Starea mediului 2010

1

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL , DATE DEMOGRAFICE ŞI ORGANIZAREA

ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ................................................................................... 3

1.1. Date generale. Caracteristici fizico-geografice ................................................................. 3

1.2. Date demografice şi organizare administrativ teritorială ................................................... 7

CAPITOLUL 2. CALITATEA AERULUI .......................................................................... 8

2.1. Emisii de poluanţi atmosferici .......................................................................................... 9

2.2. Calitatea aerului ..............................................................................................................11

CAPITOLUL 3. APA (DULCE) ..................................................................................... 11

3.1. Resursele de apă. Cantităţi şi fluxuri ...............................................................................11

3.2. Ape de suprafaţă ............................................................................................................15

3.3. Calitatea apei dulci .........................................................................................................17

3.4. Ape subterane ................................................................................................................43

3.5. Apa potabilă şi apa de îmbăiere .....................................................................................43

3.6. Apele uzate şi reţelele de canalizare.Tratarea apelor uzate ............................................44

CAPITOLUL 4. UTILIZAREA TERENURILOR ............................................................. 47

4.1. SOLUL ................................................................................................................... 47

4.1.1. Repartiţia solurilor din RBDD pe categorii de folosinţe .............................................47

4.1.2. Clase de calitate ale solurilor - Categoriile de soluri din RBDD .................................49

4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor din România ...................................52

4.1.4. Zone critice sub aspectul degradării solurilor ............................................................54

4.1.5. Managementul siturilor contaminate ........................................................................55

4.1.6. Poluări accidentale.Accidente majore de mediu .......................................................55

4.2.Starea pădurilor.Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri. Păduri regenerate şi

reîmpăduriri. ..........................................................................................................................55

Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări ....................................58

4.3. Tendinţe .........................................................................................................................59

2

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI A BIODIVERSITATEA ............................... 59

5.1. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii .........................................................59

5.2. Ariile naturale protejate ...................................................................................................62

5.3. Mediul marin şi costier ....................................................................................................71

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR...................................................... 84

6.1. Deşeuri municipale .........................................................................................................85

6.2. Deşeuri industriale ..........................................................................................................91

6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale ..........................................................................92

6.4. Fluxuri de deşeuri ...........................................................................................................93

6.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor ...................................................................98

CAPITOLUL 7. SCHIMBĂRI CLIMATICE .................................................................... 99

7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice .......................99

7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES .......................................................... 101

7.3 Scenarii privind schimbarea regimului climatic la nivelul judeţului .................................. 105

7.4 Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice ...................................... 105

7.5 Tendinţe ........................................................................................................................ 105

CAPITOLUL 8. MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII ............................... 106

8.1. Poluarea aerului şi sănătatea ....................................................................................... 106

8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate............................................................. 106

8.3. Efectele gestionării deşeurilor municipale asupra stării de sănătate a populaţiei .......... 107

8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu ..................................................... 107

8.5. Mediul şi sănătatea- perspective .................................................................................. 107

8.6. Radioactivitatea mediului .............................................................................................. 107

8.7. Poluarea fonică şi sănătatea ......................................................................................... 107

8.8. Tendinţe, obiective şi măsuri ........................................................................................ 108

3

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL , DATE DEMOGRAFICE ŞI ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ

1.1. Date generale. Caracteristici fizico-geografice

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României, cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Fig. 1.1.1.) Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică; 45°27‟ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică.

Figura 1.1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – localizare

4

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%). Patrimoniul natural al Rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, este constituit din suprafeţele terestre şi acvatice împreună cu resursele naturale pe care le generează, fiind exceptate terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice , terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, terenurile din perimetrul Rezervaţiei, ocupate de amenajările agricole şi piscicole, care, potrivit legii, constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea. (Tabelul nr. 1.1.2.). Tabelul nr. 1.1.2. Distribuţia terenurilor din Rezervaţie

Nr.

crt.

Categoria de terenuri Suprafaţă (ha) %

1 Suprafaţă totală 580.000 100,0

2 Domeniu public de interes naţional 474.638 81,83

3 Domeniul public de interes judeţean 71.292 12,29

4 Domeniul public de interes local 29.281 5,05

5 Domeniul privat 4.789 0,83 Din punct de vedere teritorial-administrativ, teritoriul continental al Rezervaţiei este distribuit pe 27 unităţi administrative .

5

Figura 1.1.3. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – zone funcţionale cu regim diferenţiat de protecţie

6

Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin. Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m. Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice, grindurile fluviatile şi grindurile maritime, reţeaua hidrografică, lacurile şi terenurile mlăştinoase (P. Gâştescu, B. Driga, Camelia Anghel, 1985), precum şi zona costieră marină de la limita contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m. Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării, unităţile morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi deltaice (insule): LETEA (Insula Letea), CARAORMAN (Insula Caraorman), DRANOV (Insula Dranov) (P. Gâştescu, 2006). Temperatura ambientală (media anuală, maxima şi minima anuală). Precipitaţii atmosferice (cantitatea anuală). În anul 2010 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 11,7 °C (staţia Mahmudia) şi 12,7 °C (staţia Gura Portiţei şi staţia Sfântu Gheorghe). Cele mai ridicate temperaturi s-au înregistrat în luna iulie la staţia Gura Portiţei (36,1°C) şi la staţia Jurilovca (35,8°C).De remarcat că maximele temperaturilor înregistrate în anul 2010 sunt mai mici decât în anul 2009 când în lunile iunie, iulie şi august s-au înregistrat la toate staţiile temperaturi mai mari de 30°C. Precipitaţiile atmosferice Media precipitaţiilor în anul 2010 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul RBDD a fost de 293,6 mm, înregistrându-se 334,8 mm/an la staţia Tulcea, 302,6 mm/an la staţia Jurilovca, 296,2 mm/an la staţia Mahmudia, 295,3 mm/an la staţia Gorgova, 294 mm/an la staţia Gura Portiţei, 276,1 mm/an la staţia Sfântu Gheorghe şi 256 mm/an la staţia Sulina.

7

0

20

40

60

80

100

120

140

Graficul 1.1.4. Evoluţia cantităţilor medii de precipitaţii în anul 2010

Gorgova

Gura Portiţei

Jurilovca

Mahmudia

Sf.Gheorghe

Sulina

Tulcea

1.2. Date demografice şi organizare administrativ teritorială

În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în acest perimetru: (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche) şi oraşul Sulina. De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru, Beştepe, Murighiol), precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a Municipiului Tulcea.

Tabel 1.2.1. Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD

Nr.crt. Municipiu,Oraş, Comună

Localitatea Nr.loc. 2008

Nr.loc. 2009

Nr.loc. 2010

1 Tulcea T.Vladimirescu 380 380 383

2 Sulina Sulina 4.630 4.391 4.420

3 Ceatalchioi Ceatalchioi 398 394 375

4 Ceatalchioi Plauru 96 94 96

5 Ceatalchioi Sălceni 78 78 77

6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 261 259 204

7 Chilia Veche Chilia Veche 3.600 2.496 2.595

8 Pardina Pardina 700 712 691

9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 325 320 295

10 C.A.Rosetti Sfiştofca 324 315 312

11 C.A.Rosetti Letea 430 425 404

12 C.A.Rosetti Cardon 27 25 27

13 C.A.Rosetti Periprava 150 152 141

14 Crişan Crişan 486 480 485

15 Crişan Mila 23 493 495 492

16 Crişan Caraorman 433 430 435

17 Maliuc Maliuc 294 294 286

8

18 Maliuc Partizani 481 475 428

19 Maliuc Gorgova 147 142 158

20 Maliuc Vulturu 70 70 81

21 Maliuc Ilganii de Sus 62 62 89

22 Beştepe Băltenii de Jos 92 92 89

23 Nufăru Ilganii de Jos 160 160 158

24 Murighiol Uzlina 3 3 2

25 SF.Gheorghe SF.Gheorghe 971 950 860

Total 15.091 13.694 13.583

CAPITOLUL 2. CALITATEA AERULUI În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu există puncte fixe sau mobile pentru măsurarea emisiilor provenite din traficul naval şi maritim. Datele care evidenţiază emisiile de gaze cu efect acidifiant au fost determinate pe baza unor modele şi calcule de estimare, prezentate în “Atmospheric Emission Inventory Guidebook - 2000“ – ultimul ghid CORINAIR, pentru poluanţii proveniţi din surse liniare (alcătuite de principalele căi de comunicaţie fluvială şi maritimă). Din prelucrarea statistică a datelor oficiale primite de la Căpitănia Zonală Tulcea, SC Navrom Delta SA şi agenţii economici cu activtăţi de transport pasageri şi mărfuri în localităţile din perimetrul rezervaţiei, s-a procedat teoretic, conform metodei CORINAIR, la determinarea emisiilor de poluanţi în atmosferă produse de navele fluviale care au activat în anul 2010 pe teritoriul RBDD, a navelor maritime ce au tranzitat braţele Sulina şi Chilia Veche, a navelor maritime ce au intrat în portul Tulcea şi au staţionat precum şi a navelor de pasageri care au efectuat curse regulate în localităţile din perimetrul RBDD. Astfel în anul 2010 consumul de combustibil al acestor nave a fost de 36 306 tone cu 0,06% mai mult faţă de anul 2009. Pe parcursul anului 2010, la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din activitatea de transport fluvial au fost emise (teoretic) în atmosferă următoarele cantităţi de poluanţi, tabel 2.1. Tabel 2.1. Cantităţile de poluanţi emişi în atmosferă în perioada 2009-2010

Poluanţi emişi în atmosferă Cantitatea emisă în atmosferă (tone)

2009 2010

Bioxid de carbon (CO2) 108,760.00 115,562.00

Oxid de carbon (CO) 372.00 396.00

Oxizi de azot (NOX) 1452.00 1543.00

Hidrocarburi volatile (COV) 161.27 171.36

Particule(PM 10, PM 2,5) 153.00 162.00

Metan (CH4) 6.15 6.53

9

2.1. Emisii de poluanţi atmosferici

2.1.1. Emisii de gaze cu efect acidifiant

Acidifierea reprezintă procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, ca urmare a prezenţei unor compuşi halogeni care determină o serie de reacţii chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi solului. Cantitatea de oxizii de sulf (dioxidul şi trioxidul de sulf) rezultată prin calcul statistic este redată în tabelul 2.1.1.1 şi figura 2.1.1.1. Tabel 2.1.1.1 Emisii anuale de SO2 (t/an)

ARBDD 2009 2010

Emisii anuale de SO2 (t/an) 12.64 13.43

Figura 2.1.1.1 Cantitatea de oxizii de azot rezultată prin calcul statistic este redată în tabelul 2.1.1.2 şi figura 2.1.1.2.

Tabel 2.1.1.2 Emisii anuale de NOx (to/an)

ARBDD 2009 2010

Emisii anuale de NOx (to/an) 1452.18 1543.01

Figura 2.1.1.2

12.2

12.4

12.6

12.8

13

13.2

13.4

13.6

2009 2010

SO2

[to

ne]

1400

1450

1500

1550

2009 2010

N0X

[to

ne]

10

2.1.2. Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici (NMVOC) Termenul „NMVOC” este o prescurtare provenită de la terminologia utilizată în engleză pentru o grupă de substanţe ce include compuşii organici volatili, cu excepţia metanului. Termenul „COV” este o prescurtare utilizată pentru grupa de substanţe ce include toţi compuşii organici volatili, inclusiv metanul. Cantitatea de compuşi organic volatili rezultată prin calcul statistic este redată în tabelul 2.1.2.1. şi figura 2.1.2.1.

Tabel 2.1.2.1. Emisii anuale de NMVOC (to/an)

ARBDD 2009 2010

Emisii anuale de NMVOC (to/an) 161.27 171.36

Figura 2.1.2.1. 2.1.3. Emisii de metale grele

Cantitatea de metale grele rezultată prin calcul statistic este redată în tabelul 2.1.3.1 şi figura 2.1.3.1.

Tabel 2.1.3.1 Emisii anuale de metale grele (tone/an)

ARBDD 2009 2010

Emisii anuale de Cadmiu (to) 0.34 0.36

Emisii anuale de Nichel (to) 2.39 2.54

Emisii anuale de Zinc (to) 3.42 3.64

Emisii anuale de Crom (to) 1.72 1.86

156

158

160

162

164

166

168

170

172

174

2009 2010

C…

[to

ne]

11

Figura 2.1.3.1

2.2. Calitatea aerului

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu au fost efectuate măsurători privind calitatea aerului conform OM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător. 2.3. Poluarea aerului – efecte locale 2.4. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu 2.5. Presiuni asupra stării de calitate a aerului din România 2.6. Tendinţe

CAPITOLUL 3. APA (DULCE)

3.1. Resursele de apă. Cantităţi şi fluxuri

1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina, 2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe, 3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, 4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe, 5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât şi corpuri de apă puternic modificate.

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

Cd Cr Ni Zn

[to

ne]

2009 2010

12

3.1.1. Resursele de apă - cantităţi Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare. În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare şi nu sunt utilizate. Resursele de apă de suprafaţă sunt cele mai importante şi sunt reprezentate, în principal, de fluviul Dunărea, de Complexul Lagunar Razim-Goloviţa-Zmeica, precum şi de lacurile Bababag, Obretin şi Dranov. Nu se cunosc cazuri de alimentări de apă în scop gospodăresc sau industrial din lacurile celorlalte complexe lacustre din Delta Dunării. Principalii utilizatori sunt reprezentaţi de sectorul agricol care utilizează apă pentru culturile agricole, pentru sectorul zootehnic şi pentru cel piscicol. Pentru culturile agricole, ANIF asigură apă pentru irigaţii prin pompare prin sistemele de irigaţii alimentate din Complexul Lagunar Razim-Goloviţa-Zmeica şi lacul Babadag. Amenajările piscicole care funcţionează în perimetrul RBDD, utilizează apa lacurilor naturale în suprafaţă totală de circa 6.700 ha (Babadag, Obretin, Dranov) sau apa din Dunăre intrată gravitaţional sau prin pompare în bazinele piscicole amenajate care funcţionează în RBDD. Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului Tulcea , precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul Tulcea. Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din perimetrul RBDD. 3.1.2. Prelevări de apă (fluxuri) (mii mc)

În anul 2010 prelevările cantitative de apă de suprafaţă şi subterană au avut un volum, în scop potabil, de 18,438 mil.mc, din care:12,390 mil.mc din sursa suprafaţă şi 6,048 din sursa subterană, cantitate raportată la nivelul judeţului Tulcea. Caracterizarea calităţii apei în raport cu indicatorii fizico-chimici indică o stare bună şi foarte bună din punct de vedere calitativ. Secţiunile de prelevare apă din Dunăre sunt următoarele: Secţiunea: Dunăre Tulcea, Hm 10009 - aval evacuare Aquaserv; Secţiunea: Dunăre Tulce,a Hm 10084 - aval evacuare Carniprod; Secţiunea: captare Mahmudia; Secţiunea: captare Maliuc; Secţiunea: captare Crişan; Secţiunea: captare Sf.Gheorghe; Secţiunea: captare Chilia; Secţiunea: captare Pardina; Secţiunea: captare Sulina; Secţiunea: captare Tulcea Hm 9942.

13

Ape uzate Tabel 3.1.2.1. Structura apelor uzate evacuate de principalele unităţi din judeţul

Tulcea în anul 2010

Surse poluare Domeniu Emisar Volum (mil.mc)

Poluanţi

SC Aquaserv Tulcea

Menajere

Dunăre 98

Suspensii, CBO5, CCO-Cr, reziduu fix, azot amonical, azot total, fosfor total, SET, detergenti, fenoli, cloruri, azotiti, sulfati, sulfuri+H2S, cianuri, fier, azotati, zinc

SC Aquaserv Tulcea

Dunăre 295

Suspensii, CBO5, CCO-Cr,reziduu fix, azot amonical, azot total, fosfor total, SET, detergenti, fenoli, cloruri, azotiti, sulfati, sulfuri+H2S, cianuri, fier, azotati, zinc

SC Aker SA Tulcea

Industriale

Dunăre 271

Suspensii, CBO5,CCO-Cr, cloruri, cianuri, cadmiu, crom total,crom hexavalent, zinc, fier total, produs petrolier

SC Alum SA Tulcea

Dunăre 6370

Suspensii, CBO5,CCO-Cr, reziduu fix, azot amoniacal, fier total, SET, crom hexavalent, zinc, magneziu, plumb, mangan, cadmiu, calciu

SC Aquaserv Tulcea

Orăşăneşti 521

Suspensii, CBO5, CCO-Cr, azotaţi, azotiţi, azot amoniacal, fosfor total, SET, detergenti, fier, zinc, fenoli, cloruri, sulfaţi

SC Carniprod Tulcea

Din zootehnie

Dunăre-zootehnie

40

Suspensii, CBO5, CCO-Cr,reziduu fix, azot amonical, fosfor total, SET, detergenti, Ntotal, fenoli, cloruri

Dunăre-sect.industrial

47

Suspensii, CBO5, CCO-Cr,reziduu fix, azot amonical, , fosfor total, SET, detergenţi, Ntotal, fenoli, cloruri

În anul 2010 în judeţul Tulcea şi în RBDD nu au fost semnalate zone critice sub aspectul poluării apei de suprafaţă şi subterane.

14

Tabel 3.1.2.2. Obiective şi măsuri privind protecţia apelor împotriva poluării şi supraexploatării

Obiectiv specific Mod de realizare

Reabilitarea şi extinderea reţelelor de canalizare a oraşelor Tulcea, Sulina şi Isaccea şi construcţia staţiei de epurare a apelor uzate în Tulcea

Stadiu de licitaţie a documentaţiei de atribuire pentru contractele de lucrări pentru majoritatea investitiilor pentru: asistenţa tehnică pentru managementul proiectului pentru implementare supervizarea lucrărilor pentru proiectul "Reabilitare şi extindere sistem alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Tulcea” reabilitarea şi extinderea reţelei de distribuţie a apei potabile şi a sistemului de canalizare

Asigurarea mijloacelor de intervenţie pentru controlul poluării

În teritoriu a fost organizat Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă coordonat de Prefectura Tulcea. La SGA Tulcea se află planurile de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, intocmite şi transmise de către agenţii economici potenţial poluatori şi care se reactualizează periodic. Planurile de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale se intocmesc la nivel bazinal de către Direcţia Apelor Dobrogea Litoral Constanţa şi de către persoanele juridice utilizatori de de apă potenţiali poluatori. Unităţile de gospodărire a apelor, administraţiile porturilor dunărene şi maritime precum si agenţii economici potenţiali poluatori, au obligaţia dotării cu mijloace specifice de intervenţie, în judeţul Tulcea existând 6 operatori ce pot acţiona cu mijloace şi materiale.

Eliminarea evacuării apelor uzate epurate provenite din zootehnie în emisar de suprafaţă

Investiţii în retehnologizarea staţiilor de epurare şi construirea de iazuri biologice şi încheierea de contracte cu deţinătorii de terenuri pentru folosirea dejecţiilor solide+lichide ca fertilizant –ca de exemplu: SC Carniprod SA

Modernizarea staţiilor de epurare existente la nivelul agenţilor economici. Schimbarea tehnologiei de fabricaţie

Execuţia efectivă a lucrărilor Ex:SC Alum SA Tulcea

Realizarea de reţele de canalizare şi staţii de epurare la nivelul localităţilor rurale

Realizarea lucrărilor pe varianta optimă

15

Măsuri privind reducerea poluării apei in mediul urban şi rural: Extinderea reţelelor existente de canalizare; Construcţia de reţele de canalizare noi în localităţile unde nu există; Asigurarea epurării corespunzătoare a apelor uzate prin: retehnologizarea staţiilor de epurare existente; construcţia de staţii de epurare noi în localităţile unde nu există; shimbarea vechilor tehnologii de fabricaţie cu altele noi mai puţin poluante.

3.2. Ape de suprafaţă

Principalele ape curgătoare de pe teritoriul judeţului – exemplu Principalele lacuri de pe teritoriul judeţului Calitatea principalelor lacuri din România în raport cu gradul de troficitate Zoobentosul - Material şi metodă Probele zoobentonice au fost recoltate cantitativ din sedimente cu o dragă de tip

Marinescu (deschiderea de 225 cm2) din 5 puncte diferite, pentru a surprinde

heterogenitatea habitatului (substrat mâlos, nisipos, cu resturi de cochilii de moluşte). Cantitatea de sediment prelevată cu draga este spălată în fileu (ochiuri de 0.5 mm). Rezultate Macronevertebratele bentonice deţin un rol important în procesele de acumulare şi transfer a energiei în lanţurile trofice specifice ecosistemelor acvatice. Fiind un grup divers, constituit dintr-un număr mare de organisme cu cicluri de viaţă diferite ca durată şi cerinţe ecologice variate, macronevertebratele bentonice integrează în distribuţia lor efectele fluctuaţiilor factorilor de mediu. Aceste caracteristici stau la baza utilizării macronevertebratelor bentonice în evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice. Zoobentosul este utilizat de foarte mult timp la caracterizarea ecosistemelor acvatice.

16

Figura 3.2.1. Distributia abundentelor celor doua grupe dominante ale zoobentosului (cu albastru – chironomide si cu verde – oligochete)

Din figura 3.2.1.., se poate observa că raportul dintre abundenţele numerice ale oligochetelor şi cel al chironomidelor este, în general, mic. Totuşi, din analiza datelor prelevate în perioada 2005-2010 se pot observa tendinţe generale de evoluţie ale faunei bentonice. Astfel, majoritatea lacurilor, prezintă o tendinţă de creştere a abundenţei chironomidelor în raport cu abundenţa oligochetelor. Excepţiile sunt reprezentate de lacurile Uzlina, Nebunu şi Iacub, unde numărul oligochetelor este în creştere. Figura 3.2.2. Media pe intervalul 2005-2010 a distributia abundentelor celor doua grupe dominante ale zoobentosului (cu albastru – chironomide si cu verde – oligochete)

Cuib

ul

Ere

nci

uc

Fort

una

Golo

vita

Gorg

oste

l

Iacu

b

Isac

Merh

ei

Mia

zazi

Nebunu

Razim

Rosu

Rosule

t

Rotu

nd

Sin

oie

Som

ova

Uzlin

a

Utilizând ca indicator al stării ecologice (în sensul menţionat în Directiva Cadru pentru Apa) a lacurilor raportul olicochete/chironomide se poate constata ca în intervalul de timp 2005-2010, majoritatea lacurilor analizate se incadreaza în clasa de calitate moderata si buna, cu valori ale raportului mentionat anterior cuprinse intre 0.25-0.5 (stare buna) si 0.5-1 (stare ecologica moderata). (pentru valorile raportului

17

oligochete/chironomide pentru fiecare clasa de calitate vezi Moss, et al., 2003) (fig. 3.2.2.) Excepţie face anul 2007 în care se constată, în mai multe lacuri, dominanţa oligochetelor. Valorile ridicate ale abundenţelor înregistrate în anul 2007 face ca media întregului interval să fie deplasată către oligochete în lacurile Razim, Sinoie şi Uzlina.

