Problema speciilor invazive este în prezent una de maximă importanţă pentru conservarea capitalului natural. Zona Dobrogei, datorită dinamicii deosebite din punct de vedere economic este expusă mai mult decât alte regiuni ale ţării la pătrunderea de specii invazive atât terestre cât şi acvatice.

Prin specii straine considerăm (conform definiţiei din CBD) toate speciile şi subspeciile introduse înafara arealului lor natural trecut sau prezent din toate grupele taxonomice. Include orice parte a organismului: gameţi, seminţe, ouă sau propagule care ar putea supravieţui şi ulterior reproduce.

Nu vom lua în considerare în prezentul proiect virusurile, prionii, bacteriile şi animalele domesticite comunitare. Nu include nici organismele modificate genetic. Proiectul propus se constituie într-un studiu pilot în judeţul Constanţa care este o zonă de risc maxim în ţara noastră privind speciile invazive.

Prezentul proiect acoperă toate cele trei medii: mediul terestru, dulcicol şi marin şi se doreşte a reprezenta un model de abordare al problemei.

Proiectul îşi propune:

1. Dezvoltarea şi validarea unor tehnici, metode şi programe de monitorizare a zonelor de risc ridicat (port, canal şi aeroport) pentru o serie de grupe de organisme cu potenţial ridicat invaziv;

2. Studiul unor specii străine invazive din cele trei medii pentru a elucida impactul lor, a elabora modele predictive şi a propune/testa metode de combatere şi/sau eradicare;

3. Identificarea priorităţilor în vederea elaborării unei strategii şi a unui plan de acţiune naţional privind speciile străine invazive;

4. Întărirea capacităţii instituţionale şi umane la nivel naţional, inclusiv prin promovarea colaborării la nivel regional.

Introducere

In ultimele decenii, marcate de accentuarea procesului de globalizare sub toate formele sale, problema speciilor straine invazive a cunoscut o exacerbare fara precedent la scara mondiala. Intensificarea schimburilor comerciale pe cale acvatica – maritime sau prin utilizarea cursurilor de apa interioare (inclusiv prin deschiderea unor canale de navigatie intracontinentale), intensificarea fara precedent a turismului ca si schimbarile climatice globale s-au constituit in tot atatea categorii majore de factori care favorizeaza patrunderea speciilor straine invazive.

Din aceste motive, speciile straine invazive au devenit un subiect important abordat de comunitatea internationala, relevandu-se necesitatea unei colaborari la diferite niveluri precum si o abordare pluridisciplinara la nivelul structurilor administrative, academice si a comunitatilor locale. Adoptarea de masuri pentru a limita impactul speciilor straine invazive este o obligativitate asumata prin semnarea Convenţiei privind Diversitatea Biologică (ratificata prin Legea nr.58 din 13 iulie 1994) si a Conventiei privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa (Conventia de la Berna), la care Romania a aderat prin Legea nr.13/1993.

Dezvoltarea unor programe si strategii la nivel international a reprezentat rezultanta fireasca a acestui mod de abordare. Programul global privind speciile straine invazive - Global Invasive Species

Programme (GISP) - promoveaza cooperarea interregionala cu privire la speciile straine invazive, publicand totodata o strategie globala privind speciile straine invazive (Global Strategy on Invasive Alien Species) si un protocol privind cele mai bune practice de prevenire si management al situatilor create de noile specii invazive (Toolkit of Best Prevention and Management Practices). Convenţia asupra Diversităţii Biologice (CDB) identifică speciile straine invazive ca una din problemele interdisciplinare de maximă importanţă. Această convenţie internaţională cere părţilor cosemnatare să prevină introducerea, să tină sub control iar in masura posibilitatilor sa realizeze eradicarea speciilor invasive cu impact major asupra ecosistemelor, habitatelor sau speciilor indigene (Art. 8 h). In anul 2002 a fost adoptata la conferinta partilor semnatare a CDB a dat publicitatii o decizie si o serie de principii de baza. Aceasta decizie cere partilor semnatare sa trateze cu prioritate problema speciilor straine invazive si sa elaboreze strategii si panuri de actiune nationale si regionale in ideea de a implementa principiile promovate de CDB.

Principiile adoptate de CDB iau in calcul o strategie bazata pe Principiul Precautiei, care considera in primul rand aspectul prevenirii: este mult mai eficienta din punct de vedere al costurilor si al problemelor de mediu prevenirea patrunderii unor specii straine invazive decat orice masura ulterioara. In cazul in care speciile straine invazive au patruns totusi, o identificare rapida si luarea de masuri preventive radicale sunt esentiale si de preferat oricaror masuri care ar fi luate dupa ce speciile straine invazive se instaleaza in noile habitate. In cazul în care speciile straine invazive s-au aclimatizat şi instalat, trebuie avute in vedere masuri de control pe termen lung.

