate. În această accepţiune de idei, căsătoria şi familia se constituie ca aşezăminte şi structuri majore ale

7

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaexistenţei. Prima civilizație care a privit căsătoria drept o relaie legală au fost egiptenii antici, l eg i l e că ro ra r ec unoș t eau in s t i t u ț i a că s ă t o r i e i , r eg l eme n t înd d r ep tu r i l e ș i ob l iga ț i i l e s o ț i l o r . Legalizarea căsătoriei a răspîndit un ecou pozitiv asupra relaţiei cuplurilor ce intenţionau să formeze o familie. Astfel, valorile, principiile şi modelele de comportament au obţinut posibilitatea de manifestare şi perpetuare în cadrul familiei.

Totodată, ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană şi-a pus amprenta şi asupra familiei, aducînd transformări importante în interiorul acesteia, constituind în mare parte schimbări mai puţin optimiste.

Sociologul și istoricul Carl Z im merm an , î n c a r t ea sa apă ru t ă î n 1947 "F ami l i a ș i Civilizația", a evidenţiat câteva observații cu privire la modul de evoluție al familiei în general printre care au rezultat notificările ce subliniază faptul că actul căsătoriei și-a pierdut sacralitatea, pierzîndu-se şi semnificația tradițională a ceremoniei nuniții, familiile fiind frecvent destrămate prin separare şi divorț [1, p.17].

În contextul în care căsătoria şi familia cunosc modelări de structură şi conţinut, dar totodată continuă să se manifeste ca structuri majore ale existenţei, prin prezenta cercetare ne-am propus să analizăm percepţia căsătoriei şi familiei în viziunea tinerilor contemporani, importanţa familiei în viaţa acestora.

Conform Legislației cu privire la tineret adoptată la 1 ianuarie 2001, art.2 al dispoziţiilor generale tinerii sunt persoanele cu vîrsta cuprinsă între 16-30 ani [3].

S-a realizat un sondaj cu următorul chestionar: imaginea partenerului: factorii importanți în alegerea soțului/soției, p r e f e r i n ț e

cu p r iv i r e la vârsta și statutul economic al viitorului soț/viitoarei soții; vârsta la care are loc încheierea căsătoriei; atitudinea față de dragoste; necesitatea experienței sexuale premaritale; atitudinea față de încheierea căsătoriei civile cu omiterea căsătoriei religioase; influența familiei de origine asupra familiei ce urmează a fi creată.În contextul ideilor expuse anterior, sesizăm faptul că literatura de specialitate remarcă

odiferenţiere dintre lexemul „căsătorie” şi „familie”, termenul căsătorie fiind utilizat pentru prezentarea unei uniuni juridice, pe când familia prezentând caracteristicile relaţiei interpersonal dintre soţi, părinţi, copii şi rude. De asemenea, conform Codului Familiei, căsătoria nu

8

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceapresupune relaţia de rudenie dintre soţi, aceştia fiind doar parteneri conjugali, pe când familia presupune relaţia de rudenie dintre soţi şi rudele acestora.Studiul realizat ne-a demonstrat faptul că o mare parte din tineri au o p e r c e p ț i e eronată cu privire lanoțiunea de ”căsătorie” și ”familie” .

Majoritatea tinerilor au menţionat că aceşti doi termeni nu se diferenţiază prin nimic, purtând aceeaşi încărcătură semnificativă; la antipod,mai puțini au sesizat correct d i f e r e n ț i e r ea : ” căsătoria este o instituţie juridică care stabileşte o uniune dintre soţi, familia presupune relaţia dintre soţi şi copiii lor , căsătoria presupune doar două persoane şi relaţiadintre ele, iar familia include şi copiii/mai multe persoane”.

Ceilalţi au comentat cu fraze de genul ” spre deosebire de familie, în cadrul căsătoriei t i ne r i i î nce a rcă s ă t r ă i a scă î mpreună după bunu l l o r p l ac ”, ”că s ă t o r i a p r e s upune t r a iu l î n c o m u n a l p a r t e n e r i l o r , a c e ş t i a f i i n d a t a ş a ţ i d e d r e p t u r i ş i o b l i g a ţ i i , d e a s e m e n e a , s u n t independenţi de părinţi”, ”în familie soţii devin mai responsabili”, ”căsătoria se poate înregistra şi fără anumite sentimente, însă familia are nişte valori comune”, ” familia te obligă la mai multe responsabilităţi” etc.Faptul că în majoritate tinerii nu au o reprezentare corectă despre noțiunea de familie şi căsătorie poate genera şi percepția greșită a rolurilor şi valorilor familiale.

Moda l i t a t e a de cunoa ș t e r e a v i i t o ru l u i s o ț / v i i t o a r e i s o ț i i este un element important în procesul de durată de formare al cuplului, iar pe viitor – în procesul de constituire al familiei.

După cum ne-a demonstrat și studiul realizat, modalitățile de cunoaștere ale partenerului sunt diverse şi ţin de preferințele tinerilor, de valorile cultivate și de circumstanțele sociale. Astfel, tinerii au optat pentru câteva variante „optime” de cunoaștere a partenerului: majoritatea tinerilor vor să-şi cunoască singuri viitorul soţ/viitoarea soţie, fără i n t e rven ţ i a a l t o r pe r s oane , a s umîndu - ș i î n t o t a l i t a t e r e s ponsa b i l i t a t ea î n a l e ge re partenerului; alții ar dori să-şi găsească viitorul partener prin implicarea prietenilor ; cei mai puțini mizează pe sursele de comunicare cum ar fi telefonul, internetul;

Acest subiect este tratat diferit de către tinerii implicați în cercetare, stârnind o varetate de opinii, perioada optimă de cunoaștere a partenerilor până la decizia de a încheia căsătoria variind

1.2. Familia creştină în România contemporană. Implicaţii comunitare. Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie

9


Multiplele definiţii care se dau familiei încearcă să evidenţieze o serie de aspecte atât de ordin structural cât şi funcţional: familia este un grup social, o formă de comunitate ale cărei relaţii între membrii săi (relaţii de esenţă natural-biologică, spiritual-afectivă şi moral-juridică) permit continuitatea speciei umane şi evoluţia societăţii. Alături de aceste valenţe ale familiei, din perspectivă creştină, am putea adăuga şi aceea de păstrătoare, transmiţătoare şi îmbogăţitoare a valorilor tradiţionale ale comunităţii.Familia îşi are originea în căsătorie fiind alcătuită din soţ, soţie şi copiii născuţi din unirea lor sau adoptaţi, cărora i se pot adăuga şi alte rude, pe care îi unesc drepturi şi obligaţii.Familia costituie un grup înzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respectă anumite tradiţii, chiar inconştient, care aplică anumite reguli de educaţie, într-un cuvânt, care creează o atmosferă. Continuitatea acestor tradiţii, inserarea lor în contextul familial propriu şi diseminarea lor în mediul social fac parte din misiunea de azi a familiei.Familia este un element important, esenţial, al vieţii omeneşti, şi deci parte importantă a misiunii Bisericii Creştine, element care este promovat şi astăzi ca şi în secolele anterioare. De aceea, este important ca noi creştinii, să ne angajăm să redăm efectiv în societate ceea ce considerăm cu adevarat că este propriu familiei.

Pe de o parte ştim că familia este numită “biserica domestică” (ecclesia domestica), încă din perioada primară a Bisericii, întrucât ea are un rol activ şi necesar în societatea umană.

Pe de altă parte, maternitatea şi paternitatea sunt indisolubil legate de familie, ca expresie reală şi concretă a iubirii inter-familiale care din prea-plinul ei dă viaţă, în cooperare cu Dumnezeu, noilor membri ai familiei ca persoane receptoare şi transmiţătoare ai iubirii. Familia, îşi are aşadar modelul în Sfânta Treime, în modelul iubirii intra-trinitare.Actualmente suntem martorii “post-moderni” ai năruirii valorilor comunitare tradiţionale; familia, o comunitate de bază a societăţii este şi ea asaltată, la rândul ei, de noile tendinţe demolatoare ale subculturii contemporane. Din nefericire, se uită adesea că stabilitatea, protecţia, mediul creativ, stimulativ şi plin de afectivitate cerut de dezvoltarea armonioasă a unui copil sunt asigurate în mod fundamental de către familia creştină, tradiţională. Pentru familie copiii, urmarea firească a uniunii matrimoniale, sunt continuatorii existenţei părinţilor, existenţă care nu se rezumă doar la continuitatea biologică cât, mai ales, la cea ontologică.Familia este locul principal şi de neînlocuit de transmitere a valorile umane, mai ales a celor religioase. Pe drept cuvânt se spune – şi un poet român de al nostru îl include într-una din operele sale – se spune aşadar că “primim credinţa odată cu laptele matern”.

10


Psihologii moderni care insistă mult pe formarea umană începând cu naşterea (şi chiar cu perioada intrauterină) în mediul familial, confirmă ceea ce a fost prezent in viaţa Bisericii noastre de a lungul secolelor, adică de a conduce copilul la botez şi de a-i transmite, încă de mic, valorile credinţei. Tradiţia Bisericii nu poate decât să parcurgă acest drum.

Nu este întâmplător faptul că în limba latină “iniţierea” (initio > început) este înrudit semantic cu “calea, itinerariul” (iter, itineris > itinerar); aceasta presupune şi o înrudire de sens: calea, itinerariul (iter, itineris > itinerar) copilului în viaţă are şansele maxime de reuşită doar dacă începutul, iniţierea (initio > început) este corespunzătoare. Biserica oferă de secole atenţie maximă atât familiei cât şi dezvoltării ei într-un cadru moral şi social echilibrat, sănătos. Şi, în cele din urmă dar nu la urmă, chiar în primul rând, binecuvântarea lui Dumnezeu şi sprijinul sacramental şi haric al Bisericii.Din păcate, astăzi constatăm că familia pierde şi din semnificaţia ei educativă – credinţa şi alte valori umane -, intrucât copiii şi tinerii suportă multe influenţe care vin din afara familiei, nu mai pot fi controlate de familie sau dispar din propria familie.

Azi însă, mai mult ca oricând, comunităţile tradiţionale tind să se dizolve sau să se metamorfozeze în alte forme de “convieţuire”, însă preţul plătit constă în denaturarea generală a însăşi conceptului de familie.

Familiile monoparentale sunt din ce în ce mai numeroase, numeroşi tineri preferă o convieţuire neratificată de către stat sau nebinecuvântată de Biserică. Familiile tradiţionale, constituite din părinţi (bărbat şi femeie) şi copii (naturali şi/sau adoptaţi) sunt socotite “demodate” şi, uneori, presiunea societăţii tinde să marginalizeze amplasamentul societal al unor astfel de familii. Antropologia tradiţională este re-scrisă până la a ajunge la pierderea sensului primordial al umanului.În special viziunea sacramentală a Bisericii asupra familiei vieţii (viaţa ca dar sacru al lui Dumnezeu), şi asupra relaţiilor inter-umane şi inter-familiale aduce un spor semnificativ şi consistent în percepţia contemporană a familiei care suferă de numeroasele deficienţe pe care le-am amintit. Riscul de a reduce familia şi toate aspectele pe care ea le implică la o convenţie pur umană, juridică sau socială este aplanat de adoptarea, din partea societăţii a viziunii creştine pe care Biserica o propune omenirii de secole.În momentul în care societatea civilă, cea politică în special, ar voi să adauge pe lângă elementul principal al familiei şi alte forme de convieţuire, este util şi necesar să ne rezervăm ceva timp pentru a reflecta asupra situaţiei actuale, pentru a scoate in evidenţă natura specifică de neînlocuit a familiei pentru ca societatea să fie intr-adevăr umană, precum şi pentru a căuta mijloacele de a o reda mai activă în această misiune a ei.

11


De aceea, considerăm ca fiind binevenită o manifestare ca aceea la care participăm noi astăzi, 15 mai (Ziua internaţională a familiei) pentru a ne permite recâştigarea încrederii nu numai în valorile de neînlocuit ale familiei, care este mediul de formare şi de purificare a umanităţii în care fiecare fiinţă umană doreşte să ajungă la punctul maxim, dar să ne însuşim şi mijloacele care păstrează sau redau familiei rolul său de element necesar în Tradiţia credinţei. Ne bucurăm în mod special că şi în judeţul nostru familia, în forma ei consacrată de Dumnezeu şi de însăşi firea omenească, este sărbătorită de întreaga societate civilă şi politică; bucuria ne este amplificată şi de invitaţia – ce ne onorează – făcută Bisericii, de a reafirma această valoare perenă ale umanităţii: familia. Faptul că reprezentantul Bisericii este alături de dumneavoastră în această zi, concretizează poziţia de reper moral şi tradiţional pe care Biserica Ortodoxă în special, şi cea creştină în general, o are în România anului 2014.

Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familieFiecare familie are rolul de jucător principal în deciziile privitoare la orice intervenție socială

legată de copii sau orcare din membrii, precum și în focalizarea activităților necesare acesteia. Există o diferență foarte mare în acest mod de a evidenția nevoile familiei și modul tradițional în

care acestea erau percepute și analizate. De aceea se presupune că orice familie trebuie să aibă necesarul de informație pentru a lua decizii bune, inteligente, să aibă ocazii să-și folosească capacitățile existente și să învețe noi competențe necesare pentru a-și exercita alegerile. Nevoile sunt definite în modelul centrat pe familie ca acele condiții determinate de discrepanța dintre situația reală a familiei și dorințele legate de această situație. Toate nevoile familiilor pot fi acoperite prin programe de sprijin și cu ajutorul persoanelor din sistemul de rețea socială dacă se identifică statusul socioeconomic și se recunosc caracteristicile de bază. Familiile au nevoie de resurse și de sprijin.

Se poate spune ca exista doua seturi de condiții care determină sau influențează nevoile unei familii.

Nevoi determinate de viața zilnică; Nevoi care variază în funcție de schimbările din viața familiei, fie ele anticipate sau nu. Exemple: nevoia de resurse financiare pentru asigurarea hranei și nevoia de informații pentru

orientarea școlară a copiilor.

12


Categoriile de nevoi Lista oferita de Dunst, Trivette si Deal (1988) include 12 grupuri de nevoi:

1. Nevoi economice 2. Nevoi fizice și de mediu 3. Nevoi de hrană și îmbrăcăminte 4. Nevoi medicale și de stomatologie 5. Nevoi vocaționale și de încadrare în muncă 6. Nevoi de transport și comunicare 7. Nevoi de îmbogățire/dezvoltare și de educație 8. Nevoi de educație a copiilor și de intervenție 9. Nevoi de ingrijire a copilului 10. Nevoi de recreere 11. Nevoi emoționale 12. Nevoi sociale si culturale.

Determinantii nevoilor. Exista o serie de situatii diferite, factori, conditii care influenteaza ceea ce se defineste ca « nevoi ale familiiei ». Sunt identificate patru conditii/circumstante care influențează nevoile și modul lor de acoperire : schimbarile normative sau non-normative din ciclurile vieții. În fiecare familie sunt identificate anumite schimbari normative cum ar fi : căsătoria, nașterea unui copil, intrarea la școala, etc si non-normative cum ar fi nașterea unui copil cu o dizabilitate, un accident, schimbarea casei sau serviciului, etc. Structura și organizarea familiei se leagă de modul în care sunt identificate și acoperite nevoile permanente ale familiei. Familii monoparentale, aflate în divorț, familiile cu mai multi copii, etc. Credințele și valorile culturale, etnice și religioase. Acestea au un rol insemnat în modul în care traiește și se dezvoltă fiecare familie și sunt în acelasi timp foarte diferite de la o familie la alta. Contextul comunitatii. Caracteristicile comunității în care trăiește familia, influențează nevoile și dorințele legate de îndeplinirea acestora. Exemple : mândria de a aparține unei comunități, aranjamentel casei, siguranța cartierului, relația școală-familie, etc. Această analiză se materializează într-o taxonomie a nevoilor familei care se bazează pe studiile efectuate și pe modelul „centrat pe familie”. Taxonomia nevoilor familiei.Categoriile de nevoi. Resursele necesare .- Economice :bani pentru necesități , bani pentru urgențe , bani pentru nevoi speciale/proiecte,

bani pentru viitor, nivel stabil de viață;- Fizice: mediu curat , casa cât mai adecvată (spațiu, siguranța, mobilier), vecinătate sigură

(protecție), căldură, apă, instalații adecvate, casa accesibilă și pentru alte resurse , resurse

13


pentru reparații și menținerea casei, hrană/îmbrăcăminte, hrană adecvată, cel puțin două feluri pe zi, haine suficiente pentru fiecare sezon, mijloace de curățare și îngrijire a hainelor;

- Medical/dentar : profesioniști de încredere în domeniu, îngrijire medicală generală și de urgență, cât mai adecvată, mijloace de a folosi îngrijirea medicală și dentară;

- Vocaționale : ocazii pentru a munci , satisfacții legate de muncă, siguranța unei slujbe, muncă accesibilă și la dispoziție;

- Transport/comunicare : mijloace de deplasare pentru membrii familiei , mijloace de a comunica cu rude, prieteni si ale surse de sprijin;

- Educația adultilor: Ocazii adecvate de educație pentru adulți : resurse de educație pentru adulți accesibile, educația copiilor;

- Ocazii de educație accesibile pentru copii : ocazii/activități care ajută educația/jocul cu copiii , jucării adecvate și materiale de educație, îngrijirea copilului, ajutor în ingrijirea zilnică, sprijin de urgență în ingrijirea copilului, creșe și locuri de supraveghere a copiilor în situația în care părinții muncesc;- Locuri de relaxare pentru îngrijirea copiilor : ocazii pentru recreerea membrilor familiei, a

cuplului, a familiei în întregime ,facilități de recreere pentru membrii individuali, cuplu, și familia în întregime;

- Emoțional : relații pozitive intrafamiliale, relații pozitive în afara familiei;- Prietenii și colaborări : simțul de apartenență la familie sau grup, ocazii de petrecere a timpului

cu persoane importante;- Cultural/social : ocazii de împărtășire a valorilor culturale, etnice și legate de experiența altora;- Implicare accesibilă în comunitate/cultura.

1.3. Politici sociale privind protecţia familiei şi a copilului

Aşa cum apare în articolul 6, paragraful 2 al din Tratatul de la Maastricht:„Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt ele garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950 şi după cum rezultă ele din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, în calitate de principii generale de drept comunitar”. Aceste prevederi s-au păstrat şi în cadrul Tratatului de la Amsterdam, însă, din acest

14

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceamoment, competenţa Curţii de Justiţie arată dorinţa autorilor Tratatului de a dezvolta, cel puţin simbolic, protecţia drepturilor omului. (Fuerea, 2006).Consiliul European de la Köln, în iunie 1999, a ajuns la concluzia că drepturile fundamentale aplicabile la nivelul UE ar trebui să fie consolidate într-o cartă pentru a le oferi o mai mare vizibilitate. Şefii de stat sau de guvern au considerat că statutul ar trebui să conţină principiile generale stabilite şi formulate în cadrul Convenţiei Europene sau rezultate din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre.

Proiectul Cartei a fost elaborat de către un organism special înfiinţat, denumit Convenţie, ale cărei componenţă şi mod de lucru au fost stabilite de Consiliul European de la Tampere, din decembrie 1999.

În Nisa, la 7 decembrie 2000, a fost semnat textul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, semnarea acestui document reprezentând unul dintre cele mai importante momente pe drumul integrării europene, reafirmând convingerea semnatarilor că respectul drepturilor omului, al valorilor fundamentale, constituie regula esenţială pe care se întemeiază colaborarea statelor europene.

Semnificaţia deosebită a acestui document, dar şi conţinutul prevederilor sale, au determinat, încă din acel moment, pe unii specialişti să vadă în adoptarea sa un pas în vederea elaborării Constituţiei Uniunii Europene (Duculescu Victor, 2001). În decembrie 2000, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene a fost anexată Tratatului de la Nisa, fără a i se conferi valoare juridică, dar cu o însemnată valoare politică. Încă de la început Carta a fost chemată să răspundă unor problematici, precum asigurarea unui rol mai activ al Uniunii Europene în lume ca apărătoare a drepturilor omului, fapt ce angaja UE ca un tot, în condiţiile în care sistemul hibrid anterior s-a dovedit nefuncţional în a asigura un rol practic şi simbolic la nivelul global al Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte pregătirea condiţiilor impuse de adaptarea politicilor în domeniul drepturilor omului.

În redactarea sa, s-a avut în vedere faptul că realizarea acestei carte de drepturi implică şi găsirea de soluţii pentru numeroase probleme: justificarea necesităţii sale, în contextul existenţei unor alte documente internaţionale şi europene în materie, identificare drepturilor ce presupun nevoia unei protecţii juridice, stabilirea statutului său legal, eliminarea riscului unei neconcordanţe între diferitele sisteme de protecţie din cadrul şi din afara Europei sau crearea de mecanisme pentru sancţionarea încălcărilor de drepturi (Tinca, 2002).Uniunea Europeană recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a fost aceasta adoptată la 12 decembrie 2007, având aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.

Cu toate acestea, „dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate”. (art. 6 al Tratatului de la Lisabona)În plus, Tratatul reafirmă

15

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaprincipiul protecţiei drepturilor omului ca principiu fundamental al Uniunii: „Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii” (Tratatului de la Lisabona)

Conţinutul CarteiIntrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 a deschis o nouă eră

pentru protejarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană. arta drepturilor fundamentale a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, ceea ce

presupune că instituţiile europene şi statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic, atunci când pun în aplicare dreptul UE, să respecte aceste drepturi. Carta nu este inclusă în Tratatul de la Lisabona, ci anexată sub forma unei declaraţii.

Aceasta urmăreşte exclusiv protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în raport cu acţiunile întreprinse de instituţiile Uniunii Europene şi de statele membre în aplicarea tratatelor Uniunii.Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene regrupează într-un text unic, pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, ansamblul drepturilor civice, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi ale tuturor persoanelor ce trăiesc pe teritoriul Uniunii. În câteva cuvinte putem spune despre Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: promovează demnitatea umană, clarifică drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni, prezintă bazele intelectuale şi juridice al Uniunii Europene,pune în evidenţă Uniunea Europeană ca o comunitate de valori şi de drept, este declaraţia drepturilor fundamentale cea mai actuală în lume şi prima din noul mileniu,garantează că toate instituţiile comunitare vor respecta aceste drepturi fundamentale

În partea introductivă a Cartei se arată că „Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe

16

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaprincipiile democraţiei şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie”.

Drepturile sunt repartizate în şase mari capitole: Demnitatea, Libertatea, Egalitatea, Solidaritatea, Drepturile Cetăţenilor,Justiţia,

Al şaptelea capitol definind dispoziţiile general Carta conţine un preambul şi 54 de articole, grupate în funcţie de conţinutul lor în şapte capitole: a) Drepturi fundamentale care privesc demnitatea umană(articolele cuprinse în Capitolul I al Cartei, referitoare la demnitatea umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii şi inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, interzicerea sclaviei şi a muncii forţate); b) Libertăţi(articolele cuprinse în Capitolul II, cu privire la dreptul la libertate şi securitate, respectarea vieţii private şi de familie, protecţia datelor cu caracter personal, dreptul de a se căsători şi întemeia o familie, la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, libertatea de exprimare şi de informare, libertatea de întrunire şi de asociere, libertatea artelor şi ştiinţelor, dreptul la educaţie, libertatea de a alege o ocupaţie şi dreptul de a se angaja în muncă, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la proprietate, dreptul la azil, protecţie în caz de strămutare, expulzare sau extrădare); c) Egalitatea, care este privită ca un drept (articolele cuprinse în Capitolul III din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii , nediscriminare, culturale, religioase şi a diversităţii lingvistice, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă,); d) Drepturi fundamentale de solidaritate(articolele cuprinse în Capitolul IV al Cartei, cu privire la dreptul la informare şi consultare în cadrul întreprinderii, la dreptul de negociere şi de acţiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, de protecţie în cazul concedierii nejustificate, echitabile şi doar a condiţiilor de muncă, interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă, familie şi viaţa profesională, securitate socială şi asistenţă socială, sănătate, accesul la serviciile de interes economic general, protecţia mediului, protecţia consumatorului);

17

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceae) Drepturi fundamentale exclusive politice şi social-politice(articolele din Capitolul V, referitoare la dreptul de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, dreptul de a alege şi de a candida la alegerile municipale, dreptul la o bună administrare, dreptul de acces ladocumente, Avocatul poporului, dreptul de a adresa petiţii, libertatea de circulaţie şi de rezidenţă, protecţie diplomatică şi consulară); f) Drepturi fundamentale privind justiţia (articolele cuprinse în capitolul VI, referitoare la dreptul la un recurs efectiv şi la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în cadrul procesului penal pentru aceeaşi infracţiune)

În spiritul respectării principiului universalităţii, drepturile enumerate în Cartă sunt acordate, în majoritate, oricărei persoane, independent de naţionalitatea sa sau de locul său de rezidenţă. Carta urmăreşte exclusiv protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în raport cu acţiunile întreprinse de instituţiile Uniunii Europene şi de statele membre în aplicarea tratatelor Uniunii.

În momentul în care statele membre ale Uniunii au lansat ideea redactării unei Carte a drepturilor fundamentale, nu i-au stabilit şi statutul. Acesta trebuia analizat ulterior atunci când textul era definitiv adoptat, întrebarea fiind dacă acesta trebuia integrat în tratate, conferindu-i astfel o valoare juridică obligatorie pentru statele membre şi pentru instituţiile Uniunii Europene. Odată cu tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale dobândeşte caracter juridic obligatoriu pentru 25 de state membre, Regatul Unit şi Polonia obţinând o derogare.

Politici familiale şi de gen în RomâniaÎntr-un sistem legislativ atât de dinamic cum este cel din România este aproape imposibil de

a surprinde toate actele normative care, alături de Codul Familiei, au ca obiectiv protejarea familiei, pe de o parte şi, pe de altă parte înlăturarea situaţiilor care ar putea fi definite ca discriminatorii in funcţie de gen.

Prezentam pe scurt câteva dintre actele normative semnificative:A. Acte normative menite să stimuleze natalitatea şi să asigure condiţiile necesare creşterii şi ingrijirii de către proprii părinţi (în general persoane incadrate în câmpul muncii)1) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate Asiguratele au dreptul la 126 de zile calendaristice pentru sarcină şi lăuzie, precum şi de indemnizaţie de maternitate.

18

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaIndemnizaţia: baza de calcul este media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii din ultimele 6 luni; indemnizaţia este de 85% din baza de calcul şi se suportă din fondul unic de asigurări de sănătate. Concediul : 63 de zile anterior naşterii şi 63 de zile după naştere; durata minimă a concediului de lăuzie trebuie să fie de 42 de zile calendaristice. Persoanele cu handicap au dreptul la concediu de sarcină începând cu a 6 -a lună de sarcină. 2) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Reglementează măsuri de protecţie socială pentru salariate şi gravide, lăuze care alăptează; protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii/securităţii salariatelor gravide sau mame, la locul de muncă.

Drepturi: concediul pentru sarcină şi lăuzie -pre şi post natal -126 de zile, plătit din bugetul asigurărilor de sănătate.

Angajatorul şi medicul de medicina muncii: -Evaluează anual gradul şi durata expunerii salariatelor la anumite condiţii de muncă, pentru evidenţierea şi combaterea oricărui risc pentru sănătatea şi securitatea lor; -Informează în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării; -Păstrează confidenţialitatea asupra stării de graviditate; -Dacă există rsicuri, modifică corespunzător condiţiile de muncă sau orarul de muncă, sau o repartizează în alt loc de muncă; -Dacă nu se pot lua aceste măsuri, gravida are dreptul la concediul de risc maternal, pe o perioada de 120 de zile; acesta se poate acorda fracţionat sau integral şi nu poate fi cumulat cu alte concedii. 3) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificarile şi completările ulterioare. Se acordă pentru primele 3 naşteri. Oricare din părinţi poate beneficia de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

Pentru persoanele care au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului, indemnizaţia este de 600 de lei. Dacă persoana beneficiară se reîntoarce la locul de muncă în perioada de concediu, va primi un stimulent de 100 de lei, în timp ce indemnizaţia se sistează. Cuantumul alocaţiei de stat pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, este de 200 lei lunar. 4) Legea nr. 210/1999 –

19

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaLegea concediului paternal Tatăl copilului nou născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare, pe perioada căruia beneficiază de o indemnizaţie egală cu salariul corespunzător perioadei respective. 5) Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată. Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:

a) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar,până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în condiţiile de acordare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, cu modificările şi completările ulterioare; b) concediu şi o indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap în cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani; c) program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu handicap grav sau accentuat, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la solicitarea părintelui; d) concedii medicale, acordate în condiţiile legii, pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, precum şi pentru recuperare/reabilitare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani; e) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor acordate de Legea nr. 448/2006, republicată, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; f) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor acordate de Legea nr. 448/2006, republicată, pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani; g) indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei care nu îndepline şte condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările şi completările ulterioare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, iar pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani, un ajutor lunar în cuantumde 150 lei. h) alocaţie lunară de plasament, acordată în condiţiile legii, în cuantum majorat cu 50%. Persoana cu handicap care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil şi care nu realizează alte venituri în afara celor acordate de Legea nr.448/2006, republicată, beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului în cuantum de 450 lei până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani şi de un ajutor lunar pentru creşterea copilului în cuantum de 150 lei, pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani. B. Acte normative menite să diminueze sau să înlăture riscurile sociale la care sunt supuse familiile cu copii si să incurajeje creşterea copiilor în familia de origine

20

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea - Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare

Venitul minim garantat Familiile şi persoanele singure, aflate în situaţie de nevoie, au dreptul la un venit minim

garantat care se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condiţiile prevăzute de legea mai sus menţionată. Nivelul venitului minim garantat se indexează anual prin hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluţia preţurilor de consum.

Ajutorul de urgenţă -Familiile sau persoanele aflate în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege pot beneficia de ajutoare de urgenţă, în limita fondurilor existente, acordate de Guvern sau primării.

Alocaţia pentru copiii nou născuţi Alocaţia pentru copiii nou născuţi se acordă la cerere, o singură dată, pentru fiecare din

primii 4 copii nou născuţi vii. Solicitarea acordării alocaţiei pentru copiii nou născuţi se face până la împlinirea de către

copil a vârstei de 12 luni. Începând cu luna ianuarie 2008, cuantumul alocaţiei pentru copiii nou născuţi este de 213

lei. Buget -bugetul de stat prin bugetul MMFES .2) Legea nr 482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou născuţi Pentru fiecare copil nou născut se acordă un trusou care cuprinde haine, lenjerie şi produse de îngrijire, în valoare de 150 lei. Contravaloarea în lei a trusoului se acordă o singură dată oricaruia dintre părinţii fireşti ai copilului sau, în cazul în care aceştia nu sunt în măsură să solicite acest drept, prin împuternicit sau la cererea reprezentantului legal al copilului, desemnat în condiţiile legii. Buget -transfer de la bugetul de stat prin bugetul MMFES către bugetele proprii ale judeţelor

Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, cu modificările şi completările ulterioare Beneficiază toţi copiii în vârstă de până la 18 ani, precum şi tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional,organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora. Cuantumul este de 40 de lei/lună.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, cu modificările şi completările ulterioare

Alocaţia complementară Familia cu unul sau mai multi copii beneficiază de alocaţie complemetară, în condiţiile în

care familia realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 184 de lei. Cuantumul alocaţiei familiale complementare este de:

a) 38 lei pentru familia cu un copil; b) 44 lei pentru familia cu 2 copii;

21

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceac) 49 lei pentru familia cu 3 copii; d) 54 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii.

Pentru familiile beneficiare de ajutor social în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, alocaţia complementară se majorează cu 25%.

Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală Familia monoparentală cu unul sau mai mulţi copii beneficiază de alocaţie de susţinere, în

condiţiile în care familia realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 184 de lei. Cuantumul alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală este de:

a) 54 lei pentru familia cu un copil; b) 65 lei pentru familia cu 2 copii; c) 73 lei pentru familia cu 3 copii; d) 83 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii. 5) Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările şi completările ulterioare

Alocaţia de plasament Se acordă pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului, precum şi tinerilor,

după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani. Alocaţia se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi se indexează prin Hotărâre de Guvern.

Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei Cuantum -200 Euro, acordaţi în cazul în care, fiecare dintre soţi se află la prima căsătorie. Buget ; transfer de la bugetul de stat prin bugetul MMFES către bugetele locale

Legea nr. 263/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor Creşele sunt structuri care oferă servicii sociale specializate pentru creşterea, îngrijirea şi educarea timpurie a copiilor în vârstă de până la 3 ani.

Asigură supravegherea stării de sănătate şi de igienă a copiilor şi acordă primul ajutor şi îngrijirile medicale necesare în caz de îmbolnăvire, până la momentul preluării copilului de către susţinătorul legal sau al internării într-o unitate medicală.

Creşele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează ca centre cu program de lucru zilnic sau săptămânal, în sistem public ori privat.

Creşele sunt organizate din punct de vedere educaţional pe grupe de vârstă, astfel:a) grupa mică, până la împlinirea vârstei de un an;

22

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceab) grupa mijlocie, între un an şi 2 ani; c) grupa mare, între 2 ani şi 3 ani.

În subordinea consiliului local se organizează creşe sociale, cu suportarea cheltuielilor integral de la bugetul de stat şi bugetul local şi sunt destinate copiilor expuşi riscului abandonului.

Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi tichetelor de creşă Societăţile comerciale, regiile autonome, companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, alte persoane juridice si fizice care încadrează personal pe bază de contract de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă. Sumele se asigură de către angajator. Tichetul cadou se utilizează pentru campanii de marketing, studiul pieţei, cheltuieli de reclamă şi publicitate, protocol şi cheltuieli sociale. Valoarea nominală a tichetelor de creşă în primul semestru al anului 2008 este de 330 lei pentru o lună. Valoarea unui tichet cadou, precum şi a unui tichet de creşă este de 10 lei sau un multiplu de 10, dar nu mai mare de 50 lei.

Accesul la servicii sociale Servicii de îngrijire şi educaţie la domiciliu sau în centre de zi (creşe pentru copii între 3 luni

şi 3 ani; centre de zi pentru copii între 3 şi 7 ani; centre de consiliere pentru familie); În prezent e în proces de avizare un proiect de lege care priveşte organizarea şi funcţionarea

serviciilor de educaţie şi îngrijire pe timp de zi a copiilor în vârstă de peste 3 ani până la clasa a IV-a, inclusiv.

Alte tipuri de servicii sociale pentru familie şi copii (servicii de îngrijire prenatală pentru prevenirea abandonului, centre de plasament şi reintegrare familială, centre de zi pentru copiii cu dizabilităţi, centre de consiliere, prevenire şi tratament pentru copiii abuzaţi, centre de consiliere, prevenire şi tratament antidrog, centre pentru adăpostul, îngrijirea şi consilierea victimelor violenţei în familie, etc.)

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate si de panificaţie pentru elevii claselor I-IV din învăţământul de stat, precum şi pentru copii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de lucru

Legea nr. 219/2000 privind egalitatea şanselor de a urma studiile în învăţămantul superior prin acordarea burselor sociale de studiu

Legea nr. 116/ 2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale Contractele de solidaritate cu tinerii, cu prioritate tinerii familişti cu copii în întreţinere. Accesul la o locuinţă: pot primi o sumă reprezentând valoarea avansului pentru cumpărarea

sau închirierea unei locuinţe pe o perioadă de trei ani. Consiliul judeţean constituie un fond pentru

23

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaacordarea acestor sume. Burse de scolarizare pentru copiii din familiile beneficiare de ajutor social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Burse pentru continuarea studiilor pentru absolvenţii care provin din familii beneficiare ale ajutorului social în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Tema 2. Situații care cer sprijinirea copilului în familie.

2.1. Dezvoltarea copilului și riscurile determinate de mediul familial. Modelul ecologic

“Probleme ale familiei, în întregime, ale cuplului marital şi ale relaţiilor părinţi-copii au existat întotdeauna”.

În contextul cauzal al problemelor legate de familie vom detaila următorii factori:structura familiei/cuplu;corelaţia dintre numărul de copii şi resursele financiare ale familiei;nivelul de educaţie al mamei şi numărul de copii;divorţialitatea;comportamentul deviant al părinţilor violenţa domestică.

Din studiile efectuate de UNICEF în România reiese că peste 70% din copiii instituţionalizaţi provin din familii dezorganizate structural, respectiv din familii monoparentale. Legile şi convenţiile sociale româneşti permit bărbaţiilor să evite responsabilitatea pentru copiii pe care-i procreează. Desigur sarcinile neintenţionate au fost întotdeauna una din cele mai importante cauze ale instituţionalizării copiilor din România.Pe lângă aceste tendinţe s-a dezvoltat în periada comunistă un sistem de valori care a subminat legăturile de familie, a încurajat dependenţa de stat şi a slăbit capacitatea familiilor de a-şi îngriji copiii. Cunoscuta lozincă a acelei epoci este înfricoşătoare -“dacă statul vrea copii, atunci să-i crească statul”. Un alt factor care a dus la slăbirea relaţiilor de familie/cuplu este mobilitatea socială, dezrădăcinarea familiei rurale, nonconformismul vieţii urbane, sprijinul familiei lărgite toate acestea grefate pe imposibilitatea financiară a familiei de a-şi susţine noi membrii.Tot schimbarea mentalităţilor şi convenienţelor sociale a dus la creşterea ratei divorţialităţii, în special după cel de-al doilea război mondial cu o creştere accentuată în zilele noastre.

24


O altă cauză majoră a ratei ridicate a divorţialităţii o constituie “emanciparea economică a femeii”, fapt pozitiv în sine, dar reconvertit ca şi cauză a instituţionalizării copiilor în momentul în care mama se recăsătoreşte şi actualul soţ respinge copilul.

În condiţiile economice actuale, în momentul apatiţiei celui de-al treilea copil, statisticile arată că familia respectivă poate fi considerată “săracă”.

Astfel numărul mare de copii aduce un aport substanţial la creşterea riscului instituţionalizării. Cercetăriile recente arată că se poate face o corelaţie între nivelul de educaţie al femeii şi numărul de copii procreaţi. Deci odată cu creşterea numărului de ani de şcoală se constată o scădere a numărului de copii şi o creştere a vârstei la care femeia dă naştere celui dintâi copil.Se observă în România o scădere masivă a ratei natalităţii şi cu toate acestea numărul de copii instituţionalizaţi nu a scăzut, ceea ce denotă că în familiile “problemă,” anual, apar noi membrii.

Din cercetările efectuate în Centrele de Plasament reiese că peste jumătate din copiii instituţionalizaţi provin din rândul etniei rromilor şi nu sunt primul născut, familia/cuplul mai având copii aflaţi în instituţii. Condiţiile de habitat ale familiilor de provenienţă a copiilor instituţionalizaţi se pot caracteriza, în general, prin cuvinte ca: lipsa celor mai elementare noţiuni de igienă, promiscuitate, mediu în care viaţa unui nou născut este efectiv pusă în pericol.

Un semnal de alarmă devine violenţa în aceste familii, neglijarea, abuzul şi maltratarea pe care copiii ce trăiesc într-un asemenea mediu le suportă zilnic fără nici o speranţă că cineva va lua o măsură împotriva părintelui sau rudei agresoare.

În contrast cu abuzul societal şi instituţional, abuzul familial este comis de membrii familiei copilului -în special de către cei în care copilul are încredere, cei însărcinaţi cu îngrijirea lui. S-a constatat că pentru a ajunge la situaţii de abuz sau neglijare a copilului asupra membrilor familiei acţionează o serie de factori de stres social cum ar fi: şomaj, consumul de alcool şi drog, existenţa unor boli psihice etc.Violenţa îndreptată împotriva femeilor şi/sau copilului are uneori ca urmare directă internarea într-o instituţie.

Deoarece se ştie că asemenea cazuri de violenţă în familie nu sunt raportate în totalitate în România (ca în alte ţări), amploarea acestei probleme necesită o documentare suplimentară şi o modificare rapidă a politicilor sociale, respectiv a sistemului legislativ.

Un alt factor cauzal al insituţionalizării copilului se delimitează ca fiind vârsta mamei corelat cu neacceptarea tinerei mame necăsătorite de către familia lărgită care se simte trădată în aşteptările ei vis-a-vis de viitorul fetei lor. Lipsa educaţiei sexuale, a serviciilor de consiliere pentru mamele tinere, singure, precum şi lipsa resurselor financiare necesare unui proces juridic de stabilire a paternităţii, le constrânge pe aceste mame să recurgă la soluţii extreme: abandonarea

25

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceacopilului fără acte de identitate, în diferite locuri publice sau, în cel mai fericit caz, într-o instituţie specializată în protecţia copilului.

În concluzie se poate spune că nici una din funcţionalităţile şi “nefuncţionalităţile” familiei nu poate fi identificată ca şi cauză primordială a instituţionalizării copiilor, dar rămâne foarte importantă reînnodarea legăturii copilului instituţionalizat cu familia proprie sau lărgită în vederea reintegrării sociale a acestuia.

SărăciaConcentrarea procentuală vizibilă pe starea de pauperitate a familiei care optează pentru

instituţionalizarea copilului sau abandonul acestuia ne obligă la considerarea nivelului de trai al societăţii româneşti principala cauză a instituţionalizării. Astfel sărăcia se poate defini â“stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viaţă considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivităţi date”.

Definirea sărăciei se face adesea din două perspective distincte: din perspective satisfacerii nevoilor ,sărăcia este definită ca neputinţa de a satisface nevoile primare, respectiv cele situate la baza piramidei trebuinţelor a lui MASLOW şi din perspectiva funcţionării sociale normal, sărăcia este starea în care familia nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. După cum se observă, accentul cade pe lipsa resurselor economice ca resură generală, esenţială a celor mai multe activităţi umane.În cadrul famililor de provenienţă a copiilor instituţionalizaţi se observă că sărăcia era problema socială principală, dar nu este condiţia “necesară şi suficientă”, ci doar factorul care constrânge cel mai mult familia să recurgă la o asemenea soluţie.

Din analizele efectuate de UNICEF reiese că s-au identificat două grupuri separate de copii şi familii: un grup mai restrâns pentru care sărăcia şi/sau şomajul erau singurele cauze cunoscute pentru internarea în instituţie şi un alt grup pentru care sărăcia era în mod cert rezultatul altor cauze sociale: ex. divorţialitatea, abandonul familial, alcoolismul, vârsta mamei, nerecunoaşterea paternităţii, starea de sănătate a mamei sau copilului.În regimul totalitar politica de industrializare masivă a dus la mari concentraţii umane în zona urbană şi la apariţia unor noi caracteristici sociale ale comunităţii. Din statistici reiese că aproximatic 60% din numărul copiilor instituţionalizaţi provin din familii ce locuiesc în zona urbană. Tot mai multe familii care îşi desfăşurau activitatea cotidiană normal, în special în oraşele monoindustriale, se văd puse în dilema de a nu fi funcţionale în mediul urban, dar nu mai au capacitatea de a se reîntoarece în mediul rural de provenienţă.

26


Modelul ecologicModelul ecologic – familia ca sistem de relații si interacțiunile ei În câmpul cercetărilor referitoare la dezvoltarea copilului, modelul ecologic al lui

Bronfenbrenner (1979, 1986) ocupa în ultimii 20 de ani un loc important. Prezentând un sistem complex de interacțiuni, acesta introduce ideea familiei ca sistem și a interacțiunilor care pot explicita riscurile și stressul în creșterea și dezvoltarea copiilor. Autorul considera că mediul ambiental în cadrul caruia se dezvoltă individul este cu mult mai complex decât s-a evidențiat până în prezent. Practic, introducerea conceptului de ecologie în legatura cu mediul de dezvoltare se face la el pentru a preciza că influențele exterioare asupra individului sunt mult mai complexe decât poate descrie analiza situației concrete. Bronfenbrenner (1979) dă o serie de definiții conceptului de dezvoltare umana . Mediul influențează dezvoltarea, ceea ce presupune un proces de adaptare reciprocă, iar interacțiunea dintre mediu și individ este considerată bidirecțională sau bidimensională, adică este caracterizată de reciprocitate. Mediul, care este un factor relevant pentru procesele de evoluție, nu este limitat la situația ambientală unică, ci este extins în sensul că include interconexiunile dintre cele mai multe situații ambientale de caracter general.