3.3. Calitatea apei dulci

Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Ordinul 161/2006, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, tabelul nr.6, Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice şi fizico-chimice pentru stabilirea stării ecologice a a apelor de suprafaţă, anexa C, Elemente şi standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă, după cum urmează: Tabel 3.3.1. Anexa C. Elemente şi standarde de calitate chimice şi fizico-chimice

în apă

Nr. Indicatorul de calitate U/M Clasa de calitate

I II III IV V

C.1. Regim termic şi acidifiere

1 Temperatură °C Nu se normează

2 pH 6.5 - 8.5

C.2. Regimul oxigenului

1 Oxigen dizolvat mg O2/l

9 7 5 4 < 4

2 Saturaţia oxigenului dizolvat %

- Epilimnion (ape stratificate) 90-110 70-90 50-70 30-50 < 30

- Hipolimnion (ape stratificate)

90-70 70-50 50-30 30-10 < 10

- Ape nestratificate 90-70 70-50 50-30 30-10 < 10

3 CBO5 mg O2/l

3 5 7 20 > 20

4 CCO-Mn mg O2/l

5 10 20 50 > 50

5 CCO-Cr mg O2/l

10 25 50 125 > 125

C.3. Nutrienţi

1 Amoniu (N-NH4+) mg N/l 0.4 0.8 1,2 3.2 > 3.2

2 Azotiţi (N-NO2) mg N/l 0.01 0.03 0.06 0.3 > 0.3

3 Azotaţi (N-NO3) mg N/l 1 3 5,6 11,2 > 11,2

4 Azot total (N) mg N/l 1.5 7 12 16 > 16

5 Ortofosfaţi solubili (P-PO43-) mg P/l 0.1 0.2 0.4 0.9 > 0.9

6 Fosfor total (P) mg P/l 0.15 0.4 0.75 1.2 > 1.2

7 Clorofilă "a" µg/l 25 50 100 250 > 250

C.4. Salinitate

1 Conductivitate µS/cm

2 Reziduu filtrabil uscat la mg/l 500 750 1000 1300 > 1300

18

105°C

3 Cloruri (Cl-) mg/l 25 50 250 300 > 300

4 Sulfaţi (SO42+) mg/l 60 120 250 300 > 300

5 Calciu (Ca2+) mg/l 50 100 200 300 > 300

6 Magneziu (Mg2+) mg/l 12 50 100 200 > 200

7 Sodiu (Na+) mg/l 25 50 100 200 > 200

C.5. Poluanţi toxici specifici de origine naturală

1 Crom total (Cr3+ + Cr6+) µg/l 25 50 100 250 > 250

2 Cupru (Cu2+)5 µg/l 20 30 50 100 > 100

3 Zinc (Zn2+) µg/l 100 200 500 1000 > 1000

4 Arsen (As3+) µg/l 10 20 50 100 > 100

5 Bariu (Ba2+) mg/l 0.05 0.1 0.5 1 > 1

6 Seleniu (Se4+) µg/l 1 2 5 10 > 10

7 Cobalt (Co3+) µg/l 10 20 50 100 > 100

8 Plumb (Pb)6 µg/l 5 10 25 50 > 50

9 Cadmiu (Cd) µg/l 0.5 1 2 5 > 5

10 Fier total (Fe2+ + Fe3+) mg/l 0.3 0.5 1.0 2 > 2

11 Mercur (Hg)6 µg/l 0.1 0.3 0.5 1 > 1

12 Mangan total (Mn2+ + Mn7+) mg/l 0.05 0.1 0.3 1 > 1

13 Nichel (Ni)5 µg/l 10 25 50 100 > 100

C.6. Alţi indicatori chimici relevanţi

1 Fenoli total (index fenolic) µg/l 1 5 20 50 > 50

2 Detergenţi anionici activi µg/l 100 200 300 500 > 500

3 AOX µg/l 10 50 100 250 > 250

S-au luat în considerare valorile medii multianuale ale concentraţiilor indicatorilor determinaţi în perioada 2005-2010. Punctele de prelevare au fost următoarele : Dunăre şi braţe: Aval Izmail, Aval Reni, Ceatal Chilia, Ceatal Sf. Gheorghe, Cotu Pisicii, Periprava, Sf.Gheorghe, Sulina Canale: Crişan Caraorman, Litcov, Lopatna, Şontea Lacuri: Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Fortuna, Merhei, Miazăzi, Nebunu, Somova, Uzlina, Iacub, Isacova, Roşu, Rotundu şi Roşuleţ. Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri) În anul 2010, pH-ul din apa lacurilor din RBDD se află în domeniul 7.41-8.40 unităţi de pH, iar în anul 2009, pH–ul lacurilor din RBDD se află în domeniul de pH cu valori cuprinse între 8.10 şi 8.41, excepţie făcând lacul Somova şi Rotundu, unde pH-ul a avut valori de 8.75, respectiv 8.60. În anul 2007, s-au înregistrat cele mai mari valori ale pH-ului. Valorile minime ale pH-ului s-au obţinut în anul 2005.

19

Figura 3.3.2. Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)

0.0

1.5

3.0

4.5

6.0

7.5

9.0

Cuibul cu lebedeErenciucFortuna Merhei MiazaziNebunuSomova Uzlina Iacub Isacova Rosu RotunduRosulet

pH

Lacuri

2005 2006 2007 2008

Regimul oxigenului Oxigenul dizolvat din apele de suprafaţă, a fost determinat prin metoda iodometrică. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri) Figura 3.3.3. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerheiMiazaziNebunuSomovaUzlina Iacub Isacova Rosu RotunduRosulet

O2

, m

gO

2/l

Lacuri

2005 2006

Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri) În anul 2010, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Fortuna, Miazăzi, Somova, Uzlina, Isac cu valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate, Rotundu, Merhei cu valori corespunzătoare clasei a IV-a de calitate. În anul 2009, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate (Cuibul cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Fortuna, Somova, Uzlina, Iacub), clasa a III-a de calitate (Erenciuc, Isacova, Rotundu, Roşuleţ), clasa a IV-a de calitate (Merhei, şi Roşu). Comparativ cu anul 2009, în anul 2008, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate (Erenciuc, Fortuna, Nebunu, Uzlina, Iacub, Roşuleţ), clasa a III-a de calitate (Cuibul cu Lebede, Miazăzi, Somova şi Rotundu), clasa a IV-a de calitate (Merhei, Isacova şi Roşu). În anul 2007, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a IV-a de calitate (Cuibul cu lebede, Somova, Iacub, Isacova, Rotundu), clasa a III-a de calitate (Erenciuc, Fortuna, Merhei, Uzlina, Roşuleţ) şi clasa a II-a de calitate (Miazăzi, Nebunu, Roşu). În anul 2006, lacurile din RBDD se încadrează în general în clasa a II-a de

20

calitate. În anul 2005, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Iacub şi Rotundu (clasa a II-a de calitate), Roşuleţ (clasa a III-a de calitate) şi Isacova, clasa a IV-a de calitate. Figura 3.3.4. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)

Indice de permanganat Dinamica multianuală a indicelui de permaganat (lacuri) În anul 2010, în funcţie de concentraţia medie a indicelui de permanganat, lacurile din RBDDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Merhei, Isac, cu valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate. În anul 2009, în funcţie de concentraţia indicelui de permanganat, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacul Fortuna, Uzlina, Iacub, Isacova, Nebunu, care au valori corespunzătoare clasei I de calitate, Merhei, şi Somova cu valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate. În anul 2008, valorile indicelui de permanganat încadrează lacurile din RBDD în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Miazăzi, Nebunu, Rotundu (clasa a III-a de calitate), Uzlina, clasa I de calitate. Aceeaşi încadrare în clasa a II-a de calitate este şi în anul 2007, excepţie făcând lacurile Erenciuc, Miazăzi, Nebunu, Uzlina, Iacub (clasa I de calitate), respectiv Cuibul cu lebede clasa a III-a de calitate. În anii 2005-2006 s-au obţinut valori corespunzătoare claselor I şi a II-a de calitate. În perioada 2005-2009, lacul Somova este singurul lac încadrat în clasa a III-a de calitate. Figura 3.3.5. Dinamica multianuală a indicelui de permaganat (lacuri)

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

Cuibul cu lebede

Erenciuc Fortuna Merhei Miazazi Nebunu Somova Uzlina Iacub Isacova Rosu Rotundu Rosulet

mg

CB

O5

/l

Lacuri

2005 2006 2007

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

16.0

Cuibul cu lebede


IKM

nO

4, m

gO

2/l

Lacuri

2005 2006 2007

21

Nutrienţi Azot amoniacal Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri) Concentraţia medie a azotului amoniacal are valori corespunzătoare clasei I de calitate în anul 2010. Aceeaşi încadrare, respectiv clasa I de calitate, este corespunzătoare şi pentru perioada 2006-2009, excepţie făcând lacul Somova în anul 2008, unde valoarea determinată încadrează apa lacului în clasa a II-a de calitate. În anul 2005, valorile concentraţiilor de azot amoniacal încadrează lacurile în clasa a II-a de calitate, stare ecologică bună, excepţie făcând lacul Somova, clasa a II-a de calitate şi lacul Fortuna, clasa I de calitate. Figura 3.3.6.Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)

Azotul din azotiţi Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri) În anul 2010, în funcţie de concentraţia medie anuala a azotului din azotiţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu Lebede, Fortuna, Merhei, Somova, Uzlina, Iacub încadrate în clasa a II-a de calitate şi lacul Merhei încadrat în clasa a III-a de calitate. În anul 2009, în funcţie de concentraţia medie anuală a azotului din azotiţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Fortuna care se încadrează în clasa a V-a de calitate, Isacova, Roşu, Roşulet clasa a IV-a de calitate. În anul 2008, lacurile se încadrează în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună), excepţie făcând lacul Fortuna (clasa a III-a de calitate) şi lacurile Miazăzi, Roşu şi Rotundu (clasa I de calitate). În anul 2007, lacurile se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Isacova, Roşu, Roşuleţ, Rotundu (clasa I de calitate) şi lacul Iacub (clasa a III-a de calitate). În anul 2006, lacurile se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie facând lacul Uzlina (clasa a III-a de calitate). Anul 2005 este anul în care lacurile se încadrează în clasa a IV-a de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu lebede, Erenciuc, Somova, Roşu, Roşuleţ (clasa a III-a de calitate) şi lacul Nebunu (clasa a V-a de calitate).

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

0.80

0.90

Cuibul cu

lebede


mg

N-N

H4

/l

Lacuri

2005 2006 2007

22

Figura 3.3.7.Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)

Azotul din azotaţi Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri) În anul 2010, concentraţia medie a azotului din azotaţi încadrează apa lacurilor în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile nebunu şi Uzlina, cu valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate. În anul 2009, în funcţie de concentraţia medie anuală de azot din azotaţi, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Erenciuc (clasa a II-a de calitate), Cuibul cu lebede, Fortuna, Uzlina, Iacub, Isacova (clasa a III-a de calitate). În anul 2008, azotul din azotaţi are valori corespunzătoare clasei a IV-a de calitate pentru lacurile Fortuna, Miazăzi, Uzlina, Iacub, Isacova şi Roşuleţ, clasei a V-a de calitate pentru Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Nebunu, clasei a III-a de calitate pentru Merhei, clasei a II-a de calitate pentru Roşu şi clasa I de calitate pentru Somova şi Rotundu. În anul 2007, azotul din azotaţi are valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Fortuna, Miazăzi, Nebunu şi Iacub, cu valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate. În anul 2005, lacurile se încadrează în clasa I de calitate. Figura 3.3.8.Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

Cuibul cu lebedeErenciucFortuna Merhei MiazaziNebunuSomovaUzlina Iacub Isacova Rosu RotunduRosulet

N-N

O2 m

g/l

Lacuri

2005 2006 2007

0.0

3.0

6.0

9.0

12.0

15.0

18.0

Cuibul cu lebedeErenciuc Fortuna Merhei Miazazi Nebunu Somova Uzlina Iacub Isacova Rosu Rotundu Rosulet

mg

N-N

O3

/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Cls.a II-a de calit.

23

Azotul total Dinamica multianuală a azotului total (lacuri) În anul 2010, în funcţie de concentraţia medie de azot total, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu Lebede, Erenciuc,Iacub, Isac, Rotundu, Miazăzi, Nebunu care sunt încadrate în clasa a III-a de calitate. Concentraţia de azot total încadrează lacurile din RBDD, în 2009 în clasa I de calitate (Merhei), clasa a II-a de calitate (Erenciuc, Iacub, Roşu, Rotundu, Roşuleţ), clasa a III-a de calitate (Cuibul cu lebede, Miazăzi, Nebunu, Somova, Uzlina, Isacova), clasa a IV-a de calitate (Fortuna). Concentraţia de azot total încadrează lacurile din RBDD, în 2008, în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând Cuibul cu lebede, Erenciuc, Nebunu (clasa a V-a de calitate), Fortuna, Uzlina, Isacova, Roşuleţ (clasa a IV-a de calitate), Rotundu (clasa a II-a de calitate). În anul 2007, toate lacurile s-au încadrat în clasa a III-a de calitate. Figura 3.3.9.Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)

Ortofosfaţi solubili Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri) În funcţie de concentraţia medie anuală de fosfor dizolvat, lacurile din RBDD se încadrează în 2010 în clasa I de calitate. Aceeaşi încadrare se observă şi în anii anteriori, excepţie făcând Miazăzi în anul 2005 (clasa a II-a de calitate). Figura 3.3.10.Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerheiMiazaziNebunuSomovaUzlina Iacub Isacova RosuRotunduRosulet

mg

Nt/

l

Lacuri2007 2008 2009 2010 Cls.a II-a de calit.

0.00

0.05

0.10

0.15

0.20


mg

P-P

O4

/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


24

Fosfor total Dinamica multianuală a fosforului total (lacuri) Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de fosfor total, în 2010, încadrează lacurile în clasa I de calitate. În anii 2006-2008, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu lebede, Somova şi Rotundu (clasa a II-a de calitate). În 2005, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate(excepţie Cuibul cu lebede, clasa I de calitate). Figura 3.3.11.Dinamica multianuală a fosforului total (lacuri)

Clorofila ,, a” Dinamica multianuală a clorofilei ,, a” (lacuri) În anul 2010, concentraţia medie anuală a clorofilei ,,a”, încadrează apa lacurilor Cuibul cu lebede, Erenciuc, Fortuna, Nebunu în clasa I de calitate, Miazăzi, Uzlina, Iacub în clasa a II-a de calitate, Somova, Roşu, Roşuleţ, Rotundu în clasa a III-a de calitate, merhei în clasa a IV-a de calitate şi Isac în clasa a V-a de calitate. În anul 2009, concentraţia medie anuală a clorofilei ,,a”, încadrează lacurile în clasa I de calitate (Merhei, Nebunu, Roşu, Rotundu), clasa a II-a de calitate (Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Uzlina, Iacub, Roşuleţ), clasa a III-a de calitate (Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Isacova) şi clasa a IV-a de calitate (Somova). În anul 2008. valorile medii anuale ale clorofilei ,,a” din lacurile din RBDD încadrează lacurile în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Erenciuc şi Uzlina, a căror valori sunt corespunzătoare clasei I de calitate. Anul 2007 este anul în care lacurile se încadrează în clasa a IV-a de calitate, excepţie făcând Cuibul cu lebede (clasa a V-a de calitate) şi Nebunu (clasa I de calitate). În perioada 2005, lacurile se încadrează în clasele I, a a II-a şi a III-a de calitate.

0.00

0.05

0.10

0.15

0.20

0.25

0.30

0.35

0.40

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerhei MiazaziNebunuSomovaUzlina Iacub Isacova Rosu RotunduRosulet

mg

Pt/

l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


25

Figura 3.3.12. Dinamica multianuală a clorofilei ,, a” (lacuri)

Salinitate Conductivitate Dinamica multianuală a electroconductivităţii (lacuri) Valorile medii anuale determinate pentru electroconductivitate în anul 2010, variază în apele lacurilor între 350 µS/cm în lacul Isac şi 414.5 µS/cm în lacul Uzlina. Figura 3.3.13.Dinamica multianuală a electroconductivităţii (lacuri)

Cloruri Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri) În anul 2010, concentraţiile medii anuale de cloruri încadrează apa lacurilor în clasa a II-a de calitate. În 2008 şi 2009, concentraţiile medii anuale ale clorurilor încadrează lacurile din RBDD în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacul Nebunu (clasa I de calitate). Aceeaşi încadrare a fost facută şi în anul 2008. Între anii 2005-2007 dinamica este aceeaşi, cu unele excepţii, şi anume: în anul 2005 lacurile Erenciuc şi Merhei se încadrează în clasa a III-a de calitate, în anul 2006 lacurile: Cuibul cu lebede, Erenciuc, Merhei, Nebunu, Uzlina şi Isacova corespund clasei I de calitate , tot în aceeaşi clasă se încadrează în anul 2007 lacurile Erenciuc, Fortuna, Uzlina şi Isacova.

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450


clo

rofi

la"a

", u

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


0

100

200

300

400

500

Cuibul cu lebedeErenciucFortuna Merhei Miazazi NebunuSomova Uzlina Iacub Isacova Rosu Rotundu Rosulet

EC

, u

s

Lacuri2005 2006 2007 2008 2009 2010

26

Figura 3.3.14. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)

Sulfaţi Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri) În anul 2010, valorile medii anuale ale concentraţiilor de sulfaţi încadrează apa lacurilor în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Roşuleţ încadrat în clasa a II-a de calitate.Valorile concentraţiilor de sulfaţi determinate, în anul 2009, din lacurile din Delta Dunării sunt corespunzătoare clasei I de calitate, respectiv stare ecologică foarte bună. În anul 2008, lacurile se încadrează tot în clasa I de calitate, excepţie făcând valorile determinate în lacurile Nebunu, Uzlina, Rotundu, care se înscriu în clasa a II-a de calitate, tot clasei I aparţin şi valorile obţinute în 2007. În anul 2006 concentraţiile medii de sulfaţi înscriu apele în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată), excepţie făcând lacurile Cuibul cu lebede şi Isacova care se înscriu în clasa a II-a de calitate. În anul 2005 mediile anuale din probele de apă sunt corespunzătoare clasei I de calitate excepţie făcând în 2005 Fortuna, Merhei, Miazăzi, Uzlina, Iacub, Rotundu şi Roşuleţ, toate acestea încadrându-se în clasa a II-a de calitate. Figura 3.3.15.Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)

Calciu Dinamica multianuală a concentraţiei de calciu (lacuri) În anul 2010, în funcţie de concentraţia medie anuală a calciului, apa lacurilor din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu Lebede, Fortuna, merhei, Miazăzi, nebunu, somova, Uzlina, Roşu, Roşuleţ cu valori corespunzătoare clasei a IV-a de calitate. Concentraţia medie anuală a calciului are valori corespunzătoare clasei I de calitate în anul 2009. În anul 2008, cât şi 2005-2006, valorile sunt corespunzătoare clasei a II-a de calitate excepţie făcând lacul Merhei, Miazăzi, Nebunu şi Isacova în anul 2008, unde

0

10

20

30

40

50

60

70


Cl,

mg

/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


0

50

100

150

200

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerheiMiazaziNebunuSomovaUzlina IacubIsacovaRosuRotunduRosulet

SO

4, m

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


27

valoarea determinată încadrează apa lacului în clasa I de calitate şi în 2005 şi 2006 Erenciuc (tot clasa I de calitate). Apa din lacul Somova în 2006 se încadrează în clasa a III-a de calitate. În 2007, valorile concentraţiilor de calciu încadrează lacurile în clasa I de calitate, stare ecologică foarte bună, excepţie făcând în 2007 Iacub ce aparţin clasei a II-a de calitate. Figura 3.3.16.Dinamica multianuală a concentraţiei de calciu (lacuri)

Magneziu Dinamica multianuală a concentraţiei de magneziu (lacuri) Concentraţiile medii anuale determinate pentru magneziu încadrează apa din lacurile din Delta Dunării în clasa a II-a de calitate stare ecologică bună atât în 2010 cât şi în perioada 2005-2009, excepţie făcând lacurile Nebunu în 2005, Cuibul cu lebede în 2006, Isacova şi Rotundu în 2007 unde concentraţiile determinate încadrează apa în clasa I de calitate, stare ecologică foarte bună. Figura 3.3.17.Dinamica multianuală a concentraţiei de magneziu (lacuri)

Sodiu Dinamica multianuală a concentraţiei de sodiu (lacuri) În anul 2010, concentraţia medie de sodiu încadrează apa lacurilor din RBDDD în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Erenciuc, Nebunu, Iacub încadrate fiind în clasa a II-a de calitate. În anul 2009, în funcţie de concentraţia medie anuală de sodiu, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Roşu, Rotundu, Roşuleţ care se încadrează în clasa a II-a de calitate. În anul 2008 concentraţiile medii anuale determinate pentru sodiu încadrează apa din lacurile din Delta Dunării în clasa a II-a de calitate stare ecologică bună, excepţie făcând lacurile Fortuna, Miazăzi, Merhei, Nebunu ale căror valori încadrează apa în clasa I de calitate, aceiaşi dinamică se

0

20

40

60

80

100

120

Cuibul cu lebede


Ca, m

g/l

Lacuri

2005 2006 2007

0

10

20

30

40

50

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerheiMiazaziNebunuSomovaUzlina IacubIsacova RosuRotunduRosulet

Mg

, m

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


28

observă şi între anii 2005-2007, doar că de această dată excepţie fac lacurile Erenciuc, Fortuna, Miazăzi, Nebunu şi Rotundu în anul 2007, şi Erenciuc în anul 2005. În anul 2006 valorile obţinute încadreză apa în clasa I de calitate cu unele excepţii: lacurile Somova, Roşu şi Roşuleţ care aparţin clasei a II-a de calitate, stare ecologică bună. Figura 3.3.18. Dinamica multianuală a concentraţiei de sodiu (lacuri)

Poluanţi de origine naturală Crom Dinamica multianuală a concentratiei de crom (lacuri) În anul 2010, valorile medii anuale ale concentraţiilor de crom încadrează apa lacurilor din Delta Dunării în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând lacul Iacub (clasa I de calitate). În anul 2009, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate. În anul 2008, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate dupa valorile medii ale concentraţiei de crom total. Figura 3.3.19. Dinamica multianuală a concentratiei de crom (lacuri)

Cupru Dinamica multianuală a concentratiei de cupru (lacuri) În anul 2010, valorile medii anuale ale concentraţiilor de cupru încadrează apa lacurilor din Delta Dunării în clasele I de calitate (Somova şi Isac), clasa a II-a de calitate

0

10

20

30

40

50

Cuibul cu lebede


Na, m

g/l

Lacuri

2005 2006 2007

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Cuibul cu lebedeErenciuc Fortuna Merhei Miazazi Nebunu Somova Uzlina Iacub Isacova Rosu Rotundu Rosulet

Cr,

ug

/l

Lacuri

2007 2008

29

(Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Somova, Uzlina, Iacub, Rotundu) şi clasa a III-a de calitate (Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Merhei, Roşu, Roşuleţ). În funcţie de valorile medii ale concentraţiei de cupru, lacurile din RBDD se încadrează în anul 2009 în clasa I de calitate, excepţie făcând Fortuna, Isacova, Roşu, Rotundu (clasa a II-a de calitate), Erenciuc (clasa a III-a de calitate), Uzlina şi Roşuleţ (clasa a IV-a de calitate). În funcţie de valorile medii ale concentraţiei de cupru, lacurile din RBDD se încadrează în anul 2008 în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Nebunu, Roşuleţ (clasa a II-a de calitate), Iacub (clasa a III-a de calitate) şi Rotundu, clasa a IV-a de calitate. În 2006 şi 2007, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a V-a de calitate, excepţie făcând lacurile Erenciuc, Miazăzi, Uzlina, Isacova (clasa a IV-a de calitate). În anul 2005, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a IV-a de calitate, excepţie făcând lacurile Cuibul cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Rotundu (clasa a III-a de calitate). Figura 3.3.20. Dinamica multianuală a concentratiei de cupru (lacuri)

Zinc Dinamica multianuală a concentratiei de zinc (lacuri) În anul 2010, valorile medii anuale ale concentraţiilor de zinc încadrează apa lacurilor din Delta Dunării în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Fortuna (clasa a II-a de calitate). În anul 2009, valorile medii anuale ale concentraţiei de zinc total încadrează lacurile în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Merhei, Isacova (clasa a II-a de calitate). Comparativ cu 2009, în perioada 2005-2008, lacurile se încadrează în clasa I de calitate.

