STRU CTURA INTERNĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Stuctura internă a trunchiului cerebral cuprinde: Substanţa cenuşie Substanţa albă.

SUBSTANŢA CENUŞIE

Are structură deosebit de complexă. Ea este fragmentată, fragmentale constituind nuclei. O parte a substanţei cenuşii o continuă pe cea de la nivelul măduvei spinării (constituind nucleii echivalenţi) iar o altă parte este proprie trunchiului cerebral (constituind nucleii proprii).

Nucleii de substanţă cenuşie ai trunchiului cerebral pot fi clasaţi în:

1. Nuclei ce aparţin substanţei cenuşii echivalente ce derivă din substanţa cenuşie a măduvei spinării, prin fragmentarea şi bulversarea acesteia. În ansamblu, aceşti nuclei constituie nucleii nervilor cranieni.

2. Nucleii proprii ai trunchiului cerebral – nu au echivalent în substanţa cenuşie a măduvei spinării. Sunt independenţi de aceasta şi sunt proprii fiecărui etaj al trunchiului cerebral. Deosebim:

Nuclei proprii ai bulbului Nuclei proprii ai punţii Nuclei proprii ai mezencefalului.

3. Nucleii substanţei reticulate – derivă prin fragmentarea şi bulversarea substanţei reticulate. Unii autori include acest grup de nuclei în cadrul grupului de nuclei proprii ai trunchiului cerebral.

La nivelul măduvei spinării zonarea funcţională a substanţei cenuşii evidenţiază prezenţa mai multor zone.

Aceste zone vor suferi numeroase modificări la nivelul trunchiului cerebral.

MODIFICĂRILE SUBSTANŢEI CENUŞII ECHIVALENTE A TRUNCHULUI CEREBRAL

Substanţa cenuşie echivalentă a trunchiului cerebral este formată de nucleii echivalenţi (nucleii nervilor cranieni). Ea continuă substanţa cenuşie de la nvelul măduvei spinării dar are un aspect morfologic profund modificat – fragmentat şi bulversat – prin acţiunea combinată a mai multor factori.

Factorii care produc fragmentarea şi bulversarea substanţei cenuşii echivalente sunt:

1. Decusaţia piramidelor (decusaţia lui MISTICHELLI) sau decusaţia căilor motorii care este situată în 1/3 inferioară a bulbului. Separă (decapiteză) cornul anterior al substanţei cenuşii în două coloane longitudinale:

una rezultată din baza cornului anterior şi deocamdată ataşată de restul substanţei cenuşii;

una rezultată din capul cornului anterior şi coplet separată de restul substanţei cenuşii.

Rezultă două coloane de substanţă cenuşie la nivelul bulbului, aşezate longitudinal şi simetric de fiecare parte a liniei mediane.

Decapitarea cornului anterior este rezultatul încrucişării pe care o suferă tracturilr corticospinale laterale (piramidale încrucişat) în 1/3 inferioară a bulbului prin trecerea lor de la nivelul piramidelor bulbare (situate anterior) în cordonul lateral de parea opusă.

2. Decusaţia lemniscală, decusaţia senzitivă sau încrucişarea piniformă a lui SPITZKA este situată aproximativ în 1/3 mijlocie a bulbului; separă (decapitează) cornul posterior al substanţei cenuşii în două coloane longitudinale:

una rezultată din capul cornului posterior una rezultată din baza cornului posterior

Decapitarea capului cornului posterior este rezultatul încrucişării fasciculelor gracillis (GOLL) şi cuneatus (BURDACH) la trecerea lor de la nivelul feţei posterioare a bulbului, pentru a se situa posterior de tracturile corticospinale (piramidale) sub forma unei benzi numite lemniscul medial sau banda medială a lui REIL.

3. Lărgirea canalului ependimar . Ca rezultat al celor două decusaţii (cea a piramidelor şi lemniscală), substanţa cenuşie a fost transformată în câte 4 coloane longitudinale aşezate de fiecare parte a liniei mediane şi relativ în centrul substanţei albe a bulbului. Acestea sunt:

Una rezultată din capul cornului anterior Una rezultată din baza cornului anterior Una rezultată din baza cornului posterior Una rezultată din capul cornului posterior.La acestea se adaugă cele două coloane: viscerosenzitivă şi visceromotorie.

Lărgirea canalului ependimar la nivelul bulbului şi tendinţa sa de a se deschide la nivelul feţei posterioare a bulbului pentru realizarea ventriculului IV (planşeul), determină o deplasare a coloanelor centrale rezultate din baza cornului anterior şi din baza cornului posterior. Astfel:

Baza cornului anterior este deplasată spre posterior, aşezată de o parte şi de alta a şanţului median dorsal (posterior) imediat sub relieful trigonului nervului hipoglos (aripa albă internă).

Baza cornului posterior se deplasează şi es spre faţa posterioară a bulbului şi se plasează lateral de baza cornului anterior, la nivelul ariei vestibulare (trigonul acustic sau aripii albe externe).

Capul cornului posterior este deviat mai lateral şi va proemina la nivelul feţei posterioare extraventriculare a bulbului sub forma tuberculului cenuşiu al lui ROLANDO.

Capul cornului anterior nu se deplasează decât uşor spre medial şi rămâne în profunzimea bulbului, înconjurat de substanţă albă.

4. Fibrele arciforme interne în traiectul lor trec prin coloanele de substanţă cenuşie şi le fragmentează în sens cranio-caudal într-o serie de nuclei suprapuşi, nuclei care reprezintă originea reală a nervilor cranieni. Deşi ei sunt localizaţi la toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral, fiecare îşi păstrează particularitatea de a fi derivat dintr-o anumită coloană de substanţă cenuşie.

5. Modificarea cantitativă a repartiţiei substanţei albe Cordoanele anterioare – cresc în dimensiuni, superior de nivelul decusaţiei

piramidelor Cordoanele posterioare – dispar la nivelul bulbului (fasciculele spinobulbare

se termină la nivelul bulbului) Cordoanele laterale – îşi limitează dimensiunile deoarece:

- nu cuprind fasciculele corticospinale (piramidale) încrucişate

- fasciculele spinocerebeloase se termină superior de bulb.6. Biotaxia – presupune că neuronii cu funcţie similară prezintă un oarecare grad de tropism,

ce le permite gruparea în nuclei în jurul unui centru de excitaţie. Acest fenomen încearcă să explice formarea nucleilor vegetativi printre care nu trec fibre arciforme interne.

NUCLEII ECHIVALENŢI AI TRUNCHIULUI CEREBRAL

Sunt nuclei ce aparţin substanţei cenuşii echivalente ce derivă din substanţa cenuşie a măduvei spinării prin fragmentarea şi bulversarea acesteia.