Mediul ecologic este o serie ordonată de structuri concentrice incluse una în alta. Daca intră în criza una din ele, intră în criza și celelalte. Brofenbrenner numește aceste structuri: microsistem, mezosistem, ezosistem și macrosistem. 1. Microsistemul este un ansamblu de activități, de roluri și de relații impersonale, pe care individul, în dezvoltare, le desfășoara într-un context determinat (familie, școală). 2. Mezositemul cuprinde interrelațiile dintre două sau mai multe situații ambientale, pe care individul în formare le dezvoltă în mod activ. Astfel, un copil dezvoltă relațiile dintre casă, școală și grupul său de prieteni, iar un adult cele dintre familie, muncă și viața socială. 3. Ezosistemul este constituit din una sau mai multe situații ambientale la care individul în dezvoltare nu este participant activ, dar în care se derulează evenimente ce determină sau ce sunt determinate pentru situația ambientală în care se află individul (teritoriul de tip urban sau rural) 4. Macrosistemul este format din congruentele de formă și conținut ale sistememelor de nivel inferior (micro, mezo, ezosistem) care pot atrage nivelul de subcultură și de cultură considerate ca fiind un tot, precum și acela al credințelor și ideologiilor, care derivă din astfel de congruențe (apartenența la o biserică, la un partid).

27


Tranziția ecologică apare de fiecare dată când poziția individului în mediul ecologic se schimbă ca urmare a unei modificari de rol, de situație ambientală sau a amândurora. Dezvoltarea ființei umane este definită ca procesul prin intermediul căruia individul care crește achiziționează o conceptie a mediului ecologic, astfel încât devine motivat și capabil să se implice în activități care îl determină să descopere caracteristicile mediului respectiv și de a-l accepta sau restructura, la niveluri de complexitate care sunt analoage și majoritare, atât în formă cât și în conținut.

2.2. Intervenție socială în favoarea dezvoltării copilului. Situații de risc și situații de criză

Protecţie socială are ca obiectiv nu crearea unei stări cronice de dependenţă a celor în nevoie, ci reintegrarea lor în viaţa normală prin stimularea forţelor active, a creşterii capacităţilor lor de a face faţă problemelor, a scăderii perioadelor de criză prin mobilizarea eforturilor proprii.

Axarea eforturilor doar pe un sistem de prestaţii sociale răspunde doar parţial, sau deloc, dezideratelor care stau la baza protecţiei sociale.

Stimularea forţelor activeEste condiţionată de cunoaşterea, sau identificarea acestora, şi lucrul specific care să

conducă efectiv la schimbare. Sistemul de prestaţii sociale nu este neapărat unul orientat către identificarea beneficiarilor ci mai degrabă beneficiarii potenţiali sunt aceia care îl accesează. Pentru cei mai vulnerabili dintre aceştia, respectiv cei lipsiţi de resurse nu doar în termeni pecuniari ci şi în termeni de cunoştinţe şi practici, accesarea sistemului de prestaţii este adesea o provocare sau, pur şi simplu, nu este cunoscut acest drept.

Creşterea capacităţii de a face faţă problemelor.Porneşte de la o înţelegere a acestora şi apoi se bazează pe o acompaniere susţinută a celor

în nevoie, de către profesionişti, tocmai pentru a se asigura că vor putea depăşi efectiv problemele respective. Sistemul de prestaţii sociale implică un minimum de activitate de asistenţă socială: realizarea unei anchete sociale. Acest lucru nu este însă un substituent al consilierii şi orientării, motiv pentru care nu poate contribui la o creştere efectivă a capacităţii grupurilor vulnerabile de a face faţă problemelor cu care se confruntă.

Scăderea perioadelor de criză prin mobilizarea eforturilor proprii:implică o conştientizare la nivelul beneficiarului a nevoii de schimbare a stării în care se află şi mobilizarea pentru a depăşi această stare.

Prestaţia social reuşeşte să modifice starea în care se află grupurile vulnerabile, măcar prin puţinul ajutor financiar pe care îl presupune. Totuşi, grupurile care accesează prestaţii sociale ajung

28

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceasă se complacă într-o stare socio-economică precară, atâta timp cât cuantumurile alocaţiilor sunt extrem de mici iar furnizarea de alocaţii nu este completată cu furnizarea de servicii, măcar de consiliere şi orientare.

După cum se vede mai sus, sistemul prestaţiilor sociale nu poate răspunde singur dezideratelor sus-menţionate însă sistemul de servicii sociale ar putea veni să completeze paleta de acţiuni posibile în domeniul protecţiei sociale în aşa fel încât obiectivele acesteia să poată fi atinse. Pentru a face acest lucru, sistemul are nevoie să înţeleagă cine sunt beneficiarii lui şi care este situaţia lor concretă: mai precis, care sunt grupurile vulnerabile, cât sunt de numeroase şi care este strategia de întâmpinare a nevoilor lor? Exemplele pot fi numeroase întrucât vulnerabilităţile sunt diverse, funcţie de riscurile care pot apărea.

În ceea ce îi priveşte pe copii, cele mai mari riscuri care le pot afecta viaţa sunt cele de separare de familia naturală, respectiv părinţi şi abuzul, exploatarea, violenţa, neglijarea. Cât de eficace şi eficientă este protecţia socială pentru copiii din România?

Limitându-ne doar la o categorie de vulnerabilitate –riscul de a fi separaţi de familia naturală, indiferent de motive, se poate afirma că deşi s-au înregistrat progrese considerabile în domeniul protecţiei copilului, totuşi,separarea de familie rămâne una dintre cele mai stringente probleme ale ţării şi sistemului de protecţie.

Câteva cifre sunt edificatoare în acest sens: la începutul anilor ’90 sistemul rezidenţial (centrele de plasament sau „orfelinatele”, cum erau denumite la vremea respectivă) de protecţia copilului includea un număr de aproximativ 100.000 de fete şi băieţi, de diverse vârste şi provenind din medii diferite.

Populaţia infantilă la acea epocă depăşea uşor 5.200.00018. După două decenii, populaţia infantilă a descrescut cu aproximativ 1.200.00019 iar sistemul de protecţia copilului găzduieşte aproximativ 70.000 copii.

Nevoia de a regândi sistemul de protecţie socială –câteva deziderateDupă cum s-a văzut mai sus, nevoia de a susţine şi a dezvolta servicii sociale de bază (sau

de prevenire) la nivelul întregii ţări este de netăgăduit. Modalitatea prin care se poate face acest lucru trebuie să ţină cont de posibilităţile sistemului dar şi de evidenţele existente care arată în ce măsură şi care demersuri sunt apropriate contextului actual.

Cel puţin din perspectiva drepturilor copilului UNICEF a acumulat o serie de experienţe (o serie de evaluări succesive, de nevoi şi de program au fost derulate în perioada 2008-2009 precum şi analize de sistem derulate în 2010).

29


Materialele sunt în curs de publicare pe site-ul UNICEF România constituind documente de fundamentare programatică şi de pledoarie pentru ajustarea politicilor sociale naţionale) în ultimii trei ani care conduc la o serie de concluzii, structurate pe trei niveluri de abordare: realitatea de facto,în special în mediul rural, cu privire la situaţia grupurilor vulnerabile şi a resurselor existente,posibile tipuri de intervenţii şi eficacitatea şi eficienţa lor şi analiza sistemică în domeniul protecţiei sociale, pe palierele: legislativ, instituţional, de resurse şi de mecanisme cu rol regulator în funcţionarea sistemului de protecţie socială.

Situaţia sistemului actual de protecţie socială conduce la ideea că neglijarea în continuare a importanţei serviciilor de prevenire nu afectează doar „concepţia” sistemului însuşi de protecţie socială, privându-i de unul dintre pilierele sale esenţiale.

Această neglijare conduce la dezvoltarea nearmonioasă a sistemului care, nu numai că devine ineficient, dar nici nu îşi poate asigura o dezvoltare ulterioară„sănătoasă”, întru-cât îi lipseşte ingredientul esenţial: cunoaşterea situaţiei şi, implicit, capacitatea de predicţie pentru viitor.

Situații de risc și situații de crizăAnaliza modurilor de intervenție în favoarea familiei și realizării funcției educaționale a

acesteia relevă o mare varietate de soluții. Avem în studiu familiile cu copii și modul în care acestea reușesc să transmita zestrea

individuală și socială către tânara generație. Procesul complex prin care familia îsi îndeplinește funcția sa educativă este reflectat în dezvoltarea copilului ca socializare primară și construire a nucleului individual al personalității. În familie începe construcția identității personale în funcție de variabilele afectiv-motivaționale și de cele socio-culturale care intervin la acest nivel. Modelul socio-cultural al familiei lasă urme puternice în unicitatea fiecarei personalități și are la bază premizele biologice și fizice ale eredității individuale și sociale. Fiecare familie are la un anumit moment nevoie de sprijin pentru a rezolva sarcinile sale complexe în câmpul educativ. Din punctul de vedere al construirii unei interventii de sprijin putem identifica la nivelul vieții de familie momente de criză dar și riscuri.

Dacă analizam conceptele care acoperă aceste realități vom preciza două tipuri de situații: • Situații de risc • Situații de criză.

30


Situațiile de risc în familie sunt cele care pot influența dezvoltarea urmașilor și care au nevoie de activități cu precadere de prevenire. Situațiile de criză sunt situații problemă care cer o intervenție directă și imediată. În acest capitol ne vom referi cu precădere la situațiile de risc. Conceptele fundamentale în discuție

Conceptele cu care operăm în domeniul propus analizei sunt determinate de studiul intreprins asupra cauzelor și tipurilor de acțiuni intreprinse în favoarea familiei la nivel social.

Vom evidenția astfel: A. În domeniul identificării cauzelor, prevenirii și intervenției asupra familiei aflată atât în situație de risc cât și în criză se folosesc următoarele concepte: • situația de risc, cerințe speciale, cerințe educative speciale • acumularea riscurilor • defavorizare • context socio-cultural B. Referindu-se la actiuni specifice se folosesc concepte ca: • educația familială și educația părinților • formarea parentală și educație parentală • intervenția socio-educațională

Tema 3. Situații de risc pentru dezvoltare

3.1. Situații de risc pentru dezvoltare

Fiecare copil are caracteristici, interese, abilități și cerințe de învățare unice și de aceea, pentru ca dreptul la educație să aibă un sens, atunci trebuie concepute sisteme educaționale și trebuie implementate programe educaționale care să țină seama de marea diversitate a acestor caracteristici și cerințe. (UNESCO, 1994, p.8)

Dezvoltarea copilului depinde de felul în care copilul este stimulat și de crearea situațiiilor care oferă câmpul necesar învățării. Familia, școala și comunitatea au fiecare rolul lor în dezvoltatea copilului tocmai prin posibilitatea de a crea ocazii de învatare și a încuraja experiențele acestuia. functie de propriile lor coordonate. În afara nevoilor fundamentale umane, comune tuturor copiilor se enumeră nevoile de educație și de sprijin care sunt specifice și unice. Cerințe educative speciale (CES) reprezintă o sintagmă care substituie deci, într-o altă viziune și abordare „anormalitatea

31

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaeducațională” sau „inadaptarea școlară” în corespondență cu aplicarea dreptului fundamental la educație (Traian Vrasmas, 2001).

Noțiunea de CES reprezintă astfel „necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale educației școlare, necesități care solicită o școlarizare adaptată particularităților individuale și/sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de învățare), precum și o intervenție specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzatoare” (T. Vrasmas, 2001, p.27). Această sintagmă prezintă în plan psihopedagogic mai multă relevanță decât conceptul de deficiență, dizabilitate/incapacitate sau handicap.

Orientând atenția asurpra cerințelor și nu asupra defectului acesta maniera de construire a identitatii sprijinului necesar în educație este identificată în Repertoriul UNESCO, 1995 cu urmatoarele probleme:

dificultăți/dizabilități de învățare; intârziere/deficiență mintală/dificultăți severe de învățare; tulburări (dezordine) de limbaj; deficiențe fizice/motorii; deficiențe vizuale; deficiențe auditive; tulburări emoționale (afective) și de comportamnent.

Sfera de cuprindere a conceptului CES se referă pe lângă aceste deficiențe și/sau tulburări exprimate de repertoriul UNESCO (legate de dizabilitate) și la probleme educaționale determinate de mediul social restrictiv sau neprielnic dezvoltării și învățării.

Aici sunt incluse efectele determinate de mediul defavorizant cum ar fi: • delicvențele,• copiii străzii, • grupuri etnice și religioase minoritare, • copiii bolnavi de boli cronice sau SIDA, • copiii exploatați, maltratați sau abuzați.

Conceptul de CES se întâlnește cu cel de „copii aflați în situație de risc” cu conceptul de „copii vulnerabili” și marginalizați/marginali. Termenul are extensie și asupra copiilor supradotați numiți în unele țări excepționali (Spania, SUA).

Apariția acestui concept ține de o nouă abordare a educației și a valorizării ființei umane. Se porneste de la ideea că orice om are valoare, poate învăța și se dezvoltă, indiferent de modul cum învață și de tipul său de dezvoltare. Cum etichetele sociale au tendința să devină ele însele

32

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaparticularități ale oamenilor care le primesc, se recomandă ca fiecare persoana să nu fie etichetată pentru ceea ce nu poate fi ci acceptată pentru ceea ce este și valorizată pentru ceea ce poate deveni.

De exemplu, un copil care se naște fără auz sau fără vedere, poate deveni o persoană la fel de importantă ca una care aude sau vede dacă va primi prin educație adecvată și adaptată valorile și atitudinile necesare integrarii sale sociale și dezvoltării personale. Dacă însă, va fi etichetată și exclusă de la educație, i se vor limita posibilitățile de a primi sprijinul necesar și de a participa la viața socială. Dacă cerințele sale speciale vor fi cunoscute la timp, va primi intervențiile necesare, va fi educat și se va dezvolta alături de ceilalți, cu un sprijin necesar. Pentru a întelege și accepta cerințele speciale ale unor oameni este nevoie de a defini sprijinul ca un drept și nu ca o impunere.

Fiecare om are nevoie într-o perioada a vieții sale de sprijin dar, unii oameni au nevoie permanentă de el. Pe de altă parte sprijinul se acordă pentru ca fiecare persoană să devină tot mai independentă și mai liberă să comunice și să se exprime, nu pentru a fi povară sau a depinde total de ceilalți. Familia este prima care se confruntă cu problemele de dezvoltare sau învățare ale copiilor. În familie copilul comunică, se exprimă și se construiește dependent de felul cum este îngrijit, crescut, educat. Părinții sunt primii adulți care pot cunoaște și sprijini cerințele de învățare și dezvoltare ale copilului lor.

Apoi, scoala contribuie specific cu strategiile si metodele necesare unei învatari organizate, sistemice si planificate. Cerințele speciale determină măsuri educative, antrenante și structurate la nivelul procesului de învățare și predare. De aceea cerințele speciale sunt considerate ca provenind din interacțiunea unui grup de factori, unii legați de copil, alții de comunitate, sau de răspunderile pe care le au familiile sau școlile, înțelese ca instituții de educație formală în care rolul factorului uman și al ambientului educativ (organizarea spațiului, mijloace didactice, folosirea timpului.) sunt la fel de importante ca și curriculum-ul. (UNESCO, 1995, p.10). Problemele de învațare ale copilului se pot analiza și pot fi depășite prin adecvarea sarcinilor de învățare. Pentru a sprijini învățarea, devine firesc să pui în centru atenției copilul și ceea ce poate el face și nu ceea ce nu poate face. Având în centrul dezvoltării învățarea, preocuparea Îmbunătățirii acestuia constituie prioritate nu numai pentru un procent redus de copii la care sunt semnalate dificultăți, ci la toți copiii. De asemenea, este important modul în care școala răspunde la nevoile copiilor cu CES.

Potrivit Codului Practicii în CES (SEN Code of Practice, 2001, paragraful 1.5,) există o serie de principii fundamentale care trebuie respectate si anume: Cerintele educative ale copilului cu CES trebuie acoperite; • Acoperirea CES se realizeaza în mod obișnuit în școli sau medii incluzive;

33

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea• Punctele de vedere ale copilului vor fi luate în considerare; • Părinții au un rol central în sprijinirea educației copiilor lor;

Copiii cu CES trebuie sa aibă acces la o educație generală, echilibrată și semnificativă. Acest concept se găsește între deficiență și risc și poate acoperii ambele situații. Un exemplu de termen legat de educația școlară este eșecul școlar care în esența lui reunește și riscul și cerințele educative speciale,. Apariția situațiilor de risc la vârstă școlară este cel mai fecvent determinată de modul în care copilul face față școlii și deci se găsește în succes sau insucces-eșec școlar. Conceptul de CES promovează implicit valorile și principiile educației incluzive, întrun demers în care acțiunile sunt centrate mai ales pe identificare timpurie a nevoilor, și planificarea și realizarea intervențiilor individualizate în cadrul unui parteneriat scoala-familie-comunitate. Cerintele educative speciale (CES) deriva din dizabilitati, deficiente, boli.

Conceptul de CES corespunde deci unei abordări comprehensive care: • postulează ideea ca fiecare copil este unic • identifică faptul că orice copil poate învăța, • valorizează unicitatea tipului de învățare determinată de particularitățile individuale • cultivă diversitatea copiilor ca un mijloc de învățare care sprijină și întărește învățarea dacă este folosită adecvat (prin curriculum).

Acestă abordare precizează, valorizează și sprijină rolul familiei în dezvoltarea individuală, identificând căile parteneriatului dintre familie, școală și comunitate.. Conferința de la Salamanca, ( UNESCO,1994, p.6) a susținut: „ Școlile trebuie să primescă toți copii indiferent de starea lor fizică, intelectuală, socială, emoțională, lingvistică sau oricare alta. Aici trebuie cuprinși și copiii cu dizabilități, și copiii talentați, și copiii din zonele rurale izolate și cei din populațiile nomade, și copiii minorităților lingvistice, etnice sau culturale, precum și copiii din alte grupuri sau zone marginale.” Oferind precizarile enumerate, Conferința de la Salamanca specifică riscurile pe care educația sistematică și organizată, prin procesul de învațământ, trebuie să le elimine, pentru a asigura dreptul la acces și participare pentru toți copiii. Este o viziune a drepturilor, a sprijinului și a acțiunii atât preventive cât și țintite adresată tuturor copiilor.

„Educația cerințelor educaționale speciale – un subiect care preocupă în egala masură atât țările din nord, cât și cele din sud – nu poate progresa dacă ramâne un fenomen izolat. Aceasta trebuie să facă parte din strategiile educaționale în ansamblu și, mai mult, din noile politici economice și sociale. Impune o reformare majoră a școlii obișnuite.” (UNESCO, 1994, p.3-4)

3.2. Eșecul și reușita preșcolarului și a școlarului mic

34


Formarea personaliățtii umane, ca proces complex de devenire și formare, nu se poate realiza decât strâns legată de activitatea de educație și învățare. Știința este preocupată de evoluția personalității umane, de dimensiunea individuală și socială a învățării, de condițiile în care se produce învățarea și căile de optimizare a învățării.

Activitatea de învățare se circumscrie procesului de formare și dezvoltare a personalității pe baza interacțiunilor omului cu mediul, ceea ce implică în acelasi timp, interacțiune și complementaritate între pedagogic și psihologic.

Învățarea școlară, ca formă de învățare specific umană, se definește ca activitate sistematică, organizată, specifică tinerei generații și orientată spre asimilarea de cunoștințe și formarea structurilor psihice și de personalitate. Acest proces vizează obiective precise și implică proiectare, anticipare, dirijare, control și decizie.

În contextul evoluției informaționale din ultimii ani, învățarea școlară a suferit transformari în sfera obiectivelor. Ea nu trebuie să conducă doar la asimilarea de informații ci și la formarea de capacități de orientare, la gândire divergentă și creativitate, la flexibilizarea structurilor cognitive și atitudinale care să permită copilului adaptarea optimă la schimbările contemporane. Principalul obiectiv al învățării școlare în acest context este succesul școlar.

Cercetările intreprinse în privința identificării factorilor ce explică nivelul rezultatelor școlare au condus la determinarea capacității de învățare a elevilor ca fiind un ansamblu de însușiiri individuale ca : nivel de dezvoltare intelectuală, interes și motivație pentru activitatea școlară, stare de sănătate, capacitatea de efort. Conceptul de maturitate școlară arată faptul ca rezultatele școlare nu sunt dependente doar de aptitudinile elevului ci reprezintă,"eficiența școlară" a acestora, condiționată de interese, motivație, perseverență, stabilitate emoțională și atitudinea elevului față de învățare.

Pornind de la constatarea că unii elevi învață mai repede și alții mai lent, B.Bloom si John Carrol au considerat că se pot obține rezultate mai bune de la cei din urmă dacă li se acordă un timp de învățare mai îndelungat, atât cât au nevoie. Și alți cercetători au fost de părere că orice elev poate asimila conținuturi dacă se utilizează căile adecvate pentru acest lucru.

Din această perspectivă, pentru a avea succes școlar, nu este suficient ca să stabilim dacă un elev obține rezultatele vizate la școală, trebuie să găsim mijloacele și metodele potrivite în acest scop.

Putem defini conceptul de succes școlar prin raportare la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ce privește nivelul de pregătire științifică ( acumularea cunoștințelor și formarea abilităților de aplicare a lor) cât și dezvoltarea capacității intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului și motivației față de învățătură, a capacității de a se instrui, de a deveni. Succesul școlar -

35

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaconcretizat în rezultatele elevilor - reprezintă o realitate școlară complexă ce include: cunoștințe, capacități intelectuale formate, abilități de aplicare a cunoștințelor, trăsături non - cognitive de personalitate; în acelașii timp, succesul școlar înglobează și reușita elevilor în activitatea postșcolară.

Această dublă determinație face necesară punerea stării de reușită a elevilor în relație cu exigențele școlii, cu posibilitatea de a accede la trepte superioare de învățământ dar și cu cerințele reușitei în activitatea socio - profesională viitoare.

Succesul școlar - ca performanță echivalează cu atingerea obiectivelor propuse - se distinge de progresul școlar - ce exprimă aprecierea rezultatelor obținute și a evoluției situației la învățătură ale elevului prin raportarea acestora la performanțele anterioare.

Astfel, un elev este posibil să nu atingă parametrii obiectivelor stabilite chiar dacă în plan personal, înregistrează progrese. În acelașii timp, progresul școlar corelat cu succesul nu implică un nivel limită de performanță școlară ci are un caracter de proces, se află în continuă devenire, ceea ce înseamnă că rezultatele obținute de un elev se raportează atât la obiectivele stabilite cât și la posibilitățile proprii. De aici reiese necesitatea conceperii programului școlar la capacitatile elevilor.

Factorii reușitei școlare1.Mediul familial, care are mai multe variabile: tipul locuinței, nivelul de instruire al

părinților, structura familiei, atitudinea părinților față de școală, nivelul de aspirație privind formarea profesională;

2.Resursele școlare: caliatea echipamentelor școlare și a programelor (laboratoare, cărți), caracteristicile corpului profesoral (studiile, vechime în învățământ), compoziția socială a mediului școlar;

3.Caracteristicile elevilor: "Mai mult decât caracteristicile mediului familial și variabilele școlare, reușita este influențata de particularitatile individuale ale elevilor: nivelul de aspiratii, motivatiile, atitudinea fata de scoala, increderea in institutia scolara".(M. Jigau, pag.10)

De multe ori reusita scolara si esecul scolar au in vedere clasa sociala din care provine elevul, exstand patru criterii principale de evaluare a apartenentei la o clasa sociala:

- Nivelul de instruire cerut de exercitarea unei anumite profesii;- Veniturile obtinute;- Statutul ocupațiilor în intreprinderi și societăți;- Statutul ocupțaiilor într-o presupusă scală generală a "prestigiului".Cercetările privind factorii reușitei școlare decelează o serie de variabile de structură

(autogestiunea așezământului școlar, managementul, stabilitatea personalului, conținutul și organizarea programelor de studii, imaginea școlii, sprijinul acordat școlii de către autorități) și

36

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceavariabile de practică (sincronizarea eforturilor pedagogice ale cadrelor didactice, atmosfera scolară pozitivă, sentimentul de comunitate).

Eșecul școlarInsuccesul școlar - văzut ca incapacitate a elevului de a progresa în ritmul colegilor, de a

obține un randament în conformitate cu obiectivele stabilite - se sancționează in mod obișnuit prin repetarea clasei, ceea ce constituie o problemă psihopedagogică importantă, deoarece reflectă adaptarea limitată a sistemului de învățământ, a acțiunilor educative, la particularitățile psihice ale elevului fapt ce condiționează reușita școlară (facând-o dependentă de capacitatea elevului de a raspunde cerințelor și condițiilor impuse de școală).

Pedagogia contemporană se confruntă cu doua poziții divergente: unii pedagogi susțin oportunitatea repetării clasei, alții, eliminarea acesteia prin promovarea tuturor elevilor, independent de nivelul performanțelor lor.

În privința renunțării la repetarea clasei și promovarea automată a tuturor elevilor sunt aduse argumente ce subliniază ca această modalitate previne scăderea interesului și motivației elevilor față de învățătură (pe care l-ar provoca repetenția). Principala problemă, cea a insuccesului, face necesară adoptarea unor măsuri menite să -l combată, măcar să -i diminueze dimensiunile și gravitatea.

Cultura în sens larg își schimbă orientarea și conținutul. În acest context eșecul capată o dimensiune socio- culturală și eșecul: poate constitui o sursă de marginalizare socială, un element de influenață negativă asupra personalității individului.

Elevii din clasele primare vor fi puternic influențați de autoritatea evaluării negaive a învățătorului; ei vor interioriza aprecierile defavorabile asupra eforturilor lor școlare, vor accepta cu convingere fatalitatea insuccesului școlar.

De cele mai multe ori valorile umane ale unui copil sunt apreciate în funcție de rezultatele școlare și rare sunt cazurile în care nici elevul și nici părinții nu dau atât de mare importanță acestui lucru, acceptandu-l ca pe un fapt normal.

Identificăm o serie de indicatori ai eșecului școlar:a) Indicatorii proprii instituții de învățămât:

o Rezultatele reduse la examene și concursuri școlare;o Repetenția declarată în urma evaluărilor curente care atestă niveluri scăzute de

competență;b) Indicatori externi instituției școlare:

o Tipul de orientare după terminarea școlii obligatorii (întreruperea studiilor);o Rata ridicată de șomaj printre tinerii sub 25 ani;

37


o Rata de analfabetism;c) Indicatori referitori la efectele eșecului în plan individual:

o Rata de abandon școlar și absenteism;o Trăirea subiectivă a eșecului.

Eșecul poate fi interpretat și prin tradițiile culturale și educaționale specifice diferitelor țări. De exemplu, în unele țări, în cadrul sistemului educațional repetenția nu există la nivelul învățământului de bază sau poate fi considerată un mijloc pedagogic pozitiv de sprijinire a unui elev cu dificulttăți de învățare temporare (Japonia a desființat repetenția cnsiderând că provoacă traume psihoafective inutile).

Tipuri de eșec1.Ca fapt pedagogic, noțiunea de eșec este în relație cu dificultățile școlare ale unor copii în

procesul învățământului. La început fenomenul aparea ca un fapt normal fară consecințe în exclusivitate elevului. "Elevul nu mai este o problemă pedagogică, ci devine o problemă socială".(M. Jigau, pag.5)

2.Eșecul școlar ca injustiție socială a apărut o dată cu generalizarea învățământului și prelungirea școlarizării, când s-au creat premise teoretice de acces la educație pentru toate clasele sociale; funcțiile școlii se modifică.

"Dacă la început selcția se realiza pe baze financiare, și deci sociale, ulterior aceasta se apreciază pe criterii academice, ceea ce în principiu oferă posibilitatea promovării sociale prin instruire."(M. Jigau, pag.5)

3. Eșecul școlar ca risipă economicăElevul defavorizat este considerat o cheltuială prea mare și uneori inutilă, atât timp cât

locurile de munca necalificate se reduc (mai ales în țările dezvoltate), iar costurile sociale pe care le implică susținerea celor care nu și-au însușit o meserie sunt din ce în ce mai mari.

Cauzele eșecului școlar1. Individualitatea elevului, care poate fi privită din două puncte de vedere:a) Din punct de vedere genetic, unde explicația care se dă eșecului școlar este nivelul redus al inteligenței individuale, deficiențe de natură intelectuală sau psihosenzorială;b) Din punct de vedere psihoafectiv se are în vedere raportul elevului cu mediul familial și școlar și influențele pe care acestea le au asupra procesului de formare a personaliățtii lui.2. Handicapul socio-cultural: un mediu considerat defavorizant nu poate asigura referințele culturale minime pentru a se putea valoriza cât mai eficient oferta școlii existentă. Lipsa limbajului copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat le creează acestora un dezavantaj de debut. De asemenea,

38

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceastarea economică precară este un factor care duce la eșecul școlar prin lipsa materialelor necesare susținerii școlaritatii .3. Reproducerea raporturilor de clasă prin școală.

Unii sociologi văd școala ca pe o instituție de reproducere socială datorita faptului ca sunt ignorate valorile elevilor care provin dintr-un grup defavrizat și sunt mult mai promovate normele claselor favorizate.

Elevul provenit dintr-o familie favorizată va beneficia chiar de la începutul scolarității de un "capital cultural" identic sau apropiat de cultura vehiculată de școala care îi va asigura succesul școlar și ulterior, profesional.

Dezavantajat va fi elevul care provine dinr-un mediu nefavorabil și care va intra în conflict cu normele școlare pentru că multe dintre ele îi sunt straine.

Teoria corespondenței dezvoltată de Bowles si Gintis(976) evidențiază cel mai bine această legatură care există între "structura socială a sistemului educativ și formele de conștiință, conduitele interpersonale și de personalitate pe care sistemul le întreține și le întărește la elev".4. Atitudinea față de cunoaștere explică eșecul școlar prin sensul pe care elevul îl da cunoasterii si eusitei scolare; dar atitudinea fata de cunoastere e independenta de mediul social de provenienta a elevului.5. Curentul interacționist care susține că eșecul școlar se construiește in interiorul școlii datorită modului de interacțiune dintre elevi și profesori. Conform acestei teze profesorii au anumite așteptari de la elevii lor, la care aceștia răspund pe masură. Statutul ambiguu al unor note, acela care recompensează sau sancționează uneori cu aceeași valoare numerică nu va fi stimulator pentru elev și nici nu-i va clarifica locul lui pe o scală a progresului.

Eșecul școlar datorat statutului deficitar poate fi abordat din trei direcții:1. Privarea culturală care se manifestă prin lipsa unui limbaj elaborat, lipsa stimulării gândirii

abstracte și a lipsei ajutorului dat de către părinți;2. Conflictul cultural care se referă la educația pe care o primesc copii din mediiile

dezavantajate în comparație cu stilurile, atitudinile și achizițiile celor dintr-un mediu favorizat;3. Teoria deficienței instituționale- se concentrează asupra mediului școlar, asupra școlii ca

instituție, considerându-se ca formă de organizare a acesteia favorizează clasa mijlocie.

Riviere propune și el două tipuri de factori care pot fi cauza eșecului școlar și anume:a) Factori instituționali:

- Natura și nivelul exigențelor ale învățământului exprimate cu prilejul examenelor și concursurilor;

39


- Rupturile care pot apărea în timpul anului școlar prin transfer voluntar sau forțat la o altă școală;

- Rigiditatea ritmurilor de învățare care presupune asimilarea anumitor cunținuturi în unități temporale unice pentru toți copiii, fară să țină seama de dificultatile și individualitatea fiecărui copil;

- Caracter normativ al sistemului de învățământ;- Sistemul de formare prin intermediul școlii care nu ține cont de particularitatile

individuale si care pune pe primul loc disciplinele de studiu;- Numarul de elevi dintr-o clasa (limita 20-30) poate contribui la esecul scolar;- Omogenitatea si eterogenitatea elevilor ca nivel de performanta;- Ritmul de achizitie al informatiilor care fiind prea accelerat induce oboseala si surmenaj,

suprasolicitare psihointelectuala si deci, insucces scolar.b) Factori individuali:

- Factorii constitutionali de natura ereditara cu referire la caracteristicile psihofizice;- Factorii psihoafectivi- trasaturi afective si aptitudini care pot influenta gradul de integrare

socio-familiala si culturala;- Factorii generali de ambianta educationala, cum ar fi: atiitudinea fata de scoala, valoarea si

importanta pe care o are scoala in societate, succesul profesional si social al elevilor;- Factorii socio-economici si socio-culturali reprezentati de mediul de origine al elevilor.

In concluzie, cauzele esecului scolar isi au radacina atat in aspectele educationale cat si in cele de natura sociala, economica, culturala si politica. Ceea ce numim zona defavorizata reprezinta o configuratie de factori inhibitori ai dezvoltarii scolare, intre care sunt de retinut atat variabilele constitutionale si institutionale, cat si cele individuale si interpersonale.

Atitudinea elevilor fata de notele scolareAtitudinea elevilor in cea ce priveste aprecierea facuta de un profesor are fatete multiple in

functie de: a) contextul de relatii si b) sistemul de referinta.De exemplu, daca ne referim la atitudinea fata de note in dinaica invatamantului vor reiesi

anumite aspecte ale fenomenului; alte aspecte vor aparea atunci cand vom considera atitudinea fata de note prin prisma cresterii elementelor de obiectivitate a spiritului critic, in raport cu echitatea sau neechitatea.

Din punct de vedere motivational, care orienteaza elevul inca din primele zile ale anului scolar spre dorinta de a primi note bune, de a-si atrage pretuirea profesorului, motivatia constituie factori de baza.

40


Atitudinea elevilor fata de note poate fi analizata in functie de anumite momente semnificative:

- Finalizarea unui ciclu;- Optiunea scolara sau profesionala;- Inceputul anului scolar.La inceputul scolaritatii eleiil clasei I se straduiesc sa obtina cat mai multe note, dar fara sa

inteleaga valoarea lor obiectiva. Acestia se bucura atunci cand au note multe si variate, atunci cand sunt scrise colorat, independent de valoarea lor. Aceasta atitudine nu se datoreaza numai ignorarii semnificatiei acestora, dar mai ales faptului ca nota pe care invatatorul o acorda elevului reprezinta un semn de interes si atentie din partea acestuia. Rolul invatatorului este acela de a explica copiilor insemnatatea valorii numerice a notei inca de la inceputul activitatii. O metoda eficienta este cea deminstrativa, prin care lucrarile elevilor sunt analizate si li se explica de ce au fost apreciati pozitiv la unele lucrari si de ce negativ la altele. In mod ideal aceasta metoda trebuie sa aiba o rezonanta afectiva, sa trezeasca la copii sentimente si emotii, pentru ca diferenta intre valorile notelor sa fie bine marcata. Cu aceasta ocazie se prezinta prin comparatie lucrari foarte bune cu lucrari slabe si notele corespunzatoare fiecareia dintre ele. Traind atat bucuria succesului cat si amaraciunea esecului, elevul va putea constientiza mai bine ca in nota esentialul consta in valoarea si calitatea ei.

Atunci cand invatatorul nu acorda importanta cuvenita atitudinii pe care elevii mici o au fata de note, acestia pot sa ajunga la concluzia ca invatatorul pune note dupa bunul sau plac, ca notele se dau unui anumit copil si nu pregatirii si efectuarii lucrarii de catre acesta.

V. Pavelcu afirma ca "elevul mic apreciaza nota buna cu o manifestare de uluire si nota rea ca dovada a lipsei de afectiune, a ostilitatii din partea profesorului. Reactia la o nota rea, oricat de indreptatita ar fi ea, este traita de elev ca o frustratie, declansand din partea lui ostilitate."

In timp, si datorita muncii instructiv-educative a profesorului, elevul ajunge sa stabileasca o corespondenta intre scala de notare si raspunsurile sale la lectie. Dezavantajul acestei corespondente este acela ca elevul va transpune in limbajul notelor relatiile preferentiale din cadrul unui grup de elevi.

D. Vrabie, in urma unei anchete realizate la nivelul claselor a VIII-XII a identificat patru categorii de raspunsuri in ceea ce priveste nota scolara:

1. elevi care manifesta interes general neselectiv fata de note si aprecieri;2. elevi care manifesta interes general neselectiv pentru note legate de domeniul de optiune

scolara sau profesionala;3. elevi care manifesta interes pentru aprecierile verbale ale profesorilor;4. elevi pe care nu-i intereseaza notele.

41


Elevii care manifesta interes selectiv pentru domeniul de optiune scolara sau profesionala provin in aceeasi masura din randul elevilor buni si foarte buni ca si a celor slabi si mediocri. Acest interes se remarca la nivelul clasei a VIII-a. Incepand cu clasele a IX -a ponderea elevilor care au un interes selectiv pentru note in functie de domeniul profesional ales trece treptat spre categoria elevilor buni si foarte buni. Motivatia scolara care dinamizeaza si directioneaza conduita elevilor in efortul lor de de asimilare a cunostintelor este defapt o forma derivata a nevoii de auotorealizare, de afirmare proprie, de valorificare personala.

Succesul scolar exprimat in note si aprecieri dobandeste la varsta adolescentei si preadolescentei o noua semnificatie pentru cea mai mare parte a elevilor. Tendinta de afirmare proprie si reusita la invatare este indicata de notele si aprecierile profesorilor; acestea sunt considerate de elev ca mijloc de estimare a propriilor disponibilitati intelectuale si morale, o garantie a reusitei profesionale ulterioare. Succesul si insuccesul scolar exprimat prin notele si aprecierile profesorilor capata in constiinta elevului sensul de indici ai reusitei lor ulterioare in profesie.

Notele devin criterii de evaluare a propriilor posibilitati de indepartare sau apropiere fata de traiectoria profesionala aleasa. Daca in cadrul claselor primare elevii invata pentru a-si mentine pozitia de fruntas in colectivul clasei, in perioada varstei scolare mijlocii el invata pentru a se pregati de viitor. De aceea, notele profesorului care exprima gradul succesului scolar intaresc sau zdruncina sentimentele elevilor. De cele m ai multe ori elevul cu rezultatele cele mai bune manifesta mai mare interes pentru aprecierile verbale ale profesorului; elevii pe care nu-i intereseaza notele provin din randul elevilor slabi si mai rar dintre cei buni. Explicatia pentru aceasta situatie ar putea fi:

- Elevii depreciaza notele pentru ca au avut parte numai de note proaste;- Pentru ca elevii slabi nu reusesc sa atinga nivelul de satisfactie dorit si asteptat nu-si dau

osteneala, nu-i intereseazza si nici nu acorda valoare notelor.

In urma unei anchete efectuata de D. Vrabie in legatura cu semnificatia pe care o are nota pentru elevi, el a obtinut cinci categorii de raspunsuri:1.nota reprezinta o garantie a reusitei in viitor; deci ele constituie o baza de predictie pentru elevi si pentru parinti;2.nota reprezinta masura capacitatilor de invatare a elevilor, a posibilitatilor lor, cu alte cuvinte nota devine indirect o masura a inteligentei; aceasta semnificatie o intalnim mai ales la elevii buni si foarte buni;

42

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea3.notele constituie o forma a recompensei si pedepsei, o rasplata pentru munca depusa, un mijloc de afirmare;4.notele reprezinta oglinda muncii si pregatirii depuse de elevi;5.nota este un indiciu pentru o dozare a eforturilor, un semnal de alarma despre cum sa se pregateasca in viitor.

Pentru a se adapta evaluarii scolare copiii, in momentul intrarii in sistemul educational isi insusesc o serie de mecanisme psihologice:1. Un comportament adecvat care sa mareasca posibilitatea aprecierii eforturilor pozitive, reducandu-le in acelasi timp pe cele negative; in acest conext elevii invata modul in care functioneaza sistemul de recompense in clasa si scoala;2. Incercarea elevilor de a face publica aprecierea pozitiva si de a o ascunde pe cea negativa.

Normele si constrangerile pe care le implica scoala pot genera pentru elevii emotivi numerosi factori frustranti si anxiogeni. Acesta poate fi si cazul notelor mici, frustratia implicand un raport social si constient intre ceea ce ni se cuvine si ceea ce datoram.

O nota proasta pe care elevul o considera nedreapta ii poate provoca o traire afectiva negativa, traire care daca nu va fi eliminata (prin explicarea justetii notei) va determina o atitudine negativa a elevului fata de obiectul la care a primit nota, de profesor si chiar de scoala. In aceasta situatie elevul poate considera nedreapta fiecare nota mica pe care o primeste, fiecare apreciere verbala negativa pe care profesorul i-o face. Aceasta atitudine poate aparea mai frecvent la preadolescenti, datorita dezvoltarii consiintei de sine si a sensibilitatii aparte a acestora.

Preadolescentii si adolescentii se simt uneori frsutrati atunci cand primesc o nota mica, chiar daca sunt constienti de obiectivitatea acestora. Acest sentiment apare deoarece adolescentii si preadolescentii sunt capabili de auto-apreciere, ceea ce duce la o dubla aprecier: una din partea profesorului si una din partea elevului.

Am vazut ca decalajul dintre rezultatele unor elevi este generat de climatul deficitar din familie, un nivel scazut al aspiratiilor, fapt ce conduce la lipsa de motivare si mobilizare a celor aflati in situatia respectiva. Atunci cand elevii au conditii favorabile de dezvoltare fizica si psihica in familie, cand exista conlucrare intre scoala si familie, se poate spune ca sunt realizate premisele temeinice pentru educarea capacitatii de invatare.

Un rol important in asigurarea reusitei scolare il constituie organizarea si desfasurarea activitatii didactice, in sensul adaptarii continutului acesteia, a metodelor utilizate, la particularitatile de varsta si individuale ale elevilor.

43


Cunoasterea particularitatilor psihofizice ale elevilor este conditia ce se impune atunci cand adoptam anumite strategii de tratare diferentiata a elevilor, atat sub aspectul exigentelor continutului cat si a modalitatilor de invatare.

Din acest punct de vedere, reusita sau nereusita scolara,( in raport cu exigentele normelor scolare) se prezinta ca o stare relativa.

Se impune punerea de acord a scolii cu posibilitatile de invatare ale elevilor precum si adaptarea acestora la activitatea scolara ( succesul presupune adaptarea copilului la activitatea scolara dar si a scolii la factorii interni ai acestuia).

Desigur, esecul scolar apare ca fenomen preponderent individual, privind, de regula anumiti elevi. Prevenirea si combaterea esecului acestora presupune cunoasterea formei concrete de manifestare si a cauzelor specifice care au generat situatia in sine. Si in situatii in care insuccesul priveste un grup, trebuie identificate situatiile si aspectele care pot constitui surse ale acestuia, cu referire la adaptarea continuturilor invatarii la posibilitatile elevilor, modalitati de organizare a activitatii, mijloace si metode utilizate.

De asemenea, un rol deosebit de important in sensul imbunatatirii rezultatelor scolare il constituie promovarea unei relatii profesor - elevi, bazata pe increderea in posibilitatile acestora, stimulare si cooperare.

In concluzie, succesul are un rol mobilizator, conduce la dorinta de a invata si de a obtine rezultate bune, pe cand insuccesul , daca este intarit si de aprecierile profesorului, poate descuraja, ducand la lipsa de interes fata de actul educativ.

3.3.Factorii de risc în dezvoltarea competenţelor emoţionaleşi sociale la preşcolari și școlarul mic

Particularităţile individuale de vârstă la copiii preşcolari și școlarul mic pot fi evidente şi la nivelul de dezvoltare a competenţelor emoţionale şi sociale. Acestea sunt influenţate de factorii intrapersonali şi interpersonali. Dezvoltarea optimă din acest punct de vedere are o puternică componenţă genetică specifică fiecărui copil cât şi influenţele de mediu social şi educaţional în care se dezvoltă copilul.

Interacţiunea optimă ai acestor factori poate reprezenta o sursă de protecţie care asigură adaptarea optimă a copilului. De aceea conştientizarea rolului acestora este esenţială pentru prevenţia problemelor de sănătate mentală şi menţinerea unei funcţionalităţi normale.

44


Pe de altă parte, interacţiunea inadecvată a acestor factori poate contribui la dezvoltarea deficitară a competenţelor emoţionale şi sociale, care pot deveni în timp sursă de tulburări emoţional-comportamentale.

Factorii intrapersonaliFactorii biologici se referă la componenta genetică înnăscută. Temperamentul, cu toate că

nu poate fi modificat la nivel de predispoziţii de reacţie emoţional-comportamentale, poate prin influenţele de mediu , să fie ameliorat compensatoriu.

