Sisteme informatice pentru administratia publica

Administrator

Text Box

(EDITIE ONLINE, 2011) ISBN: 978-973-0-11765-3

SISTEME INFORMATICE PENTRU

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Volum finanțat din bugetul Grantului C.N.C.S.I.S. 1614/2007

Referenți:

prof. dr. Bogdan GHILIC‐MICU, Academia de Studii Economice, Bucureşti

prof. dr. Mircea GEORGESCU , Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

Coperta şi fotografii: Camelia Margea

Layout editor: Camelia Margea

© 2008 Toate drepturile sunt rezervate autorilor

ISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Doina Dănăiață Luminița Hurbean Camelia Margea (coordonatori)

SISTEME INFORMATICE PENTRU

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Concepte teoretice, tehnologii şi soluții de implementare


Administrator

Typewritten Text

Administrator

Typewritten Text

Administrator

Typewritten Text

Administrator

Sticky Note

Accepted set by Administrator

Administrator

Typewritten Text

Administrator

Typewritten Text

Administrator

Sticky Note

Accepted set by Administrator

Administrator

Text Box

(EDITIE ONLINE, 2011) ISBN: 978-973-0-11765-3

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

PREFAȚĂ

În prezent e‐guvernarea este o practică largă pe mapamond. În afara jurnalelor ştiințifice şi a conferințelor pe această temă organizate în mediul academic, un număr mare de publicații sunt disponibile în domeniul practicienilor. Este vorba despre o literatură de profil care pune accentul pe prezentarea experiențelor şi aşa‐numitelor "bune practici" în e‐guvernare.

Cu toate acestea, cercetarea în domeniul guvernării electronice nu a ajuns încă la maturitate, existând unele neclarități în privința scopului şi conținutului său, precum şi o abordare multidisciplinară deocamdată incompletă. Considerăm e‐guvernarea un domeniu de cercetare cu un pregnant caracter interdisciplinar, în care, alături de ştiințele politice, management, sociologie, drept şi multe altele, informatica are un rol important în dezvoltarea cercetărilor în direcția INTEGRĂRII sistemelor informaționale din administrația publică.

Cu această carte am dorit să contribuim la sporirea volumului de cunoştințe existent în literatura autohtonă cu privire la guvernarea electronică. Necesitatea unei astfel de lucrări s‐a bazat pe premiza că acest domeniu de cercetare suportă clarificări teoretice, ținând cont de deficitul informațional datorat absenței unor surse bibliografice româneşti consistente. În acest sens, sperăm să fie un material teoretic util atât managerilor, specialiştilor IT şi funcționarilor din administrația publică, cât şi mediului academic de care aparține colectivul de autori.

Lucrarea este structurată în patru secțiuni, într‐o construcție logică, pornind de la abordarea e‐guvernării ca sistem informațional, continuând cu o serie de clarificări conceptuale şi radiografierea stadiului e‐guvernării în România comparativ cu cel din Uniunea Europeană, apoi prezentarea impactului TIC asupra domeniului cercetat şi încheindu‐se cu prezentarea transformărilor vizate de noul val al e‐guvernării la începutul secolului XXI.

Volumul de față este rezultatul eforturilor depuse de un colectiv format din zece persoane, cadre didactice şi masteranzi ai Facultății de Economie şi de Administrarea Afacerilor din cadrul


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Universității de Vest din Timişoara, toți aceştia fiind implicați în grantul de cercetare C.N.C.S.I.S. cu tema ”E‐TIM ‐ METODE MODERNE DE CREŞTERE A E‐PERFORMANȚEI LA NIVELUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE TIMIŞ”. Se cuvine să mulțumesc autorilor pentru eforturile depuse în vederea parcurgerii unui număr important de lucrări străine achiziționate din fondurile grantului (peste 50 cărți de ultimă oră), pentru a fi reuşit să contribuie prin lucrările elaborate la acoperirea unei problematici vaste din domeniul cercetat.

Doresc să‐mi exprim recunoştința față de colegele mele Luminița Hurbean şi Camelia Margea care au fost alături de mine în toate etapele elaborării acestui volum, începând cu stabilirea structurii şi terminând cu finisarea materialelor. Am convingerea că fără contribuția lor substanțială la coordonarea lucrării, rezultatul final nu ar fi fost cel dorit.

În numele întregii echipe doresc să transmit calde mulțumiri profesorilor Bogdan Ghilic‐Micu şi Mircea Georgescu pentru faptul că au avut amabilitatea să accepte rolul de referenți ştiințifici, competența dânşilor în domeniul e‐guvernării constituind un suport important în demersul nostru.

Nădăjduind că lucrarea va fi utilă în procesul de implementare a e‐guvernării în administrația publică românească, ne declarăm intenția de a continua cercetările cu o şi mai mare motivare, anunțând proiectul unui al doilea volum – o abordare practică asupra sistemului de e‐guvernare. Cercetarea aplicativă va viza instituțiile de administrație publică ale județului Timiş, cu scopul de a ”diagnostica” stadiul existent al e‐guvernării şi de a veni cu ”rețete” de bune practici bazate pe bogata experiență a altora (administrații publice moderne din țări ale căror guverne au trecut de la stadiul de intenții transformatoare la strategii coerente cu rezultate meritorii) şi pe eforturile noastre de adaptare a acestora la specificul administrației publice timişene.

Cu speranța că Banatul va fi fruntea şi în implementarea conceptului de e‐guvernare colaborativă (expus în lucrarea de față), mulțumesc anticipat factorilor de decizie din cadrul Consiliului Județean Timiş şi din cadrul Primăriei Timişoara pentru suportul lor în derularea cercetării aplicative.

Închei cu convingerea că din colaborarea tuturor celor interesați în modernizarea guvernării locale (administrație publică, firme şi cetățeni, mediu academic), cetățenii vor fi cei care vor avea de câştigat.

Prof. univ. dr. Doina Dănăiață, Director Grant CNCSIS 1614/2007,

cetățean al Timişoarei


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

CUPRINS

SECȚIUNEA I SISTEMUL INFORMAȚIONAL – EVOLUȚIE ŞI TRANSFORMARE ÎN ERA DIGITALĂ 9Considerații privind rolul sistemelor informaționale în era digitală ....................................................................................11(Călin Hurbean)

Abordarea e‐Guvernării ca sistem informațional ..............33 (Luminița Hurbean)

Integrarea informațională în sectorul public prin sisteme ERP ............................................................................40 (Luminița Hurbean)

SECȚIUNEA A II‐A GUVERNAREA DIGITALĂ 51 O abordare conceptuală a guvernării digitale .....................53 (Doina Dănăiață, Simona Biriescu)

Un model european de referință pentru e‐Guvernare .......71 (Luminița Hurbean)

Imaginea României în peisajul e‐Guvernării la nivel global ... 86 (Doina Dănăiață)

e‐Guvernarea în abordare europeană. Obiective şi realizări ..............................................................99 (Flavius Dăescu)


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

SECȚIUNEA A III‐A IMPACTUL TIC ÎN E‐GUVERNARE .................................. 109

Tehnologiile Internet în sprijinul democrației ....................111 (Romeo Margea)

De la electronic la mobil în procesele de guvernare...........118 (Ioan Bandu, Romeo Margea)

Din experiența internațională în adoptarea de soluții mobile în guvernarea locală: proiectul mCity.....................125 (Camelia Margea)

Knowledge Management şi e‐guvernare..........................135 (Ileana Hauer)

Spre „Knowledge city” prin încorporarea tehnologiilor colaborative, de tip Open‐Source........................................149 (Camelia Margea)

SECȚIUNEA A IV‐A TRANSFORMAREA GUVERNĂRII PENTRU SECOLUL XXI....... 161 De la e‐guvernare la t‐guvernare.......................................163(Doina Dănăiață)

Calea de mijloc între e‐ şi guvernare: abordarea hibrid....173 (Ileana Hauer, Călin Hurbean)

Aspecte privind guvernarea colaborativă ..........................182 (Luminița Hurbean)

Transformarea relației guvern‐cetățean într‐o democrație electronică..............................................189 (Doina Dănăiață, Camelia Margea, Alexandra Popovics)


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Secțiunea I SISTEMUL

INFORMAȚIONAL

– EVOLUȚIE ŞI TRANSFORMARE ÎN ERA DIGITALĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

CONSIDERAȚII PRIVIND ROLUL SISTEMELOR

INFORMAȚIONALE ÎN ERA DIGITALĂ

CĂLIN HURBEAN

1. Introducere

Studiul sistemelor informaționale se află la intersecția mai multor domenii (tehnologii informaționale, management, sistemică, contabilitate şi gestiune, analiză şi proiectare, cultură organizațională), constituind o adevărată provocare pentru cei care încearcă să‐l pătrundă. Literatura de specialitate apreciază că acestea reprezintă o componentă esențială în orice program de studii din economie şi administrarea afacerilor.