0

50

100

150

200

Cuibul cu lebedeErenciucFortunaMerheiMiazaziNebunuSomovaUzlina IacubIsacovaRosuRotunduRosulet

Cu

, u

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


30

Figura 3.3.21. Dinamica multianuală a concentraţiei de zinc (lacuri)

Arsen Dinamica multianuală a concentraţiei de arsen (lacuri) În anul 2010, valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de arsen încadrează apa lacurilor din Delta Dunării în clasa a II-a de calitate, respectiv stare ecologică bună. În anul 2009, ca şi în 2008, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând Cuibul cu Lebede (clasa a III-a de calitate). În anul 2007, lacurile se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacurile Erenciuc, Somova, Rotundu (clasa a II-a de calitate). Figura 3.3.22. Dinamica multianuală a concentraţiei de arsen (lacuri)

Plumb Dinamica multianuală a concentraţiei de plumb (lacuri) În anul 2010, valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de plumb încadrează apa lacurilor din Delta Dunării în clasa a II-a de calitate cu o singură excepţie şi anume lacul Isac (clasa a III-a de calitate). În anul 2009, lacurile din RBDD, se încadrează în funcţie de concentraţia de plumb în clasa I de calitate, excepţie făcând Isacova (clasa a II-a de calitate), Cuibul cu lebede, Uzlina, Iacub (clasa a III-a de calitate). Valorile mediilor anuale ale

0

50

100

150

200


Zn

, u

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


Lacuri

0

5

10

15

20

25

30

Cuibul cu

lebede

Erenciuc Fortuna M erhei M iazazi Nebunu Somova Uzlina Iacub Isacova Rosu Rotundu Rosulet

As, u

g/l

2007 2008 2009 2010 Cls.a II-a de calit.

31

concentraţiilor de plumb încadrează lacurile din Delta Dunării în anul 2008 în clasa I de calitate (stare ecologică foarte bună), excepţie făcând lacurile Roşuleţ, Uzlina şi Somova ale căror valori incadrează apa acestor lacuri în clasa a II-a de calitate. În anii 2006 şi 2007, valorile medii anuale ale concentraţiilor de plumb încadrează apa în clasa a V-a de calitate, excepţie făcând lacurile Isacova (2007), Merhei (2007) şi Cuibul cu Lebede (2006), ale căror valori de concentraţie încadrează apa în clasa a IV-a de calitate. în anul 2005 valorile medii anuale ale concentraţiilor de plumb încadrează lacurile în clasa a IV-a de calitate, cu o singură excepţie, lacul Isacova ale cărui valori de concentraţie încadrează apa în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată). In anul 2005 se înregistrează o variaţie a concentraţiilor medii anuale ce încadrează lacurile din RBDD în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a de calitate. Figura 3.3.23. Dinamica multianuală a concentraţiei de plumb (lacuri)

Cadmiu Dinamica multianuală a concentraţiei de cadmiu (lacuri) În anul 2010, valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de cadmiu încadrează apa lacurilor din Delta Dunării, în clasele a IV-a de calitate (Cuibu cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Uzlina, Iacub, Roşu, Roşuleţ, Rotundu) şi clasa a V-a de calitate (Erenciuc, Merhei, Somova, Isac). Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de cadmiu încadrează lacurile din Delta Dunării în anul 2009 şi în 2008 în clasa a V-a de calitate (stare ecologica foarte proastă). Aceeaşi încadrare o găsim şi în anii 2005-2007, excepţie făcând lacurile Rotundu (2006, 2005), Somova (2006 şi 2005) şi Roşuleţ (2005) când valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de cadmiu încadrează lacurile în clasa a IV-a de calitate.

0

100

200

300

400

500


Pb

, u

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


32

Figura 3.3.24. Dinamica multianuală a concentraţiei de cadmiu (lacuri)

Fier Dinamica multianuală a concentraţiei de fier (lacuri) În anul 2010, valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de fier încadrează apa lacurilor din Delta Dunării, în clasa a II-a de calitate cu două excepţii şi anume lacurile Rotundu şi Nebunu (clasa a III-a de calitate). În anul 2009, lacurile din RBDD se încadrează, în funcţie de concentraţia medie anuală de fier, în clasa I de calitate (Cuibul cu Lebede, Somova, Roşu), clasa a II-a de calitate (Erenciuc, Miazăzi, Uzlina, Iacub, Isacova), clasa a III-a de calitate (Fortuna, Merhei, Nebunu, Rotundu, Roşuleţ). Starea ecologică a apei lacurilor Deltei Dunarii în anul 2008 este una moderată corespunzătoare clasei a III-a de calitate, excepţie făcând lacurile Roşuleţ, Isacova, Uzlina şi Fortuna unde, valorile medii anuale ale concentraţiilor de fier încadrează apa acestor lacuri în clasa a IV-a de calitate (stare ecologică proastă), iar în lacul Iacub valorile medii ale concentraţiilor de fier încadrează apa acestui lac în clasa a V-a de calitate (stare ecologică foarte proastă). În anii 2006 şi 2007 se înregistrează o variaţie a valorilor mediilor multianuale ale concentraţiilor de fier ce încadrează lacurile din RBDD în primele trei clase de calitate şi anume: clasa I – Roşuleţ (2006 şi 2007), Merhei (2007), Erenciuc (2006 şi 2007) şi Cuibul cu Lebede (2007), clasa a II-a – Rosu (2007), Iacub (2007), Somova (2007), Miazazi (2007), Fortuna (2007), Rotundu (2006) şi clasa a III-a – Rotundu (2007), Isacova (2007), Uzlina (2007), Nebunu (2006 şi 2007) şi Cuibul cu Lebede (2006). In 2005, se înregistrează o variaţie a concentraţiilor medii anuale de fier ce încadrează lacurile din RBDD în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a de calitate.

0

5

10

15

20

25

30


Cd

, u

g/l

Lacuri

2005

2006

2007

2008

2009

2010


33

Figura 3.3.25. Dinamica multianuală a concentraţiei de fier (lacuri)

Mangan Dinamica multianuală a concentraţiei de mangan (lacuri) În anul 2010, valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de mangan încadrează apa lacurilor din Delta Dunării, în clasa a III-a de calitate cu o excepţie şi anume lacul Somova (clasa a II-a de calitate). În anul 2009, lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate, excepţie făcând lacul Isacova, cu valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate. Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de mangan încadrează lacurile Deltei Dunării în anul 2008 în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată). Intre anii 2005-2007 starea ecologică a apelor lacurilor din RBDD se încadrează de asemenea în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând anul 2006, când în lacul Iacub s-au înregistrat valori medii ale concentraţiilor de mangan ce încadrează apa acestui lac în clasa a IV-a de calitate (stare ecologică proastă). Figura 3.3.26. Dinamica multianuală a concentraţiei de mangan (lacuri)

Nichel Dinamica multianuală a concentraţiei de nichel (lacuri) Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de nichel încadrează apa lacurilor din Delta Dunării, în anul 2010, în clasa a III-a de calitate, respectiv stare ecologică moderată. Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de nichel încadrează lacurile din Delta Dunării în anul 2009 în clasa I de calitate (Roşuleţ), clasa a II-a de calitate (Somova), în clasa a III-a de calitate (Erenciuc, Nebunu, Uzlina, Iacub, Isacova, Roşu, Rotundu), în

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

Cuibul cu lebede


Fe,

ug

/l

Lacuri

2005 2006 2007 2008 2009 2010 Cls.a II-a de calit.

0100200300400500

Cuib

u

Eren

c

Fort

u

Merh

e

Mia

z

Neb

u

Som

o

Uzli

n

Iacu

b

Isac

o

Rosu

Rotu

n

Ros

u

Mn

, u

g/l

Lacuri2005 2006 2007

34

clasa a IV-a de calitate (Cuibul cu Lebede), clasa a V-a de calitate (Fortuna, Miazăzi). Valorile mediilor anuale ale concentraţiilor de nichel încadrează lacurile din Delta Dunării în anul 2008 în clasa a III-a de calitate (stare ecologică moderată), excepţie făcând lacurile Rotundu, Iacub şi Fortuna ale căror valori încadrează apa în clasa a II-a de calitate. În anul 2007, valorile medii anuale ale concentraţiilor de nichel, încadrează lacurile din RBDD în clasa a V-a de calitate (stare ecologică foarte proastă) cu mici excepţii. Figura 3.3.27. Dinamica multianuală a concentratiei de nichel (lacuri)

Mercur Dinamica multianuală a concentraţiei de mercur (lacuri) Lacurile din RBDD se încadrează în clasa I de calitate atât în anul 2010 cât şi în anii anteriori. Figura 3.3.28. Dinamica multianuală a concentraţiei de mercur (lacuri)

Calitatea apei dulci Calitatea apei Dunării pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Regimul de acidifiere Dinamica multianuală a pH-ului (Dunăre şi braţe) Domeniul optim de pH este cuprins între 6.5 şi 8.5. Valorile medii anuale ale pH-ului se încadrează în acest domeniu, excepţie făcând Cotul Pisicii în anul 2009 şi Aval Izmail în anul 2007.

0

100

200

300

400

500

600

Cuibul cu lebede


Ni,

ug

/l

Lacuri

2007 2008

0.00

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06

Cuibul cu lebede


Hg

, u

g/l

Lacuri

2006 2007 2008 2009 2010

35

Figura 3.3.29. Dinamica multianuală a pH-ului (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a pH-ului (canale) pH-ul determinat din apa canalelor se încadrează în domeniul optim de pH, respectiv 6.5-8.5. În anul 2007, apa canalelor Litcov şi Lopatna au valori ale pH-ului ce depăşesc valoarea maximă a domeniului de pH. Figura 3.3.30. Dinamica multianuală a pH-ului (canale)

Regimul oxigenului Oxigen dizolvat Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (Dunăre şi braţe) Concentraţiile medii anuale de oxigen dizolvat încadrează apa braţelor Dunării în clasa I de calitate, respectiv stare ecologică foarte bună. Concentraţiile medii anuale determinate pentru oxigenul dizolvat, în dinamică multianuală, din probele de Dunăre, au valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate (stare ecologică bună) atât în anul 2010 cât şi în anii anteriori.

0.0

1.5

3.0

4.5

6.0

7.5

9.0

Cotul Pisicii Aval Izmail Aval Reni Ceatal Chilia Ceatal Sf.Gheorghe

Periprava Sf.Gheorghe Sulina

pH

Dunare

2005 2006 2007 2008

0.0

1.5

3.0

4.5

6.0

7.5

9.0

Crisan-Ca

Litcov

Lopatna

Sontea

pH

Canale

2005 2006 2007 2008

36

Figura 3.3.31. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat din apa (canale) În anul 2010, în funcţie de concentraţia media anuală de oxigen dizolvat, apa canalelor Crişan-caraorman şi Şontea se încadrează în clasa I de calitate, iar apa canalelor Litcov şi Lopatna în clasa a II-a de calitate. În anul 2009, concentraţia medie anuală de oxigen dizolvat încadrează apa din canale în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună), aceeaşi încadrare fiind valabilă şi în anii 2007 şi 2008. În anul 2005 concentraţiile medii anuale determinate pentru oxigenul dizolvat, încadrează apa canalelor în clasa a III-a de calitate respectiv stare ecologică moderată. Tot în clasa a III-a de calitate se încadrează şi apa canalelor Litcov şi Lopatna în anul 2006. Figura 3.3.32. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (canale)

Consumul biochimic de oxigen la 5 zile Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (Dunăre şi braţe) În anul 2010, concentraţiile medii anuale ale consumului biochimic de oxigen la 5 zile au valori ce încadrează apa Dunării în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând Aval Reni, ceatal Chilia şi Ceatal Sf. Gheorghe ce au valori corespunzătoare clasei I de calitate. Concentraţiile medii anuale ale consumului biochimic de oxigen la 5 zile are valori ce încadrează apa de suprafaţă din Dunăre, în anul 2009 în clasa a II-a de calitate,

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

16.0

Cotul PisiciiAval IzmailAval ReniCeatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeripravaSf.GheorgheSulina

O2, m

gO

2/l

Dunare

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Cls.a II-a de calit.(min.)

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

Crisan-Caraorman

Litcov Lopatna Sontea

O2

, m

gO

2/l

Canale

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Cls.a II-a de calit.(min.)

37

excepţie făcând valorile determinate la Cotul Pisicii şi Aval Izmail, unde s-au determinat valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate. În anii 2006, 2007 şi 2008 Dunărea şi braţele acesteia se încadrează în clasa a II-a de calitate, cu mici exceptii şi anume Cotul Pisicii (2006 şi 2007) şi Aval Reni (2007), când s-au obţinut valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate. Figura 3.3.33. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (canale) În anul 2010, concentraţiile medii anuale ale consumului biochimic de oxigen la 5 zile încadrează apa canalelor în clasa I de calitate ( Canal Lopatna şi canal Şontea), respectiv clasa a II-a de calitate (Canal Crişan- Caraorman şi Canal Litcov). În 2009, valorile concentraţiilor de consum biochimic de oxigen la 5 zile, încadrează apa canalelor din RBDD în clasa a III-a de calitate, doar apa canalului Lopatna încadrându-se în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună). În anii 2005, 2006, 2007 şi 2008 canalele din RBDD se încadrează în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând canalele Crişan-Caraorman (2007 şi 2008) şi Litcov (2007). Figura 3.3.34. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (canale)

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

Cotul Pisicii Aval Izmail Aval Reni Ceatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeriprava Sf.Gheorghe Sulina

mg

CB

O5/l

Dunare

2005 2006 2007

0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

Crisan-Car

Litcov

Lopatna

Sontea

mg

CB

O5

/l

Canale

2005 2006 2007

38

Nutrienţi Azot amoniacal Dinamica multianuală a azotului amoniacal (Dunăre şi braţe) În anul 2010, valorile concentraţiilor de azot amoniacal determinate din punctele de prelevare selectate, au valori corespunzătoare clasei I de calitate, respectiv stare ecologică foarte bună. Aceeaşi dinamică este observată şi în anii 2006, 2007, 2008, 2009 cu o singură excepţie şi anume Aval Reni în anul 2006. În anul 2005 valorile determinate pentru azot amoniacal sunt valori corespunzătoare claselor I şi a II-a de calitate. Figura 3.3.35. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a azotului amoniacal (canale) Concentraţiile medii determinate în anul 2010 din apa canalelor Deltei Dunării, au valori corespunzătoare clasei I de calitate, excepţie făcând canalul Lopatna încadrat în clasa a II-a de calitate. Aceeaşi încadrare se constată şi în anii anteriori şi anume 2006, 2007, 2008 şi 2009. În anul 2005, azotul amoniacal are valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate. Figura 3.3.36. Dinamica multianuală a azotului amoniacal din apa (canale)

Azotul din azotiţi Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe) În anul 2010, în funcţie de concentraţia medie a azotului din azotiţi, apa Dunării este încadrată în clasa a II-a de calitate.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

0.80

0.90

Cotul PisiciiAval IzmailAval ReniCeatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeripravaSf.Gheorghe Sulina

mg

N-N

H4/l

Dunare

2005 2006 2007 2008 2009 2010 Cls.a II-a de calit.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

0.80

0.90

Crisan-Caraorman


mg

N-N

H4

/l

Canale

2005

2006

2007

2008

2009

2010


39

Valorile medii determinate pentru azotul din azotiţi în anul 2009 încadrează apa din Dunăre şi braţe în clasa a II-a de calitate, excepţie făcând Periprava şi Sf. Gheorghe (clasa a III-a de calitate) şi Sulina (clasa a IV-a de calitate). În anii 2006, 2007 şi 2008 valorile determinate sunt valori corespunzătoare clasei a II-a de calitate, (stare ecologică bună), excepţie făcând în 2006 Aval Reni şi Sf. Gheorghe. Valorile determinate în anul 2005 sunt valori corespunzătoare clasei a IV-a şi respectiv a V-a de calitate. Figura 3.3.37. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale) În anul 2009, şi 2010, valorile concentraţiilor determinate pentru azotul din azotiţi, încadrează apa canalelor din RBDD în clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună), cu o singură excepţie şi anume canalul Lopatna ale cărui valori de concentraţie încadrează apa acestui canal în clasa a IV-a de calitate. În anii 2006, 2007 şi 2008, s-a obţinut aceeaşi încadrare cu mici excepţii şi anume apa canalului Lopatna ale căror valori de concentraţie încadrează apa acestuia în anii 2007 şi 2008 în clasa a IV-a de calitate. În anul 2005 valorile determinate pentru toate canalele sunt corespunzătoare clasei a IV-a de calitate (stare ecologică proastă). Figura 3.3.38. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)

Azotul din azotaţi Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

Cotul PisiciiAval Izmail Aval ReniCeatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeripravaSf.Gheorghe Sulina

mg

N-N

O2

/l

Dunare

2005

2006

2007

2008

2009

2010


0.00

0.03

0.06

0.09

0.12

0.15

0.18

0.21

Crisan-Caraorman


N-N

O2 m

g/l

Canale

2005

2006

2007

2008

2009

2010


40

În anul 2010, concentraţiile medii anuale de azot din azotaţi încadrează apa Dunării în clasa a II-a de calitate. În anul 2009, valorile medii ale concentraţiilor de azot din azotaţi sunt corespunzătoare claselor a III-a, a IV-a şi chiar a V-a de calitate. Comparând anii 2005, 2006, 2007 şi 2008 se observă o creştere a concentraţiilor de azot din azotaţi, în anul 2008 obţinându-se valori corespunzătoare clasei a V-a de calitate (stare ecologică foarte proastă). Figura 3.3.39. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale) În anul 2010, concentraţiile medii anuale de azot din azotaţi încadrează apa canalelor în clasa I de calitate. În ceea ce priveşte valorile medii anuale ale concentraţiei de azot din azotaţi obţinute în anul 2009 în apa canalelor, acestea se încadrează în clasa a III-a de calitate, respectiv stare ecologică moderată. În anii anteriori, se observă ca apa tuturor canalelor în anul 2005 se încadra în clasa I de calitate, iar în anii următori, 2006, 2007 şi 2008, valorile concentraţiilor de azot din azotaţi obţinute, încadrează apa canalelor în clasele a II-a, a III-a şi chiar a IV-a (canalul Şontea în 2007) şi a V-a (canalul Şontea în 2008) de calitate. Figura 3.3.40. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0


mg

N-N

O3/l

Dunare

2005

2006

2007

2008

2009

2010


0.0

2.0

4.0

6.0

8.0

10.0

12.0

14.0

Crisan-Caraorman


mg

N-N

O3

/l

Canale

2005

2006

2007

2008

2009

2010


41

Azotul total Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe) În anul 2010, concentraţiile medii anuale de azot total încadrează apa Dunării în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând Aval Reni, Sf. Gheorghe a căror concentraţie medie încadreaza apa în clasa a II-a de calitate. Concentraţia medie anuală a azotului total determinat din probele de apă în anul 2009, încadrează apa Dunării şi a braţelor acesteia în clasele a III-a, a IV-a şi a V-a de calitate (stare ecologică moderată, proastă şi foarte proastă). Valorile concentraţiilor de azot total determinate în anul 2008 încadrează apa Dunării şi a braţelor acesteia în clasa a V-a de calitate, excepţie făcând Aval Reni (clasa a II-a de calitate) şi Cotul Pisicii (clasa a IV-a de calitate). Comparativ, în anul 2007, apele sunt încadrate în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând Cotul Pisicii şi Periprava (clasa a V-a de calitate) şi Ceatal Chilia (clasa a IV-a de calitate). Figura 3.3.41. Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a azotului total (canale) În anul 2009 şi 2010, apa canalelor din RBDD se încadrează în clasa a III-a de calitate. În anii 2007 şi 2008, valorile concentraţiilor medii anuale de azot total încadrează apa canalelor în clasa a III-a de calitate, excepţie făcând canalul Lopatna în 2008 (clasa a IV-a de calitate) şi canalul Şontea în 2007 (clasa a IV-a de calitate). Figura 3.3.42. Dinamica multianuală a azotului total (canale)

Ortofosfaţi solubili Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (Dunăre şi braţe)

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

Cotul PisiciiAval IzmailAval ReniCeatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeripravaSf.GheorgheSulina

mg

Nt/

l

Dunare

2007

2008

2009

2010


0.02.04.06.08.0

10.012.014.0

Crisa

Litco

Lop

Son

mg

Nt/

l

Canale2007 2008 2009 2010 Cls.a II-a de calit.

42

Valoarea limită stabilită pentru clasa a II-a de calitate (stare ecologică bună) pentru ortofosfaţi solubili exprimaţi ca P-PO4

-3 este de 0.2 mg P/L. Valorile concentratiilor medii anuale obţinute în apa Dunării şi a braţelor ei, încadrează aceste ape în perioada 2005-2010, în clasa I de calitate. Figura 3.3.43. Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (Dunăre şi braţe)

Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (canale) În perioada studiată, 2005-2010, apa canalelor din RBDD se încadrează în clasa I de calitate. Figura 3.3.44. Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (canale)

Fosfor total Dinamica multianuală a fosforului total (Dunăre şi braţe) În anul 2009, şi în anul 2010 valorile concentraţiilor de fosfor total încadrează apa Dunării şi a braţelor acesteia în clasa I de calitate. Aceeaşi încadrare s-a obţinut şi în anii 2006, 2007 şi 2008. Valorile concentraţiilor de fosfor total în anul 2005, sunt valori corespunzătoare clasei a III-a de calitate (excepţie Ceatal Chilia, Ceatal Sf. Gheorghe, Cotul Pisicii - clasa a II-a de calitate).