Astfel:- din coloana provenită din capul cornului anterior (coloana somatomotorie ventrală)

iau naştere: la nivelul bulbului: - nucleul ambiguu – din care au originea reală fibrele

motrii ale nervilor glosofaringian (IX), vag (X) şi accesor (XI) la nivelul punţii: - nucleul nervului facial (nucleul motor al facialului)

- nucleul motor al nervului trigemen (nucleul masticator al n. trigemen)

- din coloana provenită din baza cornului anterior (coloana somatomotorie dorsală) iau naştere:

la nivelul bulbului – nucleul nervului hipoglos la nivelul punţii – nucleul nervului abducens la nivelul mezencefalului - nucleul nervului trohlear

-nucleul nervului oculomotor-şi uneori – nucleul accesor al nervului

oculomotor - din coloana provenită din baza cornului posterior (coloana somatosenzitivă dorsală)

iau naştere:- la nivelul bulbului:

Nucleul solitar – în care se termină fibrele senzitive şi senzoriale ale nervilor: intermediar al lui WRISBERG, glosofaringian şi vag.

Nucleii cohleari – ventral şi dorsal Nucleii vestibulari: - nucleul lui DEITERS

-nucleul lui SCHWALBE – principal-nucleul lui BECHTEREW – unghiular-nucleul lui ROLLER – accesor-nucleul lui EWANDOWSKY – aberant-nucleul lui FUSE – accesor al lui SCHWALBE

- din coloana provenită din capul cornului posterior (coloana somatosenzitivă ventrală) iau naştere:

la nivelul punţii: - nucleul senzitiv principal al nervului trigemen – acesta se continuă atât inferior cât şi superior:

o inferior – la nivelul bulbului – cu: nucleul spinal al n. Trigemen şi tractul spinal al n. trigemen.

o Superior – la nivelul mezencefalului – cu: nucleul mezencefalic al n. trigemen şi tractul mezencefalic al n. Trigemen.

- din porţiunea anterioară a zonei intermedio-laterale (coloana visceromotorie) sau zona vegetativă anterioară iau naştere:

la nivelul bulbului: - nucleul cardiopneumoenteric – ataşat nervului vag (X)

- nucleul salivator inferior – ataşat n. Glosofaringian (IX)

la nivelu puntii: nucleul salivator superior(pontin) - ataşat nervului Intermediar al lui WRISBERG (VII bis)

- nucleul lacrimo-muco-nazal – ataşat n.facial (VII) la nivelul mezencefalului:

-nucleul central a lui PERLIA- atasat n. Trohlear(IV), cu rol in convergenta globilor oculari

-nucleul lui EDINGER-WESTPHAL: atasat n. Oculomotor(III) centru pupilo-constrictor,cu rol in adaptarea si acomodarea vizuala.

- din porţiunea posterioară a zonei intermedio-laterale (coloana viscerosenzitivă) sau zona vegetativă posterioară iau naştere:

la nivelul bulbului: - nucleul dorsal al n. Vag- nucleul dorsal (rotund) al n. Glosofaringian

- din porţiunea posterioară a zonei intermedio-laterale (coloana viscerosenzitivă) sau zona vegetativă posterioară iau naştere:

la nivelul bulbului: - nucleul dorsal al n. Vag- nucleul dorsal (rotund) al n. Glosofaringian

NUCLEII PROPRII AI TRUNCHIULUI CEREBRAL

Nucleii proprii ai trunchiului cerebral sunt aglomerări de substanţă cenuşie independentă de substanţă de substanţa canuşie a măduvei. Sunt formaţiuni independente, de sine stătătoare, ce sunt localizate la toate nivelele trunchiului cerebral (bulbar, pontin şi mezencefalic).

Evoluţia filogenetică a sistemului nervos central arată că înainte de dezvoltarea creierului propriu-zis, trunchiul cerebral avea o serie de formaţiuni cu rol de integrare suprasegmentară faţă de structurile medulare. Este vorba, în special, de formaţiunile tectului mezencefalic (coliculii cvadrigemeni superiori şi inferiori). Dezvoltarea emisferelor cerebrale a determinat asimilarea funcţiei de coordonare şi aceste structuri au rămas numai cu funcţia de centrii reflecşi superiori .

NUCLEII PROPRII AI BULBULUI: 1. NUCLEUL GRACILIS (NUCLEUL LUI GOLL) corespunde tuberculului

gracilis (clava) în partea medială, pe traiectul fasciculului gracilis. Este situat în imediata vecinătate a şanţului median posterior, în porţiunea inferioară a bulbului.

2. NUCLEUL CUNEATUS (NUCLEUL LUI BURDACH) este aşezat lateral şi uşor superior de nucleul gracilis (GOLL), pe traiectul fasciculului cuneatus.

3. NUCLEUL CUNEAT ACCESOR (NUCLEUL LUI VON MONAKOW) se află posterolateral de nucleul cuneat, fiind de fapt o aglomerare de neuroni detaşaţi din nucleul cuneatus.

Cei trei nuclei: gracilis (GOLL), cuneatus (BURDACH) şi cuneat accesor (von MONAKOW) – reprezintă nucleii coloanei posterioare şi sunt staţii intermediare ale fasciculelor ascendente epicritice şi proprioceptive discriminative.

Somatotopia este homolaterală: În nucleul gracilis – este reprezentat membrul inferior şi

partea inferioară a trunchiului În nucleul cuneatus – este reprezentat membrul superior

partea superioară a trunchiului.CONEXIUNI:

Lemniscul medial – pentru aferenţele nucleilor gacilis şi cuneatus la talamus.

Fibre descendente – pentru fasciculele fundamentale care merg la coarnele posterioare ale segmentelor medulare situate inferior.

Tractul cuneocerebelar – de la nucleul cuneat accesor, prin pedunculii cerebeloşi inferiori, la cerebel.

4. NUCLEUL OLIVAR PRINCIPAL are formă ovală, cu margini plisate. Este situat în olivele bulbare. Prezintă un hil orientat medial şi are funcţie motorie extrapiramidală.

5. NUCLEII OLIVARI ACCESORI (MEDIAL ŞI DORSAL) sau paraolivele sunt două aglomerări neuronale, de dimensiuni reduse. Au tot funcţie motorie extrapiramidală.

Nucleul olivar principal şi nucleii olivari accesori, situaţi la nivelul bulbului, constituie în ansamblu complexul olivar inferior.

CONEXIUNILE nucleului olivar principal: Tractul tegmental principal – conţine fibre homolaterale, cu rol de control

al nucleilor olivari de către talamus (conexiuni talamo-olivare) şi de la nucleul roşu (conexiuni rubro-olivare).

Tractul olivo-cerebelos MINGAZZINI – format din fibre arcuate interne decusate, ajunse la cerebel prin intermediul pedunculului cerebelos inferior heterolateral.

