STUDIUL FIZICO-GEOGRAFIC AL

BAZINULUI HIDROGRAFIC

CRACU. ANALIZ PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE

GEOGRAFICE

STUDIUL FIZICO-

GEOGRAFIC AL BAZINULUI HIDROGRAFIC

CRACU. ANALIZ PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE GEOGRAFICE

INTRODUCERE.............................. 2

1. JUDETUL NEAMT - CARACTERZARE FIZICO-

GEOGRAFICA........ 5

1.1. Cadrul natural

1.2. Zone de productie agricola

2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA..................... 9

2.1. Localizare, limite

2.2. Caracterizarea fizico-geografica a Depresiunii

2.3. Relief, altitudini si diviziuni

2.4. Clima, solul si vegetatia

3. GEOLOGIA............................... 23

3.1. Caracterizarea morfologica

3.2. Caracterizarea geologica

3.3. Elemente morfostructurale

4. HIDROGRAFIA.............................. 39

5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE

GEOGRAFICE... 43

6. ANALIZA HIDROLOGICA......................... 54

6.1. Conditii fizico-geografice ale formarii scurgerii apei

6.2. Scurgerea medie

6.3. Scurgera maxima

6.4. Scurgerea minima

6.5. Scurgerea aluviunilor. Conditii fizico-geografice ale formarii

scurgerii solide

6.6. Termica si inghetul. Forme si formatiuni de gheata

7. PROTECTIA MEDIULUI.......................... 70

Concluzii.................................. 78

Bibliografie

Lista planselor din cadrul lucrarii

Lista figurilor din cadrul lucrarii

Lista tabelelor din cadrul lucrarii

INTRODUCERE

Scopul lucrarii a fost cercetarea acestui areal deosebit din Romania, in special

din punct de vedere fizico-geografic, cu noi metode de analiza - Sistemele

Informationale Geografice. Motivatia a fost una duala: prima, pentru ca cercetari

pe valea Cracaului s-au facut mai mult din punct de vedere geologic decat

212i88c geografic, iar a doua a fost in urma vizitarii acestei zone.

Modul de realizare a fost realizat in trei etape:

- etapa de cabinet, in care au fost cercetate harti topografice, geografice,

tematice, dar si imagini satelitare. Au fost consultate carti de specialitate

si colectate date statistice tematice;

- etapa de teren, in care au fost culese date cu ajutorul receptorului

GPS(Sistem Global de Pozitionare) si apoi s-au adus anumite corectari;

- etapa de redactare si de elaborare finala, in care toate materialele colectate

au fost stocate, prelucrate, dupa care au fost realizate hartile, graficele,

tabelele, textul, deci intreaga lucrare.

Plansa 1 - Harta Romaniei, judetul Neamt

Plansa 2 - Podisul si Subcarpatii Moldovei

1. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICA A JUDETULUI

NEAMT

1.1. CADRUL NATURAL

Invecinat cu judetele Suceava la nord, Harghita la vest, Bacau la sud si cu

judetele Iasi si Vaslui la est, Judetul Neamt este situat in partea central-estica a

Romaniei si se incadreaza, din punct de vedere geografic, intre 46o40' si 47

o20'

latitudine nordica si 25o43' si 27

o15' longitudine estica. Formele de relief au

inaltimi cuprinse intre 1907m (varful Ocolasul Mare) si 169 m (lunca Siretului).

Judetul Neamt face parte din grupa judetelor estice ale Romaniei si se desfasoara

pe o suprafata de 58902 km2, ceea ce reprezinta aproximativ 2,4% din intreaga

suprafata a tarii. Teritoriul judetului este caracterizat printr-un relief format dintr-

o zona muntoasa in vest, in timp ce regiunea subcarpatica si de podis este in est.

Regiunea muntoasa este alcatuita de o serie de culmi paralele cu orientarea

generala N-NV, S-SE. Unitatile principale sunt: Muntii Stanisoarei(partea

centrala si sudica a lor), sudul Muntilor Bistritei, masivul Ceahlau, extremitatea

sudica a Muntilor Giurgeului si nordul Muntilor Gosmanului si Tarcau. Regiunea

aceasta montana este formata din gresii, calcare, marne si conglomerate.

Regiunea este strabatuta de raul Bistrita si de unii afluenti ai Moldovei si ai

Trotusului. Altitudinile cele mai mari sunt in masivul Ceahlau(1904 m), in Muntii

Bistritei(1762 m) in Grintesul Mare si 1662 m in varful Tarhaus).

Aceasta regiune de munte este caracterizata printr-un climat continental cu

ierni friguroase si veri racoroase, iar in valea Bistritei sunt inversiuni termice.

Precipitatiile sunt bogate in special in nord-vest(700-800 mm anual), acestea

avand influente directe asupra dezvoltarii covorului vegetal si debitelor retelei

hidrografice.

Raul cel mai mare care strabate aceasta regiune este Bistrita cu afluentii sai:

Bistricioara, Tarcaul si Cracaul.

Raul Bistrita a fost barat in timpul socialismului si s-a format in acest fel unul

dintre cele mai mari lacuri de acumulare din tara, lac ce alimentaza hidrocentrala

Lenin de la Stejarul. Bistrita cu lacurile create in aval de Bicaz - Pangarati, Piatra

Neamt, Roznov etc. - prezinta un interes economic energetic si alimenteaza cu

apa industriala orasele Piatra Neamt si Roznov.

Vegetatia este formata in primul rand din padure - coniferele sunt cele care

predomina, secundar foioasele, in timp ce relieful mai inalt este acoperit de

formatiuni ierboase.

Solurile predominante sunt cele brune acide, mai ales in masivul Ceahlau.

O parte a Subcarpatilor, care face trecerea intre zona muntoasa si cea de podis

este situata la est de regiunea sus amintita. Aceasta sub-unitate reprezinta o

suprafata mica, cu altitudini intre 400-600 m. Clima este una de tranzitie,

temperatura medie anuala este de 8oC iar precipitatiile au o valoare medie de

aproximativ 600 mm anual.

Vegetatia, una spontana, este constituita din paduri de foioase - fag si stejar -

si ierboasa, la care se adauga si plantele de cultura, predominand gramineele si

leguminoasele.

Podisul Moldovei este regasit in partea de est a judetului Neamt, avand

altitudini reduse(cele mai coborate in Valea Siretului). Clima este una cu un

caracter silvo-stepic, cu o temperatura medie anuala de 9oC. Precipitatiile sunt

desigur, mai scazute decat in vestul judetului, anual inregistrandu-se circa 550-

600 mm. Reteaua hidrografica apartine bazinului Siretului.

Solurile cele mai raspandite sunt cele cenusii de padure, cernoziomurile levigate

si solurile aluvionare.

Vegetatia spontana este alcatuita din formatiunile silvo-stepice, printre ele

remarcandu-se gramineele si leguminoasele. Conditiile pedo-climatice sunt

favorabile agriculturii complexe.

Formatiunile carstice existente pe raza judetului Neamt sunt in numar de

cinci. Pestera Munticelu (Ghiocelu) este situata pe versantul stang al Vaii

Bicazului, in Masivul Surduc-Munticelu, la extremitatea nordica a Muntilor

Hasmas, pe raza comunei Bicazu Ardelean. Pestera are 120 de metri lungime si

nu este accesibila publicului. Pestera Tosorog este situata in nord-estul Muntilor

Hasmas, pe Valea Bradului, la 28 de kilometri sud-est de orasul Bicaz, tot pe

teritoriul comunei Bicazu Ardelean. Nici aceasta nu este accesibila publicului.

Complexul Detunate se afla in masivul Ceahlau, pe teritoriul orasului Bicaz.

Pestera Groapa cu Var este pe teritoriul comunei Ceahlau iar Pestera 3 Fantani se

afla in comuna Damuc. Neindoielnic, din intreg lantul Carpatilor Orientali,

Masivul Ceahlau este cel mai impresionant, atat prin frumusetea deosebita a

peisajului oferit, cat si prin aspectul sau impunator. Toate acestea l-a facut unul

dintre muntii cei mai cautati de catre turistii din tara, dar si din strainatate.

Prezenta vie in folclorul local, inconjurat de o aureola magico-mitologica,

imaginea Ceahlaului se reflecta distinct in paginile de literatura sau in operele

artistilor plastici, ca de altfel intreg tinutul Neamtului. Pe langa acesta, nu putem

sa nu mentionam Chile Bicazului, strabatute de raul Bicaz. Ariile naturale de

interes national si local ocupa suprafata de 38 448 ha. Dintre acestea, poate cele

mai impresionante sunt Parcul National Ceahlau, cu o suprafata de 7 742 ha si

Parcul National "Cheile Bicazului", cu 3 315 ha. O alta arie protejata, de interes

national, este rezervatia naturala de la Vanatori si care cuprinde 26 380 ha. Dintre

ariile protejate de interes local pot fi amintite rezervatia forestiera de la Dobreni,

lacul Izvorul Muntelui (cu 150 ha), rezervatia floristica "Dealul Vulpii" si

rezervorul fosilifer "Cernegura" (aflate in apropiere de Piatra-Neamt), Cheile

Sugaului - Munticelu, pesterile Tosorog si Munticelu (din zona Bicaz Chei),

stanca de la Serbesti. De asemenea, nu putem sa nu amintim si de Padurea de

argint sau Codrii de arama, situate intre localitatile Agapia si Varatec. La acestea

se adauga Rezervatiile Naturale Dobreni, Gosman, Brates, Borca, Lacul Cuiejdel

si Secu, Rezervatia "Codrul Secular Runc", ariile naturale protejate Pietricia,

Cozla si Agarcia (din zona Piatra-Neamt), ariile speciale avifaunistice Lacurile

Pangarati si Vaduri.

1.2. Zone de productie agricola

Analiza tuturor factorilor fizico-geografici si economici in limitele judetului

Neamt duce la impartirea in trei zone de productie agricola.

Zona de munte, ocupand 41% din suprafata totala a judetului, ii revine 19%

din terenurile agricole, 3,1% din cele arabile, 5,5% din suprafata cultivata cu

porumb si 6,5% din cea cultivata cu cartofi. In aceasta regiune se remarca lipsa

urmatoarelor plante de cultura: graul, orzul, sfecla de zahar, floarea soarelui.

Specializarea acestei zone muntoase se pare ca este zootehnia, care detine 18%

din numarul total al animalelor. Aici este un excedent in ceea ce priveste

produsele animaliere: carne, lana, lapte, insa deficitara in ceea ce priveste

cerealele, legumele si fructele.

Arealul subcarpatic formeaza a doua regiune de productie agricola cu un

profil complex zootehnic. Zona aceasta detine 28% din suprafata judetului

Neamt, 31% din agricol si 32% din terenurile arabile. Zootehnia este profilul

acestei zone, in timp ce cultura plantelor este secundara. Astfel, cresterea

animalelor este bazata pe bovine, ovine si porcine. Cultura plantelor de camp -

porumbul si graul - are un loc important, insa este considerata secundara chiar si

asa, deoarece cresterea animalelor detine 65-70%.

Produsele animaliere sunt excedentare, acestea fiind carnea, laptele si lana.