0.00

0.05

0.10

0.15

0.20


mg

P-P

O4/l

Dunare

2005

2006

2007

2008

2009

2010


0.00

0.05

0.10

0.15

0.20

Crisan-Caraorman


mg

P-P

O4

/l

Canale

2005

2006

2007

2008

2009

2010


43

Figura 3.3.45. Dinamica multianuală a fosforului total (Dunăre şi braţe

Dinamica multianuală a fosforului total (canale) În anul 2009 şi în anul 2010 valorile concentraţiilor de fosfor total, încadrează apa din canale în clasa I de calitate. Aceeaşi incadrare s-a obţinut şi în anii 2006-2008. În anul 2005, apa canalelor se încadrează în clasa a II-a de calitate (stare ecologica buna). Figura 3.3.46. Dinamica multianuală a fosforului total (canale)

3.4. Ape subterane

Pe parcursul anului 2010 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.

3.5. Apa potabilă şi apa de îmbăiere

Starea apei brute destinată potabilizării Nu este cazul în RBDD.

0.00

0.10

0.20

0.30

0.40

0.50

0.60

0.70

0.80

Cotul Pisicii Aval Izmail Aval Reni Ceatal ChiliaCeatal Sf.GheorghePeriprava Sf.Gheorghe Sulina

mg

Pt/

l

Dunare2005 2006 2007

0.000.050.100.150.200.250.300.350.40

Crisa

Litc

Lop

Son

mg

Pt/

l

Canale2005 2006 2007

44

Pentru toate sistemele de alimentare cu apã din Delta Dunãrii s-a adoptat soluţia de prelevare a apei brute din surse de suprafaţã în vederea potabilizãrii (captare–staţie potabilizare apã–aducţiune–înmagazinare–distribuţie). Acest lucru, deoarece în Delta Dunãrii pânza freaticã se caracterizeazã prin existenta unui strat acvifer freatic aflat la adâncimi sub 2 m ( 1,05 – 1,35 ) pe grinduri joase şi 1.67 m pe relieful de dune joase, fiind influenţat de raporturile cauzale dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor Dunãrii. Apele freatice de adâncime, puternic mineralizate, cantonate în depozitele psamito – psefitice de la baza nisipurilor semnalate în suprafatã, sunt în legãturã directã, comunicând cu stratul acvifer de suprafatã datoritã permeabilitãtii mari a pãmânturilor respective. Apele freatice de adâncime din deltã sunt ape clorurate, cu concentraţie mare şi sunt nepotabile. Pe parcursul anului 2010 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane. Apa de îmbăiere Nu este cazul în RBDD.

3.6. Apele uzate şi reţelele de canalizare.Tratarea apelor uzate

Substanţe poluante şi indicatori de poluare în apele uzate În procesul unei dezvoltări durabile, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, problema gospodăririi resurselor de apă ocupă un loc major, ţinându-se cont că apa, considerată mult timp ca o resursă inepuizabilă şi regenerabilă a devenit şi se dovedeşte tot mai evident unul dintre factorii limitativi în dezvoltarea socio-economică. Ca principal factor de mediu şi vector major de propagare a poluării la nivel local şi transfrontalier, ca resursă vitală a suportului vieţii, apa a cunoscut o serie de etape din punct de vedere a organizării managementului propriu. Principala dimensiune a apei este calitatea, care constituie în prezent un obiectiv major în gospodărirea apelor, la care activitatea de monitoring are un rol determinant, reprezentând instrumentul de bază în dezvoltarea politicilor de apă, asigurarea managementului aferent. Reprezentând o activitate de bază în gospodărirea integrată a apelor, monitoringul calităţii acestora a devenit în prezent un instrument indispensabil evaluărilor spaţio-temporare privitoare la tendinţele de evoluţie a concentraţiilor şi încărcărilor de poluanţi, a celor legate de încadrarea în criterii şi obiective de calitate, amortizarea poluărilor accidentale la nivel local şi regional, cât şi în contextul transfrontier. Abordarea ecosistemică. este impusă de problemele care pot avea geneze de aspect fizico-chimic, biologic, morfologic, hidrologic şi ecologic în medii diferenţiate (apă, materii în suspensii, sedimente, biocenoze). Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane. În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.

45

Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri. Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la unităţile colectoare). Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor. Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi a predărilor de reziduuri. Situaţia Reţelelor de canalizare Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere. Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au sisteme de preepurare. Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, se prezintă astfel: În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din suprafaţa oraşului. În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate. Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare. În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea.În anul 2008 s-a obţinut acordul de mediu pentru extinderea reţelei de canalizare şi construirea unei staţii de epurare. În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte peste 90% din localitate. Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute cu reţele de canalizare. Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje. Ape menajere Pe parcursul anului 2010, laboratorul de ecotoxicologie din cadrul ARBDD a efectuat analize de ape uzate evacuate la cererea agenţilor economici care işi desfăşoară activitatea în teritoriul rezervaţiei sau la solicitarea Gărzii de Mediu a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. S-au evaluat indicatorii specificaţi în comenzile agenţilor economici sau în contractul încheiat cu aceştia şi s-au transmis buletine de analiză către beneficiari şi autorităţile de control din domeniu.

46

În această perioadă s-au efectuat analize pentru următorii agenţi economici: CN TRANSELECTRICA SA SC NAVROM DELTA SA TULCEA Nava Mirceşti Nava Banat Nava Mehedinţi COMPLEX VILE BĂLTENI SC DELTANAV S.A. Port Industrial Port Comercial SC INEDIT DELTA S.R.L. SF. GHEORGHE Pensiunea Casa Galbenă SULINA – TABĂRA MALIUC – Hotel Salcia SF. GHEORGHE – pensiunea Lucia MODERN AMBIENT – PD.2169 SULINA – SC Miadmar Fishing S.A. REINHOLD MEISTER – ponton Lorena SC STX OSV BRĂILA SA – 21 probe. Analizele au fost efectuate la indicatorii specificaţi în comanda agentului economic. Au fost eliberate şi transmise buletine de analiză şi adrese de plată conform tarifelor în vigoare. În urma analizelor efectuate asupra apelor uzate în aboratorul ARBDD pentru agentii economici s-au încasat, pentru anul 2009 suma de 23.148 lei, iar pentru anul 2010 a fost încasată suma de 10.567 lei. Concluzii Dunărea transportă cantităţi semnificative de substanţe organice de tipul pesticidelor organo – clorurate, substanţe toxice, cancerigene, ale căror concentraţii depăşesc uneori limitele maxime admise, ce stabileşte obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă. Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Ordinul 161/2006, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă, Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice şi fizico-chimice pentru stabilirea stării ecologice a a apelor de suprafaţă, anexa C, Elemente şi standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă. Analizele fizico-chimice au fost efectuate în laboratorul de chimie al Instututului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, laborator acreditat în conformitate cu SR EN ISO/CEI 17025: 2005, de către Asociaţia de Acreditare din România, RENAR. Metodele utilizate sunt clasificate în: determinări potenţiometrice, determinări spectrometrice de absorbţie moleculară, determinări volumetrice, determinări spectrometrice de absorbţie atomică cu vapori reci (mercur), determinări prin spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv, determinări prin cromatografia de gaze. Analizele de fitoplancton, zoobentos şi zooplancton au fost efectuate în cadrul laboratorului de hidrobiologie al Instututului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea.

47

In urma analizei datelor din perioada 2005-2010, datele privind comunităţile de organisme bentonice, relevă o stare ecologică predominant moderată şi bună (indicatorul folosit a fost raportul oligochete-chironomide). Majoritatea speciilor prezente sunt caracteristice ecosistemelor eutrofizate, cu număr mic de specii dar cu abundenţe ridicate (media pe întreg intervalul studiat este de ~630 de indivizi/m2, iar în 2010 cele mai mari abundenţe au fost înregistrate în lacul Iacub, aproximativ 1300 indivizi/m2). Mai mult de jumătate din cele 14 lacuri analizate în anul 2010 (58 %) se încadreaza la starea ecologică foarte bună (indicatorul utilizat este raportul oligochete:chironomide). Laboratorul propriu al ARBDD a efectuat determinări de produse petroliere, pesticide organo-clorurate, cât şi expertize fizico- chimice. La concluziile acestor rezultate a contribuit şi Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare Delta Dunării, Tulcea. Pe ansamblul, din punct de vedere calitativ, se constată o situaţie relativ corespunzătoare; mai mult chiar, daca se face o comparaţie cu perioada anterioară, începând cu anul 2005, se constată o ameliorare semnificativă a calităţii apelor, relevată prin determinarea gradului de trofie a apei Dunării şi braţelor sale, a canalelor şi lacurilor s-a efectuat prin urmărirea evoluţiei valorilor indicatorilor fizico-chimici şi biologici. CAPITOLUL 4. UTILIZAREA TERENURILOR 4.1. SOLUL

4.1.1. Repartiţia solurilor din RBDD pe categorii de folosinţe

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în limitele stabilite prin Legea nr. 82/1993, cuprinde o suprafaţă de 580.000 ha, structurată în ce priveşte destinaţia în trei categorii: Zone cu regim de protecţie integrală .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50.904 ha Zone tampon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 222.996 ha din care: - Zone tampon 4deltaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 119.996 ha - Zonă tampon marină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 103.000 ha Zone economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 306.100 ha din care: - Zone de reconstrucţie ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15.712 ha - Suprafaţă amenajată agricol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha - Suprafaţă amenajată piscicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.567 ha - Suprafaţă amenajată silvic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

48

Figura 4.1.1.1. Harta solurilor din RBDD

49

4.1.2. Clase de calitate ale solurilor - Categoriile de soluri din RBDD

Conform lucrării „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I. Munteanu şi colab., în 1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate, cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări, apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m). Aproximativ 35.000 ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără irigaţii, producţiile sunt mici şi foarte mici. Orzul, lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă, sunt cele mai potrivite culturi. În ecosistemele naturale, solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie, aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. Aceste soluri, însă, sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop. Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, având rol de: mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică; habitat pentru fauna bentonică; stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului; filtru, ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic volatil (CH4 - CO2) şi emisii de H2S. Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0,0 şi 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate şi cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărişuri, păpurişuri şi rogozuri. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp. Psamosolurile şi nisipurile, sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. Numai pe porţiuni de teren foarte mici, în curţile caselor şi pe lângă sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz. Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic în primii 20 cm de la suprafaţa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac, care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor, acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. O problemă

50

specială a solonceacurilor nisipoase, care au fost odată drenate, este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană. Soluri bălane sunt caracteristice, prin definiţie, stepelor cu climat continental uscat, sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică, N şi P. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. De aceea, irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile. Cernoziomurile sunt soluri puţin răspândite în partea de sud a zonei Chilia, unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice, toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei. Histosolurile constituie principala componentă a nivelului pedologic al RBDD Conform SRCS, solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50 cm grosime, cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului. Modul de utilizare. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri, vegetaţia acvatică, submersă. Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate. Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale, uneori amestecate cu materii organice. Suprafeţe mici - circa 500 ha - sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor, pepeni şi alte culturi de subzistenţă. Suprafeţe mai mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păşune. Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi care formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse: Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).

51

- Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile. - Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au fost utilizate pentru păşunat. - Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt utilizate de către locuitorii care nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume, cartofi şi fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum. - Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni. - Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune. Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată.

Tabel 4.1.2.1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării

Nr. Tip de sol Suprafaţa

% din total

Valoare ecologică

crt. Ha Suprafaţă de la la

0 1 2 3 4 5

1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată

2 Limnosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

70.200 17,3 redusă ridicată

3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată

4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte redusă

medie

5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă

6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

900 0,2 Medie

7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată

8 Antrosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

10.400 2,6 Scăzută

În perimetrul RBDD, pe teritoriile administrative ale comunelor Pardina, C.A. Rosetti, Chilia –Veche,Crişan, Maliuc, Sf. Gheorghe, Ceatalchioi şi oraşul Sulina, conform datelor Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului Bucureşti situaţia terenurilor pe clase de calitate se prezintă astfel:

Tabel 4.1.2.2. Situaţia terenurilor pe clase de calitate

Nr.crt. Categoria de folosinţă a terenului agricol

Clasa de calitate a terenului agricol

I ha

II ha

III ha

IV ha

V ha

1 Arabil 0 0 0 32.082 25

2 Păşuni şi fâneţe 0 0 0 5.769 15.576

3 Viţa de vie 0 0 0 145 8

4 Livezi 0 0 0 35 0

5 TOTAL 38.031 15.609

52

Nota de bonitare naturală se exprimă în puncte de la 1 la 100 şi se stabileşte pentru teritoriul cartat pe unităţi de teritoriu ecologic omogene (TEO) pentru categoria de folosinţă existentă în momentul cartării. Pentru categoria de folosinţă “arabil”, nota de bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de răspândire cea mai mare, şi anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, soia şi mazăre/fasole, iar pentru “livezi” este media aritmetică a notelor pentru speciile măr, păr, prun, la care se adaugă, după caz, nota speciei cireş - vişin ori piersic sau cais. Pentru “vii” nota de bonitare naturală este media aritmetică a celor două categorii anterioare. Pentru folosinţe (arabil, păşune, fâneţe, vii şi livezi) se stabileşte clasa de calitate de la 1 la 5. Gruparea terenurilor în 5 clase de calitate se face în funcţie de nota de bonitare naturală pentru categoria de folosinţă existentă în momentul cartării, calculată pentru fiecare TEO: clasa a I-a: 81 - 100 puncte de bonitare; clasa a II-a: 61 - 80 puncte de bonitare; clasa a III-a: 41 - 60 puncte de bonitare; clasa a IV-a: 21 - 40 puncte de bonitare; clasa a V-a: 1 - 20 puncte de bonitare. Conform datelor Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Tulcea, din lipsa bazei topografice, pentru suprafeţele din RBDD este considerată o clasă medie de calitate (a III-a). Această situaţie se referă la întreaga suprafaţă agricolă (cu cele 4 folosinţe: arabil, păşune, vie, livadă) şi este într-o continuă dinamică, justificată de programul de monitorizare a solurilor, în baza cărora se actualizează studiile pedologice mai vechi de 10 ani (Ord. MAAP nr. 223/2002).

4.1.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor din România

4.1.3.1. Îngrăşăminte Nu există o evidenţă clară a folosirii îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor acide sau degradate la toate localităţile din perimetrul RBDD. Ca o caracteristică a zonei se poate spune că în localităţile din RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice provenite din fermele zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în stabulaţie liberă, bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste condiţii, cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi utilizate pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt nesemnificative cantitativ. Se constată o preocupare redusă a localnicilor pentru producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de origine vegetală şi a gunoiului de grajd. 4.1.3.2. Produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare) Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista

53

produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea, datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Culturile cărora le-au fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui, grâu, porumb. În special producţia vegetală furajeră a fost obţinută fără a se utiliza produse chimice. 4.1.3.3. Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole Din suprafaţa totală de 61.453 ha teren agricol, 39.974 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate. Incintele agricole îndiguite reprezintă terenuri ce aparţin domeniului public de interes judeţean. În ele desfăşoară activitate de agricultură concesionarii: societăţi comerciale, şi persoane fizice. Schema de cultivare a terenului este stabilită de concesionari. Fermierii care solicită plăţi directe pe suprafaţă, din fonduri europene sau din bugetul national, şi alte forme de sprijin, începând cu 01.01.2008, trebuie să respecte măsurile privind bunele condiţii agricole de mediu. DADR Tulcea a transmis primăriilor din localităţile din judeţ scrisori de informare şi atenţionare asupra faptului că activităţile din sectorul agricol trebuie să se realizeze cu respectarea Codului Bunelor Practici Agricole, care a fost elaborat conform Conţinutului - Cadru din Anexa 3 a Hotărârii nr. 964 din 13 octombrie 2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Au fost accesate fonduri europene pentru modernizarea exploataţiilor. Terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari au fost cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă. Nu sunt înregistrate terenuri arabile retrase din circuit agricol. Din suprafaţa totală de 61.453 ha de teren agricol, 39.974 ha (64%) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate, restul fiind pe grindurile continentale (circa 21.000 ha), pe grindurile de mal a reţelei hidrografice interioare, pe grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic în regim liber de inundare. Terenurile arabile sunt situate preponderent în delta fluvială. În delta fluvio-maritimă terenul arabil reprezintă doar 0,12 ha/locuitor şi este folosit preponderent pentru păşunat. Capacitatea de suport ecologic pentru folosinţa agricolă în principalele incinte indiguite (Pardina, Sireasa, Carasuhat şi Murighiol – Dunăvăţ) nu este mare (studii efectuate de Institutul de Pedologie şi Agrochimie Bucureşti). Tehnologiile de exploatare agricolă utilizate au fost stabilite de utilizatori, în funcţie de scop şi de posibilităţi. Aceste tehnologii nu au ca obiectiv prioritar asigurarea durabilităţii resursei naturale şi a fertilităţii solului. 4.1.3.4. Principalele restricţii ale calităţii solurilor Principalele restricţii ale calităţii solului în anul 2010 au fost: Excesul periodic de umiditate în sol, perioada de inundabilitate identificându-se în acest an aproape în totalitate cu perioada de vegetaţie a culturilor; Eroziunea solului prin mişcarea apei în timpul viiturii şi la retragerea acesteia dar şi prin stagnarea temporară sau definitivă; Eroziunea solului prin vânt , în special pe psamosoluri sau soluri nisipoase; Sărăturarea solului;

54

4.1.4. Zone critice sub aspectul degradării solurilor

Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile, rezultate în principal din specificul pedogenezei: formare în mediu excesiv umed, maturare fizică redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I. Munteanu, Gh. Curelariu, 1994). Restricţiile privind calitatea solurilor sunt rezultatul unor procese care s-au declanşat şi au afectat învelişul de soluri ale deltei, urmare a acţiunii unor factori naturali locali sau a influenţei antropice directe, dar şi a acţiunii unor factori externi teritoriului deltaic. 4.1.4.1. Inventarul terenurilor afectate de diferite procese Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, sunt: - Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului acestui proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase: soia, lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie, coceni, prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune. - Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate evidenţiază în aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab., 1991). - Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului. - Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor antropice directe. În anul 2009 acest fenomen a avut intensitate mai redusă datorită inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor la timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor de prevenire a poluării adoptate în industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).

55

4.1.5. Managementul siturilor contaminate

4.1.6. Poluări accidentale.Accidente majore de mediu

4.2.Starea pădurilor.Evoluţia suprafeţelor ocupate de păduri. Păduri regenerate şi

reîmpăduriri.

Starea Pădurilor. Fondul forestier Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate

împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură. producţie şi administraţie

silvică. Fondul forestier din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) se află în

administrarea Regiei Năţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. În conformitate cu

Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004, şi cu rapoartele

Direcţiei Silvice Tulcea respectiv Ocolul Silvic Tulcea şi Ocolul Silvic Rusca privind

activitatea de silvicultură în anul 2009, situaţia terenurilor forestiere din RBDD este

distribuită astfel: Pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea :(zona I Sălceni, II,Tudor

Vladimirescu,III Maliuc, IV Tătaru,V Periprava, VI Letea, XIV Tulcea):

Tabel 4.2.1. Fond forestier –Ocolul Silvic Tulcea Fond forestier, Structura pădurilor

fond forestier total(ha) în RBDD(ha)

13.122 13.122

Din care:

pădure 8280 8280

terenuri destinate împăduririi 1505 1505

terenuri neproductive 3060 3060

alte terenuri 277 277

din pădure răşinoase 19 19

foioase 8261 8261

Pe teritoriul Ocolului silvic Rusca ( amenajarea Rusca, Carasuhat şi Pestriţele):

Tabel 4.2.2. Fond forestier-Ocolul Silvic Rusca Fond forestier, Structura pădurilor

fond forestier total(ha) în RBDD (ha)

10128 9726,1

Din care:

pădure 6878 6558,1

terenuri destinate împăduririi 1040 1021,6

terenuri neproductive 1900 1842,3

alte terenuri 310 304,1

din pădure răşinoase 14 11,8

foioase 6864 6546,3

56

Figura 4.2.3. Harta Fond forestier RBDD

57

Din suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie

forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) 56% sunt

păduri naturale şi 44% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea şi 49% sunt păduri

naturale şi 51% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Rusca.

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar, frasin de Pensilvania, salcâm, etc.. Funcţia economică a pădurilor

Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin ( 27%din suprafaţa totală). În cceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială. Indice mediu de creştere pentru păduri: O.S. Tulcea

- naturale 4,2 mc/an/ha - artificiale 2,6 mc/an/ha

Suprafaţa pădurilor naturale – 56%;naturale - 44% O.S. Rusca

- naturale 6,1 mc/an/ha - artificiale 4,9 mc/an/ha

Suprafaţa pădurilor naturale – 49%;naturale - 51% Starea de sănătate a pădurilor

În ceea ce priveşte starea de sănătate, arboretele afectat a fost exploatat în cadrul produselor de igienă sau accidentale, şi valorificat ca lemn de foc pentru populaţia locală. Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar. Dintre factorii abiotici vătămători, în anul 2010 inundaţiile au afectat plantaţii de salcâm şi chiar a arboretelor mature. Fenomenul de uscare al arborilor s-a menţinut în limite normale, manifestându-se mai accentuat în incintele îndiguite, fenomen datorat apelor freatice, nivelului scăzut al apei, dar şi din cauza depăşirii vârstei exploatabilităţii şi a limitelor fiziologice ale speciei.

58

Tabel 4.2.4. Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare: O.S. Tulcea Starea de sănătate a pădurilor

fenomen de uscare pe suprafaţa 3869.1 ha

din care: 2502.9 ha incipientă

896,8 ha slabă

417,1 ha medie

52,3 ha avansată

Tabel 4.2.5. Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare: O.S. Rucsa Starea de sănătate a pădurilor

fenomen de uscare pe suprafaţa 565.5 ha

Incinta Carasuhat inundată în suprafaţă de 632 ha

Majoritatea arboretelor afectate de dăunători au fost exploatate în cadrul acţiunilor de igienizare şi valorificare ca lemn de foc pentru populaţia locală. Suprafeţele defrişate ca urmare a acţiunilor de igienizare urmează a fi împădurite. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri

Pădurile sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor . Sistemul de gospodărire şi întreţinere a pădurilor este planificat şi efectuat sub supravegherea specialiştilor silvici. Principalele tipuri de tăieri ale arborilor sunt : tăieri de regenerare, tăieri de produse accidentale, operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor şi tăieri de îngrijire în pădurile tinere. Aceste lucrări au ca scop păstrarea stării de sănătate a arboretelor , conservarea biodiversităţii , sporirea rezistenţei la acţiunea factorilor dăunători. Tabel 4.2.6. O.S. Tulcea Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri

tăieri rase 163,2 ha

produse accidentale 32,4 ha

igienă 423,6 ha

îngrijire arborete tinere 22,1 ha

Tabel 4.2.7. O.S. Rusca Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri

tăieri rase 85.5 ha

produse accidentale 41 ha

igienă 62 ha

îngrijire arborete tinere 82 ha

cring- scaun 3.3 ha

Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări - 2 ha la Ocolul Silvic Tulcea Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2010

-Nu sunt suprafeţe regenerate natural pe teritoriul RBDD în anul 2010. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului.