Implicit se dezvoltă şi capacitatea de adaptare a copilului.- Copiii cu temperament uşor sunt bine ,,adaptaţi” din punct de vedere social, capabili să dezvolte relaţii cu ceilalţi, respectă regulile, explorează mediul în situaţii noi şi sunt capabili să-şi gestioneze în mod adecvat reacţiile emoţionale.- Copiii cu temperament ,,dificil” au reacţii comportamentale de nerespectare a regulilor, de agresivitate, manifestă crize sau episoade de furie şi sunt percepuţi ca impulsivi, agresivi şi cu probleme de gestionare a reacţiilor de furie sau frustrare când sunt nevoiţi să aştepte.- Copiii cu temperament ,,greu de activat” sunt în general retraşi, evită situaţiile de relaţionare cu ceilalţi, îşi exprimă rar emoţiile sau dorinţele, au nevoie de încurajări excesive. Sunt percepuţi ca fiind izolaţi, timizi, retraşi, cu tristeţe excesivă.

Oferirea de modele comportamentale adecvate momentului poate contracara neajunsul reacţiilor înnăscute.

Acesta este un argument puternic în favoarea ideii că deşi componenta genetică este de neschimbat, experienţa şi modul în care copiii învaţă comportamentele sociale este o sursă de compensare a diferitelor deficite, reducând simultan şi riscul pentru dezvoltare a problemelor psihice.

Factorul cognitiv cu cel mai puternic impact la copii este ,,teoria minţii” prin care copilul înţelege gândurile şi emoţiile celorlalţi şi care îi permite să prezică intenţiile şi comportamentele acestora. Existenţa unei astfel de teorii le permite copiilor să explice comportamentele oamenilor pe baza unor indicii mai puţin evidente. Copiii cu probleme de adaptare intra şi interpersonală au probleme de decodare a intenţiilor sau comportamentelor celorlalţi.

Au probleme de iniţiere şi de menţinere a relaţiilor cu ceilalţi, pentru că nu manifestă cooperare în joc, împărţirea jucăriilor sau oferirea de ajutor. În lipsa acestei înţelegeri, experienţele sociale sunt caracterizate prin eşec, sentimente de frustrare care pot duce la probleme de sănătate mintală.

45


Dezvoltarea limbajuluiLimbajul reprezintă un instrument important pentru dezvoltarea emoţională şi socială a

copiilor. O dezvoltare adecvată asigură o comunicare verbală mai nuanţată şi creşte şansele de a avea interacţiuni sociale calitativ superioare.

Conversaţiile la nivel de familie sau grădiniţă permit copiilor să solicite explicaţii şi lămuriri din partea adulţilor putând astfel să stabilească cu mai mare uşurinţă relaţia cauză-efect dintre evenimente-reacţii emoţionale-comportamente, interpretarea reacţiilor prin prisma emoţiilor invocate, etc.

Pe de altă parte, copiii cu un nivel inadecvat de dezvoltare a limbajului pentru vârsta cronologică şi mai ales al limbajului despre emoţii, au şanse mult mai reduse de a interacţiona cu ceilalţi, izolându-se sau fiind izolat. Riscul de dezvoltare inadecvată este mult redus la copiii care beneficiază de un mediu care încurajează dezvoltarea comunicării şi a exprimării emoţiilor. Efectele legăturii dintre tulburările de limbaj şi competenţele sociale şi emoţionale sunt complexe şi se manifestă pe o multitudine de paliere.

Factorii interpersonaliPentru a evolua cât mai eficient pe direcţia acestor factori se pune în discuţie familia şi

mediul familial al copilului, după care urmează mediul educaţional. Concordanţa mesajelor provenite din cele două medii, precum şi calitatea practicilor utilizate în educarea copiilor sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea copiilor.

Familia

Cunoştinţele precare ale părinţilor despre modul în care se dezvoltă copiii şi convingerile acestora despre ce copiii lor ar trebui să ştie până la o anumită vârstă s-au dovedit a fi un important factor de risc. Atitudinile părinţilor faţă de copiii lor variază de la toleranţă excesivă până la atitudini extrem de dure faţă de comportamentele inadecvate ale copiilor. Sursa acestor atitudini este reprezentată de aşteptările părinţilor care pot fi nepotrivite în raport cu vârsta, respectiv cu abilităţile copilului.

Atitudinea părintelui faţă de cunoaşterea insuficientă a reperelor în dezvoltarea copiilor pot fi surse de erori în educaţie. Aşteptările realiste ale părinţilor şi modul în care percep disciplinarea sunt extrem de importante pentru dezvoltarea competenţelor social emoţionale şi comportamentale. Copiii învaţă prin respectarea regulilor comportamente acceptate social însă acest lucru este numai dacă aplicarea regulii se efectuează cu consecvenţă.

46


Copiii în cazul cărora părinţii nu aplică consecvent regula şi consecinţele nerespectării acestora, riscă să dezvolte probleme de comportament, atitudini sfidătoare la adresa celorlalţi, precum şi manifestări emoţionale inadecvate ca modalitate de răspuns la incapacitatea de a prezice reacţiile părinţilor la comportamentele lor. Un alt factor de risc este reprezentat de modul în care părinţii se manifestă din punct de vedere emoţional şi comportamental în situaţii conflictuale. Reacţiile comportamentale în situaţii critice sunt foarte uşor şi repede preluate de copii prin învăţare observaţională, aceştia imitându-le în situaţii similare. Dacă conflictele sunt rezolvate constructiv de către aceştia prin negociere şi compromis atunci modelul prezentat promovează reacţii adecvate în situaţii conflictuale. Relaţia de ataşament părinte-copil se stabileşte din primele zile de viaţă ale copilului prin interacţiune cu părinţii. Reacţiile părinţilor în interacţiunile emoţionale ale copilului dezvoltă de timpuriu relaţia de ataşament sau de interemoţionalitate copil părinte.

În funcţie de modul în care părintele va răspunde la manifestările emoţionale ale copilului se disting trei tipuri de ataşament:1. Ataşament securizant în care copiii îşi exprimă emoţiile indiferent dacă sunt pozitive sau negative şi au încredere că la manifestarea emoţiilor părinţii vor răspunde consecvent;2. Ataşament insecurizant evitativ în care copiii folosesc strategii prin care îşi pot masca emoţiile pentru că părinţii descurajează şi pedepsesc exprimarea emoţională;3. Ataşament insecurizant de rezistenţă în care copiii îşi exprimă cu precădere emoţiile negative pentru a atrage atenţia părinţilor datorită faptului că aceştia nu reacţionează consecvent faţă de manifestările lor emoţionale.

Copiii cu ataşament insecurizant tind să evite interpretarea situaţiilor cu încărcătură negativă precum şi a emoţiilor negative care pot genera din acestea, ceea ce duce la un număr limitat de confruntări cu astfel de situaţii reducând implicit şi înţelegerea lor. Copiii care au o relaţie de ataşament insecurizant sunt predispuşi să dezvolte probleme de relaţionare, au dificultăţi în iniţierea de interrelaţionări şi nu au încredere în propria capacitate de a face faţă la astfel de situaţii. Copiii cu ataşament securizant nu percep evenimentele negative ca fiind ameninţătoare datorită încrederii lor în faptul că părinţii lor îi vor ajuta să facă faţă situaţiilor.

Astfel spus aceşti copii învaţă să fie încrezători în situaţiile de explorare pe care le provoacă cu mare uşurinţă, prin preluarea de la părinţi prin transfer a încrederii în sine şi în ceilalţi.

Atitudini familiale vizavi de emoţiiO altă categorie a factorilor de risc este modul în care părinţii reacţionează la manifestările

emoţionale ale copilului. Părinţii care obişnuiesc să pedepsească exprimarea emoţiilor negative prin furie, sau reacţii de nemulţumire, de minimalizare, sau de descurajare vor amplifica reacţiile

47

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceanegative ale copilului. În situaţiile de conflict apărute copiii nu vor şti să reacţioneze ca să facă faţă stresului datorită faptului că nu au beneficiat de contexte în care să exploreze sensul emoţiilor şi să înveţe să găsească soluţii la conflict.

Părinţii joaca rolul de facilitatori ai contextelor emoţionale şi ale experienţelor sociale deoarece controlează mediul şi pot oferi copilului situaţii relevante de învăţare. De asemenea este necesar ca părinţii să utilizeze situaţii de ghidaj şi antrenament social legat de comportamente emoţionale şi sociale.

Aşa se dezvoltă abilităţile de cooperare de negociere şi empatia la copii. Modul şi stilul părinţilor de a-şi exprima emoţiile este de asemenea important. Părinţii reprezintă modele de comportament faţă de copii. Copiii preiau aceste modele şi le aplică în situaţii similare. Factorul de risc apare în frecvenţa cu care părinţii utilizează cuvinte care denumesc emoţii. Atunci când părintele evită să discute despre emoţii să minimalizeze sau să ridiculizeze copilul nu numai că nu-şi va putea exprima emoţiile ci va avea probleme şi cu identificarea lor atunci când le trăieşte. Consecinţa este că aceşti copii vor întâmpina dificultăţi în exprimarea empatiei şi achiziţionarea de comportamente prosociale.

Pe de altă parte părinţii care exprimă non-verbal cu frecvenţa mai mare emoţii negative influenţează modul în care copiii lor îşi vor exprima emoţiile. Exprimarea emoţiilor pozitive este perceput ca un element esenţial pentru iniţierea interacţiunilor cu ceilalţi pentru capacitatea de a rezolva în mod eficient conflictele şi implicit pentru dobândirea strategiilor eficiente de reglare emoţională.

Grădiniţa și școala primară

Rolul educatorilor în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale este foarte importantă mai ales datorită faptului că începând cu vârsta preşcolară timpul pe care copiii îl petrec în grădiniţă este în multe cazuri mai mare decât cel petrecut cu părinţii.

Grădiniţa și școala primară reprezintă în sine un context social în care copiii au ocazia să interacţioneze cu ceilalţi copii în mai mare măsură decât în cadrul familiei. De aceea în aceste situaţii copiii pot să înveţe sistematic despre emoţii şi comportamente sociale adecvate. Unul dintre aspectele foarte importante care merită să intre în discuţie este relaţia educator-copil.

Calitatea acestei relaţii este substratul oricărei interacţiuni pozitive. Unii copii pot dobândi un statut privilegiat tocmai datorită faptului că reuşesc să se adapteze şi să se conformeze cerinţelor

48

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaeducatorului fără prea multe probleme. Pe de altă parte, alţi copii care nu corespund expectanţelor riscă să fie percepuţi ca o ,,problemă” şi să fie trataţi în consecinţă.

Dacă aşteptările faţă de ei sunt negative, atunci orice comportament pozitiv poate fi perceput ca un accident şi să nu fie încurajat ca un comportament adecvat. Ca urmare, nici copilul nu va încerca să se comporte dezirabil şi nici nu va primi sprijin suficient pentru a repeta comportamentul din partea educatorului.De asemenea, atitudinea educatorului faţă de disciplină precum şi consecvenţa cu care aplică recompensele şi pedepsele este extrem de importantă.

Educatorii care nu obişnuiesc să le explice copiilor regulile şi care nu aplică consecvent consecinţele stabilite în legătură cu respectarea regulilor favorizează sentimentul lipsei de control şi împiedică dezvoltarea autonomiei copilului. Astfel, copiii care trăiesc într-un mediu pe care-l percep ca fiind necontrolabil şi nepredictibil, au multe dificultăţi în reglarea emoţională şi în integrarea în grup. Pe de altă parte, copiii cu care se discută regulile şi în cazul nerespectării lor se aplică consecinţele discutate, vor dezvolta abilităţi de reglare emoţională optimă.

Reacţiile educatorilor la manifestările emoţionale ale copiilor reprezintă o sursă importantă de învăţare despre emoţii. Utilizarea în diferite contexte a cuvintelor care denumesc emoţii este o modalitate de a învăţa copiii să recunoască şi să denumească emoţiile proprii sau ale celorlalţi.

Astfel, educatorul devine la rândul său un model dar şi un antrenor pentru dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale ale copilului. Utilizarea de către acesta a unui limbaj care să atragă atenţia asupra emoţiilor sau a evidenţierii reacţiilor emoţionale în contextul acţiunilor obişnuite scade riscul copiilor de a avea dificultăţi în înţelegerea emoţiilor precum şi a consecinţelor pe care le au comportamentele lor.

Relaţia de ataşament securizant dintre educator-copil îi oferă copilului surse suplimentare de adaptare la mediu şi de compensare a posibilelor relaţii insecurizante cu părinţii. Explicaţia efectului compensatoriu constă în faptul că relaţia de ataşament securizant cu educatorul poate furniza copilului un model alternativ de relaţionare şi atenuează efectele negative ale relaţiei de ataşament insecurizant părinte – copil. Acest lucru îi permite copilului să dezvolte relaţii sociale adecvate cu alţi adulţi sau copii de aceeaşi vârstă.

49


BIBLIOGRAFIE: Ştefan, C.; Kallai, E. Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ghid

practic pentru educatori; Ştefan,C.; Kallay, E. Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ghid

practic pentru părinţi; Botiş Mătanie, A.; Axente, A. Disciplinarea pozitivă,Cum să disciplinezi fără să răneşti. Boutin, C.During, F., Les Interventions aupres des parents, Edit.Privat, Paris, 1994 Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Angele G Supporting and strenghening families. Vol.1.Methods, Stategies and Practices, Brookline Books, Cambridge, Massachusetts, 2000

p.3-6 Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Enabling and empowering families: Principles

and guidelines for practice, Cambridge, MA, Brookline Books, 1988 Elias, M, Tobias S, Friedlander B, Inteligenta emotionala în educatia copiilor, Curtea

veche, Bucuresti, 2002 Preteur Yves, de Leonardis Myriam, Education familiale, image de soi et competences

sociales, Ed. De Boeuck, Paris, 2002 (p.1-26) Pugh, Gillia, De Ath Erica, Smith, Celia, Confident Parents, Confident Children, NBE,

London ,1999, p.17-20 Roudinesco Elisabeth, Familia în dezordine , Editura Trei, Bucuresti, 2000. Zamfir Catalin, coordonare, Diagnoza saraciei si a riscurilor în dezvoltarea copilului în

România, Institutul National de Cercetari economice si Institutul de Cercetari a Calitatii Vietii, 2006

Mihailescu, Ioan, Familia în societatile europene, Ed.Universitatii Bucuresti, 1999 Voinea, M., Psihosociologia familiei, Universitatea din Bucuresti, Bucuresti, 1999 Codul penal, Editura Hamangiu, 2014 Mireille Rădoi, Evaluarea politicilor publice, Ed. Tratonic, 2005 M. C-tin Profiroiu şi Elena Iorga, Manual de politici publice, Ed. Economică Pr. Univ. Nicolae Todericiu, Politici publice: calitatea vieţii,Sibiu, 2001 Mărginean Ioan, Politica socială –studii 1990-2004, Ed. Expert, Bucureşti, 2004; Pop Luana Miruna (coord.), Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti, 2002; Pop Luana Miruna, Politici sociale: elemente de teorie, analiză şi evaluare a politicilor

sociale, Ed. Economică. Bucureşti, 2005; Zamfir Cătălin, Zamfir Elena (coord.), Politici sociale. România în context european, Ed.

Alternative, Bucureşti, 1995;

Modulul II. Relația Școală – Părinți – Comunitate50


Obiectivele capitolului: La finele acestui modul formabilii vor fi capabili să:

cunoască relația școală-comunitate modurile de participăare ale părinților în transformarea cultural a școlii știe tipurile de programe de colaborare între şcoală şi familie cunoască teoriile importante privind relatia scoala-familie precizeze etapele în evoluția relației familie-școală demonstreze că familia este mediul prioritar pentru creşterea şi educarea

copiilor cunoască aspectele specifice privind relaţiile cu familiile şi comunităţile de romi știe cartea ,, La Minut “ și rolul bunicilor în viața copilului

Tema 1. Relația Școală - Părinți - Comunitate

1.1. Relația Școală - Părinți - Comunitate

Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii. ( S. L. Lightfoot )

Şcoala şi familia urmăresc acelaşi scop educativ formarea copiilor spre a deveni oameni multilateral dezvoltaţi

Pentru realizarea acestui scop unic este necesară unitatea de acţiune, concordanţa dintre mijloacele specifice de influenţare folosite de aceste două instituţii sociale. Şcoala este interesată să colaboreze cu familia, să-şi facă din ea un aliat, pentru ca acţiunea sa educativă să fie mai profundă şi de durata.

Colaborarea şcoli cu familia este necesară şi în vederea unei informări reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui. In convorbirea cu părinţii, profesorul (învăţătorul) trebuie să dovedească mult tact. Să aibă atitudinea unui prieten, nu a unui şef care dă ordine. Să fie apropiat, să găsească argumente potrivite şi temeinice, ca părinţii să le accepte fiind convinşi de utilitatea lor, dar să nu renunţe la convingerile sale dacă acestea sunt bine întemeiate.

51


Cadrul didactic se va interesa de modul cum este respectat regimul de zi al copilului, cum este ajutat acesta la învăţătură, dacă are create condiţii bune de pregătire a temelor, cum se comportă copilul faţă de părinţi, fraţi, bunici cum se comportă aceştia faţă de el, ce influenţe pozitive şi negative se exercită asupra lui, cu ce se ocupă în timpul liber, ce prieteni are, cum se odihneşte şi cum se hrăneşte, care este starea sănătăţii lui, ce interese manifestă .

Profesorul (învăţătorul) va informa pe părinţi despre aspectele pozitive şi negative din activitatea elevului la şcoală.. Este bine ca mai întai să fie prezentate unele aspecte pozitive, unele succese obţinute la invăţătură sau unele schimbări lăudabile din comportarea lui. Se va arăta apoi la care obiecte de învăţămînt întampină copilul greutăţi, ce greşeli se observă în comportarea lui şi vor fi analizate cauzele acestora. De asemenea părinţii vor fi informaţi despre posibilităţile de dezvoltare pe care le are copilul, despre aptitudinile şi interesele pe care le manifestă în munca şcolară şi în cea extraşcolară şi eventual despre şcolile sau profesiunile indicate şi contraindicate. In toate aceste cazuri, vor fi discutate cu familia şi măsurile pe care trebuie să le ia şcoala şi cele pe care trebuie să le ia familia spre a ajuta pe elev să se corecteze, să se dezvolte.

Spre a ajuta eficient pe copii, părinţii trebuie să ţină legătura cu scoala, spre a se informa despre rezultatele muncii şi despre comportarae lor la scoala. Unele informaţii despre aceste situaţii le pot obţine părinţii prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatările despre activitatea lui la şcoală şi modul cum a fost ea apreciata de profesori. Dar mult mai utile sînt informaţiile pe care le primesc parintii de la cadrele didactice.

Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educatiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la întelegerea faptului ca orice sistem de educatie ramâne neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor. Scoala capata astfel o misiune suplimentara.

Au existat întotdeauna educatori excelenti si parinti iubitori, care nu si-au pus probabil atâtea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor într-o lume foarte statornica, în care traditia avea ultimul cuvânt. Modificarea pe care au suferit-o, în curs de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti si copii, dintre adulti si tineri, apare mai vadita în consideratia ptr copil.

Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze si sa-si dobândeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii: 1. Protectia împotriva loviturilor din afara; 2. Satisfacerea trebuintelor elementare;

52

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea3. Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare; 4. Sentimetul de a fi acceptat de ai sai: - ca membru al familiei: sa fie iubit; sa daruiasca dragoste, sa fie izvor de bucurie si de multumire ptr adulti; sa fie condus si îndrumat; - ca fiinta umana: sa i se accepte caracteristicile individuale; sa aiba posibilitatea de actiune si experienta personala; sa aiba asigurata o anumita arie de libertate.

În ceea ce priveste relatia scoala-familie se impun deschideri oferite parintilor privind aspectele scolare, psihopedagogice, pe lânga aspectele medicale, juridice etc. Se cunosc urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educatiei parintilor si a colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (si profesorilor) care au o larga libertate de initiativa; scoli ale parintilor si scoli ale mamelor; consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau în majoritate) din parinti, cu rol informational, consultativ si decizional; comitete de parinti pe clase si scoli, fara rol decizional, care sprijina scoala în rezolvarea unor probleme.

Pentru a valorifica avantajul mass-mediei de a se adresa unui public larg, care are libertatea de a alege daca îsi însuseste sau nu experienta propusa, în majoritatea tarilor occidentale exista reviste si programe radio-TV destinate educatiei parintilor.

Se considera ca punctul cheie îl constituie programele de pregatire a formatorilor, a celor care vor îndruma autoeducatia parintilor; toate persoanele care prin profesia lor sunt în relatie cu copiii si familia (profesori, medici, juristi, preoti etc.) au nevoie de o pregatire pe probleme ale educarii familiei. Anumite categorii de parinti pot fi folosite ca "formatori voluntari".

Se recomanda, în general, o restrângere a programului de educatie a parintilor pe problemele ce satisfac nevoile specifice (de regula, exprimate de parinti), îmbinându-se aspectele îngrijirii fizice, medicale, cu aspectele psihosociale si psihopedagogice.

Programul trebuie sa tina seama de reteaua institutiilor ce pot corela oferta cu cererea de educatie exprimata - ceea ce impune întemeierea lui pe cercetari sistematice.

Un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie în tarile Comunitatii Europene, bazat pe cercetari comparative, documentare si empirice enumera patru motive ptr care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi între ele: - parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor; - învatamântul nu este decât o parte din educatia copilului; o buna parte a educatiei se petrece în afara scolii; - cercetarile pun în evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, în special asupra motivatiilor învatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;

53

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea- grupurile sociale implicate în institutia scolara (în special parintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între parinti, cât si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea învatamântului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parentala; participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolara. Se considera, în general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atât la parinti, cât si la profesori, ca relatia de colaborare scoala-familie nu este doar un "drept de optiune".

Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia; lipsa de responsabilitate; timiditate; participare cu ingerinte; preocupari excesive ptr randamentul scolar; rolul parental rau definit; contacte limitate cu scoala; conservatorism. Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare inclusiv privind: dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri în educatia copilului, decizând autoritar la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor; lipsa pregatirii privind relatia scoala-familie.

În conditiile unei societati democratice cu o economie de piata se pune si problema: parintii si elevii sunt utilizatori (clienti) sau consumatori?

Se exprima urmatoarele puncte de vedere: - deoarece guvernantii finanteaza scoala în profitul public, guvernantii si electorii lor sunt clientii institutiei scolare; - deoarece parintii poarta responsabilitatea fundamentala a educatiei copilului (pâna la vârsta de 16 ani), iar scolile nu sunt decât ca sa-i ajute, parintii trebuie considerati clientii scolii, iar elevii drept consumatori; - o atitudine intermediara considera parintii drept clienti ai scolii din punct de vedere al copilului; colectivitatea drept client al scolii sub unghiul gestiunii institutiei scolare si guvernul drept client al scolii în planul politicii generale a educatiei.

O buna parte din problema se rezolva în masura în care parintii si profesorii dispun de mecanisme de evaluare a activitatii scolare. Discutiile specialistilor si politicienilor despre institutia scolara, protestele elevilor, studentilor si cadrelor didactice, alte tensiuni de acest gen au tendinta de a slabi sustinerea parentala a scolii. Relatia familie-scoala apare justificata în masura în care restabileste încrederea colectivitatii în institutia educativa.

54


Informarea si formarea parintilor în ceea ce priveste scolaritatea copilului presupune, ca fiecare parinte sa cunoasca: obligatiile legale privind educatia copilului; drepturile de care dispune ptr educatia copilului; importanta atitudinii lui ptr reusita scolara a copilului; metodele de colaborare cu scoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si parinti; profesorii trebuie sa primeasca o pregatire în materie de relatie cu parintii iar competenta lor în aceasta materie trebuie considerata ca o aptitudine profesionala; parintii trebuie sa fie pregatiti ptr a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; scolile trebuie sa asigure parintilor asistenta necesara.

Cooperarea directa intre profesor-parinte (scoala-familie) în beneficiul elevului individual nu se poate substitui participarii parintilor la gestiunea scolii, din mai multe motive: parintii sunt responsabili legali ai educatiei copiilor lor, deci trebuie sa aiba posibilitatea de a influenta natura acestei educatii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative si la orientarea adaptarii scolii la schimbarile din societate; este necesara o influentare pe plan local asupra rezolvarii problemelor locale si luarea deciziilor la nivelul cel mai de jos cu putinta; este necesara contrabalansarea "îndepartarii" indiferentei guvernamentale; cei care sunt afectati de o decizie trebuie sa poata avea o influenta asupra ei; dezechilibrele balantei grupurilor de interes trebuie sa fie corijate autorizând persoanele interesate sa fie reprezentate dupa importanta implicarii lor în institutia scolara; participarea trebuie sa faca apel la competentele locale; participarea poate stimula initiativele si inovatiile.

Un minimum esential al participarii democratice la gestiunea scolii consta în instituirea prin lege a consiliului de administratie scolara, în care parintii sunt reprezentati corespunzator, si au nu numai rol informational si consultativ, dar si rol decizional si de control.

Pentru o cooperare eficace se considera necesara adoptarea unor comportamente corespunzatoare de catre membrii consiliului: comunicarea libera de informatii; toleranta când limbajul profesional nu este înteles de nespecialisti; încurajarea dezbaterilor pe probleme educationale majore; considerarea reciproca a parintilor si profesorilor ca parteneri. Un rol deosebit, atât ptr colaborarea familie-scoala si participarea la gestiunea scolii, cât si ptr educatia parintilor îl au asociatiile de parinti, a caror finalitate este, în principiu, protectia copilului prin educatie. Se pot deosebi asociatiile de parinti si dupa scopurile lor, astfel: ca grup de sustinere a scolii, în probleme needucationale; ca grup de cooperare care considera educatia ca un proces comun în care parintii si profesorii sunt parteneri, care decid împreuna viitoarele programe; ca grup de aparare a intereselor care considera ca parintii au interese ce trebuie promovate în raport cu interesele altor grupe.

Cele mai frecvente obiective ale asociatiilor nationale de parinti sunt: a) sensibilizarea parintilor privind drepturile si îndatoririle lor, influenta comportamentului lor asupra copilului;

55

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceab) informarea parintilor prin publicatii, radio si televiziune privind problemele specifice; c) formarea parintilor prin cursuri destinate acestora, consultatii pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc.); d) reprezentarea parintilor. Exista doua teorii importante privind relatia scoala-familie: - teoria profesionalismului care considera ca un element esential serviciul facut altora, fara a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competenta, servirea clientilor, un cod de etica profesionala; - teoria schimbului care considera actiunea umana în functie de un câstig personal; se considera privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competitie restrânsa.

Din aceasta perspectiva se pune întrebarea: ce câstiga profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază ca acest câstig poate fi un statut revalorizator în ochii societatii; cooperarea cu familia poate fi un test profesional si poate fi considerata ca facând parte din datoria profesionala a profesorului deoarece: parintii sunt clienti ai scolii; eficacitatea învatamântului poate fi ameliorata prin cooperarea între scoala si familie; parintii sunt responsabili legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a evalua rezultatele activitatii scolare.

În acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie sa se ocupe profesori specializati sau toti profesorii? Solutia ideala pare a fi: toti profesorii sa aiba relatii obisnuite de colaborare cu familiile; profesorii specializati (consilieri educationali) sa rezolve cazuri particulare, dificile, sa efectueze vizite în familii, când este necesar si sa organizeze reuniunile cu parintii.

Se pot deosebi trei etape în evolutia relatiei familie-scoala: - etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie închisa, care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt: contactele cu parintii sunt rare, formale; parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se întâmpla în scoala; administratia alege scoala ptr copii; parintii nu participa la consiliile de administratie scolara; asociatiile de parinti nu sunt încurajate; formarea profesorilor neglijeaza relatia între familie si scoala. - etapa de incertitudine profesionala: profesorii încep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei ptr proastele rezultate scolare; administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara; contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii; apar organizatiile voluntare de parinti; se constituie consilii de gestiune scolara, în care participarea

56

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaparintilor are un rol minor, nedicizional; formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara. - etapa de dezvoltare a încrederii mutuale: parintii si profesorii descopera împreuna ca neîncrederea este putin câte putin înlocuita cu încrederea unora fata de altii. Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce în ce mai încurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai parintilor, cu rol decizional în toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate si încurajate în activitatea scolara; profesori specializati (consilieri educationali) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile; organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti; administratorii si politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala; formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante; se organizeaza cursuri ptr profesori si parinti.

Se prevede ca în tarile Comunitatii Europene sa se treaca la o noua etapa a colaborarii scolii cu familia în care accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit între parinti si profesori, pe un "contract parental" privind copilul individual; contractul între familie si scoala nu se mai considera doar ca un "drept optional", ci ca un sistem de obligatii reciproce în cooperarea parintilor cu profesorii

Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ angajează şi raporturile contractuale stabilite de şcoală cu comunitatea educativă teritorială şi locală, reprezentată prin diferiţi agenţi sociali si prin consiliile părinţilor. La acest nivel pot fi atrase noile resurse pedagogice, necesare pentru optimizarea activităţilor didactice: - resurse materiale: noi spaţii de şcolarizare, noi mijloace de invăţământ; - resurse umane: cadre didactice asociate, specialişti în informatizarea invatamantului, in proiectarea educaţiei tehnologice, în realizarea acţiunilor de educatie nonformală; - resurse financiare: iniţiative proiectate in cadrul sistemelor de sponsorizare instituţionalizate la nivel naţional, teritorial local; - resurse informaţionale: manuale alternative, materiale de analiză-sinteză;

Procesul colaborării cu comunitatea, în consens cu obiectivele proiectului, presupune : - Identificarea în cadrul acestor zone şi a altor potenţiali beneficiari ai modulelor de autoformare. - Identificarea şi a altor categorii de teme menite să acopere şi alte domenii de interes profesional. - Implicarea în aceste tipuri de proiecte şi a altor instituţii cu funcţii educative, ONG-uri, parteneri sociali etc.

Trebuie să menţionăm, de asemenea, următoarele acţiuni menite să ducă la o mai bună diseminare a rezultatelor acestui proiect:

- Tipărirea unui pliant pentru popularizarea proiectului şi obiectivelor sale.

57


- Crearea unei adrese pe Internet pentru discuţii, sugestii, răspunsuri la întrebările beneficiarilor direcţi (e-mail: [email protected])

- Prezentarea proiectului în web site-ul Centrului Naţional de Resurse pentru Orientare Profesională: http://www.ise.ro/osp/PrezentareOSP-ZD.htm

- Multiplicarea modulelor redactate de parteneri (în limba de origine) şi difuzarea acestora beneficiarilor naţionali.Utilizarea informaţiilor vehiculate de module în procesul de formare iniţială a studenţilor din facultăţile unde partenerii îşi desfăşoară activitatea.

1.2. Aspecte generale

Scoala si familia urmaresc acelasi scop educativ formarea copiilor spre a deveni oameni multilateral dezvoltati.

Pentru realizarea acestui scop unic este necesara unitatea de actiune, concordanta dintre mijloacele specifice de influentare folosite de aceste doua institutii sociale.

Scoala este interesata sa colaboreze cu familia, sa-si faca din ea un aliat, pentru ca actiunea sa educativa sa fie mai profunda si de durata. Colaborarea scolii cu familia este necesara si in vederea unei informari reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui.

In convorbirea cu parintii, profesorul (invatatorul) trebuie sa dovedeasca mult tact. Sa aiba atitudinea unui prieten, nu a unui sef care da ordine. Sa fie apropiat, sa gaseasca argumente potrivite si temeinice, ca parintii sa le accepte fiind convinsi de utilitatea lor, dar sa nu renunte la convingerile sale daca acestea sunt bine intemeiate. Cadrul didactic se va interesa de modul cum este respectat regimul de zi al copilului, cum este ajutat acesta la invatatura, daca are create conditii bune de pregatire a temelor, cum se comporta copilul fata de parinti, frati, bunici cum se comporta acestia fata de el, ce influente pozitive si negative se exercita asupra lui, cu ce se ocupa in timpul liber, ce prieteni are, cum se odihneste si cum se hraneste, care este starea sanatatii lui, ce interese manifesta. În general, toată lumea apreciază efectele benefice ale unei participări foarte active a părinţilor la activităţile şcolare. Numeroase cercetări la nivel de învăţământ primar şi chiar secundar au pus în evidenţă aspectul determinant al calităţii interacţiunii dintre familie şi şcoală asupra educaţiei copiilor. Această recunoaştere a importanţei părinţilor în favorizarea succesului şcolar al tinerilor a determinat autorităţile educative să susţină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinţi şi şcoală. De altfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într-adevăr, misiunea socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale

58

http://www.ise.ro/osp/PrezentareOSP-ZD.htm

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceacurriculum-ului şcolar avâdn în vedere şi faptul că mulţi părinţi sunt prea preocupaţi de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia copiilor lor sau coerenţa dintre educaţia pe care copilul o primeşte în familie şi cea şcolară.

Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări.Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea stereotipurilor, şi continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. În sfârşit, colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii aducând deseori resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ al şcolii dar oferă şi un cadru pentru o continuă reevaluare. Spre a ajuta eficient pe copii, parintii trebuie sa tina legatura cu scoala, spre a se informa despre rezultatele muncii si despre comportarea lor la scoala. Unele informatii despre aceste situatii le pot obtine parintii prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatarile despre activitatea lui la scoala si modul cum a fost ea apreciata de profesori, dar mult mai utile sunt informatiile pe care le primesc parintii de la cadrele didactice.

Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, incercarea de a restitui prestigiul educatiei familiale, progresele sociologiei si psihologiei, precum si alte cauze au dus la intelegerea faptului ca orice sistem de educatie ramane neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor. Scoala capata astfel o misiune suplimentara.

Au existat intotdeauna educatori excelenti si parinti iubitori care nu si-au pus probabil atatea probleme si totusi au reusit foarte bine, dar poate ca acest lucru era mai usor intr-o lume foarte statornica, in care traditia avea ultimul cuvant. Modificarea pe care au suferit-o, in curs de o generatie sau doua, relatiile dintre parinti si copii, dintre adulti si tineri, apare mai vadita in consideratia pentru copil. Un raport asupra relatiilor dintre scoala si familie in tarile Comunitatii Europene, bazat pe cercetari comparative, documentare si empirice enumera patru motive pentru care scoala si familia se straduiesc sa stabileasca legaturi intre ele:

- parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor;- invatamantul nu este decat o parte din educatia copilului, iar o buna parte a educatiei se

petrece in afara scolii;

59


- cercetarile pun in evidenta influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, in special asupra motivatiilor invatarii, precum si faptul ca unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala;

- grupurile sociale implicate in institutia scolara (in special parintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

1.3. Moduri de participare a părinţilor

Părinţii elevilor dintr-o clasă formează rareori un grup omogen şi nu dispun toţi de aceleaşi mijloace pentru a se implica în mod activ în activităţile şcolii. Cooperarea lor cu mediul şcolar trebuie, deci, să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor şi disponibilităţilor lor. Anumiţi părinţi sunt pregătiţi să consacre mai mult timp şi energie pentru participarea la activităţi. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în mod punctual şi pot să participe la un eveniment special (de exemplu să însoţească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). Alţii dispun de suficient de mult timp liber, energie şi cunoştinţe pentru a putea aduce o contribuţie mai importantă şcolii. Unii pot veni în clasă pentru a susţine o expunere pe o anumită temă (legată de locul lor de muncă, tradiţiile lor culturale, anumite experienţe de viaţă specifice sau de modul cum îşi petrec timpul liber). Alţii sunt pregătiţi să se implice în animarea unor grupuri de întrajutorare de părinţi, care abordează probleme particulare.

Tema 2. Tipuri de programe de colaborare între şcoală şi familie2.1. Tipuri de programe de colaborare între şcoală şi familie

O serie de programe au încercat să promoveze o participare mai activă a părinţilor la activităţile şcolii şi au propus diferite forme de activităţi de colaborare. Anumite practici au drept obiectiv ameliorarea relaţiilor dintre familie şi şcoală: în cadrul acestor programe, părinţii contribuie la elaborarea şi realizarea unor activităţi care stimulează schimbul de informaţii şi care favorizează relaţiile interpersonale armonioase. Aceste activităţi pot lua diferite forme: vizite reciproce, un club al părinţilor în şcoală,comunicare scrisă, prânzuri sau cine comunitare, adunări informative.

60

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea În cadrul programelor vizând sprijinul şcolar, părinţii sunt invitaţi să se implice în conceperea şi susţinerea unor proiecte şcolare. Poate fi vorba despre strângerea de fonduri, de asistenţă directă(zugrăvire, donaţie de haine, reparaţii etc.), de însoţirea elevilor cu ocazia excursiilor, de conferinţe, despre predarea unei arte sau despre o activitate distractivă, despre organizarea de evenimente sociale sau culturale. Anumite proiecte vizează educaţia părinţilor. Aceştia sunt invitaţi să participe la sesiuni de formare menite să-i ajute să-şi dezvolte abilităţile parentale sau să-şi îmbunătăţească cunoştinţele: ateliere de formare pe anumite teme, cursuri de formare continuă, acces la material de formare (cărţi, casete video, broşuri). În sfârşit, în unele cazuri se pune accentul pe utilizarea comitetelor consultative în cadrul cărora părinţii formează grupuri de consiliere care se pot interesa de diferite probleme care privesc şcoala, fie ele de ordin socio-cultural, financiar, administrativ sau pedagogic. Printre multiplele motive, fondate sau nu, invocate de cadrele didactice în vederea neutilizării anumitor strategii ce încurajează participarea părinţilor, este invocată adesea convingerea că părinţii vor refuza să colaboreze, sau că nu au capacitatea să o facă. O serie de studii realizate în ultimii zece ani au adus precizări faţă de acest subiect şi au demonstrat că părinţiii şi cadrele didactice consideră că o colaborare între ei ar putea ameliora randamentul şcolar şi conduita elevilor în clasă. Numeroşi părinţi afirmă că sunt doritori să se implice în procesul de educaţie al copiilor lor. Cadrele didactice trebuie totuşi să formuleze aşteptări realiste privind această colaborare. În ceea ce priveşte activităţile care pot fi propuse părinţilor, acestea trebuie să fie multiple, variate şi să corespundă nevoilor şi posibilităţilor lor. În faţa unui eşec sau a unei slabe participări, trebuie identificaţi factorii care împiedică participarea parentală şi apoi să se elaboreze un program care să corespundă mai bine nevoilor reale şi disponibilităţilor familiilor, în loc să se conchidă că părinţii sunt lipsiţi de interes.

2.2.Teorii importante privind relatia scoala-familie

Exista doua teorii importante privind relatia scoala-familie: - teoria profesionalismului care considera ca un element esential serviciul facut altora, fara a

te gandi la avantaje personale, criteriile acestei teorii sunt: competenta, servirea clientilor, un cod de etica profesionala;

- teoria schimbului care considera actiunea umana in functie de un castig personal, se considera privilegii traditionale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competitie restransa.

61


Din aceasta perspectiva se pune intrebarea: ce castiga profesorul intr-o cooperare cu familia? Se apreciaza ca acest castig poate fi un statut revalorizator in ochii societatii, cooperarea cu

familia poate fi un test profesional si poate fi considerata ca facand parte din datoria profesionala a profesorului deoarece: parintii sunt clienti ai scolii, eficacitatea invatamantului poate fi ameliorata prin cooperarea intre scoala si familie, parintii sunt responsabilii legali de educatia copiilor lor si pot avea exigente de a evalua rezultatele activitatii scolare.

In acest context se pune si problema: de relatia cu familiile trebuie sa se ocupe profesori specializati sau toti profesorii? Solutia ideala pare a fi: toti profesorii sa aiba relatii obisnuite de colaborare cu familiile, profesorii specializati (consilieri educationali) sa rezolve cazuri particulare, dificile, sa efectueze vizite in familii, cand este necesar si sa organizeze reuniunile cu parintii.

2.3. Etape în evoluția relației familie-școală

Se pot deosebi trei etape in evolutia relatiei familie-scoala: - etapa scolii autosuficiente: scoala este considerata o institutie inchisa, care nu influenteaza

mediul familial si nu se lasa influentata de el. Caracteristicile etapei sunt: contactele cu parintii sunt rare, formale, parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se intampla in scoala, administratia alege scoala pentru copii, parintii nu participa la consiliile de administratie scolara, asociatiile de parinti nu sunt incurajate, formarea profesorilor neglijeaza relatia intre familie si scoala.

- etapa de incertitudine profesionala: profesorii incep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare, dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta. Caracteristicile etapei sunt: tendinta de a creste acuzarea familiei pentru proastele rezultate scolare, administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara, contactele formale, de rutina cu parintii continua, apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii, apar organizatiile voluntare de parinti, se constituie consilii de gestiune scolara, in care participarea parintilor are un rol minor, nedecizional, formarea profesorilor abordeaza relatia familie-scoala ca o problema de importanta secundara.

- etapa de dezvoltare a increderii mutuale: parintii si profesorii descopera impreuna ca neincrederea este putin cate putin inlocuita cu increderea unora fata de altii. Caracteristicile etapei sunt: relatia cu familiile este din ce in ce mai incurajata de scoala, consiliul scolar include reprezentanti ai parintilor, cu rol decizional in toate problemele educationale, organizatiile de parinti sunt acceptate si incurajate in activitatea scolara, profesori specializati (consilieri educationali) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familiile, organizatiile de profesori recunosc

62

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceastatutul si rolul asociatiilor de parinti, administratorii si politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala, formarea profesorilor abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante, se organizeaza cursuri pentru profesori si parinti.

Tema 3. Familia, mediul prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor

3.1. Familia, mediul prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor

Copilul este o fiinta cu insusiri calitative diferite de cele ale adultului si are in mod legitim dreptul de a ocupa o pozitie privilegiata si de a se bucura de un „tratament” specific.Sanatatea, dezvoltarea si educatia copilului trebuie sa fie in centrul preocuparilor familiei. Prin caracterul sau stabil si coerent familia este mediul educogen primar, cu valente formative esentiale pentru dezvoltarea normala a copilului.Apartenenta copilului la familie este conditionata de siguranta afectiv materiala si afectiv esentiala pentru dezvoltarea psihica, indeosebi in etapele timpurii ale evolutiei acestuia.Din aceasta cauza separarea copilului da familie poate determina perturbari grave ale echilibrului lui biopsihic. Familia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuala,afectiva si volitiva a personalitatii copiilor, climatul si atmosfera familiala devenind cadrul de ambianta materiala, spirituala si afectiva in care se vor forma copiii. De aceea eventualele carente materiale ale mediului si climatului familial , influenteaza in mod negativ dezvoltarea psihocomportamentala a copiilor. In prezent, familia ca unitate sociala s-a modificat foarte mult atat la nivel structural, cat si la nivel atitudinal in sensul cresterii ratei divorturilor si a tensiunilor si conflictelor intrafamiliale. Situatia existenta pe plan familial se poate rasfrange negativ asupra maturizarii fizio-psihice, fiziologice si sociale a copiilor lasand sechele in structura psihica si de personalitate a acestora. In familiile de astazi, legaturile sunt mai putin durabile , pe considerentul ca oamenii nu mai accepta sa convietuiasca impreuna daca nu se inteleg bine, nici macar de dragul unui copil, fata de care au anumite responsabilitati. Se vorbeste tot mai mult despre existenta unei adevarate „crize” a familiei moderne. Aceasta stare critica poate fi determinata de inversarea rolurilor sot-sotie, de disparitia unor roluri traditionale , de problemele materiale, sau de absenta parintilor din cadrul caminului pentru indeplinirea sarcinilor socio-profesionale, ceea ce determina o mai slaba preocupare a lor, pentru educatia copiilor. Conform Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, acesta „ trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o admosfera de fercire, dragoste si intelegere” pentru a-si dezvolta complet

63

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceasi armonios personalitatea.Este recunoscut faptul ca in cadrul familiei copilul isi dezvolta simtul identitatii.