Podisul Moldovei constituie a treia zona de productie agricola. Terenurile

agricole si arabile reprezinta 60%, repectiv 49% din intreaga suprafata. Dintre

acestea, graul se remarca cu mai mult de 60% din toata suprafata arabila a

judetului, porumbul are un procent de 50%, floarea-soarelui 66%, sfecla-de-zahar

83%, in timp ce cartoful reprezinta 65%. Cu un asa teren, zootehnia a trecut pe un

loc secundar, insa si aceasta are o valoare de 35-40%. Porcinele detin primul loc

cu 82% din cresterea animalelor pe judet. Cultura plantelor cerealiere si tehnice

constituie specializarea.

(Mihai D. Apavaloaiei)

Plansa 3 - Judetul Neamt

2. DEPRESIUNEA CRACAU-BISTRITA

2.1. Localizare, limitele depresiunii

Depresiunea Cracau-Bistrita se

intinde in lungul celor doua rauri dupa

care a fost data si denumirea pe o

lungime de peste 60 km si cu o latime de

pana la 16 km.

Depresiunea apare ca o forma alungita, formand un unghi foarte ascutit cu

lantul muntos principal. Ea face parte dintr-o unitate morfologica mai mare,

ulucul subcarpatic.

Spre Vest este marginita de cutele inalte ale flisului paleogen, care alcatuiesc

lantul central moldovenesc si de o cuta salifera spre Sud-Vest, iar spre Est este

pazita de trei masive subcarpatice externe: masivul Corni, masivul Margineni si

masivul Runcu, despartite prin doua regiuni mai joase: curmatura Girov-Bozieni

si regiunea Negritesti-Romani.

Spre Nord se intinde pana la seaua Cracaoani Baltatesti (490 m alt.), care o

separa de depresiunea Neamtului, iar la Sud pana la arcul format din dealurile ce

o despart de depresiunea Tazlaului.

Astfel, se intinde de la Nord-Vest la Sud-Est, pe o lungime de 60 km, avand

largimea maxima in regiunea Roznovului si a Zanestilor, de 17 km. De altfel, este

cea mai intinsa depresiune subcarpatica din toata Moldova.

Se poate spune spune ca depresiunea Cracau-Bistrita se margineste spre Vest

de o linie care porneste din Nord, urmarind marginea inalta a Carpatilor, care se

termina spre rasarit printr-o puternica denivelare, trecand prin Petricica-Baltatesti

(722 m. alt.), peste valea superioara a Horaitei, prin varful Frasinul Cracauani

(873 m), Varful Mohor (779 m) al culmei Talasman, Varful Chicerii (877 m) si

culmea Batca Sasca (742 m). De la Batca Sasca, se continua pe masivul cuprins

intre valea Almasului la Nord si a Cuejdiului la Sud. Linia trece apoi pe Muntele

Cozla (690 m), dealul Petricica (530 m), ca de aici, in dreapta Bistritei pe

Cernegura (852 m), Dealul Bouru (507 m), Dealul Goranu (621 m), Dealul Plesa

(661 m), Dealul Runcului (677 m), despartite aceste trei din urma de paraiele:

Calu, Iapa si Mesteacanul; la Sud de Mesteacan, pe culmea rasariteana a unui

masiv segmentat de ape, numita Dealul Runcului cu varful Ousor (622 m).

Trecand peste Valea Nichitului, ajunge la cota 540 m, unde gasim pe inaltimile ce

alcatuiesc seaua de trecere spre Nordul depresiunii Tazlaului. De aici incolo, se

margineste spre Sud-Vest si Sud cu depresiunea Tazlaului, de care o desparte

culmea salifera cu directia Nord-Vest - Sud-Est, ce formeaza cumpana apelor

intre bazinul Bistritei si al Tazlaului. Aceasta culme cu panta abrupta spre Tazlau

si domoala spre Bistrita, poarta in lungul ei diferite denumiri ca: Dealul Fluturului

(540 m), Dealul Scaunele (542 m), Dealul Capetele (530 m), Dealul Cepei (519

m), Dealul Chiranei (492 m), Dealul Zamfira (506 m), de unde culmea se

arcuieste spre Est, conturand spre Sud depresiunea (Dealul Petris - 475m si

Dealul Baraboiu - 445 m), pana in lunca Bistritei.

Daca limita vestica se poate delimita usor datorita diferentelor puternice de

altitudine, limita estica este mai greu de precizat din cauza formelor asemantoare

de relief, care se continua spre rasarit.

Marginea estica a depresiunii este marcata in partea de Nord-Est de aparitia

platformei medii, astfel ca linia inchipuita care ar margini-o, ar trece de la

Petricica Baltatesti, pe Dealul Plesa (618 m), peste seaua care o desparte de

depresiunea Neamtului, Dealul Ghindaului (576 m), Dealul Dumbravioara (551

m), capatul sudic al Dealului Roatelor (500 m), Dealul Barlestilor (501 m),

Dealul Holmul Mare (520 m). In dreptul curmaturii Girov-Bozieni, marginea

depresiunii o formeaza terasa superioara din stanga Cracaului, Dealul Girovului

(511m), apoi prin dreptul masivului Margineni ar urma Dealul Cracaului (342m),

Dealul la Vie (342 m), continuandu-se in dreptul regiunii joase Negritesti

Barjoveni prin Dealul Nedei (350 m), Dealul Podoleni (356 m), care par a face

parte din terasa superioara, fragmentata de eroziune si modelata in chip de

dealuri. De la Podoleni, linia merge pe platforma inferioara: Dealul Fagatu (414

m), Dealul lui Mihai(418 m),Dealul Mocanului (382 m), ca apoi sa taie in

curmezis spre Sud terasele Bistritei, pentru a ajunge iarasi la capatul culmei

salifere, in Dealul Baraboiu.

2.2. Caracterizare fizico-geografica a Depresiunii

Din punct de vedere geologic, depresiunea Cracau-Bistrita este cuprinsa in

zona Miocenului, marginindu-se pe latura ei vestica din Petricica-Baltatesti pana

la Sud de Piatra Neamt cu Oligocenul si purtand pe suprafata ei, in lungul apelor,

formatiuni noi cuaternare.

Paturi Oligocene se intalnesc in bazinul superior al Cracaului. Saliferul ocupa

suprafete foarte intinse, cuprinzand ambii versanti ai Cracaului, bazinul

Almasului, bazinul inferior al Cuejdiului, precum si regiunea inaltelor dealuri

subcarpatice interne dinspre depresiunea Tazlaului.

Din perioada cuaternara, se gaseste din Diluviu depozite de prundisuri

carpatice pe valea Cracaului, pe ambele laturi pana la confluenta cu Bistrita,

precum si in multe locuri la Sud de Piatra Neamt.

Loessul se gaseste acoperind in anumite locuri colinele si chiar muntii pana la

inaltimea de 450 m. Acesta este de culoare galbena de diferite nuante, nu este

stratificat, are firul lin si este poros. Prezinta tendinta de a se darama aproape

vertical, formand pereti abrupti, a caror panta poate trece de 20 m. Rocile

sedimentare noi din Aluviu sunt reprezentate prin terasele si aluviunile raurilor,

asa de larg dezvoltate in aceasta depresiune.

(Depresiunea Cracaului si a Bistritei, Margareta Neamtu, Piatra Neamt, 1940)

Aliniamentele de asezari usureaza mult delimitarea, chiar daca sunt mai putin

continue decat in Subcarpatii Tazlaului. La fel ca depresiunile de la sud, si

aceasta corespunde cu acelasi sinclinoriu, alcatuit din roci miocene. Aquitanianul

apare doar sub forma unei fasii inguste, la contactul cu flisul, continand sare

gema, saruri de potasiu si gips, langa Cozla sau in sectorul parailelor Calu si Iapa.

Burdigalianul este, de asemenea, slab reprezentat, aparand doar in partea nordica,

dar intinderea cea mai mare o are helvetianul in facies marnos-grezos. Badenianul

capata o extindere mai mare in coltul sud-estic al depresiunii, format din marne

cenusii-galbui cu intercalatii groase de gipsuri si lentile de sare.

Relieful este caracterizat prin larga dezvoltare a sesurilor si a teraselor raurilor

Bistrita si Cracau. Sesul Bistritei, cu latimi pana la peste 2 km, este format din

trepte aluviale cu altitudini de 0,5-1, 1-2 si 2-4 m. Intre Cut si Savinesti, pe stanga

Bistritei, apare o terasa de 5-7 m cu latimea pana la 400 m, dar o extindere mai

mare are terasa de 15-20 m, a carei altitudine scade treptat, ajungand la Buhusi la

5 m. Aceasta terasa atinge o latime de 3 km si este alcatuita, ca si cea de 5-7 m,

aproape in intregime din pietrisuri. Si terasa de 35-40 m este foarte extinsa,

ajungand la 3,5 km latime in amonte de Traian. Peste soclul ei urmeaza 8-10 m de

pietrisuri si apoi 8-10 m de luturi loessoide. Fragmentar apare o terasa de 50-55 m

pe dreapta Bistritei, la Valeni, una ceva mai extinsa de 75-90 m, cu un depozit

aluvionar format de 10 m pietrisuri si peste 10 m luturi. Terasele de 100-110 m si

de 165-170 m se dezvolta indeosebi in afara Depresiunii Cracau-Bistrita(I.

Donisa, 1968).

Si in lungul Cracaului, treptele sesului sunt larg dezvoltate, dar terasele de 5-7

m si de 10-15 m au o extindere redusa. Ceva mai extinsa este terasa de 25-30 m,

pe dreapta Cracaului, pe cand terasa de 35-40 m apare sporadic. In Dealul

Turturestilor si in Dealul Vulpea se dezvolta terasele de 75-90 m si 100-120 m.

Terasele inferioare, pana la circa 35-40 m altitudine relativa, sunt bine dezvoltate

si in lungul Cuejdiului, al Nechitului, pe paraiele Iapa si Calu(I. Donisa, 1968).

Treptele de lunca si mai ales terasele constituie terenuri favorabile pentru

cultura cerealelor, cartofului, plantelor de nutret, sfeclei de zahar si

leguminoaselor pentru boabe. Asezarile omenesti gasesc de asemenea, cele mai

bune conditii in lungul fruntilor de terasa, in apropierea izvoarelor, extinzandu-se

in aliniamentele paralele cu raurile principale: Cut si Brasauti pe terasa de 5-7 m;

Dumbrava Rosie, Savinesti, Roznov, Slobozia, Zanesti, Podoleni si Costisa pe

terasa de 15 m; Izvoare, Dumbrava-Deal si Traian pe terasa de 35-40 m, etc.

Amenajarile hidroenergetice au valorificat judicios amfiteatrul de terase ale

Bistritei si ale Cracaului, canalele de deviere din Bistrita fiind in asa fel executate

incat hidrocentralele sa fie amplasate in trepte pe fruntile de terasa(hidrocentrala

Roznov I, pe fruntea terasei de 35-40 m). Relieful este mai fragmentat in sud-

vestul depresiunii, la sud de valea Nechitului, amintind aspectul caracteristic din

Depresiunea Tazlaului. Versantii sunt puternic afectati de alunecari si de

eroziune, iar fragmentarea a conditionat risipirea satelor pana la gospodarii

izolate. Padurea a ramas numai in petice, prin inlocuirea cu livezi si fanete.

In clima se resimt, pe de o parte, influente continentale, iar pe de alta parte,

unele influente ale muntelui. Temperatura medie anuala este de aproximativ 8oC.

