1

Stagiul nr. 9

Implantologie

Incarcarea osoasa progresiva

Etapele incarcarii osoase progressive:

- vindecarea initiala;

- descoperirea implantului;

- aplicarea suruburilor de vindecare;

- amprenta preliminara;

- amprenta finala;

- probele protetice;

- aplicarea provizorie a lucrarii protetice;

- aplicarea definitive a lucrarii protetice.

Descoperirea implantelor:

- localizarea implantelor in vederea descoperirii lor se poate face:

- clinic prin inspectie si palpare;

- prin evaluare radiologica.

- in cazul unei fibromucoase groase, procedeul de localizare asociaza

investigatia radiologica cu localizarea cu ajutorul detectorului de metale, folosit ca

“localizator de implante;

- procedeul de descoperire a implantelor se efectueaza in anestezie locala;

- tehnici:

a) descoperirea conventionala cu bisturiul;

b) descoperirea cu electrotomul;

c) descoperirea cu laserul chirurgical;

d) descoperirea cu trepanul mucos (stantarea mucoasei supraiacente)

e) descoperirea prin muco-abrazie.

a) Descoperirea conventionala cu bisturiul

- se poate efectua in mai multe variante:

1. Incizia longitudinala a mucoasei supraiacente:

- se practica cand trebuie descoperite mai multe impante invecinate;

- dupa evaluarea si insurubarea suruburilor de vindecare, marginile

mucoasei se sutureaza la loc, favorizand crearea papilelor interimplantare;

- crearea papilelor se realizeaza prin conducerea vindecarii, prin inlocuirea

treptata a suruburilor de vindecare cu unele specifice cu profil modificat al capului

surubului, in scopul conformarii santului gingival periimplantar;

- se indica in toate cazurile in care se realizeaza si suprimarea

membranelor de regenerare tisulara ghidata.

2. Crearea unui lambou trapezoidal care respecta papilele interdentare si

descopera strict surubul de acoperire al implantului

- se indica in cazul implantelor unidentare sau in cazul implantelor

multiple in regiunile frontale maxilare.

2

b) Descoperirea cu electrotomul

- prezinta riscul atingerii implantului cu ansa electrotomului;

- temperatura inalta transmisa implantului, si prin intermediul sau, in osul

periimplantar, induce o leziune termica in os, care poate avea consecinte nefaste asupra

supravietuirii implantului.

c) Descoperirea cu laserul chirurgical

- se bazeaza pe efectul de ablatie-vaporizare tisulara a laserului;

- se utilizeaza laserul cu diode care poate asigura o descoperire atraumatica,

deoarece efectul termic al laserului este strict limitat la straturile superficiale;

d) Descoperirea cu trepanul mucos (stantarea mucoasei supraiacente)

- este lipsita de riscul necrozei termice;

- necesita localizarea exacta a implantului, pentru a evita sacrificiul inutil de

mucoasa;

- procedeul este unul dintre cele mai atraumatice modalitati de descoperire a

implantelor (decapusonare).

e) Descoperirea prin muco-abrazie

- utilizeaza o freza modelatoare specifica acestei proceduri, care efectuaza ablatia

strat cu strat a tesuturilor moi supraiacente implantului;

- procedeul este atraumatic.

Evaluarea implantelor la descoperire

Factorii care trebuie evaluati la descoperirea implantelor sunt:

- durerea;

- adancimea la sondare;

- afectiunea periimplantara;

- percutia;

- fixarea rigida (osteointegrarea);

- resorbtia osoasa;

- evaluara radiologica.

- dezideratul clinic cel mai important este prezenta unui implant asimptomatic, implantul

nu trebuie sa prezinte durere nici spontan, nici la incarcarea mecanica;

- tesutul moale supraiacent implantului nu trebuie sa prezinte tulburari de vindecare, nici

semne de inflamatie sau traumatizare;

- mucoasa fixa trebuie sa prezinte la nivelul implantului o latime corespunzatoare, in caz

contrar se indica plastia muco-gingivala de augmentare;

- evaluarea mucoasei periimplantare se efectueaza si prin sondarea santului gingival (se

recomanda utilizarea sondelor din plastic pentru a nu zgaria suprafata implantelor;

- adancimea la sondare indica grosimea gingiei periimplantare, care trebuie sa fie mai

mica de 3 mm. Daca adancimea santului periimplantar depaseste valoarea de 3 mm se

indica gingivoplastia modelanta a acestuia.

3

- evaluarea osului periimplantar se face prin diferite probe clinice:

- percutia implantului trebuie sa releve un sunet clar, cristalin si nu unul mat

infundat;

- tesuturile osoase periimplantare trebuie sa fie clinic asimptomatice;

- fixarea rigida a implantelor este demonstrata de absenta mobilitatii la incarcarea

cu forte verticale sau orizontale cuprinse intre 1 – 500 gr;

- fixarea rigida a implantului se poate masura cu aparate speciale, de exemplu cu

apartul periotest.

- aparatul periotest trimite un ciocan percutor (percutie de 4 ori pe secunda) spre

un reper fix (implant sau dinte) si inregistreaza timpul de contact, transformat de

microcomputerul aparatului in valoarea cu care ciocanul este franat (amortizat);

- valorile negative sau zero demonstreaza stabilitatea implantului, valorile

pozitive releva mobilitatea implantelor.

- evaluarea radiologica a osului periimplantar

- se efectueaza pe baza examinarii radiografiilor OPT si retroalveolare;

- se cerceteaza amanuntit semne ale unei eventuale resorbtii crestale indeosebi in

regiunea din jurul colului implantului;

- evaluarea se face comparativ cu radiografiile preoperatorii, masurand inaltimea

osoasa, sau cu cele obtinute imediat dupa insertia implantelor, in incidente similare.

Insurubarea la nivelul implantelor a suruburilor de vindecare

- pentru a menaja osul nou format in jurul implantului, insurubarea acestor

suruburi trebuie facuta cu chei dinamometrice, care dezvolta forte subliminale pentru

rezistenta osului periimplantar;

- aceste suruburi au rolul de a modela mucoasa fixa si santul periimplantar,

precum si de a dirija epitelizarea si vindecarea tesuturilor moi periimplantare.

Instructajul si informatii pentru pacient

- instructaj pentru igienizarea foarte corecta a suruburilor de vindecare gingivo-

conformatoare, pentru ca procesul de vindecare si conformare a partilor moi sa decurga in

absenta inflamatiei;

- instructaj pentru incarcarea masticatorie progresiva a arcadei pe care sunt situate

implantele, cu menajarea solicitarii acestora la triturarea alimentelor dure si evitarea

absoluta a parafunctiilor si incarcarii inutile habituale;

- in cazurile in care la descoperirea implantelor se constata prezenta resorbtiei

osoase, se indica reconstructia osoasa, iar insurubarea suruburilor de vindecare se amana

pentru 4 luni;

- cand la evaluarea implantului descoperit se constata lipsa osteointegrarii cu

mobilitatea implantului se indica explantarea implantului;

- dupa explantarea implantului exista urmatoarele alternative terapeutice:

- continuarea tratamentului in scopul confectionarii unei lucrari protetice

cu stalpi mai putini;

- inserarea in locul implantului explantat a unui implant cu diametru mai

mare (doar daca osul periimplantar nu prezinta semne inflamatorii);

- inserarea unui implant suplimentar in alta locatie;

- reconstructia cavitatii osoase si implantare intr-o etapa ulterioara.