Tractul olivospinal – pentru partea cervicală a măduvei spinării (fasciculul triunghiular al lui HELWEG).

Tractul cerebelo-olivar – la olivele homo- şi heterolaterale, prin pedunculul cerebelos inferior.

Tractul spino-olivar – pentru informaţii proprioceptive contralaterale.Nucleul olivar principal face parte dintr-un circuit reverberant (feed-back)

extrapiramidal.

NUCLEII PROPRII PUNŢII

1. NUCLEII PONTINI sunt mici grupuri neuronale împrăştiate în masa de substanţă albă a bazei punţii (piciorul punţii) ce alcătuieşte tracturile cortico-spinale ale căilor piramidale. Sunt nuclei de releu pe traiectul conexiunilor cortico-ponto-cerebeloase. Nucleii pontini migraţi în piramidele bulbare sunt denumiţi nucleii arcuaţi.

CONEXIUNILE corticocerebeloase se realizează prin tracturile corticopontine, cu originea în lobii scoarţei cerebrale. Sunt homolaterale. În componenţa lor intră:

Fasciculul fronto-pontin al lui ARNOLD Fasciculul temporopontin al lui TÜRCK-MEYNERT Fasciculul parietopontin Fasciculul occipitopontin.

Toate aceste fascicule provin din ariile motorii corticale. Eferenţele nucleilor pontini sunt reprezentate de tractul pontocerebelos, format din fibrele tansversale ale punţii. Ele ajung la diferitele părţi ale scoarţei cerebeloase heterolaterale traversând pedunculul cerebelos mijlociu. În acest fel calea cortico-ponto-cerebeloasă devine o cale încrucişată. Prin această cale, neocerebelul primeşte în permanenţă informaţii privind activitatea motorie corticală (neocerebelul asigurând desfăşurarea activităţii motorii fine).

2. NUCLEUL OLIVAR SUPERIOR (oliva pontină), considerat ca nucleu trapezoid dorsal, este format din neuroni bipolari. Este situat lateral de nucleii corpului trapezoid. Primeşte aferenţe cohleare (auditive prin ramura cohleară a n. Vestibulocohlear) şi trimite în contracurent organului lui CORTI (organul spiral) impulsuri modelatorii. Are rol în localizarea sunetelor.

3. NUCLEII CORPULUI TRAPEZOID (ANTERIOR ŞI POSTERIOR) – la care ajung fibrele transversale ce vin de la nucleul cohlear ventral.

4. NUCLEII LEMNISCULULUI LATERAL, situaţi în partea superioară a punţii, sunt mici mase neuronale plasate pe traiectul lemnisculului lateral, de la care primesc colaterale. Axonul lor are valoare de fibră comisurală, legând cele două lemnisculuri laterale între ele.

În ansamblu, nucleul olivar superior, nucleii corpului trapezoid şi nucleii lemnisculului lateral formează grupul nucleilor acustici suplimentari pontini.

CONEXIUNILE acestor nuclei sunt homo- şi heterolaterale: Aferenţele acestor nuclei, împreună cu axonii acestora formează prin

încrucişarea striei acustice ventrale CORPUL TRAPEZOID, situat în porţiunea inferioară a tegmentului pontin.

Eferenţele acestor nuclei urcă de la nivelul corpului trapezoid dorsolateral în punte şi mezencefal, formând LEMNISCULUL LATERAL.

NUCLEII PROPRII AI MEZENCEFALULUI: 1. NUCLEUL INTERPEDUNCULAR (nucleul interpeduncular al lui

GUDDEN) este situat între cei doi pedunculi cerebrali, în substanţa perforată posterioară a fosei interpedunculare. Este un nucleu de releu între trunchiul cerebral şi sistemul limbic. Are rol în asigurarea reflexelor determinate de stimulii olfactivi.CONEXIUNI:

Aferenţe: de la nucleul habenular al epitalamusului prin intermediul tractului habenulopeduncular (sau fasciculul retro-reflex al lui MEYNERT)

Eferenţe: sunt destinate tegmentului mezencefalic prin fibrele pedunculotegmentale, prin tractul tegmental central.

2. NUCLEUL INTERSTIŢIAL ( al lui CAJAL) – aglomerare de neuroni situaţi în aria pretectală, dorso-medial faţă de nucleul nervului oculomotor, imediat sub deschiderea apeductului lui SYLVIUS, în ventriculul III, în dreptul comisurii posterioare a creierului. Apare intercalat între fibrele fasciculului longitudinal posterior. Are rol în realizarea reflexelorpupilare şi a mişcărilor oculocefalogire.CONEXIUNI:

Aferenţe: de la cortexul vizual, retină, coliculii superiori. Eferenţe: destinate nucleilor EDINGER-WESTPHAL, pentru

reglarea reflexelor pupilare şi a mişcărilor oculare conjugate (verticale, de rotaţie) şi pentru mişcările cefalogire, prin intermediul fasciculului longitudinal mediaş

Datorită acestui fapt este considerat ca un centru subcortical al mişcărilor oculocefalogire.

3. NUCLEUL PREINTERSTITIAL (nucleul lui DARKSCHEWITSCH) este situat lateral de nucleul interstitial si posterolateral de polul superior al nucleului nervului oculomotor.CONEXIUNI:

Aferente: de la locus niger, de la globus pallidus si vestibulare. Eferente: spre formatia reticulata, talamus, nucleii subtalamici,

maduva spinarii.Intervine in reglarea activitatilor motorii automate de tip extrapiramidal.

4. NUCLEUL ROSU (al lui STILLING ) – este un nucleu larg, de culoare roscata, datorita pigmentilor de fier pe care ii contine. Este situat in partea dorsomediala a tegmentului mezencefalic, sub lama cvadrigeminala, posterior de substanta neagra. Este format din doua categorii de celule de origine embrionara diferita.

Pe sectiune orizontala prezinta: O portiune centrala, cu celule mari – paleorubrum O portiune periferica, cu celule mici – neorubrum.

PALEORUBRUM – reprezinta un releu al cailor extrapiramidale de control al tonusului muscular.NEORUBRUM – este dispus pe calea descendenta extrapiramidala de origine corticala.

CONEXIUNIAFEREN ŢE: toate conexiunile vin la neorubrum.

Tractul cortico-rubric – cu originea în ariile motorii prefrontale. Fibre strio-rubrice – cu originea în nucleii caudat şi lentiform Fibre nigro-rubrice – din substanţa neagră Tractul dentato-rubric – care pornesc de la nucleul dinţat al cerebelului, se

încrucişează cu fibrele de partea opusă la nivelul decusaţiei lui WERNEKING. Unele fibre se opresc la nivelul neorubrumului, altele îl străbat pentru a ajunge la talamus

Fibre tectorubrice Fibrele vestibulorubrice Fibre talamorubrice

EFERENŢE: Fibre rubro-tectale – spre coliculii cvadrigemeni Tractul rubro-spinal (von MONAKOW) – porneşte din paleorubrum, după care

se încrucişează la nivelul decusaţiei tegmentale ventrale (decusaţia lui

FOREL). Fibrele sale ajung la motoneuronii coarnelor anterioare ale măduvei spinării.