Verile sunt calde, fara ca temperatura medie lunara sa urce pana la 20oC, iar

iernile sunt reci, incat media lunii ianuarie coboara sub -3oC. Precipitatiile se

mentin in jurul valorii de 650 mm, dar in timpul verii, perioadele de seceta sunt

frecvente si efectul lor este accentuat de permeabilitatea pietrisurilor si a solurilor

nisipoase. In lungul Bistritei se resimte manifestarea vanturilor de munte-vale(Fl.

Mihailescu, 1973).

Spre contactul cu Muntii Stanisoarei, pe intrefuviul dintre Cracau si Almas de

gasesc paduri in care foioasele intra in amestec cu molidul. Dealurile inalte

dinspre limita depresiunii intra, de regula, in domeniul padurii de fag, ca padurea

de pe flancul nord-estic al Dealului Balaurului(C. Burduja, 1948) sau cea de la

poalele Muntelui Cozla. In etajul fagului se dezvolta si mesteacanul si carpenul.

Aria centrala a depresiunii a intrat in domeniul padurii de cvercinee, insa aceasta

a fost aproape complet defrisata, lasand doar anumite urme in

toponimie(Dumbrava Rosie). Efectele de foehn din fata iesirii vaii Bistritei din

munte, influentele continentale si permeabilitatea mare a solurilor au permis

inaintarea unor elemente silvostepice(P. Enculescu, 1926).

Clima mai rece si continentala mai accentuata reduce cultura vitei-de-vie, care

se gaseste totusi pe suprafete mici pe unele frunti de terasa, adapostite bine, din

sud-estul depresiunii, sau in cateva bazine hidrografice de pe dreapta Bistritei,

acestea fiind inchise spre nord-vest.

In partea nord-vestica a depresiunii, cu o clima mai racoroasa si mai umeda

decat in restul depresiunii, la nivelul padurii de fag predomina solurile brune

luvice, trecand spre luvisoluri albe sub padurea mixta de fag si conifere sau in

soluri brune argiloiluviale sub padurea de fag si cvercinee. O extindere mai mare

o au insa cernoziomurile argiloiluviale si solurile cenusii, care predomina in

partea centrala si in partea estica a depresiunii, dar si pe terasele de 35-40 m. Pe

treptele neinundabile de lunca sunt cernoziomuri si cernoziomuri cambice.

Impermeabilitatea depozitelor argiloase din substrat a impus, pe alocuri,

pseudogleizarea solurilor molice, chiar in partea centrala a depresiunii, iar pe

unele culmi secundare plate si pe versanti nu foarte inclinati din restul

depresiunii, s-a ajuns la soluri pseudogleice luvice, greu de utilizat in agricultura.

In sud-vestul depresiunii, unde peste 80% din teren este afectat de eroziune, se

intalnesc des regosolurile si erodisolurile(Gh. Lupascu, 1978).

Artera hidrografica a Depresiunii Cracau-Bistrita a suferit in urma

interventiilor antropice; artera hidrografica a fost deviata pe o lungime de

aproximativ 30 km in vederea amenajarilor hidroenergetice, in acelasi scop fiind

amenajat si Lacul Racova, cu o suprafata de circa 1 km2 si un volum de 11

milioane m3. Apa Bistritei pune astfel in functiune hidrocentralele Roznov I si II,

Zanesti, Costisa si Buhusi, fiecare avand o putere de 11,5-14,5 MW, totalizand o

capacitate de 67,7 MW. Sistemul de lacuri pe Bistrita si functionarea

hidrocentralelor au modificat complet regimul hidrologic al acestui rau. Cursului

natural i se asigura un debit minim de 2,75 m3/s cu ajutorul lacului-tampon de

langa Piatra Neamt; prin aportul afluentilor din avale la intrarea in lacul Racova,

Bistrita ajunge la un debit mediu de 19,4 m3/s.

Raul Cracau are un debit mediu la varsare de doar 1,34 m3/s; din scurgerea

anuala este concentrata in lunile de primavara si 33,5% in cele de vara. Uneori

seaca aproape complet, insa la viituri, debitul sau poate atinge valoarea de 380

m3/s si se pot scurge cateva zeci de milioane de metri cubi intr-o singura

viitura(fata de volumul mediu al scurgerii intr-un an de 42 milioane m3).

Apele raurilor Bistrita si Cracau se folosesc la irigarea a circa 4000 ha pentru

legumicultura si la culturile de camp(Dumbrava Rosie, Zanesti, Podoleni,

Costisa).

2.3. Relief, altitudini si diviziuni

Ca relief, depresiunea formeaza o unitate bine individualizata, cuprinsa intre o

regiune muntoasa la Vest, acoperita de paduri, a carei inaltimi se mentin intre

1000 si 1400 m., despartite de cele doua depresiuni vecine din Nord si din Sud de

dealurile inalte ale platformei medii, a caror inaltimi trec de 500 m si spre Est, trei

masive domoale, in mare parte impadurite. Intreaga depresiune are o inclinare

generala de la Nord-Vest spre Sud-Est. Panta ei nu este insa uniforma; este mult

mai accentuata in Nord decat in Sud.

Jumatatea nordica a acestei depresiuni are ca axa valea Cracaului, iar cea

dinspre Sud valea Bistritei.

Cu ajutorul acestor doua rauri, depresiunea poate fi subimpartita in

depresiunea Cracaului in Nord, pana la o linie de la Piatra Neamt, spre satul

Slobozia, acolo unde terasa mijlocie a Bistritei este unita cu cea a Cracaului,

formeaza un unghi indreptat spre Sud, iar de la aceasta linie spre Sud, se intinde

depresiunea Bistritei.

In depresiunea Cracaului se deosebesc trei regiuni morfologice distincte:

1. Regiunea inalta din Vest, care sprijinindu-se pe culmile Flisului, se pleaca

spre Est si spre Sud, terminandu-se printr-un pinten indreptat spre satul

Isvoare, a carui pozitie strategica a fost apreciata si in epoca pre-istorica;

2. Culoarul format prin eroziunea Cracaului si

3. Marginea masivului Ghindauani Tupilati a regiunii de dealuri foarte tesite

dinspre regiunea Girov-Bozieni si marginea masivului Margineni.

Depresiunea Bistritei poate fi impartita si ea in aceleasi regiuni asemanatoare:

1. Regiunea colinelor intracarpatice din Vest, care pana in dreptul satului

Valea lui Ion se pleaca spre Nord-Est, iar de aici spre Nord, formand un

vast amfiteatru;

2. Regiunea neteda a teraselor si a luncii Bistritei si

3. Marginea masivului Runcu.

Muntii Stanisoarei

Acesti munti sunt o subunitate a Muntilor Bistritei, desfasurandu-se pe

aproximativ 60 km. Muntii Stanisoarei sau Culmea/Obcina Stanisoarei, cum mai

sunt cunoscuti, au ca limite valea Moldovei in nord, valea Bistritei in sud,

culoarul de contact tectonic si structural Slatioara-Gemenea la NV, fata de Rarau,

si o denivelare de 200-300 m spre est, fata de Podisul Sucevei si Subcarpatii

Moldovei. Intre aceste limite, Muntii Stanisoarei au o directie generala NV-SE si

o suprafata de peste 2100 km. Ei sunt modelati in complexe litologice care apartin

unitatilor flisului Carpatilor Orientali, elmente morfostructurale identificate in

relieful actual datand cel putin din sarmatian. Vechimea vailor Bistritei si

Moldovei pe actualele trasee, inca din sarmatian, este edificatoare. Interfluviul

dintre aceste doua mari rauri si-a pastrat in linii mari directia si unitatea sa

morfologica din sarmatian. Aceasta faza s-a concretizat in Stanisoara prin

continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrita(556-750 m) si a nivelului

interfluviilor dintre principalii afluenti(aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost

o etapa in care principala caracteristica a constituit-o formarea glacisurilor de

vale, iar in cuaternar a fost desavarsita configuratia actuala a reliefului,

inregistrandu-se o adancire a vailor de 100-140 m si formarea de terase, versantii

fiind supusi modelarii periglaciare. In general, a existat o concomitenta intre

principalele faze de acumulare a aluvionarului in care au fost sculptate terasele si

maximul de dezvoltare a proceselor de miscare in masa pe versanti, fenomen care

a aparut in toti Muntii Bistritei.

Muntii Stanisoarei au altitudini medii de circa 800 m, cu o altitudine maxima

de 1530 m in varful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m, cu valori

absolute ce depasesc 700 m si o inclinare de 17O. Acesti munti au o asimetrie

generala intre flancul vestic(inclinare de 19-20O) si flancul estic(14-15

O) si doua

noduri orografice mari(Muncel-Halauca si Crainicu-Prislop), multe arii

depresionare si un sistem de vai preponderent transversale sau diagonale cu terase

de pana la 60-70 m. Exista de asemenea o influenta pregnanta a conditiilor

geologice pe compartimente mari: pe aria panzei de Ceahlau, ponderea mare a

rocilor dure si pozitia tectonica mai ridicata a acesteia au dat reliefului un caracter

de masivitate. Intre vaile Risca si Moldova, unde cutele de sariaj sunt intens

solzificate, se remarca aliniamente de inaltimi si culmi monolitice concordante cu

structura, avand un aspect de hogback, in timp ce vaile nu sunt adaptate la

structura.

Pe vai se pun in evidenta nivele de umeri situate intre 120 si 300 m altitudine

aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale pleistocene. Versantii

poarta amprenta modelarii periglaciare, in special prin solifluxiuni, iar in prezent

alunecarile au o amploare deosebita: in Depresiunea Pipirig, regiunea Ostra-

Plutonita, versantul stang al Lacului Izvorul Muntelui, bazinul superior la

paraielor Cracau, Negru si Cuejdiu.

Clima acestor munti se apropie inspre nord de cea a Obcinelor Bucovinei(cu

influente baltice), iar inspre sud de aceea a Muntilor Tarcaului(cu influente

continentale), dar se diferentiaza de unitatile de la nord de valea Bicazului. Astfel,

Muntii Stanisoarei au o clima de munti josi, cu temperaturi medii anuale intre 2 si

7OC, cu precipitatii anuale sub 1100 mm, si cu peste 80 de zile de mentinere a

stratului de zapada.

Vegetatia apartine etajului padurilor de fag in amestec cu conifere, in timp ce

molidul domina de la 1200 m. Partea superioara a culmilor muntoase este

domeniul pajistilor montane secundare, care au favorizat dezvoltarea pastoritului,

ocupatie care deriva insasi chiar denumirea acestor munti.

Intr-o proportie covarsitoare de 90 % domina solurile cambice de tip

eumezobazice si mezobazice cu un continut redus de humus(3-10 %) si o reactie

slab acida pana la neutra. In raspandirea lor, ca importanta urmeaza podzolurile.

(Geografia Romaniei, volumul III)

Plansa 4 - Raul Cracau si imprejurimi

2.4. Clima, solul si vegetatia

Clima

Depresiunea Cracaului si a Bistritei este cuprinsa, dupa clasificarea facuta de

V. Mihailescu, in climatul de tranzitie al regiunii colinare, caracterizat prin

temperatura medie anuala ce variaza intre 8,2-10oC, cu ierni aspre, veri nu prea

calduroase si precipitatii intre 600 si 700 mm.