Conventia de la Berna, ratificata de 38 de state europene cere statelor cosemnatare sa controleze strict introducerea de specii straine invazive (Art. 11.2.b). O serie de masuri in vederea unai implementari accelerate a acestui articol au fost luate, acestea incluzand adoptarea de catre Comitetul Director a unor recomandari de ordin general privind speciile straine invazive si problemele specifice ridicate de acestea, editarea de rapoarte pe aceasta tema, organizarea de intalniri de lucru pe aceasta tema sau crearea unor grupe de experti in domeniul speciilor invasive. Cu toate aceste masuri de ordin administrative, atat la nivel European cat si la nivel national, masurile luate in ceea ce priveste speciile straine invazive sunt mult in urma altor regiuni ale globului unde au fost dezvoltate strategii de abordare a problemelor produse de speciile straine invazive in mod holistic. Cu toate ca Europa in sine are o serie de caracteristici specifice de natura sa produca dificultati in modul de abordare a problemei speciilor invasive, aceasta nu ar trebui sa fie un motiv pentru amanarea masurilor care trebuiesc luate.

Impactul multor specii straine invazive ar putea fi redus daca statele europene ar aplica in mod uniform masurile de prevenire si control a speciilor straine invazive. Multe din problemele acute create de unele specii straine invazive la nivel european fi putut fi prevenite daca la nivel European ar fi existat o abordare unitara si rapida in ceea ce priveste avertizarea si prevenirea impactului speciilor invasive. Starea actuala de inactivitate fata de situatia speciilor straine invazive din marea majoritate a statelor europene reprezinta o amenintare pentru biodiversitatea regionala, sanatatea publica si economie. In perioada actuala, este esentiala dezvoltarea unei cooperari eficiente la nivel national si regional in idea de a preveni si diminua impactul speciilor straine invazive.

Obiective şi activităţi

Scop:

Realizarea unui studiu pilot pentru estimarea riscului si decelarea rapida a speciilor straine invazive in judetul Constanta, care este o zona de risc maxim din Romania. Aceasta va permite dezvoltarea capacitatii Romaniei de a detecta si raspunde rapid la patrunderea de specii invazive.

Situaţia speciilor străine din România

In Romania, in conformitate cu cel de-al treilea raport national CDB din 2005, sunt inregistrate un numar destul de important de specii straine invazive. Astfel, in raport sunt mentionate 112 specii de arbori exotici dintre care insa doar 6 sunt considerate specii straine invazive - Acer negundo, Ailanthus altisima, Amorpha fruticosa, Cytisus scoparius, Fraxinus americana si Fraxinus pennsylvanica. Interesant că din acest raport lispeste salcamul – Robinia pseudacacia – specie straine invaziva de asemenea.

Pentru ecosistemele acvatice, rata de patrundere de specii straine invazive incepand cu finele secolului XIX este estimata a fi de 3 – 4 ani pentru apele costiere ale Mării Negre si de 4 – 5 ani pentru apele dulci. In total sunt inventariate 67 de specii straine invazive in ecosistemele acvatice din Romania, dintre care 60% sunt marine si 40% dulcicole (Gomoiu et al., 2002).

Impactul unora dintre speciile straine invazive in Marea Neagra - Rapana thomasiana, Mnemiopsis leidyi, Mya arenaria - este extrem de bine documentat, ca si efectele aclimatizarii acestor specii asupra habitatelor (Gomoiu et al. 2002).

Impactul introducerii de salmonide – cum este cazul păstrăvului curcubeu – in lacuri alpine situate in arii protejate este de asemenea documentat, fiind remarcate de specialisti declinul populatiilor de amfibieni si crustacee.

Plantatiile de salcam – el insasi o specie invaziva – au fost afectate destul de grav in ultimii 5 ani de doua specii de lepidoptere miniere originare din America de Nord, iar castanul ornamental este profound afectat peste tot in tara de larvele microlepidopterului gracilariid Cameraria ohridella, originar din zona fostei Iugoslavii.

La nivel national, masurile existente sunt insuficiente, limitate ca scop si sectoriale. Astfel, exista in porturile maritime un control formal al apelor de ballast si a foulingului de pe nave. Institutul de Cercetari Agro-Silvice (ICAS) are in componenta laboratoare ce permit identificarea unor speii invasive, cu precadere insecte miniere sau defoliatori.De asemenea, la nivel national exista un laborator de carantina fitosanitara, cu reglementari stricte in domeniu.

In concluzie, situatia actuala in Romania poate fi caracterizata prin:

un grad redus de constientizare al opiniei publice si in consecinta o opozitie a societatii civile la interventiile administratiei guvernamentale;

grad extrem de redus de accesibilitate a informatiilor stiintifice, mai ales in legatura cu identificarea speciilor, analiza de risc, etc;

absenta unei abordari prioritare a actiunilor privind controlul speciilor invazive;

introducere nestanjenita a speciilor invazive – adesea pe calea postei – ca si masuri inadecvate de inspectie si carantina;

capacitate de monitorizare inadecvata;

lipsa unor masuri de urgenta efective;

legislatie depasita sau inadcvata;

slaba coordonare intre agentiile guvernamentale, autoritatile locale si comunitatile locale.