59

Presiunea antropică asupra pădurii şi fondului forestier se manifestă pe mai multe căi.

În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine,cabaline), cu efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova, Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat şanţuri de minim sanitar împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă lemnoasă .Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să vizeze eliminarea animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate Letea şi Caraorman.

Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau iscate din neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile constituie un factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut fi oprite la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi întreţinute anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca.S-au întrţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de 126 ha.

Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului

Concluzii: Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.

Pentru arboretele artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ executarea tăierilor de igienă. În zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine cu lucrări de exploatare.

Pentru protecţia fondului silvic dar şi pentru evitarea delictelor, trebuie să se calculeze necesarul de lemn de foc şi de construcţii şi să se realizeze plantaţii speciale în apropierea satelor.

Au fost realizate deja în RBDD două plantaţii pentru lemn pentru nevoi locale, la Chilia Veche şi la Sf. Gheorghe.

4.3. Tendinţe

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI A BIODIVERSITATEA

5.1. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

Activităţile antropice care au impact asupra bidoversităţii din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării sunt: turismul, transportul naval, pescuitul comercial, vânătoarea.

Turismul are efecte negative asupra mediului din RBDD atunci când se desfăşoară fară respectarea prevederilor legale privind protecţia mediului.

În RBDD presiunea antropică se manisfestă în special în zonele de plajă. Plajele cele mai afectate sunt plaja Corbu şi plaja Vadu. Presiunea antropică în aceste zone

60

este determinată în special de camparea pe plajă, accesul maşinilor şi depozitarea necontrolată a deşeurilor.

În anul 2010 pentru a limita impactul antropic asupra acestor zone au fost desfăşurate acţiuni de control de către Inspecţia Ecologică din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Au fost aplicate un număr de 287 de amenzi pentru circulaţie sau staţionare cu maşina pe plajă, campare în zone neautorizate şi nerespectarea zonei de protecţie în zona costieră.

Transportul naval, principala cale de acces în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,

determină un impact asupra biodiversităţii prin emisii atmosferice, zgomot şi acţiunea de

eroziune a malurilor canalelor determinate de valurile produse.

Pentru limitarea impactului asupra zonelor sensibile din punct de vedere al

biodiversităţii, au fost stabilite un număr de 15 trasee turistice.

În ultimii ani a crescut numărul solicitărilor pentru eliberarea permiselor de acces

pentru ambarcaţiuni.

Figura 5.1.1. Evoluţia permiselor emise de către ARBDD pe ultimii 5 ani

Cea mai puternică presiune antropică în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, se

exercită asupra speciilor de peşti care fac obiectul pescuitului comercial şi sportiv, în

special asupra acelor specii care au valoare economică ridicată. Speciile dulcicole de

talie mare (crap, şalău, somn) sunt cele mai afectate, mai ales că activitatea de

valorificare comercială legală este dublată de activitatea de braconaj destul de

consistent.

0 500 1000 1500 2000 2500

2005

2006

2007

2008

2009

2010

924

939

1309

1693

2033

1512

61

Figura 5.1.2. Situaţia autorizaţiilor de mediu eliberate pentru pescuitul comercial de către ARBDD pe ultimii 10 ani

Numărul autorizaţiilor de mediu eliberate în anii 2003-2005 este scăzut deoarece

autorizaţiile de mediu se eliberau pentru societatea concesionară, care avea dreptul de

valorificare a resursei pisciole. Fiecare societate concesionară deţinea o anexă cu lista

pescarilor, ceilalţi pescari cu autorizaţii individuale pescuiau în zone neconcesionate.

În anul 2002 au fost emise cele mai multe autorizaţii deoarece existau pescari

care deţineau şi autorizaţii de mediu pentru pescuitul sturionilor.

Măsuri de protecţie ale faunei piscicole: În anul 2002 a apărut Ordinul nr.

262/330 din 18 aprilie 2006 privind conservarea populaţiilor de sturioni din apele

naturale şi dezvoltarea acvaculturii de sturioni din România, prin care s-a interzis

pescuitul în scop comercial al speciilor de sturioni, pentru o perioadă de 10 ani.

În fiecare an sunt instituite măsuri de prohibiţie pentru pescuitul în scop

comercial, recreativ/sportiv şi familial al oricăror specii de peşti şi al altor vieţuitoare

acvatice. Pescuitul în zonele cu regim de protecţie integrală este interzis, iar în zonele

de refacere biologică se desfăşoară doar pescuitul recreativ/sportiv, cu eliberarea în

mediul acvatic natural a peştelui.

Vânătoarea - în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării sunt 16 fonduri de vânătoare

gestionate de către Asociaţii de Vânătoare şi Pescuit Sportiv. Activitatea de vânătoare

este permisă doar la speciile de interes vânătoresc.

În anul 2010 au fost aplicate de către Comisariatul Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării 2 amenzi pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia vânatului.

Măsurile de protecţie ale fondului cinegetic sunt reglementate prin autorizaţiie de

mediu eliberate de către ARBDD, gestionarilor fondurilor de vânătoare: activitatea de

vânătoare este interzisă în zonele de refugiu, se impune respectarea sezonului de

vânătoare, este interzisă activitatea de vânătoare din ambarcaţiuni cu motor aflate în

marş, se impune respectarea cotelor de recoltă şi legislaţia de mediu în vigoare.

0

500

1000

1500

2000

2500

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

21062289

739

213 190

1624

1312 1326

1086 1116

62

Concluzii Reprezentând condiţia primordială a existenţei civilizaţiei umane, biodiversitatea

asigură sistemul suport al vieţii şi al dezvoltării sistemelor socio-economice. De aceea, menţinerea biodiversităţii este esenţială pentru asigurarea supravieţuirii oricăror forme de viaţă, inclusiv a oamenilor. Valoarea economică a biodiversităţii devine evidentă prin utilizarea directă a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile şi resursele naturale regenerabile – speciile de plante şi animale utilizate ca hrană sau pentru producerea de energie sau pentru extragerea unor substanţe, cum ar fi cele utilizate în industria farmaceutică sau cosmetică. În prezent nu se poate spune că se cunosc toate valenţele vreunei specii şi modul în care ele pot fi utilizate sau accesate în viitor, astfel că pierderea oricăreia dintre ele limitează oportunităţile de dezvoltare a umanităţii şi de utilizare eficientă a resurselor naturale. La fel de important este rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condiţiilor pedo-climatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.

Datorită diversităţii deosebite de ecosisteme, ţara noastră contribuie semnificativ la dezvoltarea reţelei ecologice Natura 2000, fiind singurul stat membru al Uniunii Europene care include cinci regiuni biogeografice din cele 11 existente. Cele cinci tipuri de regiuni - alpină, continentală, panonică, pontică şi de stepă (ultimele două fiind exclusiv româneşti şi specifice RBDD) plasează România printre ţările cele mai importante din cadrul programului.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde aşezări umane, în care localnicii trăiesc de pe urma naturii. Se poate spune chiar că această reţea ecologică este şi un lanţ al oamenilor, care trăind de pe urma naturii, au tot interesul să o protejeze şi sa-i asigure continuitatea.

5.2. Ariile naturale protejate 5.2.1.Habitate naturale

În perimetrul RBDD, în categoria Sit-urilor de Importanţă Comunitară au fost incluse ROSCI0065 Delta Dunării (450.542 ha) şi ROSCI0066 Zona marină a Deltei Dunării (121.697 ha).

Delta Dunării are anumite particularităţi datorate influenţei majore a apelor Dunării şi a aluviunilor depuse de acestea, aici existând habitate sedimentare unice în zona litoralului românesc. Este de remarcat frumuseţea şi bogăţia zonei, cu o varietate de biotopuri şi resurse, care o fac unică nu numai în Europa ci şi în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii.

63

Figura 5.2.1.1. Motive ale desemnării RBDD ca Sit de Importanţă Comunitară (SCI)

Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii protejate, dar în mod

deosebit, tipuri speciale de habitate, dintre care 7 prioritare.

Tabel 5.2.1.2. Tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice

Cod Natura 2000

Habitat

1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare

1150* Lagune costiere

1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului

1310 Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase

1410 Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)

1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice

2110 Dune mobile embrionare (în formare)

2130* Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri)

2160 Dune cu Hippophae rhamnoides

2190 Depresiuni umede intradunale

3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea

3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara

3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition

3160 Lacuri distrofice şi iazuri

3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion

0

5

10

15

20

25

3029

5 5

15

95

3 20

2 1 0 SCI Delta Dunării-457813,5 ha

SCI Zona marină-121697,5 ha

64

3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention

40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice

6120* Pajişti xerice pe substrat calcaros

62C0* Stepe ponto-sarmatice

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)

6420 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin

6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii

6510 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)

7210* Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus

91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos

91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)

92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba

92D0 Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae)

Notă: Primele 10 tipuri de habitate se găsesc şi în zona de costieră a Deltei Dunării Tabel 5.2.1.3. Tipuri de habitate specifice bioregiunii pontice

Codul Natura 2000

Denumirea habitatului

1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare

1140 Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux

1160 Melele şi golfuri

În perimetrul RBDD, în categoria Ariilor Speciale de Protecţie Avifaunistică

fac parte: ROSPA0031 Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie (512.380,6 ha) şi ROSPA0076 Zona Mării Negre (147.242,9 ha). În Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, habitatele lacustre şi cele caracteristice grindurilor constituie suportul existenţei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu numeroase specii ocrotite la nivel naţional şi internaţional. Delta Dunării, partea de avant-deltă din dreptul localităţii Grindu şi pâna la Tulcea, cu tot complexul de lacuri Crapina – Parcheş – Somova, complexul de lacuri Razim – Sinoie, inclusiv Grindul Chituc, găzduieşte efective importante ale unor specii de păsări protejate - 80 specii listate în Anexa I a Directivei Păsări. Acesta este şi motivul pentru care RBDD a fost propusă în întregime pentru a intra în reţeaua europeană de arii naturale protejate Natura 2000.

Situl este important pentru populaţiile speciilor cuibăritoare, populaţiile speciilor migratoare, populaţiile speciilor care iernează. În perioada de migraţie situl gazduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind zonă Ramsar.

65

Zona Mării Negre, aferentă Deltei Dunării şi Complexului Razim-Sinoie, constituie un culoar important de migraţie şi de iernare pentru păsările din nordul Europei, în apele marine de-a lungul coastei. Viaţa bentică şi pelagică extrem de bogată constituie suportul pentru populaţiile de păsări migratoare, sedentare şi de pasaj. 5.2.2. Flora şi fauna sălbatică Compoziţie calitativă, date generale

La nivelul anului 2010 baza de date a boidiversităţii RBDD conţine următoarele informaţii în conformitate cu cerinţele actuale de încadrare taxonomică „Universal Taxonomic Services” şi „Sistema Naturae 2000”. Figura 5.2.2.1. Diversitatea speciilor din RBDD

0 2000 4000 6000 8000

Bacteria

Chromista

Protozoa

Fungi

Plantae

Animalia

Total sp.

209

210

429

145

2382

4064

7439

Figura 5.2.2.2. Starea biodiversităţii în RBDD

0 2000 4000 6000 8000

Total RBDD

Flora

Fauna

RBDD semnalari noi Flora

RBDD semnalari noi Fauna

Romania semnalari noi Flora

Romania semnalari noi Fauna

Stiinta semnalari noi Flora

Stiinta semnalari noi Fauna

7439

3375

4064

285

1099

34

260

2

37

66

RBDD a fost declarată în întregime sit Natura 2000, în perimetrul său fiind instituite două situri de interes comunitar şi două arii de protecţie specială avifaunistică. Figura 5.2.2.3. Siturile Natura 2000 din perimetrul

Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Specii de interes comunitar Speciile de interes comunitar sunt incluse în Anexa 2 din Directiva Habitate şi Anexa 3 din OUG 57 (specii care necesită desemnarea de arii speciale de conservare, respectiv situri Natura 2000).

În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită.

Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone cu regim de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Saele, Sacalin-Zătoane dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă cu regim de protecţie integrală) etc.

1 a

1 b

2

1 b

RBDD – situri Natura 2000

1. Delta Dunării SCI şi SPA: 456463 ha

1 a. Bioregiunea Stepică: 52 %

1.b. Bioregiunea Pontică: 48 %

2. Delta Dunării zona marină – SCI: 121707,6 ha

67

Figura 5.2.2.4. Situaţia zonelor investigate în RBDD funcţie de valoarea biodiversităţii (exclusiv ornitofauna)

Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii mono, polispecifice şi individuale,

locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas, zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt de asemenea repartizate în număr mare atât în teritorii de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, insula Popina, Doloşman) cât şi în afara acestora (golful Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, nord de localitatea Sfântu Gheorghe etc.).

Principalele specii ce cuibăresc în colonii polispecifice sunt: Phalacrocorax carbo, Phalacrocorax pygmeus, Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides, Bubulcus ibis, Egretta garzetta, Ardea cinerea, Plegadis falcinellus, Platalea leucorodia. Din cele cca. 90 de colonii investigate în ultimul deceniu de pe teritoriul RBDD, specialiştii de la

68

INCDDD au selectat o serie de 12, pe care prin mărimea lor, numărul mare de specii şi exemplare şi nu în ultimul rând datorită dispunerii lor în spaţiu (relativ stabile) le consideră de interes deosebit. Figura 5.2.2.5. Repartiţia celor mai importante colonii polispecifice din RBDD

Starea zonelor cu regim de protecţie integrală

Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind în principal formaţiuni fizice şi biologice sau grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de plante şi animale ameninţate sau situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii lor.

În cadrul RBDD au fost delimitate 20 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.904 hectare. În aceste zone se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind

69

biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora. Figura 5.2.2.6. Zonarea RBDD

Zonele cu regim de protecţie integrală adăpostesc multe din speciile de interes

comunitar: plante, nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Monitorizarea celor 20 zone cu regim de protecţie integrală din cadrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării s-a efectuat pe baza deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe obiective: observaţii asupra stării habitatelor; observaţii asupra florei si faunei; observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici; observaţii privind impactul antropic în zonă; verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.

Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a zonelor cu regim de protecţie integrală, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă.

70

Figura 5.2.2.7. Harta RBDD – zonele cu regim de protecţie integrală

71

5.3. Mediul marin şi costier

5.3.1. Starea apelor Mării Negre Indicatori fizico-chimici Analiza indicatorilor fizico-chimici utilizaţi în monitoringul calităţii apelor tranzitorii, costiere şi marine din zona litoralului românesc al Mării Negre în anul 2010 se bazează pe un număr de 210 probe colectate din întreaga coloană de apă de pe o reţea alcătuită din 38 de staţii localizate în zona Sulina-Vama Veche în 6 expediţii oceanografice efectuate în intervalul februarie-septembrie. Reţeaua acoperă monitoringul tuturor tipologiilor de ape incluse în Directiva Cadru Ape şi în Directiva Strategie Marină, astfel: ape tranzitorii-9 staţii (Sulina, Mila 9, Sf.Gheorghe, Portiţa - până la izobata de 20 m inclusiv), ape costiere - 18 staţii (Gura Buhaz, Est Constanţa, Cazino Mamaia, Constanţa Nord, Constanţa Sud, Eforie, Costineşti, Mangalia, Vama Veche - până la izobata de 20 m inclusiv) și ape marine - 11 staţii (toate staţiile din reţea care se situează pe izobatele de 30 m şi 50 m). Analiza statistică pe termen lung a fost efectuată pe baza datelor istorice şi a celor zilnice colectate în anul 2010 din staţia Cazino Mamaia 0 m. Au fost analizaţi principalii indicatori fizico-chimici şi de stare care caracterizează si controlează nivelul eutrofizării, și anume: temperatura, transparenţa, salinitatea, pH-ul, oxigenul dizolvat, nutrienţii anorganici.

Nutrienţii din apa de mare au fost cuantificaţi prin metode analitice spectrofotometrice, validate în laboratorul acreditat conform SR EN ISO/CEI 17025:2005 şi având ca referinţă manualul “Methods of Seawater Analysis”, (Grasshoff, 1999), având limitele de detecţie şi incertitudinile relative extinse, k=2, factor de acoperire, 95,45% incluse în Tabel 4.3.5.1.1., echipamentul utilizat fiind spectrofotometrul UV-VIS Shimadzu, cu intervalul de măsurare: 0-1000 nm. Salinitatea s-a determinat utilizând metoda Knudsen Mohr, iar oxigenul dizolvat prin metoda Winkler, ambele metode volumetrice. pH-ul a fost măsurat prin metoda potenţiometrică. Transparenţa s-a măsurat in-situ cu discul Secchi.

Datele obţinute au fost prelucrate cu programele Ocean Data View, versiunea 4.0 (Schlitzer, 2010) şi Excel 2003. Indicatori generali În privinţa indicatorilor generali, au rezultat următoarele:

– Temperatura medie anuală a apei mării la Constanţa a crescut semnificativ în ultimii 8 ani faţă de intervalul 1959-2002.

– Valorile mediane ale transparenţei apei mării cresc dinspre apele tranzitorii către cele marine, fiind însă mai reduse decât cele din anul 2009.

– Salinitatea este influenţată de aportul fluvial şi factorii climatici (în special regimul vânturilor şi precipitaţiile) şi a înregistrat în anul 2010 diferenţe nesemnificative faţă de mediile lunare multianuale din 1959-2009, deşi este anul cu valoarea medie anuală (13,94 PSU) cea mai scăzută din ultimii 19 ani.

– pH-ul a înregistrat, în anul 2010, valori mai ridicate decât în intervalul 1998-2009, în special în sezonul rece.

– Valorile medii lunare ale oxigenului dizolvat în apa mării la Constanţa s-au încadrat în domeniul de variaţie specific zonei, deşi au fost mai scăzute în

72

lunile iulie şi august, când s-au înregistrat fenomene de hipoxie şi mortalităţi în fauna piscicolă.

– Deşi nu s-a mai întâlnit din anul 2001, fenomenul hipoxiei s-a regăsit şi pe profilul Est Constanţa, datorită consumului de oxigen în procesul de degradare oxidativă a materiei organice rezultate din înfloririle semnalate şi a factorilor climatici (temperatura aerului şi apei, regimul vânturilor şi precipitaţiilor).

– În general, pe termen lung, se observă o uşoară descreştere a valorilor concentraţiilor oxigenului dizolvat în apa mării la Constanţa începând cu anul 2007.

Indicatorii de eutrofizare denotă că:

– În zona costieră Constanţa, concentraţiile fosfaţilor au înregistrat valori foarte scăzute, comparabile cu cele din anii ‟60, dar cu o variabilitate sezonieră mai amplă.

– Fosforul total a înregistrat în general valori normale ale concentraţiilor cu excepţia staţiilor aflate în zonele de influenţă a aportului fluvial (apele tranziţionale şi marine) şi de influenţă antropică (apele costiere) în care valorile maxime au depăşit valoarea minimă admisă de Ordinul 161/2006.

– Distribuţia concentraţiilor azotaţilor urmează un gradient descrescător dinspre apele tranzitorii către cele marine. Valorile înregistrate în anul 2010 la Constanţa sunt în general mai scăzute decât în anii anteriori.

– Amoniul provenit atât din surse antropice (staţii de epurare şi aport fluvial), cât şi din regenerare a reprezentat, în anul 2010, la Constanţa, forma dominantă a sărurilor anorganice de azot.

– Silicaţii au înregistrat concentraţii mai ridicate în zona de influenţă a Dunării. Pe termen lung, valorile concentraţiilor sunt încă scăzute, deşi se observă o uşoară creştere începând cu anul 2006.

– În anul 2010, la litoralul românesc al Mării Negre se observă în general două surse importante de nutrienţi, şi anume: aportul fluvial (Dunărea) şi aglomerările urbane Constanţa şi Mangalia, datorită staţiilor de epurare şi a porturilor din ariile respective.

Conservarea naturii şi a biodiversităţii Habitate naturale. Flora şi fauna sălbatică Habitate marine Numărul de habitate de interes comunitar (definite în Directiva Habitate - 92/43/EEC) a

fost evaluat la 8 tipuri generale (1110-Bancuri de nisip submerse de mică adâncime,

1130-Estuare, 1140-Suprafeţe de nisip şi mâl descoperite la maree joasă, 1150-Lagune

costiere, 1160-Braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci, 1170-Recifi, 1180-Structuri

submarine create de emisiile de gaze, 8330-Peşteri marine total sau parţial submerse)

cu 28 de subtipuri.

5.3.2. Starea ariilor naturale protejate 5.3.2.1. Arii marine protejate

73

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice (Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007), precum şi ale directivelor europene 79/409/CEE şi 92/43/CEE, în zona marina românească sunt stabilite următoarele arii naturale protejate:

- ROSPA0076 Marea Neagră: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Păsări 79/409/CEE, desemnat direct ca arie protejată specială - SPA prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România - 147 242,9 ha (Custode SC EURO LEVEL);

- ROSCI0269 - Vama Veche - 2 Mai: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care se suprapune peste Rezervaţia Marină 2 Mai-Vama Veche), arie naturală protejată de importanţă naţională - 5.272 ha (Nu are custode);

- ROSCI0094 - Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 362 ha (Custode INCD GEOECOMAR);

- ROSCI0197 - Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 141 ha (Custode SC EURO LEVEL);

- ROSCI0273 - Zona marină de la capul Tuzla: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 1.738 ha (Custode INCD GEOECOMAR);

- ROSCI0237 - Structurile submarine metanogene de la Sfântu Gheorghe: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE - 6.122 ha (Custode INCD GEOECOMAR);

- ROSCI0066 - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - zona marină: sit de importanţă comunitară, în conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, adoptat prin Decizia 2009/92/CE, care se suprapune peste zona marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional - 121.697 ha (Custode ARBDD).

Nivelul mării Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a prezentat în anul 2010 o

abatere constant pozitivă de la media multianuală pe durata întregului an, cu excepţia intervalului septembrie - octombrie (Fig. 5.3.2.1.). Se poate constata că anul 2010, cu excepţia intervalului menţionat, se suprapune cu valorile lunare multianuale maxime. Media anuală a fost cu + 23,5 cm mai mare decât media multianuală 1933 - 2009, media anuală devenind maxima mediilor anuale pentru perioada 1933-2009.

74

Figura 5.3.2.1.Oscilaţiile nivelului Mării Negre la litoralul românesc în 2010

5.3.2.2. Starea ecosistemului marin

Fitoplancton

Identificarea structurii calitative şi cantitative a componenţei fitoplanctonice, ca indicator de stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor colectate pe parcursul anului (lunile martie, iulie şi septembrie) pe profilele stabilite de-a lungul întregului litoral pe izobatele 5 m, 20 m şi 30 m.