Dupa calculele facute de V. Andrei in "Climatologia Moldovei

Subcarpatice", media pentru Carpatii Rasariteni este de 8,3oC, ceea ce este

explicabil, pentru ca Depresiunea Cracau-Bistrita se afla localizata aproape de

climatul bucovinean, a carui tempertura medie este cuprinsa intre 7 si 9,2oC.

Regiunea Carpatilor Rasariteni, fiind alcatuita din regiuni mai inalte si

depresiuni intracolinare, este de asteptat ca evolutia temperaturilor sa fie alta

decat in zonele inconjuratoare. Lipsa statiilor meteorologice fac aproape

imposibila o caracterizare precisa, pe baza unor date statistice regulate si oficiale.

Totusi, se observa ca in Depresiunea Cracaului si a Bistritei, temperatura nu se

deosebeste foarte mult de cea a regiunilor care se afla in est, deoarece inaltimile

nu o apara bine; in vest insa, temperaturile regiunilor limitrofe sunt mai scazute in

toate anotimpurile.

In interiorul depresiunii, media anuala a temperaturii este putin mai scazuta

spre vest fata de est, la contactul cu muntii, la fel cum in nord, temperatura este

mai scazuta fata de sud.

Cel mai des vanturile bat din nord, nord-vest, directia lor fiind mai ales

inspre cursurile de apa ale Cracaului si Bistritei.

In ceea ce priveste ploile, cantitatea precipitatiilor este mai ridicata in

depresiune decat in zonele deluroase(641 mm in depresiune si 558 in zonele cu

dealuri). Iarna face exceptie, deoarece depresiunea este mai secetoasa ca in

regiunea dealurilor.

Municipiul Piatra Neamt este cel mai important oras din Subcarpatii

Moldovei, dezvoltarea sa fiind favorizata de pozitia economico-geografica cu

conditii urbigene optime, la contactul Carpatilor flisului cu Depresiunea Cracau-

Bistrita, in punctul in care Bistrita primeste, pe stanga, afluentul sau Cuejdiul,

ceea ce deschide posibilitati multiple pentru relatiile economice, atat spre munte

cat si spre dealuri. Privita in detaliu, asezarea orasului este foarte originala, vatra

initiala fiind adapostita de inaltimi cu versanti abrupti, sculptate in flils:

Cernegura in sud-vest (852m), Cozla in nord(650m) si Pietricica in est(531m), in

mica depresiune dintre acestea dezvoltandu-se larg terasa de lunca de 2-4 m a

Bistritei si terasa de 15-20m, care fata de Cuejdiu, are o altitudine relativa de

numai 10 m. Aceasta terasa are o frunte abrupta si importante resurese acvifere

freatice. Clima de adapost, ferita de vanturi, cu amplitudini termice relativ mici si

precipitatii moderate, padurea de fag si molid, bine conservata pe versantii

inconjuratori(partial refacuta prin plantatii de pin) si ape minerale clorosodice de

la poalele muntelui Cozla, adauga valente balneoclimaterice asezarii.

Piatra Neamt este un oras aparut in prima parte a feudalismului, in mijlocul

unei arii de populare straveche. Multe descoperiri de asezari ale geto-dacilor pe

inaltimile din jur(cetatea de pe Batca Doamnei, cetatea de pe Cozla) sustin ideea

ca aici a existat asezarea antica Petrodava, consemnata pe harta lui Ptolemeu.

Faptul ca pe Batca Doamnei au fost descoperite urme din secolele XII-XIII, ca

prima mentiune a orasului, din 1388-1391, este sub forma Piatra lui Craciun si

existenta in imediata apropiere a vechiului sat al Tatarasilor sunt tot atatea

argumente pentru admiterea existentei aici a unui centru urban anterior formarii

statului feudal moldovenesc, probabil un nucleu al unei formatiuni politice locale.

Vechimea functiei sale politico-defensive, in fata trecatorilor spre Ardeal, s-a

transpus ulterior in organizarea de catre Stefan cel Mare a unei curti domnesti,

mentionata pentru prima data in 1491, curte care administra si cel mai mare ocol

domnesc din Moldova medievala, cu 32 de sate(D. Ciurea, 1965).

Ca majoritatea oraselor medievale moldovenesti, Piatra Neamt a fost formata

initial din doua nuclee, strans legate intre ele: curtea domneasca fortificata pe

terasa de 15-20 m si cartierul comercial-mestesugaresc pe terasa de lunca,

dezvoltat pe maulul drept al Cuejdiului.

In secolul XVII are loc procesul de urbanizare si de cuprindere treptata in

oras a vechiului sat Maratei, de pe stanga Cuejdiului, in paralel cu cresterea

importantei functiilor productive, in special a prelucrarii lemnului. In secolul

XVIII, intensificarea expolatarii lemnului si a plutaritului in bazinul Bistritei, ca

si preluarea functiei de resedinta de tinut, duc la cresterea populatiei orasului

Piatra Neamt, ajungand in 1774 la 1245 de locuitori, iar in 1790 la 2020 locuitori.

Secolul XIX marcheaza o etapa de crestere mai rapida a orasului, reflex al

inceputurilor industriale(fabrici de hartie, de cherestea, de bere, moara cu aburi

etc.) al dezvoltarii comertului si al legarii la reteaua feroviara in 1885. Orasul s-a

extins mai ales spre vest, nord-vest si pe terasa de 10 m a Cuejdiului,

accentuandu-se aspectul tentacular.

Plansa 5 - Piatra Neamt

Plansa 6 - Stadionul modernizat Ceahlaul

Solul

Depresiunea Cracau-Bistrita poate fi impartita in doua regiuni: una in nord si

cealalta in sud, despartite de o linie imaginara care ar trece pe la Piatra-Neamt,

arcuindu-se pe la sudul Dealului Botoaia pana la satul Dochia.

Prima regiune, cea din nord, este acoperita in intregime cu

podzol(caracteristic padurilor de fag). Spre vest, ea este marginita cu zona

podzolului schelet si a solurilor schelete a inaltimilor Flisului, care contine

numeroase fragmente din roca pe care s-a format. Spre est, podzolul se intinde

departe, pana aproape de raul Prut, cu mici discontinuitati. Inspre masivul Corni

se gaseste in sud-vest o insula de lacovisti, dar si numeroase aluviuni noi in cursul

de apa al Cracaului.

A doua regiune, cea din sud, are un sol mult mai variat decat prima regiune.

De la linia Piatra Neamt-Dochia, pana la Buhusi, se identifica un sol brun-roscat

de padure(solul padurilor de stejar). In mijlocul lui, ca o insulita, este o suprafata

acoperita cu cernoziom degradat, sol care indica ante-stepa. In coltul dinspre sud-

est, pe la Buhusi, apare din nou podzolul. In dreapta Bistritei, in lungul cutei

inalte salifere din sud-vestul depresiunii, se intinde podzolul schelet si soluri

schelete. Dinspre regiunea Bacaului, patrunde pe la sud o fasie din zona

podzolului pana aproape de paraul Iapa. Luncile retelei hidrografice sunt

caracterizate prin lacovisti si aluviuni noi bogate.

Plansa 7 - Harta solurilor

Vegetatia

Depresiunea Cracau-Bistrita nu este conturata doar prin inaltimile care o

inconjoara, dar si prin padurile care acopera aceste inaltimi. Spre vest, padurea

care formeaza pe lantul muntos o panza cu putine intreruperi spre rasarit, cele trei

masive: Corni, Margineni si Runcu impadurite in mare parte, iar spre sud padurile

din zona muntilor, continuandu-se pe culmea despartitoare intre depresiunea

Tazlaului si a Bistritei, fac ca aceasta depresiune sa aiba un aspect insular

deosebit in mijlocul regiunilor inconjuratoare.

Inainte de interventia antropica, toata depresiunea, fara zona de ante-stepa de

la sud de Roznov, era doar un codru unitar care nu putea fi strabatut. Pe hartile

topografice, inca mai se pot identifica paduri ca: Dumbrava Rosie, Padurea

Botesti, Dumbrava Rotunda, Dumbrava Poenii etc. Acestea au fost insa

transformate in niste islazuri.

Padurea, cea putina care a mai ramas, este alcatuita predominant din fag si

stejar. Pe culmile inalte din vest se gaseste si bradul.

Despadurirea s-a facut din cele mai vechi timpuri dupa gradul de populare a

depresiunii si in raport direct cu nevoile acesteia. Prima despadurire a fost facuta

cel mai probabil in lungul Bistritei si Cracaului, pe terase. Apoi a inceput in

lungul apelor sa inainteze in regiunea platformelor inferioare, pana ce au fost

lasate apropae goale. Padurile se mai gasesc pe platformele mijlocii, cele care

sunt si cel mai slab populate. Despadurirea inainteaza si in tinutul lor pe valea

apelor. Cursul superior al Almasului, Horaita, Cuejdiul, Calu, Iapa, Nechitul etc.

formeaza coridoare lungi despadurite cu o tendinta de a se largi prin alte defrisari.

Pe platforma mijlocie din sud-vestul depresiunii, poenile s-au inmultit asa de

mult, incat padurea a ramas ca o dantela.

Astfel, se poate spune ca terasele sunt complet despadurite; pe platformele

inferioare se mai gaseste rar cateva palcuri de padure; in fine, platforma medie

care a mai ramas, a inceput sa fie si ea defrisata, din interior inspre margini.

Plansa 8 - Harta faunei, schita ichtiologica si biotopuri

3. GEOLOGIA

Depresiunea Cracaului si a Bistritei formeaza o singura unitate morfologica,

care a luat nastere datorita miscarilor tectonice de la sfarsitul secundarului si din

tertiar si mai ales unei puternici eroziuni fluviale, care a avut ca rezultat formarea

platformelor de eroziune si intinselor terase aluvionare.

Aceasta depresiune se intinde intre lanturile rasaritene ale Carpatilor Flisului

si intre podisul Sarmatic al Moldovei, formand o regiune bine individualizata,

alcatuita dintr-un sir de depresiuni situate in zona Subcarpatilor.

Aceasta zona, la prima vedere, iese in evidenta prin intinsele suprafete plane

ale teraselor mijlocii si inferioare la Cracaului, dar si ale Bistritei.

Aceste terase pun in evidenta, prin netezimea lor aproape perfecta, si mai

bine cele doua depresiuni ale Cracaului si ale Bistritei, pe care datorita faptelor de

ordin morfologic, geologic si antropogeografic, putem sa le consideram ca

alcatuind o singura unitate, deoarece sunt legate foarte strans intre ele.

Tectonica

In ceea ce priveste tectonica acestei regiuni, trebui sa se tina seama de

suprafete mai mari, care au suferit odata cu ea miscari orogenetice.

Pe vechiul masiv cristalin in forma de sinclinal din nord-vestul judetului

Neamt, sprijina spre rasarit terenuri secundare si tertiare, formand pliuri

longitudinale inclinate spre est.

Subcarpatii care alcatuiesc ultimul si cel mai nou adaos de cute sunt alcatuiti

aproape numai din formatiuni tertiare.

Catenele dacice, Carpatii Flisului si Subcarpatii se dispun in zone de cute

descendente spre exterior, care sunt separate intre ele prin puternice fracturi

longitudinale, dupa care, fiecare zona considerata in total, incaleca peste unitatea

tectonica imediat exterioara(I. Popescu-Voitesti, Elemente de geologie).

Deci Flisul care margineste depresiunea spre vest este marginit si el de o

puternica fractura, dupa care, cutele lui rasturnate spre est, incaleca peste

depozitele salifere supcarpatice.