Tractul rubro-olivar coboară la nucleul olivar bulbar. Are origine neorubrică. Fibrele acestui tract li se asociază numeroase fibre cu originea în: talamus, hipotalamus, coliculii cvadrigemeni, nucleul interpeduncular (GUDAEN). Aceste fibre constituie în ansamblu un fascicul de asociaţie al trunchiului cerebral, întins între TALAMUS şi OLIVA BULBARĂ, denumit fasciculul central al calotei sau fasciculul talamo-olivar (BECHTEREW). De la nivelul olivei bulbare porneşte spre măduvă fasciculul olivo-spinal al lui HELWEG. Prin intermediul acestor conexiuni, nucleul roşu intervine în reglarea tonusului muscular. O mică parte din fibrele rubro-olivare nu fac sinapsă în oliva bulbară. Acestea coboară direct în măduvă alături de fibrele olivo-spinale.

Tractul rubro-reticular Fibrele rubrotalamice – spre nucleul talamic ventral rostral lateral Fibrele rubrostriate – spre nucleii de la baza creierului.

5. SUBSTANŢA NEAGRĂ (SOMMERING)(Locus niger)

Substanţa neagră este cea mai mare masă nucleară a tegmentului mezencefalic, diferenţiată din substanţa reticulată. Apare ca o formaţiune nucleară pigmentată, dispusă ca o lamă verticală în porţiunea antero-laterală a mezencefalului. Culoarea neagră se datorează conţinutului în melanină.

Substanţa neagră împarte mezencefalul în două porţiuni: Piciorul sau pedunculul propriu-zis – care conţine căile de conducere; Tegmentul mezencefalic (calota pedunculară) – care ajunge până la nivelul lamei

cvadrigeminale (tectul mezencefalic).Embriologic şi funcţional, substanţa neagră reprezintă un nucleu diencefalic din grupul

nucleilor suboptici, legat de căile extrapiramidale, pătruns în porţiunea superioară a mezencefalului.

Are rol extrapiramidal complex, de reglaj neuromotor.CONEXIUNIAFERENŢE:

Tractul cortico-nigral - aduce fibre motorii din ariile frontale (ariile 4, 6, 8) precum şi din câmpurile corticale parietal şi temporal.

Tractul striato-nigral - de la nucleul striat Tractul palido-nigral – de la nucleul pallidus Tractul subtalamo-nigral – de la nucleul subtalamic (corpul lui LOUYS) Tractul mamilo-nigral Tractul olfacto-nigral.

EFERENŢE: Tractul nigro-striatal Tractul nigro-palidal Tractul nigro-talamic Tractul nigro-pontic Tractul nigro-reticular Tractul nigro-rubric

6. COLICULII SUPERIORI

Aflaţi în partea superioară a lamei cvadrigeminale, sunt centrii reflecşi vizuali.

Au structură stratificată: 4 straturi cenuşii despărţite între ele de lame de substanţă albă.Cei doi coliculi superiori sunt interconectaţi prin comisura coliculului superior.De la coliculii superiori la corpii geniculaţi laterali de partea respectivă se întind braţele

coliculilor superiori .CONEXIUNI:

Fibre cortico-tectale – cu cortexul cerebral Corpul geniculat lateral şi braţul coliculului superior Nucleii ariei pretectale Tractul tectopontin – pentru nucleii optomotori şi facial Tractul tecto-spinal

7. COLICULII INFERIORI

Ocupă partea inferioară a lamei cvadrigeminale, având o structură laminară şi un nucleu central.

Cei doi coliculi inferiori au funcţii reflexe acustice şi de localizarea sunetelor.Sunt interconectaţi prin fibre comisurale.CONEXIUNI:

Lemniscul lateral şi căile acustice Corpul geniculat medial – prin braţul coliculului inferior Tractul tectospinal.

SUBSTANŢA RETICULATĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL(FORMAŢIA RETICULATĂ)

Formaţia reticulată ocupă spaţiul din afara căilor specifice şi a nucleilor segmentari şi intersegmentari ai calotei trunchiului cerebral.

Se prezintă sub forma unei vaste reţele de fibre nervoase orientate variat, în ochurile căreia se găsesc numeroase grupări celulare, care alcătuiesc nucleii formaţiei reticulate.

Formaţia reticulată se întinde de la nivelul diencefalului la măduva spinării. Are aspect polineuronal şi polisinaptic. Este principala structură de integrare a trunchiului cerebral.

Primind nenumărate informaţii din cele mai diverse surse, formaţia reticulată le asociază şi le transformă în mesaje generale, nespecifice, pe care le proiectează în majoritatea structurilor sistemului nervos central.

La nivelul formaţiei reticulate a trunchiului cerebral se disting 4 grupe neuronale:1. neuronii dorsali2. neuronii laterali3. neuronii centrali4. neuronii mediani.

1. Nucleii dorsali sunt aşezaţi sub faţa dorsală a bulbului şi punţii. Sunt implicaţi în conducerea unor funcţii vegetative importante pe cae centrii segmentali nu le-ar putea realiza singuri:

la nivelul bulbului, pe planşeul ventricular, se găsesc centrii respiratori, aşezaţi simetric faţă de linia mediană. Fiecare centru respirator are o fracţiune inspiratorie şi o fracţiune expiratorie, interconectate prin conexiuni nervoase, astfel încât excitarea unuia duce la inhibiţia celuilalt. Centrul inspirator este întreţinut tonic de centrul pontin, numit centrul apneustic; acţiunea acestuia este suprimată de alt centru respirator pontin numit centru pneumotaxic.

Tot la nivelul bulbului se găsesc: centrii vasculari constrictori şi dilatatori şi centrul cardio-inhibitor.

2. Nucleii laterali sunt situaţi în partea laterală şi superioară a bulbului. Ei întreţin legături în dublu sens cu cerebelul, motiv pentru care sunt denumiţi nucleii cerebeloşi ai formaţiei reticulate.