Într‐o definiție uzitată, un sistem informațional este o combinație organizată de oameni, echipamente, programe de aplicații, rețele de comunicații, date, politici şi proceduri care acumulează, regăsesc, prelucrează şi diseminează informații într‐o organizație. Oamenii se bazează pe sistemele informatice moderne pentru a comunica între ei, folosind o diversitate de dispozitive (hardware/echipamente), instrucțiuni şi proceduri de prelucrare a datelor (software/programe), canale de comunicații (rețele) şi datele stocate. Am utilizat aici termenul de sistem informatic, care desemnează utilizarea TIC în derularea activităților din organizații. În acest sens, se impune precizarea că omenirea utilizează dintotdeauna diferite forme de sisteme informaționale,

Tehnologiile informaționale, inclusiv sistemele informaționale bazate pe Internet joacă în afaceri un rol important, aflat în expansiune. Tehnologia informațională sprijină toate tipurile de organizații să‐şi crească eficiența şi eficacitatea proceselor economice, performanțele în procesul de luare a deciziilor, precum şi colaborarea în grupurile de lucru, ceea ce determină întărirea poziției lor competitive într‐o piață extrem de schimbătoare. Fie că sprijină echipele ce dezvoltă un produs, relațiile cu clienții, tranzacțiile de comerț electronic ori alte zone ale afacerii, sistemele informaționale reprezintă un ingredient indispensabil al succesului în afaceri într‐un mediu economic caracterizat astăzi prin globalizare, prefacere şi instabilitate.

11


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cu mult înainte de apariția calculatorului electronic. În condițiile în care utilizarea calculatoarelor este astăzi generalizată, delimitarea între sistemul informațional şi sistemul informatic nu mai este necesară, iar în text cele două noțiuni sunt utilizate cu aceeaşi semnificație.

2. Evoluţia sistemelor informaţionale

Există trei motive fundamentale pe care se fundamentează aplicarea în economie a tehnologiei informației şi comunicațiilor. Acestea se regăsesc în trei roluri fundamentale pe care sistemele informaționale le joacă în asigurarea succesului unei organizații, şi anume:

• suport pentru activitățile şi procesele operaționale ale organizației ; • suport decizional pentru angajații şi managerii acesteia; • suport pentru strategiile legate de avantajul competitiv. Figura 1 ilustrează modul în care interacționează rolurile

fundamentale ale sistemelor informaționale într‐o organizație.

Figura 1 – Cele trei roluri fundamentale ale aplicațiilor sistemelor informaționale

Suport pentrustrategiile legate de avantajul competitiv

Suport pentru luarea deciziilor

Suport pentru activitățile şi procesele operaționale ale organizației

Astfel, în orice moment, sistemele informaționale proiectate să sprijine activitățile şi procesele operaționale pot, totodată, transmite sau recepționa date de la sistemele orientate pe luarea deciziilor sau pe dobândirea avantajului competitiv. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte două roluri fundamentale ale sistemelor informaționale. Ca atare, organizațiile depun un efort permanent de a obține integrarea propriilor

12


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

sisteme informaționale, în scopul de a permite informațiilor să circule liber în cadrul sistemelor sale, asigurând astfel o şi mai mare flexibilitate şi un suport mai bun decât cel oferit de oricare rol individual.

Aceste roluri vitale sunt implementate prin intermediul a mai multor tipuri diferite de sisteme informaționale. Totodată, posibilitățile, respectiv funcțiile acestor sisteme s‐au amplificat semnificativ de‐a lungul anilor. În Figura 2 sunt prezentate schematic aceste schimbări.

La mijlocul anilor ’50, au apărut aplicațiile de prelucrare electronică a datelor (Electronic Data Processing), îndeosebi în domeniul contabilității întrucât utilizează un volum mare de date. Ulterior, sfera acestor sisteme s‐a extins şi asupra prelucrării tranzacțiilor, evidenței primare, marketingului, personalului, fabricației etc., având ca rol principal colectarea datelor din domeniile specificate.

Ulterior datele, odată culese, au început a fi prelucrate în vederea satisfacerii cererilor de informații ale managerilor, adăugându‐se astfel un nou rol al sistemelor informaționale. S‐a născut astfel conceptul Sistemelor Informaționale pentru Management (Management Information Systems sau Management Reporting Systems), acestea fiind orientate spre furnizarea informațiilor pentru conducerea tactică, sub forma rapoartelor şi a altor situații predefinite care asigurau managerilor informațiile necesare proceselor decizionale. Aceste sisteme au intrat în scenă în anii ’60.

La începutul anilor ’70 se încearcă uşurarea procesului decizional, prin preluarea unei părți din efortul organelor de decizie, deoarece devenise evident că produsele informaționale predeterminate nu răspundeau în mod corespunzător multora din nevoile decizionale ale managementului. În consecință, s‐a născut conceptul de Sisteme de Suport Decizional (Decision Support Systems). Noul rol al sistemelor informaționale consta în a oferi managerilor utilizatori un sprijin ad‐hoc şi interactiv al proceselor lor decizionale. Acest ajutor trebuie să fie adaptat deciziilor şi stilurilor decizionale proprii ale managerilor şi să răspundă tipurilor concrete de probleme din lumea reală a afacerilor cu care aceştia se confruntă.

În anii ’80 au apărut câteva roluri noi ale sistemelor informaționale. În primul rând, dezvoltarea rapidă a puterii de prelucrare a microcalculatoarelor, a pachetelor software de aplicații şi a rețelelor de telecomunicații a dat naştere fenomenului numit informatica utilizatorului final. Acum utilizatorii pot folosi propriile resurse de calcul pentru a‐şi îndeplini sarcinile implicate de activitatea lor, fără a mai aştepta sprijinul indirect al departamentelor de servicii informatice centralizate ale organizației.

13


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

1990‐2000: Etapa comerțului şi afacerilor electronice

Sisteme informatice de e‐business şi e‐commerce Activități e‐business şi comerț electronic la nivel global bazate pe Internet, intraneturi, extraneturi şi alte rețele

1980‐1990: Etapa sprijinului strategic şi al utilizatorului

Sisteme pentru utilizatorii finali Sprijin computerizat pentru sporirea productivității utilizatorilor şi colaborare pe echipe şi grupuri de lucru

Sisteme informatice pentru executivul de vârf Informații critice pentru top management

Sisteme expert Sprijin expert pentru utilizatori bazat pe cunoştințe

Sisteme informaționale strategice Produse şi servicii strategice pentru avantaj competitiv

1970‐1980: Etapa suportului decizional

Sisteme de suport decizional Sprijin interactiv ad‐hoc al procesului decizional al managerilor

1960‐1970: Etapa raportărilor pentru management

Sisteme informaționale pentru management Rapoarte pentru management cu informații prespecificate pentru sprijinirea procesului decizional

1950‐1960: Etapa prelucrării datelor

Sisteme de prelucrare electronică a datelor Prelucrare a tranzacțiilor, evidență primară şi aplicații contabile

Fig rmaționale şi a impactului acestora ura 2 – Modificarea rolului sistemelor info

Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., “Management Information Systems”, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 11

Apar astfel sistemele de automatizare a muncii de birou cunoscute sub denumirea mai scurtă de (sisteme de) birotică (Office Automation Systems) şi sistemele de colaborare pe echipe şi grupuri de lucru (Enterprise

Participarea

crescân

dă a utilizatorilo

r şi m

anagerilo

r în SI

Rolul crescân

d al SI în afaceri şi m

anagem

ent

14


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Collaboration Systems). Noile sisteme se ocupă cu tratarea comunicației umane, prezența lor fiind simțită în toate tipurile de sisteme informatice.