In afara de aceste pliuri longitudinale, se gasesc si altele mai noi,

perpendiculare pe acestea, care sunt crapate si erodate(anticlinalul dintre

Pietricica si Cernegura de la Piatra Neamt), astfel incat ele impart suprafata

versantului rasaritean al Carpatilor in benzi transversale, despartite deseori intre

ele prin vai profunde, prin care curg apele.

Carpatii s-au ridicat in urma a trei miscari mari, care au dislocat in trei faze

diferite depozitele sedimentare. Prima miscare a avut loc la sfarsitul Cretacicului,

deoarece Flisul eocenic sta discordant pe depzitele cretacice superioare, iar la

baza Eocenului se intalnesc conglomerate care arata o schimbare de nivel. A doua

miscare s-a produs la sfarsitul Oligocenului, datorita careia la baza saliferului se

gasesc conglomerate. Apele care au depus saliferul au batut sisturile menelitice,

dand astfel nastere acestor conglomerate.

A treia miscare a avut loc dupa Salifer, caci depozitele salifere sunt inlinate

spre Est. O alta miscare dupa Salifer este pusa in Sarmatian III, cand s-a cutat

Sarmaticul si supracutat Saliferul, a accentuat rupturile de panta intre zona

carpatica si subcarpatica si inflexiunea cutei marginale. Tot ei i se datoreaza

incalecarea zonei marginale a Flisului in unele regiuni peste Salifer.

Aceasta miscare este deosebit de importanta pentru depresiunea Cracau-

Bistrita, pentru ca prin ea se individualizeaza toata depresiunea subcarpatica, care

se conturase inca din Tortonian.

Miscarea de la sfarsitul Pliocenului a avut o intensitate si o importanta mai

mica in regiune Neamtului.

Cele mai joase si cele mai noi forme de relief sunt terasele si luncile. Numai

terasele Cracaului si ale Bistritei sunt bine dezvoltate, celelalte ocupand suprafete

restrase.

Cracaul curge pana la Bodestii Precistei print-un uluc destul de stramt intre

cele doua platforme de eroziune, fiind pe amandoua maluri insotit de cate o terasa

ingusta inclinata spre sud-est, cu o panta de aproape 100 m de la Cracaoani pana

la Bodesti.

De la Bodestii Precistei de Sus pana la Caciulesti se desfasoara pe malul

drept terasa inferioara asa de mult, incat in dreptul satului Dobreni, ea atinge o

latime de 3000 m. Aceeasi latime se inregistreaza si la sud de apa Almasului.

In aceasta regiune, pe malul stang, terasa inferioara este foarte putin

dezvoltata. Terasa medie se observa insa destul de bine inspre Veresti, cu panta ei

abrupta, iar cea superioara a fost aproape nimicita. De la Veresti, terasa inferioara

ocupa pe malul stang suprafete mai intinse(Sesul Girovului), pana in dreptul

dealului Troita. Marginea terasei superioare formeaza si marginea depresiunii

spre regiunea joasa Girov-Bozieni. In dreptul satului Danesti, terasa medie are o

panta abrupta spre terasa inferioara, ca si in dreptul Troitei, unde terasa inferioara

a fost, pe o portiune, in intregime erodata de catre Cracau. La sud insa, ambele

terase sunt bine dezvoltate si se racordeaza cu terasele Bistritei.

Pe malul drept, in aceata parte a cursului inferior al Cracaului, terasa

inferioara formeaza doua triunghiuri: unul mai mic in dreptul Girovului si altul

mai mare, Sesul Calimani, care spre sud se racordeaza cu terasa inferioara

Bistritei. Terasa medie de la sud de dealul Botesti, unindu-se cu terasa medie a

Bistritei, alcatuieste o enorma prispa triunghiulara inclinata usor spre sud cu o

suprafata de peste 21 km2.

Foaia Piatra-Neamt, scara 1:200 000

Aceasta regiune este delimitata la N de paralela care trece pe la N de

localitatea Pipirig, la V de meridianul care trece pe la V de satele Dolia, Audia si

Brates, la E de cel care trece pe la E de localitatile Stroiesti, Roman si Ursoaia, iar

la S de paralela care trece prin satele Brates, Tazlau si Ursoaia. Ea cuprinde un

teritoriu care apartine in egala masura lantului Carpatilor Orientali si platformei

moldovenesti.

Referintele istorice cu privire la depozitele reprezentate in cuprinsul acestei

foi dateaza din a doua jumatate a secolului nouasprezece.

Bazele stratigrafiei, atat a zonei flisului cretacic-paleogen, cat si a zonei

miocene subcarpatice au fost puse de catre Fr. Herbich(1897-1903) si Gr.

Cobalcescu(1883-1888).

Contributii importante care au condus la descifrarea stratigrafiei

Sarmatianului din platforma moldoveneasca au fost aduse de catre I.

Simionescu(1897-1903), cel care a stabilit subetajele(Volhonian, Bessarabian,

Kersonian) care in principiu sunt valabile si astazi.

Urmatoarea etapa a fost caracterizata prin cercetari care au avut in centru flisul

cretacic si paleogen. In acest sens, S. Athanasiu(1905-1913) a adus contributii

mari in studierea acestor depozite. El a separat aceasta unitate interna, constituita

din Cretacic inferior, Cretacic superior si Eocen, si o zona marginala, alcatuita din

formatiuni senonian-paleogene; pe baze paleontologice a fost stabilita varsta

eocena a gresiei de Tarcau si se precizeaza varsta barremiana a stratelor de Audia.

G. Macovei si I. Atanasiu(1926) au elaborat o schema stratigrafica generala

pentru domeniul flisului carpatic pe baza separarilor de detaliu care au fost facute

in formatiunile flisului cretacic si paleogen, schema care a fost concretizata pe

harta geologica a tarii(scara 1:500 000). Conform acestei scheme, Barremianul

este reprezentat prin doua faciesuri:

- faciesul stratelor de Audia la exterior

- faciesul stratelor de Bistra la interior

In cadrul Aptianului au fost separate trei orizonturi:

- marnos;

- grezos;

- conglomeratic.

Intre Aptian si Senonian a fost mentionata o lacuna stratigrafica.

In urma cercetarilor lui S. Athanasiu, G. Macovei, I. Atanasiu(1927) si H.

Grozescu, a fost posibila stabilirea succesiunii stratigrafice in cadrul flisului

marginal din regiunea vaii Bistrita.

Lucrarile lui I. Atanasiu(1939-1943) au constituit o etapa importanta in

cercetarea flisului cretacic si paleogen care, prin separarea faciesurilor depozitelor

paleogene si descifrarea tectonicii lor, au pus in evidenta existenta mai multor

unitati structurale precum: panza interna, panza gresiei de Tarcau, panza de

Tazlau, panza marginala si panza submarginala(care apare in semifereastra

Bistritei si fereastra Bran-Dumesnic).

Lucrarile lui T. Joja(1948-1959) si ale lui C. Olteanu(1952-1953) au continuat

studiile lui I. Atanasiu; acestia au detaliat stratigrafia si tectonica depozitelor

cretacice, paleogene si miocene de la nord si sud de valea Bistritei. C. Olteanu a

precizat pe baza "hieroglifelor" pozitia "stratelor de Straja" la baza Eocenului. T.

Joja a mentionat despre existenta in zona flisului de la N de Valea Ozanei a

faciesului intermediar al Eocenului; a separat doua orizonturi de Hangu; in zona

flisului, a pus in evidenta existenta a cinci ferestre tectonice in panza Tarcau de

pe valea Cracaului a digitatiei("Skibei") Corduneanu-Dumesnic, precum si a mai

multor structuri in zona miocena subcarpatica de la sud de valea Ozanei.

M. G. Filipescu(1955, 1958) si I. Bancila(1955-1958), in lucrarile lor de

sinteza, aduc importante modificari schemei stratigrafice pentru flisul cretacic

intern si paleogen. In flisul cretacic au fost deosebite doua unitati structurale in

care faciesurile Cretacicului si Paleogenului difera de la o unitate la alta. In cadrul

zonei gresiei de Tarcau au fost separate mai multe orizonturi ce revin Eocenului

si Oligocenului(I. Bancila, 1955).

Datorita cercetarilor de detaliu intensificate asupra flisului si asupra zonei

miocene subcarpatice, imaginea stratigrafica si tectonica a acestor regiuni a fost

intregita. In acest sens, contributii importante au fost aduse de catre Fl.

Olteanu(1953, 1958), T. Bors(1956) si O. Mirauta(1960-1967). La baza noilor

interpretari stratigrafice si tectonice a stat identificarea si analiza de detaliu a

faciesurilor depozitelor miocene si paleogene, precum si interpretarea judicioasa a

datelor de foraj. Unele rezultate mai importante au fost:

- stabilirea variatiilor laterali de facies ale formatiunilor miocene si

paleogene;

- descifrarea stilului tectonic(specific zonei miocene subcarpatice) sub

forma de cute culcate ale caror nuclee sunt constituite din depozite

paleogene, nuclee care coboara in trepte spre est si se imbraca cu depozite

miocene;

- identificarea unor structuri recutate(anticlinalul Almasu);

- interpretarea zonei miocene subcarpatice ca un sinclinorium sariat in

lungul faliei pericarpatice peste platforma moldoveneasca.

Depozitele sarmatiene din cuprinsul platformei moldovenesti au constituit

obiectul cercetarilor lui N. Macarovici(1949-1964) si P. Jeanrenaud(1954, 1958)

care detaliaza stratigrafia lor si aduc contributii importante de ordin

paleontologic.

Cu studiul acestei foi s-a ocupat N. Macarovici(1964), T. Bandrabur si P.

Giurea(1965), care au identificat mai multe nivele de terase, ultimii doi

mentionati incercand stabilirea si varsta acestor terase pe baza resturilor de

Proboscideni.

In afara acestor lucrari, o parte a teritoriului foii Piatra-Neamt a fost cuprins in

sintezele lui L. Mrazec si I. Popescu-Voitesti(1914), G. Macovei(1927), I.

Atanasiu(1943), H. Stille(1953), M. G. Filipescu(1955), I. Bancila(1955, 1958),

M. Kziaszkiewcz(1956), I. Dumitrescu(1962), lucrari care s-au referit in special

la tectonica Carpatilor Orientali.

Plansa 9 - Foaia Piatra Neamt, Harta geologica 1:20.000

3.1. Caracterizarea morfologica

In cuprinsul acestei foi se disting trei zone de relief din punct de vedere

morfologic, de la vest spre est: o zona muntoasa(carpatica), o zona

depresionara(subcarpatica) si o zona de podis.

Zona muntoasa este situata in partea de vest a regiunii si coincide cu zona

flisului. In cadrul ei se disting doua siruri de munti: unul, situat in coltul de SV(de

la Bicaz spre S) reprezinta un sector al muntilor Tarcau; celalalt, situat la NE de

primul, apartine segmentului sudic al culmii Stanisoara si se prelungeste la sud de

valea Bistritei in muntii Tazlaului. Acest relief este caracterizat prin culmi

orientate NNV-SSE, paralele in general cu directia formatiunilor geologice.

In muntii Tarcau se disting doua culmi paralele: culmea Gavanul -

Ciudomir(1649 m) situata la vest de valea Tarcaului si culmea Murgoci(1292 m)

- Gosman(1304 m), la est de valea Tarcaului. Acestor doua culmi corespund doua

structuri mari anticlinale.