3. Nucleii centrali se deosebesc între ei atât prin citoarhitectură, cât şi prin topografia şi forma ce o au fiecare:

La nivelul bulbului:o Nucleul reticular ventral – în ½ inferioară a bulbuluio Nucleul giganto-celular – în ½ superioară a bulbului

La nivelul punţii:o Nucleul reticular pontin inferioro Nucleul reticular pontin superioro Între cei doi se află grupe de neuroni care alcătuiesc centrul lui JOUVET (sau

centrul somnului paradoxal) La nivelul mezencefalului:

o Nucleul reticular mezencefalic.Toţi aceşti nuclei:- primesc aferenţe dinspre partea lor laterală de la toate căile specifice lemniscale- dau eferenţe dinspre partea lor medială, fie în direcţie ascendentă, fie în direcţie

descendentă.Axonii descendenţi coboară spre motoneuronii spinali sub numele de tracturi

reticulospinale. Fac sinapsă cu neuronii motori gamma. Nucleii centrali care au dat naştere acestor tracturi alcătuiesc formaţia reticulară descendentă. Segmentul bulbar al acesteia exercită o puternică acţiune inhibitorie asupra motoneuronilor spinali. De aceea este cunoscută sub denumirea de formaţie reticulată bulbară inhibitorie. Segmentul pontomezencefalic al formaţiei reticulare descendente exercită o puternică acţiune facilitantă pe motoneuronii medulari. De aceea este denumită formaţia reticulată descendentă facilitantă (facilitatorie).

Axonii ascendenţi parcurg calota trunchiului cerebral. Ei realizează o cale multisinaptică, lentă, nespecifică, care urcă până la nucleii reticulaţi ai talamusului, cu care fac sinapsă. Ei formează formaţia reticulară ascendentă, concentrată mai ales în mezencefal. Împreună cu nucleii reticulari ai talamusului realizează o unitate funcţională – sistemul mezo-diencefalic sau centrencefalic al lui PENFIELD. Acest sistem este responsabil de menţinerea stării de veghe.

4. Nucleii mediani cuprind un grup de nuclei denumiţi nucleii refeului şi ocupă chiar linia mediană a trunchiului cerebral. Sunt mai bine reprezentaţi în segmentul bulbo-pontin. Sunt foarte bogaţi în serotonină, care reprezintă mediatorul lor chimic.

Nucleii rafeului în segmentul bulbo-pontin şi nucleul lui JOUVET reprezintă structurile responsabile de instalarea şi întreţinerea somnului.

Există două tipuri de somn: somnul cu unde lente – se manifestă cu păstrarea tonusului muscular al

muşchilor cefei şi un prag de trezire relativ scăzut; somnul paradoxal (somnul rapid) – se manifestă numai pe fondul somnului cu

unde lente (faza a doua a somnului), cu: - dispariţia tonusului muscular, - tulburări de ritm respirator şi cardiovascular, - mişcări rapide ale globilor oculari.

SUBSTANŢA ALBĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Trunchiul cerebral reprezintă o zonă de tranzit pentru căile ascendente respectiv descendente care interconectează măduva spinării cu etajele superioare ale SNC. Unele căi merg numai până la trunchiul cerebral, altele îşi au originea în trunchiul cerebral.CĂILE (TRACTURILE) ASCENDENTECALEA SENSIBILITĂŢII PROPRIOCEPTIVE CONŞTIENTE ŞI TACTILE EPICRITICE - ajunge la nucleii GOLL-BURDACH şi Von Monakow din bulb prin tracturile Goll şi Burdach. Axonii deutoneuronilor au dublă destinaţie: cei din Von Monakow trec spre cerebel pe când ceilalţi din nucleii Goll şi Burdach formează decusaţia senzitivă bulbară şi trec de partea opusă unde imediat lângă linia mediană vor forma lemniscul medial sau panglica lui Reil. Aceasta străbate ascendent etajul bulbar, pontin şi mezencefalic şi se îndreaptă spre talamus.CALEA SENSIBILITĂŢII TACTILE PROTOPATICE - va urma tractul spinotalamic anterior (ventral) care urcă lipit de panglica lui Reil.CALEA SENSIBILITĂŢII TERMOALGEZICE - urmează tractul spinotalamic lateral sau dorsal, care se depărtează de spinotalamic anterior urmând să se reapropie de el la nivelul etajului mezencefalic. Tractul spinotalamic lateral împreună cu tractul lui Gowers, cu tractul spinotectal şi rubrospinal alcătuiesc fasciculul heterogen.CALEA SENSIBILITĂŢII PROPRIOCEPTIVE INCONŞTIENTE este reprezentată de tracturile spinocerebeloase direct sau posterior al lui Flechsig şi încrucişat sau anterior al lui Gowers. Cel direct prin corpii restiformi se îndreaptă spre cerebelul de aceeaşi parte. Cel încrucişat formează prima încrucişare în măduvă trecând de partea opusă, urcă prin trunchiul cerebral şi apoi se încrucişează din nou, a doua încrucişare anulând-o pe prima. Apoi prin pedunculul cerebelos superior va ajunge la emisferul cerebelos de aceeaşi parte.TRACTUL SPINOTECTAL urcă de la măduvă la tectumul mezencefalic.Pe lângă aceste căi care provin din măduva spinării mai există şi căi cu origine în cerebel sau în nucleii trunchiului cerebral.TRACTUL DENTO-RUBRO-TALAMIC - are origine în nucleul dinţat sau oliva cerebeloasă şi se îndreaptă spre nucleul roşu şi talamus.SENSIBILITATEA GENERALĂ A FEŢEI ajunge la nucleul senzitiv al nervului V de unde se continuă prin lemniscul trigeminal sau panglica lui Reil trigeminală care urcă spre talamus. Nucleii fasciculului solitar transmit informaţii de asemenea spre talamus prin lemniscul median.CALEA VESTIBULARĂ - are protoneuronul în ganglionul lui Scarpa. Axonii protoneuronului ajung la deutoneuronul căii localizat în nucleii vertibulari ai trunchiului cerebral (nucleul lui DEITERS, nucleul lui SCHWALBE, nucleul lui BECHTEREW, nucleul lui LEWANDOWSKY). Axonii deutoneuronului merg apoi spre cerebel.CALEA COHLEARĂ Ssau acustică are protoneuronul în ganglionul lui Corti, axonii protoneuronului ajung la nucleii cohleari ventrali şi dorsali din trunchiul cerebral. Aici se află deutoneuronul căii. Axonii deutoneuronilor se orientează orizontal, se încrucişează la nivelul corpului trapezoid de unde îşi schimbă direcţia devenind ascendenţi şi se îndreaptă spre talamus prin lemniscul lateral.TRACTUL RETICULOCEREBELOS are originea în nucleii laterali ai substanţei reticulate şi se îndreaptă spre cerebel.CĂILE (TRACTURILE) DESCENDENTE Se împart:- căi corticospinale sau piramidale- căi subcorticospinale sau extrapiramidale.CĂILE (TRACTURILE) CORTICOSPINALE sunt reprezentate de tractul comun ce străbate etajul mezencefalic, îşi răsfiră fibrele în etajul pontin şi se adună apoi la nivelul etajului bulbar urmând ca la acest nivel 20 % că constituie tractul piramidal direct şi 80% să se încrucişeze formând decusaţia motorie şi să formeze tractul piramidal încrucişat.TRACTUL CORTICONUCLEAR sau GENICULAT porneşte de la cortex şi merge la ncleii motori ai nervilor cranieni (V, VII, IX, X, XI, XII) din trunchiul cerebral. O categorie aparte a fibrelor acestui tract o constituie CALEA ABERANTĂ A LUI DEJERINE destinată perechilor de