În al doilea rând, a devenit tot mai evident că cea mai mare parte a managerilor de vârf ai organizațiilor nu utilizau în mod direct nici rapoartele oferite de sistemele informaționale de management şi nici facilitățile de modelare analitică ale sistemelor de suport decizional. S‐a dezvoltat ca atare conceptul de Sisteme Informatice pentru Executivul de Vârf (Executive Information Systems). Ele îşi propun mult mai mult decât “clasicul” tablou de bord sau arhiuzitatele sisteme de rapoarte, despre care mulți conducători spuneau cu malițiozitate că îi adormeau înainte de a apuca să le citească în întregime. Nici formele moderne de informare mult mai succintă, prin grafice, tabele, scheme, nu i‐au mulțumit. Veritabilii conducători, buni strategi, de multe ori sunt interesați mai întâi să ştie ce fac alții, ce se întâmplă pe piața globală şi abia apoi doresc să ştie detalii despre firma lor. Astfel, aceste sisteme informaționale încearcă să ofere nivelului strategic al conducerii o modalitate accesibilă de a obține informațiile critice dorite, atunci când este nevoie şi „croite” în formatele preferate.

În al treilea rând, s‐au înregistrat progrese importante privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor de inteligență artificială (IA) la sistemele informaționale de afaceri. Astfel, la mijlocul anilor ’80, deşi primele încercări din alte domenii decât cel economic sunt mai timpurii, proliferează un nou tip de sisteme, şi anume Sistemele Expert (Expert Systems) şi alte Sisteme Bazate pe Cunoştințe (Knowledge Based Systems), prin care se trece la prelucrarea cunoştințelor umane. Sistemele actuale includ agenți software inteligenți ce pot fi programați şi realizați pentru a acționa la dorința utilizatorului, funcții sistem ce se pot adapta automat la nevoile imediate ale acestuia, aplicații de realitate virtuală, robotică avansată, prelucrarea limbajului natural şi o multitudine de alte aplicații în care inteligența artificială înlătură necesitatea intervenției omului, eliberând astfel personalul în vederea realizării unor sarcini mai complexe. Aceste sisteme pot prelua deci, sub forme mult mai performante, o parte din activitățile surprinse prin tipurile de sisteme menționate până acum, jucând rolul unor consultanți pentru utilizatorii lor prin oferirea de sfaturi profesionale (cu un ridicat nivel de expertiză) în anumite domenii concrete.

În anii ’90 s‐a conturat un important rol nou al sistemelor informaționale şi anume cel strategic, sistemele respective fiind cunoscute uneori şi sub numele de Sisteme Informatice Strategice (Strategic Information Systems). În cadrul acestui concept, tehnologia informațională

15


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

devine o parte integrantă a proceselor economice, a produselor şi serviciilor ce ajută o organizație să câştige un avantaj competitiv pe piața globală.

Spre mijlocul anilor ’90 îşi fac apariția revoluționară Sistemele pe Planificare a Resurselor Întreprinderii (Enterprise Resource Planning). Această variantă a unui sistem informațional strategic adaptată la specificul unei organizații integrează toate laturile activității acesteia, incluzând planificarea, producția, vânzările, managementul resurselor, relațiile cu clienții, operațiile de inventariere, evidența comenzilor, managementul financiar, resursele umane, marketingul, teoretic fiecare funcțiune a organizației. Avantajul principal al acestor sisteme ERP rezidă în interfața comună pentru toate funcțiunile organizaționale informatizate, deplina lor integrare şi partajarea datelor necesare unui proces decizional strategic flexibil.

În fine, dezvoltarea rapidă a Internetului, intraneturilor, extraneturilor şi altor rețele globale interconectate după anii ’90 provoacă schimbarea dramatică a posibilităților sistemelor informaționale din domeniul afacerilor la începutul noului mileniu. Astfel, organizațiile pregătite pentru Web, care se bazează pe Internet în activitatea lor şi sistemele globale de comerț şi afaceri electronice au devenit numitorul comun al operațiunilor şi managementului întreprinderilor actuale.

Putem concluziona vis‐à‐vis de evoluția sistemelor informaționale că, în timp ce utilizatorii şi‐au extins abilitățile în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei informației în gestionarea activității organizațiilor, sistemele informaționale actuale îndeplinesc aceleaşi funcții de bază ca în urmă cu 50 de ani. Şi acum trebuie prelucrate tranzacțiile, ținută evidența, furnizate rapoarte managerilor, asigurat suport sistemelor contabile şi proceselor primare ale organizației. Ceea ce totuşi s‐a schimbat vizează faptul că în prezent există un nivel mult mai ridicat de integrare a funcțiunilor sistemului între diversele aplicații, o mai mare conectivitate atât a componentelor de acelaşi tip cât şi a celor de tipuri diferite, precum şi posibilitatea de a realoca sarcini critice cum ar fi stocarea, prelucrarea şi transmiterea datelor, astfel încât să se profite la maxim de oportunitățile ivite în activitatea organizației şi de cele strategice. Ca urmare a acestor facilități sporite, sistemele informaționale viitoare vor fi orientate atât pe sporirea vitezei cât şi a ariei lor de cuprindere în vederea asigurării unei integrări şi mai ridicate, în condițiile unei flexibilități sporite.

3. Tipologia sistemelor informatice

Din punct de vedere conceptual, sistemele informaționale implementate în organizațiile actuale pot fi clasificate în mai multe moduri.

16


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

De pildă, sistemele informaționale pot fi grupate în două mari categorii: sisteme suport pentru procesele operaționale şi sisteme suport pentru management. Această clasificare, prezentată în Figura 3, este menită să evidențieze rolurile principale ale fiecărei categorii de sisteme informaționale în desfăşurarea proceselor economice, respectiv în managementul unei organizații.

Figura 3 – Clasificarea

Sursa: prelucrare după O’Brien J. A., Enterprise Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14”, Irwin/McGraw‐Hill, 2007, p. 14

sistemelor informatice

Vom prezenta pe scurt în cele ce urmează caracteristicile acestor tipuri de sisteme informaționale.

A. Sistemele suport pentru procesele operaționale. Sistemele informaționale au fost utilizate întotdeauna pentru prelucrarea datelor generate de, şi utilizate în, activitatea de bază a unei organizații, răspunzând necesităților curente de prelucrare a informațiilor în cadrul acesteia. Sistemele respective produc o gamă variată de informații destinate atât uzului intern cât şi extern, nefiind orientate însă cu precădere pe obținerea produselor informaționale specifice ce pot fi utilizate de către manageri. Ca atare, este necesară de regulă prelucrarea lor în continuare de către sistemele informaționale pentru management.

Sistemele suport pentru procesele operaționale au, în principal, rolul de a asigura prelucrarea eficientă a tranzacțiilor organizației, de a

SISTEME INFORMAȚIONALE

Sisteme suport pentru procesele operaționale

Sisteme suport pentru management

Sisteme de prelucrare a tranzacțiilor

Sisteme de control al proceselor

Sisteme de colaborare organiza‐țională

Sisteme informa‐ționale de

management

Sisteme pentru suport

decizional

Sisteme informatice pt. executivul

de vârf

Sisteme de management alcunoştințelor

Sisteme informaționale

strategice

Sisteme expert

Sisteme informaționale funcționale

17


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

controla procesele industriale, de a sprijini comunicarea şi colaborarea în cadrul firmei şi de actualiza bazele de date ale acesteia, după cum va fi descris în continuare.

1) Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor (SPT) procesează şi înregistrează datele rezultate din operațiile şi activitățile firmei. Exemple tipice sunt sistemele informatice care prelucrează vânzările, cumpărările şi mişcările de stocuri. Rezultatele acestor prelucrări sunt utilizate pentru a actualiza bazele de date privind clienții, stocurile şi alte baze de date ale organizației. Acestea oferă apoi resurse de date ce pot fi prelucrate şi utilizate de sistemele informaționale pentru management.

Aceste sisteme produc, de asemenea, o varietate de produse informaționale destinate uzului intern sau extern, precum facturi, chitanțe, state de plată, comenzi, ordine de plată, situații financiare. Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor procesează tranzacțiile în două moduri principale, şi anume:

• prelucrare în loturi – datele sunt acumulate de‐a lungul unei perioade de timp şi prelucrate periodic;

• prelucrare în timp real (sau online) – datele sunt prelucrate imediat după efectuarea unei tranzacții.