O relatie pozitiva si consistenta cu parintii, in care acestia reusesc sa vina in intampinarea nevoilor copilului, il ajuta sa capete siguranta interioara, sa-si cunoasca si sa-si inteleaga propriul trecut, sa devina autonom. Familia este primul mediu in care copilul experimenteaza relatii si el va dezvolta relatii in afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De aceea un copil are nevoie de legaturi emotionale stabile, de sentimentul apartenentei neconditionate la un grup de persoane (in esenta familia sa), de un mediu securizat care sa-i permita experiente normale de viata. Cand vorbim de familie, ne referim in primul rand la parinti, dar un loc foarte important il are in viata copilului familia externa, formata in mod traditional din bunici si rude pana la gradul al IV-lea. Familia extinsa il ajuta pe copil sa-si cunoasca radacinile, sa-si intregeasca experintele de viata de familie, sa dezvolte relatii multiple si complexe.De aceea este foarte important pentru fiecare copil sa isi cunoasca rudele si sa se bucure de relatii pesonale cu acestea. In plus, familia extinsa este principala relatie de suport pentru parinti. In special bunicii pot fi un sprijin real pentru parinti si, de multe ori, reprezinta principala resursa pentru prevenirea separarii.Toti copii au nevoia si dreptul de a fii ingrijiti si crscuti de parintii lor intr-o maniera competenta. Familia ramane grupul social vital in asigurarea ingrijirii, protectiei si educatiei copilului.In contextul schimbarilor sociale se constata o diversificare a modelelor familiale: farcventa crescanda a coabitarilor (concubinaje), cresterea numarului divorturilor, a familiilor cu un singur parinte, optiunea unor femei de a avea un copil in afara casniciei, noile forme coexistand cu modelul „clasic” al familiei conjugate. Intr-o lume in care toate institutiile si toate tipurile de raporturi sociale se schimba in ritm accelerat, familia nu poate ramane neschimbata si nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familiala.Toate aceste schimbari nu trebuie interpretate ca o criza a familiei, ci mai repede ca adaptari ale conduitei individuale la schimbarile demografice, econimoce si materiale care afecteaza societatile in ansamblul lor. Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori : familiali, scolari, comunitari.Factorii familiali sunt ca proximitate si importanta cei mai importanti in dezvoltarea unei personalitati armonioase , in securitatea fizica , afectiva si materiala a copilului.Indiferent de modul de organizare , mediul familial intemeiat pe un sistem de interactiuni afective intense este apt de a reactiona la trebuintele copilului, de a participa si favoriza elaborarea personalitatii, a imaginii sale de sine si despre lume.

64


Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copilului, afectiv ceva mai adecvata trebuintelor lui pentru ca numai aceste relatii afective si sentimente de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca copilul si starea lui de copilarie.In familie isi poate satisface nevoile sale primare , isi poate manifesta frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor. In familie copilul poate sa-si investeasca toate resursele emotionale si sa invete sa si le controleze pentru ca aici ar trebui sa fie in mod sigur un mediu mai ales afectiv – garantie pentru o dezvoltare armonioasa. Daca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist, capricios datorita parintilor care doresc sa-i faca toate poftele.In familiile cu mai multi copii afectiunea parintilor se indreapta catre toti copii.Parintii trebuie sa aiba o autoritateasupra copilului. Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor sau a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea orcarei dorinte. „Adevarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de comportarea copiilor,imbinata cu respactul fata de acestia. Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor ingadui orce capriciu. „Dragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca ea e potrivita si cu masura”. Nu in ultimul rand „pentru a fi un bun mediu educativ, familia trebuie sa aiba o situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de prim ordin ale membrilor sai”. Educarea unui copil nu este un lucru atat de usor.Unii parinti, avand conceptii invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul, neacceptand sfaturi din exterior.In prezent exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate pentru indrumarea pedagogica a parintilor.Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ:a. Familia descompusa: familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu

este un mediu educativ ideal.Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde foarte mult de puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut.In trecut divortul era extrem de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se simt mai bine daca parintii nefericiti divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura.

b. Familia reconstruita: recasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din doi parinti, din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii dintr-o casatorie anterioara.Cuvintele mama si tata vitreg sunt deja expresii peiorative. Atunci cand copii provin din doua familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor celuilalt.In acest context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta familie? Dar educatia? Care sunt

65


indatoririle parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are acesta? Raspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz.

c. Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare.Maltratarea partenerului si a copilului are loc in toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a copiilor este in crestere. „Ca si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. In multe cazuri cei care maltrateaza , au fost maltratati in copilarie , astfel perpetuand un ciclu de violenta”. Copii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a semenilor,sanatatea lor psihica fiind pusa la indoiala.

d. Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: Certurile si neintelegerile dintre parinti au efecte traumatizante asupra copiilor. Divergentele dintre parinti cu privire la masurile educative au urmari negative asupra educatiei.Daca parintii mint, injura, sunt necinstiti,in cele mai multe cazuri copilul va imita comportamentul acestora.

3.2. Aspecte specifice privind relaţiile cu familiile şi comunităţile de romi

Problematica relaţiei “familie, comunitate, şcoală” îmbracă un aspect particular atunci când se referă la minoritatea romilor. Cercetări realizate în ultimii ani de Institutul Intercultural Timişoara sau de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti, bazate pe interviuri şi discuţii de grup cu cadre didactice, au scos în evidenţă faptul că printre cele mai importante probleme asociate prezenţei elevilor romi în şcoală se situează şi relaţia cu părinţii. Cadrele didactice au deseori tendinţa de a acuza părinţii romi de dificultăţile şcolare ale copiilor lor. Desigur, în numeroase cazuri, atât condiţiile materiale cât şi sprijinul în procesul de învăţare sunt net inferioare celor pe care le pot oferi copiilor părinţii ne-romi.Dar formularea (explicită sau neexprimată deschis) a unor asemenea acuzaţii, chiar dacă acestea pot fi susţinute cu argumente într-un caz sau altul, nu conduce la găsirea unei soluţii şi la îmbunătăţirea situaţiei. Cercetările au arătat că, deşi cadrele didactice doresc să colaboreze cu părinţii romi pentru îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor, un număr mare dintre ele consideră că tot ce pot face este să aştepte ca părinţii romi „să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul” pentru a se conforma cerinţelor impuse.

Este evident însă că în majoritatea cazurilor o asemenea aşteptare este nerealistă. Soluţia ar putea fi găsită împreună, prin stabilirea unei comunicări reale, pornind de la înţelegerea reciprocă a punctelor de vedere. Este firesc ca acest proces să fie iniţiat de cadrele didactice dar, desigur, acolo unde este posibil el poate fi mult facilitat prin intervenţia unui mediator şcolar.

66


Pe de altă parte, anumite diferenţe în comportament pe care le manifestă copiii romi sunt interpretate de unele cadre didactice ca o carenţă cauzată de „lipsa de educaţie” a părinţilor şi/sau de „deficienţele” sau incompatibilitatea cu civilizaţia modernă a culturii rome. Mai grav este însă atunci când copiii romi care vin la şcoală fără a cunoaşte anumite coduri de comportament social sunt etichetaţi ca şi cum ar avea un handicap insurmontabil („aşa sunt ei şi nimic nu-i poate schimba”). Un formator francez remarca însă faptul că “nu-i va trece nimănui prin minte să califice drept handicapat psihomotor pe cel care se comportă inadecvat la masă fiindcă acesta nu cunoaşte atitudinea ceruta de situaţie”. Unul dintre factorii - cheie în asigurarea succesului şcolar al copiilor romi este existenţa unor relaţii bune între şcoală şi părinţi. Fără cooperarea părinţilor, multe dintre iniţiativele şcolii sunt sortite eşecului. Legătura cu părinţii înseamnă mai întâi contactele obişnuite, individuale, legate de copil, de munca sa, de jocurile sale, de progresele sale şi dificultăţile pe care le întâmpină.

Romii au propriile raţiuni, pe care raţiunea instituţiei şcolare le ignoră deseori. Pentru a se încerca ameliorarea acestor relaţii s-au organizat întâlniri informale: s-a făcut o invitaţie la o cafea, pentru a facilita comunicarea deschisă. Dar părinţii romi n-au manifestat interes faţă de această „invitaţie la cafea”. Într-o ţară europeană, cu ocazia unei serate la care se programase o proiecţie de diapozitive reflectând viaţa romilor, s-au creat tensiuni, iar diapozitivele n-au mai fost găsite niciodată de către organizatori.Pe lângă faptul că apropierea dintre învăţători şi romi nu se produce, există şi un refuz al acestora din urmă în ceea ce priveşte prezentarea unor informaţii referitoare la romi.Iar cazul este departe de a fi unul singular. Nu trebuie însă să concluzionăm rapid, ca urmare a acestor tentative de apropiere care eşuează, că “din nefericire este evident că părinţii copiilor romi nu se prea implică în educaţia copiilor lor”: evidenţele sunt înşelătoare iar educaţia copiilor, faţă de care părinţii romi sunt foarte atenţi, pentru ei nu se reduce doar la educaţia şcolară.

Atunci când se construieşte un proiect al şcolii, al clasei, absenţa cooperării “în amonte”, încă din faza de definire a proiectului, între diverşii parteneri face imposibilă asumarea acestuia ca un proiect comun, iar ulterior cei care servesc drept intermediari,cadrele didactice sau mediatorii, se regăsesc pe o poziţie greşită şi nerealistă.

Faptul că disensiunile între comunităţi depăşesc pragul şcolii este evident şi se poate înţelege de ce, momentan, părinţii nu sunt prea tentaţi să-i sprijine pe învăţători. În majoritatea cazurilor, atitudinea lor oscilează între indiferenţă şi opoziţie faţă de structura şcolară, chiar dacă se produc contacte cu cadrele didactice şi chiar dacă acestea nu sunt rele.

Învăţătorii pot fi respectaţi ca persoane, ceea ce nu împiedică să fie criticaţi în calitate de reprezentanţi ai unei instituţii ameninţătoare şi adesea coercitivă în însăşi principiile sale de funcţionare. Dacă un copil nu se simte bine la şcoală, dacă el face obiectul unor remarci - justificate

67

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceasau nu - din partea învăţătorului,dacă este obiectul unei respingeri din partea celorlalţi copii, părinţii şi familia sa, precum şi întregul grup din care face parte vor fi întotdeauna alături de el pentru a-l suţine şi a-l proteja. Se poate întâmpla, de altfel, atunci când un copil nu vrea să meargă la şcoală,ca acesta să profite de situaţie şi să prezinte dinadins în culori sumbre viaţa sa la şcoală. Alegerea sa va fi respectată de către părinţi. Cum poate fi schimbat acest fapt?

Cu siguranţă nu începând cu instruirea copilului, ci prin acceptarea părinţilor.Legătura, contactul, pentru a putea da naştere unei colaborări, presupun o voinţă şi un demers în vederea armonizării relaţiei dintre parteneri. Mult prea des, până în prezent,ori nu se făcea nici un astfel de demers şi fiecare rămânea departe de celălalt, neînţeles şi imposibil de înţeles în acelaşi timp, ori efortul necesar unui astfel de demers era aşteptat să vină doar din partea romilor. De puţin timp încoace însă, ici şi colo, în diferite ţări, s-au făcut eforturi reciproce care permit, în mod punctual, să se depăşească conflictele, aprehensiunile, neînţelegerile. Se poate constata astfel un progres al adaptabilităţii reciproce. Contactele se intensifică, învăţătorul obţine o marjă de libertate pentru a le stabili şi a le menţine, sau este delegat un mediator special în acest sens, persoană care se află în acelaşi timp în slujba cadrelor didactice cât şi a părinţilor. Uneori câteva detalii tehnice pot schimba radical viaţa clasei şi relaţia cu părinţii:posibilitatea accesului liber al părinţilor la ore, posibilitatea contactelor telefonice ...Cadrele didactice fac uneori eforturi de a se apropia de romi adoptând însă metode care nu sunt întotdeauna adaptate: de exemplu, un studiu realizat în Marea Britanie prezintă cazul unui tânăr învăţător care, plin de bune intenţii, pentru a cunoaşte mai bine specificul comunităţii romilor, s-a angajat ca salariat în timpul perioadei de vacanţă la un rom care vindea maşini de ocazie; odată angajat, acesta a fost însă desconsiderat în ochii părinţilor romi, pentru care învăţătorul ar fi trebuit să se asocieze cu comerciantul rom, dobândind astfel un statut egal şi satisfăcător.

S-a demonstrat de asemenea că absenţa părinţilor romi de la reuniunile formale nu este sinonimă cu dezinteresul, ci mai degrabă cu o non-adeziune la un anumit tip de discuţie; aceste discuţii informale cu frecvenţă scăzută sunt, de altfel, aşa cum o arată mai multe studii, puţin interesante: se pare că, în cadrul lor, părinţii adoptă fie o atitudine întotdeauna pozitivă, de aprobare reiterată, fie una sistematic critică, de barare.

Încercările de colaborare nu sunt scutite de dificultăţi. “Doar 30% dintre părinţi urmăresc activitatea şcolară a copiilor lor şi, în ciuda dorinţei lor

de a avea o întâlnire constructivă cu cadrele didactice, raportul se reduce adesea la un dialog scurt şi superficial. Între părinţi şi cadrele didactice se instaurează în general o adevărată incomunicabilitate, care îşi are originea în substratul de analfabetism al părinţilor, care nu au astfel

68

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaposibilitatea de a percepe sensul pe care îl are şcoala şi,implicit, ceea ce reprezintă aceasta pentru copiii lor. 70% dintre ei refuză să se supună diverselor reguli ale birocraţiei şcolare, invocând banala şi învechita justificare: <<La ce bun, din moment ce noi suntem romi şi aşa vom râmăne; pentru noi nimic nu se va schimba niciodată>>. În spatele acestei fraze se ascunde o resemnare tristă, o lipsă de entuziasm şi de aspiraţie pentru schimbare şi progres”.

Spre exemplu, în cadrul unui proiect pilot din Bremen, unul din obiectivele pedagogice esenţiale a fost de a-i determina pe membrii comunităţii Sinti să înţeleagă că ei sunt parteneri egali la proiect. Era vorba în esenţă de a-i implica activ pe aceştia în planificarea proiectului, prin intermediul unui Comitet consultativ a cărui competenţă era reglementată printr-un acord de cooperare încheiat între Volkshochschule din Bremen şi Bremer Sinti-Verein. Punerea în practică a acestei revendicări de participare egală a membrilor comunităţii Sinti la proiect s-a dovedit a fi extrem de dificilă din mai multe puncte de vedere. Pentru a putea beneficia de o participare continuă într-un proiect care depăşeşte cadrul familial e nevoie de o muncă permanentă şi motivantă.

O participare în sensul unei colaborări critice la realizarea proiectului echivala în foarte mare măsură în acest caz cu a cere prea mult de la grup. Chestionaţi cu privire la acest aspect, îndeosebi membrii Sinti mai în vârstă au repetat în nenumărate rânduri că ar fi fost suficient să li se acorde încredere. Cererea de a comenta critic proiectul era resimţită de ei ca o impoliteţe, venită din partea unui spirit belicos şi, în consecinţă, ca fiind superfluă, odată ce încrederea şi unitatea au fost stabilite”.

Discuţiile sunt fructuoase pentru toţi, iar informaţiile pe care la furnizează cu privire la copil, la educaţia sa şi mediul din care face parte, despre dorinţele părinţilor, permit învăţătorului să-şi adapteze mai bine pedagogia.

Pentru părinţi este important să li se demonstreze şi ca aceştia să dobândească sentimentul că şcoala aparţine copiilor lor în aceeaşi măsură în care aparţine şi celorlalţi copii. Având în vedere situaţia actuală, un astfel de sentiment poate el să existe? Este el justificat? Sau se fondează doar pe iluzii?

Având în vedere importanţa dar si dificultăţile de comunicare ce pot apărea în relaţia cadre didactice – părinţi romi, respectiv în relaţia şcolii cu comunitatea romilor, este oportună deseori utilizarea unui mediator şcolar.

3.3.Prezentare cartea ,, La Minut “ și rolul bunicilor în viața copilului

69


In cartea „Mama la minut” Dr. Spencer sustine ca copiii au nevoie de afectiune si dragostea continuua, indiferent de ceea ce fac sau zic.In aceasta carte sunt prezentate „3 secrete” care constituie „cea mai rapida metoda de a va ajuta copiii sa invete sa se placa pe ei insasi , dar si sa fie cuminti”:stabilirea de scopuri la minut ,acordarea de laude la minut si mustrarile la minut. „La minut”este un titlu general , caci nu-ti garanteaza ca dureaza un minut si o sa ai tot ce ti-ai dorit.Dar merge pe ideea ca intr-un anumit interval de timp(mai lung sau mai scurt) tot o sa intre intr-un ritm al vietii, firesc, normal si chiar metodele nu o sa ia mai mult de un minut sa se aplice. Sa detaliem putin.

„Problemele apar intotdeauna cand oamenii nu stiu clar ce vor ceilalti membri ai familiei”.Scopurile la minut functioneaza corect daca :stabilim impreuna sau fiecare individual care sunt scopurile „ noastre” si care sunt scopurile „mele”, fiecare isi descrie scopurile foarte succint, astfel incat lecturarea lor sa nu ia mai mult de un minut: fiecare isi recita frecvent scopurile, pentru a le transforma intr-un nou mod de gandire.

„Ii ajuta pe copii mei sa-si atinga potentialul maxim. Ii surprind atunci cand fac ceva bun”. Laudele la minut functioneaza bine atunci cand: ii anunti pe copii dinainte ca vor fi laudati daca fac lucruri bune; ii surprinzi pe copii atunci cand fac un lucru bun si iti exprimi mandria si pentru lucrul facut; iti exprimi sentimentele fata de copii(prin imbratisari sau altfel) si ii incurajezi sa faca la fel. Mustrarile la minut functioneaza cand: ii anunti pe copii ca o sa le atragi atentia atunci cand purtarea lor supara/este inacceptabila etc.; le spui ca au si ei dreptul sa faca la fel in privinta ta; reactionezi imediat ce a aparut problema si le spui copiilor ce anume simti fata de ceea ce au facut; ii mangai si le dai de inteles ca esti de partea lor si ca desi nu agreezi comportamentul lor, pe ei ii iubesti la fel de mult...

In viziunea lui Osho(„carte despre copii”) inocenta inseamna curaj si luciditate deopotriva , dar nu este o calitate ce poate fi dobandita sau invatata , ea tine chiar de natura reala a omului.Copiii se nasc cu aceasta inocenta dar, pe parcursul vietii o pot pierde. Cand sunt mici , copii au multe frustrai :cand doresc ceva dar nu pot obtine sau nu i se pot oferi incep sa planga.Plansul penru ei este o necesitate profunda cu rol de purificare, de alungare a frustrarilor.In cazul in care se opresc brusc, caci toata familia va incerca sa ii opreasca , frustrarile vor fi blocate si se vor acumula.

Mai tarziu ei vor avea nevoie de o modaliate in care sa se exprime complet, numita in psihologie „tipat primar”.De multe ori Osho condamna societatea pentru ca ingradeste inteligenta , constiinta si luciditatea copilului , intrucat i-ar acorda libertate acestuia s-ar revolta impotriva legilor si a sistemului.

70


Copilul se naste inteligent, insa parintii il vor sufoca , il vor conditiona , vor incerca sa ii imprime modelul lor.De aceea copilul are nevoie de un spatiu al sau, de un anumit timp petrecut singur pentru a-si forma propria personalitate, pentru a-si dezvolta potentialul iluminarii.

Rolul bunicilor in viata copilului S-a dovedit stiintific faptul ca prezenta bunicilor in viata copiilor are urmari benefice asupra

intregului comportament al copiilor: acestia sunt mult mai stabili emotional, invata mai bine la scoala, capata incredere in sine si relationeaza mai usor cu cei din jur.

Bunicii sunt o oaza nesecata de dragoste neconditionata de care nepotii se pot bucura din plin. Rolul acestora ia diferite forme, de la prietenul cel mai bun, confidentul, pana la istoricul familiei, cel care mentine si transmite legaturile si povestile din familie.

Legatura formata intre nepoti si bunici este unica tocmai datorita faptului ca acestia din urma nu pun nici o conditie pentru atentia si dragostea lor. Spre deosebire de parinti, care au diverse exigente fata de copiii lor, bunicii nu asteapta nimic in schimb. Acestia au tot timpul din lume pentru a acorda atentie micutilor, iar rabdarea lor o depaseste cu mult pe cea a parintilor. Copilul se simte astfel in siguranta, iar casa bunicilor devine un loc de refugiu si chiar de regasire.

Tot cu aceeasi rabdare infinita, buncii ii lasa pe copii sa fie mai liberi, fara sa ii conditioneze prea mult. Acest lucru nu duce neaparat la rasfat, ci il ajuta pe copil sa capete o atitudine independenta, fiind totusi supravegheat de un adult care ii vrea binele. Stii doar cate de bine se simte atunci cand are ocazia sa isi petreaca vacantele la bunici, fara parinti.

Bunicii au timp si experienta pentru a-i invata o multime de lcururi interesante, oferindu-le sfaturi intelepte si trucuri pe care doar acestia le mai stiu, fascinandu-ne insa chiar si atunci cand ajungem la maturitate. Caci doar bunica face cea mai buna mancare, iar bunicul are gradina cea mai frumoasa.

Copilul va invata sa isi pretuiasca mai mult familia si sa isi aprecieze parintii, pentru ca povestile bunicilor despre nazbatiile parintilor atunci cand erau si acestia copii, ii face sa para mai umani si sa coboare de pe acel piedestal al rolului parintesc.

BIBLIOGRAFIE:

Birch, Ann, Psihologia dezvoltarii, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000 Boutin, C. During F., Les Interventions aupres des parents, Ed. Privat, Paris, 1994

71


Brofenbrenner, Urie Ecologia Dello sviluppo umana, Bologne, 1979 Desmet, H. L Education familiale, facteur de changement, Mons, Universite de l Etat,

CERIS, 1983 Dunst, Carl J., Trivette, Carol M., Deal, Angela, G., Supporting and Strengthening Families,

Vol.1.Methods, Strategies and Practices, Brookline Books, Massachusetts, 2000 Evans, Judith, L. Inclusive ECCD. A Fair Start for All Children, Coordinators Notebook,

Nr. 22, 1998, p.1 Grossman, H., Manual on terminology and classification în mental retardation,

Washington, American Association on Mental Deficiency, 1977 Hanrahan M. si. Prinsen B, Community helth, community care, community support,

Netherlands, Institute of Care and Welfare, 1997 Helander, Einar, The Word of the Defenseless, Sweden, 2006 UNESCO, Pachetul de resurse pentru profesori, cerinte speciale în clasa, Bucuresti, 1995 Henripin, M.,Ross, V., Les parents dans l ecole.Ils font quoi? Dans qulles limites?

Pourquoi? Vers qoui?, Quebec, Ministere de l Education, 1976 Hermanns, Jo "Effective Strategies of Psichosocial Preventions: A Conceptual Analysis" în

Hanrahan Marian and Prinsen Bert ,Community Health, Community Care, Community Support, Netherlands Institute of care and Welfare, 1997

OCDE, Centre pour la Recherche et l Innovation dans l Enseignement, Des services efficaces pour l enfant et famille a risque, Paris, 1996

OCDE, Centre pour la Recherche et l Innovation dans l Enseignement Les enfants a risque, Paris, 1995

Pourtois, J.P. et Desmet H.,Context culturel et intervention socio-educative, în Pourtois, J.P. Les thematiques en education familiale, Ed. Universitaire De Boeck, Paris, 1996

Pringle, Mia Kellmer The Needs of Children, Hutchinson , 1975

SEN Code of Practice, Department for Education and Skills, 2001, paragraful 1.5 Rutter, A., Early source of security and competence, în J. Bruner and A. Garton (eds.)

Human Growth and development, Oxford, Clarendon Press, 1979) Symonds Anthea, Kelly Anne, The social construction of Community Care, MacMillan

Press, 1998 Telleri, Fausto Pedagogia familiei, EDP, 2003

72


UNESCO, Conferinta de la Salamanca, Cadrul de actiune privind cerintele educationale speciale, traducere UNICEF, MEN, 1994

UNESCO, Pachetul de resurse pentru profesori, cerinte speciale în clasa, Traducere UNICEF, ed. RO MEDIA Bucuresti, 1995

UNESCO, Sa intelegem si sa raspundem la cerintele elevilor din clasele incluzive. Ghid pentru profesori. Traducere UNICEF, ed. RO MEDIA, 2002

Vrasmas,E. Mitulescu, R. Bogdan Simion, Copiii în situatie de risc. Metode de prevenire, DPC-EU/PHARE, CPP,TAU, Composante 3, iunie,1997

Modulul III. Parteneriatul educațional. Asigurarea participării părinților în activitățile școlii

73


și implicarea copiilor în parteneriate (vocea copiilor)

Tema I . Parteneriatul educațional

Obiectivele capitolului:

La finele capitolului formabilul va fi capabil să: • defineasca relatiile de parteneriat educational • recunosca vaoarea institutiilor educationale • identifice partenerii principali în procesul dezvoltarii copilului • precizeze directiile colaborarii, cooerarii si comunicarii dintre scoala, familie si comunitate • enumere si sa argumenteze modalitatile de sprijinire a procesului didactic prin colaborarea cu famila • recunoasca situatiile conflictuale dintre parinti si profesori ca potentatoare de solutii creative pentru educatie

1.1.Conceptul de parteneriat educațional

Parteneriatul educaţional este unul dintre cuvintele cheie ale p e d a g o g i e i c o n t e m p o r a n e . E s t e u n c o n c e p t ş i o a t i t u d i n e î n c â m p u l educaţiei. Ca atitudine, parteneriatul presupune: acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite; egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună; interacţiuni acceptate de toţi partenerii; comunicare eficientă între participanţi; colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit; cooperare (acţiune comună în care se petrec interrelaţii şi roluri comune).

Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei se identifică nevoia cunoaşterii, respectăriiş i v a l o r i z ă r i i d i v e r s i t ă ţ i i .

E s t e v o r b a d e o d i v e r s i t a t e c a r e p r e s u p u n e unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. Copiii nu sunt normali s a u a n o r m a l i , c i u n i c i , c u

74

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceap a r t i c u l a r i t ă ţ i d i f e r i t e , d e t e r m i n a t e d e caracteristicile lor subiective – individuale şi de apartenenţa lor la un spaţiuşi o identitate socio-culturală.

Fiecare este purtătorul unor particularităţi cenu pot fi defecte sau anormalităţi, ci sunt caracteristici, răspunsuri personalela solicitările mediului. Unicitatea vine din ecuaţia subiectivă a fiecăruia, dar ş i d i n s t i l u r i l e de î nvă ţ a r e , r i t mur i l e de zvo l t ă r i i , t r ă s ă t u r i l e pe r s ona l e , capacităţile, competenţele şi comportamentele fiecăruia. Amprenta cultural este importantă pentru că determină bogăţia diversităţii la nivelul grupului social .

P a r t ene r i a t u l educa ţ iona l e s t e f o rm a de com un ica r e , coope ra r e ş i c o l a b o r a r e î n s p r i j i n u l c o p i l u l u i l a n i v e l u l p r o c e s u l u i e d u c a ţ i o n a l . E l p r e s upune o un i t a t e de ce r i n ţ e , op ţ iun i , dec i z i i ş i a c ţ i un i educa t ive î n t r e factorii educaţionali.Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional p r o p r i u - z i s . E l s e r e f e r ă l a c e r i n ţ a c a p r o i e c t a r e a , d e c i z i a , a c ţ i u n e a ş i colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi educaţionali.

Parteneriatul educaţional se realizează între: instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate; agenţii educaţionali: copil, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţietc.); mem br i i a i com un i t ă ţ i i c u i n f lue n ţ ă a s up ra c r e ş t e r i i , e ducă r i i ş i dezvoltării copilului (medici, factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.); influenţele educative exercitate la anumite momente asupracopilului; programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului; formele educaţiei în anumite perioade.

Concep t u l de pa r t ene r i a t educ a ţ i ona l a r e va loa re de p r inc ip iu î n pedagogie şi este o extensie de la principiul unităţii cerinţelor în educaţie.Aceasta presupune nevoia unei comuniuni în ceea ce priveşte obiectivele propuse actului educativ. El se adresa în principal părinţilor şi profesorilor şise referea la acţiunea în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fieîn acord cu măsurile şcolare şi ceea ce face un părinte să nu fie negat de celălalt.

Actual, conceptul de parteneriat are în vedere o altă relaţie cu copilul, care este parte a deciziilor educative, după posibilităţile şi dimensiunile a l e ge r i l o r s a l e . Educ a ţ i a a r e î n sa r c in i l e e i , de l a vâ r s t e l e ce l e ma i mic i edu ca re a r e s ponsa b i l i z ă r i i soc i a l e ş i l ua r e a r a p idă a dec i z i i l o r . Re l a ţ i a e d u c a t o r – c o p i l a r e s e n s u r i n o i , e s t e o r e l a ţ i e d e p a r t e n e r i a t , d a t o r i t ă aspectelor ei de conducere democratică şi flexibilităţii în luarea deciziilor. Nu numa i c op i lu l î nva ţ ă ş i s e dezvo l t ă s ub in f l uen ţa e duca to ru l u i , c i ş i a ce s t a s e fo r mea ză ş i s e t r ans fo rm ă p r i n r e l a ţ i a e du ca t ivă .

75


Rezo l va rea fiecărei probleme educative adaugă noi competenţe educatorului. Fiecare generaţie este altfel. Numai un educator de tip reflexiv, flexiv, creator şidinamic, care acceptă schimbarea, va găsi răspuns la noile întrebări.Părinţii, copiii şi comunităţile se influenţează puternic unii pe alţii.Mediul în care trăiesc poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determinam u l t e d i n t r e v a l o r i l e l o r . P o a t e s ă s e c o m p o r t e c a o s u r s ă d e f o r ţ ă ş i siguranţă, sau ca o restricţie a dezvoltării.

La rândul lor, părinţii pot influenţacomun i t a t ea deopo t r i vă c a i nd iv i z i s au ca mem br i i a i unu i g rup . E i po t con t r i bu i l a dez vo l t a r ea va l o r i l o r c om un i t ă ţ i i ş i l a f i xa r e a p r i o r i t ă ţ i l o r sociale.La educarea copilului contribuie, ca instituţii bine determinate alesocietăţii, familia, şcoala şi comunitatea.În m om en t e l e d i f e r i t e a l e c r e ş t e r i i , d ez vo l t ă r i i ş i deve n i r i i f i i n ţ e i umane, fiecare din aceste instituţii sociale are un rol important.

Mai mult,azi, este determinată nevoia unui parteneriat educaţional între acestea, înfavoarea unei educaţii eficiente pentru individ şi pentru societate.

Relaţiile familiei cu şcoala. Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni organizate ar putea înlocui familia, care de multe ori nuare aspiraţiile sau resursele culturale pentru ceea ce propune societatea. În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi învăţare, şcoala dezvoltă oserie de structuri de sprijin în favoarea copilului şi a familiei.

În acelaşi timp este nevoie de activităţi de susţinere în afara clasei şi de activităţi de sprijin atât a copilului aflat în situaţii dificile sau de risc, câtşi a familiei şi a cadrelor didactice. Structurile de sprijin ale şcolii merg pe linia cabinetelor de asistenţă p s iho pedagog i că , de c on s i l i e r e , de r e zo lva re a uno r p ro b lem e spe c i f i ce (cabinete de logopedie şi orientare profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori.

La nivelul acestor structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat şi de grup pentru copii, părinţi şi p r o f e s o r i . S pe c i a l i ş t i i c a r e de s f ă şoa ră ace s t e ac t i v i t ă ţ i t r ebu ie s ă a ibă experienţă didactică şi pregătire specială în domeniul psihopedagogiei.Ş coa l a de az i nu s e poa t e pe r f ec ţ i ona de câ t e va luând pe rmane n t nevoile sale şi apelând la stucturile de sprijin care să organizeze, să planificeşi să intervină în rezolvarea problemelor mai mult sau mai puţin speciale.

Pentru realizarea unor şcoli eficiente în care toţi elevii să înveţe şi să f i e v a l o r i z a ţ i , p a c h e t u l d e r e s u r s e p e n t r u p r o f e s o r i t r e b u i e s ă i n c l u d ă următoarele: p ro f e s o r i i t r ebu i e s ă f i e i n t e r e sa ţ i c a t o ţ i e l e v i i s ă î nve ţ e ; profesorii să îşi

76

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceacunoască foarte bine fiecare elev; elevii trebuie să fie ajutaţi să înţelegă ceea ce încearcă să înveţe; clasele trebuie astfel organizate încât elevii să fie permanent ocupaţi; p ro f e s o r i i e f i c i e n ţ i î ş i a ju t ă e l e v i i dac ă : accentuează scopul învăţării oferă diversitate şi opţiuni variate elevilor; sunt refexivi şi se spijină permanent pe evaluarea prin mijloace variatea procesului instructiv – educativ; utilizează flexibil resursele din şcoală, dar şi resursele comunităţii; cooperează cu toţi ceilalţi colegi şi agenţi educative; şcolile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte, oferindu-i : conducere efectivă; încredere; sentimentul de optimism; sprijin; preocupări privind continua perfecţionare a curriculumului; metode variate de control ale progresului înregistrat.

Au fost identificate două dimensiuni principale ale implicării părinţilor în activitatea şcolară a copiilor: dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizândcontrolul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutorul acordat de pă r in ţ i î n r e zo lva re a t e me lo r ş i , î n gene ra l , î n î ndep l i n i r ea sa r c in i l o r ş i supo r t u l , r e s pec t iv s u s ţ i ne r e a mora l ă ş i ma te r i a l ă a ac t i v i t ă ţ i i ş c o l a r e a copilului; dimensiunea relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei şi unităţii şcolare şi la contactele directe ale părinţilor cureprezentanţii instituţiei şcolare, cadre didactice şi administratori.

Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfăşurate în cadrulformal al negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiilor părinţilor, alreuniunilor de informare a părinţilor cu privire la conţinuturile şi metodeleşcolare, orarelor, exigenţelor cadrelor didactice sau în cadrul informal al unor excursii, vizite, ieşiri ale elevilor la diferite activităţi sportive serbări,aniversări etc.

Ele îmbracă, însă, şi forma unor întâlniri interindividuale, încadrul formal al unor întâlniri programate la iniţiativa cadrului didactic sau a pă r in t e lu i o r i î n cad ru l i n fo rm a l a l î n t â ln i r i l o r , ma i mu l t s au ma i pu ţ in î n t â m p l ă t o a r e , l a i e ş i r e a d i n ş c o a l ă s a u î n d i f e r i t a s p a ţ i i p u b l i c e , a l telefoanelor şi scrisorilor, al vizitelor la domiciliul elevilor.

Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi respectarea identităţii sale cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteiaşi atragerea în procesul didactic şi cu toate resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte active.

C o n c e p t u l c a r e s t ă l a b a z a a c e s t e i o r i e n t ă r i e s t e p a r t e n e r i a t u l educaţional. Identificând şi valorizând dimensiunea personală a individului,realizăm însă nevoia valorizării şi aprecierii familiei ca mediu primordial şiafectiv necesar formării individuale. Dacă familia este mediul de dezvoltarea p r i m e l o r v â r s t e a l e c o p i l u l u i , v â r s t e p e c a r e c e r c e t ă r i l e l e d o v e d e s c fun dame n ta l e dezvo l t ă r i i pe r sona l i t ă ţ i i , d e v ine c l a r c ă ace as t a t r ebu i e s p r i j i n i t ă , ş i n u

77

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaî n l o c u i t ă î n e d u c a ţ i a t i n e r e i g e n e r a ţ i i . Ş i p e p a r c u r s u l vârstelor şcolare, familia rămâne mediul afectiv cel mai viabil de securitate şi stimulare.

Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sp r i j i ne dezvo l t a r ea i n d iv idu lu i p r i n p r oce se l e de i n s t ru c ţ i e ş i educa ţ i e , concentrate în procesul de învăţământ, simte tot mai mult nevoia să realizezeun parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă copilul.

Ex i s t ă o r e ţ e a compl exă de r e l a ţ i i î n cad ru l une i ş co l i , c a r e a u un potenţial important de influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.

Cele mai importante relaţii sunt: r e l a ţ i i l e d i n t r e p r o f e s o r ş i e l e v ; r elaţiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi s p e c i a l i ş t i c a r e s p r i j i n ă ş c o a l a , d i n t r e p r o f e s o r i ş i p e r s o n a l u l administrativ al şcolii); r e l a ţ i i l e d i n t r e p r o f e s o r i ş i p ă r i n ţ i ; relaţiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului c u părinţii şi profesorii (lucrul în echipă pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului).

Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivăşi eficientă, o unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului.

Ea concepe cele două instituţii sociale exprimându-se însc h imbur i de op in i i ş i î n d i s cu ţ i i , i a r a tunc i c ând e s t e vo rba de de c i z i i , păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific.

Raporturile active ale familiei cu şcoala sunt stimulate de apariţia unor importante mize familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare, afectiveşi culturale. Numeroase cercetări pun în evidenţă preocuparea părinţilor pentru viitorul economic al copiilor lor, pentru plasarea acestora în câmpulmunc i i pe o poz i ţ i e convena b i l ă d i n punc tu l de vede re a l s t ab i l i t ă ţ i i ş i n iv e lu l u i ven i tu r i l o r o r i a cond i ţ i i l o r de m un că . M a j o r i t a t ea pă r in ţ i l o r , i nc lu s iv ce i apa r ţ i nând c l a se lo r s oc i a l e de f avo r i z a t e , s e dove des c a f i depa r t e de a a ccep t a i de ea l i p se i l o r de compe t en ţ ă ş i de a ce da in t e g ra l prerogativele lor educative şcolii.

Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentrucă deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor. Ei pot da informaţii p r e ţ i oa s e de s p re p rob le me l e , c r i z e l e de c r e ş t e r e , do r in ţ e l e , a ş t ep t ă r i l e , neîncrederile, pasiunile elevilor.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca : părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală și valoroasă la educarea copiilor; părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copii; să se recunoască şi să se aprecieze

78

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceainformaţiile date de părinţi referitoarela copiii lor; s ă s e v a l o r i f i c e a c e s t e i n f o r m a ţ i i ş i s ă s e u t i l i z e z e î n c o m p l e t a r e a informaţiilor profesionale; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.

Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcoliişi determină o altă abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţionalăace as t ă t emă e r a t r a t a t ă s ub denumi rea de „ co l a bo ra r ea d in t r e ş coa l ă ş i f a m i l i e ” . A c t u a l m e n t e , d i m e n s i u n i l e a c e s t e i r e l a ţ i i s u n t m u l t m a i c u p r i n z ă t o a r e d a t o r i t ă l ă r g i r i i c o n c e p t u l u i d e c o l a b o r a r e s p r e c e l d e comunicare prin cooperare şi, mai nou, prin conceptul de parteneriat care lecup r inde pe t oa t e ş i , î n p l u s , e xp r imă ş i o anumi t ă a bo rda re poz i t i vă ş i democratică a relaţiilor educative.

1.2.Relaţiile familiei cu alte tipuri de specialişti ai educaţiei

Raporturile familiei cu diferite tipuri de specialişti (în puericultură, în pediatrie, în psihologie ş.a.m.d.) nu reprezintă o „invenţie” a societăţilor actuale, ci au o istorie relativ îndelungată.

Totuşi, în ultimele decenii, acesteraporturi prezintă anumite particularităţi: 1) contactele familiilor cu specialiştii sunt din ce în ce mai frecvente; 2) serviciile specializate ai căror beneficiari pot fi familiile sunt tot mai diversificate; 3 ) i n i ţ i a t i va nu apa r ţ i ne exc lu s iv s pec i a l i ş t i l o r : f am i l i i l e ape l ea ză e l e însele la serviciile acestora; 4) natura raportului se modifică: părinţii acceptă din ce în ce mai puţin săfie trataţi ca ignoranţi în problemele educative, ceea ce înseanmă că pun sub semnul întrebării legitimarea unui raport de putere ierarhic, încare specialistul dă indicaţii, iar părintele se plasează pe poziţie deexecutant fidel.

Exemplul relaţiilor familiilor cu instituţiile medicale este, poate, cel mai semnificativ, ţinând cont de faptul că aceste relaţii au deja o tradiţieşi că, dată fiind miza lor fără egal – sănătatea şi, în utimă instanţă, viaţacopilului – interesul părinţilor în întreţinerea lor este maxim.

Studiile indică, pe de o parte, o cerere mare a familiilor pentru serviciile educativeoferite de aceste instituţii (informaţii avizate despre igiena corporală, educaţia sexuală, prevenirea toxicomaniei, boli transmisibile), iar, pe dea l t ă pa r t e r e l a ţ i a cu cad re l e med i ca l e e s t e marc a t ă de ne înc rede re ş inum eroas e r e ţ i ne r i , d in ca uza a s pec t e lo r f i n anc i a r e , d i a gnos t i ce lo r c o n t r o v e r s a t e , d i f i c u l t ă ţ i i c a d r e l o r m e d i c a l e d e a c o n s t r u i o r e l a ţ i e adecvată cu copilul.

79


O categorie aparte şi relativ recent apărută de specialişti o reprezintăspecialiştii în intervenţia socio-educativă. Aceasta cuprinde un ansamblude ac ţ i un i f i nan ţ a t e , o rga n iza t e ş i de s f ă ş u ra t e de soc i e t a t e î n d i r ec ţ i a s us ţ i n e r i i , o r i en t ă r i i , co r ec t ă r i i s au sup l in i r i i a c t i v i t ă ţ i i e duca t ive a părinţilor.

Toate tipurile de specialişti cu care familia intră în contact prin copil(cadre didactice, pediatrii, medici, psihologi, jurişti etc.) exercită un rolexp l i c i t s au imp l i c i t pe l â ngă pă r in ţ i . Educ a ţ i a cop i i l o r a de ven i t , î n societăţile moderne, o problemă de interes naţional şi a fost preluată înr e s ponsa b i l i t a t ea s t a tu lu i c a r e dez vo l t ă , î n ac e s t s c o p , un s i s t em de instituţii specializate.

Practicile cotidiene au arătat că influenţa acestor instituţii nu este absolută, iar cercetarea ştiinţifică a pus tot mai clar în evidenţă importanţa familiei. A fi părinte este, astăzi, o „profesie” care trebuie învăţată ca oricare alta.Valorificate în planul teoriei sociologice, cercetările empirice arată că paradigmele transmiterii intergeneraţionale şi reproducţiei sunt utile, dar insuficiente pentru înţelegerea proceselor educaţionale desfăşurate înfamilie în toată complexitatea lor.

1.3.Învatamantul prescolar și școlar - principalul partener educativ al familiei

“Eu sunt copilul.Tu ții în mâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacăvoi reuși sau voi eșua în viață…"

(“Child’s Appeal” - Mamie Gene Cole)

Aceste vorbe nu sunt doar un apel facut de orice copil imediat dupa nastere si este adresat direct parintilor. Cum vom proceda si ce mijloace vom folosi? Ce strategii educationale? Ce modele comportamentale vom utiliza si ce mijloace educative vom aborda? Cine va reusi mai bine? Este cel mai bine si cel mai intelept sa prevenim din timp orice piedica aparuta in calea indeplinirii “apelului copilului nostru”.

Cu totii imbracam la un moment dat haina rolului de parinte cu oarecare nesiguranta si jena, cu surprindere sau teama, ori chiar cu o tendinta exagerata de a pune in valoare “maturitatea” sau

80

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea”responsabilitatea”. Bucurii reale si bucurii mimate, ingrijorari supradimensionate si false indiferente… Atitudini, emotii, vorbe…” Haina” desi este noua nu iti vine ca turnata, ba iti este prea stramta, ba prea larga, ba iti ingreuneaza miscarile, ba iti dicteaza altele noi si tot asa, pana cand incepe sa se muleze pe existenta ta. Se pare ca rolul de parinte, desi este conditionat instinctual, nu se asuma si exercita de la sine, in toata plenitudinea si eficienta sa, ci el devine mai mult o fateta, poate esentiala, a fiecarei personalitati umane, care are sansa de a aduce pe lume o alta viata.

Parentalitatea este una din sansele dezvoltarii si implinirii umane, un permanent exercitiu de invatare sociala, de a modela si de a te automodela in conformitate cu dinamica vietii. Traim intr-o societate aflata intr-un proces continuu de schimbare. De aceea este absolut necesar ca in centrul preocuparilor specialistilor in domeniul educatiei sa stea identificarea nevoilor de invatare si dezvoltare, precum si strategiile optime de aplicare a actiunilor/instructiv-educative.

Responsabilitatea dezvoltarii copilului in primele etape revine in primul rand familiei sale. Chiar si atunci cand gradinita ofera programe foarte bune si eficiente, ea nu poate contracara experienta acumulata de copil in familia sa.

Mai mult, ceea ce invata copilul de la educatoare poate sa nu prezinte importanta daca parintii nu intaraesc si nu valorifica suficient programul.