nervi cranieni III, IV, VI şi XI cu rol în sistemul oculocefalogir (întoarcerea ochilor şi capului în direcţia sunetului).CĂILE (TRACTURILE) SUBCORTICALE TRACTUL RUBROSPINAL porneşte din nucleul roşu, se încrucişează pe linia mediană formând decusaţia lui Forell şi descinde prin trunchiul cerebral la măduvă.TRACTUL TECTOSPINAL porneşte de la tectumul mezencefalic, se încrucişează formând decusaţia în fântână a lui Meynert şi coboară la măduvă.TRACTUL RETICULOSPINAL DORSAL sau LATERAL care are originea în nucleii centrali ai substanţei reticulate mezencefalopontine cu funcţie activatorie.TRACTUL VESTIBULOSPINAL pleacă din nucleii vestibulari ai trunchiului cerebral şi se înparte în 2 componente: una anterioară msau ventrală şi alta laterală sau dorsală, ultima fiind cu fibrele încrucişate şi descinde spre măduvă.TRACTUL OLIVOSPINAL cu originea în oliva bulbară.TRACTUL NIGROBULBOSPINAL are originea în locus niger destinat bulbului şi măduvei.TRACTUL CORTICOPONTOCEREBELOS al lui Turk şi Meynert porneşte de la cortex la nucleii pontini, iar de aici la cerebelul de partea opusă.

CĂILE DE ASOCIAŢIETRACTUL CENTRAL AL CALOTEI sau TRACTUL TEGMENTAL CENTRAL se mai numeşte şi talamoolivar sau rubroolivar sau talaorubroolivar. Este format din fibre care provin din talamus, hipotalamus, coliculii superiori şi inferiori, nuclaul interpeduncular şi în special de la nucleul roşu. El străbate trunchiul cerebral şi se terină în oliva bulbară.FASCICULUL LONGITUDINAL MEIDAL (TRACTUL SAU BANDELETA LONGITUDINALĂ POSTERIOARĂ) este comparată cu un cilindru străbătut de fibre ascendente şi descendente şi internucleare. Fibrele descendente care îl străbat sunt reprezentate de:

- Fasciculul sau tractul lui Gudden ce poneşte din corpii mamilari.- Fasciculul sau tractul lui Schutz face legătura între hipotalamus şi nucleii dorsali ai substanţei reticulate vegetative a trunchiului cerebral.- Fasciculul sau tractul mezencefalic-spinal cu originea în nucleul lui Darkschewitsch.

Fibrele ascendente sunt provenite:- de la nucleii vestibulari ai trunchiului cerebral care se îndreaptă spre talamus- fibre provenite de la nucleii fasciculului solitar şi- fibre senzitive de la nucleul senzitiv trigeminal.

Fibrele internucleare - interconectează nucleii motori ai perechilor de nervi III de o parte cu VI de partea opusă jucând astfel un rol important în convergenţa globilor oculari.

CerebelulCEREBELUL

Se dezvoltă din porţiunea dorsală a metencefalului (vezicula a IV-a din stadiul de 5 vezicule).

Este situat în fosele cerebeloase, înapoia bulbului şi a punţii (cu care delimitează ventriculul IV), sub lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, de care este separat printr-o prelungire a durei mater: cortul cerebelului.

Este legat de fiecare etaj al trunchiului cerebral prin câte o pereche de pedunculi cerebeloşi:

• Superiori – de mezencefal;

• Mijlocii – de punte;

• inferiori – de bulb.

Se dezvoltă paralel cu aparatul locomotor;

Este plasat în derivaţie pe marile căi ale nevraxului;

Joacă rol în reglarea automată a motricităţi:

• Tonus muscular,

• Echilibru,Coordonarea mişcărilor.

• FILOGENETIC,

• prima schiţă cerebeloasă apare la peşti, sub forma complexului floculo-nodular (arhicerebelul). Contractă conexiuni cu nucleii vestibulari, având rol în coordonarea mişcărilor axiale.

• Paleocerebelul apare la amfibieni şi reptile, la care cerebelul este constituit din vermis şi două emisfere, dintre care porţiunea vermiană este cea mai importantă. Este conectat de măduva spinării şi trunchiul cerebral. Joacă rol în reglarea tonusului postural.

• Neocerebelul apare la mamifere, fiind foarte dezvoltat la primate şi la om. Porţiunea sa cea mai importantă este reprezentată de emisferele

• cerebeloase. Se dezvoltă paralel cu nevraxul şi intervine în controlul motilităţii voluntare.

• CEREBELUL

• are aspect ovoid turtit de sus în jos,

• format dintr-o porţiune mijlocie – vermisul şi două porţiuni laterale – emisferele cerebeloase.

• este brăzdat la suprafaţă de numeroase şanţuri, care îi conferă un aspect lamelat.

• dimensiuni – transversal: 8-10 cm / ant.-post:5-6 cm /vertical:5 cm.

• masa: 120-150 g.

MORFOLOGIE EXTERNĂ

Pezintă :

-două feţe:

• faţa superioară – uşor convexă, de aspect regulat,

• faţa inferioară – mai puternic convexă lateral, la nivelul emisferelor, între care vermisul inferior apare aşezat în fundul unui şanţ median profund: vallecula cerebelli.

la limita dintre feţe, se găseşte marele şanţ circumferenţial al lui Vicq d’Azyr.

Unii autori descriu şi a III-a faţă – faţa anterioară.

La extremităţile marelui şanţ circumferenţial se găsesc:

-incizura cerebeloasă anterioară

-incizura cerebeloasă posterioară.

FISURAŢIA ŞI LOBULAŢIA CEREBELULUI

Suprafaţa cerebelului este brăzdată de şanţuri de adâncimi diferite,care trec de pe o emisferă pe alta, străbătând

vermisul.

Şanţurile cele mai profunde despart lobii; cele mai puţin profunde despart lobulii; şanţurile superficiale

despart foliile cerebeloase

RAPORTURI

situat într-o lojă osteo-meningeală – loja cerebeloasă.

Pereţii osoşi:

• post.- scuama occipitală;

• lateral - faţa endocraniană a proceselor mastoidiene +-stâncile temporale;

• ant – lama bazilară + corpul sfenoidului.

• Sup – cortul cerebelului, în marginea periferică a căruia se află sinusurile durale laterale şi care prezintă gaura ovală PACCHIONI.

• inf – gaura occipitală.