De exemplu, sistemele punctelor de vânzare (POS) ale magazinelor cu amănuntul pot utiliza terminale electronice la casele de marcat, pentru a culege şi transmite electronic datele privind vânzările, prin intermediul legăturilor de telecomunicații, către centrele informatice regionale în vederea prelucrării imediate (în timp real) sau pe timpul nopții (în loturi).

2) Sistemele de control al proceselor (SCP) monitorizează şi controlează procesele fizice, în cadrul lor deciziile de rutină prin care se reglează sistemul de producție fiind luate în mod automat de către calculatoare. Ca exemple putem da deciziile de lansarea automată a comenzilor privind produsele din stoc sau cele privind controlul producției.

De pildă, o rafinărie de petrol foloseşte senzori electronici legați la un calculator pentru a supraveghea în mod continuu procesele chimice. Computerele monitorizează astfel procesele chimice, înregistrează şi prelucrează datele detectate şi realizează ajustări instantanee (în timp real) ale proceselor corespunzătoare din cadrul rafinăriei.

3) Sistemele de colaborare organizațională (SCO) utilizează o varietate de tehnologii informaționale pentru a ajuta oamenii să lucreze împreună, incluzând aplicații pentru automatizarea muncii de birou, numite şi de birotică (Office Automation Systems). Ele sprijină angajații să colaboreze prin comunicarea ideilor, împărțirea resurselor, coordonarea

18


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

eforturilor comune în calitate de participanți la diferite activități din cadrul firmei, echipe de proiect şi alte grupuri de lucru, ce constituie o parte vitală a organizațiilor din ziua de azi. Astfel, scopul acestor sisteme îl constituie utilizarea tehnologiilor informaționale pentru a îmbunătăți productivitatea, eficiența şi, totodată, spiritul creativ al echipelor şi grupurilor de lucru din întreprinderea modernă (vezi Figura 4).

În acelaşi timp La momente diferite

Întâlniri față‐în‐față

• Planşete electronice • Camere de suport decizional electronic

• Instrumente de realizare a echipelor

Echipe la lucru

• Camere pentru lucrul în echipă

• Instrumente groupware

Întâlniri la distanță • Audioconferințe • Teleconferințe • Videoconferințe

Coordonare continuă • Poştă vocală • Poştă electronică • Editare în grup • Managementul / programarea proiectelor

• Sisteme de flux al activității

Figura 4 – Sistemele de colaborare organizațională

De exemplu, multe organizații formează echipe de ingineri, specialişti în marketing şi alți lucrători cu cunoştințe pentru a dezvolta noi produse sau a le perfecționa pe cele existente. Se pot forma echipe virtuale alcătuite din personal din diferite departamente şi locuri de muncă din cadrul unei firme, precum şi consultanți din afară. Astfel de echipe vor folosi din plin Internet‐ul, intranet‐urile şi extranet‐urile firmei şi soft de colaborare cunoscut sub numele de groupware. Apoi vor putea colabora cu uşurință via poştă electronică, forumuri de discuții, video‐conferințe şi site‐uri Web multimedia de proiect pe intranet‐ul firmei. În felul acesta, s‐ar

Acelaşi loc

Locuridiferite

Platforme • Rețele locale, intraneturi • Internet, extraneturi • Alte rețele • Stații de lucru avansate • Suite integrate de birou

19


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

putea asigura comunicarea eficientă şi coordonarea activităților în cadrul unei echipe de dezvoltare a unui produs, realizându‐se colaborarea efectivă în dezvoltarea sau perfecționarea produselor şi serviciilor.

B. Sistemele suport pentru management reprezintă acele sisteme informaționale orientate pe furnizarea de informații şi oferirea de sprijin managerilor în vederea luării unor decizii documentate şi eficiente. Acest sisteme au apărut odată cu conceptul de sisteme informaționale pentru management (SIM) în anii ’60. SIM a devenit laitmotivul (şi cuvântul la modă) pentru aproape toate încercările de a lega tehnologia computerelor şi teoria sistemelor de prelucrarea datelor în organizații. În aceea perioadă devenise evident că folosirea calculatoarelor pentru a oferi soluții la problemele de afaceri se făcea într‐un mod necorespunzător, prin orientarea aproape în întregime către informatizarea sarcinilor administrative şi de evidență. Conceptul de sisteme informaționale pentru management a apărut astfel ca o reacție la dezvoltarea ineficientă şi la utilizarea lipsită de eficacitate a calculatoarelor. Deşi a pierdut din „strălucire” datorită unor eşecuri timpurii, conceptul de SIM este încă recunoscut ca vital pentru eficiența şi eficacitatea sistemelor informaționale ale organizațiilor din două motive principale:

• pune în evidență orientarea spre management a tehnologiei informaționale în cadrul organizațiilor. Astfel, unul din scopurile majore ale sistemelor informatice ar trebui să fie sprijinirea procesului de luare a deciziilor manageriale şi nu doar prelucrarea datelor generate de activitățile firmei;

• subliniază faptul că trebuiesc folosite noțiunile teoriei sistemelor pentru organizarea aplicațiilor sistemelor informaționale. Ca atare, aplicațiile tehnologiei informaționale în cadrul unei firme trebuie privite ca sisteme informatice integrate şi legate între ele şi nu ca activități independente de prelucrare a datelor.

1) Sistemele informaționale pentru management (SIM) reprezintă forma cea mai răspândită a sistemelor de suport al managementului. Ele asigură utilizatorilor manageri produsele informaționale ce sprijină o mare parte a nevoilor lor decizionale curente, oferindu‐le o diversitate de rapoarte şi situații. Conținutul acestor produse informaționale este specificat în avans de către manageri astfel încât ele să conțină informațiile de care aceştia au nevoie. Sistemele informaționale pentru management culeg informații privind activitățile interne din bazele de date ce au fost actualizate de sistemele de prelucrare a tranzacțiilor. Informațiile privind mediul de afaceri sunt obținute din surse externe.

20


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Produsele informaționale oferite managerilor sunt expuneri, situații şi rapoarte ce pot fi furnizate (a) la cerere, (b) periodic, conform unui program predefinit, sau (c) oricând sunt întrunite anumite condiții excepționale. De exemplu, managerii de vânzări pot (1) utiliza un navigator Web pentru a primi pe stațiile lor de lucru informații imediate privind vânzările unui anumit produs; (2) accesa zilnic, prin Intranet, rapoarte de analiză a vânzărilor pe produs, agent şi zonă de vânzări; sau (3) primi rapoarte generate automat ori de câte ori un agent de vânzări nu îşi îndeplineşte cota de vânzări pe o anumită perioadă.

2) Sistemele de suport decizional (SSD) reprezintă un progres firesc al sistemelor de prelucrare a tranzacțiilor şi al sistemelor informaționale pentru management. Ele sunt sisteme informatice interactive ce folosesc modele decizionale şi baze de date specializate ce sprijină procesele decizionale ale managerilor ce le utilizează. Astfel, ele sunt diferite de sistemele de prelucrare a tranzacțiilor ce sunt orientate pe prelucrarea datelor generate de desfăşurarea operațiilor şi activităților firmei, deşi îşi extrag datele din bazele de date ale organizației, întreținute de aceste din urmă sisteme. Ele diferă şi de sistemele informaționale pentru management, care sunt orientate pe furnizarea de informații (rapoarte) dinainte specificate managerilor, informații ce‐i pot ajuta să ia decizii de tip structurat mai eficiente.

Sistemele de suport decizional oferă utilizatorilor finali manageri informații în cadrul unor sesiuni interactive, într‐un mod ad‐hoc (atunci când este nevoie). Un SSD pune la dispoziția managerilor facilități de modelare analitică, simulare, extragerea datelor şi prezentarea informațiilor. Managerii generează informația de care au nevoie pentru tipuri de decizii semi sau nestructurate în cadrul unor procese interactive, bazate pe simulări. Astfel, programele de calcul tabelar şi alte aplicații software permit unui utilizator manager să pună o serie de întrebări de genul “what‐if” şi să primească răspunsuri interactive la astfel de cereri ad‐hoc de informații, simulând şi explorând diferite scenarii posibile, bazându‐se pe seturi alternative de supoziții.

De pildă, un manager de producție poate utiliza un astfel de sistem pentru a decide ce cantitate de produse să lanseze în fabricație pe baza datelor privind vânzările estimate generate de o viitoare promoție şi celor legate de disponibilitatea materiilor prime necesare.