Pentru ca activitatea derulata in cadrul unui program de educatie prescolara sa-si dovedeasca eficienta este necesar ca aceasta sa se faca mai intai cunoscuta parintilor si ulterior sa existe o colaborare stansa intre acestia si educatoare.Implinirea menirii unui parinte se dovedeste atunci cand,impreuna cu gradinita ori scoala,reusesc sa educe copilul astfel incat in viata el sa aprecieze munca,sa fie util in societate, sa dovedasca deprinderi si achizitii socio-cognitive.Invatamantul prescolar poate fi principalul partener educativ al familiei.

Parintii pot fi parteneri in educatie pentru ca detin cele mai multe informatii despre copiii lor.Pentru realizarea parteneriatului este esential ca parintii sa fie primiti ca participanti activi, sa fie atrasi in adoptarea deciziilor, sa se recunoasca si sa se falorifice informatiile date de ei despre copii,iar responsabilitatea a fost impartita intre parinti si educatoare.

Printre cele mai importante relatii de parteneriat poate fii mentionata relatia dintre parinti si gradinita. Daca parintii sunt implicati in programul educativ inca de la inceput, ei vor intelege importanta colaborarii cu gradinita si cu educatoarea si isi vor forma deprinderea de a se interesa si a spijini activitatea pe care copilul o desfasoara cu ei. Desfasurand in acest mod activitatea instructiv-educativa din gradinita,cu participarea efectiva a

81

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceafamiliilor putem oferi parintilor posibilitatea sa vada in gradinita nu doar o supraveghere a copilului in timpul absentei lor din familie, ci si faptul ca aici se desfasoara un proces educativ organizat.

Tema 2. Educaţia: de la instituţiile familiei la etatizare2.1. Educaţia: de la instituţiile familiei la etatizare

Rolul educaţiei în plan individual şi social nu constituie o descoperire a omului modern. De la educaţia realizată în conformitate cu valorile morale ale familiei – fundamentată pe alegere – până la educaţia modernă – consecinţă a coerciţiei guvernamentale, motivaţia educării a fost aceeaşi: rolul formator al educaţiei pentru individ în sine dar şi ca fiinţă socială.

Ceea ce caracterizează diferit evoluţia în timp a educaţiei este transformarea procesului educaţional din activitate rezultată din interacţiunea în cadrul societăţii în... activitate pentru societate privită într-o abordare holistă. În acest fel, educaţia modernă a apărut şi s-a dezvoltat ca instrument indispensabil al creării şi păstrării unei anumite ordini sociale, economice şi politice. Deşi a luat naştere în societăţile democratice sau pe cale de a deveni democratice, educaţia modernă s-a îndepărtat, de multe ori, de rolul său şi anume acela de a crea şi consolida o societate liberă Cu toate că pare nepotrivită asocierea democraţiei cu eşecul celui mai important obiectiv al educaţiei, studiile care analizează apariţia sistemului modern educaţional şi evoluţia acestuia demonstrează cele afirmate mai sus.

Atunci când se face referire la educaţie, de cele mai multe ori ne gândim la sistemul educaţional cu tot ce cuprinde acesta: grădiniţe, şcoli, licee, universităţi. Altfel spus, ne gândim inevitabil la un sistem formal de educaţie, la angajaţi al căror obiectiv principal este să facă acest sistem să funcţioneze. Această confuzie este întărită şi de existenţa unei agenţii guvernamentale menită să conducă şi să adopte decizii în planul educaţiei. În realitate, educaţia este un proces care

82

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancease desfăşoară pe parcursul întregii vieţi, nu doar în şcoli, fiind rezultatul activităţilor pe care omul le iniţiază în plan individual dar şi în relaţiile cu semenii. Învăţământul formal reprezintă numai o parte a educaţiei referindu-se la subiectele mai avansate şi mai sistematice ale acesteia (Rothbard, 2002:120).

Pare dificil de crezut că educaţia ar fi putut fi obţinută în absenţa agenţiei guvernamentale care să decidă în privinţa personalului abilitat să educe, a vârstei de la care copilul să îşi înceapă educaţia, a şcolii pe care să o urmeze acesta, a programei după care să se ghideze educatorii. Cu toate acestea, educarea copiilor a reprezentat cândva un atribut al părinţilor, depinzând de alegerea acestora în toate privinţele.

Sistemul modern educaţional îşi are începuturile în secolul al-XIX-lea când sunt adoptate, în Europa şi S.U.A., primele legi privind educaţia obligatorie a copiilor. Până la acest moment nu se poate vorbi despre un sistem de educaţie publică. Deşi existau şcoli publice (în S.U.A. încă din secolul XVII după sosirea coloniştilor în New England) acestea nu erau atât de răspândite şi susţinute de stat. Putem spune că, până în secolul al-XIX-lea, şcolile publice reprezentau excepţia şi nu regula.

Educaţia era, în principal, o problemă a familiei şi a bisericii. Părinţii hotărau în ce măsură copiii vor beneficia sau nu de educaţie iar biserica era cea care trebuia să o asigure. Atât în Europa cât şi în S.U.A., şcolile erau organizate în jurul bisericilor, preoţii îndeplinind şi rolul de profesori. Copiii erau educaţi la nivel elementar în spiritul păstrării valorilor morale şi religioase. Cu toate că Biblia era „manualul” esenţial în aceste şcoli, rolul lor principal fiind acela de a pregăti viitorii călugări, copiii erau iniţiaţi în tainele cititului, scrisului şi artimeticii.

În absenţa unei legi care să oblige la educarea copiilor, părinţii alegeau de cele mai multe ori să nu apeleze la biserică oferindu-le copiilor o educaţie informală, adaptată nevoilor familiei. Educaţia oferită de biserică era considerată a fi soluţia unei probleme locale pe care familia era îndreptăţită să o rezolve în maniera considerată de cuviinţă. Deşi vorbim despre şcoli organizate în jurul bisericii, sistemul formal de educaţie va apărea abia după extinderea educaţiei publice.

Deşi perioada premergătoare impunerii educaţiei obligatorii este dominată de revoluţia industrială, în cea mai mare parte a lumii agricultura este încă ocupaţia principală. Din acest motiv, de foarte multe ori, părinţii lăsau educaţia copiilor în plan secundar concentrându-se asupra pregătirii şi formării acestora ca viitoare „active economice” (Carlson, 1998). De aceea marea majoritate a copiilor prezenţi în şcoli proveneau din rândul familiilor bogate care deţineau suficiente resurse, materiale şi umane, pentru a nu fi nevoie să apeleze la munca depusă de copii. Aceasta nu înseamnă că familiile sărace nu se ocupau de educarea copiilor. Aceştia beneficiau de o educaţie

83

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaformală de bază pentru ca apoi să se dedice uceniciei în diverse domenii de activitate folositoare familiei, educarea lor devenind în continuare una informală, orientată de şi spre nevoile familiei.

Familia deţinea rolul hotărâtor cu privire la educaţia copiilor iar aceasta nu era privită ca un scop în sine ci era înglobată într-un context mai larg. În acest mod se explică preponderenţa în şcoli a copiilor provenind din familiile înstărite şi educaţia precară (din punct de vedere al criteriilor formale) pe care o deţineau copiii din familiile sărace.

Susţinătorii educaţiei universale au exploatat la maximum această realitate dându-i conotaţii emoţionale (egalitatea de şanse) sau brutale, tratând educaţia ca pe un bun disponibil doar bogaţilor şi interzis săracilor (elitismul) (Rothbard, 2002:127-134).

În ciuda argumentelorinvocate de promotorii sistemului public educaţional, părinţii erau preocupaţi de educarea copiilor chiar şi într-un cadru formal. Aceste preocupări au marcat perioada anterioară generalizării educaţiei publice, dominată de alegerea tipului, a nivelului de educaţie şi competiţie între şcoli. Aşa cum am arătat deja, şcolile publice gratuite au apărut şi s-au extins abia la mijlocul secolului al-XIX-lea. Însă şcolile publice nu apar pe fondul unui vid educaţional din punct de vedere al infrastructurii sau al rezultatelor. Dimpotrivă, în anumite zone ale lumii, alfabetizarea era un obiectiv atins înainte ca învăţământul public să capete amploare. Spre exemplu, în Pennsylvania alfabetizarea populaţiei s-a produs, în mare măsură, înainte de revoluţia americană graţie unui sistem educaţional de piaţă, caracterizat prin plata de taxe pentru şcolarizare, alegere şi concurenţă. Totodată, posibilitatea de a alege nivelul de educaţie, alături de competiţia între şcoli au permis creşterea numărului acestora chiar şi în zonele rurale. Aşa se face că, deşi, în 1770, numărul de şcoli rurale era net inferior celui din zonele urbane, până la începutul secolului al-XIX-lea diferenţa avea să dispară (Grubb, 1992:363).

2.2. Alegere şi educaţie: cazul familiilor de imigranţi

Imigraţia masivă în S.U.A., produsă înainte şi mai ales după revoluţia americană, a reprezentat unul dintre argumentele susţinătorilor educaţiei publice. Temerea că numărul mare de imigranţi ar putea altera idealurile şi structura noii societăţi americane a constituit, nu de puţine ori, vârful de lance al pledoariilor în favoarea introducerii învăţământului universal gratuit.

Cu toate acestea, aşa cum voi arăta în continuare, imigraţia s-a constituit, în unele cazuri, ca un factor de progres în ceea ce priveşte introducerea unor noi metode de educaţie şi extinderea infrastructurii educaţionale. De remarcat este faptul că aceste evoluţii s-au produs în absenţa unor instituţii formale menite să reglementeze educaţia imigranţilor. Singurele instituţii implicate sunt regulile familiei şi dreptul de proprietate. În condiţiile existenţei libertăţii de alegere acestea dau

84

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceanaştere contractului ca modalitate voluntară a implicării într-o tranzacţie. Întocmai pe aceste fundamente iau naştere contractele educaţionale încheiate între imigranţi germani, proaspăt sosiţi în Philadelphia şi angajatori locali. Imigranţii germani îşi negociau contractele direct cu potenţiali angajatori la debarcarea în Philadelphia.

Scopul era acela al finanţării călătoriei. Totodată, părinţii negociau contractul copiilor (25% din totalul imigranţilor sosiţi în Philadelphia între 1771-1804) care includea, separat de clauzele privind pregătirea pentru o anumită ocupaţie, specificaţii referitoare la tipul de educaţie pe care aceştia urmau să îl primească (Grubb, 1992:365).

Aceste elemente constituiau doar o parte a contractului de servitor care presupunea şi asigurarea pregătirii pentru deprinderea unei meserii. Deşi scopul principal al contractelor era acoperirea cheltuielilor de călătorie prin angajarea „debitorului” ca servitor, acestea nu reprezintă nicidecum o formă mascată de sclavie, aşa cum poate am fi tentaţi să privim lucrurile.

Dimpotrivă, contractele erau înregistrate de către oficialităţile locale, fiind complet legale. Mai mult decât atât, organizaţii private precum societăţile germane locale supravegheau derularea contractelor iar în caz de nerespectare a înţelegerii, diferendele erau soluţionate prin intermediul curţilor de justiţie (Grubb, 1992:365).

Caracteristica esenţială a contractelor educaţionale este flexibilitatea. Astfel, părinţii puteau alege metoda de educaţie în funcţie de posibilităţile materiale dar şi de preferinţe. Copiii puteau beneficia de educaţie informală, realizată de către angajator, sau puteau fi educaţi într-o şcoală. În lipsa unei stipulări concrete privind metoda de educare, se prezuma automat educarea informală a copilului. Aceasta putea la fi, la rândul său, dimensionată conform alegerii părinţilor. Aşa se face că, în unele cazuri, copilul trebuia să fie învăţat doar să citească.

Alteori, părinţii doreau ca odraslele lor să ştie să scrie (scrisul nu era menţionat niciodată separat ci doar împreună cu deprinderea cititului). Copiii puteau beneficia şi de cunoştinţe de aritmetică dacă părinţii considerau că le vor fi de folos mai târziu.

Nivelul cunoştinţelor pe care copilul trebuia să le obţină nu constituia un atribut al deciziei angajatorului chiar dacă în contract nu se preciza tipul de educaţie (formală sau informală) de care trebuia să beneficieze acesta. Mai mult, ele nu constituiau obiectul unor formulări ambigue, interpretabile.

Clauzele privind nivelul de educaţie pe care trebuia să îl deţină copilul erau foarte clar stipulate, evidenţiind opţiunea exprimată cert de către părinte. Unele contracte cuprind formulări de genul: „să fie învăţat să citească din Biblie” sau „să fie învăţat să scrie citeţ” sau „să fie învăţat aritmetică până la regula de trei simplă”.

85


În multe contracte era specificată educarea într-un cadru formal. Şi în acest caz exista posibilitatea de alegere. Părinţii puteau opta între mai multe perioade în care copiii lor mergeau la şcoală, în mod diferenţiat, pe timpul zilei sau pe anotimpuri. Existau, în acest sens, cursuri de seară, pe timpul zilei sau pe timpul iernii.

Alegerea duratei de şcolarizare constituia o clauză obişnuită în aceste contracte. Durata medie a şcolarizării era, de regulă, scurtă, variind între şase şi douăsprezece luni, dar, probabil, suficientă pentru deprinderea de către copil a scrisului şi cititului.

Graţie flexibilităţii în alegerea perioadei de şcolarizare dar şi a duratei educării, între 1770-1790 sistemul formal de educare capătă amploare în detrimentul celui informal care scade, în aceste condiţii, de la 67% din total stipulări privind tipul de educaţie în 1770, la 30% în 1790.

Educarea formală era prezentă în doar 18% din totalul stipulărilor privind tipul de educaţie în anul 1770, crescând, două decenii mai târziu, la 64% din total (Grubb, 1992:368). Această extindere a educaţiei formale explică rezultatele obţinute în domeniul educării în Pennsylvania privind alfabetizarea. Flexibilitatea alegerii în cazul acestui tip de educaţie a făcut să dispară clauzele privind educaţia informală a copiilor imigranţilor germani. Până în 1817, contractele educaţionale includeau prevederi standard care stipulau asigurarea educării formale timp de şase luni pentru fiecare an de executare a contractului de servitor.

Alegerea şi competiţia nu au contribuit doar la flexibilizarea şi detalierea ofertei de servicii educaţionale. Graţie educaţiei de piaţă este reglată şi dimensiunea acesteia. Am arătat deja cum a evoluat educarea formală în Pennsylvania în doar două decenii fără intervenţia externă, coercitivă şi redistributivă a statului. Mecanismele pieţei au permis extinderea infrastructurii şcolare în concordanţă cu posibilităţile şi dorinţele părinţilor dar şi cu potenţialul angajatorilor.

Astăzi pare aproape imposibil ca educaţia formală să se poată extinde în absenţa coerciţiei şi a finanţării şcolilor de către guvern. Consider utilă pentru demersul asumat, detalierea în continuare a mecanismului prin care alegerea educaţiei de către familie, alături de competiţia între ofertanţii serviciilor educaţionale, a contribuit la extinderea infrastructurii şcolare. În acest sens, apelez în continuare la acelaşi exemplu al contractelor încheiate între imigranţii germani şi angajatorii din Philadelphia.

Alegerea de către părinţi a tipului de educaţie, formală sau informală, nu era condiţionată de capacitatea diferită a fiecăreia dintre acestea de a contribui la atingerea obiectivelor educaţionale. Am arătat că deprinderea scrisului, cititului sau aritmeticii se puteau realiza la fel de bine în plan informal ca şi în şcoală. Tipul de educaţie ales era rezultatul unor negocieri între părţi. Angajatorii din zonele urbane şi cei din zonele rurale concurau pentru obţinerea serviciilor aceloraşi servitori.

86


Este de presupus că angajatorii care locuiau în zonele rurale, departe de şcoli, erau reţinuţi în a oferi acces la educare formală. Ei ar fi acceptat o asemenea înţelegere numai dacă erau despăgubiţi pentru timpul de muncă pierdut de către servitor dar şi pentru celelalte cheltuieli datorate deplasării la o şcoală îndepărtată. Despăgubirea consta în încheierea unui contract pe o durată mai lungă de timp.

Servitorii doreau în schimb un contract cât mai scurt. De aceea, angajatorii le asigurau o alternativă mai ieftină şi la fel de eficientă ca şi educarea formală: se ofereau să asigure educaţia într-un mediu informal, în interiorul familiei. În felul acesta puteau concura cu angajatorii din zonele urbane şi erau stimulaţi să asigure servicii educaţionale comparabile cu cele ale şcolilor din marile oraşe.

Dimpotrivă, angajatorii din oraşele mari care locuiau aproape de şcoli se impuneau în această competiţie asigurând cea mai puţin costisitoare metodă de educare, respectiv educaţia formală. De aceea educaţia informală era mult mai prezentă în zonele rurale. Această diferenţă avea să se diminueze considerabil către finele secolului al-XVIII-lea ca urmare a creşterii numărului de imigranţi, pe de o parte, dar şi ca o consecinţă a creşterii potenţialului angajatorilor din zonele rurale de a finanţa educaţia formală, pe de altă parte.

Aşadar, educaţia a reprezentat o preocupare importantă a familiei în perioada de dinaintea generalizării învăţământului gratuit şi obligatoriu iar soluţiile identificate erau în măsură să asigure o infrastructură educaţională adaptată nevoilor părinţilor. În mod surprinzător, poate, preocuparea pentru educaţie era sporită iar rezultatele eforturilor (private) depuse erau pe măsură. Evoluţii favorabile ale educării sunt înregistrate atât în S.U.A. cât şi în Europa unde se înregistrează o creştere susţinută a gradului de alfabetizare. Între 1800 şi 1840 gradul de alfabetizare a crescut de la 75% la 90% din totalul populaţiei în statele din nordul S.U.A. şi de la 60% la 81% în statele din sud.

Remarcabil este faptul că aceste evoluţii se petreceau exact în perioada premergătoare introducerii legii privind educaţia gratuită şi obligatorie. În Anglia, educaţia avea să devină gratuită abia după 1870. Cu toate acestea, perioada premergătoare a fost una fructuoasă în planul alfabetizării. În 1640, alfabetizarea în rândul bărbaţilor era de peste 50% din total în zonele urbane şi 33% la sută în zonele rurale. Revoluţia industrială avea să aducă o creştere a nevoii de educare dar şi a şcolilor private. În aceste condiţii, până în anul 1818, un locuitor din paisprezece frecventase şcoala pentru o anumită perioadă de timp. Un raport al guvernului din 1833 evidenţia o creştere cu 73% a numărului copiilor din şcoli între 1818 şi 1833.

87


Mai mult de atât, pe parcursul anului 1833, 58% dintre elevi plăteau taxe pentru educare (Simpson, 2004). Această evoluţie avea să continue în deceniile următoare crescând gradul de frecventare a şcolii la un locuitor pentru fiecare 7,7 în anul 1861.

Fără îndoială că în absenţa unui sistem public de educaţie, sarcina educării copiilor cădea aproape în exclusivitate pe umerii părinţilor. Cheltuielile pe care părinţii le efectuau pentru educarea copiilor deţineau o pondere importantă în bugetul familiei. Numai în 1833 se cheltuia, pentru educaţia şcolară, 1% din PNN-ul Angliei ceea ce reprezenta mai mult decât se cheltuia în S.U.A. sau Germania în 1860 şi chiar peste nivelul sumelor cheltuite în Franţa (1880) unde educaţia era gratuită şi obligatorie.

Aceste evoluţii prezentate sunt în măsură să evidenţieze caracterul „familial” al educaţiei în perioada de dinaintea introducerii obligativităţii şi gratuităţii ei. Părinţii plăteau taxe pentru educarea copiilor şi erau îndreptăţiţi să aleagă educaţia pe care să o primească aceştia. De cealaltă parte, reprezentanţii şcolilor făceau eforturi pentru a veni în întimpinarea nevoilor părinţilor. Diversitatea disciplinelor predate în şcolile private ne convinge de veridicitatea celor susţinute. Şcolile private ofereau cursuri de geografie, contabilitate, trigonometrie, franceză, germană, istorie şi chiar cursuri de dans. Apariţia cursurilor de tip seral a reprezentat, de asemenea, o modalitate de a acoperi mai bine nevoile educaţionale ale beneficiarilor (Simpson, 2004).

Perioada premergătoare generalizării învăţământului gratuit reflectă relaţia simbiotică, firească dintre educaţie şi instituţiile familiei. Furnizarea educaţiei are la bază postulatul potrivit căruia părinţii sunt singurii în măsură să decidă asupra educaţiei copiilor lor. Educaţia aleasă de părinţi corespunde normelor şi valorilor familiei şi reprezintă, totodată, modalitatea de conservare şi transmitere a acestora. Fără îndoială, apariţia şcolilor în cadrul grupurilor religioase sau comunităţilor tradiţionale este o consecinţă a acestei relaţii.

Educaţia centrată în jurul valorilor bisericii şi familiei a făcut din aceste şcoli un adversar redutabil al şcolilor publice. Părinţii adepţi ai educaţiei severe îşi îndrumau copiii către şcolile romano-catolice. Educaţia îndreptată către respectarea normelor familiei avea să dea rezultate la mijlocul secolului XX în plin avânt al educaţiei publice gratuite şi declin familial. De altfel, declinul familial nu era caracteristic grupurilor religioase în general, graţie sistemului de educaţie practicat în cadrul acestora, orientat către consolidarea familiei. Ba dimpotrivă, între 1945-1967 natalitatea a crescut în cadrul tuturor grupurilor religioase din S.U.A. Dintre acestea, romano-catolicii au cunoscut cele mai rapide creşteri şi cele mai îndelungate perioade de manifestare a acestei evoluţii.

Aşa cum arată Carlson (1998), 11% dintre familiile catolice aveau cel puţin patru copii, în 1952, la fel ca şi familiile protestante. Până în 1959, ponderea în rândul familiilor catolice cu cel puţin patru copii crescuse la 23%, pe când în familiile protestante rămăsese neschimbată. Carlson

88

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaconsideră că o posibilă explicaţie a acestei evoluţii o reprezintă frecventarea de către mame a unei şcoli catolice la nivel primar, secundar şi de colegiu. De altfel, până în 1980, cercetătorii puteau încă evidenţia legătura pozitivă între căsătorie, natalitate şi frecventarea unei şcoli catolice

Dar şcolile grupate în jurul organizaţiilor religioase nu au fost singurele care au contribuit la fortificarea şi perpetuarea instituţiilor familiei. Reţine atenţia în acest sens, comunitatea Old Order Amish din S.U.A. Puternic tradiţionalistă, conservatoare, comunitatea Amish din America de Nord nu se încadrează în niciunul dintre tiparele a ceea ce, de obicei, numim a fi lumea modernă. Cu o organizare economică amintind, mai degrabă, de economia naturală (cu toate că îşi are teritoriul în ţara cu cea mai evoluată economie de piaţă) şi lipsiţi de asistenţa statului, comunitatea Amish impresionează printr-o organizare ce are în centru familia. Toate activităţile gravitează în jurul familiei. Copiii lucrează pentru familie începând de la vârsta de trei ani şi frecventează, exclusiv, sistemul educaţional al comunităţii. Sistemul de şcolarizare cuprinde opt clase, şcolile fiind strâns legate de familie.

Aşa cum arată Kraybill (1998), caracteristica definitorie a acestui sistem educaţional este continuitatea. În unele situaţii acelaşi profesor îi învaţă pe toţi copiii dintr-o familie, acesta putând să acopere mai bine nevoile educaţionale ale familiei. Durata şcolarizării este până la nivelul a opt clase absovite, după care copiii Amish se dedică uceniciei în domenii de activitate necesare familiei cum ar fi agricultura, grădinăritul, construcţiile, meşteşugurile etc.

Se remarcă faptul că educaţia publică nu are nicio influenţă asupra comunităţii Amish. Această „independenţă” poate fi explicată prin incompatibilitatea între instituţiile care guvernează această comunitate - profund religioasă, tradiţionalistă - şi caracterul rigid, uniformizator al educaţiei furnizată de stat (Carlson, 1998).Dar, dacă educaţia a reprezentat o preocupare, mai mult sau mai puţin intensă a familiei în funcţie de nevoile acesteia, atunci cum se explică „translatarea” educaţiei din planul privat, dominat de instituţiile familiei, în planul public ale cărui caracteristici definitorii sunt coerciţia şi rigiditatea? Considerăm utilă prezentarea în cele ce urmează a factorilor care au contribuit la generalizarea educaţiei publice şi extinderii acesteia până la dimensiunile actuale.

Primele manifestări favorabile unui sistem public de educaţie le întâlnim în scrierile lui Platon şi Aristotel. Rolul esenţial al educaţiei era, în opinia lui Platon, acela de a şlefui caracterul uman, de a forma buni cetăţeni şi de a le dezvolta calităţile de conducători ai cetăţii. El pleda pentru ca educarea tinerilor să înceapă de la vârste fragede dar şi pentru un învăţământ care să ţină seama de aptitudinile copilului şi de nevoia societăţii pentru educaţie. Sesizăm în scrierile lui Platon primele semne ale unui învăţământ elitist. Marele filozof grec nu includea clasele inferioare în rândul cetăţenilor adevăraţi. De aceea, susţinea că meşteşugarii şi artiştii nu au nevoie de educaţie

89

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaformală, cu excepţia unor studii de matematică, întrucât puteau obţine educaţia necesară într-un cadru informal de tipul uceniciei fiului alături de tatăl său. Nu acelaşi lucru trebuia să se întâmple cu adevăraţii cetăţeni în opinia sa, medicii, profesorii, ofiţerii militari care aveau nevoie de un cu totul alt sistem educaţional.

Scrierile lui Aristotel dezvăluie o atitudine mult mai orientată către învăţământul de masă. El considera că este responsabilitatea guvernului să creeze un sistem public de educaţie pentru toţi cetăţenii - spre deosebire de Platon care nu menţionează vreun rol al guvernului în educaţie - cu scopul de a le inculca virtuţile unor buni cetăţeni. Mai mult, rolul guvernului era acela de a verifica în ce măsură cetăţenii acţionează în sensul virtuţilor cu care au fost înzestraţi de sistemul educaţional. De aceea, în viziunea lui Aristotel (2008:117), educaţia „trebuie să fie obiectul supravegherii publice şi nu particulare”.Abia în secolul al XIX-lea avea să se împlinească visul lui Aristotel odată cu extinderea şi generalizarea educaţiei publice în S.U.A. şi Europa. Deşi modalităţile concrete de impunere a învăţământului de masă diferă de la un caz la altul, ca şi perioada şi ritmul de extindere, argumentele utilizate în favoarea educaţiei obligatorii în sistemul public sunt aceleaşi. În general, acestea au constat în slăbirea rolului familiei în educarea copilului sau chiar denunţarea acestuia ca fiind nociv şi discreditarea organizaţiilor educaţionale private.

Familiile erau acuzate de neglijenţă sau ignoranţă privind educaţia copiilor, rolul lor fiind minimizat în raport cu acela al statului. Obiectivul educaţiei era acela de a-l învăţa pe elev că familia devine subordonată statului atunci când bunăstarea naţiunii o cere. Horace Mann, nimeni altul decât fondatorul educaţiei publice americane, atribuia statului rolul de părinte iar această substituţie nefirească era cultivată şi întreţinută prin sistemul de şcoli comunale pe care îl susţinea.

Iată câteva dintre argumentele fondatorilor sistemului public de educaţie din S.U.A.: „micile interese şi avantaje familiale devin subordonate „covârşitorului subiect” al şcolii [publice] sau „deşi ei înşişi se tăvălesc în cea mai josnică depravare, părinţii întâmpină cu bunăvoinţă propunerile şi primesc cu gratitudine ajutoarele... oferite familiilor lor de către filantropia morală” sau „există mulţi părinţi netrebnici” iar aceştia în neghiobia lor „se amestecă şi încurcă un profesor când acesta din urmă instruieşte un copil sau exersează cu el”.

Mai mult decât atât, trebuie să acorde credit şi să sprijine material şcolile publice: „părinţii trebuie să înceteze să considere avuţia ca pe cea mai de preţ moştenire pe care o pot lăsa copiilor; mai bine să întrebuinţeze această avuţie a familiei pentru dezvoltarea şcolilor publice”.

90


Astfel de argumente erau comune în toate statele caracterizate prin impunerea educaţiei publice dar nu numai. Finalitatea a constat în extinderea rolului asistenţial al statului în sfera vieţii familiei, îngrijirea şi formarea asigurate de către experţi acreditaţi de stat căpătând un rol din ce în ce mai însemnat. În aceste condiţii ale învăţământului gratuit, părinţii devin mai puţini interesaţi în privinţa educării copiilor lor iar dezinteresul sporeşte pe măsură ce rolul asistenţial al statului creşte şi se permanentizează.

Şcolile private au fost acuzate că promovează un învăţământ elitist şi că nu asigură accesul tuturor copiilor la educaţie în mod egal. De remarcat este faptul că, prin extinderea educaţiei publice pe fondul acestui argument, erau lovite şcolile romano-catolice mult mai bine organizate şi mai apropiate de nevoile educaţionale ale familiilor decât şcolile protestante.

Educaţia publică era, în acest fel, un răspuns la creşterea masivă a numărului de imigranţi nonprotestanţi. Între 1821 şi 1850 aproape 2,5 milioane de europeni au sosit în S.U.A., mai mult de 1 milion dintre aceştia fiind catolici irlandezi. Ca o consecinţă firească, numărul şcolilor catolice a crescut ceea ce nu era pe placul protestanţilor care au căutat soluţia în extinderea guvernului în plan educaţional şi religios.Rothbard (2002:119-123) explică extinderea guvernului în sfera educaţiei în două moduri. În primul rând, „altruismul prost orientat al clasei de mijloc instruite”. Reprezentanţii clasei mijlocii considerau că muncitorii trebuiau să beneficieze de educaţia pe care mica burghezie o aprecia atât de mult. Dacă muncitorii sau copiii lor refuzau, atunci trebuiau constrânşi să accepte întrucât era spre binele lor. În al doilea rând, extinderea învăţământului obligatoriu apare ca o consecinţă a susţinerii adepţilor teoriilor lutherană şi calvinistă în favoarea educaţiei obligatorii de stat.

Pe măsură ce sistemul public de învăţământ capătă amploare, poziţia şcolilor private este periclitată. Concurenţa nu este motivul pentru care şcolile private încep să aibă probleme în acest context educaţional dominat de stat ci coerciţia, ajungându-se până la desfiinţarea şcolilor private prin lege.

Nivelul de cuprindere al educaţiei publice, gratuită şi obligatorie, este foarte vast. În majoritatea ţărilor din Europa nu există o alternativă reală, în planul educaţiei formale, la sistemul public de educaţie. Caracteristica dominantă a sistemelor educaţionale din aceste ţări o reprezintă monopolul statului asupra educaţiei, cel puţin în plan instituţional. Analiza evoluţiei educaţiei de-a lungul timpului relevă, fără dubii, transformarea acesteia din factor al transmiterii şi conservării instituţiilor familiei în instrument de uniformizare a valorilor conform intereselor celor care au deţinut la un moment dat forţa coercitivă a statului. Educaţia este transferată, în acest mod, din sfera decizională şi atribuţională a părinţilor în sectorul puternic birocratizat şi centralizat al statului asistenţial.

91


Tema 3. Institutiile educației3.1.Instituțiile educației

La educarea copilului contribuie ca institutii bine determinate ale societatii familia, scoala si comunitatea. În momentele diferite ale cresterii, dezvoltarii si devenirii fiintei umane, fiecare din aceste institutii sociale are un rol important. Mai mult, este determinata azi, nevoia unui parteneriat educationla intre acestea, în favoarea unei educatii eficiente pentru individ si pentru societate. Multa vreme s-a considerat ca scoala joaca rolul central si ca forme diferite de scoala ar putea inlocui familia, care de multe ori, nu are aspiratiile sau resursele culturale pentru ceea ce propune societatea.

În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare si invatare, scoala dezvolta o serie e structuri de sprijin în favoarea copilului si a familiei. În acelasi timp este nevoie de activitati de sustinere în afara clasei, si de activitati de sprijin atat a copilului aflat în situatii dificile sau de risc, cat si a familiei si a cadrelor didactice.

Dosarul deschis al educatiei incluzive (UNESCO, 2001, p.81) specifica urmatoarele aspecte cheie în relatia dintre scoala si familie si comunitate în educatia incluziva: • Participarea familiei si a comunitatii locale este fundamentala pentru a asigura o educatie de calitate pentru toti. • Familia si comunitatea au dreptul de a se implica si pot sa contribuie în diverse moduri si forme. • Construirea implicarii familiei si comunitatii este un proces pas – cu -pas, bazat pe încredere. • Familiile si grupurile comunitare pot sa-si asume uneori rolul de conducatori, ca sustinatori activi si militanti ai educatiei incluzive. • Dreptul familiei de a se implica se poate introduce în legislatie sau în sistemul de reglementari care privesc activitatea scolara si învatamântul. • Implicarea comunitatii în conducerea scolii sau a sistemului de învatamânt în general poate fi o reusita. • Scolile pot functiona ca o resursa pentru comunitate prin oferirea de servicii sau devenind baze de functionare ale unor institutii / agentii.

Structurile de sprijin ale scolii merg pe linia cabinetelor de asistenta psihopedagogica, de consiliere, de rezolvare a unor probleme specifice (cabinete de logopedie si orientare profesionala) si a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori. La nivelul acestor structuri se dezvolta programe specifice de sprijin individualizat si de grup pentru copii, parinti si profesori. Specialistii care desfasoara aceste activitati trebuie sa aibe experienta didactica si pregatire speciala în domeniul

92

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceapsihopedagogiei. Scoala de azi nu se poate perfectiona decat evaluand permanent nevoile sale si apeland la structurile de sprijin care sa organizeze, sa planifice si sa intervina în rezolvara problemelor mai mult sau mai putin speciale.

Pachetul de resurse pentru profesori (UNESCO,1995) propune astfel, un adevarat parteneriat la nivelul relatiei profesor -elev pentru realizarea unor scoli eficiente în care toti elevii sa invate si sa fie valorizati, urmatoarele: Profesorii trebuie sa fie interesati ca toti elevii sa invete prin: 1. profesorii sa isi cunoasca foarte bine fiecare elev; 2. elevii trebuie sa fie ajutati sa inteleaga ceea ce incearca sa invete 3. clasele trebuie astfel organizate incat elevii sa fie permanent ocupati. Profesorii eficienti isi ajuta elevii sa invete daca: 1. accentueaza scopul invatarii; 2. ofera diversitate si optiuni variate elevilor; 3. sunt reflexivi si se prijina permanent în evaluarea procesului instructiv-educativ pe mijloace variate; 4. utilizeaza flexibil resursele din scoala dar si resursele comunitatii; 5. coopereaza cu toti ceilalti colegi si agenti educativi .

Scolile eficiente incurajeaza pe fiecare profesor în parte oferindu-i: 1. conducere efectiva; 2. incredere;3. sentimentul de optimism; 4. sprijin; 5. preocupari privind continua perfectionare a curriculumului; 6. metode variate de control ale progresului inregistrat.

Scoala eficienta este o scoala în parteneriat cu elevul, prin valorizarea si respectarea identitatii sale, cu familia, prin recunoasterea importantei ei si atragerea în procesul didactic, si cu toate resursele educative ale societatii, pe care le identifica, le implica si le foloseste activ. Conceptul care sta la baza acestei orientari este parteneriatul educationla. Identificand si valorizand dimensiunea personala a individului, realizam insa, nevoia valorizarii si aprecierii familiei ca mediu primordial si afectiv necesar formarii individuale. Daca familia este mediul de dezvoltare al primelor vârste ale copilului, vârste pe care cercetarile le dovedesc fundamentale dezvoltarii personalitatii, devine clar ca aceasta trebuie sprijinita si nu în locuita în educatia tinerei generatii. Si

93

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceape parcursul varstelor scolare, familia ramane mediul afectiv cel mai viabil de securitate si stimulare. Se recunoaste tot mai mult influenta altor institutii din comunitate asupra informarii si formarii copilului. Grupurile spontane, asociatiile formale si informale, societatea civila în sine, mass media cu diversitatea de influente prin reviste, ziare, radio,carti, televiziune, internet, etc. Scoala, singura institutie care isi propune planificat, tintit si organizat sa sprijine dezvoltarea individului prin procesele de instructie si educatie, concentrate în procesul de invatamant, simte astfel tot mai mult nevoia sa realizeze un parteneriat activ cu familia si cu comunitatea în care se dezvolta copilul.

3.2. Colaborare, cooperare si comunicare intre scoala si familie

Am deteminat anterior ideea ca azi se cere tot mai mult intelegerea parteneriatului educativ ca forma de unificare, sprijin si asistenta a influentelor educative formale. Introducrea colaborarii intre parinti si educatorii specializati, comunicarea periodica si permanenta intre acestia ca si cooperarea în anumite momente sunt cerute chiar de eficienta invatarii scolare. Experienta dovedeste ca o atmosfera destinsa intre agentii educationali este facilitatoare invatarii. De asemenea , existenta unor reguli comune, cunoscute si fixate impreuna usureaza mult efortul invatarii.

Exista o retea complexa de relatii în cadrul unei scoli. Aceste relatii au un potential considerabil de influentare a educatiei copiilor, atat în sens pozitiv cat si în sens negativ.

Cele mai importante relatii sunt : Relatile dintre profesor si elev; Relatiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori si specialistii care

sprijina scoala, dintre profesori si personalul administrativ al scolii, etc).; Relatiile dintre profesori si parinti. Relatiile dintre profesori. Relatile dintre profesionistii care sprijina dezvoltarea copilului cu parintii si profesorii

(lucrul în echipa pentru a lua decizii si a intreprinde actiuni în favoarea copilului). Parteneriatul educational se aplica la nivelul tuturor acestor relatii. Analizam cea de-a treia categorie de relatii, dintre parinti si profesori, pentru ca ea implica

iesirea din frontierele scolii, si determina o alta abordare a profesiei didactice. În pedagogia traditionala aceasta tema era tratata sub denumirea de "colaborarea dintre

scoala si familie". Dimensiunile acestei relatii sunt azi extinse datorita extinderii conceptului de colaborare la cel de comunicare prin cooperare si colaborare si mai nou prin conceptul de

94


parteneriat care le cuprinde pe toate, si exprima în plus si o anumita abordare pozitiva si democratica a relatiilor educative.

Colaborarea dintre scoala si familie presupune o comunicare efectiva si eficienta, o unitate de cerinte si o unitate de actiune cand este vorba de interesul copilului.

Ea concepe cele doua institutii sociale în schimburi de opinii si în discutii, atunci cand este vorba de decizii, pastrandu-si fiecare identitatea si aducandu-si aportul în mod specific. H.Henripin si V.Ross (1976) identifica doua dimensiuni principale ale implicarii reciproce

ale scolii si familiei în favoarea copilului: a. dimensiunea relatiei parinte-copil, vizand controlul frecventei, al rezultatelor scolare, al temelor, si în general, în indeplinirea sarcinilor si sustinerea materiala si spirituala a activitatii didactice a copilului. b. dimensiunea relatiei familie-scoala, care se refera la alegerea filierei si unitatii scolare, precum si la contactele directe ale parintilor cu reprezentantii institutiei scolare, cadre didactice si administratori.

Aceste contacte pot imbraca forma unor intalniri colective desfasurate în cadrul formal al negocierilor dintre administratia scolara si asociatiile parintilor, al reuniunilor de informare a parintilor cu privire la continuturile si metodele scolare, orarele claselor, exigentele cadrelor didactice, etc.,al lectiilor deschise pentru parinti, al atelierelor de lucrari practice cu parintii. În cadrul informal, parintii pot colabora cu scoala cu prilejul excursiilor, serbarilor, vizitelor, aniversarilor, meselor comune, etc.

La aceste forme de colaborare adaugam azi: Scoala parintilor, Consilierea psiho-pedagogica;

Orientarea familiei în functie de nevoile individuale sau de grup, intr-o maniera profesionala, de catre specialisti pregatiti anume ca profesorii de sprijin, si consilieri ai problemelor care implica riscuri în dezvoltarea si adaptarea copilului.

3.3.Relatia parinti –personal didactic din învățământul preșcolar și primar

95


Implicarea parintilor în problemele scolii nu inseamna numai plata unui sprijin material sau atentionarea în legatura cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult. Se refera la construirea unor relatii pozitive intre familie si scoala si la o unificare a sistemului de valori si cerinte relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic asupra elevilor atunci cand acestia vad profesorii colaborand si sfatuindu-se cu parintii si poate implica dezamorsarea unor probleme inainte ca acestea sa devina necontrolabile. Parinti trebuie implicati permanent în activitatea scolii, nu numai atunci cand se ivesc probleme.

La analiza relatiilor parinti-profesori este bine sa se tina seama de urmatorii parametrii: parintii nu formeaza un grup omogen; •dificultati în implicarea parintilor: de multe ori parintii nu isi identifica problemele sau nu au incredere sa solicite sprijinul în rezolvarea lor. • parintii ofera dar si solicita informatii.

Prima intrebare pe care trebuie sa o rezolvam se refera la tipul de informatii de care au nevoie parintii. Toti parintii au nevoie de informatii de baza referitoare la copiii lor. Ei au nevoie de asemenea sa stie care este scopul de baza al scolii, care sunt obiectivele urmarite si sa fie la curent cu politicile educationale ale scolii. Acolo unde este posibil, ei ar trebui implicati în luarea deciziilor (modificarile orarului, pregatirile si programele suplimentare, etc.). De asemenea, ei trebuie sa fie la curent cu progresele facute de copilul lor, ca si cu perceptia pe care o are scoala despre calitatile si problemele copilului.

Majoritatea parintilor apreciaza informatile despre copilul lor, pentru ca acestea contribuie la anumite decizii ale familiei pentru viitor.

Alt set de informatii pe care le necesita parintii sunt cele referitoare la modul cum isi pot ajuta ei copiii acasa, în alcatuirea temelor. Sistemul paralel al meditatiilor ca forma de sprijin a familiei la diferite concursuri si trepte de scolaritate, constituie o plaga a invatamantului datorata lipsei de comunicare intre scoala si familie, si neincrederii parintilor referitor la pregatirea oferita de scoala.

În afara de acestea, parintii pot oferi si ei sprijin copiilor si scolii. Nu este vorba de taxe sau de ajutor material, ci de faptul ca parintii sunt cei mai buni cunoscatori ai copilului, din anumite puncte de vedere. În plus, parintii sunt si o sursa de sprijin prin modul în care se relationeaza cu ceilalti copii, cu scoala, prin profesiile lor, etc. Parintii pot fi parteneri în educatie pentru ca detin cele mai multe informatii despre copiii lor.

Pentru realizarea parteneriatului cu parintii este esential sa se respecte anumite conditii: parintii sa fie priviti ca participanti activi, care pot aduce o contributie reala si valoroasa la

educarea copiilor lor;

96


parintii sa fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor; sa se recunoasca si sa se aprecieze informatiile date de parinti referitor la copii; sa se valorifice aceste informatii si sa se utilizeze în completarea informatiilor profesionale; responsabilitatea sa fie impartita intre parinti si profesori.

Majoritatea parintilor, indiferent de nivelul lor cultural si social, pot da informatii pretioase despre problemele, ritmurile de crestere, dorintele, asteptarile, neancrederile, pasiunile, etc. ale elevilor.

Colaborarea si cooperarea parintilor cu scoala sunt eficiente si benefice ambilor factori daca indeplinesc conditiile unei comunicari eficiente si daca tin seama si de dimensiunea sa umana.

E. Stanciulescu (1997) determina ca elemente de avut în calcul: nivelul studiilor celor doi participanti; momentul ales pentru colaborare; dificultatile intampinate de copii în activitatea scolara sau alte probleme de dezvoltare.

Cadrele didactice se raporteaza, în general, la categoriile socio-profesionale din care provin parintii, structura familiei si problemele ei deosebite. Daca ne referim la optimizarea comunicarii intre profesori si parinti, se ia în calcul:

Calitatea celor doi poli ai colaborarii ( profesorii si parintii), Perceptiile fiecaruia, Atitudinile care ii caracterizeaza, Caracteristicile institutiei scolare, Caracteristicile familiei, Modul de comunicare.