In culmea Stanisoara, inaltimile ajung la 1230 m(Chitigaia 1194 m, Crainicul

1197 m, Buhalnita 1231 m, varful Magura 1165 m), iar in prelungirea lor spre

sud(muntii Tazlau) altitudinile se situeaza in jurul cotei de 1100 m(Corbul 1262

m, Tasbuga 1150 m).

Zona depresionara(subcarpatica) se suprapune zonei miocene, este localizata

la exteriorul primei regiuni, iar marginea ei din est corespunde cu limita dintre

zona cutata si platforma. Aceasta formeaza un areal mai ingust, cu o directie NV-

SE, dezvoltata la mijlocul foii.

In cadrul acestei zone se individualizeaza depresiunile urmatoare: Neamt, Cracau,

Girov si Tazlau(M. David, 1932). Altitudinea medie in aceste depresiuni este de

500 m, mai putin culmile Plesu si Garcina-Almas care ajung la 900 m datorita

prezentei conglomeratelor miocene. Astfel, relieful are un aspect asemanator cu

cel muntos.

Jumatatea de ENE a foii apartine podisului moldovenesc, fiind suprapus

platformei moldovenesti. In aceasta regiune predomina relieful colinar, media

altitudinilor este de 400-600 m si scade de la nord spre sud si are interfluvii largi

si plane.

Reteaua hidrografica apartine raului

Siret, care colecteaza apele raurilor

Moldova si Bistrita. Directia generala a

retelei hidrografice este NNV-SSE. Raul

Moldova are afluenti mai importanti pe

Ozana si Agapia(ambii pe stanga), in

timp ce Bistrita ii are pe Audia si

Cracau(pe dreapta) si pe Bicaz.

Procese de versant

Chiar daca nu au fost efectuate foarte multe observatii in depresiunea Cracau-

Bistrita, exista unele lucrari geologice si pedologice, in care sunt cartate anumite

areale care prezinta pornituri de teren si se consemneaza manifestarea proceselor

de eroziune si de acumulare. De fapt, procesele de versant sunt analizate doar in

partea de sud-est a regiunii, insa exista lucrari geomorfologice, care se ocupa cu

morfologia si morfogeneza acestui areal.

Factori

Valoarea pantei este unul dintre cei mai importanti factori de care depind

procesele de versant in acest teritoriu care nu este foarte intins. Suprafetele cu

inclinare redusa si foarte redusa sunt foarte extinse: lunci, terase, platouri

interfluviale. Datorita acestui lucru, campul de actiune si intensitatea proceselor

de versant sunt foarte limitate. Procesele de versant foarte intense se manifesta in

partea de vest a regiunii, acolo unde sunt suprafetele cu panta mare: versanti si

frunti de terase.

Aparitia la zi a rocilor loessoide, marnele, nisipurile si prundisurile sunt

caracteristicile alcatuirii geologice. Acestea sunt atacate de eroziune iar unele

devin plastice in contactul lor cu apa, deoarece sunt putin rezistente. In acest mod,

alunecarile de teren sunt declansate foarte usor.

In multe areale, rocile sunt acoperite de unele soluri care sunt usor

permeabile, contribuind astfel la micsorarea scurgerii superficiale, fapt care

favorizeaza eroziunea; ele sunt foarte friabile, care si cele mai mici suvite de apa,

chiar si vantul atacandu-le cu succes.

Procesele de versant sunt influentate si de factorul climatic, in special prin

cantitatea de precipitatii si regimul acestora. Chiar daca precipitatiile sunt reduse

de-a lungul unui an, variabilitatea in timp duce la anumite perioade de timp cu

umiditate excesiva. Un exempu foarte bun este cantitatea de precipitatii care a

cazut la Piatra Neamt in anul 1935, doar 234 mm precipitatii, iar in anul 1912 au

fost 1165 mm. Se inregistreaza des astfel de ploi abundente care sporesc

scurgerea superficiala si in consecinta, eroziunea. In anul 1901, in luna iunie au

cazut 84 mm intr-o singura zi; in mai, 1947, au cazut 78 mm tot in 24 de ore, iar

pe data de 17 iunie 1954 au cazut 21 mm in doar 8 minute.

Un alt factor deosebit de important este vegetatia, in special padurea si

pajistea sau mai bine zis lipsa acestora, care au fost inlocuite antropic prin culturi.

Padurile naturale si pajistile retin foarte mult din cantitatea de precipitatii si

protejeaza astfel solul. Fara acestea, solul este foarte mult expus, mai ales

primavara si toamna, atunci cand araturile dau la o parte vegetatia complet, lasand

solul la un contact direct cu precipitatiile si cu apa care se scurge.

Unele alunecari de teren sunt declansate si de apele freatice, chiar daca

acestea sunt putine in cuverturile deluviale de pe versanti si mai abundente in

terase.

Procese de versant actuale

Eroziunea superficiala(areolara) este produsa pe areale foarte intinse, insa

efectele sunt aproape nule. Desigur, atunci cand primul orizont al solului este

indepartat, se ajunge la anumite efecte, asa cum ar fi impestritarea solului cu

culorile mai deschise ale orizonturilor inferioare sau chiar a rocii-mama uneori.

Deflatia este procesul de smulgere si transportare de catre vant a particulelor

de nisip si praf; aceasta participa si ea la indepartarea partii superioare a solului,

punandu-se in evidenta iarna, atunci cand materialul care este spulberat se depune

peste zonele acoperite cu zapada, acestea fiind acoperite cu un strat mai gros sau

mai putin gros de pamant. Primavara, atunci cand perioada cu vanturi puternice

frecvente este prezenta si solul este afanat si uscat din pricina aratului, aceste

procese sunt de asemenea des intalnite.

Deoarece sunt terenuri extinse cultivate in partea de est a depresiunii,

eroziunea superficiala si deflatia au o activitate intensa. In jumatatea de vest,

aceste procese nu sunt atat de active datorita faptului ca multe din suprafete sunt

acoperite cu un covor vegetal silvic si erbaceu mai bine inghetat.

Eroziunea lineara este prezenta prin ogase, ravene si rape torentiale(care

brazdeaza versantii si fruntile teraselor), insa intinderile pe care acestea sunt

manifestate nu sunt foarte importante. In aceste sens, apar ogase pe stanga raului

Cracau(in aval de Bodesti), pe dreapta Bistritei(la Savinesti) sau pe dreapta

paraielor Calu si Iapa. In aceste cazuri, versantii sunt foarte inclinati, alcatuiti din

marne helvetiene, iar apele de siroire se scurg cu o viteza foarte mare, infiltratia

fiind nula in asemenea conditii. De asemenea, ogase dense se formeaza si pe

flancul sudic al dealului Botoaia, pe versantul drept al Vaii Canapelei(de la NE de

Buhusi) dar si in alte locuri, unde versantii sunt mai slab inclinati, insa sunt

brazdati(mai ales solul nisipos).

Pe masura ce aceste procese se intensifica, acestea se transforma in ravene si

in rape torentiale. Asemenea procese se formeaza in special in partea extrema de

sud-vest a depresiunii, acolo unde marnele helvetiene apar la zi, dar si pe

marginea vestica(de la Cracaoani pana la Piatra Neamt), unde apar frecvent. La

est de raurile Cracau si Bistrita, eroziunea lineara este slaba deoarece asemenea

forme de relief sunt putin raspandite. Chiar si asa, fruntile unor terase(de 35 m si

75 m dintre Roznov si Buhusi) sunt brazdate, iar versantii unor vai(cele ale

paraielor Zahornei, Verdele, Orbicu etc.) au sectionat chiar marnele helvetiene de

sub depozitele sarmatiene nisipoase.

Unele valcele coluvionate si acoperite de iarba sunt disecate de ravene si rape

care sunt alungite prin eroziune regresiva; aceste lucruri indica o eroziune

intensificata recent, dupa ce intr-o etapa anterioara fusese slabita. Aceasta ar

putea fi cauzata si de clima, dar cel mai probabil interventia omului - defrisarile -

este cel mai important factor care a dus la asemenea eroziune intensificata.

Strans legate de eroziune sunt procesele de transport si de acumulare care duc

la formarea glacisurilor si conurilor de dejectie. Asemenea forme de relief se

formeaza la baza versantilor iar de obicei se suprapun luncilor si teraselor.

Glacisurile sunt suprafete slab inclinate create prin eroziune sau acumulare la

baza versantilor. Acestea sunt formate in principal din materiale fine, nisipo-

lutoase si apar la baza estica a dealurilor Prohalu, Osoiu, Botoaia etc., la baza

sudica a dealurilor Vulpea, Dornesti, Podoleni etc. Conurile de dejectie sunt niste

forme de relief rezultate prin acumularea materialelor transportate de torenti.

Acestea sunt alcatuite din materiale grosiere(in special prundis) aduse de paraie si

torenti din zona muntoasa, asa cum este cazul paraielor Horaita si Almasul, Calu,

Iapa, Nechitul, care formeaza conuri in luncile raurilor Cracau si Bistrita. Se

formeaza unii torenti si in estul depresiunii, care creaza conuri de dejectie cu

ajutorul prundisurilor preluate din terase. In aceasta zona se intalnesc multe

conuri de dejectie, alcatuite din materiale fine, nisipo-lutoase. Astfel de conuri de

dejectie sunt formate de multi torenti, de paraiele Bereasa, Barlesti pe stanga

Cracaului, Bahna, Calnesu, Verdele pe stanga Bistritei, Dragova, Valea lui Ion,

Boita pe dreapta Bistritei.

Procesele de deplasare gravitationala se evidentiaza prin alunecarile de teren. Din

pricina marnelor si argilelor miocene care devin plastice la imbibarea lor cu apa,

alunecarile sunt favorizate mai ales deoarece acestea sunt foarte raspandite. Acolo

unde panta este mare, substratul plastic face ca declansarea alunecarilor sa se

realizeze. Acest proces intervine in masa in sud-vestul depresiunii - intre valea

Bistritei, valea paraului Nechitul si interfluviul Bistrita-Tazlau; acest interfluviu

este atacat puternic dinspre Bistrita de alunecari de teren si de eroziunea

torentiala.

Majoritatea versantilor din aceasta zona a depresiunii este puternica invalurita de

monticulii, treptele si padinile individualizate pe deluviile de alunecare. Aceste

deluvii sunt intr-o continua deplasare descendenta, ajungand pana la baza

versantilor unde se sprijina pe lunca Bistritei si a unor afluenti.

Favorizate tot de marnele helvetiene, alunecari deosebit de intense apar si pe

flancul nord-estic al dealurilor Balan si Obeni, pe flancul vestic al dealurilor

Malu(Holmu), Casaria(catre paraul Calu) s.a. Cornisele de desprindere cu inaltimi

de pana la 35 m(dealul Malu) apar in toate aceste cazuri. La suprafata apare un

strat de nisip lutos subtire, apoi 28-30 m de prundisuri cu alternante nisipo-

lutoase. Prundisurile sunt asezate pe o suprafata de eroziune care reteaza stratele

de marne cu pozitie cvasiverticala. Marnele din substrat si pachetul de prundisuri

de deasupra sunt si ele antrenate in alunecare.