3) Sistemele informatice pentru executivul de vârf sunt adaptate la nevoile de informații strategice ale managementului de vârf. Directorii executivi obțin informațiile de care au nevoie din surse variate, cuprinzând

21


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

scrisori, comunicări, mesaje, note, periodice, diferite rapoarte şi situații generate atât manual cât şi de către sisteme computerizate. Alte surse de informații pentru top management le pot constitui întâlnirile, convorbirile telefonice, activitățile sociale ş.a. Astfel, o mare parte a informațiilor unui director executiv provin din surse „necomputerizate”, cele generate de calculator nejucând un rol esențial în satisfacerea nevoilor de informații ale multor manageri de vârf.

Dezideratul acestor sisteme este de a oferi eşalonului superior al managementului acces imediat şi facil la informații selective privind factorii cheie care sunt vitali pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale organizației. Ca atare, sunt utilizate pe larg reprezentări grafice uşor de înțeles şi este asigurat accesul imediat la baze de date interne şi externe. Sunt furnizate informații atât despre starea curentă cât şi privind tendințele previzionate pentru factorii cheie selectați de directorii executivi. De exemplu, executivii de vârf pot utiliza terminale cu ecran tactil pentru vizualizarea rapidă de text şi grafice care evidențiază zonele cheie ale performanței organizaționale şi avantajului competitiv.

Relaţiile dintre sistemele informaţionale

Într‐o situație ideală, principalele tipuri de sisteme informaționale descrise sunt legate între ele după cum este ilustrat în Figura 5.

Sistemele de prelucrare a tranzacțiilor sunt, în mod obişnuit, o importantă sursă de date pentru alte sisteme, în timp ce sistemele informatice pentru executivul de vârf reprezintă, în principal, un colector al datelor din sistemele de nivel inferior. Celelalte tipuri de sisteme pot schimba, de asemenea, date între ele. Datele pot fi, totodată, schimbate între sistemele ce deservesc diferite arii funcționale. De pildă, o comandă înregistrată de un sistem de vânzări poate fi transmisă unui sistem de producție ca o tranzacție pentru realizarea sau livrarea produsului specificat în comandă sau unui sistem informațional pentru management în vederea raportărilor financiare. În realitate, în majoritatea companiilor, aceste sisteme sunt doar parțial integrate, neexistând posibilitatea mutării rapide a datelor dintr‐un sistem în altul şi ca atare, de a răspunde oportun provocărilor din mediul de afaceri. Această situație se schimbă în contextul implementării noilor tehnologii bazate pe rețele interconectate şi a aplicațiilor integrate la nivelul întregii companii, ce vor fi descrise în cele ce urmează.

22


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Figura 5 – Interdependențele dintre diferitele tipuri de sisteme informaționale dintr‐o firmă

Sisteme informatice extinse în întreaga organizaţie

În faza de început a informatizării activității dintr‐o firmă, cel mai adesea din considerente financiare, dar şi datorită limitelor tehnologiilor informaționale, s‐a decis achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru activitățile de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări, pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociație între ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. Această viziune funcțională s‐a materializat în definirea sistemelor informaționale funcționale, care analizează alocarea resurselor sistemului informațional fiecărei funcțiuni din organizație: financiar‐contabilitate, resurse umane, vânzări, producție, aprovizionare. Nevoia firească de comunicare între departamente şi de a partaja informațiile a determinat construirea de legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate ce realizează integrarea punct‐la‐punct între două aplicații.

A devenit evident că creşterea economică a unei organizații depinde esențial de abilitatea ei de a actualiza, integra, customiza şi extinde

Sisteme ționale

pentru management

(SIM)

informaSisteme pentru suport

decizional (SSD)

Sisteme informatice pentru

executivul de vârf (SIEV)

Sisteme de prelucrare a tranzacțiilor

(SPT)

23


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

aplicațiile, oferind acces rapid, interactiv şi consistent la date tuturor utilizatorilor, atât interni, cât şi externi. Pentru asigurarea eficienței, organizațiile trebuie să standardizeze gestiunea proceselor economice care cuprind multe aplicații, diferite departamente, dar şi entități externe.

A. Sisteme integrate Atingerea obiectivului de a face ca diferitele sisteme informatice

dintr‐o întreprindere să lucreze împreună reprezintă o provocare majoră. În mod obişnuit, corporațiile se dezvoltă atât prin creştere normală „organică” sau internă, cât şi prin achiziționarea de firme mai mici. În ceea de‐a doua situație, după perioadele de achiziții, corporațiile ajung în posesia unei colecții de sisteme, majoritatea vechi, aflându‐se în situația de a trebui să le facă să „se înțeleagă” unele cu altele şi să lucreze împreună ca un singur sistem al întregii corporații.

Una dintre soluțiile la această provocare se regăseşte în implementarea sistemelor integrate, ce se constituie în sisteme informatice ce cuprind toate funcțiunile întreprinderii, sunt orientate pe executarea proceselor economice ale acesteia şi includ toate nivelele de management. Astfel, sistemele integrate ajută organizațiile să devină mai flexibile şi mai productive prin coordonarea activităților lor operaționale şi prin integrarea grupurilor de activități în vederea unui management eficient al resurselor şi unei mai bune deserviri a clienților.

În practică se întâlnesc patru tipuri principale de sisteme integrate: sisteme de întreprindere (ERP), sisteme de management al lanțului de aprovizionare (SCM), sisteme de management al relațiilor cu clienții (CRM) şi sisteme de management al cunoştințelor (KMS).

Fiecare dintre acestea integrează un set înrudit funcții şi procese economice în vederea îmbunătățirii performanțelor organizației în ansamblu. Figura 6 prezintă o perspectivă a sistemelor integrate, care vizează procese ce acoperă întreaga organizație şi, în unele cazuri, se întind şi în afara ei la clienți, furnizori şi alți parteneri cheie ai afacerii.

1) Sistemele de întreprindere, cunoscute sub denumirea de sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning – ERP), colectează date din diferite activități cheie ale procesului de fabricație, finanțelor şi contabilității, vânzărilor şi marketingului, resurselor umane, stochează datele într‐o bază de date unică şi le pune la dispoziția tuturor celor interesați. Astfel devine posibil ca informația, înainte fragmentată în diferite sisteme, să fie colectată într‐un singur punct şi partajată în întreaga firmă, astfel încât diferitele părți ale afacerii să lucreze mai bine împreună (vezi Figura 7).

24


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Procese

Procese

Procese

SCM CRM

ERP

Furnizori şi Parteneri de

afaceri

Clienți şi Distribuitori

KMS

Vânzări şi Marketing

Producție Finanțe şi

Contabilitate Resurse umane

Zone funcționale

Figura 6 – Sistemele integrate intra‐ şi inter‐organizaționale

Sistemele de întreprindere accelerează diseminarea informațiilor în cadrul companiei, facilitând coordonarea mai bună a operațiilor zilnice. De exemplu, când un client face o comandă, datele respective sunt transmise automat spre celelalte părți ale companiei vizate de acestea. Drept urmare, tranzacția referitoare la comandă determină depozitul să pregătească produsele comandate şi să programeze livrarea. În continuare, depozitul informează producția să completeze articolele care vor fi fost livrate. În acelaşi timp, departamentul de contabilitate este notificat să emită factura clientului. Ulterior, reprezentanții de la departamentul de relații cu clienții sunt atenționați să urmărească fiecare etapă a procesului de onorare a comenzii în vederea informării clienților asupra situației comenzilor acestora.

Astfel, sistemele de întreprindere oferă companiilor flexibilitatea de a răspunde rapid la cererile clienților, de a produce şi stoca doar articolele necesare pentru onorarea comenzilor existente. Capacitatea lor de a îmbunătăți corectitudinea şi promptitudinea în efectuarea livrărilor, de

25


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

a minimiza costurile şi de a spori satisfacția clienților contribuie la obținerea unei profitabilități ridicate.

Figura 7 – Sistemele de întreprindere (ERP)

Proces economic

Proces economic

Proces economic Procese economice din companie

Producție Finanțe şi Contabilitate

Resurse umane Vânzări şi Marketing

Clienți Furnizori

Totodată, sistemele de întreprindere oferă informații valoroase pentru ridicarea calității procesului decizional al managerilor. Managerii au astfel acces la date de ultimă oră privind vânzările, stocurile şi producția, putând utiliza aceste informații pentru a realiza previziuni mai exacte relativ la producție şi vânzări. De asemenea, sistemele de întreprindere furnizează informații din întreaga organizație ce sprijină managerii în analiza profitabilității globale a unui produs sau a structurii costurilor.