Implicarea parintilor în rezolvarea problemelor scolare si în sprijinirea procesului instructiv-educativ are o serie de argumente din care enumeram:

parintii isi cunosc copiii si doresc sa ii cunoasca si ca elevi; parintii isi cunosc copilul mai bine decat oricine altcineva; parintii au nevoie de informatii referitor la indeplinirea rolului de elev al copilului lor; parintii merita sa fie respectati pentru ideile si cunoasterea copilului lor; parintii se ingrijesc de copiii lor si doresc ca acestia sa atinga maximul de potential;

97


cercetarile au aratat ca rata invatarii creste si ca invatarea se mentine mai mult timp daca parintii se implica în sprijinirea acestei acasa, prin diferite activitati;

lucrul cu parintii în este un sprijin pentru modul cum acestia isi cresc si educa copilul; studiile au aratat ca parintii generalizeaza implicarea lor si la ceilalti copiii ai familieidaca

ajutam un copil acest se dezvolta, daca ajutam parintii, intreaga familie se dezvolta; cand parintii sunt stimulati sa se simta o parte a programului scolar, ei îl inteleg mai bine si

îl sprijina adecvat; activitatea de implicare a parintilor în programul de invatare al copilului lor si în activitatea

scolii, poate crea acestora sentimentul de stima de sine, care ii ajuta pe ei si intreaga familie; modul în care parintii inteleg si valorizeaza propriul copil este de multe ori un sprijin pentru

intelegerea situatiilor de invatare; activitatea de parteneriat cu parintii poate usura rezolvarea diferitelor probleme didactice si

extradidactice; activitatea cu parintii ajuta copilul sa vada rolul acestora în cresterea si dezvoltarea lui si sa-I

inteleaga ca factori importanti ai educatiei sale; ajutand parintii sa fie mai implicati în problemele de viata scolara ale copilului lor, putem

intari interactiunile si relatiile dinte acestia si copii lor; activitatile cu parintii duc la rezolvarea situatiilor problema, a conflictelor posibile si

evidentiaza pentru rezolvare situatiile de risc în dezvoltarea copiilor. În continuare listarea unor argumente care sa expliciteze importanta unor relatii eficiente,

între membrii familiei si profesori, poate ajuta pentru constructia un parteneriat bazat pe îmbunatatirea relatiilor educative în doua sensuri:

Rolul familiilor în sprijinirea personalului didactic din învățământul preprimar și primar;

Rolul profesorilor în sprijinirea familiei. Rolul familiilor în sprijinirea profesorilor:

familiile pot da cadrului didactic informatii care pot explica anumite comportamente ale copiilor în activitatile de la clasa

familiile ofera informatiile despre mediul de dezvoltare si despre istoria medicala a copilului ceea ce sprijina profesorii si scolile sa inteleaga de ce un elev invata sau actioneaza intr-un anumit mod

familiile pot intari indicatiile pe care le dau profesorii prin sprijinirea indeplinirii temelor pentru acasa

familiile pot sprijini profesorii oferindu-se ca voluntari sau cadre de sprijin în clasa

98


familiile pot ajuta profesorii sa determine care sunt interesele elevilor pentru a se stabili scopurile educatiei pe termen lung precum si pregatirea pentru o profesie

familiile pot oferi profesorilor informatii relativ la tipul de disciplina si strategiile de invatare cele mai potrivite pentru fiecare elev

familiile pot ajuta profesorii sa gaseasca care sunt punctele forte si nevoile educative ale fiecarui copil pentru a se crea scopuri instructionale potrivite

Rolul profesorilor în sprijinirea familiei profesorii dau familiilor dovezi documentate referitor la progresul si succesele

elevilor profesorii pot ajuta familiile sa devina mai implicate în educatia propriilor lor copii profesorii pot ajuta familiile sa determine care sunt interesele elevilor pentru a se

stabili scopurile cat mai adecvate pe termen lung profesorii pot invata elevii si intari deprinderile sociale, în asa fel incat acestia sa aiba succes si sa devina membrii care contribuie la comunitatea în care traiesc familiile lor

profesorii pot face cunoscut familiilor ce fel de comportamente (inadecvate) pot avea

elevii ca si nevoile academice ale acestora în clasa profesorii pot localiza si disemina date importante educationale si comunitare care

sprijina familia sa fie la curent cu orice cunostinte necesare pentru ocaziile oferite copiilor lor

profesorii pot oferi o mana de ajutor, o « ureche » pentru a asculta si o figura prietenoasa pentru a sprijini orice familie.

BIBLIOGRAFIE:

99


Băran – P es ca ru , Em i l i a – „F ami l i a az i . O pe r s pec t i vă soc iopeda gog ică” , Ed i t u r a Aramis, Bucureşti, 2004

Bistriceanu, Corina – „Sociologia familiei”, Editura Fundaţiei „România de mâine”,Bucureşti, 2005

C r i s t e a , S o r i n – „ D i c ţ i o n a r d e p e d a g o g i e ” , E d i t u r a L i t e r a . L i t e r a I n t e r n a ţ i o n a l , Chişinău-Bucureşti, 2004

David, Eugen –„ Introducere în sociologie”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2004 Di ma , S i l v i a – „ Ce i ş ap t e an i de aca s ă” , E d i tu r a Di dac t i că ş i

P edagog ic ă , R . A . , Bucureşti, 1999 Hayes, Nicky ⁄ Orrell, Sue – „Introducere în psihologie”, ediţia a III-a, Editura

BICALL, Bucureşti, 2003 Macavei, Elena – „Pedagogie. Teoria educaţiei”, Editura Aramis, Bucureşti, 2001 Mara, Daniel –„ Educaţie pentru educaţie”, Editura ALMA MATER, Sibiu, 2006 Mitrofan, I., Mitrofan, N. – „Familia de la A la Z”, Editura Ştiinţifică, 1991 Nicola, Ioan – „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000 Plugaru, Liviu – „Introducere în sociologia educaţiei”, Editura Psihomedia,

Sibiu,2004 P opesc u – Ne veanu , P . , Z l a t e , M . , - „P s i ho log ie ş co l a r ă ” , E d i tu r a

Un i ve r s i t ă ţ i i Bucureşti, 1987 S tah l , P au l H . – „ Fa mi l i a ş i ş coa l a – con t r ib i ţ i i l a s oc io log i a

educa ţ i e i ” , Ed i tu r a Paidea, Bucureşti, 2002 Stănciulescu, Elisabeta – „Sociologia educaţiei familiale”, vol. I, Editura Polirom,Iaşi, 1997 Stănciulescu, Elisabeta – „Sociologia educaţiei familiale”, vol.II, Editura Polirom,Iaşi, 1998 Vrasmas, Ecaterina – Adina – „Consilierea şi educaţia părinţilor”, Editura

Aramis,Bucureşti, 2002 Educaţie şi libertate. Repere instituţionale ale dezvoltării , publicată la Editura ASE,

Bucureşti, 2011

Bloom, J, Parenting our schools: A hands-on guide to education reform, Boston, Mass Little Brown and Company, 1992

Epstein, J.,L, Coates,L.,Salinas, K.C., Sanders, M.G., Simion, M.G., School, family and comunnity partenerships, Thousands Oaks, CA:Corwin Press, Inc, 1997

100

http://www.ecol.ro/carte/educatie-si-libertate-repere-institutionale-ale-dezvoltarii


Rasinski, T.V., and Frederiks, A.D, Working with parents:Dimensions of parent involvement. The reader teacher, 43, p.180-182

Shepard, Richard G.,Trimberger,Ann K.,McClintock, Patricia J., Lecklinder, Debra, Empowering family – school partenership:An integrated hierarhical model în Contemporany Education, 00107476, Spring 99, vol.70, Issue 3, p.33

Pam Zinkin, Helen McConachie, Disabled Children and Developing Countries, Mac Keith Press, 1995, LONDON, England,p, 34

UNESCO, Dosarul deschis al educatiei incluzive. Materiale suport pentru directori si administratori de scoli, traducere UNICEF, RENINCO, 2001,

UNESCO, Pachetul de resurse pentru profesori. Cerinte speciale în clasa, Material pentru studiu, traducere UNICEF, 1995

Vrasmas, Ecaterina, Interventia socio-educationala ca sprijin pentru parinti, selectie din cap.9, Editura Aramis, 2009

Modulul IV. Aplicarea practicilor incluzive

101

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaObiective specifice:

La finalizarea temei, grupul țintă va fi capabil de: Să cunoască noțiunea de practici incluzive Să cunoască declarația de la Salamanca Să cunoască strategiile de incluziune școlară a copiilor care sunt susținute de MEN Să cunoască noțiunea de incluziune școlară Să cunoască noțiunea de școală incluzivă Să cunoască practicile pedagogice cu eficienţă crescută în includerea copiilor cu nevoi

speciale

Tema 1. Implementarea educaţiei speciale:oportunităţi şi provocări1.1.Impementarea educaţiei speciale

Şcoala de azi trebuie să îşi proiecteze cu claritate scopurile şi formele de sprijin adecvate pentru a primi toţi copiii, a le asigura acoperirea nevoilor lor educaţionale şi a oferi astfel posibilitatea germenilor unei societăţi bazată pe accesibilitate, participare social responsabilă şi colaborare. Sistemul educaţional din România –deşi se schimbă şi evoluează–mai prezintă încă elemente de discriminare, în sensul că nu toţi copiii ajung la şcoală sau, atunci când ajung, nu se bucură de toate oportunităţile posibile de dezvoltare maximal a potenţialului lor. În mod deosebit vorbim aici de copii şi tineri cu CES (dizabilităţi, dificultăţi şi/sau tulburări). În situaţii de dezavantaj se pot afla şi copii romi sau din familii foarte sărace, din localităţi izolate şi alţii.

Deşi au fost iniţiate programe şi proiecte pentru a deschide mai mult uşa şcolilor pentru copiii cu cerinţe speciale iar rezultatele sunt, de cele mai multe ori, îmbucurătoare, diseminarea rezultatelor şi a bunelor practici nu constituie un exerciţiu permanent. Prin urmare, se impune o acţiune comună a tuturor celor care cred într-o şcoală modern şi democratic a României europene, în dreptul fiecărui copil la educaţie, indiferent de particularităţile sale de dezvoltare şi învăţare, în prevenirea şi/sau eliminarea marginalizării, excluderii şi segregării şcolare pentru copiii şi tinerii cu CES, precum şi în posibilitatea unei schimbări reale a relaţiilor dintre familie, şcoală şi comunitate.

Este necesară colaborarea dintre profesionişti pentru nobilul scop al schimbării de orientare incluzivă în cadrul sistemului educaţional din România, ca ţară europeană. În acest context, lucrarea de faţă răspunde la două preocupări majore ale cadrelor didactice din şcolile care dezvoltă practici incluzive: Dezvoltarea practicilor:

102

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaCum să realizeze o educaţie de calitate, orientată prin practici incluzive în şcoală? Încurajarea schimburilor de experienţă şi argumentarea necesităţii schimbărilor:

Care este punctul de vedere al specialiştilor privind educaţia incluzivă la nivelul Europei? Vom include aici informaţii şi bune practici din Franţa, Germania, Irlanda, Belgia, Finlanda, Turcia, Lituania, Cehia, Polonia şi Slovacia. Rezidă ca o provocare însemnată, lansată de incluziunea în educaţie, necesitatea dezvoltării şcolii, pregătirea şi schimbarea de ansamblu a acesteia, pentru a primi şi satisface corespunzător participarea tuturor copiilor, inclusiv a celor cu cerinţe speciale, cu dizabilităţi (ca şi a altor grupuri marginalizate şi/sau excluse) în medii şcolare obişnuite, ca elemente componente ale diversităţii umane –cu diferenţele ei specifice.

Există mai multe dimensiuni şi provocări contemporane, legate de introducerea şi aplicarea acestui concept, de largă rezonanţă asupra modului în care este organizată şi funcţionează şcoala: centrarea pe copil, pe unicitatea acestuia; răspunsul la situaţii educaţionale diverse (o pedagogie respondentă, de luare în considerare şi de

valorizare a diversităţii umane, sub diversele ei aspecte); comprehensivitate înţelegere, acceptare a diferenţelor între copii (o pedagogie a alterităţii); democraţie şi solidaritate umană şcoală mai echitabilă, mai naturală; şcoală deschisă, prietenoasă; şcoală flexibilă, care se adaptează, învaţă(ea însăşi) şi se schimbă.

Dacă prin abordarea de tip educaţie integrată se aveau în vedere mai ales obiective legate de şcolarizarea „normalizată” a copiilor cu CES, cât mai aproape de instituţiile şcolare şi clasele obişnuite deci accentul se pune pe copii şi formele de suport pentru aceştia, incluzivitatea educaţiei are ca sens şi obiectiv principal adaptarea şcolii la cerinţele (speciale ori adiţionale) de învăţare ale copiilor, iar prin extensie, adaptarea şcolii în general la diversitatea copiilor dintr-o comunitate –ceea ce presupune reforma şi dezvoltarea de ansamblu a şcolii (din comunitate).

Este nevoie aşadar de o abordare la nivel de sistem educaţional, în totalitatea acestuia, cu provocări însemnate pentru toate sectoarele –inclusiv pentru cel de învăţământ special. Legea Educaţiei Naţionale (nr.1/2011) a cuprins şi principiul incluziunii sociale, este necesar însă ca operaţionalizarea acestei legi, prin diversele metodologii şi regulamente şi modul de aplicarea acestora sa aibă în vedere, cu prioritate, încorporarea principiului incluziunii, în litera şi spiritul acestuia, aşa cum se impune într-o ţară europeană.

Educaţia incluzivă şi copiii cu cerinţe educative special. Atunci când vorbim de educaţie incluzivă, ne referim la programe de educaţie cât mai adecvate şi adaptate, adică programe care să

103

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaasigure accesul şi participarea tuturor, valorizând diversitatea şi acordând importanţă fiecărui copil în parte. Nu este suficientă includerea unui copil într-un grup educativ sau în cadrul unui program.

Este nevoie ca programul să se schimbe în aşa fel încât fiecare copil să fie bine primit. De aceea nu putem vorbi despre o clasă de copii că este „incluzivă”. Este o clasă cu practici educative incluzive, adică primeşte toţi copiii şi acordă valoare şi atenţie fiecăruia, dar educaţia nu poate fi incluzivă decât dacă cuprinde tot programul, practicile, managementul şi acţiunile permanente cu copiii.

Adică toate componentele actului de educaţie în ansamblul lui. Practic, este nevoie ca toată şcoala să lucreze în aceea şi manieră şi toţi profesorii să colaboreze pentru a realiza un program eficient în favoarea tuturor copiilor. Educaţia incluzivă presupune abordare, politici şi practici în acela şi sens. Dacă într-o clasă este integrat un copil sau mai mulţi copii cu CES, nu putem spune că şcoala este „incluzivă”, chiar dacă la clasa respectivă se lucrează foarte bine şi cu rezultate bune. Toată şcoala trebuie să lucreze în acela şi sens şi să urmărească demersul integrării tuturor copiilor.

Devin importante nu numai activitatea direct cu copiii, ci şi celelalte componente ale actului integrării, care privesc toţi actorii educaţionali: colaborarea, împărtăşirea experienţelor între cadrele didactice, parteneriatul cu familia şi managementul şcolii. O idee de bază în asigurarea educaţiei incluzive este prevederea conform căreia toţi copiii trebuie să înveţe împreună. De aici, educaţia incluzivă, pentru toţi, de multe ori pare să fie aceeaşi cu integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale.

Cele două procese nu sunt identice şi nici nu este cazul să le comparăm pentru că este vorba de abordări diferite. Când un copil cu CES intră într-o şcoală obişnuită, el este integrat fizic şi poate să fie chiar integrat social şi societal, adică să participe real şi implicat la toate activităţile acesteia.

Dar pentru ca o şcoală să dezvolte practici incluzive este nevoie ca toată instituţia să se pregătească, prin factorii educaţionali şi resursele de care dispune pentru a primi nu numai copilul cu CES, ci pe toţi copiii. Educaţia incluzivă înseamnă sprijin şi educaţie pentru toţi, grijă şi atenţie pentru fiecare.

O şcoală incluzivă se adaptează nevoilor şi particularităţilor copiilor. Centrul preocupărilor este în a oferi ocazii de învăţare şi dezvoltare fiecăruia în parte, pentru că fiecare este important. Curriculumul este flexibil, deschis şi permite adaptări succesive. Nu copilul se conformează curriculumului, ci acesta este un instrument pentru a sprijini dezvoltarea copilului.

Devine mai important să stabilim procesul prin care se dezvoltă competenţele, capacităţile, cunoştinţele, comportamentele şi atitudinile, decât conţinutul prin care o facem. Desigur, când vorbim despre educaţia incluzivă în şcoală ne gândim în primul rând la copiii cu CES.

104


Nu este însă suficient să ne referim numai la această categorie de copii, cu atât mai mult cu cât educaţia incluzivă evită orice formă de ierarhizare şi de etichetare a copiilor. Unii copii au nevoie să fie sprijiniţi pentru că au caracteristici, particularităţi, stiluri de învăţare şi ritmuri de dezvoltare diferite de ale celorlalţi.

Dar, fiecare copil poate avea la un moment dat anumite cerinţe speciale faţă de educaţie. Există de asemenea şi anumite situaţii de risc în care profesorul trebuie să cunoască trăirile şi comportamentele copilului pentru a-l sprijini. Riscurile pot apărea din modul de dezvoltare a copilului, din mediul socio-cultural din care acesta face parte, din relaţiile de familie care îi determină existenţa zilnică, din modelele formale educaţionale ce pot exercita un stres deosebit asupra copilului care nu corespunde „normalităţii”cu care ne-am obişnuit.

Mediatorul școlar contribuie, printre altele, la identificarea şi prevenţia dificultăţilor emoţionale, sociale şi comportamentale ale elevilor. De asemenea, el are rolul de a sprijini acţiunile de prevenire şi înlăturare a barierelor în învăţare pe care le au elevii cu cerinţe educaţionale speciale.

Deşi sunt multe situaţii în care mediatorul şcolar nu poate interveni personal pentru rezolvarea profundă a acestor probleme, faptul că le poate identifica şi poate trimite elevii cu astfel de probleme la un specialist (psiholog, consilier, psihoterapeut etc) este un pas deosebit de important în rezolvarea acestei probleme.

1.2. Oportunități şi provocări

După cum am precizat, educaţia incluzivă nu se preocupă numai de copiii cu dizabilităţi sau de găsirea alternativelor la un sistem şcolar segregat şi special. Ea încearcă soluţii şi recomandări şi pentru alte grupuri de copii: copii săraci, copii din zone izolate geografic, din grupuri etnice şi lingvistice minoritare, discriminaţi prin sex (fetele în anumite zone culturale) etc. Şi aceştia pot găsi un curriculum inadecvat sau predarea demotivantă, pot să se simtă străini faţă de cultura şcolii respective, sau nu pot înţelege indicaţiile şi materiile de predare din şcoală, sau pot întâmpina multe alte bariere. Paşii abordării unei educaţii incluzive la nivelul unei şcoli.

În continuare se prezintă o strategie de dezvoltare a programelor şcolii pe dimensiunile educaţiei incluzive. Această strategie se constituie din următorii paşi ce trebuie respectaţi şi parcurşi:

105


Elaborarea unui plan de dezvoltare a şcolii în care să se precizeze concret parteneriatul cu familia şi comunitatea.

Pregătirea profesorilor, a întregului personal pentru a primi toţi copiii. Pregătirea copiilor pentru a se accepta unii pe alţii, pentru a negocia, a colabora şi a lucra

împreună Asigurarea unui climat primitor şi deschis în şcoală, prin organizarea mediului educaţional cât mai eficient şi stimulator.

Asigurarea unui curriculum flexibil şi deschis, la care să aibă acces şi părinţii. Evaluarea fiecărui copil prin observaţie directă şi indirectă, pentru a asigura participarea lui

adecvată la activităţile curriculare. Asigurarea accesului tuturor copiilor în programul şcolii, dar şi la modificările şi adaptările

acestuia. Asigurarea participării tuturor copiilor la întregul program. Asigurarea participării familiilor la decizii şi acţiuni în favoarea tuturor copiilor Asigurarea unei evaluări permanente şi periodice a progreselor pe care le fac toţi copiii, nu

numai din punctul de vedere al achiziţiilor intelectuale, dar şi al relaţiilor sociale, al cooperării şi colaborării, al dezvoltării imaginii de sine şi încrederii în forţele proprii.

Elaborarea unor planuri individualizate, personalizate la copiii care au nevoie de sprijin în anume componente ale dezvoltării şi la anumite momente.

Ajustări permanente ale curriculumului pentru a se adapta la nevoile educative ale copiilor. Schimb permanent de idei, experienţe şi soluţii, între profesori, între aceştia

şi directorul şcolii, precum şi cu familiile copiilor. Educaţia incluzivă ca reper al unei educaţii pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte. Zece motive pentru incluziune

Drepturile omului Toţi copiii au dreptul de a învăţa împreună. Copiii nu trebuie devalorizaţi şi nici să suporte vreo discriminare, să fie excluşi sau respinşi

pentru că au o dizabilitate sau au dificultăţi de învăţare. Nu există nici o explicaţie legitimă pentru a separa copiii în educaţie. Copiii trebuie să existe

împreună cu avantaje şi profit pentru fiecare. Ei nu au nevoie să fie protejaţi unii de alţii. Educaţia bunăCercetarea ne demonstrează că elevii se simt mai bine atât din punct de vedere social cât şi din

perspectiva învăţării teoretice, în mediile integrate. Nu există nici o formă de învăţământ în şcoli

106

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceasegregate care să nu poate fi organizată într-o şcoală obişnuită. Cu acelaşi angajament şi cu acelaşi sprijin, educaţia integrată reprezintă o folosire mult mai eficace a resurselor educative.

Bunul sens socialSegregarea îi învăţa pe copii teama, ignoranţa şi hrăneşte prejudecăţile. Toţi copiii au nevoie de

o educaţie care să îi ajute să dezvolte relaţii şi care îi pregăteşte să trăiască în mijlocul celorlalţi. Doar incluziunea are potenţialul necesar pentru a diminua teama şi a construi prietenia, respectul şi înţelegerea. Şcoala de tip incluziv–deziderat şi parte a stării de normalitate Şcoala de tip incluziv este şcoala de bază accesibilă, de calitate şi care îşi îndeplineşte menirea de a se adresa tuturor copiilor, de a-i transforma în elevi şi de a-i deprinde şi abilita cu tainele lumii. Să le ofere bazele culturii şi civilizaţiei umane, pe înţelesul lor şi în aşa fel încât toţi să beneficieze de acestea şi să le dezvolte mai departe după puterile lor. De aceea, strategiile predării-învăţării trebuie astfel adaptate încât să corespundă diversităţii şi nenumăratelor stiluri de învăţare şi dezvoltare, fireşti, ale copiilor. Să nu uităm că scopul educaţiei este de a asigura socializarea şi dezvoltarea individual în aceeaşi măsură. Educaţia incluzivă se realizează de preferinţă în şcolile şi clasele obişnuite, dar nu numai. Elementul cel mai semnificativ pentru o şcoală incluzivă este situarea ei în comunitatea de viaţă a copiilor pe care îi educă.

De aceea educaţia incluzivă nu înseamnă desfiinţarea şcolilor special (deşi anumite viziuni, orientări exclusiviste declară aceasta) ci asigurarea unor şcoli cât mai adecvate şi apropiate de mediul de dezvoltare al copiilor cu care lucrează. Şi o şcoală special aspiră să devină mai puţin segregativă dacă dezvoltă o politică de acces pentru toţi copiii, este flexibilă, oferă servicii comunităţii şi creează copiilor un mediu şi situaţii de viaţă cât mai normale, nu speciale. Educaţia incluzivă recunoaşte şi răspunde la diversitatea nevoilor şi abilităţilor copiilor. Diferenţele individuale de dezvoltare, particularităţile personale, stilurile de învăţare, devin resurse şi nu piedici în adaptare şi integrare. Conceptul de sprijin este central în înţelegerea educaţiei incluzive.

Sprijin pentru copii, pentru profesori, pentru managerii şcolari şi pentru procesul de predare-învăţare. O şcoală care se dezvoltă incluziv este o şcoală care lucrează în echipă. Practic, construcţia educaţiei incluzive nu poate fi decât o responsabilitate împărtăşită de întreaga şcoală. Rolul profesorului obişnuit este potenţat şi valorizat. Primele servicii de sprijin pot fi realizate cu ajutorul său. Serviciile de sprijin pot lua diferite forme:

un profesor itinerant/resursă/mobil pregătit anume, a cărui sarcină este să aprobe şi să sprijine profesorul clasei;

suplimentarea materialelor şi formelor de sprijin; asistenţa părinţilor, alţi voluntari şi elevi;

107


modificări ale mediului fizic, curriculum, orar şi procedee de evaluare; resurse de formare continuă pentru creşterea cunoştinţelor şi deprinderilor profesorilor; un climat şcolar pozitiv, cu manageri activi şi suportivi; asigurarea accesului la personal de sprijin care asistă identificarea şi evaluarea; servicii socio-educaţionale (psihologice, de sănătate, psihopedagogice de asistenţă etc.); conducere şi asistenţă adecvată. Citând din experienţa unor şcoli din lume, putem descrie

cum se poate începe dezvoltarea unei şcoli în sens incluziv, considerând că şcolile obişnuite trebuie astfel organizate şi sprijinite încât să răspundă nevoilor speciale prin crearea unor elemente de sprijin şi prin păstrarea copiilor cu cerinţe/nevoi speciale.

Vom analiza în continuare etapele necesare dezvoltării unei şcoli incluzive, adaptate la posibilităţile şcolii actuale:

Identificarea şi evaluarea: identificarea copiilor cu cerinţe educative speciale cu ajutorul unor grile cât mai simple/instrumente de înregistrare care pot fi aplicate de profesorii oricăror şcoli primare identificarea copiilor din afara şcolii care necesită sprijin, în cooperare cu serviciile de sănătate şi cu cele sociale, precum şi cu alţi factori responsabili;copiii identificaţi cu CES pot fi apoi evaluaţi de o echipă pregătită de profesori de educaţie special şi de personal medical. Atenţie la acest nivel pe nevoia de a nu stigmatiza copiii! evaluarea trebuie să se concretizeze în propunerea unui plan de acţiune pentru fiecare copil în parte; părinţii trebuie întotdeauna implicaţi;crearea unui climat pozitiv pentru informarea cu grijă a tuturor în şcoală şi a părinţilor înainte de a se începe dezvoltarea orientată incluziv;trebuie avută multă grijă pentru că atitudinile negative şi neînţelegerile pot avea consecinţe devastatoare.

Resursele/proviziile educaţiei incluzive punctul de plecare trebuie să fie întotdeauna crearea unor resurse de educaţie care să se potrivească cu nevoile individuale din clasa obişnuită;copiii cu cerinţe educative speciale, care primesc sprijin în clasa obişnuită, trebuie aşezaţi în apropierea profesorului (tablei şi dacă e nevoie lângă sursa de lumină); în acoperirea nevoilor speciale ale copiilor prima cerinţă este analiza cu bun simţ a resurselor existente şi a celor posibile;identificarea unei clase de elevi sau a unui spaţiu care poate deveni un punct de resurse, camera de resurse sau o unitate de educaţie specială în şcoala obişnuită. Acesta poate fi folosită pentru momente de instruire separată sau ca referinţă pentru sprijinirea elevilor care au nevoie de sprijin suplimentar, în general pentru a aborda problemele copiilor care prezintă dificultăţi de învăţare moderate sau chiar severe în anumite domenii;o unitate specială nu poate avea mai mult de 10-15 copiii în atenţie.

108


Trebuie avut grijă de „sprijinirea” copiilor nu de „depozitarea” lor în spaţii speciale;unităţile speciale de sprijinire a copiilor trebuie să fie construite în şcoala de cartier sau într-o şcoală apropiată pentru că este mai bine să călătorească un profesor decât 10 copii;

spaţiile alocate trebuie organizate în aşa fel încât să răspundă problemelor copiilor;dacă copiii au probleme vizuale, trebuie să se asigure lumină bună şi condiţii de sonorizare;

dacă copiii au dizabilităţi auditive, pereţii trebuie căptuşiţi cu materiale textile, saltele speciale, condiţii de lumină pentru a facilita vederea buzelor şi semnelor folosite în comunicarea prin limbaj mimico-gestual;

trebuie folosite locuri liniştite ale şcolii pentru copiii cu dificultăţi de învăţare, căci este nevoie de linişte şi eliminarea stimulilor care pot distrage atenţia; nevoile copiilor cu dizabilităţi trebuie luate în considerare când se construiesc noi clădiri şcolare. În şcolile existente, adaptările necesare pentru copiii cu dificultăţi în mişcare trebuie asigurate prin rampe de acces, facilităţi la toaletă, bare de susţinere etc. în organizarea serviciilor de tip incluziv pentru copiii cu dizabilităţi, trebuie avute în vedere vârstele de la care se încep programele. Este de preferat săse înceapă cu copiii preşcolari. Pentru a se construi încrederea personalului care lucrează, se recomandă şi abordarea problemelor uşoare şi medii pentru început. Copiii cu dizabilităţi trebuie să aibă vârste apropiate de copiii din clasa lor şi să nu fie mai mult de 2-3 într-o clasă. directorul şi personalul şcolii trebuie să înţeleagă şi să aprecieze faptul că acei copii care au cerinţe/nevoi speciale trebuie să aibă prioritate în organizarea şi distribuirea resurselor de predare-învăţare;

Tema 2. Principii ale educaţiei incluzive2.1. Principii ale educaţiei incluzive

Diversitatea îmbogăţeşte şi consolidează toate comunităţile. Stilurile de învăţare şi realizările diferite ale celor care învaţă sunt valorizate, respectate şi

apreciate în mod egal de către societate. Toţi cei care învaţă trebuie să aibă posibilitatea de a-şi realiza potenţialul maxim posibil prin

considerarea cerinţelor şi nevoilor lor individuale. Sprijinul să fie garantat şi susţinut cu resursele necesare pe toată durata experienţei de

învăţare. Toţi cei care învaţă au nevoie de prietenia şi sprijinul celor de aceeaşi vârstă cu ei. Toţi copiii şi tinerii trebuie să fie educaţi împreună, în comunitate, în condiţii de egalitate.

109


Educaţia incluzivă este incompatibilă cu unităţile segregate, fie ele din sau din afara sistemului de învăţământ obişnuit.Profesioniştii din diferite ţări consider că educaţia incluzivă este o problem care ţine de

drepturile omului şi se poate realiza prin schimbarea fundamental a sistemelor de educaţie existente şi încetarea existenţei şcolilor, claselor, unităţilor, cursurilor şi programelor segregate.

Concluziile elaborate de profesionişti se bazează pe schimbul reciproc de cunoştinţe, precum şi pe experienţa acumulată în urma vizitelor făcute în şcoli şi a întâlnirilor cu profesioniştii de la nivel local din timpul mobilităţilor transnaţionale în ţările europene.

Pe parcursul vizitelor de studiu, grupurile de profesionişti au lucrat împreună pentru a afla cât mai multe lucruri despre sistemele de învăţământ, despre educaţia special şi progresul realizat pentru includerea persoanelor cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ obişnuit. Fiecare ţară dispune de un cadru legislativ şi de politici diferite, dar este foarte clar că multe dintre barierele care împiedică sau limitează incluziunea celor cu dizabilităţi care învaţă sunt similar.

2.2.Barierele identificate de către profesionişti

„Existenţa dizabilităţii” creează bariere de atitudine, sistemice, de mediu şi financiare pentru incluziunea în sistemul de învăţământ obişnuit a persoanelor cu dizabilităţi care se află în proces de educaţie.

Impactul negativ al politicilor publice care nu promovează în mod activ incluziunea.

Nu se face un schimb de bune practici de educaţie incluzivă la nivelul politicilor naţionale există o ruptură între practică şi politici. Lipsa unor date/statistici calitative sau cantitative care să vină în sprijinul beneficiilor pe

scară largă ale educaţiei incluzive. Instruirea profesorilor are la bază abordarea modelului medical şi nu abordarea modelului

social al dizabilităţii. Teama profesorilor de schimbare în ceea ce priveşte metodele folosite pentru a le preda

copiilor se aşteaptă de la copii să se conformeze metodelor tradiţionale de predare. Concurenţa tradiţională dintre copii la şcoală dezavantajează pe mulţi dintre copiii şi tinerii

cu dizabilităţi. Evaluarea şi testarea inflexibilă a învăţării şi abilităţilor.

110


Concepţia unor profesionişti conform căreia o parte din copiii cu dizabilităţi nu sunt pregătiţi pentru şcoala obişnuită.

Dezechilibrul posibilităţilor de finanţare dintre şcolile speciale şi cele obişnuite în ceea ce priveşte echipamentul şi sprijinul în învăţare pentru copii şi tineri cu dizabilităţi

şcolile speciale primesc finanţări mult mai consistente.

Au existat situaţii în care soluţiile şi facilitatorii identificaţi pentru incluziune au fost, de asemenea, similari în multe ţări. Între facilitatorii identificaţi de profesionişti, se numără:

lege şi o politică naţională strategice care sprijină dreptul la educaţie incluzivă prin care se asigură că schimbările la nivel de practică şi politici se realizează la nivel regional,local sau municipal.

Sistemele de învăţământ care nu au şcoli separate pentru cei cu dizabilităţi care învaţă(şcoli speciale) se asigură că şcolile obişnuite îşi consolidează capacitatea pentru a putea să includă o diversitate de persoane care învaţă inclusiv persoane cu cerinţe de învăţare suplimentare (cerinţe educaţionale speciale).

Clădirile şcolilor şi universităţilor sunt complet accesibilizate pentru persoane cu dizabilităţi. Şcolile şi universităţile folosesc pentru planificarea educaţiei incluzive abordarea pe baza

modelului social. Şcolile şi universităţile urmează un curriculum flexibil şi cuprinzător pentru a încuraja

colaborarea şi nu competiţia. Accentul în instruirea profesorilor se pune pe metode de predare incluzive, astfel încât

profesorii să dobândească încrederea necesară pentru a sprijini în învăţare un grup divers de elevi/studenţi.

Un Certificat de calificare, ca rezultat al unui stadiu de învăţare, poate fi un element de facilitare dacă are la bază un cadru de evaluare/măsurare flexibil şi cuprinzător.

Persoanele cu dizabilităţi care învaţă au dreptul de a fi sprijinite pentru a învăţa şi avea acces la activităţile extracurriculare.

Rolul unui profesor de sprijin, atât la nivel de învăţământ primar, cât şi gimnazial, duce la o dezvoltare a incluziunii pentru că acest profesor poate facilita construirea de relaţii şi prietenii cu ceilalţi elevi.

Este foarte important să existe posibilităţi de formare/instruire pentru profesorul de sprijin pentru ca acesta să înţeleagă că rolul său este de a acţiona în sensul incluziunii şi nu ca o barieră la incluziune. Identificarea barierelor şi a facilitatorilor în timpul vizitelor realizate la şcoli cu ocazia desfăşurării vizitelor de studiu.

111


2.3.Soluții observate de către specialişti

Paradigma educaţiei incluzive a fost lansată în lume în anii ’90 ai secolului trecut pentru a depăşi abordarea educaţiei integrate (dominante pe plan mondial în perioada 1970-1990), care s-a dovedit îngustă şi insuficientă în asigurarea dreptului la educaţie pentru toţi copiii şi oamenii.

Un rol deosebit în fundamentarea acestei abordări şi paradigme actuale - educaţia incluzivă l-a avut recunoaşterea efectivă şi plenară, a tuturor drepturilor, pentru toţi copiii, realizată în 1989, odată cu adoptarea de către Adunarea Generalăa Naţiunilor Unite a Convenţiei cu privire la drepturile copilului (1989). Deşi nu este formulat explicit, spiritul incluziunii educaţionale este implicit acestui document, ratificat şi de România încă din anul 1990. La articolul 2,care se referă la nondiscriminare şi la indivizibilitatea drepturilor,se afirma clar că toate drepturile se aplică tuturor copiilor, fără nici un fel de discriminare, cu enumerarea mai multor motive discriminatorii posibile,inclusiv criteriul incapacităţii (dizabilităţii). Altfel spus, toţi copiii beneficiază de toate drepturile enumerate în Convenţie, „indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului ori a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională, etnică sau socială, de situaţia lor materială, de incapacitate, de naşterea lor sau de altă situaţie”.

Afirmarea principiului nediscriminării într-o manieră completă exprimă cu certitudine negarea discriminării, care conduce cel mai adesea la marginalizare şi excludere. Deci promovarea nondiscriminării conduce la incluziune, cele două au aceeaşi esenţă. Prin prisma acestor prevederi de bază ale Convenţiei, dreptul la educaţie (articolele 28 şi 29), la fel ca şi celelalte drepturi fundamentale ale copilului, nu poate fi diminuat sau minimalizat. Articolul 23 al Convenţiei se referă la protecţia copiilor cu dizabilităţi, declarând dreptul acestora de a se bucura de o viaţă plină şi decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea (valoare reluată de Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 2006) şi autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii. Toate drepturile acestor copii trebuie realizate într-o manieră care să conducă la o „integrare socială şi o dezvoltare individuală cât se poate de complete, incluzând dezvoltarea lor culturală şi spirituală”.

112


Transformarea şcolilor speciale în centre de resurse are loc în multe ţări din Europa şi constituie un exemplu de bună practică.

Majoritatea ţărilor se află în etape diferite: unele dintre acestea sunt într-o etapă iniţial de implementare (spre exemplu, Cipru, Olanda, Germania, Grecia, Portugalia şi Republica Cehă), în timp ce altele au dezvoltat deja o reţea de centre de resurse în ţările lor (spre exemplu, Austria, Norvegia, Danemarca, Suedia şi Finlanda).

În general, aceste centre urmăresc atingerea următoarelor obiective: Oferirea de cursuri de formare continuă a cadrelor didactice şi altor pro-fesionşti. Elaborarea şi diseminarea de materiale şi metode de lucru moderne. Oferirea de sprijin şcolilor incluzive şi părinţilor copiilor cu dizabilităţi. Oferirea de sprijin individualizat elevilor, pe termen scurt. Sprijinirea accesului tinerilor cu dizabilităţi pe piaţa muncii. În ţările în care sistemul de

educaţie special este bine dezvoltat, şcolile speciale se implică activ în procesul incluziunii, colaborarea dintre şcolile de masă şi cele speciale fiind un element cheie în asigurarea succesului incluziunii. Pe de o parte, educaţia incluzivă poate fi privită ca o ameninţare la adresa şcolilor speciale. În unele ţări, incluziunea este dificil de realizat, deoarece şcolile de masă obişnuiesc, mai mult sau mai puţin, să delege şcolilor speciale responsabilităţile pentru anumite probleme. Pe de altă parte, unele cadre didactice din şcolile speciale şi alţi specialişti consider că sunt unicii experţi în problematica elevilor cu dizabilităţi, fiind singurii în măsură să satisfacă nevoile educaţionale ale acestora. Un alt exemplu de bună practică în educaţia incluzivă îl reprezintă Planurile Educaţionale Individualizate care au un rol major în precizarea tipurilor de adaptări care sunt necesare în mediul de învăţare şi în evaluarea progresului elevilor cu dizabilităţi.

Tema 3. Școala incluzivă3.1. Școala incluzivă

„Şcoala incluzivă este o şcoală prietenoasă şi democratică, care valorifică diversitatea culturală, o şcoală în care toţi copiii sunt respectaţi şi integraţi fără discriminare şi excludere generate de originea etnică, deficienţe fizice sau mentale, origine culturală sau socio-economică, limbă maternă. Prevenirea şi eliminarea fenomenului de segregare şcolară, care reprezintă o

113

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaformă gravă de discriminare, constituie o condiţie imperativă pentru implementarea principiilor şcolii incluzive”

MISIUNEAMisiunea Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării este promovarea şi

apărarea drepturilor stabilite prin legislaţia antidiscriminare.Comisia pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării are rolul de :

a informa şi de a forma elevii, cadrele didactice, părinţii în vederea eliminării oricărei forme de discriminare,

de a investiga şi de a propune masuri de disciplinare catre Consiliul de Administratie, in cazul incalcarii, de catre cadrele didactice si elevi, a legislatiei in vigoare referitoare la faptele de discriminare,

de a elabora si de a monitoriza implementarea planului institutional de desegregare , contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect şi solidaritate, definitoriu pentru o societate democratică şi europeană.

Scop: promovarea, în cadrul şcolii, a principiilor şcolii incluzive.Scopul Planului anual de acţiune pentru combaterea discriminării este stabilirea unor

linii directoare de acţiune în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării.În acest sens, Comisia pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării îşi propune: 1.construirea unui sistem eficient pentru prevenirea discriminării; 2.identificarea tuturor formelor de discriminare în cadrul şcolii; 3.elaborarea, monitorizarea şi implementarea planului institutional de desegregare; 4. medierea conflictelor rezultate dintr-un act/faptă de discriminare; 5. consolidarea cooperării cu societatea civilă, cu instituţiile administraţiei publice locale şi mass-media.

VALORILE: Responsabilitate Eficienţă Lucru in echipă Integritate Transparenţă Cooperare Integrare

114


Umanism Implementare strategică

II. Direcţii de acţiune şi obiective pentru anul şcolar 2013-2014 A. Obiective generale1. Respectarea şi aplicarea legii şi protecţia elevilor discriminaţi: – Asigurarea respectării prevederilor legislaţiei antidiscriminare, prin acţiuni specifice de investigare, constatare şi sancţionare a actelor de discriminare; – Instituirea, conform legii, de măsuri şi acţiuni speciale de protecţie a persoanelor discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate; – Monitorizarea respectării şi promovării drepturilor omului; – Informarea şi formarea tuturor cadrelor didactice în promovarea principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării.2.Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplină a drepturilor omului ,a egalităţii de şanse şi implementarea normelor europene în materie de nediscriminare.3. Conştientizarea problemelor discriminării -Îmbunătăţirea educaţiei în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului, prevenirea şi combaterea discriminării -Informarea elevilor, profesorilor, părinţilor cu privire la producerea de acte/fapte de discriminare, precum şi la efectele negative ale acestora asupra climatului educativ; -Informarea elevilor, profesorilor, părinţilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce derivă din implementarea principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării -Facilitarea comunicării între elevi, profesori şi diferite organizaţii care le reprezintă interesele; -Cooperarea cu societatea civilă în implementarea Planului anual de acţiune pentru combaterea discriminării 4. Elaborarea de studii şi rapoarte – Analiza ştiinţifică a nivelului actual de discriminare şi a tratamentului egal, studiul fenomenului discriminării în contextul realităţii social cultural din acest moment. B. Obiective specifice şi acţiuni de implementare – proiecte şi practici pentru prevenirea şi combaterea discriminării 1. Proiectul de dezvoltare instituţională, 1. Optimizarea cadrului legislativ general, având în vedere:

115

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea a) propunerea către Consiliul de Administraţie a scolii a proiectelor de acte normative, a ghidului metodologic în domeniul actelor/faptelor de discriminare; b) elaborarea, monitorizarea şi implementarea planului instituţional de desegregare 2. Optimizarea cadrului legislativ specific prin: a) completarea şi definitivarea cadrului legal referitor la investigarea şi monitorizarea actelor/faptelor de discriminare; b) elaborarea şi implementarea de instrucţiuni şi proceduri în materie de nediscriminare. 3. Crearea unor structuri şcolare corespunzătoare ciclurilor de învăţământ, grupuri de combatere şi prevenire a discriminării, precum şi elaborarea de strategii. Aceste considerente de ordin tehnic stau la baza opţiunilor strategice pe termen mediu şi lung ale Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării – Practici pe termen mediu (anul şcolar 2013-2014):

îmbunătăţirea modalităţilor de lucru ale membrilor Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării prin adaptarea modului de lucru la nevoile elevilor şi profesorilor în conformitate cu normele naţionale şi internaţionale în domeniul nondiscriminării;

colaborarea cu instituţiile locale implicate direct în promovarea şi aplicarea de politici publice referitoare la categoriile defavorizate care fac obiectul legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării;

ridicarea standardului profesional al personalului didactic, prin informarea şi formarea în promovarea principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării.