• Între cerebel şi meninge se găsesc spaţiile subarahnoidiene cu dilataţii (cisterne):

• Între bulb şi cerebel: cisterna mare (lacul cerebelos inf.) care comunică cu ventriculul IV prin gaura lui MAGENDIE;

• Deasupra cerebelului: lacul (cisterna)cerebelos sup;

În unghiurile ponto-cerebeloase: cisternele ponto-cerebeloase, traversate de nervii VII şi VIII.

VASCULARIZAŢIA

ARTERELE:

1. A. cerebeloasă superioară : din trunchiul bazilar , vascularizează faţa sup;

2. A. cerebeloasă mijlocie (a. cerebeloasă ant-inf): din trunchiul bazilar, vascularizează flocculusul;

3. A. cerebeloasă inferioară (a. cerebeloasă post-inf.): din a. vertebrală,vascularizează faţa inf. a cerebelului.

STRUCTURĂ

A. SUBSTANŢA CENUŞIE:

1. periferică: cortexul cerebelos

2. centrală: nucleii cerebeloşi.

B. SUBSTANŢA ALBĂ.

A. SUBSTANŢA CENUŞIE

1.CORTEXUL CEREBELOS:

-manta periferică de 2 mm grosime;

-suprafaţă totală de 1mp;

-prezintă 3 straturi:

a. stratul molecular conţine:

• arborizaţiile dendritice ale celulelor PURKINJE, dispuse într-un singur plan perpendicular pe axul lamelei cerebeloase;

• celule de asociaţie:

• celule stelate mici superficiale, de asociaţie scurtă cu axonii în contact cu dendritele neuronilor PURKINJE;

• celule stelate mari sau celule în coşuleţ (CAJAL), de asociaţie lungă; situate profund în stratul molecular; axonii lor încrucişează dendritele n.n. PURKINJE şi prin prelungiri formează “coşuleţe” în jurul mai multor celule PURKINJE.

b. stratul mijlociu ganglionar : format din celule PURKINJE în formă de pară, bipolare, aşezate într-un singur strat. Dendritele se ramifică în stratul molecular iar axonul mielinizat pătrunde în substanţa albă, mergând la nucleii cerebelului; dă colaterale spre stratul granular şi colatrale recurente spre stratul molecular.

c. stratul granular: format din celule mici, poliedrice, cu dendrite slab dezvoltate şi axonul îndreptat spre stratul molecular, unde se devide, luând aspectul firelor de telegraf, în relaţie cu celulele stelate şi PURKINJE.

În jurul corpului şi dendritei neuronului PURKINJE se înfăşoară fibrele agăţătoare (fibre aferente cu aspect de plantă căţărătoare)(aferenţe ponto-cerebeloase). Alte fibre aferente, de medulară (spino-cerebeloase), numite fibre musciforme, fac sinapsă cu celulele grranulare.

În cortex mai există şi celule gliale, în număr resus; mai importante sunt celulele GOLGI, situate printre celulele PURKINJE, ale căror prelungiri radiază în stratul molecular – celule “în candelabru” sau fibre BERGMANN.

AFERENŢELE sosesc la celula PURKINJE:

direct – prin fibrele agăţătoare;

indirect – pe traseul: fibre musciforme…celule granulare mici, cu axonii în “fire de telegraf”… celule PURKINJE… celule PURKINJE vecine (prin celule stelate mici, celule stelate mari “în coşuleţ” şi colateralele axonilor celulelor PURKINJE.

Fibrele agăţătoare – acţiune facilitatorie.

Fibrele musciforme – acţiune inhibitorie.

EFERENŢELE sunt reprezenatate de axonii celulelor PURKINJE.

2. NUCLEII CEREBELOŞI sunt 4 perechi, situaţi în substanţa albă a vermisului şi a emisferelor, de o parte şi de alta a liniei mediane:

- a. Nucleul acoperişului (nc. Fastigial):

- situat aproape de acoperişul ventriculului IV, în vermis;

- conţine celule mari, multipolare, pigmentate;

- aparţine arhicerebelului.

- b. Nucleul emboliform (nc. Dinţat accesor lateral):

- situat ca un dop în hilul nucleului dinţat;

- mai voluminos anterior;

- aparţine paleocerebelului.

- c. Nucleul globos (nc. Dinţat accesor medial):

- - situat medial de precedentul;

- - mai voluminos posterior;

- - aparţine paleocerebelului.

- d. Nucleul dinţat (oliva cerebeloasă):

- - formă de bursă plisată, cu deschiderea (hilul) orientată antero-medial;

- - aparţine neocerebelului;

- - prezintă 2 porţiuni:

- - parvocelulară – cea mai nouă;

- - magnocelulară – mai veche.

- Nucleii b, c, d sunt situaţi în emisfere şi sunt formaţi din celule multipolare de talie mijlocie

SUBSTANŢA ALBĂ

-formeazã o masã compactã situatã în vermis, şi în emisfere (corpul medular);

- din corpul medular pornesc lame medulare ce pătrund în fiecare folie (lamă) cerebeloasă, dând pe secţiune aspectul de arborizaţie =” arborele vietii” (asemanatoare cu arborizatia arborelui de Tuja).

FIBRELE MIELINIZATE din constituţia substanţei alba sunt::

a.Fibre de asociaţie: traiect arcuat, leagă 2 lame vecine (fibre scurte) sau la distanţă (fibre lungi) ale aceleiaşi emisfere (fibre în ghirlandă – STILLING).

b.Fibre de proiecţie:

AFERENŢE:

1.Fibre musciforme, prezentând din loc în loc mici umflături din care pleacă terminaţii “în crampon” care se articulează cu dendritele celulelor granulare, formând “gromerulii cerebeloşi”.

2.Fibre agăţătoare care se înfăşoară în jurul corpului şi dendritei celulei PURKINJE ca o plantă afăţătoare

EFERENŢE:

axonii celulelor PURKINJE → nucleii cerebelului → axonii neuronilor nucleari.

Fibrele de proiecţie (aferente şi eferente) trec prin cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi şi leagă cerebelul de numeroase structuri nervoase vecine:

- pedunculii cerebeloşi superiori: cordoane aplatizate, leagă cerebelul de mezencefal, spre care converg, pătrunzând sub lama tectală; între ei întinde vălul medular anterior (valvula lui VIEUSSENS);

- pedunculii cerebeloşi mijlocii: dispuşi lateral, puternici, leagă cerebelul de punte (braţele punţii);

- pedunculii cerebeloşi inferiori: părăsesc cerebelul în direcţie dorso-caudală, cotesc 90º şi se continuă cu cordoanele dorsale ale măduvei.

ARHICEREBELUL

AFERENŢE:

1. Fasciculul vestibulo-cerebelos (homolateral):

• soseşte prin pedunculul cerebelos inferior, fie direct, prin nervul vestibular, fie după releu în nucleii vestibulari (DEITERS);

• se termină în scoarţa complexului nodulo-flocular.