2) Sistemele de management al lanțului de aprovizionare (Supply Chain Management – SCM) sprijină companiile în gestionarea relațiilor cu furnizorii. Aceste sisteme oferă informațiile ce servesc furnizorilor, firmelor de aprovizionare, distribuitorilor şi companiilor de logistică să partajeze informații legate de comenzi, producție, nivelul stocurilor şi livrarea produselor şi serviciilor astfel încât acestea să poată identifica, produce şi livra bunuri şi servicii în mod eficient. În esență, obiectivul acestor sisteme este de a aduce cantitatea necesară din produsul respectiv de la sursă la punctul de consum în cel mai scurt timp posibil şi cu cele mai mici costuri.

Atunci când o companie şi rețeaua ei de furnizori nu au informațiile corecte, cel mai probabil vor fi împovărați cu stocuri supradimensionate,

26


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

planuri de fabricație necorespunzătoare şi programări ale producției ce nu pot fi îndeplinite. Nu se vor putea lua decizii corecte privind volumul producției, cum să fie alocat personalul sau cum să fie respectate termenele de livrare solicitate de clienți. Totodată, incapacitatea de a muta produsele eficient de‐a lungul lanțului de aprovizionare sporeşte costurile şi afectează buna deservire a clientelei.

Sistemele SCM sunt sisteme inter‐organizaționale prin faptul că ele automatizează fluxul informațiilor în organizații şi între acestea. De exemplu, atunci când se cumpără o carte sau un DVD de pe Amazon.com şi se doreşte urmărirea stării comenzii, informația cerută este oferită de sistemul de urmărire al firmei care face livrarea, prin site‐ul Web al companiei Amazon. Sau când se face, prin Internet, o rezervare de zbor la Hotels.com de pildă, utilizatorul interacționează de fapt cu câteva sisteme inter‐organizaționale ce leagă sistemele de rezervări de pe Web cu sistemele de evidență a zborurilor şi cele de inventar al camerelor, operate de liniile aeriene, respectiv de hoteluri. Aceste sisteme devin din ce în ce mai răspândite pe măsură ce firmele îşi unesc eforturile pentru a putea oferi clienților o experiență integrată de cumpărături on‐line.

3) Sistemele de management al relațiilor cu clienții (Customer Relationship Management – CRM) ajută firmele să‐şi gestioneze mai eficient relațiile cu clienții. Ele furnizează informații pentru coordonarea tuturor proceselor economice legate de clienți, privind vânzările, marketingul şi serviciile în vederea optimizării veniturilor, gradului de satisfacție a clienților şi de retenție a acestora. Aceste informații sprijină firma în identificarea, atragerea şi păstrarea celor mai profitabili clienți, în oferirea de servicii cât mai bune clienților existenți şi în sporirea vânzărilor.

În trecut, procesele unei firme legate de vânzări, service şi marketing erau diseminate pe diverse departamente care nu‐şi partajau informațiile esențiale despre clienți. De exemplu, anumite informații privind un anume client erau stocate şi organizate în contul respectivului deschis în contabilitatea firmei. Alte informații privind acelaşi client erau grupate după produsele cumpărate, neexistând o modalitate de a consolida toate aceste informații spre a asigura o vedere unitară asupra unui client în întreaga companie.

Sistemele CRM încearcă să rezolve această problemă prin integrarea proceselor firmei legate de clienți şi prin consolidarea informațiilor privind clienții din diverse canale de comunicare precum telefon, poştă electronică, dispozitive fără fir, locații de vânzare sau internet. Astfel, cunoaşterea detaliată şi exactă a clienților şi preferințelor

27


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

acestora serveşte firmelor la a creşte eficiența campaniilor de marketing şi la a oferi clienților servicii de înaltă calitate.

4) Sistemele de management al cunoştințelor (Knowledge Management Systems – KMS) pornesc de la premiza că valoarea produselor şi serviciilor unei firme nu rezidă doar în resursele ei fizice ci şi în acumulările intangibile de cunoştințe. După anumite estimări, mai bine de jumătate din valoarea de piață a unei companii rezultă din activele intangibile, din care o mare parte este dată de cunoştințe. Astfel, unele firme se „descurcă” mai bine decât altele deoarece au cunoştințe mai bune în ceea ce priveşte modul de a crea, produce şi livra produse şi servicii. Cunoştințele unei firme sunt greu de imitat, fiind unice şi pot asigura avantajul unor beneficii strategice pe termen lung.

Sistemele KM dau posibilitatea organizațiilor de a gestiona mai bine procesele de colectare şi aplicare a cunoştințelor şi expertizei. Aceste sisteme adună toate cunoştințele şi experiența relevantă dintr‐o organizație şi le face disponibile oricând şi oriunde sunt necesare pentru a îmbunătăți atât eficiența operațională, cât şi deciziile manageriale. Ele leagă, totodată, organizația cu surse externe de cunoştințe.

KMS sprijină procesele de dobândire, stocare, distribuire şi aplicare a cunoştințelor, precum şi procesele de creare de noi cunoştințe şi de integrare a acestora în cadrul organizației. Ele includ sisteme extinse la nivelul întregii organizații pentru managementul şi distribuirea documentelor, graficelor şi altor categorii de suporturi digitale de cunoştințe; sisteme ce permit crearea de înregistrări, la nivelul firmei, cu acei angajați ce au un nivel special de expertiză; sisteme de birotică pentru distribuirea de informații şi cunoştințe; sisteme de lucru cu cunoştințele, ce facilitează crearea de noi cunoştințe. Alte aplicații de management al cunoştințelor pot utiliza tehnici inteligente ce codifică cunoştințele în vederea utilizării de către alți membri ai organizației şi instrumente pentru identificarea cunoştințelor ce recunosc anumite şabloane şi tipuri de relații în cadrul colecțiilor mari de date.

B. Intraneturi şi extraneturi Sistemele integrate provoacă schimbări profunde în modul în care

o companie îşi desfăşoară activitatea, implicând însă deseori costuri mari de implementare. Organizațiile ce nu dispun de resursele necesare pentru a investi în aceste sisteme pot totuşi să beneficieze de o anumită integrare a informației prin utilizarea intraneturilor şi extraneturilor.

Intraneturile şi extraneturile sunt mai degrabă platforme tehnologice decât aplicații specializate, dar ele trebuiesc menționate aici ca instrumente

28


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

pe care firmele le utilizează pentru a creşte gradul de integrare şi a accelera transmiterea informațiilor în cadrul firmei şi către clienți şi furnizori.

Intraneturile sunt rețele interne realizate cu aceleaşi instrumente şi standarde de comunicații ca şi Internetul, fiind utilizate pentru diseminarea internă a informațiilor către angajați şi ca entități de stocare pentru politicile corporației, programe şi date. Extraneturile sunt intraneturi extinse la utilizatori autorizați din afara companiei.

Un intranet, în mod obişnuit, prezintă utilizatorilor informații prin intermediul unui portal privat ce oferă un punct unic de acces la informații din diferite sisteme şi la documente, folosind o interfață Web. La fel cum portalul public al firmei Yahoo! combină informații din surse multiple şi poate fi adaptat preferințelor utilizatorului, tot aşa portalurile companiilor pot fi adaptate să răspundă necesităților informaționale ale diferitelor grupuri profesionale şi utilizatorilor individuali. Totodată, aceste portaluri includ, de regulă, şi facilități de poştă electronică, instrumente de colaborare organizațională şi pentru regăsirea documentelor din cadrul organizației.

Extraneturile accelerează transmiterea informațiilor între organizație şi furnizorii sau clienții ei. De pildă, SwissAir foloseşte un extranet pentru a oferi agenților săi de călătorie datele de zbor, în format digital, din intranetul companiei. Alte firme folosesc extraneturi pentru a permite cumpărătorilor să comande electronic diverse articole de pe site‐ul furnizorilor şi să urmărească situația onorării comenzilor. Extraneturile pot fi utilizate şi pentru a facilita diferitelor firme să colaboreze la proiectarea, fabricarea şi marketingul unor produse.