– Practici pe termen lung (2011-2014 ): 1. consolidarea capacităţii de reacţie a instituţiei noastre şcolare la noile provocări sociale, pe dimensiunea prevenirii şi combaterii discriminării; 2. îmbunătăţirea activităţii aparatului propriu de lucru (specializări pe domenii, înfiinţarea unor grupuri ale elevilor,părinţilor ); 3. perfecţionarea continuă a membrilor Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării ;

116

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea 4. promovarea unei strategii eficiente pentru promovarea unor proiecte care vizează prevenirea şi combaterea discriminării; 5. monitorizarea progreselor în implementarea principiilor egalităţii şi nediscriminării; 6. elaborarea de rapoarte şi studii cu privire la activitatea, locul şi rolul Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării 4. Politica de prevenire Prevenirea discriminării presupune acţiuni coordonate pe mai multe planuri. 4.1. Programul de informare şi documentare în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării, care constă în: a)construirea unei baze de date în domeniu conţinând următoarele categorii de informaţii: instituţii europene specializate, documente internaţionale specifice, manifestări, evenimente dedicate domeniului, rapoarte ştiinţifice specifice domeniului, publicaţii de specialitate (tipărite, on-line), documente naţionale în domeniu, instituţii şi organisme naţionale în domeniu; b)promovarea documentelor internaţionale şi româneşti în domeniu, precum şi a documentelor Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării ; c) producerea şi tipărirea de materiale informative (fluturaşi, broşuri, afişe) pe teme legate de discriminare; d) monitorizarea presei; e)constituirea şi gestionarea blog-ului Comisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării ; f) achiziţionarea de publicaţii de specialitate; g) iniţierea şi derularea unor campanii şcolare de informare a elevilor şi profesorilor asupra principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării; h) diseminarea informaţiei specifice prin mijloacele de difuzare (panouri, blogul comisiei)

4.2.Programul de educaţie în domeniul nediscriminării, al drepturilor şi libertăţilor fundamentale constă în: a) organizarea de întâlniri,mese rotunde, având ca tematică noţiuni, concepte, idei, teorii, practici în domeniul discriminării şi al drepturilor omului; b) dezvoltarea actualelor conţinuturi care vizează problematica egalităţii şi nediscriminării, din cadrul programelor şcolare existente, şi realizarea în continuare de noi programe de cursuri opţionale, pentru diferite niveluri de studiu;

117

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea c) continuarea realizării cursurilor de formare metodică a profesorilor de specialitate, având ca temă problematica drepturilor omului şi nediscriminării; d)derularea unor proiecte pe tematica nediscriminării, cu implicarea elevilor precum şi a cadrelor didactice; e) înfiinţarea şi dezvoltarea unor cercuri şcolare de studiere a fenomenului discriminării. 4.3. Programul de cercetare socială în domeniul discriminării constă în: a) analiza sociologică a bazei de date constituite din dosarele petenţilor care au reclamat producerea unor acte/fapte de discriminare; b) analiza documentelor ştiinţifice naţionale şi europene (barometre de opinie, rezultate de cercetare, studii, analize, comentarii autorizate) cu referire la domeniu; c) analiza bazei de date cuprinzând cazurile individuale, temele specifice şi criteriile de discriminare percepute; d) realizarea de interviuri tematice cu experţi în domeniu e) organizarea de focus-grup cu categorii de persoane, cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale pe teme din domeniul de preocupare a instituţiei; f) realizarea de sondaje de opinie în domeniu; g) publicarea rezultatelor de cercetare (broşuri, reviste, rapoarte). 4.4. Programul de parteneriat şi de susţinere a societăţii civile care acţionează în domeniul drepturilor omului constă în: a) elaborarea unei strategii de colaborare cu societatea civilă implicată în acest domeniu; 5. Politica de implementare a cadrului legislativ (politica de sancţionare) Implementarea cadrului legislativ existent de prevenire şi combatere a discriminării se realizează prin următoarele activităţi: a) primirea de petiţii şi sesizări despre încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiile egalităţii şi nediscriminării, de la elevi,profesori,părinţi; b) analiza petiţiilor şi calificarea actelor/faptelor de discriminare; c) luarea de decizii şi propunerea de măsuri sancţionatorii corespunzătoare pentru săvârşirea actelor/faptelor de discriminare de către cadrele didactice şi elevi şi transmiterea lor către Consiliul de Administraţie, in cazul încălcării legislaţiei în vigoare referitoare la faptele mai sus menţionate. III. Activitatea desfăşurată în decursul anului şcolar 2012-2013 de către Comisia pentru Combaterea şi Prevenirea Discriminării în conformitate cu atribuţiile, obiectivele şi direcţiile de acţiune

118

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea Constituirea unei baze de date privitoare la legislaţia în vigoare privind actele de discriminare şi combaterea acestora, a fost primul obiectiv pe agenda de lucru a comisiei. Aceasta cuprinde următoarele categorii de informaţii:

-instituţii europene specializate;-documente internaţionale specifice, evenimente dedicate domeniului;-rapoarte ştiinţifice specifice domeniului;-publicaţii de specialitate (tipărite, on-line);-documente naţionale în domeniu;-instituţii şi organisme naţionale în domeniu.

În vederea diseminării acestor informaţii a fost realizat blogul comisiei cu numele ,,O şcoală pentru toţi”, pentru ca informarea cadrelor didactice, a părinţilor, elevilor şcolii noastre să se realizeze mult mai eficient prin:- Promovarea documentelor internaţionale şi româneşti în domeniu, precum şi a documentelorComisiei pentru Combaterea si Prevenirea Discriminării a Liceului Radu Petrescu ;- Analiza bazelor de date publicate cuprinzând cazurile individuale, temele specifice şi criteriile de discriminare percepute;-Analiza cercetării realizate anii trecuţi în cadrul şcolii noastre , de către prof. Liana Şut, despre indicatorii de incluziune şcolară. Am realizat ,,Ghidul metodologic”-un instrument de bază în operarea cu noţiunile antidiscriminare, studii de caz în acest domeniu, perspective europene, precum şi ,,Planul de acţiune pentru combaterea şi prevenirea discriminării pentru anul şcolar 2013-2014” alături de Planificarea activităţilor comisiei pentru anul în curs. În decursul anului şcolar 2012-2013 s-a realizat iniţierea şi derularea unor acţiuni de informare a elevilor, părinţilor şi profesorilor asupra principiilor egalităţii de şanse şi nediscriminării .

În vederea identificării tuturor formelor de discriminare în cadrul şcolii au fost realizate chestionare, care au fost aplicate de către profesorii diriginţi la clasele de elevi terminale pentru identificarea cazurilor şi situaţiilor problematice în domeniul discriminării, datele obţinute fiind analizate în cadrul comisiilor profesorale. În cadrul programului numit ”Școala altfel” al săptămânii 2-6 aprilie 2014 , dedicată activităţilor educative extracurriculare şi extraşcolare, am realizat următoarele activităţi destinate integrării nondiscriminatorii a copiilor şi elevilor în şcoală şi societate:

119


1.,,Jocuri psihoterapeutice de cunoaştere şi autocunoaştere, de dezvoltare a capacităţii de interrelaţionare ,, Dacă te-aş respecta şi iubi, te-aş înţelege,, în data de 02.04.2012, cu preşcolarii din cadrul Grădiniţei de copii, Prundu Bârgăului, o activitate care a vizat:

- îmbunătăţirea comunicării verbale şi nonverbale a copiilor;- acceptarea de sine şi a celorlalţi,-creşterea curajului şi a încrederii în sine,-descoperirea şi exprimarea propriilor stări sufleteşti,-integrarea tuturor copiilor în mediul preşcolar.2.,,Consiliere privind cariera. Dezvoltare personală” în data de 05.04.2012 şi 06.04.2012

la clasele a XII C şi A şi a XI A, activitate care a urmărit:- conştientizarea elevilor asupra alegerilor în carieră,- cunoaşterea unor laturi noi a personalităţii lor,- conştientizarea oportunităţilor,- transmiterea unui impuls pentru evoluţia în plan personal, pentru luarea deciziei potrivite

în alegerea carierei. Colaborarea cu Comisia împotriva violenţei, pentru identificarea cazurilor de discriminare s-a concretizat în data de 04.06.2012, când am realizat o acţiune comună de ,,Prevenirea violenţei, fumatului, alcoolismului şi a consumului de droguri de mare risc. Combaterea discriminării” cu elevii cls a IX :E, F,G, cls X:A,B,C,E,cls a XI :A,B,C,D ;cls a XII E; urmărindu-se:- conştientizarea pericolului asupra sănătăţii pe care îl are consumul de droguri;- conştientizarea degradării morale şi psihice, implicarea voluntară în campania antidrog;- cunoaşterea pedepselor aplicate deţinătorilor/distribuitorilor de droguri,- cunoaşterea efectelor discriminării şi prevenirea acesteia.

Prezentarea pe blog a rezultatelor ,,Studiului asupra comunicării dintre familie-copil cu cerinţe educaţionale speciale şi şcoală ,în vederea integrării eficiente a acestor copii în structurile învăţământului de masă” impunându-se o acţiune de sensibilizare a părinţilor copiilor cu CES asupra rolului pe care-l au în sprijinirea şcolii în implementarea programelor de recuperare a acestor copii,precum şi stimularea comunicării permanente dintre şcoală şi familie printr-o atitudine sportiv-empatică şi proactivă, dovedind prin acţiunile sale,că reprezintă un veritabil agent al schimbării. Aceste acţiuni ar avea pe deplin succes dacă programele iniţiate de şcoală : ,,Şcoala părinţilor”, ,,Cursuri de dezvoltare personală pentru părinţi şi copii”, ar atrage un număr cât mai mare de participanţi, din rândurile părinţilor copiilor cu CES, care să conlucreze cu şcoala în

120

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceavederea găsirii unor soluţii comune viabile, într-un climat de comunicare deschisă, activă, inovatoare. Necesitatea cunoaşterii şi aplicării acestui tip de comunicare, cu discernământ şi consecvenţă profesională reclamă atingerea următoarelor obiective:

-cunoaşterea şi înţelegerea rolului comunicării în societate şi şcoală;-surprinderea dificultăţilor şi barierelor comunicării în cazul copiilor cu cerinţe educative

speciale;-identificarea atitudinilor care blochează comunicarea interpersonală , intergrupală;-exersarea atitudinii de înţelegere şi ascultare activă;-aplicarea tehnicilor de comunicare educaţională eficientă ;-crearea unui mediu şcolar propice integrării copiilor cu CES, alături de ceilalţi copii,

eliminându-se atituditudinile segregatoare şi a judecăţilor stereotipizate . Prezentarea în cadrul Lectoratului cu părinţii a temei : ,,Parteneriatul familie-şcoală în reuşita educaţiei incluzive” subliniindu-se faptul că acest parteneriat este posibil numai dacă fiecare dintre cei implicaţi înţelege rolul pe care îl joacă în viaţa copilului. Părinţii au nevoie de educaţie pentru a înţelege cum să-şi crească copiii.

Prezenţa părinţilor şi profesorilor împreună în activităţi de dezvoltare şi participare comunitară, influenţează pozitiv rolul lor în educaţia incluzivă. Din păcate la această activitate au participat un număr mic de părinţi.

IV. Concluzii: Din analiza activităţilor comisiei se desprinde interesul pentru conştientizarea clară şi transparentă a tuturor ,,beneficiarilor,, de drept ai acţiunilor noastre. Există o deficienţă privitoare la colaborarea cu organele locale şi alţi factori de decizie , care se impune a fi remediată în următoarele acţiuni şi activităţi.

3.2. Declaraţia - de la Salamanca Spania, 1994

Procesul educaţiei incluzive este susţinut de o serie de documente cu caracter internaţional şi european. Educaţia pentru toţi a preocupat şi angajat comunitatea internaţională încă din anul 1948, o dată cu adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Declaraţia de la Salamanca (Spania, 10 iunie 1994) este un document de valoare majoră în promovarea educaţiei incluzive. Principiul-cadru care guvernează Declaraţia de la Salamanca este acela că: „Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toţi copiii indiferent de condiţiile fizice, intelectuale, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea trebuie să includă în egală măsură copiii cu handicap şi cei supradotaţi, copiii străzii şi pe cei încadraţi în muncă, pe cei aparţinând minorităţilor

121

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancealingvistice, etnice sau culturale, precum şi copiii provenind din alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizate”. În conformitate cu această declaraţie, şcolile incluzive trebuie să înţeleagă şi să accepte diversitatea adaptându-se ritmului de învăţare al fiecărui copil şi asigurând o educaţie de calitate pentru toţi. Ministerului Educaţiei şi Cercetării sprijină dezvoltarea unor strategii de incluziune şcolară a copiilor.

Principiile strategiei: 1. Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toţi copiii, indiferent de condiţiile

fizice, intelectuale, lingvistice sau de altă natură. 2. Educaţia specială încorporează principiile unei pedagogii sănătoase, centrate pe elev, de

pe urma căreia toţi copiii vor avea de câştigat. 3. Integrarea şcolară a copiilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale se obţine eficient prin participarea la procesul de învăţământ în cadrul şcolilor obişnuite care deservesc toţi membrii societăţii.

4. În şcoala obişnuită toţi copiii trebuie să înveţe împreună. 5. În şcoala obişnuită, copilul deficient trebuie să primească întregul sprijin suplimentar de

care are nevoie pentru a performa, după posibilităţile lui. 6. Principiul drepturilor egale presupune că necesităţile fiecărui individ şi ale tuturor sunt de

importanţă egală. 7. Persoanele cu dizabilităţi sunt membre ale societăţii şi au dreptul de a rămâne în interiorul

comunităţilor în care trăiesc. Ele au dreptul de a primi tot sprijinul de care au nevoie în cadru structurilor de educaţie, sănătate, angajare în muncă şi servicii sociale.

Incluziunea (şcolară) este procesul permanent de îmbunătăţire a serviciilor oferite de unităţile de învăţământ pentru a cuprinde în procesul de educaţie toţi membri comunităţii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultăţile acestora.

Şcoala incluzivă este unitatea de învăţământ în care se asigură o educaţie pentru toţi copiii şi reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare şi segregare. Copiii/elevii din aceste unităţi de învăţământ beneficiază de toate drepturile şi serviciile educaţionale, psihoterapeutice, medicale şi sociale, conform principiilor incluziunii sociale, echităţii şi al asigurării egalităţii de şanse. Integrarea şcolară - proces de adaptare a copilului la cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului şcolar (clasă) şi de desfăşurare cu succes a prestaţiilor şcolare. Asimilarea de către copil a statusului de elev este rezultatul unor modificări interne în echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecinţe în planul acţiunii sale.

122


Dintre practicile pedagogice cu eficienţă crescută în includerea copiilor sunt menţionate: învăţarea prin cooperare (Metodă didactică care organizează experienţa învăţării prin

stabilirea unor obiective comune pentru grupul de copii şi în care sarcinile de lucru se împart respectând principiul complementarităţii, iar rezultatul final este un produs care reflectă caracteristicile și implicarea grupului. Prin această metodă, accentul se pune pe procesul învăţării, fiecare elev contribuind la realizarea obiectivului, spre deosebire de metodele didactice concurenţiale, care evidenţiază performanţele individuale obţinute în urma procesului învăţării.)

peer tutoring (Practică prin care elevii bine pregătiţi şi cu rezultate şcolare bune, ajută la îndrumarea colegilor cu vârste apropiate pentru a ajunge la aceleaşi rezultate, fie in cazul în care aceştia au cerinţe educaţionale speciale, fie pentru că au un ritm de învăţare mai lent sau sunt cu cel puţin un an mai mici decât tutorii lor. Avantaje sunt de ambele părţi: tutorii obţin un grad foarte înalt de înţelegere a subiectelor predate, iar ”elevii” sunt sprijiniţi în procesul lor de învăţare, atunci când este necesar, de persoane apropiate care pot identifica decalajele de învăţare şi pot explica intr-un mod eficient, într-un limbaj comun, conceptele/subiectele în cauză.)

învăţarea în grupuri heterogene (Alcătuirea unor grupuri de copii de vârste diferite şi care au cunoştinţe şi experienţe de viaţă diferite ajută la crearea unui mediu care încurajează diversitatea şi respectarea diferenţelor de gen, etnie, origine socială, etc. şi îmbunătăţeşte cunoştinţele şi abilităţile de comunicare ale copiilor.)

BIBLIOGRAFIE:

1. Manual TOT Euro 26, februarie 2009, trainer: Oana Moşoiu 2. Mih, Viorel - Consiliere școlară, 2003-2004, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

123

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea3. Anexa 2 la O.M.E.C.T. nr. 1539/19.07.2007, disponibilă la adresa: http://voluntariinormalisti.blogspot.ro/2007/07/ce-este-un-mediator-scolar-ce-drepturi.html 4. Anexa nr. 1 a Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, 2008-2013, disponibilă la adresa: WEBGRAFIE:1.http://www.copii.ro/Files/Strategia%20Nationala%20in%20domeniul%20protectiei%20dreptu.pdf 2. Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului special și special integrat, disponibil la adresa: http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web.admin/file/Specialistii/R%20E%20G%20U%20L%20A%20M%20E%20N%20T%20U%20L%20DE%20FUNCTIONARE%20%20SCOLI%20SPECIALE.pdf 3. Raport cu privire la situația educației incluzive în România, disponibil la adresa: http://www.cedu.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport.pdf 4. unicef.ro

Modulul V. Asigurarea respectării drepturilor copilului

Obiective specifice:

124


La finalizarea temei, grupul țintă va fi capabil de: Să știe Convenţia cu privire la Drepturile Copilului Să cunoască Strategie Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului Să realizeze un plan de dezvoltare personală şi profesională Să cunoască instituţiile responsabile cu implementarea strategiei

Tema 1. Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului

1.1.Obiectivul general şi contextual elaborării strategiei

Obiectivul central al României prevăzut în Programul Naţional de Reforme se referă la asigurarea unei funcţionări a pieţei muncii favorabile incluziunii active a grupurilor vulnerabile În realizarea acestui obiectiv accentul va fi pus pe:

asigurarea unei funcţionări a pieţei muncii favorabilă creării locurilor de muncă, reducerii fenomenului muncii nedeclarate şi a managementului adecvat al schimbării la nivelul întreprinderilor şi lucrătorilor;

promovarea incluziunii sociale şi îmbunătăţirea accesului pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile;

promovarea competitivităţii pe piaţa muncii, în special prin mai buna corelare dintre sistemul educaţional şi de formare şi cerinţele pieţei muncii;

Reformele naţionale avute în vedere vor fi ţintite pe asigurarea unui climat macroeconomic stabil prin continuarea eforturilor de creştere economică, pe creşterea investiţiilor în economie şi în sectorul social, promovarea incluziunii sociale şi creşterea ofertei de locuri de muncă mai bine plătite .

Acum în noul ciclu de programare, precum şi într-o nouă „epocă” a regândirii tuturor instrumentelor de politici economice şi sociale la nivel comunitar, România se angajează ca aceste obiective majore să fie armonizate cu noile linii directoare integrate privind creşterea şi ocuparea, cu Agenda socială reînnoită recent lansată, cu noul ciclu privind „Metoda Deschisă de Coordonare”.

Pentru dezvoltarea de politici sociale eficiente reformele naţionale vor fi elaborate printr-un efort colectiv cu acordul majorităţii decidenţilor politici, asigurându-se o redistribuţie echitabilă a resurselor ca rezultat al economiei şi pieţei concurenţiale. Modernizarea sistemului de protecţie socială reprezintă elementul central al politicilor sociale din România. Prin reformarea acestuia s-a

125

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceadorit şi se doreşte crearea unui sistem adecvat care să sprijine toate persoanele încadrate pe piaţa muncii, precum şi persoanele aflate în dificultate.

Lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale continuă să fie una din priorităţile naţionale. În acest sens se vor continua eforturile pentru implementarea strategiilor de promovare a incluziuniisociale a persoanelor defavorizate prin încurajarea acestora de a participa activ pe piaţa muncii şi în societate. Astfel, se va acorda o atenţie deosebită evitării creării dependenţei de primirea. O provocare continuă, asupra căreia executivul din România trebuie să continue eforturile pentru rezolvare, o constituie diferenţele între prevederile legislative şi gradul de implementarea a acestora. În ceea ce priveşte domeniul incluziunii sociale, eforturile se vor concentra pe implementarea efectivă a strategiilor sectoriale din domeniu care au ca scop creşterea calităţii vieţii diferitelor grupuri vulnerabile, şi anume: tinerii care părăsesc centrele de plasament, persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, copiii aflaţi în dificultate, etc. Totodată, în această perioadă se vor dezvolta instrumentele de monitorizare şi evaluare a rezultatelor obţinute urmare implementării acestor strategii şi va fi măsurată eficienţa şi eficacitatea măsurilor realizate.

Schimbările demografice din ultimele decenii, respectiv îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii, precum şi presiunile financiare asupra sistemelor de pensii cauzate de aceste schimbări, reprezintă puncte sensibile pe agenda publică a tuturor decidenţilor politici. În contextul european al reformării şi modernizării sistemelor de pensii din ultimii ani, România a adoptat un sistem bazat pe diversificarea surselor de obţinere a pensiilor şi care să determine siguranţa financiară a persoanelor vârstnice, micşorând riscurile generate de veniturile de înlocuire la bătrâneţe, prin implementarea pensiilor private.

Anii 2005 – 2007, au fost decisivi pentru reformă, fiind stabilit cadrul legislativ care reglementează organizarea şi funcţionarea entităţilor de pe piaţa pensiilor private precum şi reglementarea şi supravegherea prudenţială a administrării acestor fonduri, prin adoptarea Legii nr.204/2006 privind pensiile facultative şi prin modificarea şi completarea Legii nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Astfel, se vor continua să implementeze reformele deja angajate axându-se pe asigurarea de pensii adecvate cetăţenilor, încercând să dezvolte cei trei piloni ai sistemului. Având în vedere datele statistice care ne arată rata de dependenţă angajaţi / pensionari, România trebuie să-şi dezvolte un sistem de promovare a îmbătrânirii active, prin introducerea de măsuri specific pentru stimularea participării pe piaţa muncii a persoanelor vârstnice, dar şi a altor grupuri vulnerabile care în prezent înregistrează rate scăzute de participare.

126


Implementarea sistemului privat de pensii, cu scopul asigurării unor venituri suplimentare la vârsta pensionării care să conducă, într-un procent cât mai mare, la adecvarea şi sustenabilitatea veniturilor din pensii va continua să fie un obiectiv strategic. Atingerea unui asemenea obiectiv depinde de evoluţia parametrilor care influenţează acumularea activelor, cum ar fi: nivelul şi dispersia acoperirii şi contribuţiilor, precum şi nivelul randamentelor.

Sistem de sănătate a parcurs succesiv mai multe etape pentru consolidare şi pentru creşterea performanţelor, aceasta conducând la ameliorarea stării de sănătate a populaţiei precum şi la dezvoltarea capitalului uman. Resurse mai multe sunt necesare fără îndoială pentru a se asigura o sustenabilitate financiară adecvată sistemului de sănătate, dar totodată trebuie să ne asigurăm că resursele existente sunt utilizate raţional şi sunt ţintite pe rezolvarea nevoilor reale din sistem.

De asemenea este important ca prin toate programele ce se realizează să se garanteze accesul tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de calitate, iar aceasta nu se poate face decât prin îmbunătăţirea organizaţională şi prin continuarea legiferării pachetului minim de servicii de servicii medicale, care într-adevăr să acopere nevoile minime ale unei persoane pentru a avea o stare de sănătate bună.

1.2. Misiunea Autorităţii Naţionale pentruProtecţia Drepturilor Copilului

Obiectivul strategic al României din domeniul incluziunii sociale a fost centrat pe acţiuni strategice care să conducă la crearea unei societăţi incluzive în care să se asigure cetăţenilor resursele şi mijloacele necesare pentru o viaţă demnă. Pentru atingerea acestui obiectiv principalele priorităţi identificate constau în:

creşterea generală a standardului de viaţă al populaţiei şi stimularea câştigurilor obţinute din muncă prin facilitarea ocupării şi promovarea politicilor incluzive.

facilitarea accesului cetăţenilor, şi în special al grupurilor dezavantajate la resurse, drepturi şi servicii

Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei RomaIncluziunea socială s-a aflat şi se va afla în continuare pe agenda politică a Guvernului

României.Abordarea strategică privind combaterea excluziunii sociale include orice formă de

excluziune, sex, vârstă, etnie, şi se adresează cu prioritate spre identificarea celor mai vulnerabile persoane, grupuri, comunităţi, etc. Rezolvarea problemelor acestora nu se poate face decât într-un

127

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceacadru integrat şi care să asigure interconectarea dintre dezvoltarea economică şi socială. Răspunsul multidimensional la nevoia socială se poate da numai printr-o coordonare a tuturor nivelelor implicate. Totodată, trebuie create structuri coerente şi integrate astfel încât să se faciliteze monitorizarea şi evaluarea politicilor naţionale de incluziune socială. Progresele înregistrate în domeniu sunt semnificative, evidenţiind implicarea activă a structurilor responsabile în îmbunătăţirea nivelului de trai a cetăţenilor.

Ca urmare a subvenţionării angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în vârstă de peste 45 de ani sau unici susţinători ai familiilor monoparentale au fost angajate 21.862 persoane, din care 816 persoane (3,73%) unici susţinători ai familiilor monoparentale. De asemenea, au fost încadrate în muncă 493 persoane care mai au 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pensionare. Pentru promovarea angajării tinerilor, una dintre măsurile avute în vedere se referă la subvenţionarea angajatorilor pentru a încadra absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ.

Prin implementarea programului „De la şcoală, la viaţă profesională, spre carieră”, în cadrul căruia au fost desfăşurate 1.782 şedinţe de informare şi consiliere individuală şi de grup, s-a urmărit creşterea şanselor de ocupare prin activitatea de informare şi orientare profesională a elevilor din anii terminali ai învăţământului preuniversitar, viitori absolvenţi. Reducerea sărăciei a fost şi este un obiectiv major al Guvernului cuprins în programul de guvernare, fiind puse în practică mai multe măsuri care să conducă la prevenirea marginalizării sociale.

Cel mai important program lansat de Guvernul României pentru combaterea sărăciei este venitul minim garantat. Nivelurile venitului minim garantat au fost corelate cu alte tipuri de venituri ale populaţiei (salariul de bază minim brut pe ţară, indemnizaţia de şomaj) şi au fost stabilite în funcţie de structura şi numărul de persoane din familie. Cuantumurile iniţiale se indexează anual în funcţie de rata inflaţiei. Acordarea venitului minim garantat este condiţionată de prestarea unei activităţi de interes local la recomandarea primarului şi reprezintă totodată o măsură complementară cu acordarea altor beneficii cum ar fi: asigurarea medicală, ajutorul de urgenţă, ajutorul pentru încălzirea locuinţei.

Dintre principalele programe de prestaţii sociale existente amintim următoarele: Programe destinate susţinerii familiilor cu copii: alocaţia pentru nou-născuţi,

indemnizaţia pentru creşterea copilului şi stimulentul în cazul în care mama/tatăl aflat în concediu de creştere a copilului se reîntorc în câmpul muncii, trusoul pentru nou-născuţi, tichetele de creşă, alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, alocaţia de plasament familial;

128


Programul de susţinere a familiilor nou constituite prin acordarea unui sprijin financiar în valoare de 200 Euro la căsătorie.

Programul de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţeiGuvernul României a manifestat o preocupare constantă în procesul de implementare a

serviciilor sociale în vederea favorizării incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, asigurând suportul financiar prin programe de interes naţional. Astfel, au fost aprobate, pentru prima dată, un număr de 9 programe de interes naţional care se adresează următoarelor grupuri defavorizate: persoane cu handicap, persoane vârstnice, persoane fără adăpost, persoane victime ale violenţei domestice. Suma totală acordată pentru realizarea acestor programe este de 64,5 mil. lei.

Începând cu anul 2005, preocupările din domeniul protecţiei copilului s-au axat pe implementarea noului pachet legislativ privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Dezvoltarea serviciilor alternative instituţionalizării a reprezentat prioritatea tuturor programelor în domeniu. În acest sens se desfăşoară programe de interes naţional, dintre care menţionăm: Programul "Înfiinţarea de centre de plasament de tip familial”, Programul "Dezvoltarea serviciilor alternative pentru copiii cu dizabilităţi/ handicap/HIV/SIDA” Programul "Dezvoltarea reţelei de servicii specializate pentru copiii victime ale abuzului, neglijării şi exploatării” "Dezvoltarea reţelei serviciilor sociale comunitare pentru copil şi familie şi susţinerea familiilor aflate în criză în vederea prevenirii separării copilului de familia sa”.

În domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, eforturile s-au concentrat pe elaborarea şi implementarea politicilor privind protecţia, integrarea şi incluziunea socială a acestei categorii de persoane. Principalul obiectiv spre care s-au îndreptat toate eforturile l-a constituit crearea şi dezvoltarea sistemului de servicii sociale comunitare care să vină în sprijinul persoanelor cu handicap neinstituţionalizate, permiţându-le acestora să-şi trăiască cât mai independent propria viaţă, fiind asistate de o reţea de suport. Prin adoptarea Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 "Şanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări” Guvernul şi-a stabilit obiectivele generale şi anume: promovarea integrării sociale a persoanelor cu handicap ca cetăţeni activi în măsura de a-şi controla viaţa, având următoarele obiecte specifice, acordarea de sprijin pentru familiile care au în componenţă persoane cu handicap, creşterea gradului de ocupare a persoanelor cu handicap pe piaţa muncii. Măsurile speciale acordate în vederea integrării pe piaţa muncii a populaţiei de etnie roma au avut ca rezultat integrarea unui număr de 15.987 persoane.

129


Bursa locurilor de muncă pentru persoanele de etnie romă a fost organizată sub auspiciile Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi, în toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, la date diferite, multe locaţii de desfăşurare fiind chiar în comunităţile de romi. În scopul apropierii serviciilor sociale de beneficiarii din mediul rural şi comunităţile de romi, precum şi a creşterii numărului persoanelor înregistrate în evidenţele proprii, agenţia a continuat acţiunile de informare şi oferire a serviciilor specifice, direct în cadrul comunităţilor de romi, prin intermediul caravanelor Caravana ocupării pentru romi.

1.3.Principiile implementării strategiei

Cele mai importante documente internaţionale care stau la baza amplului proces de trecere de la segregare la integrare / incluziune sunt:

1948 – ,,Declaraţia universală a drepturilor omului” 1969 – Principiul ,,normalizării” 1971 – Rezoluţia ONU – ,,Drepturile persoanelor handicapate mintal” 1975 – Rezoluţia ONU – ,,Drepturile persoanelor handicapate” 1982 – Rezoluţia ONU –,Programul mondial de acţiune privind persoanele handicapate” 1989 – ,,Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului” 1990 – ,,Convenţia Mondială a Educaţiei pentru Toţi” (Jomtiem) 1992 – ,,Recomandările Consiliului Europei” 1993 – ONU adoptă ,,Regulile standard pentru egalizarea şanselor persoanelor cu handicap” 1994 – Conferinţa pe probleme ale educaţiei cerinţelor speciale (Salamanca) 1995 – ,,Sammitul mondial asupra dezvoltării sociale” (Copenhaga) 2000 – ,,Forumul Mondial al Educaţiei pentru Toţi” (Dakar) 2002 – ,,Congresul european cu privire la persoanele cu dizabilităţi” (Madrid)

Reabilitarea în comunitate a persoanelor cu deficienţe este parte componentă a dezvoltării unei comunităţi şi vizează implicarea persoanelor deficiente prin eforturile combinate ale familiilor şi a membrilor comunităţii din care fac parte, împreună cu serviciile de sănătate, educaţie, profesionale şi sociale, pornind de la principiile moderne impuse de noile orientări în domeniul asistenţei persoanelor cu cerinţe speciale şi cuprinse în Rezoluţia ONU nr. 48/96 din 1993.

130


Principiul normalizăriiPrincipiul normalizării se referă la necesitatea asigurării condiţiilor unei vieţi normale pentru

persoanele cu cerinţe speciale astfel încât acestea să trăiască conform standardelor după care trăiesc majoritatea membrilor societăţii.

Având în vedere faptul că principiul normalizării presupune luarea în considerare nu doar a modului de adaptare a persoanei cu handicap la cerinţele vieţii sociale ci şi felul în care comunitatea înţelege să se conformeze nevoilor şi posibilităţilor persoanei, este necesară asigurarea unei multitudini de servicii care să reducă starea de handicap.

În literatura de specialitate sunt prezentate patru niveluri ale normalizării:1. Normalizarea fizică2. Normalizarea funcţională3. Normalizarea socială4. Normalizarea societală

Principiul drepturilor egaleAsigurarea egalităţii sociale constituie unul dintre principiile fundamentale ale societăţilor

democratice. Chiar dacă realizarea sa efectivă este ,,inegală” (în diferite planuri ale vieţii sociale: politic, economic, cultural, etc.), el este un principiu constitutiv al democraţiilor, fiind înscris în Constituţiile statelor, ca şi în diferite reglementări naţionale şi internaţionale. (Păun Emil, 1998)

1.3.3. Principiul egalizării şanselor în domeniul educaţieiPrincipiul egalizării şanselor este corelat cu principiul drepturilor egale. Egalizarea şanselor

este procesul prin care toţi cetăţenii şi în particular persoanelor cu handicap pot avea acces la diversele sisteme ale societăţii: cadrul material, serviciile, informaţiile, etc. O persoană devine practic handicapată atunci când i se refuză şansele care permit accesul la educaţie, viaţa de familie, angajarea în muncă, condiţii de locuit, participare la diferite organizaţii, asociaţii, etc. Societatea este obligată deci să identifice şi să elimine sau să diminueze barierele care împiedică accesul la educaţie. Expresia cea mai elocventă a acestui principiu în domeniul învăţământului îl constituie principiul egalităţii şanselor educaţionale şi al dreptului la educaţie.

Egalitatea şanselor educaţionale vizează:a) Egalitatea şanselor de acces b) Egalitatea şanselor de instruire şi educaţiec) Egalitatea şanselor de integrare, reuşită socială

131


Asigurarea acestui principiu conduce la o altă premisă a educaţiei integrate şi anume ,,Şcoala pentru toţi”. Această şcoală:

reprezintă expresia instituţională a principiului educaţiei de bază pentru toţi; presupune o organizare instituţională şi pedagogică a învăţământului, astfel încât să ofere bazele

unei educaţiei în care fiecare copil să evolueze în funcţie de aspiraţiile şi posibilităţile sale dar şi potrivit nevoilor sociale;

pune în practică politica egalităţii în educaţie; asigură mobilitatea pe orizontală şi verticală a celor ce învaţă şi multiplică posibilităţile de opţiune.

1.3.4. Principiul dezinstituţionalizării educaţiei specialeReforma instituţională este considerată un proces în etape. Totuşi în practică aceste etape ar

trebui desfăşurate simultan, într-o manieră complementară integrată. Patru elemente principale sunt importante:

prevenirea instituţionalizării; restructurarea instituţională; dezvoltarea de servicii alternative şi a unui sistem de protecţie specială; dezinstituţionalizarea.

1.3.5. Principiul intervenţiei timpuriiAcest principiu indică eficienţa instituţiei de reabilitare / reeducare şi de integrare la vârste

mici, deoarece diferenţele dintre copiii obişnuiţi şi cei deficienţi sunt mai greu observabile, iar şansele de integrare ulterioară în viaţa şcolară sunt mai mari pentru copiii care au acces la învăţământul preşcolar alături de copiii obişnuiţi (Alois Gherguţ, 2001).

1.3.6. Principiul dezvoltării,,Şcoala pentru toţi” reprezintă dezideratul maximei flexibilităţi şi toleranţe în ceea ce

priveşte diferenţele fizice, socio-culturale, lingvistice şi psihologice existente între copii, scopul fiind acela de a le oferi elevilor posibilitatea de a învăţa în funcţie de ritmul, capacităţile şi nevoile proprii şi de a se exprima conform trăsăturilor individuale de personalitate.

1.3.7. Principiul cooperării şi parteneriatuluiAcest principiu are în vedere experienţa practică unde s-a observat că integrarea şi

normalizarea se pot realiza dacă există o colaborare permanentă între membrii implicaţi: elevii (copii obişnuiţi şi copii aflaţi în dificultate )

132

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea cadrele didactice părinţii organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale şcolile

1.3.8. Principiul asigurării serviciilor de sprijinAtât copii cu CES sau adulţii cu handicap cât şi părinţii, rudele copiilor cu handicap au

nevoie de multă informaţie pentru a-şi găsi drumul în societate şi pentru a obţine suportul, ajutorul la care sunt îndreptăţiţi. Există patru mari categorii de servicii de sprijin:

Serviciile de sprijin organizate la nivelul şcolii Serviciile de sprijin din afara şcolii Serviciile holistice

Mişcarea către şcolile incluzive este justificată şi susţinută de o serie de motive printre care (Dosarul deschis al educaţiei incluzive, UNESCO, traducere RENINCO-UNICEF, 2002):

Justificarea educaţională: nevoia de şcoli incluzive care să asigure educaţia tuturor copiilor împreună înseamnă că, în aceste şcoli, trebuie dezvoltate modalităţi de predare care să răspundă la diferenţele individuale şi, astfel să beneficieze toţi copiii.

Justificarea socială: şcolile incluzive sunt capabile şi în măsură să schimbe atitudinile faţă de diferenţe prin aceea că educă toţi copiii împreună şi creează temelia pentru o societate dreaptă şi ne-discriminativă.

Justificarea economică: este posibil ca înfiinţarea şi menţinerea şcolilor care educă toţi copiii împreună să coste mai puţin decât înfiinţarea unor sisteme complexe de diferite tipuri de şcoli specializate pentru diferite grupuri de copiii. Bineînţeles că, dacă aceste şcoli incluzive oferă o educaţie eficientă tuturor elevilor lor, atunci acestea devin mijloace şi mai rentabile din punct de vedere al costurilor pentru asigurarea educaţiei pentru toţi.

Tema 2. Convenția drepturilor copiilor2.1. Drepturile copiilor

Copilăria este singura etapă a vieţii în care trăim totul la maxima intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente. Pe măsură ce

133

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceatrec anii şi ne maturizăm, nebunia şi exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate. Aşadar, drepturile copilului este un proiect pe termen lung, al cărui rezultat constă într-o formare cât mai corectă a copilului, pe baza voinţei, pentru a parcurge drumul vieţii cu demnitate şi încredere de sine, fără a avea vreun obstacol în calea realizării unei intenţii bune.Calităţile şi aptitudinile copilului trebuie descoperite şi valorificate pentru ca acesta să-şi contureze o personalitate puternică, demnă.

Copiii sunt mugurii viitorului ţării, de aceea orice subiect tratat despre copii trebuie luat în considerare, de către instituţiile statului, pentru a preveni mai întâi şi apoi, acolo unde este cazul, a combate situaţii sociale problema în care se găsesc copiii fără părinţi sau cu părinţi dezechilibraţi ori când persoane fără nici un fel de scrupule abuzează de slăbiciunea copiilor. Lecţiile copilăriei sunt instinctele adultului, de aceea, primordial în perioada copilăriei,“omului mic”, este necesar un cadru familial armonios, ambient pentru formarea lui psihică, afectivă, morală şi fizică ca adult.

Dar uneori, cadrul familial lipseşte sau în familia de origine nu sunt îndeplinite condiţiile pentru bună dezvoltare a copilului. Din acest moment intervine societatea şi instituţiile statului pentru a-i oferi copilului aflat în dificultate condiţii cât mai apropiate de cele familiale. Astfel, au apărut instituţii de tip rezidenţial şi de tip familial în care copiilor le sunt oferite condiţii apropiate de cele familiale. Acestor copii le lipseşte un „ingredient” pentru a fi fericiţi, dragostea părinţilor.

De aceea se încearcă cu preponderenţă plasarea acestor copii în familia extinsă, sau adopţia pentru ca aceştia să nu simtă lipsa părinţilor. În alegerea acestei teme foarte delicată am fost influenţată de faptul că în curând voi deveni mamă şi mi-am dorit să cunosc cu detalii drepturile copilului.De aceea în această lucrare de licenţă, în capitolul 1, denumit „Reglementări privind protecţia drepturilor copilului” are în vedere evoluţia reglementărilor privind protecţia drepturilor copilului.

Capitolul cuprinde desfăşurarea programul privind declaraţia drepturilor copilului rectificată şi adoptată de către statele membre a Naţiunilor Unite.

Astfel Englatyne Jebb a sintetizat drepturile copilului într-o declaraţie de cinci puncte care a fost agreata de Adunarea Generala a Uniunii Internaţionale „Salvaţi Copiii” în anul 1923 si adoptata de Liga Naţiunilor în 1924. Cele cinci puncte au devenit cunoscute ca „Declaraţia de la Geneva”, iar în anul 1948 Naţiunile Unite s-au concentrat pentru definitivarea şi adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. În anul 1978 Guvernul Poloniei a înaintat Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului un proiect al Convenţiei Drepturilor Copilului, sperând ca acesta să fie adoptat în cursul Anului Internaţional al Copilului. În 1979 s-a creat un grup de lucru, ale cărui consultări cu reprezentanţi ai guvernelor, organizaţii internaţionale şi organizaţii neguvernamentale ca până la 20

134

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceanoiembrie 1989 Adunarea Generala a Naţiunilor Unite a reuşit să adopte Convenţia Drepturilor Copilului.

Ea a devenit o lege internaţională după ce a fost ratificată de către 20 de state. România a fost printre primele ţări care au ratificat textul Convenţiei. În continuarea capitolului sunt prezentate Convenţia Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei în care Statele membre ale Consiliului Europei,o uniune mai strânsă între membrii săi, au contribuit la realizarea acesteia pentru favorizarea adoptării unor reguli comune în domeniul juridic, reducând astfel diferenţele între statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei impunând anumite reguli stricte pentru ameliorarea acestei situaţii; şi Convenţia Europeană în materia adopţiei de copii făcând referire la procedurile de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei, considerând că acceptarea de principii comune şi a unor practici comune în ceea ce priveşte adopţia copiilor ar contribui la atenuarea dificultăţilor cauzate de anumite divergente şi ar permite în acelaşi timp promovarea binelui copiilor care sunt adoptaţi.

Capitolul 2 este denumit ,,Drepturile copilului potrivit legislaţiei în vigoare " include surse informative despre drepturile copilului la libertăţile civile, la educaţie şi activităţi creative şi culturale, drepturile ce privesc sănătatea şi bunăstarea acestuia şi asigurarea copilului într-un mediul familial şi îngrijirea alternativă.

2.2. Drepturile şi obligaţiile părinţilor

1.Noţiunea ocrotirii părinteştiPrin noţiunea de ocrotire părintească se desemnează totalitatea drepturilor şi obliga¬ţiilor

acordate de lege părinţilor pentru a asigura creşterea şi educarea copiilor. Instituţia ocrotirii părinteşti este tratată în Titlul III, capitolul I, secţiunea I din Codul familiei sub denumirea de „Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori”, care se completează cu dispoziţiile Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, nr. 272/2004. Potrivit legislaţiei actuale, în privinţa ocrotirii copilului drepturile sunt recunoscute deopotrivă ambilor părinţi, indiferent dacă acel copil este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie. Studierea ocrotirii părinteşti presupune, în primul rând, definirea noţiunii de copil. Conform art.1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 noiembrie 1989, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor când, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această vârstă. Se observă deci că între noţiunile de copil şi minor nu există identitate, cea din urmă fiind mai cuprinzătoare .Legislaţia română nu cuprinde o terminologie unitară, ci se folosesc alternativ (fără nicio justificare) noţiunile de minor, copil sau

135

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceacopil minor, diversitatea provenind în primul rând din numărul mare de acte normative care nu au fost corelate între ele. De lege ferenda s-ar impune unificarea terminologică pentru a se putea delimita clar domeniul de aplicare al ocrotirii părinteşti şi al protecţiei alternative.

2. Drepturile şi îndatoririle părinteşti 2.1. Drepturi şi îndatoriri privitoare la persoana copilului Ocrotirea părintească fiind concepută să servească în exclusivitate interesele copilului

minor, de a fi crescut şi educat în bune condiţiuni, are un cuprins în care prevalează, pe de o parte, îndatoririle, drepturile fiind recunoscute numai în măsura în care sunt necesare îndeplinirii îndatoririlor, iar, pe de altă parte, prevalează drepturile şi îndatoririle la persoana copilului, faţă de cele privitoare la bunurile sale.

2.2. Dreptul de a stabili locuinţa copilului şi de a-l ţineÎndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor părinteşti precum şi exercitarea drepturilor

acestora cu privire la persoana copilului minor nu se pot realiza decât dacă copilul minor locuieşte împreună cu părinţii săi. Potrivit art. 100 alin. (1) C.fam. „copilul minor locuieşte la părinţii săi”, iar art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 statorniceşte că domiciliul copilului minor este la părinţii săi.