2. Fasciculul tecto-cerebelos:

soseşte din tuberculii cvadrigemeni sup, prin vălul medular anterior, cu informaţii vizuale şi auditive.

3. Fasciculul tecto-ponto-cerebelos:

din tuberculii cvadrigemeni sup, prin nucleii puncţii şi pedunculul cerebelos mijlociu.

EFERENŢE:

a. Fasciculul cerebelo-vestibular –din nc. fastigiali la nc. vestibulari, trecând prin pedunculul cerebelos inferior; din nc. vestibulari (laterali DEITERS) calea se continuă spre cornul anterior medular, fie prin fasciculele vestibulo-spinale (direct şi încrucişat), fie prin fasciculul vestibulo-reticulat şi apoi prin fasciculul reticulo-spinal.

b. Fasciculul în cârlig al lui RUSSEL – este o cale derivată prin pedunculii cerebeloşi superiori a fasciculului cerebelo-vestibular; cercetări recente arată că acest fascicul coboară până în măduvă (fibrele lui MARCHI).

FUNCŢIONAL.

Prin conexiunile sale, în principal vestibulare, arhicerebelul intervine în echilibrarea statică şi dinamică a corpului.

Lezarea sa produce tulburări de echilibru static (tendinţă la cădere) şi dinamic ( mersul ebreios, de om beat).

PALEOCEREBELUL

AFERENŢE:

1. Fasciculul spino-cerebelos dorsal (direct FLECHSIG):

- soseşte prin pedunculul cerebelos inferior, aducând informaţii proprioceptive inconştiente din trunchi şi membrul inferior.

2. Fasciculul spino-cerebelos ventral (încrucişat GOWERS):

- urcă antero-lateral prin bulb şi punte, se încrucişează din nou (a doua încrucişare anulând-o pe prima) şi prin pedunculii cerebeloşi sup. (după alţii – prin vălul medular ant.) ajunge la paleocerebel, aducând informaţii proprioceptive inconştiente din membrul sup.

3. Fasciculul senzitivo-cerebelos (bulbo-cerebelos):

- soseşte la paleocerebel prin pedunculul cerebelos inf. de la nc. VON MONAKOW, dar şi cu mai puţine fibre din nc. GOLL şi BURDACH, aducând un contigent de sensibilitate proprioceptivă conştientă.

4. Fasciculul nucleo-cerebelos:

- aduce informaţii proprioceptive din nc. senzitivi ai trunchiului cerebral (în special, nc. senzitiv al trigemenului) pentru sensibilitatea proprioceptivă a mm. masticatori şi a artic. temporo-mandibulare;

- fibrele sale trec prin pedunculii cerebeloşi sup.

5. Fasciculul olivo-cerebelos (MINGAZZINI):

- pleacă din complexul paleo-olivar de partea opusă (fibre arciforme interne);

- conduce impulsuri provenite din talamus şi care se transmit la olivă prin fasciculul central al calotei, trece prin pedunculul cerebelos inf. la paleocerbelul de partea opusă.

Exceptând ultimul fascicul, toate aceste fascicule aduc la paleocerebel informaţii proprioceptive homolaterale, astfel că, fiecare jumătate a paleocerebelului controlează aceeaşi jumătate a corpului.

EFERENŢE:

a. Fasciculul cerebelo-rubric:

- trece prin pedunculul cerebelos sup.; decusează în mezencefal (decusaţia WERNEKING) şi se termină în paleo-rubrum de partea opusă, de unde coboară spre măduvă (după decusaţia FORREL) fasciculul rubro-spinal VON MONAKOW.

b. Fasciculul cerebelo-olivar:

- trece prin pedunculii cerebeloşi inf; decusează şi se termină în complexul paleo-olivar, care mai primeşte şi impulsuri talamice şi rubrice prin fasciculul central al calotei şi de la care coboară spre măduvă fasciculul olivo-spinal HELWEG.

c. Fasciculul cerebelo-reticulat:

- trece prin pedunculii cerebeloşi sup. la nc. reticulaţi centrali din mezencefal, de unde coboară spre măduvă fasciculul reticulo-spinal dorsal (încrucişat).

FUNCŢIONAL. Paleocerebelul primeşte, în principal, aferenţe proprioceptive medulare şi tronculare, intervenind în reglarea tonusului postural (prin tonifierea mm. extensori antigravitaţionali).

Lezarea sa dă: hipotonie, exagerarea reflexelor osteotendinoase, tulburarea echilibrului postural.

NEOCEREBELUL

AFERENŢE:

1. Fibrele căii cortico-ponto-cerebeloase:

1a. - fasc. fronto-pontin ARNOLD – din cortexul frontal premotor;

1b. – fasc temporo-pontin TÜRCK-MEYNERT – din cortexul T2, T3;

1c. – fasc. parieto-pontin –accesor;

1d. – fasc. occipito-pontin –accesor.

Toate aceste fascicule se termină în relaţie cu nucleii pontini homolaterali. Din nucleii pontini pleacă fibre ponto-cerebeloase care se încrucişează (fibre arciforme) şi ajung la neocerebelul heterolateral prin pediculii cerebeloşi mijl.

2. Fasciculul olivo-cerebelos MINGAZZINI:

- provine din complexul neo-olivar;

- se încrucişează (fibre arciforme interne) şi ajung la neocerebel prin pedunculul cerebelos inferior (releu talamo-rubro-olivo-cerebelo-rubro-talamic, cu participarea fasc. anterior al calotei).

EFERENŢE:

a. Fasciculul dentato-rubric: pleacă din porţiunea parvocelulară a nc. dinţat, prin pediculul cerebelos sup.; decusează în decusaţia lui WERNECKING şi se termină în neorubrum de partea opusă; de aici, coboară spre măduvă (după decusaţia FOREL) fasciculul rubro-spinal VON MONAKOW iar alte fibre merg la talamus.

b. Fasciculul dentato-talamic: ajunge (după un traiect asemănător) la talamus (nc. latero-ventral); de aici ajunge la cortexul cerebral (T2, cortex frontal motor şi premotor – câmpurile 4 şi 6) închizându-se un circuit reverberant (de control feed-back al cortexului motor); circuitul cortico-ponto-cerebelo-dentato-rubro-talamo-cortical , cu acţiune facilitatoare (activatoare) asupra ariilor motorii.

FUNCŢIONAL Neocerebelul, fiind legat aferent şi eferent, în principal de neocortexul motor, intervine în coordonarea activităţiilor motorii ( cu privire la gradul, forţa, viteza şi desfăşurarea normală a mişcărilor)

Lezarea sa determină:

• dismetrie (nu apreciază distanţa);

• hipermetrie ( mişcări mai ample);

• tremurături intenţionale;