C. E-business, e-commerce şi e-government Sistemele şi tehnologiile descrise transformă modul în care se

desfăşoară afacerile şi munca oamenilor, precum şi relațiile firmelor cu clienții, furnizorii, angajații şi partenerii logistici în relații digitale prin utilizarea rețelelor şi Internetului. Astfel, numeroase organizații din ziua de azi utilizează tehnologiile Internet în vederea remodelării proceselor şi activităților operaționale, creării de aplicații e‐business novatoare. O reprezentare a acestui model este realizată în Figura 8.

Conceptul de afaceri electronice (e‐business) poate fi definit, pe scurt ca utilizarea tehnologiilor digitale şi a Internetului pentru realizarea principalelor procese economice dintr‐o organizație. E‐business include şi activități de management intern şi pentru coordonarea relațiilor cu furnizorii, clienții şi alți parteneri de afaceri. Include, de asemenea, şi comerțul electronic. În esență, afacerile electronice pot fi privite ca un schimb online de valoare. Astfel, orice schimb online de informații, bani,

29


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

resurse, servicii sau o combinație între acestea se încadrează în acest concept.

Figura 8 – Model de organizare a activității unei organizații

”pregătită pentru Internet”

Internetul, rețelele bazate pe tehnologiile internet dintr‐o organizație (intranet) şi între aceasta şi partenerii ei comerciali (extranet) au devenit infrastructura TI primară ce asigură aplicațiile e‐business ale multor companii. Aceste firme utilizează afacerile electronice pentru reproiectarea proceselor economice interne, implementarea sistemelor de comerț electronic cu furnizorii şi clienții şi promovarea colaborării organizaționale în cadrul echipelor şi grupurilor de lucru.

Comerțul electronic (e‐commerce) reprezintă acea componentă a afacerilor electronice răspunzătoare de cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor prin Internet. În ziua de azi, numeroase organizații utilizează Internetul, intraneturile, extraneturile şi alte rețele pentru a sprijini fiecare etapă a proceselor de aprovizionare şi desfacere. Comerțul electronic vizează, ca atare, toate aspectele, de la publicitate, marketing, vânzări şi service clienți pe Web până la mecanisme de securitate şi plată prin

30


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Internet ce asigură finalizarea proceselor de livrare şi achitare. De exemplu, sistemele de comerț electronic includ site‐uri Web pentru vânzări online, acces prin extranet pentru clienții importanți la bazele de date cu situația stocurilor şi utilizarea intraneturilor firmei de către agenții de vânzări pentru a accesa înregistrările clienților în cadrul activității de gestionare a relațiilor cu clienții (CRM).

Guvernarea electronică (e‐government). Tehnologiile asociate cu e‐business au determinat schimbări similare şi în sectorul public. Instituțiile guvernamentale, la toate nivelurile, utilizează tehnologiile Internet pentru a oferi informații şi servicii cetățenilor, funcționarilor şi organizațiilor cu care interacționează.

e‐Guvernarea vizează utilizarea Internet‐ului şi tehnologiilor de rețea în vederea relaționării digitale între guvern şi alte instituții din sectorul public, pe de o parte, cetățeni, companii şi alte entități guvernamentale, de cealaltă parte. Pe lângă îmbunătățirea modului de prestare a serviciilor guvernamentale, e‐guvernarea poate face activitățile din sectorul public mai eficiente şi, de asemenea, poate permite cetățenilor accesul mai uşor la informații şi posibilitatea de a interacționa electronic cu alți cetățeni. De exemplu, cetățenii pot afla şi chiar plăti on‐line impozitele pe diferite categorii de bunuri, pot să‐şi reînnoiască permisul de conducere sau să solicite ajutorul de şomaj. Totodată, Internetul a devenit o unealtă puternică pentru mobilizarea grupurilor de interese în vederea acțiunilor politice şi strângerilor de fonduri, dar şi pentru implicarea mai mare a cetățenilor în viața politică (e‐democrație).

Bibliografie Airinei D. ş.a. (2006),

Tehnologii inform m Libris, Iaşi

omunicaţiilor pentru economişti oara

aţionale pentru afaceri, Editura SedcoDănăiață D. ş.a. (2006),

Tehnologia informaţiei şi c , Editura Mirton, TimişFotache D., Hurbean L. (2004),

atice integrate pentru gestiunea afacerilor, Editura Economică, Soluţii informBucureşti

manage n, Timişoara Hurbean C. (2001),

Sisteme informatice pentru mentul firmei, Editura Mirto

r success, Addison‐Wesley, ReadKalakota R., Robinson M. (2001),

eBusiness 2.0: Roadmap fo ing J. P. (2006), ormation Systems. M ng irm, Pearson Prentice Hall

Laudon K. C., LaudonManagement Inf anagi the Digital F

O’Brien J. A. (2007), Management Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill

31


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Oprea D., Airinei D.,Sisteme infor itura Polirom, Iaşi

Turban, E. (2002), Information Technology for Management, John Willey & Sons

Fotache M. (ed.) (2002), maţionale pentru afaceri, Ed

32


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

ABORDAREA E‐GUVERNĂRII CA SISTEM INFORMAȚIONAL

LUMINIȚA HURBEAN

e‐Guvernarea este un fenomen în continuă expansiune, cu un ritm de dezvoltare susținut şi cu influență puternică asupra activităților din sectorul public, ceea ce explică şi/sau impune creşterea cheltuielilor alocate în bugetul public. e‐Guvernarea promite soluționarea problemelor administrației publice.

Şi totuşi, multe proiecte de e‐guvernare eşuează – fie sunt eşecuri totale, în sensul că sistemul nu este implementat deloc sau abandonat după implementare, fie eşecuri parți‐ale, atunci când obiectivele principale ale proiectelor nu sunt atinse. Analizele Gartner arată o rată de succes de doar 40% [Gartner 2002], iar alte studii reduc această rată până la 20% (spre exemplu, studiul publicat în 2003 de UNDESA – United Nations Department for Economic and Social Affairs în revista Development Administration, nr. 106, pp. 6‐8). Vorbim aşadar despre o divergență clară între entuziasmul manifestat în promovarea soluțiilor IT în sectorul public de teoreticieni şi banala realitate. În multe cazuri s‐au risipit importante resurse financiare, umane şi chiar politice fără a putea oferi îmbunătățirile promise beneficiarilor.

Eşecul multor inițiative de e‐guvernare impune reconsiderarea modului de abordare al acestora. Tratarea lor ca sisteme informaționale socio‐tehnologice poate reduce prăpastia dintre proiectare şi realitate. Practica sistemelor informaționale a consacrat utilizarea de liste de verificare deosebit de utile în descrierea detaliată a unui sistem informațional atât ca structură (ITPOSMO), cât şi sub aspectul proceselor (CIPSODA).

Cifrele date publicității arată că în ultimul deceniu al secolului trecut s‐au cheltuit la nivel mondial circa 3 miliarde USD în domeniul administrației publice [Gubbins 2004].

Partea bună este că se cunosc cauzele eşecurilor şi că putem învăța din greşelile trecutului. Vina principală se găseşte în managementul

33


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

defectuos al proiectelor de e‐guvernare. O abordare corectă şi competentă a acestor proiecte, identificarea particularităților acestora, dar şi înțelegerea conceptelor e‐Guvernării contribuie la reducerea ratei de insucces şi eliminarea risipei de resurse.

1. e-Guvernarea - sistem informaţional

Într‐o definiție simplă, e‐guvernarea reprezintă utilizarea IT de către organizațiile din sectorul public. Credem că această definiție spune totul şi nimic. Un cititor puțin avizat poate înțelege că e vorba despre internet şi despre utilizarea de echipamente şi programe specializate. Şi totuşi nu este doar asta. Mai mult decât atât, unii autori apreciază că e‐guvernarea este prezentă de mult, cu mult înainte ca acest termen să se inventeze [Heeks 2006, p.4]. Se apreciază că e‐guvernarea s‐a manifestat prin aplicațiile de birotică, cele ale sistemelor informaționale de raportare sau ale sistemelor expert implementate în administrația publică cu mult timp în urmă.

Această constatare justifică abordarea e‐Guvernării ca sistem informațional – în prezentarea schematică din figura 1 se regăsesc componentele unui sistem informațional: echipamente, programe (software), date, oameni. Sistemul culege, prelucrează, păstrează date, obține şi comunică informații, gestionează cunoştințe. Aşa cum se ştie, existența sistemelor informaționale nu a fost condiționată de utilizarea tehnologiilor informaționale – mai ales în administrația publică unde şi astăzi o mare parte a operațiunilor se realizează manual. Deci utilizarea tehnologiilor informaționale nu defineşte sistemul informațional, ci îl optimizează.