Acestui drept al părinţilor i se pot aduce limitări atunci când este exercitat contrar intereselor minorului. Astfel, potrivit art. 102 C.fam., dacă minorul a împlinit vârsta de 14 ani, poate solicita autorităţii tutelare să i încuviinţeze o locuinţă deosebită de a părinţilor săi, cu condiţia ca aceasta să fie în interesul desăvârşirii învăţăturii şi a pregătirii sale profesionale. Desigur, astfel de situaţii sunt cu totul de excepţie, pentru adoptarea unor atare măsuri, autoritatea tutelară şi instanţa de judecată trebuind să analizeze cu mult discernământ întregul complex de factori pentru a hotărî numai în scopul avut în vedere de legiuitor şi în interesul copilului. Lipsirea de libertate sau răpirea unui minor este sancţionată şi de Codul penal cu închisoarea, fiind infracţiune [art. 189 alin. (2) C.pen.

2.3. Dreptul de îndrumare a copilului minor. Dreptul de îndrumare constă în facultatea pe care părinţii o au de a orienta actele copilului,

de a decide potrivit legii cu privire la tot ce vizează creşterea şi educarea sa, sănătatea, dezvoltarea fizică, învăţătura şi pregătirea sa profesională . Acest drept este corelativ îndatoririi de a creşte copilul. Fără să putem face o enumerare completă a atributelor părinteşti în exercitarea acestui drept, amintim, exemplificativ, că el se realizează prin: facultatea de a hotărî felul învăţăturii şi pregătirii profesionale; dreptul de a orienta contactele şi anturajul copilului minor etc. Toate atributele în acest sens trebuie exercitate conform cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea interesului copilului .

136


Tema 3.Drepturile copiilor aşa cum le văd ei (UE)3.1. Ce înseamnă a fi copil în Europa de astăzi

Astăzi deschizi uşa în Lumea Drepturilor. Această Lume este a ta, deoarece tu eşti Om, iar Drepturile sunt ale tuturor oamenilor. Dacă vei privi atent în jur vei observa, că oamenii sunt foarte diferiţi: mici şi mari, puternici şi slabi, bărbaţi şi femei, albi şi negri, tineri şi bătrâni, maturi şi copii. Dar,noi toţi suntem locuitori ai planetei Pământ, pe care trebuie să convieţuim în pace şi bună înţelegere.

Toţi oamenii iubesc şi apreciază libertatea - posibilitatea de a face ce doreşti. Cum să facem aşa ca realizându-ne propriile dorinţe să nu încălcăm liniştea şi pacea altora? Cum să facem aşa ca comunitatea umană să nu se asemene unei jungle, unde cel puternic este întotdeauna drept, iar cel mic şi slab este tot timpul nedreptăţit? Pentru ca acest lucru să nu se întâmple oamenii după experienţe de milenii, s-au învăţat să-şi reglementeze relaţiile prin intermediul legilor, regulilor obligatorii pentru toţi. Astăzi omenirea posedă o mulţime impresionantă de documente menite să protejeze Drepturile Omului.

Dar, din păcate, simpla existenţă a legislaţiei în domeniu nu garantează apărarea Drepturilor Omului. De ce este neapărat nevoie, ce trebuie să se întâmple, pentru ca respectarea Drepturilor Omului să devină realitate pentru toţi şi pretutindeni? Nu vrem să-ţi creezi iluzia, că studiind această carte vei găsi soluţii pentru diverse cazuri din viaţă. Acest lucru este imposibil, deoarece viaţa este complexă, iar cazuri absolut identice nu există. Şi totuşi, dacă vei studia acest manual, vei realiza sarcinile, oferite pe paginile lui, te vei bucura de numeroase achiziţii.

Manualul respectiv îţi va permite să: faci cunoştinţă cu Drepturile Omului, evoluţia Drepturilor Omului, cu istoricul şi

perspectivele lor; analizezi specificul Drepturilor Copilului ca Drepturile Omului; aplici anumite modele, pentru soluţionarea unor cazuri, similare celor reale; evaluezi conştient importanţa cunoaşterii, promovării şi protejării Drepturilor Omului pentru

dezvoltarea şi prosperarea proprie, pentru o convieţuire paşnică şi armonioasă cu semenii tăi, precum şi pentru o pace trainică în întreaga Lume;

formezi o motivaţie persistent pentru cunoaşterea, promovarea şi apărarea Drepturilor Omului prin acţiuni concrete.Cine sunt eu? Fiecare dintre noi şi-a pus această întrebare măcar o singură dată. Dar pentru

a găsi răspuns la această întrebare simplă, la prima vedere, trebuie să răspundem inevitabil la una mult mai complexă

137


Cine este Omul? Dacă vom întreba un biolog, el ne va răspunde, că este o fiinţă din clasa mamiferelor, o fiinţă superioară, deoarece, este înzestrată cu cuget. Un ecleziast ne va spune, că Omul este creaţia iubită al lui Dumnezeu. Un sociolog va analiza activitatea utilă a omului în cadrul comunităţii, conform căreia îl va plasa într-un grup anumit de oameni. Toate aceste aprecieri vor fi corecte, dar nu şi suficiente. Este cert faptul, că mai există o sumedenie întreagă de definiţii, care satisfac prea puţine minţi.

Tu, la vârsta ta fragedă, încercând să găseşti răspuns la această întrebare, vei fi în căutarea propriei identităţi. Poţi să-i întrebi pe părinţi, pe cei mai apropiaţi prieteni, ce impresie au ei despre tine, ce cred despre capacităţile tale fizice şi intelectuale. Astăzi, poate, tu încă nu poţi da o definiţie concludentă a Omului, dar ai o reprezentare clară a unui model imaginar, căruia ai dori să-i semeni. Eşti la vârsta, când virtual uşor intri în rolul unui superman, în locul actorului preferat sau în rolul de fotomodel în locul vedetei adorabile. De ce te vezi neapărat puternic, chipeş, receptiv la nevoile altora? Fiindcă Omul are nevoie de sentimente şi trăiri frumoase, Omul se poate dezvolta doar în atmosferă de dragoste, armonie şi pace.

Omul, crescând în condiţii favorabile, însuşeşte valorile general-umane: Binele, Frumosul, Dragostea, Dumnezeu, Dreptatea şi singur devine un făuritor de Bine şi Frumos. Între valorile general-umane şi Drepturile Omului există o interdependenţă directă. Drepturile Omului sunt create de oameni, iar experienţa istorică a demonstrat că omenirea poate să progreseze, doar în condiţii de pace şi bună înţelegere. Să încercăm în baza celor expuse mai sus să formulăm definiţia noastră în felul următor: Omul este o fiinţă socială, care convieţuieşte cu semenii săi în baza valorilor general-umane.

Demnitatea umană – proprietate indispensabilă a fiecărui om

Motto: Dă-ţi seama că eşti om şi adulţi aminte mereu de aceasta. (Philemon)

Drepturile Omului se bazează pe valori, care îşi au provenienţa în cele mai vechi religii şi filosofii. Dar în vârful acestei piramide stau douăvalori-cheie: demnitatea umană şi egalitatea. Drepturile Omului includ acele componente obligatorii, care îi asigură Omului o viaţă demnă.

Egalitatea, ca valoare esenţială a Drepturilor Omului, exclude discriminarea în această privinţă. Omul singur în esenţă este o valoare. De la începutul vieţii sale omul are drepturi, atât dreptul la viaţă, cât şi proprietatea de demnitate umană. Aceasta este caracteristică tuturor

138

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaoamenilor, indiferent este acesta un conducător de stat sau un cetăţean de rând, un om care respectă legea sau un criminal. Demnitatea umană este inalienabilă.

De asemeni fiecare om este egal în demnitatea sa cu ceilalţi, ceea ce înseamnă că fiecare dispune de posibilităţi egale şi este vrednic de atitudine binevoitoare şi încredere, indiferent de trăsăturile sale caracteristice. Fiecare din noi trebuie să respecte demnitatea şi egalitatea oricărui om. Demnitatea umană şi egalitatea tuturor oamenilor constituie valori general-umane şi totodată două principii fundamentale, ce stau la baza conceptului despre Drepturile Omului.

3.2. Protecţia drepturilor copilului

,,Omul, fiinţă socială prin esenţă, se raportează în mod necesar la semeni, la societate în ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigură existenţa şi dezvoltarea prin aceea că ,,fiecare are un statut al său în care se însumează totalitatea drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare”

Apariţia conceptului de drepturi ale omului a fost rezultat al evoluţiei ideilor umaniste şi a receptării acestora din ce în ce mai intense. Debutul, din punct de vedere cronologic poate fi poziţionat în antichitatea preocupată de definirea omului şi a poziţiei sale în societate şi de formularea înaltelor principii morale, a ideii de justiţie. În timp, concepţii noi au fost cristalizate, datorită în principal evoluţiei societăţii, a mutaţiilor produse în plan politic şi juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant în acte şi documente ale vremurilor. Se poate aprecia deci că ,,elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost rezultanta unor acte juridice cu un bogat conţinut moral şi politic, a consacrării sub forma unor documente redactate de jurişti de mare prestigiu, a unor principii de organizare politică, fundamentate în opere teoretice de valoare universală, care au rezistat timpului.

Conceptul în sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteză a tot ceea ce gândirea umană a avut mai bun, ridicând pe trepte noi principiile umaniste, reluând elemente din gândirea religioasă şi din năzuinţele generale de libertate care se făcuseră cunoscute cu atâta vigoare în secolele XVII şi XVIII” .

Iniţial drepturile omului s-au afirmat în domeniul civil şi politic, ulterior în plan economic şi social, aceste etape fiind înregistrate în doctrină ca prime generaţii ale drepturilor omului, între care există o interdependenţă evidentă. În prezent, dată fiind dimensiunea internaţională dobândită de necesitatea garantării drepturilor omului, cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enunţat, s-a conturat o a treia generaţie a drepturilor omului, rezultat al definirii în plan teoretic şi

139

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceatranspunerea practică a conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viaţă, drept la pace, dreptul la un mediu sănătos de viaţă, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanităţii.

Societatea noastră, aflându-se mai bine de un deceniu în tranziţie sub aspect economic şi politico-social, a avut o vizibilă influenţă şi asupra celor care sunt viitorul nostru, copii, astfel au fost înregistrate un şir de fenomene noi, explozive, experimentate dramatic de individ şi de colective, copii abandonaţi şi instituţionalizaţi, creşterea numărului de divorţuri, adică a numărului de familii dezorganizate, rata înaltă a criminalităţii, a violenţei, a abuzurilor de toate tipurile.

Astăzi deoarece se vorbeşte mereu despre emanciparea copilului, a femeii, despre tendinţa, aspiraţia de a fi mult mai liber, de a alege singur, de a acţiona după propria voinţă, dar în limitele moralei şi a bunelor maniere, este necesar ca fiecare să cunoască care ii sunt drepturile.Iniţierea copiilor în spaţiul valorilor democratice şi ale drepturilor omului constituie unul din fundamentele educaţiei, începând cu cea mai fragedă vârsta.

Prin sintagma „drepturile omului” se înţelege, general, raportarea la drepturile legale de natura noastră, fără de care nu am şti să trăim ca fiinţe umane. Drepturile omului ne permit să dezvoltăm şi să folosim din plin calităţile noastre umane, inteligenţa, talentele, conştiinţa noastră şi să răspundem nevoilor noastre spirituale şi de altă natură. Ele decurg din aspiraţia crescândă a umanităţii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia să fie respectate şi protejate. Refuzul drepturilor omului şi al libertăţilor sale fundamentale nu este numai o tragedie personală, ci conţine şi germenii agitaţiei sociale şi politice.

3.3. Ajutor şi sprijin

Drepturile Omului încep de la drepturile copilului

Motto: Sunt consideraţi copii toate persoane sub18 ani, exceptând cazurile în care majoratul este atins la o vârstă inferioară. (Articolul 1

Convenţia cu privire la Drepturile Copilului)

Eşti copil şi trăieşti una din cele mai frumoase şi minunate perioade ale vieţii. Indiferent dacă eşti băiat sau fată, sănătos sau bolnav, în ce limbă vorbeşti, de ce culoare este pielea ta şi cine sunt părinţii tăi eşti la fel de important pentru societate ca şi toţi copii lumii.

Pe măsură ce devii mai mare, rezolvi singur tot mai multe probleme, şi ai impresia că eşti deja mare la cei 12 sau 14 ani ai tăi. Se întâmplă însă ca la această vârstă să ai nevoie totuşi de o protecţie deosebită, deoarece copilul este un omuleţ mic care s-a născut cu drepturi şi

140

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancearesponsabilităţi, însă realizarea lor deplină are loc treptat în dependenţă de maturizarea sa. Un copil este vulnerabil în faţa oamenilor maturi, datorită particularităţilor sale fizice, fiziologice şi psihologice el necesită îngrijire şi protecţie specială.

Fiecare copil, şi tu în parte, te-ai obişnuit cu faptul că responsabili de viaţa şi bunăstarea ta sunt părinţii, care întotdeauna îţi vor binele şi în orice context sunt gata să-ţi vină în ajutor. Dar te-ai gândit vre-o dată că există şi alte mecanisme şi instituţii care au menirea să te protejeze?! Ştiai că ca copil ai drepturi specifice ce necesită a fi respectate?Drepturile tale sunt ceea ce ţi se permite să faci şi ceea ce alţii trebuie să facă pentru a-ţi asigura fericirea, sănătatea, şi siguranţa. Desigur că şi tu ai anumite responsabilităţi faţă de alţi copii şi adulţi pentru a le asigura drepturile lor. Copii reprezintă viitorul societăţii. Ei sunt viitorii Preşedinţi, Parlamentari, şi în primul rând cetăţenii de mâine ai ţării.

De aceea devine atât de important ca fiecare copil să-şi cunoască şi să-şi protejeze drepturile:

Dreptul la supravieţuire şi dezvoltareDreptul la un nume şi o naţionalitateDreptul la educaţie şi informareDreptul la identitate culturală şi religioasăDreptul la asistenţă medicalăDreptul la joc, odihnă, recreereDreptul de a avea o familieDreptul de a fi protejat împotriva oricărei forme de discriminareDreptul de a-şi exprima opiniaDreptul de-a fi protejat împotriva conflictelor armate, violenţei şi maltratăriiDreptul la asociereRespectarea drepturilor copilului înseamnă garantarea Drepturilor Omului, speranţa şi

investiţia noastră a tuturor în viitor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Manual TOT Euro 26, februarie 2009, trainer: Oana Moşoiu

141

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vrancea2. Mih, Viorel - Consiliere școlară, 2003-2004, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca 3. Anexa 2 la O.M.E.C.T. nr. 1539/19.07.2007, disponibilă la adresa: http://voluntariinormalisti.blogspot.ro/2007/07/ce-este-un-mediator-scolar-ce-drepturi.html 4. Anexa nr. 1 a Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, 2008-2013, disponibilă la adresa: WEBGRAFIE:1.http://www.copii.ro/Files/Strategia%20Nationala%20in%20domeniul%20protectiei%20dreptu.pdf 2. Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului special și special integrat, disponibil la adresa: http://www.isjbotosani.ro/img/uploads/web.admin/file/Specialistii/R%20E%20G%20U%20L%20A%20M%20E%20N%20T%20U%20L%20DE%20FUNCTIONARE%20%20SCOLI%20SPECIALE.pdf 3. Raport cu privire la situația educației incluzive în România, disponibil la adresa: http://www.cedu.ro/programe/parteneriat/respdf/Raport.pdf 4. unicef.ro

MODULUL VI: Promovarea egalității de șanse în educație

142


Obiectivele capitolului;

La finele acestui capitol formabilul va fi capabil sa: identifice conceptul si pricipiul egalizarii sanselor enumere si sa defineasca principalele documente internationale care impun

respectarea egalizarii sanselor si schimbarea atitudinilor fata de discrimare în educatie

enumere regulile standard privind persoenel cu dizabilitati si sa argumenteze nevoia respectarii acestora

precizeze elementele care definesc discriminarea. identifice comportamantele discriminatorii si efectele lor recunoasca principalele prevederi ale legislatiei internationale privind înlaturarea

discriminarii dentifice efectele discriminarii asupra copiilor cu dizabilitati cunoască oportunitățile oferite de programul Google for Education: nivelurile de

certificare, GEG – comunitatea profesorilor care utilizează tehnologia în educație, colecția de planuri de lecție (aplicații online)

Tema 1. Discriminarea1.1. Ce este discriminarea?

In mod firesc, educatia trebuie sa se adreseze tuturor copiilor. Lumea in care traim are nevoie de puterea mintii si spiritul tuturor membrilor ei.Societatea de azi, trebuie sa-si propuna valorizarea tuturor oamenilor si sa ofere sanse la dezvoltare si educatie tuturor.

Faptul ca suntem atat de diferiti este o sansa a dezvoltari si nu o limita. Cu toate acestea la inceputul anilor 90 s-a constat ca discriminarea continuua sa fie problema cea mai importanta a educatiei si a scolii. Discriminarea se refera la diferentele care nedreptatesc, eticheteaza si marginalizeaza, chiar exclud pe unii oamenii/copii in favoarea altora. Eliminarea sanselor unor copii in favoarea altora, considerarea unor indivizi sau a unor grupuri mai importanti/importante sau mai necesari/necesare in societate decat altii/altele. Pe scurt discriminarea este o tratare atat diferita cat si si partinitoare care lezeaza atat pe cei implicati cat si pe ceilalti membrii ai societatii.

143


Discriminarea reprezinta un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor indivizi la anumite resurse. Sau, asa cum este stipulat in Legea nr. 324/2006, discriminarea reprezinta "orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice."

1.2. Tipuri de discriminare

Cercetarile efectuate au identificat existenta mai multor tipuri de discriminare. discriminarea directa -apare atunci cand tratamentul diferentiat este generat in mod

intentionat. O oferta de lucru care mentioneaza „persoanele cu handicap nu pot aplica”, este un exemplu de discriminare directa.

discriminarea indirecta – apare atunci când o dispozitie aparent neutra, un criteriu sau o practica, ar putea dezavantaja anumite categorii de indivizii. Un exemplu de discriminare indirecta este solicitarea unei persoane, care aplica pentru un post, sa dea un test într-o anumita limba, chiar daca acea limba nu este necesara pentru acel post. Testul ar putea exclude mai multe persoane care au o alta limba materna. Discriminarea este practicata atat la nivelul indivizilor si al grupurilor, cat si la nivelul

institutiilor, sub oricare din formele ei. Daca analizam studiile care se refera la principalele probleme cu care se confrunta realitatea scolii vom observa ca discriminarea este considerata principala bariera în obtinerea performantelor scolare. Discriminare determinata de criterii de gen, de apartenenta la un anumit grup social, la o anumita etnie, sau determinata de particularitatile persoanei care prezinta CES sau dizabilitati. O forma de discriminare des intalnita este cea pe criteriul dizabilitatii.

144


Tema 2. Egalizarea sanselor– concept si principiu2.1. Egalizarea șanselor

Asigurarea drepturile si sanselor egale presupune ca necesitatile fiecarui individ precum si ale tuturor indivizilor -inclusiv ale celor cu dizabilitati -sunt de importanta egala. Ca atare, aceste necesitati trebuie sa stea la baza planurilor facute de societate (proiectare de cladiri, facilitati, servicii ete) iar utilizarea resurselor sa se faca în asa fel încât fiecare individ sa aiba sanse egale de acces si de participare.

Sansele persoanelor obisnuite si ale celor cu dizabilitati nu sunt, în mod natural, egale, în fata exigentelor existentei. Rezulta ca egalizarea acestor sanse trebuie sa devina o valoare morala si o tinta de atins, constientizata clar de societate. Realizarea acestui deziderat presupune si un efort de creativitate umana.Egalizarea sanselor are întelesul unui proces continuu, prin care diversele sisteme ale societatii si mediului sunt puse la dispozitia tuturor, inclusiv a persoanelor cu dizabilitati (Regulile Standard, 1993). O exemplificare a acestor idei sunt rampele, care permit accesul persoanelor în carucioare rulante se dovedesc folositoare si altor utilizatori (de pilda persoanelor care însotesc carucioare cu copii mici).

Accesibilizarea este deci un alt concept cheie, corelat si oarecum subordonat celui de egalizare a sanselor. Accesibilizarea în toate aspectele vietii – profesionale, sociale, culturale etc -este conditia de baza a integrarii persoanelor cu dizabilitati în societate. Este necesara crearea de servicii care sa asigure efectiv realizarea accesibilitatii. Termenul de „egalizare a sanselor” are întelesul unui proces prin care diversele sisteme ale societatii si mediului, cum ar fi serviciile, activitatile, informatiile si documentarea, sunt puse la dispozitia tuturor, în special persoanelor cu dizabilitati. Principiul drepturilor egale implica faptul ca nevoile fiecarui individ precum si ale tuturor indivizilor sunt de importanta egala, ca aceste necesitati trebuie sa stea la baza planurilor facute de societate, si ca toate resursele trebuie folosite într-un asemenea mod, încât fiecare individ sa aiba sanse egale de participare.

De exemplu, persoanele cu dizabilitati sunt membri ai societatii si au dreptul de a ramâne în interiorul comunitatilor în care traiesc. Aceste persoane trebuie sa primeasca tot sprijinul de care au nevoie în cadrul structurilor obisnuite din educatie, sanatate, angajare în munca si servicii sociale. Pe masura ce persoanele cu dizabilitati se bucura de drepturi egale, acestea vor avea si obligatii egale.

În momentul obtinerii de drepturi egale de catre persoanele cu dizabilitati, societatile îsi vor ridica asteptarile din partea acestora. Ca parte integranta a procesului deegalizare a sanselor, trebuie luate toate masurile pentru ca persoanele cu dizabilitati sa-si poata asuma responsabilitate deplina,

145

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaca membri ai societatii. Întrucât din egalitatea în drepturi decurge si egalitatea obligatiilor, principiul egalizarii sanselor trebuie sa aiba în vedere si sprijinirea acestor persoane, pentru a-si putea asuma responsabilitatile, ca membri deplini ai societatii. De masura si modul în care se aplica acest principiu depinde în fapt foarte mult limitarea dizabilitatilor si prevenirea handicapului.

Preventia. Termenul „preventie” înseamna actiune cu scopul de a împiedica aparitia deficientelor fizice, intelectuale, psihice sau senzoriale (preventie primara) sau a împiedica deficientele sa determine limitari functionale permanente sau dizabilitati

Reabilitarea. Termenul de „reabilitare” se refera la un proces cu scopul de a da posibilitatea persoanelor cu dizabilitati sa ajunga la, si sa-si mentina nivele functionale fizice, senzoriale, intelectuale, psihice si / sau sociale optime, oferind astfel instrumentele cu ajutorul carora persoanele cu dizabilitati sa-si poata schimba viata pentru a atinge unui grad mai mare de independenta. Reabilitarea trebuie sa includa masuri pentru a asigura si / sau a reface functii, pentru a compensa pierderea, absenta sau limitarea unor functii.Concepte mai recente din sfera semantica si de actiune a egalizarii sanselor sunt cele de „adaptare rezonabila” si „proiectare universala” (Conventia ONU privind persoanele cu dizabilitati, 2006).

Ele au o relevanta deosebita din punct de vedere al compensarii sociale:Adaptarea rezonabila presupune „modificarea si ajustarile necesare si adecvate, care nu

impun un efort disproportionat sau nejustificat, atunci cand este necesar, intr-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilitati sa-si exercite, in conditii de egalitate cu ceilalti, toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Proiectarea universala, pentru toti (universal design) inseamna proiectarea produselor, mediului, programelor si serviciilor, de asa maniera, incat sa fie utilizate de catre toate persoanele, pe cat este posibil, fara sa fie nevoie de o adaptare sau de o proiectare specializate.

Proiectarea universala nu va exclude dispozitivele asistive pentru anumite persoane cu dizabilitati, atunci cand este nevoie.

2.2. Egalizarea sanselor in documente internationale

Egalizarea sanselor prin masuri afirmative, pozitive de prevenire, reducere sau chiar eliminarea dezavantajelor este principiul de politici sociale care domina activitatile cu caracter social compensator din lume in ultimii 25-30 de ani, atat in ceea ce priveste persoanele cu dizabilitati cat si alte grupuri umane vulnerabile. Descutia asupra persoanelor cu dizabilitati este cel mai des invocata privind egalizarea sanselor.

146


Dizabilitatea este parte a existentei umane. Unii oameni au dizabilitati, iar educatia poate sprijini dezvoltatea si evolutia acestora, împlinirea sociala într-un context în care întreaga societate percepe, asculta si integreaza persoanele cu dizabilitati. Cînd vorbim de copii, reponsabilitatea sociala este mai mare, pentru ca fiecare copil este o posibilitate, o sansa si o speranta. Fiecare !. Indiferent daca are sau nu dizabilitati. Este însa nevoie de sisteme sociale care sa fie pregatite sa sprijine educational copii în asa fel încît ocaziile lor de dezvoltare si realizare sa se poata împlini. Ocaziile se construiesc prin legi clare, prevederi normative si metodologii care sa ofere ocazia exersarii unor practici adecavate la nivel social general si la nivel educational în particular. Exista în acest sens o preocupare continuua la nivel internationala pentru concentrarea eforturilor spre acele directii care sa poata identifica si sprijini dezvoltarea oricarui copil, inclusiv a celor cu dizabilitati.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU)

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), articolele 3, 21, 23, 25 Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) a fost adoptata de catre Adunarea generala a ONU in anul 1948 si contine standardele drepturilor omului acceptate de catre toate statele membre. DUDO reprezinta baza normativa care a adus la formularea standardelor privind persoanele cu dizabilitati ce exista astazi. Art.25 (1) al DUDO prevede specific drepturile socio-economice ale persoanelor cu dizabilitati: dreptul la un standard adecvat de trai, inclusiv hrana, imbracaminte, ingrijire medicala si servicii de asistenta sociala, si dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, dizabilitate, vaduvie, batrinete. Art. 7 garanteaza egalitatea in fata legii si protejarea egala de lege a tuturor oamenilor, fara nici o discriminare.

Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice (1966), articolul 26 Acest tratat enumera mai multe drepturi care sunt relevante persoanelor cu dizabilitati. Articolul 26 afirma ca toti oameni sunt egali in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.

Pactul International cu privire la Drepturile Economice, sociale si culturale (1966), articolul 2 Acest document nu contine prevederi explicite referitor la dizabilitate. Totusi, dizabilitatea poate fi inclusa in categoria „alta imprejurare” in articolul 2 (2), care cere toate drepturile enuntate in Tratat sa fie exercitate „fara nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie… avere nastere sau orice alta imprejurare”. Pactul prevede dreptul la munca (art. 6,7), dreptul la securitate sociala (art. 9), la un nivel de trai decent (art. 11), la sanatate (art. 12), la

147

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaeducatie (art. 13). Acest document international are o deosebita importanta juridica, deoarece poseda un caracter obligatoriu pentru statele care au aderat la el.

Declaratia privind Drepturile Persoanelor cu Retard Mintal (1971) Aceasta declaratie a fost proclamat de catre Adunare Generala a ONU si afirma ca: „Persoana cu retard mintal are, pina la gradul maximum de posibilitate, aceleasi drepturi ca si alti oameni.”

Declaratia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati (1975) Aceasta declaratie adoptata de catre Adunare Generala a ONU este primul document international care a incercat sa defineasca termenul „dizabilitate”. Declaratia vorbeste despre mai multe drepturi sociale si economice, precum si drepturi civile si politice.

Declaratia privind drepturile persoanelor cu deficiente de auz si de vedere (1979) Articolul 1 al declaratiei afirma ca „…fiecare persoana cu deficienta de auz si de vedere are drepturile universale garantate tuturor oamenilor in Declaratia Universala a Drepturilor Omului precum si drepturile prevazute pentru toate persoanele cu dizabilitati in Declaratia drepturilor persoanelor cu dizabilitati.”

Conventia privind Drepturile Copilului (1989), articolele 2, 6, 12, 23, 28) Acest tratat mentioneaza dizabilitatea ca una dintre formele de discriminare interzisa (articolul 2). Aditional, articolul 23 adreseaza intr-un mod direct drepturile copiilor cu dizabilitati afirmind ca copiii cu dizabilitati au dreptul la „o viata plina si decenta” cu demnitate si participare in comunitate.

Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Dizabilitati (1983) Adoptate de catre Adunarea Generala in anul 1993 ca rezultat al Decadei Persoanelor cu Dizabilitati, Regulile Standard nu reprezinta un document obligatoriu pentru statele membre.

Totusi, Regulile Standard au fost standardele drepturilor omului cele mai cuprinzatoare privind strategia pentru dizabiltate timp de peste un deceniu, pina la adoptarea in 2006 a Conventiei privind drepturile persoanelor cu dizabilitati.

Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati (2006) Conventia a fost aprobata de catre Adunarea General ONU, pe 13 decembrie 2006, si este primul document international amplu, care apara drepturile persoanelor cu dizabilitati. In special, el prevede ca persoanele cu dizabilitati se bucura de aceleasi drepturi si libertati fundamentale, ca si alti membri ai societatii – egalitate si nediscriminare, transport, informatie, egalitate in fata legii, invatamint, sanatate, munca, protectie sociala, participarea la viata politica, sociala, culturala. Convetia este un document extrem de important datorita faptului ca statele care adera la ea sunt obligate sa o respecte.

Consiliul Europei

148


Consiliul Europei este o organizatie regionala interguvernamentala compusa din 45 tari membre. Scopurile principale sunt: apararea drepturilor omului, democratia parlamentara si suprematia legii. Toti membrii Uniunii Europene sunt de asemenea membrii ai Consiliului Europei. Consiliul Europei nu a adoptat nici un tratat privind drepturile omului specific drepturilor persoanelor cu dizabilitati, dar a creat doua tratate importante care includ protejarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati:Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (1950) articolul 14 Articolul 14 prevede ca exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de Conventie trebuie sa fie asigurata „fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”.Carta Sociala Europeana (1961) si Carta Sociala Europeana Revizuita (1996) Carta lucreaza in comun cu Conventia, adresind drepturile sociale si economice, de exemplu dreptulla munca, sau dreptul la asigurare sociala. Carta a fost primul tratat al drepturilor omului care a mentionat specific dizabilitatea. Aditional, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat mai multe recomandari privind strategiile pentru persoanele cu dizabilitati:Recomandarea (818) privind Situatia Persoanei Bolnave Mintal (1977) Acest document prezinta o schita recomandarilor privind protejarea persoanelor bolnave mintal in fata curtii si legislatia privind detentiunea persoanelor cu boli mintale.Recomandarea (1185) privind Strategiile de Reabilitare a Persoanelor cu Dizabilitati (1992) Aceasta recomandare incurajeaza statele membre sa asigure participarea activa in societate si oportunitati egale pentru persoanele cu dizabilitati.Recomandarile Nr. R(92)6 privind o Strategie Coerenta pentru Reabilitarea Persoanelor cu Dizabilitati (1992) Acest instrument recunoaste drepturile persoanelor cu dizabilitati de a fi deosebite si se concentreaza asupra dreptului la viata independenta si la integrare deplina in societate.

Tema 3. Oportunitățile oferite de programul Google for Education: nivelurile de certificare, GEG – comunitatea profesorilor care utilizează tehnologia în educație, colecția de planuri de lecție (aplicații online) 3.1. Utilizarea Google SitesCe sunt Site-urile Google?

149

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaCu Site-urile Google puteți să vă creați site-uri și pagini web personalizate, fără să folosiți HTML sau alt limbaj complex de codare. Site-urile Google funcționează într-un browser web pe toate computerele, astfel profesorii, studenții și părinții nu trebuie să-și cumpere sau să descarce software.

Care sunt funcțiile Site-urilor Google?

Editați intuitiv

Site-urile Google folosesc un editor intuitiv pentru crearea și actualizarea site-urilor web, care sunt la fel de simple ca editarea unui document. Încorporați orice vreți, de la documente la videoclipuri, de la imagini la calendare comune și multe altele. Trebuie doar să le inserați.

Galeria de șabloane

Avansați rapid în crearea site-ului dvs. folosind unul dintre șabloanele predefinite sau creați o galerie de șabloane pe care să o arătați în mod privat la nivelul instituției, studenților sau colegilor și care să conțină site-uri personalizate pentru nevoile dvs.

Instrument puternic de căutare

Site-urile pentru proiecte și pentru echipe sunt folositoare doar atunci când puteți să găsiți informațiile pe care le căutați. Cu instrumentul de căutare încorporat oferit de motorul de căutare Google, căutați mai ușor paginile care vă interesează.

Spațiu de stocare

Site-urile Google oferă 10 GB + 500 MB pentru fiecare angajat pentru atașarea fișierelor și a documentelor. Calendarele și videoclipurile încorporate din Google Drive nu sunt luate în considerare la calcularea cotei de stocare.

Securitate și fiabilitate

Site-urile Google folosesc conexiuni securizate pentru a comunica cu

150

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceaserverele Google. De asemenea, cu acestea puteți să salvați fișierul în timp real chiar atunci când îl editați. Beneficiați de stocare simultană replicată pentru site-uri, de funcția încorporată de recuperare în caz de dezastre, precum și de setări de permitere a accesului create pentru nevoile dvs., prin care vă puteți arăta activitatea doar cui doriți.

Avantajele Site-urilor Google la curs

Studenții își pot crea site-uri web pentru proiecte fără să cunoască HTML sau alte limbaje. Este o modalitate simplă de redactare a documentelor. Și, pentru a economisi și mai mult timp, puteți să le puneți la dispoziție cele câteva sute de șabloane. Administratorii pot gestiona permisiunile de acces pentru site la nivelul școlii, iar autorii pot oricând permite sau refuza accesul la fișier.

Urmăriți videoclipul de formare

https://www.youtube.com/watch?v=lMP6o8YfIXk

3.2. Alte modalităţi de utilizare a Google Apps în clasă şi în şcoalăCe este Căutarea Google?

Căutare. Se fac căutări de miliarde de ori pe zi cu o viteză de răspuns incredibilă. Descoperiți arta și știința care stă în spatele ei.

Crawlere și indexare

Căutările sunt posibile pentru că există internetul. Pe web sunt peste 60 de trilioane de pagini și numărul acestora nu încetează să crească. Google navighează pe web folosind crawlere. Aceasta înseamnă că ne lăsăm conduși de linkuri pentru a ajunge de la o pagină la alta. Proprietarii site-urilor stabilesc dacă vor să se folosească crawlere pentru site-urile lor. Clasificăm paginile în funcție de conținut și alți factori. Și ținem evidența acestora cu indexul Google. Dimensiunea acestuia depășește 100 de milioane de gigabyți Care sunt funcțiile Căutării Google?

151

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaAlgoritmi

Scriem programe și formule pentru a oferi cele mai bune rezultate posibile. Pe măsură ce căutați, algoritmii caută indicii pentru a înțelege mai bine ce vreți să spuneți. În funcție de aceste indicii, extragem documentele relevante din index. Apoi, clasificăm rezultatele folosind peste 200 de factori. Aceștia sunt semnale unice sau „indicii” care ne ajută să estimăm ce căutați. Printre aceste semnale se numără termenii de pe site-urile web, gradul de noutate al conținutului, regiunea, precum și clasamentul paginii în PageRank.

Algoritmii noștri sunt modificați în permanență. Aceste modificări au la bază ideile inginerilor noștri. Pornind de la o idee, aceștia experimentează, analizează rezultatele, le optimizează, apoi experimentează din nou și tot așa. Rezultatele au forme diferite: site-uri web, imagini, grafice enciclopedice (knowledge graphs) și alte funcții speciale.Toate acestea se întâmplă într-o optime de secundă.

Lupta împotriva cazurilor de spam

Suntem angajați într-o luptă continuă împotriva tentativelor de spam. Site-urile spam încearcă să-și croiască drumul printre primele rezultate ale căutării folosind tehnici precum repetarea cuvintelor cheie la nesfârșit, cumpărarea de linkuri care au fost validate în PageRank sau afișarea de text invizibil pe ecran.Aceasta afectează căutarea deoarece site-urile relevante își pierd poziția ierarhică printre rezultate, fiind dăunător pentru proprietarii de site-uri legitime, deoarece acestea sunt mai greu de găsit. Vestea bună este că algoritmii concepuți de Google pot să detecteze majoritatea cazurilor de spam și să le neutralizeze automat. Pentru cazurile de spam care rămân astfel nedetectate, avem echipe care evaluează manual site-urile. Dacă identificăm cazuri de spam, luăm manual măsuri. Când acest lucru are loc, notificăm proprietarii respectivelor site-uri. Aceștia pot să-și remedieze site-urile și să ne spună acest lucru.

152

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaAșa funcționează căutarea. În spatele paginii simple cu rezultate, există un sistem complex creat și testat cu atenție, pentru a putea face față la cele peste o mie de miliarde de căutări în fiecare lună. Cum să folosiți Căutarea Google la curs:

1. revedeți povestea interactivă Cum funcționează Căutarea Google;2.identificați două subiecte referitoare la Căutarea Google pe care

le puteți prezenta la curs;3. schimbați idei cu colegii și cu studenții dvs.

Avantajele Căutării Google la curs

Integrând Căutarea Google la cursuri, nu doar studenții vor putea învăța mai multe despre lumea înconjurătoare, ci veți și promova colaborarea și pregătirea studenților pentru a se putea integra pe piața muncii a secolului al XXI-lea. Deoarece Căutarea Google este o sursă excelentă din care puteți extrage instantaneu cunoștințe, oferind copiilor acces la răspunsuri despre locuri, persoane și lucruri din lumea reală, aceștia își vor extinde perspectivele. Și, pentru că o interogare afișează rezultate în mai puțin de o jumătate de secundă, Căutarea Google poate să vă ajute să vă gestionați eficient timpul disponibil pentru curs și, astfel, puteți să acordați atenție aspectului important: cunoștințele pe care le dobândesc studenții.

Internetul reprezintă o comoară nemărginită de informații, însă se poate dovedi extrem de dificil să găsim informațiile care ne interesează într-un interval de timp rezonabil. Căutarea Google organizează lumea online și, astfel, mințile tinere pot învăța mai multe despre persoane, locuri și lucruri din lumea reală. Algoritmii de ierarhizare folosiți de Google și Knowledge Graph oferă răspunsuri precise și credibile în mai puțin de o secundă și, având acces la acestea, studenții pot să cerceteze pe cont propriu. Astfel, profesorii pot

153

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” Vranceasă se concentreze pe predarea elementelor de analiză și sinteză.


https://www.youtube.com/watch?v=1-LQnI8Apdg

Ce sunt Google Maps, Google Earth și Street View?

Cu Google Maps, puteți, alături de studenți, să creați hărți și să explorați lumea ușor fără să trebuiască să vă ridicați din fața computerului. Studenții pot înțelege concepte geografice, să citească hărți și să măsoare distanțele dintre locații folosind Google Maps, într-o manieră distractivă și vizuală. Cu Google Earth dispuneți de o varietate de moduri prin care puteți interacționa și explora lumea și oceanul, însă fără să trebuiască să vă opriți aici. Google Street View vă permite dvs. și studenților dvs. să explorați lumea în detaliu, fără să părăsiți sala de clasă.

Care sunt funcțiile serviciilor Google Maps, Google Earth și Street View?

Hărți

Pe lângă predarea noțiunilor de bază în crearea hărților, cum ar fi latitudinea și longitudinea, puteți folosi Google Maps pentru a-i motiva pe studenți să investigheze lumea și să dezvolte o gândire spațială. Puteți folosi Google Maps împreună cu studenții pentru:

● a crea hărți la care să colaborați cu ceilalți;● a crea o hartă a campusului sau a inspectoratului școlar; ● a crea o hartă cu locurile de naștere a membrilor familiei; ● a obține indicații pentru mersul pe jos;● a vă planifica o călătorie folosind transportul public; ● a obține indicații pentru

154


mersul cu bicicleta;● a adăuga sau edita locații folosind Maps pentru comunitatea dvs; ● a compara vecinătăți și comunități din întreaga lume;● a înțelege șabloanele de trafic;● a folosi hărțile ca sursă de inspirație pentru redactare de texte.

Google Earth

Google Earth oferă modalități de a ne înțelege planeta și aspectele care o fac unică. Pe lângă elementele de bază de geografie, profesorii pot folosi Google Earth pentru lecțiile de istorie, de științe ale naturii sau pentru alte lecții. Iată câteva exemple de utilizare a serviciului Google Earth:

● folosiți imagini istorice pentru a călători în timp și a vedea cum s-au schimbat de-a lungul timpului cartierul, orașul natal sau alte locuri cunoscute;

● aflați mai multe despre liderii țării dvs., locul de naștere, școala pe careau urmat-o și locul unde și-au început cariera;

● explorați resursele bogate oferite de Science Education Resource Center (SERC) pentru a înțelege modul de funcționare a numeroaselor sisteme ale Pământului;

● explorați scoarța terestră suboceanică, descoperiți izvoarele termale depe fundul oceanului și aflați mai multe despre starea oceanelor;

● folosiți opțiunea Mars în Google Earth pentru a vedea imagini descărcate de NASA acum câteva ore pe care le găsiți în stratul „Live from Mars”;

● îmbarcați-vă pentru un tur interactiv al planetei Marte sau vedeți modelele 3D de vehicule spațiale și reconstituiți traseul acestora pentru

155


a vedea imagini panoramice la rezoluție înaltă, de 360 de grade;● căutați repere celebre de pe Marte, cum ar fi Chipul de pe Marte sau

Olympus Mons;● folosiți Real World Math și o

mulțime de planuri de lecție care utilizează Google Earth pentru a prezenta o serie de concepte matematice;

● folosiți instrumentul riglă pentru a calcula distanțele în diferite unități de măsură; ● aflați unghiul de elevație pentru traseele de drumeții sau pentru pistele de schi cu

ajutorul funcțiilor trigonometrice;● suprapuneți hărți topografice în Google Earth pentru

a compara diferite tipuri de reprezentări geografice;● invitați studenții să accepte provocarea de a lua decizii pe cont propriu folosind

lecțiile oferite de Juicy_Geography pentru Google Earth;

Street View

Cu Street View puteți să vedeți lumea și comorile sale fără să părăsiți sala de clasă. Street View încorporează Google Cultural Institute care reunește într-un muzeu virtual milioane de artefacte puse la dispoziție de o serie de parteneri, cu povestiri care le animă. Printre aceste colecții se numără:

● Proiectul World Wonders - explorați minunile lumii moderne și ale celei antice; ● Art Project - vă prezintă operele de artă din întreaga lume;● Yad Vashem - comemorarea Holocaustului;● Manuscrisele de la Marea Moartă - digitizarea manuscriselor biblice;● Nelson Mandela Centre of Memory -

prezentarea online a moștenirii lui Nelson Mandela.

Avantajele Google Maps for Education la curs

156

Investeşte în oameni !Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 1 - “Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare profesională” Titlul proiectului: Formarea profesională a cadrelor didactice din învățământul preprimar și primar din mediul rural în sprijinul formării de competențe cheie relevante la elevi”Contract POSDRU /157/1.3/S/ 137603Cod SMIS 53094Beneficiar: Casa Corpului Didactic „Simion Mehedinți” VranceaCu produsele geografice oferite de Google, dvs. și studenții dvs. puteți să accesați ușor informațiile lumii într-o manieră vizuală. În trecut, doar membrii familiilor regale aveau acces la hărți, însă azi puteți explora Pământul, Luna, planeta Marte, precum și adâncurile oceanelor. Atingeți limitele de utilizare a serviciilor Google Maps, Google Earth și Street View doar atunci când ați ajuns la capătul imaginației. Iată avantajele pentru dvs. și studenții dvs.:

● simplificați lumea complexă folosind elemente vizuale distractive; ● găsiți noi modalități de a depăși barierele geografice și culturale;● creați noi modalități de predare pornind de la explorare în timp

real și bazându-vă pe noi perspective istorice;● invitați studenții să creeze hărți într-un mod care să le permită să-

și folsească imaginația;● înțelegeți modul în

care așezările umane, traficul și aspectele geografice ne influențează viața de zi cu zi.


https://www.youtube.com/watch?v=XAvbSPT8nKA

157


BIBLIOGRAFIE :

Birch, A. and Hayward, S. Diferente interindividuale, Editura Tehnica, Bucuresti, 1999 Bunch H .Inclusion.How to .Essential Classroom Stategies, Inclusion Press, Toronto, 1999 Hopkins, D, Ainscow Mel, West Mel. Perfectionarea scolii intr-o era a schimbarii, Prut

International, Chisinau, 1998 Laurent Sabine, Pedagogiee differenciee, www.Temp758TKRK.htm, 2006 Lefrancois G.R. -Psychology for Teaching, Wadsworth, USA, 1991 (pag.253-281) Musu, Ionel, Ghid de predare-învatare pentru copiii cu CES, As.RENINCO.Romania,

Ed.Alternative, 2000 GOOGLE APPS FOR EDUCATION

158

Documents

suport de curs.doc