In coltul nord-vestic, intre Cracau si Alamas, alunecarile sunt putin

raspandite, insa pe flancul estic al dealului Prohalu si pe dreapta paraului Horaita,

acestea sunt manifestate intens.

Alunecarile nu sunt prea frecvente la est de Cracau si Bistrita datorita

predominarii depozitelor sarmatiene in facies nisipos. Acestea sunt manifestate cu

o intensitate mare pe flancurile vailor care au strapuns depozitele sarmatiene,

ajungand sa se adanceasca in marnele helvetiene si tortoniene din baza.

Asemenea exemple se regasesc pe flancul nord-estic al Dealului lui Mihai, pe

versantii paraielor Mocanului, Orbicul, Verdele, pe fruntea terasei de 75 m dintre

Podoleni si Buhusi, s.a. Sunt si anumite alunecari puternice care afecteaza mai

ales depozitele sarmatiene(in care sunt de asemenea marne), cum ar fi alunecarile

din dealurile Temelia, Buclia, Humaria etc.

Pe de-o parte, depresiunea Cracau-Bistrita castiga teren fata de cea a Tazlaului

datorita acestor alunecari, iar pe de alta parte pierde teren in fata depresiunii

Neamtului tot din aceeasi cauza, in special in partea nordica.

Surparile sunt procesele gravitationale frecvente pe versanti sau maluri

abrupte de pe care cad volume de roca(prin prabusire) ca urmare a faptului ca

baza lor a fost erodata. Asemenea procese se vad rareori in depresiunea Cracau-

Bistrita, iar ele apar pe fruntile abrupte ale unor terase, afectand depozite

loessoide, pe unele cornise de desprindere si cu intensitate slaba pe abruptul

versant format pe depozite de flis de pe dreapta Bistritei(intre Piatra Neamt si

Savinesti).

Creeping-ul, dezagregarea si alterarea si alte procese de versant se manifesta

cateodata foarte intens, insa acestea nu ajung sa dea forme specifice prin care sa

puna in evidenta existenta lor, exceptie facand diageneza luturilor loessoide si

solificarea.

In concluzie, in etapa actuala din depresiunea Cracau-Bistrita este prezent un

numar restrans de procese de versant, insa acestea care sunt au o intensitate

ridicata si contribuirea la o evolutie rapida a versantilor este evidenta. Deoarece

degradarea terenurilor este iminenta, valoarea acestora scade destul de mult. Cea

mai afectata zona este cea de sud-vest, acolo unde alunecarile de teren si

eroziunea lineara sunt foarte intense si active. Din acest motiv, trebuie luate

anumite decizii in legatura cu protejarea acestei zone in care problemele se arata a

fi complexe. In partea nordica si nord-estica s-ar impune anumite masuri mai

simple, de exemplu ararea in lungul curbelor de nivel, reducandu-se astfel

procesele importante de versant si in consecinta, continuarea degradarii

terenurilor va fi evitata.

(Comunicare prezentata la sesiunea stiintifica a Universitatii "Al. I. Cuza", din

octombrie 1967)

3.2. Caracterizare geologica

Teritoriul cuprins in foaia Piatra

Neamt apartine in parte Carpatilor

Orientali si in parte platformei

moldovenesti. Regiunii carpatice ii

revine zona flisului cretacic - paleogen si

zona miocena. Zona flisului este

constituita din sectoare limitate ale celor

cinci unitati ale sale, avand caractere de

panze de sariaj, incalecate una peste alta

de la vest spre est.

Zona miocena subcarpatica, alcatuita din depozite cu caracter molasic este de

asemenea cutata si sariata la randul ei peste platforma moldoveneasca, de-a

lungul liniei pericarpatice. Ea constituie "panza pericarpatica".

Platforma moldoveneasca reprezinta prelungirea spre SV a platformei ruse si

este alcatuita la suprafata din depozite sarmatiene cvasiorizontale iar in adancime,

din depozitele neozoice, mezozoice si paleozoice. Spre VSV, platforma se afunda

mult sub moloasa si flisul carpatic.

Zona miocena subcarpatica

Constituie o zona cu latime variabila, situata la exteriorul unitatii marginale

fata de care joaca rolul de avant-fosa. La constitutia sa iau parte, predominant,

depozite cu caracter de moloasa. Spre est, aceasta unitate incaleca in lungul liniei

pericarpatice peste depozite sarmatiene de platforma.

Priabonian(pr)

Este reprezentat prin stratele de

Bisericani(argile si marne cenusii) care

formeaza doua mici iviri la nord-vest de

Targu Neamt, pe Valea Catrinei, unde

apar de sub conglomeratele de Plesu(T.

Joja, 1952). Priabonian(flis grezos-

sistos) apare si la nord si la sud de

localitatea Magazia.

Lattorfian-Chattian(if-ch)

Apare in aceeasi zona cu Pribonianul,

dar si in Targu Neamt, fiind reprezentat

prin menilite inferioare, marne

bituminoase si sisturi diodilice.

Aquitanian(aq)

Depozitele atribuite acestui interval,

cunoscute sub numele de "formatiunea

salifera inferioara", se dezvolta sub un

facies predominant argilos, in care se

disting brecii argiloase salifere, argile

cenusii cu gips, cu intercalatii lenticulare

de gresii cenusii si verzi. In cuprinsul

acestui orizont s-au identificat, in foraje,

lentile de sare cu grosimi importante,

asociate cu saruri delicvescente(Tazlau,

Baltatesti). Aquitanianul se gaseste la E

de localitatea Cracaoani; se mai

identifica o fasie, in aval, la aproximativ

10 km de prima zona.

Faciesul argilos cu sare si saruri delicvescente al acestei formatiuni este

inlocuit printr-un facies grezos-conglomeratic cu elemente de sisturi verzi,

asemanator celui din parautohtonul marginal. Schimbarea de facies are loc gradat

prin interventia tot mai frecventa a intercalatiilor de gresii verzi in complexul

argilos caracteristic.

Burdigalian(bd)

Se pot face doua subdiviziuni:

Gresia de Condor se mentine in baza Burdigalianului ca un nivel constant,

atat din punct de vedere al grosimii, cat si al constitutiei litologice.

Stratele de Tescani sunt dezvoltate intr-un facies marnos-grezos, fiind

constituite dintr-o alternanta cu o grosime de 400-500 m de marne cenusiu-verzui

si rosiatice si de gresii calacaroase verzi, uneori microconglomeratice. Sunt

dezvoltate tipic in regiunea Tazlau(la sud de valea Bistritei). Schimbari

importante de facies se observa la nord de valea Bistritei in sectorul Ghindaoani

si Culmea Plesu, unde faciesul marnos-grezos al stratelor de Tescani devine

integral grezos-conglomeratic(T. Bors, 1952). In acest sector, intre gresia

feldspatica de Condor de la baza depozitelor atribuite Burdigalianului si nivelului

gipsului de Perchiu, considerat orizont caracteristic la baza depozitelor atribuite

Helvetianului, se interpune un complex grezos-conglomeratic cu o grosime de

400-700 m, in care T. Toja a separat:

- orizontul subconglomeratic, acesta fiind predominat de gresii verzi cu

intercalatii subordonate de marne si argile verzi;

- orizontul conglomeratic(conglomerate de Plesu), caracterizat prin

dezvoltarea mare a conglomeratelor cu elemente de sisturi verzi, la care se

adauga rar calcare cu numuliti, dolomite, calcare mezozoice si cuart

filonian. Subordonat apar intercalatii de gresii verzi, grosiere. In culmea

Plesu, la partea superioara a acestui orizont, se individualizeaza un nivel

grezos al gresiei de Moisa(T. Joja, 1952) constituit predominant dintr-o

gresie verzuie cu intercalatii de marne cenusiu-verzui si gresii galbui,

friabile.

Helvetian(he)

In cadrul depozitelor atribuite Helvetianului, cunoscute la sud de valea

Neamtului si sub denumirea de "orizontul cenusiu", iar la nord de valea

Neamtului ca orizont "supraconglomeratic"(T. Joja, 1952), s-au separat doua

orizonturi(T. Bors, 1956) care au o larga dezvoltare in cuprinsul acestei foi:

- orizontul inferior, cu o grosime de 400-500 m, este constituit dintr-o

succesiune ritmica cu caracter flisoid de gresii calcaroase

microconglomeratice, cenusii si de argile marnoase cenusiu-verziu. In

mod constant, la baza orizontului se gaseste un nivel caracteristic cu

gipsuri, cunoscut sub numele de gips de Perchiu(Fl. Olteanu, 1956).

- orizontul superior, cu o grosime de 600-1000 m, este alcatuit din gresii

nisipoase, friabile, de tip subgrauwacke si nisipuri cenusii in strate groase

de 1-4 m, care alterneaza cu marne cenusii si rosiatice. Acest orizont se

caracterizeaza prin prezenta intercalatiilor de sisturi calcaroase, gipsuri si

tufuri dacite. Microfauna acestui orizont indica helvetianul superior(T.

Iorgulescu, 1962).

Tortonian(to)

Depozitele Tortonianului ocupa suprafete restranse situate pe versantul de NE

al culmei Plesu si la Margineni-Buhusi, la marginea estica a zonei miocene

subcarpatice. Aceste depozite sunt formate dintr-o alternanta de marne cenusiu-

galbui, cu intercalatii rare de marno-calcare dure si gresii calacaroase galbui. O

proportie insemnata ocupa gipsurile(albe si roz) mai ales in regiunea Margineni,

acolo unde sunt asociate cu sisturi calcaroase si tufuri biotitice cu globigerine. In

aceste depozite apar lentile de sare gema si argile cu sare, de care sunt legate o

serie de izvoare sarate. Depozitele tortoniene contin microfauna cu Orbulina

universa d'Orb.

3.3. ELEMENTE MORFOSTRUCTURALE

Teritoriul cuprins in foaia Piatra Neamt apartine la doua unitati structurale

majore: regiunea carpatica si platforma moldoveneasca. Regiunea carpatica, fiind

o regiune mobila, este caracterizata printr-o structura in panze de sariaj, care se

incaleca succesiv de la vest la est. In regiunea carpatica se individualizeaza trei

zone: zona flisului cretacic, zona flisului cretacic-paleogen si zona miocena

subcarpatica.

Spre deosebire de regiunea carpatica, platforma moldoveneasca reprezinta o

zona rigida, constituind Vorlandul Carpatilor Orientali, sub care se afunda in

trepte.

Zona flisului cretacic-paleogen

In aceasta zona se individualizeaza doua unitati tectonice: panza de Tarcau si

unitatea marginala.

Panza de Tarcau este una dintre cele mai importante unitati tectonice, atat ca

extindere, cat si ca structura de detaliu. In linii mari, in cadrul acestei unitati

se pot separa doua sectoare:

- un sector situat la nord de valea Bistritei in care se dezvolta predominant

faciesul calcaros al stratelor de Hangu(Senonian-Paleocen) si subordonat,

Paleogenul in facies intermediar si marginal. Stilul tectonic al acestui

sector se caracterizeaza prin prezenta cutelor-solzi cu deversari spre est si,

in mai mica masura, prin cute normale sau rasturnate

- un sector situat la sud de valea Bistritei, in care faciesul grezos al

Paleogenului(gresia de Tarcau si cea de Fusaru) are o mare dezvoltare, in

timp ce depozitele cretacic-superioare(strate de Hangu) apar sporadic si

discontinuu in zona frontala a unitatii. Stilul tectonic general al sectorului

sudic se caracterizeaza printr-o succesiune de cute normale cu gresie de

Tarcau in nucleu si depozite oligocene in umplutura sinclinalelor(I.