În componenţa fitoplanctonului au fost identificate 191 de specii, cu varietăţi şi forme, aparţinând la 7 grupe taxonomice (Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta, Cyanophyta, Chrysophyta, Euglenophyta şi Cryptophyta). Numărul cel mai mare de specii (150 specii) a fost identificat în apele tranziţionale (Fig. 5.3.2.2.1.), unde se observă şi influenţa apelor Dunării, proporţia clorofitelor şi a cianofitelor fiind cea mai mare (32,7%) urmând îndeaproape pe cea a diatomeelor, ce au atins maximumul de 64 specii în acest sector. În apele costiere s-a înregistrat cea mai mică diversitate, cu dinoflagelatele dominante ca număr de specii în proporţie de 38,5%, urmate de diatomee (37,5%) şi de clorofite (11,5%). În apele marine, numărul speciilor fitoplanctonice a fost de 124, dominanţa revenind de această dată diatomeelor (38,7%) urmate de dinoflagelate (27,4%) şi clorofite (18,5%). Ultimele trei grupe (Chrysophyta, Euglenophyta şi Cryptophyta) au fost slab reprezentate în populaţia fitoplanctonică, proporţia lor variind între 1- 5,2%.

-30

-20

-10

0

10

20

30

40

50

60

Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

cm

Medii lunare maxime 1933 - 2009

Medii lunare 1933 - 2009

Medii lunare 2010

Medii lunare minime 1933 - 2009

75

Abundenţele şi biomasele fitoplanctonului din toate zonele şi în întreaga perioada

martie - septembrie au fost caracterizate de variabilitate sezonieră, spaţială şi

temporală. Densităţile fitoplanctonice au variat în perioada martie - septembrie 2010

între 15,6 şi 49,5·106 cel·l-1. Distribuţia cantităţilor pe tipologii de ape (Fig. 5.3.2.2.2.)

evidenţiază variaţii de până la trei ordine de mărime între valorile densităţii

fitoplanctonice, maximele fiind înregistrate în apele costiere şi marine.

Figura 5.3.2.2.1. Compoziţia taxonomică a fitoplanctonului din sectorul românesc al Mării Negre în 2010

Figura 5.3.2.2.2.Distribuţia densităţilor (cel·l-1) (1) şi a biomaselor (mg·m-3) (2) în

apele tranziţionale (A), costiere (B) şi marine (C) româneşti în perioada martie -

septembrie 2010

0

50

100

150

Ape tranzitionale Ape costiere Ape marine

Nr.

sp

.

Cryptophyta Euglenophyta Chrysophyta Cyanophyta

(1) (2)

76

Analizând evoluţia multianuală a densităţii numerice fitoplanctonice din apele sectorului

românesc al Mării Negre, se observă că media anuală a anului 2010 (2,6∙106 cel∙l-1) a

fost de cca. două ori mai mare decât media multianulă a perioadei 2000-2009 (1,4∙106

cel∙l-1) (Fig. 5.3.2.2.3.), situându-se totuşi cu mult sub valorile densităţilor înregistrate în

anii perioadei de eutrofizare.

Figura 5.3.2.2.3.Mediile multianuale ale densităţii şi biomasei fitoplanctonice, în apele marine din zona Constanţa în perioada 1983 - 2010

Înfloririle algale, ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin, au

înregistrat o tendinţă de scădere ca număr de fenomene, dar s-a menţinut relativ ridicat

numărul de specii cu dezvoltări peste un milion de cel/l.

În cursul anului 2010, opt specii au dat dezvoltări peste un milion de celule la litru

faţă de 10 specii în anul 2008 şi doar şase specii în 2009. Dintre acestea, specia

Skeletonema costatum a înregistrat cel mai amplu fenomen de înflorire algală, atât în

apele de mică adâncime de la Mamaia, cât şi pe întreaga platformă continentală în

special în partea de nord a litoralului, în lunile martie şi septembrie (Tab. 5.3.2.2.4.),

fenomen care nu s-a mai întâlnit la acestă amploare din anul 2005.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

0

2

4

6

8

10

12

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Bio

masa ( g

/m3)

Den

sit

ate

(10

6cel

/ l)

Densitate

77

Tabel 5.3.2.2.4. Densităţile maxime (103 cel·l-1) ale principalelor specii fitoplanctonice din apele sectorului românesc al Mării Negre în anul 2010

Zooplanctonul

În anul 2010, zooplanctonul este caracterizat în baza a patru seturi de probe colectate în lunile martie, mai, iulie şi august. Zooplanctonul a fost dominat de componenta trofică în lunile martie şi august, iar cea netrofică a dominat în lunile mai şi iulie (Fig. 5.3.2.2.4.).

Figura 5.3.2.2.5. Evoluţia structuri abundenţei (ind.m-3)

zooplanctonului total în 2010

Specia Baia

III IX III VII IX III VII IX Mamaia

Skeletonema costatum 10640 27160 30360 39540 272 49440

Cyclotella caspia 124 6500 18.6 282 131 1480

Nitzschia tenuirostris 175 131.2 1440 1122 2070

Nitzschia delicatissima 808 423.6 298.2 680 1030

Cerataulina pelagica 5400

Thalassionema nitzschioides 223.4 385 5890

Chaetoceros curvisetus 560

Chaetoceros socialis 128.8 550

Glenodinium paululum 430

Scrippsiella trochoidea 340

Carteria sp. 1630

Dactylococcopsis irregularis 266.8

Cryptomonas sp. 1760

Eutreptia lanowii 210

Ape tranzitionale Ape costiere Ape marine

100-1000 x 103

cel∙l-1

1000-10000 x 103

cel∙l-1

>10000 x 103

cel∙l-1

78

(valoarea de deasupra fiecărei coloane reprezintă valoarea medie a abundenţei zooplanctonului total) (valoarea de deasupra fiecărei coloane reprezintă valoarea media a abundenţei zooplanctonului trofic).

În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificaţi 33 de taxoni, aparţinând la 16 grupe taxonomice. În cursul anului 2010, a fost identificată pentru prima dată la litoralul românesc specia Oithona brevicornis, specie deja semnalată în bazinul Mării Negre de către cercetătorii ucraineni şi ruşi. Specia se poate considera adaptată la condiţiile de la litoralul românesc, având în vedere numărul mare de exemplare observate, precum şi faptul că multe exemplare femele prezentau saci ovigeri plini cu ouă (Fig. 5.3.2.2.4.).

Figura 5.3.2.2.6. - Exemplar adult femel de Oithona brevicornis

Dintre speciile zooplanctonice incluse în Cartea Roşie a Mării Negre au fost semnalate speciile Centropages ponticus, Pontella mediterranea, Anomalocera patersoni şi Oithona nana. Fitobentos Expediţiile pentru studiul acestui element biologic în anul 2010 s-au desfăşurat atât în sezonul rece (martie şi noiembrie 2010), cât şi în cel de vară (iunie - august),. Analiza calitativă a probelor prelevate a condus la identificarea unui număr de 27 taxoni (25 specii şi 2 variaţiuni), reliefând dominanţa, în ceea ce priveşte diversitatea specifică a încrengăturii Chlorophyta - 12 specii, care constituie 44,4% din totalul speciilor identificate, urmate de încrengătura Rhodophyta - 8 specii şi 2 varietăţi ale speciei Ceramium rubrum, 4 specii ale încrengăturii Phaeophyta (Cystoseira barbata, Punctaria latifolia, Ectocarpus siliculosus, Scytosiphon lomentaria) şi 1 fanerogamă marină (Zostera nana). Dominanţa algelor verzi, datorată în mare parte proliferării genurilor Cladophora şi Enteromorpha (Fig. . 5.3.2.2.5.), s-a manifestat în 2010 (ca în anii anteriori) şi la nivel cantitativ.

79

Figura 5.3.2.2.7. Biomasa medie proaspătă pentru grupurile dominante în perioada de vară 2009 şi 2010

Deşi, în prezent, numărul de specii macroalgale identificate la litoralul

românesc este mult mai mic comparativ cu anii ‟60-„80, scădere datorată atât factorilor

naturali (îngheţul mării, deficitul de lumină, gradul ridicat de turbiditate), cât şi influenţei

antropice (amenajarea falezelor, construirea de diguri, excavaţiile portuare), în ultimii

ani se observă o uşoară creştere a valorii acestui număr ( Fig.5.3.2.2.6.).

Figura 5.3.2.2.8. Evoluţia calitativă a fitobentosului la litoralul românesc al Mării Negre

Vegetaţia algală a fost dominată în 2010 de speciile genului Cladophora în sezonul estival şi de cele ale genului Ceramium în perioada rece a anului. O tendinţă pozitivă este cea a refacerii câmpurilor de Cystoseira barbata, tendinţă care se menţine din anii anteriori. Zostera nana, considerată până nu demult o specie dispărută de la litoralul

0 1000 2000 3000 4000

biomasa proaspătă (g/m2)

2009

2010

an

ul

Rhodophyta

Chlorophyta

0

20

40

60

80

100

120

140

160

19

07

19

62

-19

72

19

60

-19

69

19

70

-19

81

19

77

-19

78

19

78

19

79

19

80

19

76

-19

95

19

95

-20

00

19

96

-20

05

20

04

20

05

20

06

20

10

nr.specii

80

românesc, formează astăzi un câmp bine dezvoltat la Mangalia şi se află într-un proces de regenerare. Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizării, a prezentat în continuare o evoluţie constantă în ceea ce privește diversitatea speciilor. Evaluarea calitativă, pe ansamblul zonelor monitorizate, a condus la înregistrarea a 50 specii macrozoobentale, tabloul faunistic păstrându-şi caracteristicile anilor precedenţi (Fig. 5.3.2.2.7.) În 2010 se observă o uşoară tendinţă de echilibrare calitativă, evaluarea faunistică evidenţiind o îmbunătăţire în ceea ce priveşte diversitatea speciilor prezente în apele costiere, dacă raportăm această stare la situaţia anilor ‟90, când fauna bentală a fost reprezentată printr-un număr maxim de 28 specii. Figura 5.3.2.2.9.Evoluţia numărului de specii macrozoobentale în apele costiere (Sulina - Vama Veche), perioada 2006-2010, comparativ cu 1990-1993

Indicatorul cantitativ de densitate în zona marină din nordul litoralului a înregistrat valori de până la 1,4 ori mai mici (Sulina - Portița - 5.628 ex/m2), comparativ cu 8.114 ex/m2 in 2008-2009. Aceeaşi situaţie s-a observat şi la nivelul biomaselor, estimându-se o valoare medie de 189 g/m2 cu o reducere de 2,2 ori comparativ cu 2008, când biomasa înregistrată a fost de 425 g/m2

Pentru conservarea şi ameliorarea unor fragmente din ecosistemele costiere, o soluţie care se impune este cea de limitare a eutrofizarii, prin ţinerea sub control a deversărilor cu efect fertilizator, restricţii speciale privind deversările apelor reziduale, îin special în sezonul estival, ţinând cont de faptul că speciile cu un grad redus de toleranţă - senzitive se refac mai greu atunci când presiunile naturale şi/sau antropice sunt mai mari.

Indicatori de biodiversitate Biodiversitatea marină de la litoralul românesc a fost caracterizată prin valorile indicatorilor specifici.Starea biodiversităţii a fost definită prin numărul total de specii identificate la litoralul românesc şi numărul de specii ameninţate (CR, EN şi VU). În ultimii 15 ani, în apele marine româneşti s-au identificat peste 700 de specii din principalele grupe marine (fitoplancton, zooplancton, macrofitobentos, zoobentos, peşti şi mamifere marine). Pentru a avea o imagine mai corectă asupra acestui indicator, s-a utilizat numărul de specii identificat în fiecare an din principalele componente biotice marine. Valorile obţinute sunt destul de subiective, variind de la an la an, fiind

0

10

20

30

40

50

60

1990-1993 2006 2007 2008 2009 2010

nu

mar

sp

ecii

81

condiţionate de numărul de probe prelevat şi mai ales de efortul de implicare al specialiştilor în identificarea speciilor. În perioada 1996 - 2009, s-au identificat în medie, 200 - 300 de specii anual. În 2010, au fost identificate peste 300 de specii din grupele menţionate anterior. Speciile ameninţate din categoriile CR, EN şi VU sunt în număr de 48 în Lista Roşie, 26 dintre ele fiind identificate în 2010.

Presiunea asupra biodiversităţii s-a exprimat prin existenţa a 29 de specii exotice (dintre care 18 sunt cuprinse în lista celor mai invazive specii din Europa, întocmită în 2006), 8 specii care se exploatează în scop comercial (6 de peşti şi 2 de moluşte) şi 12 tipuri de activităţi antropice cu impact asupra stării de conservare a biodiversităţii.

Impactul asupra biodiversităţii a fost apreciat prin raportul dintre numărul speciilor periclitate/numărul total de specii identificate în 2010, adică 26/345 şi prin numărul speciilor dispărute/numărul total de specii, adică 7/750; singura specie autoaclimatizată a fost Mugil soiuyi. Numărul speciilor periclitate (48) cuprinde speciile încadrate în Lista Roşie în categoriile CR, EN şi VU ale IUCN, considerate categorii de periclitare propriu-zisă.

Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin raportul dintre numărul speciilor marine protejate/numărul total de specii, şi anume 16/750 (fără păsări), considerând speciile protejate prin OUG 57/2007. În ceea ce priveşte resursele umane, în domeniul biodiversităţii marine, în 2010, au activat mai puţin de 50 de specialişti. Situaţia speciilor periclitate Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator de stare pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc, a fost reactualizată complet în anul 2008 şi doar pentru peşti în 2009. Aceasta cuprinde 223 specii încadrate în 8 categorii IUCN (conform categoriilor IUCN v. 3.0 2003, precum şi ghidului de aplicare a acestora versiunile 2004 si 2006) şi anume: 19 macrofite şi plante superioare (8,5%), 58 de nevertebrate (26%), 142 peşti (63,7%) şi 4 mamifere (1,8%) (Fig. 5.3.2.2.8.). Figura 5.3.2.2.10.Principalele grupe de organisme marine înscrise în Lista Roşie (stânga) și categoriile IUCN în care au fost încadrate (IUCN, v. 3.0, 2003, 2004, 2006)

82

Tabel 5.3.2.2.11. Statutul sozologic al speciilor cuprinse în Lista Roşie

reactualizată în 2007 Grup de

specii

Statut conform categoriilor IUCN v.3.1, 2001 şi v.3.0, 2003

RE CR EN VU NT LC DD NA Total

Macrofite 1 3 7 3 0 2 3 0 19

Nevertebrate 6 12 6 8 1 11 12 2 58

Peşti 0 0 2 4 27 32 77 0 142

Mamifere 0 0 3 0 0 1 0 0 4

Total 7 15 18 15 28 46 92 2 223

Starea fondului piscicol marin Indicatori pentru resurse marine vii În anul 2010, în sectorul marin românesc activitatea de pescuit comercial s-a realizat în două moduri: pescuitul cu unelte active, efectuat cu navele trauler costiere la adâncimi mai mari de 20 m şi pescuitul cu unelte fixe, practicat de-a lungul litoralului, în 20 puncte pescăreşti, situate între Sulina-Vama Veche, la mică adâncime (3-11 m). Au fost semnalate următoarele tendinţe: ► Evoluţia indicatorilor de stare:

Tabelul 5.3.2.2.12. Valoarea stocurilor (tone) pentru principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre

Specia 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Şprot 45.000 14.750 60.000 60.000 60.000 60.000

Bacaliar 8.000 7.000 6.000 8.500 10.000 11.000

Hamsie 19.000 20.000 20.000 20.000 - -

Guvizi 600 600 600 500 - 500

Calcan 1.080 1.150 1.300 2.356 1.500 1.350

Rechin 1.650 2.000 4.300 1.450 2.500 2.500

Măsuri pentru soluţionarea problemelor critice

► pe plan naţional

● armonizarea strategiilor de dezvoltare durabilă din sectorul pescuitului marin

românesc cu cele de protecţia mediului, prin implementarea conceptului de

management al pescuitului bazat pe abordarea ecosistemică şi a Codului de conduită

pentru un pescuit responsabil prin:

83

- evitarea înfiinţării unei capacităţi de pescuit excedentare; - practicarea unui pescuit responsabil prin mărirea selectivităţii şi diminuarea

deversărilor, a capturilor complementare, inclusiv a capturilor de mamifere; - conservarea diversităţii biologice a ecosistemelor marine şi protejarea

speciilor ameninţate cu extincţia; - punerea la punct şi utilizarea de unelte şi tehnici de pescuit selectiv -

nedistructive, rentabile, care respectă mediul înconjurător şi protejează resursele marine vii;

- dezvoltarea mariculturii şi diversificarea produselor din maricultură; - reconsiderarea Programului Naţional de dezvoltare a pescuitului marin.

► pe plan regional

● armonizarea la nivel regional a cadrului legal instituţional şi a reglementărilor pentru utilizarea durabilă a resurselor vii;

● îmbunătăţirea managementului exploatării stocurilor de peşti prin metodologii de evaluare agreate la nivel regional;

● dezvoltarea de programe / proiecte de evaluare a stării stocurilor de peşti şi de monitorizare a condiţiilor de mediu şi factorilor biologici care le influenţează;

● crearea unor parteneriate între institutele de cercetare, administraţie şi organizaţiile de producători pentru elaborarea unor programe comune de cercetare;

● realizarea unei baze de date pescăreşti regionale; ● abordarea unor acţiuni riguroase de combatere a pescuitului ilegal.

Presiuni antropice Principalele presiuni antropice identificate în zona costieră românească provin

din dezvoltarea accentuată a diferitelor activitaţi socio-economice în spaţiul natural al zonei costiere:

Turism și recreere

Construcţii/cartiere de case de vacanţă în zone turistice

Extindere modernizare porturi turistice existente: activitaţi de dragaj

Porturi și navigaţie

Construcţii de nave

Pescuit marin

Agricultura și industria alimentară

Industria petrochimică, rafinării

Industria extractivă: de minereu, nisip din arii costiere de mică adâncime

Industria energetică nucleară

Industria siderurgică

Industria manufacturieră

Aeroport și transport aerian

Activitaţi militare și de apărare: trageri uscat-mare, instalare antene înaltă frecvenţă etc.

Problemele principale de mediu identificate în 2010, în zona costieră

românească, induse de factorul antropic, sunt următoarele:

Eroziunea costieră/Dinamica sedimentelor la gurile Dunării (închiderea/colmatarea Băii Musura);

84

Spargerea periodică, necontrolată a cordonului litoral în timpul furtunilor imprevizibile (grindul Chituc-malul estic);

Implementarea soluţiilor de protecţie contra eroziunii plajelor (depozite de cofraje din plastic/geotextil pe plaje);

Intruziunea apei de mare în acviferele costiere (zona fostului lac Costinești); Extracția resurselor naturale/nisip de plajă (zona Mamaia, Eforie Nord,

Mangalia); Poluarea apei/aerului, poluarea cu deșeuri solide provenind din surse difuze; Exloatarea excesivă a stocurilor de peşti valoroase, precum scrumbia,

stavridul, chefalul, lufarul, calcanul etc.; Pierderea habitatelor și periclitarea speciilor - construcţii costiere de protecţie

a falezelor (zona Eforie Nord și Sud, Tuzla, Costinești, Tatlageac, Olimp; colmatarea habitatelor costiere prin câmpul de turbulenţa creat în zona șantierelor, conţinând material fin de faleză/terra rosa);

Aglomerarea demografică a populaţiei în zona costieră, in timpul sezonului estival;

Expansiunea urbană/acoperirea spaţiului plajelor cu construcţii (zona Mamaia);

Dezvoltarea necontrolată a construcţiilor turistice și a activităţilor de turism și recreere peste capacitatea de suportabilitate a mediului pe anumite zone restrânse.

Cercetările întreprinse au evidenţiat principalele condiţii de impact de mediu:

Frecvenţa şi intensitatea tot mai mare a unor fenomene meteorologice extreme (furtuni, vijelii, tornade) - acţiunea vântului cu efect de spulberare a nisipului de pe plajă, acţiunea valurilor deosebit de puternice din timpul furtunilor;

Conţinutul ridicat de substanţe biogene, acumulate în timp în apă şi în substratul degradat, accelerând eutrofizarea apelor costiere, lacuri şi bălţi, dezvoltarea explozivă a algelor, cu consecinţe negative asupra regimului de oxigen, transparenţei apei, biodiversităţii specifice.

Presiunea ecologică antropogenă ridicată, datorată situaţiei geografice şi influenţei activităţilor foarte variate, precum deversări menajere agricole, zootehnice, alimentare, industriale chimice şi petrochimice necontrolate, de construcţii, navigaţie, turism, de agrement şi de tratament balnear.

Cunoaşterea acestor detalii este extrem de importantă pentru evaluarea continuă a riscurilor şi impactului condiţiilor naturale, tradiţional instabile, alături de impactul antropic, care influenţeaza negativ, ecologic şi economic zona costieră, ceea ce impune luarea deciziilor politice optime pentru dezvoltare şi utilizare durabilă.

CAPITOLUL 6. MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

Deşeurile de orice fel, rezultate din activităţi umane, constituie o problemă de actualitate datorită creşterii continue a cantităţilor şi a tipurilor acestora.

85

Datele prezentate în acest capitol sunt furnizate de: operatorii economici ce desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, date ce au fost raportate periodic conform HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, de operatorul de salubritate al oraşului Sulina şi serviciile de salubrizare ce îşi desfăşoaraă activitatea în cadrul administraţiilor publice locale. Datele au fost prelucrate pentru a prezenta evoluţia cantităţilor de deşeuri generate, cât şi cantităţile de deşeuri eliminate sau valorificate de către operatorii economici în perioada 2007 - 2010. 6.1. Deşeuri municipale Deşeurile municipale şi asimilabile reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din: gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi unităţi prestatoare de servicii, la care se mai adaugă deşeurile stradale colectate din spaţii publice, străzi, grădini şi parcuri (pentru oraş Sulina), deşeurile din construcţii şi demolări precum şi nămolurile de la epurarea apelor uzate orăşeneşti. Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colectate (în amestec sau separat) cât şi deşeurile generate şi necolectate. 6.1.1. Cantităţi şi compoziţie Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colecate (în amestec sau selectiv) cât şi deşeurile generate şi necolectate. Deşeurile generate şi necolectate sunt reprezentate în cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele în care populaţia nu este deservită de servicii de salubrizare. Indicatorii de generare deşeuri menajere în mediul urban şi rural sunt cei utilizaţi pentru perioada în care nu au existat măsurători: 0,9 kg/loc/an în mediul urban şi 0,4 kg/loc/an în mediul rural. Cantitatea de deşeuri municipale generate în anul 2010 a scăzut cu aproximativ 0,2% faţă de cantitatea de deşeuri municipale generate în anul 2009. Cantităţile de deşeuri municipale generate/colectate/necolectate, în perioada 2007-2010, sunt reflectate în tabelul 6.1.1.1.

86

Tabel 6.1.1.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale generate/colectate între anii 2007 - 2010

Deşeuri municipale Cantitate deşeuri (tone)

2007 2008 2009 2010

1 Deşeuri menajere colectate 1525 1303 1419 1408

1.1 - în amestec 1518 1295 1384 1400

1.1.1 de la populaţie 844 620 694 662

1.1.2 de la agenţi economici 674 675 690 738

1.2 - separat 7 8 35 8

2 Deşeuri din servicii publice(stradale, pieţe, spaţii verzi)

396 219 478 112

3 Deşeuri din construcţii şi demolări( inclusiv alte categorii de deşeuri neclasificate)

- - - -

4=1+2+3

Total deşeuri municipale colectate

1921 1522 1897 1520

5 Deşeuri menajere necolectate 1117 221 658 795

6= 4+5

Total deşeuri municipale generate

3038 1743 2555 2315

Sursa de date: raportări operatori economici şi operatori de salubrizare (Sulina) Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere colectate de la populaţie este prezentată în tabelul 6.1.1.2. şi fig.6.1.1.3. Tabel 6.1.1.2 Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere colectate

Material Procent %

Hărtie şi carton 7.36

Sticlă 3.43

Metale 3.2

Materiale plastice 7

Lemn 2.28

Biodegradabile organice 63.45

Textile 2.33

Composite 0.55

Minerale 4.65

Altele 5.75

Total 100

87

Sursa – Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor – Regiunea 2 Sud-Est Figura 6.1.1.3. Compoziţia procentuală a deşeurilor menajere

6.1.1.1. Colectarea şi transportul deşeurilor

În anul 2010, au fost colectate 2315 tone de deşeuri (tabelul 7.2.1.1.1 şi figura 7.2.1.1.1) de la populaţie, agenţi economici, cât şi din serviciile publice. Populaţia deservită de serviciile de salubrizare a reprezentat 29,3 % din totalul populaţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Considerând indicele de generare deşeuri menajere de la populaţie în mediul urban la 0.9 kg/locuitor/zi, iar în mediul rural de 0.4 kg/locuitor/zi, se estimează cantitatea de deşeuri menajere necolectate (de la restul populaţiei şi din turism), în anul 2010, la cca. 74 tone. Deşeurile generate şi necolectate sunt reprezentate în cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele rurale în care populaţia nu este deservită de servicii de salubrizare. Tabel: 6.1.1.1.1 Cantitatea de deşeuri colectată în perioada 2007-2010 (tone),

oraş Sulina - ARBDD

Deşeuri municipale colectate

Cantitate (tone) 2007

% Cantitate (tone) 2008



%

Deşeuri menajere 1525 79 1303 86 1419 75 1408 92

Deşeuri din servicii publice 396 21 219 14 478 25 112 8

Deşeuri din construţii şi demolări - - - -

Total deşeuri municipale colectate 1921 100 1522 100 1897 100 1520 100

7%

3%

3%

7%2%

64%

2%

1%

5% 6%

Hărtie şi cartonSticlăMetaleMateriale plasticeLemnBiodegradabile organiceTextile

88

Sursa de date: operatorul de salubrizare – SC ASPL Sulina SRL

Figura 6.1.1.1.1 În oraşul Sulina, salubrizarea este asigurată de SC ASPL Sulina SRL, iar în cele cu număr mai mic de locuitori activitatea de salubrizare este asigurată de serviciul de gospodărire din primării. În tabelul 6.1.1.1.2 şi figura 6.1.1.1.2 este prezentată evoluţia cantităţilor de deşeuri municipale colectate, pe categorii. Tabel 6.1.1.1.2 Cantitatea de deşeuri colectată în perioada 2007 - 2010 ( tone)

Deşeuri menajere colectate în amestec 2007 % 2008 % 2009 % 2010 %

Deşeuri menajere de la populaţie 844 56 620 48 694 50 662 47

Deşeuri menejere de la agenţii economici 674 44 675 52 690 50 738 53

Total 1518 100 1295 100 1384 100 1400 100

Sursa de date: operatorul de salubrizare – SC ASPL Sulina SRL

0

500

1000

1500

2000

2500

2007 2008 2009 2010

deşeuri colectate

89

Figura 6.1.1.1.2 Tabel 6.1.1.1.3 Operatori de salubrizare din perimetrul RBDD

Denumire agent salubritate, adresa, tel.Fax.

Populatie deservita2010

urban rural

SC ASPL Sulina SRL 3218 -

Serviciul de salubrizare din cadrul Primăriei comunei Sf.Gheorge - 800

Sursa de date: primării şi operatori de salubrizare Ponderea populaţiei care beneficiază de servicii de salubritate este redată în tabelul 6.1.1.1.4. şi este reflectată în fig. 6.1.1.1.4. Acoperirea cu servicii de salubrizare în mediul rural, în anul 2010, a fost de aproximativ 30 %, în timp ce în mediul urban acoperirea este de peste 70 %. Tabel: 6.1.1.1.4 Ponderea populaţiei deservită de servicii de salubrizare din totalul populaţiei în perimetrul RBDD

Populaţia totală la 01.01.2010

Populaţia desrvită Procent populaţie deservită din total populaţie

13694 4018 29.3

Sursa de date:Direcţia Judeţeană de Statistică şi operatorii de salubrizare

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

2007 2008 2009 2010

Deseuri menajere de la populatie

Deseuri menejere de la agentii economici

[anul]

[can

tita

ted

eseu

ri, to

]

90

Figura 6.1.1.1.4. 6.1.2. Gestionarea deşeurilor periculoase din deşeurile municipale În prezent, deşeurile periculoase, ca parte din deşeurile menajere şi deşeuri asimilabile deşeurilor menajere, nu sunt colectate separat. O parte din aceste deşeuri periculoase cum sunt uleiurile uzate(generate din activitatea agenţilor economici) sunt predate societăţilor autorizate. 6.1.3. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale În perimetrul RBDD deşeurile menajere colectate nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare. Într-o mică măsură se realizează o sortare manuală a deşeurilor depozitate pentru recuperaea deşeurilor reciclabile de tip PET la Sulina, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe cât şi a deşeurilor metalice. 6.1.4. Eliminarea deşeurilor municipale Eliminarea deşeurilor municipale (Sulina), se face prin serviciul de salubrizare prin colectarea deşeurilor menajere de la populaţie şi agenţii economici şi depozitarea neselectivă la depozitul neconform al oraşului Sulina. Depozitul de deşeuri menajere şi asimilabile amplasat în oraş Sulina deserveşte 3218 locuitori din totalul de 4391 locuitori înregistraţi la 01.01.2010. Tabel 6.1.4.1 Cantităţile de deşeuri eliminate în depozitul neconform Sulina

Denumire depozit/operator

Cantitatea de deşeuri depozitata în anul 2007 (tone)

Cantitatea de deşeuri depozitată în anul 2008 (tone)



Sulina/SC ASPL SRL Sulina 1282 1513 1419 1520

Sursa de date: operatorul de salubrizare SC ASPL Sulina SRL

29%

71%

Populatie care beneficiază de servicii de salubrizare

91

Figura 6.1.4.1 Conform HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, depozitul de deşeuri menajere din oraş Sulina urmează să fie închis în anul 2017. În zonele rurale (7 comune din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) existau amplasamente pentru depozitarea deşeurilor în fiecare localitate, fiind identificate 13 depozite neconforme situate în zonele limitrofe drumurilor publice, în apropierea cursurilor de apă, ponderea cea mai mare în structura deşeurilor depozitate fiind reprezentată de deşeurile biodegradabile. Conform HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, 12 depozite neconforme au fost închise şi unul a sistat depozitarea (Sf. Gheorghe). Astfel, o parte din administraţiile publice locale din mediul rural şi-au înnfiinţat propriile servicii de salubrizare (Chilia Veche, Crişan, Sf. Gheorghe).

6.2. Deşeuri industriale

6.2.1. Generarea deşeurilor de producţie( periculoase şi nepericuloase) Deşeurile periculoase, prin natura lor, au cel mai mare impact asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activiăţile de gestionare a deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros. În mare parte deşeurile periculoase provin din activitatea de transport (uleiuri de santină, uleiuri de motor şi şlamuri din rezervoare, deşeuri cu conţinut de ţiţei, baterii cu plumb). Cantitatea de deşeuri periculoase generată, în anul 2010, a fost 26,41 tone, reprezentând aproximativ 3,95% din cantitatea totală de deşeuri generată şi transmisă conform HG 856-2002 (figura 6.2.1.1).

1150

1200

1250

1300

1350

1400

1450

1500

1550

2007 2008 2009 2010

Cantitatea de deşeuri depozitată (tone)[t

one]

[anul

]

92

Figura 6.2.1.1

6.3. Deşeuri generate de activităţi medicale

Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, modificat şi completat prin Ordinul MSF nr.997/2004 şi Ordinul MSF nr.1029/2004, reglementează modul în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină deşeurile generate de activităţile medicale. Deşeurile spitaliceşti cu potenţial infecţios, încadrate conform anexei la hotarârea nr. 856/2002 în cod 18 01 01 „obiecte ascuţite” şi 18 01 03 „deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor” sunt colectate atât din activitatea spitalicească cât şi de la cabinetele medicale din zonele arondate – Maliuc, Chilia Veche, C.A.Rosetti. Colectarea se face în recipienţi speciali, separat pe fiecare categorie de deşeu, fiind sterilizate cu aparatul Medister 10, cu o capacitate de 6 litri/40 min, fiind mărunţite apoi cu aparatul DSU 480 – mărunţitor pentru deşeuri medicale în prealabil neutralizate. Eliminarea finală se face către serviciul de gospodărire comunală SC ASPL Sulina SRL. În anul 2010 au rezultat o cantitate de 175 kg de deşeuri (18 01 01 „obiecte ascuţite” şi 18 01 03 „deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor”) atât de la Centrul de Sănătate Sulina cât şi de la cabinetele medicale arondate. Tabel 6.3.1. Deşeuri generate din activităţi medicale

Anul 2007 2008 2009 2010

Deşeuri generate şi sterilizate cu dispozitivul Medister (kg)

152 108 175 275

Sursa de date: Centrul de Sănătate Sulina

4%

96%

Cantitate deseuri periculose

Cantitate totala de deseuri

93

Figura 6.3.1 6.4. Fluxuri de deşeuri 6.4.1 Ambalajele şi deşeuri de ambalaje

Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (amendată prin Directiva 2004/12/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 621/2005 (cu modificările ulterioare). Reglementările cuprinse în Directiva 94/62/EC sunt bazate pe convingerea că atingerea obiectivelor stabilite prin acest act necesită un efort din partea tuturor părţilor implicate în domeniul comercializării ambalajelor şi al depozitării deşeurilor aferente, respectiv agenţii de salubritate, autorităţile administraţiei publice locale, producători şi importatori, precum şi producătorii de materii prime. Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă naţională în anul respectiv. Nu există date privind generarea deşeurilor de ambalaje de hârtie şi carton din perimetrul rezervaţiei, întrucât nu au fost făcute anchete statistice pe această componentă. În tabelul 6.4.1.1 este prezentată situaţia cantităţilor de deşeuri colectate separate prin serviciile de salubrizare din cadrul primăriilor, a serviciului de salubrizare din oraşul Sulina şi a agenţilor economici autorizaţi să desfăşoare diverse activităţi în perimetrul rezervaţiei. Din totalul de 495.15 tone 428 tone sunt deşeuri metalice iar 36,27 tone deşeuri de tip PET, sticlă, ambalaje metalice şi alte deşeuri colectate separat, care au fost au fost valorificate prin societăţi autorizate. În tab. 6.4.1.2. figura 6.4.1.2. sunt reflectate numai cantităţile de deşeuri de ambalaje, pe tipuri de material colectate în anul 2010 şi raportate către ARBDD Tulcea. Din această cantitate au fost predate spre valorificare 464,42 tone deşeuri.

0

50

100

150

200

250

300

2007 2008 2009 2010

Deseuri generate …[k

g]

[anul]

94

Tabel 6.4.1.1 Cantitatea de deşeuri colectată separat(tone)

Deşeu

Cantitatea de deşeuri colectată separat(tone)

Cantitate de deşeuri valorifictă(to)

Hârtie şi carton 5.08 1.81

PET 18.14 13.31

Sticlă 1.33 0.25

Ambalaje metalice 0.57 0.17

Metal total 428 428

Altele 42.03 20.88

Total 495.15 464.42

Sursa de date: operatori salubizare, agenţi economici Tabel 6.4.1.2. Cantitatea procentuală pe tipuri de deşeuri colectată separate în anul 2010

Tip deşeu %

Hârtie şi carton 1.93

Plastic 6.92

Sticlă 0.5

Metal aluminiu 0.21

Metal total 74.4

Altele 16.04

Total 100

Figura 6.4.1.2.

2%

7%

1%

0%

74%

16%

Hârtie şi carton PETSticlă Ambalaje metaliceMetal total Altele

95

6.4.2. Deşeuri din echipamente electrice şi electronice

Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice intră sub incidenţa Directivei 2002/96 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Obiectivul anual de colectare a DEEE pentru anul 2010 a fost de 4 kg/locuitor pentru DEEE incluse în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A a HG 1037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate de la populaţia locală şi instituţii publice în localităţile din Delta Dunării (Sulina, Sf. Gheorghe, Chilia Veche) a fost de 3825 kg/an. Tabel nr. 6.4.2.1. Cantităţi de DEEE colectate de la populaţe şi instiuţii publice

Anul 2007 2008 2009 2010

Cantitate DEEE colectata, kg 300 1600 4338 3825

Sursa de date: administraţiile publice locale

Figura 6.4.2.1. Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate sunt stocate în spaţii special amenajate, urmând a fi transportate pentru reciclare la agenţii economici autorizaţi pentru această activitate. Raportată la numărul de locuitori ai Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cantitatea de DEEE colectată în anul 2010 a fost de 0,27 kg/locuitor. 6.4.3. Vehicule scoase din uz – agenţi economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea

VSU, număr de vehicule colectate şi dezmembrate

Nu este cazul în RBDD. 6.4.4. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori

Gestionarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi este reglementată prin H.G. nr. 1132/2008 (privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori). Hotărârea se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, indiferent de formă, volum, greutate, materiale componente sau utilizarea acestora, fără a se aduce atingere

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000

2007 2008 2009 2010

Cantitate DEEE colectata, kg

[kg]

[anul]

96

legislaţiei naţionale armonizate, care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz şi Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deşeurile provenite de la echipamente electrice şi electronice (DEEE). Astfel, conform prevederilor HG nr. 1132/2008 producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să organizeze colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, individual sau prin transferarea responsabilităţilor pe bază de contract către un operator economic legal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivă. În anul 2010, din raportările operatorilor economici cu privire la bateriile şi acumulatorii portabili uzaţi, au fost colectate prin sistemele existente, 0,006 tone deşeuri. 6.4.5. Uleiuri uzate

Hotărârea de Guvern nr. 235/2007 prvind uleiurile uzate, reglementează gestionarea uleiurilor uzate, care, conform prevederilor acestei hotărâri operatorii economici au obligaţia să colecteze separat uleiurile uzate şi să predea toată cantitatea de ulei uzat operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare/eliminare. Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu sunt operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare/eliminare. Cantitatea de ulei proaspăt utilizată de operatorii economici din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în anul 2010 este readtă în tabelul 6.4.5.1. şi figura 6.4.5.1. Tabel nr. 6.4.5.1. Uleiuri proaspete utilizate şi uleiuri uzate

Număr operatori economici utilizatori de uleiuri

Cantitate de ulei proaspăt utilizată (tone)

Cantitate de ulei uzat generată (tone)

Cantitate de ulei uzat predată (tone)

Cantitate de ulei uzat în stoc la 31.12.2010 (tone)

3 20.212 9.71 5.114 7.196

Sursa de date: operatori economici

Figura 6.4.5.1. Deasemenea trebuie menţionat faptul că, C.N. Administraţia Porturilor Dunării Maritime S.A. – Sucursala Tulcea, prin servciul de salubrizare au colectat la nivelul anului 2010

0

5

10

15

20

25

[tone]

[an

ul]

97

următoarele cantităţi de deşeuri: 250 agenţi economici au predat cantiatatea de 25,36 tone deşeuri (biodegradabile, hârtie şi carton şi materiale plastice); 48 agenţi economici au predat cantitatea de 61,639 mc ape de santină şi 0,842 ulei uzat; 7 agenţi economici au predat cantitatea de 12,1 tone şlam produse petroliere, 0,002 tone filtre de ulei şi 0,118 tone cârpe murdare de ulei. Reziduurile de hidrocarbură (apă de santină şi ulei uzat), preluate de la navele maritime şi fluviale sunt stocate la bordul navei – Tank 175, până la o cantitate maximă de aproximativ 50 tone, preluate de CN APDM SA Galaţi, pentru separare/prelucrare la bordul navei Complex de depoluare 179 cu ajutorul unui echipament specializat (separator de hidrocarburi tip Sepcon, capacitate de separare – 3 mc/h), uleiul rezultat fiind valorificat la societăţi acreditate. Deşeurile periculoase (baterii uzate, şlam produse petroliere, filtre de ulei, cârpe murdare de ulei, ambalaje metalice contaminate) preluate de la navele maritime şi fluvilale, sunt depozitate temporar la Punctul de colectare deşeuri situat în dana 5 Port Comercial Tulcea, de unde vor fi preluate de CN APDM SA Galaţi. 6.4.6. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari Directiva 96/59/CE propune decontaminarea/eliminarea echipamentelor scoase din uz, ce conţin PCB, până în anul 2010. În acest sens, în anul 2005 a fost realizat inventarul naţional al echipamentelor şi materialelor ce conţin PCB/PCT, în baza căruia a fost realizat Planul Naţional de Eliminare a Echipamentelor cu conţinut de PCB/PCT. Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării existau în anul 2010, trei agenţi economici care la 01.01.2010 deţineau echipamente cu conţinut de PCB. Unul dintre agenţii economici a predat un număr de 24 de bucăţi echipamente ce conţin PCB în anul 2010 spre eliminare prin neutralizare prin operaţia de procesare adoptată de firma autorizată pentru preluarea şi eliminarea condensatoarelor cu PCB. Tabel 6.4.6.1.Condensatori care conţin PCB

Condensatori scoşi din uz Condensatori în funcţiune

Nr. buc în stoc 2010

Eliminaţi 2010 (buc) Nr. buc în stoc la 01.01.2010 (inclusiv cei nou inventariati)

Eliminaţi 2010 (buc)

63 0 35 0

Operatorii economici au predat spre eliminare echipamentele contaminate cu PCB către firme autorizatre pentru preluarea şi eliminarea condensatoarelor cu PCB. 6.4.7. Nămoluri Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi, ca atare nu sunt generatoare de nămoluri. Staţiile de epurare mici cu care sunt dotate unele societăţi comerciale din perimetrul rezervaţiei, datorită capacităţii de funcţionare reduse şi a posibilităţii de stocare a nămolurilor, până în prezent nu au necesitat curăţarea acestora, ceea ce implicit nu au generat nămoluri. 6.4.7.1 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării nu există staţii de epurare orăşeneşti. 6.4.7.2. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate industriale Nu este cazul în RBDD.

98

6.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

Colectarea separată a deşeurilor reciclabile în localităţile din Delta Dunării s-a realizat şi în anul 2010 într-o mică măsură prin operatorul de salubrizare din oraşul Sulina şi prin serviciile de salubrizare existente în cadrul Consiliilor Locale din localităţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche. Evoluţia cantităţilor de deşeuri colectată selectiv este reflectată în tabelul 6.5.1. şi figura 6.5.1. Tabel 6.5.1. Cantitatea de deşeuri menajere colectată separat (tone)

Deşeuri menajere colectate separat

Cantitate de deşeuri colectată separat în 2007

Procent %


Procent %


Procent %


Procent %

Plastic 11.9 26.6 35.2 48.8 44.8 67.2 20.13 30.8

Metale 25.7 57.4 27 37.5 8.67 13 40 61.2

Hârtie şi carton 7.2 16 9.8 13.7 13.2 19.8 5.2 8

Biodegradabile 0 0 0 0 0

Altele 0 0 0 0 0

Total 44.8 100 72 100 66.67 100 65.33 100

Sursa de date: raportări agenţi economici şi operatori de salubrizare pentru anul 2010

Figura 6.5.1. Precolectarea deşeurilor municipale şi asimilabile rezultate de la populaţie şi agenţii economici se realizează în recipienţi de capacităţi diferite (europubele şi eurocontainere de diferite capacităţi) amplasaţi în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară a deşeurilor. Deşeuri biodegradabile Deşeurile biodegradabile municipale reprezintă fracţia biodegradabilă din deşeuri menajere şi asimilabile colectate în amestec precum şi fracţia biodegradabilă din

0

10

20

30

40

50

60

70

80

2007 2008 2009 2010

deşeuri reciclabile colectate

[can

tita

ted

eseu

ri,

to]

[anul]

99

deşeuri municipale colectate separat, inclusiv deşeuri din parcuri şi grădini, pieţe, deşeuri stradale. În Planul Judetean de Gestionare a Deşeurilor procentul de deşeuri biodegradabile din deşeurile menajere este apreciat la aproximativ 69% în mediul urban şi 60% în mediul rural. La nivelul anului 2010 în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu au fost iniţiative pentru colectarea separată a deşeurilor biodegradabile. În mediul rural, compostarea deşeurilor biodegradabile se realizează în foarte mică măsură în gospodăriile particulare. HG nr. 349/2005 privind depozitatea deşeurilor, care transpune Directiva 1999/31/CE, prevede necesitatea reducerii cantităţii de deşeuri biodegradabile din deşeurile municipale şi asimilabile depozitate, astfel: reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2010; - reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2013; - reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, până în anul 2016. Tabel 6.5.2. Cantităţi de deşeuri biodegradabile în anul 2010

Cantitate de deşeuri biodegradabile colectată în amestec (tone)

Cantitate de deşeuri biodegradabile depozitată (tone)

Cantitate de deşeuri biodegradabile valorificată

74 74 0

CAPITOLUL 7. SCHIMBĂRI CLIMATICE

7.1. UNFCC, Protocolul de la Kyoto, politica UE privind schimbările climatice

Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările majore ale secolului nostru care se manifestă la nivel global şi pentru care factorii responsabili trebuie să decidă luarea de măsuri imediate şi corecte, cu respectarea principiului precauţiei. Schimbările climatice sunt cauzate direct sau indirect de activităţile umane care determină schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugă la variabilitatea naturală a climei, observate pe o perioadă de timp comparabilă. Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice - în 1992 liderii mondiali şi experţii de mediu din peste 200 de ţări s-au reunit la întâlnirea la nivel mondial de la Rio de Janeiro pentru a încerca să răspundă crizelor globale de mediu. S-a convenit stabilirea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC) care să creeze cadrul general al acţiunilor interguvernamentale de răspuns la provocarea prezentată de schimbările climatice. S-a recunoscut cu acest prilej că sistemul climatic este o resursă comună a cărei stabilitate poate fi afectată de emisiile de dioxid de carbon şi gaze cu efect de seră. UNFCCC defineşte schimbãrile climatice ca "schimbãri ale climei atribuite direct sau indirect activitãţilor umane care duc la

100

modificarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugã variaţiei naturale a climei observatã în perioade de timp comparabile". Obiectivul UNFCCC este: realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării economice într-o manieră durabilă. România a semnat în 1992, la Summitul de la Rio, Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994 şi care are ca scop stabilizarea concentraţiilor de GES în atmosferă la un nivel care să nu afecteze sistemul climatic. Prin semnarea UNFCCC şi adoptarea ţintei de reducere, România şi-a manifestat în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din această convenţie. România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1997 şi l-a ratificat prin Legea nr. 3 din ianuarie 2001 ca primă Parte la Anexa I. Valoarea ţintă adoptată de România este o reducere de 8% în perioada 2008-2012 faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005. Protocolul stabileşte, de asemenea, trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de: Implementare în comun (JI). Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET). Acestea îşi propun să ajute Părţile din Anexa I să reducă costurile de realizare a valorilor ţintă de emisie profitând de oportunităţile de reducere a emisiilor, sau de creştere a eliminării de gaze cu efect de seră care ar costa mai puţin în alte ţări decât în ţara proprie. Implementare în comun (JI): România recunoaşte avantajele pentru mediu şi economie ale participării benevole în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto. Prin urmare, ţara s-a implicat cu succes de mai mulţi ani în Implementare în comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. România a realizat şi administrează registrul naţional pentru emisii de gaze cu efect de seră. Până nu demult, oamenii de ştiinţă au îmbrăţişat ideea că fenomenul încălzirii globale va cauza schimbări majore şi probleme acute în lume, dar în modul lor de gândire scenariul prevedea că acestea se vor întâmpla într-o perioadă cuprinsă undeva între 50 şi 100 de ani si că abia atunci se vor resimţi efectele. Concentraţia medie a dioxidului de carbon în atmosfera terestră înaintea erei industriale se situa la nivelul de 280 ppm. Astăzi, ea a ajuns la 380 părţi per milion, ceea ce înseamnă o creştere de 100 ppm în 100 de ani, dintre care 2,6 ppm doar în anul 2005. În urma unor analize recente s-a arătat că această creştere se datorează aproape în întregime utilizării combustibililor fosili în scopul producerii de energie (iar restul provine în mare măsură din defrişarea pădurilor tropicale, ceea ce duce în cele din urmă la eliberarea carbonului blocat în biomasă). Un alt fapt îl constituie creşterea constantă a nevoilor de energie ale omenirii care sunt cu 15% mai mari doar în primii 5 ani de la începutul secolului XXI, estimându-se ca până în 2030 această majorare să fie de minimum 60%. Concentraţia de dioxid de carbon va creşte în continuare, iar pentru o stabilizare la un nivel dublu faţă de era preindustrială (550 ppm) şi o creştere a temperaturii medii globale cu "doar" 3 grade este nevoie de o reducere la jumătate a emisiilor actuale de CO2.