Bancila, 1958). In cadrul panzei de Tarcau se disting cateva elemente

structurale mai importante:

Fereastra Bran-Dumesnic(I. Atanasiu, 1939) in care apar depozite

eocene(strate de Bisericani) si oligocene(menilite, disodile, gresia de Kliwa si

conglomerate cu elemente verzi) este situata intre valea Neamtului si valea

Cracaului si apartine unitatii marginale. Depozitele mentionate apar de sub

stratele de Hangu ale unitatii de Tarcau. Ferestre tectonice asemanatoare, de

dimensiuni mai mici insa, au fost identificate in zona Mitocul lui Balan(T. Joja,

1955). In aceste ferestre apar fie depozite eocene, fie depozite miocene.

Digitatia ("skiba") Corduneanu-Dumesnic a fost pusa in evidenta de un foraj

al Comitetului Geologic si interpretata ca atare, la sud de valea Neamtului de Fl.

Olteanu si la nord de aceasta de T. Joja(1959). Este constituita din depozite

senoniene(strate de Hangu), eocene si oligocene(in facies marginal). Amploarea

maxima a sariajului digitatiei Corduneanu-Dumesnic atinge aproximativ 7 km.

Unitatea marginala(parautohtonul marginal) este constituita din depozite

cretacice, paleogene si miocene, bine reprezentate in semifereastra Bistritei.

Latimea ei este destul de constanta(12-14 km); la nord de Valea Cracaului se

afunda sub panza de Tarcau si reapare in fereastra Bran-Dumesnic.

Stilul tectonic al acestei unitati se caracterizeaza prin cute izoclinale deversate

spre est, avand flancurile inverse in parte laminate. Nucleele anticlinalelor sunt

alcatuite din strate de Bisericani, iar umplutura sinclinalelor din depozite

oligocene. In regiunea vaii Bistrita aceasta unitate prezinta cea mai ridicata

structura(cuta Horaita-Doamna) in nucleul careia apar depozite cretacic inferioare

si superioare. Ea reprezinta o cuta culcata de dimensiune mare, cu flancul invers

in mare parte laminat si cu o amploare de incalecare de circa 4 km(O. Mirauta,

1962).

La nord de valea Bistritei se individualizeaza o ridicare brahianticlinala, care

reprezinta un fals anticlinal(anticlinalul fals Almasu) aparut prin recutarea

flancului invers din Miocen al cutei culcate(rasturnate) Horaita-Doamna(O.

Mirauta, 1962). Anticlinalul fals Alamsu are nucelul format din depozite

helvetiene, iar flancurile din depozite miocen-inferioare si oligocene. Intre

localitatile Poiana si Cracaoani, anticlinalul fals se scufunda axial si reapare la

Baltatesti, in anticlinalul fals Prihojdia, al carui nucleu este constituit din

conglomerate de tip Plesu, conglomerate de Almasu superioare(O. Mirauta, Elena

Mirauta, 1962).

Contactul dintre flisul unitatii marginale si moloasa miocena, la nord de Valea

Cracaului, este tectonic; imediat la sud de acest sector, falia principala de

incalecare se situeaza la exteriorul anticlinalului fals Alamsu, astfel ca Miocenul

de la Almasu apartine flancului invers al cutei Horaita-Doamna.

Zona miocena subcarpatica(panza pericarpatica)

In linii mari, aceasta zona cuprinde depozite miocene cu caracter molasic. Ea

ocupa p suprafata cu o dezvoltare inegala: in partea nordica are o latime de

aproximativ 22 km, in timp ce in partea sudica este de doar 6 km.

In general, zona miocena prezinta o structura de sinclinorium deversata spre

est, incalecat la vest de unitatea marginala si sariat spre est, in lungul liniei

pericarpatice, peste platforma mnoldoveneasca.

Din punct de vedere tectonic, in cea mai mare parte a acestei zone se pot

separa doua subzone. Subzona interna se caracterizeaza printr-o larga dezvoltare

a Miocenului inferior avand o tectonica complicata reprezentata prin cute stranse

si cute culcate(cuta culcata Pietricica Neamt - Valeni si cuta Calu - Iapa), care se

suprapun partial si ale caror flancuri inverse sunt laminate(O. Mirauta, 1962).

Aceasta subzona poate fi considerata ca partea frontala a unitatii marginale, ale

carei nuclee de flis paleogen coboara in trepte spre est, inrolandu-se in acelasi

timp in depozitle miocene din fata(O. Mirauta, 1965).

Subzona externa este constituita din depozite apartinand Miocenului mediu si

se caracterizeaza prin cute largi. In cadrul ei se individualizeaza structuri

anticlinale cu conglomerate burdigaliene in nuclee(anticlinalele Valea Mare,

Grumazesti, Plesu) si sinclinale cu umplutura constituita din depozite

helvetiene(sinclinalul Nechizelu-Ghindaoani-Sacalusesti).

Contactul dintre aceste doua subzone se face fie printr-o falie(falia Magura)

pusa in evidenta in partea sudica a foii, fie printr-o flexura sau este chiar un

contact aparent normal.

De mentionat este ca in culmea Plesu apar in butoniere depozite paleogene si

menilite inferioare peste care stau discordant conglomeratele de Plesu(T. Joja,

1952). In regiunea acesta, aceleasi conglomerate incaleca spre est peste depozitele

tortoniene(T. Joja, 1952), care au un caracter diapir, fiind prinse intre linia dupa

care s-a facut aceasta incalecare si falia pericarpatica.

Linia pericarpatica

Contactul dintre zona miocena si platforma moldoveneasca are loc in lungul

unei falii inverse, abrupta, cunoscuta sub denumirea de falia pericarpatica. Unele

foraje(Girov) au aratat existenta unei amplitudini de incalecare de minimum 3

km.

(Piatra Neamt, Harta geologica 1:200.000, 1968)

4. HIDROGRAFIA

Reteaua hidrografica a muntilor Bistritei apartine celor doua mari rauri,

Bistrita si Moldova. Bistrita dreneaza peste 80% din suprafata acestor munti,

scurgerea de primavara detinand peste 70% din cea anuala. De fapt, ea are cel mai

important potential hidroenergetic dintre toti afluentii Siretului. Bistrita, la

intrarea in Muntii Bistritei, in aval de confluenta cu Neagra Sarului, are un bazin

de 1670 km2, un debit mediu annual de 23,8 m

3/s si 4,79 kg/s aluviuni in

suspensie, ajungand la circa 34 m3/s si 8,6 kg/s aluviuni in suspensie la intrarea in

Lacul Izvorul Muntelui, de pe un bazin de aproape 3000 km2. Debitul lichid

maxim atins la intrarea in lac a fost de aproximativ 1100 m3/s in timpul viiturii

care a fost in anul 1970. In apropierea Lacului Izvorul Muntelui, Bistrita

colecteaza apele unor mici afluenti, dintre care cel mai important este

Bistricioara.

Din anul 1980, prin aductie, a fost deviat si cursul raului Bicaz. Avale de

barajul de la Lacul Izvorul Muntelui, pe vechea albie, pe care inainte de barare

avea un debit mediu de 40 m3/s, scurgerea este asigurata pana la Pangarati de un

debit de servitute la care se adauga aporul raului Tarcau(3,54 m3/s). In continuare,

pana la Piatra Neamt, este cascada celor trei lacuri de baraj(Pangarati, Vaduri,

Batca Doamnei), iar ultimul afluent important este Cuejdiul.

Raul Cracau este cel mai important afluent pe partea stanga a Bistritei, are o

lungime de 66 km, o suprafata a bazinului hidrografic de 408 km2 si are o

inclinare medie de 6,8 m la km2(la intrarea in depresiune are o altitudine de 540

m, iar la confluenta cu Bistrita 260 m altitudine). Are un curs in directia generala

NV-SE, izvorand din partea de SE a culmii Stanisoarei de la o altitudine de peste

1000 m.

In sectiunea Slobozia, raul Cracau este monitorizat cu frecventa trimestriala.

Sectiunea este amplasata la o distanta de 45 km de izvor, la altitudinea de 266 m,

latitudinea de 4650' si longitudinea de 2621'. Are latimea medie de 10 m si

adancimea de 0,21 m. Temperatura medie anuala a aerului este de 8,4C.

Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 720,5 mm. In sectiunea Slobozia,

raul Cracau strabate zona de molasa (miocena) constituita din depozite helvetiene

reprezentate prin nisipuri, gresii, marne, gipsuri. Cuaternarul este reprezentat in

albia minora, in terasele joase si in lunca Cracaului prin nisipuri, pietrisuri si

depozite loessoide.

Curge mai repede ca Bistrita, insa ca si ea, isi domoleste foarte mult mersul

imediat ce ajunge in depresiune, fapt care are ca urmare o depunere foarte mare

de aluviuni. Spre varsare curge pe terasa inferioara a Bistritei, facand o multime

de meandre si apoi isi adanceste albia la marginea terasei inferioare a Bistritei,

formandu-si la gura de varsare un fel de palnie larga sapata in malul terasei

Bistritei, fapt dupa care i se poate stabili si varsta in raport cu cea a Bistritei.

Afluentii de pe dreapta Cracaului, marea lor majoritate colectati de paraul

Almas, isi au izvorul din regiunea inalta a Flisului, iar cei din stanga (paraul

Bereasa, paraul Barlestilor, paraul Zahorna, paraul Bahnei) izvorasc din masivul

Corni.

Tot pe stanga, Bistrita primeste si pe Calnistea, care curge in lungul terasei

inferioare a Bistritei pe o lungime de 8-9 km., facand numeroase meandre si

primind dinspre rasarit pe Buhna, Buhnita si paraul Verdele. La un kilometru mai

la Sud de varsarea in Bistrita, o alta apa, sora cu aceasta, o continua parca,

curgand pe un pat mai putin adancit si de aceea, isi rasfira bratele pe intinderi

destul de mari. Dupa aceea curge aproximativ 8 km in lungul terasei inferioare si

se varsa in Bistrita odata cu Orbicul.

Plansa 10 - Cracaul

Plansa 11 - Panorama asupra vaii Bistrita

Plansa 12 - Valea Bistritei

Plansa 13 - Raul Bistrita la Piatra Neamt

5. ANALIZA PE BAZA SISTEMELOR INFORMATIONALE GEOGRAFICE

Un sistem informational este un ansamblu de componente in care se culeg, se

stocheaza si se disemineaza informatiile; pe baza informatiilor se iau deciziile ce

se transmit organelor de executie.

Sistemul informatic este partea din sistemul informational in care se folosesc

doar computerele.

Sistemul informational geografic este un ansamblu de componente destinate

culegerii, stocarii, prelucrarii, organizarii, furnizarii de date si utilizarii

informatiei geografice.

Componentele sistemelor informationale

- hardware: computere, retele de computere, periferice de intrare si de

iesire, sateliti si avioane pe care sunt montate senzori de teledetectie si

camere fotoaeriene, sateliti si receptoare ale sistemelor globale de pozitie;

- software: sisteme de operare, programe si pachete de programe aplicative

generale si specifice SIG

- date si informatii geografice;

- tehnologii si proceduri;

- oamenii - personal de proiectare, realizare, operare a siste