101

Acte legislative ce cuprind prevederi legate de schimbările climatice încadrate în legislaţia primară sunt: Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului; HG 586/2004 - privind infiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calitaţii aerului; HG543/2004 – privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului; HG 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei; HG 738/2004 – pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei; Ordinul MAPM 592/2002 – privind aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM 2.5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător; Ordin MAPM 745/2002 – privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calitătii aerului din România. 7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES Gazele cu efect de seră sunt următoarele: 1. Bioxid de carbon ( CO2); 2. Metan ( CH4); 3. Oxid azotos ( N2O); 4. Hidrofluorocarburi ( HFCs) 5. Perfluorocarburi ( PFCs) 6. Hexafluorură de sulf ( SF6) Gazele cu efect de seră şi potenţialul global de încălzire (GWP) Potenţialul de încălzire al GES: un GES este considerat cu atât mai puternic cu cât are un potenţial de încălzire globală ("Global Warming Potential" - GWP) mai mare. Potenţialul de încălzire globală este un indice definit ca fiind modificarea bilanţului radiativ cumulată între prezent şi un orizont de timp ales (de ex.: 100 de ani), cauzată de o unitate de masă de gaz degajată acum, exprimată relativ la un gaz de referinţă precum CO2. Tabel 7.2.1. Gaze cu efect de seră şi potenialul lor de încălzire globală

Gaz cu efect de seră Potenţialul de încălzire global GWP, pentru 100 ani

Dioxid de carbon CO2 1

Metan CH4 21*

Protoxid de azot N2O 310

CFC-12 6200-7100 **

HCFC-22 1300-1400 **

CF4 6500

SF6 23900

*Include efectele indirecte ale producţiei troposferice de ozon şi ale producţiei stratosferice de vapori apă

00089093.htm

102

** Potenţialul net de încălzire globală (inclusiv efectul indirect datorat reducerii stratului de ozon) Activităţile responsabile de emisiile de CO2 sunt următoarele: • 35 % producţia şi distribuţia de energie (incluzând arderea combustibililor fosili - cărbune, gaz şi petrol, extragerea lor, rafinarea şi transportul); • 30% industria; • 20% transportul; • 15% sectorul rezidenţial şi alte activităţi. Deşi creşterea temperaturii medii globale este numită uneori “încălzire globală”, schimările climatice includ nu numai o modificare a temperaturii medii, ci şi schimbări ale diverselor aspecte ale vremii, cum ar fi tipurile de vânt, cantitatea şi tipul de precipitaţii, cât şi tipul şi frecvenţa evenimentelor meteorologice extreme. Întrucât atât forţele naturale cât şi activităţile umane conturează climatul în schimbare al Pământului, Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (“United Framework Convention on Climate Change” - UNFCCC) se preocupă şi de aportul activităţilor umane. Schimbarea climei Schimbarea climei este o externalitate asociată emisiilor de GHG – determinând costuri care nu sunt suportate de cei care produc aceste emisii. Schimbarea climei are câteva caracteristici care o deosebesc de alte tipuri de externalităţi: Are o dimensiune globală în ceea ce priveşte cauzele şi consecinţele; Impactul schimbării climei este pe termen lung şi persistenţa impactului; Incertitudinile şi riscurile asociate impactului economic sunt greu de cuantificat; Există un risc ridicat legat de schimbările majore, ireversibile care implică efecte economice nemarginale. Aceste caracteristici modelează analiza economică: ea trebuie să fie globală, să trateze cu orizonturi largi de timp, să aibă la bază elementele ştiinţei economice legate de risc şi incertitudine şi să examineze posibilitatea unor schimbări majore non-marginale. Impacturile datorate schimbării climei acoperă o arie foarte mare şi variată şi interacţionează atât cu lipsa unor instrumente de piaţă specifice dar şi cu dinamicile economice, dând naştere multor probleme complexe ce vor trebui luate în considerare în procesul de elaborare al politicilor. Mărimea, magnitudinea şi natura impacturilor implică faptul că perspectivele etice, cum ar fi cele orientate spre bună stare, echitate şi justiţie, drepturi şi libertăţi sunt esenţiale. Rezultatele politicii privind schimbarea climei pot fi privite din perspectiva impactului peste timp asupra consumurilor, sănătăţii, educaţiei şi mediului dar, în mod esenţial, perspective etice diferite pot conduce la politici diferite. Întrebările legate de echitatea în interiorul şi între generaţii se situează pe o poziţie centrală. Schimbarea climei va avea impact serios în timpul vieţii celor mai mulţi din cei aflaţi azi în viaţa. Generaţiile viitoare vor fi chiar mult mai puternic afectate, în plus ei nu au reprezentare la nivelul factorilor de decizie de astăzi. Pivotul actualelor schimbări climatice este reprezentat de un proces tot mai accentuat şi mai rapid de încălzire a atmosferei. Astfel, dacă între 1910 şi 2000 temperatura medie la suprafaţa Terrei a sporit cu circa 0,7°C, până în 2100 creşterea se va situa între 1,4°C şi 5,8°C; acceptând o medie de 4°C (a previziunilor oferite de diferite scenarii), numai în decursul unui secol se va înregistra un veritabil şoc

103

caloric. În acelaşi timp, dacă nivelul mediu al mărilor şi oceanelor a crescut în secolul XX cu 10-20 cm, previziunile până în 2100 variază între 20 şi 88 cm. Acest fapt va depinde în mare parte de topirea calotei glaciare şi de crearea a noi uriaşe suprafeţe acoperite cu apă în stare lichidă şi care va afecta major sistemul climatic. Dintre continente, Europa va fi afectată printre primele şi cel mai sever, ultimii patru ani caracterizându-se prin secete şi caniculă, inundaţii şi ploi diluviene, previziunile indicând, de exemplu, deşertificarea unei suprafeţe semnificative. Asemenea proiecţii corespund diferitelor scenarii legate de evoluţia emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) şi estimărilor aferente ale încălzirii, plecând de la diverse modele ale climatului. Implicaţiile de ordin meteorologic se manifestă deja prin fenomene extreme precum: alternanţa rapidă între precipitaţii abundente şi inundaţii, canicula severă şi secetă accentuată, consecinţe directe şi indirecte asupra agriculturii şi a stării generale a mediului, pierderi de vieţi umane şi prejudicii cauzate datorită uraganelor, dezastre naturale, inundaţii, alterarea semnificaţiilor anotimpurilor tradiţionale. Creşterea temperaturii globale a Terrei va conduce la o încălzire mai accentuată în regiunile polare decât în cele ecuatoriale, cu implicaţii considerabile asupra ecosistemelor polare, asupra vieţii sălbatice din zonă şi asupra locuitorilor. Temperaturile mai ridicate vor duce la topirea gheţarilor şii a calotei glaciare. Acestea vor determina creşterea volumului de apa din oceane şii mări. Estimările pe termen mediu arată că nivelul mării va creşte cu o medie de 5 cm pe deceniu. Studiile arată că în România zona costieră, de la Vama Veche până la Sulina, va fi afectată de creşterea nivelului oceanului planetar.În zonele costiere se găsesc nu numai ecosisteme valoroase, dar şi peste 50% din populaţia globului. Acestea vor fi expuse la dezastre naturale precum furtuni, inundaţii, eroziunea coastei şi incursiuni ale apei sărate. În interiorul continentelor se va produce o încălzire mai puternică decât în zonele costiere cu generare de valuri de căldură mai frecvente şi mai intense. Zona mediteraneană şi Balcanii se vor confrunta cu valuri de căldură şi cu fenomenul de deşertificare. Gazele cu efect de seră afectează viaţa din mediul subacvatic Gazele cu efect de seră cresc nivelul acidităţii oceanelor, contribuind astfel la mărirea vitezei de propagare a sunetelor în apă şi perturbând comunicarea între mamiferele marine, potrivit unui studiu prezentat de International Fund for Animal Welfare (IFAW) la Roma. In acest sens activităţile umane, precum transportul de mărfuri, exploatările petroliere sau sonarele navelor şi submarinelor militare produc o adevărată «ceaţă acustică». Creşterea acidităţii apei mărilor şi oceanelor este un fenomen relativ nou, insolit şi perturbator pentru o serie întreagă de animale marine. Schimbările climatice pot afecta lanturile trofice Primăverile timpurii afectează lanţurile trofice, prădătorii par a fi mai lenţi decât organismele care le sunt inferioare în lanţul trofic în ceea ce priveşte adaptarea la schimbarea anotimpurilor. Dacă evenimentele biologice de la diferite niveluri din lanţul trofic se modifică în ritmuri diferite apar desincronizări care vor provoca tulburări în funcţionarea şi supravieţuirea multor ecosisteme. Impactul asupra agriculturii Dintre toate segmentele economiei agricultura este cea mai sensibilă la climă. Dacă CO2 atinge concentraţii duble faţă de cele din perioada preindustrială şi dacă nu sunt luate măsuri de prevenire, producţia medie a culturilor va scădea alarmant.

104

Expansiunea deşerturilor Viitoarele schimbări ale climei vor accelera extinderea deşerturilor datorită creşterii temperaturii, ceea ce va antrena o scădere a precipitaţiilor în aceste zone. Intensificarea ciclului hidrologic Evaporarea şi precipitaţiile vor creşte cu circa 3 până la 15%, ceea care va conduce la o intensificare considerabilă a ciclului hidrologic. Surplusul de precipitaţii va fi diferit în diversele regiuni ale lumii. Creşterea precipitaţiilor este aşteptată, în principal, în zone tropicale şi la altitudini înalte, unde se înregistrează deja cantităţi considerabile de precipitaţii. În alte regiuni cum sunt cele aride, precipitaţiile vor scădea amplificând contrastul dintre regiunile climatice aride şi cele umede. Frecvenţa ploilor abundente şi a zilelor fără precipitaţii va creşte, ducând la o creştere a frecvenţei fenomenelor meteorologice extreme. Impactul economic În perioada 1990-2005, numărul catastrofelor naturale a fost de trei ori mai mare decât în anii 1960-1970. Acestea au fost cauzate de fenomene meteorologice extreme. Domeniile economice bazate pe resurse - cum ar fi industria energetică, turismul - pot întâmpina provocări majore. Infrastructura urbană actuală, sistemul public de sănătate şi capacităile de răspuns la urgenţe pot necesita un proces de extindere şi actualizare pentru a face faţă efectelor provocate de schimbările climatice. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră adoptarea unei strategii mondiale coerente, comune pentru toate statele lumii, bine articulată în jurul unor obiective concrete, care să asigure încetinirea derulării fenomenelor aferente schimbărilor climatice; elaborarea şi, mai ales, punerea în aplicare a oricărui plan de salvare a climatului mondial; promovarea de către societatea civilă a problematicii ecologiei globale conform principiului „a gândi global”, „a acţiona local” în sensul diminuării GES la niveluri sustenabile; identificarea şi implementarea de măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice; îmbunătăţirea planificării urbane în sensul creşterii suprafeţelor deţinute de parcuri şi grădini, precum şi utilizarea unor materiale de construcţii care ajută la menţinerea sau crearea unor micro-climate mai răcoroase; crearea şi utilizarea de soiuri rezistente la secetă şi temperaturi mari; adaptarea folosirii pământului la structuri climatice schimbate; sistem de irigaţii nepoluant; tehnologii de producere a ploilor artificiale şi combatere a îngheţului; combaterea deşertificării prin împăduriri şi alte mijloace care, în unele ţări, sunt folosite eficient; măsuri privind asigurarea unei stări de sănătate corespunzătoare, în condiţiile meteo extreme (prevenirea maladiilor legate de temperature extreme, de excesul de miditate). Pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, în decembrie 2008, Parlamentul European a adoptat pachetul legislativ "Energie – Schimbări climatice" prin care la nivel European s-a stabilit realizarea a 3 obiective pe termen lung: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020 (faţă de anul 1990) şi cu 30% în situaţia în care se ajunge la un acord la nivel internaţional;

105

pondere a energiilor regenerabile în consumul final de energie al UE de 20% până în anul 2020, incluzând o ţinta de 10% pentru biocombustibili din totalul consumului de combustibili utilizaţi în transporturi. creşterea eficienţei energetice cu 20% până în anul 2020. Directiva 2009/29/CE de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră face parte din pachetul legislativ şi se va aplica tuturor statelor membre începând cu anul 2013 (EU ETS post - 2012). Actele normative care fac parte din pachet sunt: Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie; Directiva 2009/31/CE privind captarea si stocarea geologică a dioxidului de carbon; Decizia 406/2009/CE privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât să se respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020; Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii si extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, se aplică pentru a treia fază a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră: 2013 - 2020. Planurile Naţionale de Alocare (NAP) determină cantitatea totală de emisii de CO2 pe care statele membre le acordă companiilor naţionale, care pot fi cumpărate sau vândute de către companii. Fiecare stat membru trebuie să decidă câte certificate de emisie pot fi alocate pentru comercializare într-o anumită perioadă de timp şi câte certificate va primi fiecare operator economic. Prima perioadă de comercializare a fost 2005 - 2007, cea de-a doua este între 2008 – 2012, iar a treia perioadă va începe din 2013. Faţă de propunerile înaintate de autorităţile române, Comisia Europeană a decis următoarele:plafonul pentru anul 2007, alocat României, este de 74,8 milioane de certificate de emisii;plafonul anual, pentru perioada 2008 – 2012, nu poate depăşi 75,9 milioane de certificate de emisii. Certificatul de emisii de gaze cu efect de seră este titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită şi care este transferabil. Comercializarea acestor certificate reprezintă un mecanism de piaţă care permite ţărilor sau companiilor care emit gaze cu efect de seră să tranzacţioneze certificatele de emisii. Prin această tranzacţionare se aşteaptă să se atingă o scădere a emisiilor, permiţând celor care realizează reduceri să vândă dreptul de emitere celor care au depăşit plafonul alocat. 7.3 Scenarii privind schimbarea regimului climatic la nivelul judeţului 7.4 Acţiuni pentru atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice 7.5 Tendinţe Concluzii Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile în care se desfăşoară o activitate prevăzută în anexa nr. 1 a HG nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, care generează emisii de CO2,

106

operatorii economici trebuie să deţină autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, eliberată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului. În perimetrul RBDD nu există operatori economici care se supun prevederilor HG 780/2007 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Aceştia există doar în vecinătatea RBDD şi sunt reglementaţi şi verificaţi de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi, astfel: SC ALUM SA TULCEA pentru activităţi în domeniul energetic, SC TREMAG SA Tulcea pentru activităţi în industria mineralelor şi SC ENERGOTERM SA Tulcea pentru activităţi în domeniul energetic. Conform HG 780/2006, operatorii economici au obligaţia de a-şi calcula pentru instalaţiile, activităţile desfăşurate, în funcţie de tehnologia utilizată, emisiile de CO2 pe care le generează. În anul 2010 în perimetrul RBDD nu au fost identificaţi agenţi economici care să desfăşoare activităţi în cadrul cărora să utilizeze substanţe care diminuează stratul de ozon, respectiv: solvenţi cloruraţi, hidrobromofluorocarburi (HBFC), tetraclorură de carbon (CCl4), haloni şi agenţi de spumare. Totodată, activităţile umane şi turismul desfăşurate în anul 2010 în perimetrul RBDD care ar putea determina schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi diminuarea stratului de ozon, au fost diminuate datorită creşterii nivelului apelor şi datorită inundaţiilor care au avut loc în perioada mai-iulie 2010.

CAPITOLUL 8. MEDIUL, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII În cadrul interacţiunii dintre om şi mediul său ambiant, acesta exercită asupra omului influenţe multiple, cea mai importantă fiind acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii, cunoscuţi sub numele de factori sanogeni. Mediul conţine însă şi factori care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia, denumiţi factori patogeni. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite. 8.1. Poluarea aerului şi sănătatea În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care, contribuie la producerea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particule fine pe teritoriul RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu astfel de particule. 8.2. Efectele apei poluate asupra stării de sănătate În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire: Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli parazitare) Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu mercur). Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă ph-ul solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor, astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în

107

creşterea mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra sănătăţii populaţiei care trăieşte în aceste areale. Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer,în condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de perioada de referinţă 1950-1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării. Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea ce face ca, în continuare, un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiţii optime de alimentare cu apă potabilă. Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul RBDD nu sunt surse majore de poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Monitorizarea calităţii apei este importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri de calitate. 8.3. Efectele gestionării deşeurilor municipale asupra stării de sănătate a populaţiei Principalele forme de impact şi risc determinate de activităţile de gestionare, respectiv de depozitare sunt: - poluarea aerului; - participarea la generarea efectului de seră; - poluarea apelor subterane şi de suprafaţă; - modificări de peisaj şi disconfort vizual; - scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri. Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în evidenţă următoarele aspecte: - la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol; - depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la nivelul acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor; - lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate; - nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a recipienţilor de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor; - la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la reţeaua de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate. Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor fiind dificilă. 8.4. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu 8.5. Mediul şi sănătatea- perspective 8.6. Radioactivitatea mediului 8.7. Poluarea fonică şi sănătatea Domeniul de acţiune în ceea ce priveşte supravegherea calităţii mediului din punct de vedere al surselor de zgomot în perimetrul RBDD, cuprinde aspecte privind : - Zgomotul produs de nave şi ambarcaţiuni cu motor; - Zgomotul produs de diverse echipamente; - Zgomotul produs de aparatura electrocasnică. Hărţi strategice de zgomot

108

ARBDD nu deţine astfel de hărţi. Măsurători de zgomot pe anul 2010 În perimetrul RBDD nu s-au efectuat măsurători privind aspectele menţionate şi nu au existat sesizări ale populaţiei locale privind abaterile de la normele de zgomot. Efectele zgomotului asupra sănătăţii populaţiei Zgomotul poate reduce calitatea vieţii şi constituie un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2010, în perimetrul RBDD nu s-au înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot. Principala sursă a unei astfel de poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat sesizări ale populaţiei locale în ceea ce priveşte abaterea de la normele de zgomot. 8.8. Tendinţe, obiective şi măsuri Obiective şi măsuri pentru gestionarea calităţii aerului În scopul prevenirii şi combaterii impactului negativ la surselor de poluare a calităţii aerului se va acţiona pentru: - diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor tehnologii moderne aplicate în industrie; Obiective şi măsuri privind reducerea poluării apei - îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant - dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi neutralizarea poluanţilor atmosferici; - plantarea unor zone verzi de protecţie; - protejarea pădurilor; - extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc. - construirea de vehicule cât mai puţin poluante. Scăderea calităţii apei se datorează: - apelor reziduale industriale; - apelor menajere; - diferitelor substanţe folosite în agricultură; - îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi menajere. - bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă; -epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice. -controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale. Obiective şi măsuri privind gestionarea deşeurilor municipale În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele europene: - amplasarea de containere în scopul colectării selective a deşeurilor în cât mai multe zone din localităţile RBDD.

109

- amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din zonele respective. - amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc. - operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea acestor depozite şi amplasarea de panouri de avertizare. - măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind depozitarea deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări protejate (zona de protecţie integrală Sărături-Murighiol) - amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de apă din perimetrul fiecărei localităţi. - depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat. - colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal, hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora. - măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi depozitarea deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în gospodărie, scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile. De asemenea în toate localităţile din perimetrul RBDD în activitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor mai curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare, organizarea şi dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc. Obiective privind reducerea zgomotului Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate: - plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor, mai ales în zonele cu niveluri fonice ridicate; - întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 decibeli; - devierea circulaţiei în anumite zone; - interzicerea claxonării în unele zone populate; - proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus. În concluzie nu se poate afirma că există o situaţie deosebită privind poluarea sonoră în perimetrul RBDD.Totuşi este necesar să se acorde o atenţie deosebită din acest punct de vedere, în special în vecinătatea zonelor cu regim de protecţie integrală, prin luarea unor măsuri care să conducă la reducerea nivelului de zgomot produs de sursele artificiale. Obiective şi măsuri pentru conservarea şi extinderea spaţiilor verzi În scopul creşterii suprafeţelor ocupate cu spaţii verzi în localităţile din perimetrul RBDD se va acţiona în următoarele direcţii: - Reabilitarea spaţiilor verzi existente şi reamenajarea prin înlocuirea cu specii valoroase din punct de vedere estetic. - Plantări de arbori ca perdele de protecţie pentru zonele rezidenţiale. - Proiectarea şi amenajarea de noi spaţii verzi integrate în PUG. - Amenajări de noi spaţii verzi.

Documents

Starea mediului 2010