În schema prezentată se observă în partea centrală, în nucleul sis‐temului informațional, datele, informațiile şi cunoştințele apoi componen‐tele de IT, care sprijină culegerea, prelucrarea, stocarea şi comunicarea acestora. Pentru ca e‐guvernarea să fie un sistem informațional, la amestecul bine proporționat de date/informații şi diverse tehnologii se adaugă oamenii, care dau sistemului un scop şi un sens şi procesele organizaționale care sunt executate şi duse la bun sfârşit pe baza mai multor proceduri.

Conform schemei din figura 1, în definirea e‐Guvernării trebuie folosită sintagma de sistem "socio‐tehnologic" [Heeks 2006, p.4], pentru a indica importanța componentei sociale (oamenii). Acest aspect este adesea insuficient sau prost gestionat în cadrul proiectelor de e‐guvernare – practica a demonstrat că mai multe eşecuri se datorează acestui aspect decât problemelor legate de tehnologie. În opinia noastră, sintagma completă ar fi "sistem socio‐economic şi tehnologic", pentru a puncta şi componenta de procese. Înțelegerea proceselor organizaționale este

34


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

esențială succesul proiectului, fie că urmează ca proiectele să fie reproiectate sau doar automatizate prin aplicații specializate.

II nn ff oo rr mm aa ţţ ii ii

DD aa tt ee CC uu nn oo şş tt ii nn ţţ ee

Fi informațional – vedere structurală gura 1 ‐ e‐Guvernarea ca sistem

Sursa: Adaptare după [Heeks 2006], p. 4

Din schema ilustrată în figura 1 lipseşte mediul în care "funcționează" sistemul informațional, aspect remediat prin reprezentarea din figura 2.

II nn ff oo rr mm aa ţţ ii ii

DD aa tt ee CC uu nn oo şş tt ii nn ţţ ee

Mediul

Organizaţia Sistemul informaţional

Fi informațional – vedere structurală gura 2 ‐ e‐Guvernarea ca sistem


35


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Sistemul informațional de e‐guvernare este implementat într‐o organizație publică, care se individualizează prin structuri organizatorice, sistem de conducere, strategie, politică, cultură organizațională, procese economice şi resurse disponibile. La rândul ei, organizația funcționează într‐un mediu cu aspecte specifice din punct de vedere economic, politic, legal, social‐cultural şi tehnic – un context larg de legi şi valori, sisteme economice şi inovații tehnologice.

2. Descrierea sistemului informaţional al e-Guvernării

Descrierea completă a oricărui sistem informațional în general şi a sistemului e‐Guvernării în particular înseamnă prezentarea fiecăreia din cele peste 20 de componente arătate în figura 2. Pentru a reduce complexitatea, practica sistemelor informaționale a lansat ideea unor liste de "verificare". Între cele mai cunoscute sunt ITPOSMO (Information, Technology, Processes, Objectives, Skills, Management Systems, Other Resources) şi CIPSODA (Capture, Input, Processing, Storage, Output, Decision‐making, and Action) pe care le vom utiliza în continuare.

Prezentarea după lista ITPOSMO include următoarele dimensiuni de studiat:

• informații, cu referire la informațiile formale deținute de către sistemele electronice şi cele informale, utilizate de oamenii implicați în sistem;

• tehnologia, în principal tehnologii informaționale, dar şi altele (telefon, fax etc.);

• procesele, corespunzătoare activităților desfăşurate în administrația publică, atât cele interne, de gestiune, cât şi cele de interacțiune cu partenerii şi cetățenii;

• obiectivele şi valorile, care sunt foarte relevante deoarece indică pe de o parte interesele şi politica organizațională, iar pe de altă parte aspecte privind cultura organizațională, dar şi valorile prețuite de cetățeni;

• schema de personal şi abilitățile acestuia ca utilizatori în sistemul informațional,

• managementul şi structurile organizatorice; • o – alte resurse (în special resursele financiare şi de timp necesare).

Dat fiind specificul e‐Guvernării, la această listă se mai poate adăuga mediul extern, deoarece factorii politici, economici, legali, socio‐

36


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

culturali şi tehnologici care îl caracterizează influențează semnificativ sistemul informațional al e‐Guvernării.

Lista de verificare CIPSODA se concentrează asupra activităților din sistemul informațional, care presupun lucrul cu date, informații, cunoştințe. Practic, vorbim despre o altă perspectivă asupra sistemului informațional decât cea structurală descrisă mai sus, orientată asupra informațiilor şi gestiunii acestora. Corespunzător clasicului ciclu de prelucrare a datelor (vezi figura 3), lista de verificare CIPSODA include următoarele activități:

• culegerea/găsirea datelor; • introducerea datelor în sistem; • prelucrarea datelor; • stocarea datelor şi a rezultatelor prelucrărilor; • obținerea rezultatelor în forma dorită; • luarea deciziei, sprijinită de informațiile obținute prin prelucrarea

datelor; • acțiunea de implementare, materializare a deciziei luate.

Acestor activități li se adaugă şi cea de comunicare, esențială pentru buna desfăşurare a tuturor celorlalte.

Spre exemplu, să considerăm plata impozitului pe alte venituri decât salariul de către un cetățean. Fazele descrise în figura 3 vor fi:

• adunarea datelor necesare din diferite documente/ declarații ale cetățeanului;

• introducerea datelor în sistem (dacă ne gândim la un sistem de e‐guvernare acestea vor fi introduse de către cetățean într‐un formular electronic pe site‐ul web al administrației financiare);

• prelucrarea datelor preluate (pe baza datelor grupate sau adunate şi a algoritmului de calcul implementat într‐o aplicație specializată) şi determinarea impozitului datorat;

• stocarea, atât a datelor primare, cât şi a celor rezultate prin prelucrare;

• obținerea rezultatelor înseamnă comunicarea informațiilor privind suma datorată de cetățean;

• luarea deciziei de a contesta, amâna sau efectua plata sumei datorate;

• desfăşurarea acțiunii corespunzătoare deciziei luate.

37


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Preluare date

Pregătire date

Fişier de tranzacţii

Tranzacţia economică

Documente sursă

Prelucrare date

Întreţinere fişiere

Fişier permanent

Obţinere informaţii

Ieşiri

Figura 3 – Fazele ciclului de prelucrare a datelor

Figura 4 reprezintă succesiunea acestor activități. Dacă repre‐zentarea din figura 2 ne arată ce este şi ce conține sistemul informațional, în figura 4 vedem ce face acesta.

Sursa

DDAATTEE

PrelucrareIntroducere Culegere

Stocare

Obţinere rezultate

Recipient

IINNFFOORRMMAAŢŢIIII Luare

DDEECCIIZZIIEE

Impl

emen

tare

AACCŢŢIIUUNNEE

CCUUNNOOŞŞTTIINNŢŢEE

(învăţare)

Figura 4 ‐ Activitățile sistemul


ui informațional de e‐guvernare

38


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3. În loc de concluzii

Spuneam în paragraful 1 că un sistem de e‐guvernare este un sistem socio‐tehnologic. Dincolo de aspectele formale, concrete, tehnologice dintr‐o organizație, definirea sistemului informațional vizează şi aspectele informale, calitative, în general sociale. Asocierea (eronată) a e‐Guvernării cu tehnologia informațională poate avea cele mai nedorite efecte în practică. Abordarea proiectelor de e‐guvernare trebuie să fie una hibridă, care combină obiectivitatea tehnologiei informaționale şi caracterul informal, flexibil al proceselor din sectorul public.

Bibliografie [Gartner 2002]

GartnerEXP says a majority of EGovernment initiatives fail or fall short of ns, 2002, disponibil la adresa http://symposium.gartner.com/ expectatio

story.php.id.1367.s.5.html

, Global IT spending by sector, în Compu[Gubbins 2004]

Gubbins M. ting, aprilie 2004, p. 28 ] Handbook of Public Information Systems,

[Gubbins 2005Garson D., Taylor and Francis, 2005

lementing and managing eGovernm 06 [Heeks 2006]

Heeks R., Imp ent, Sage Publications, 20

Management Information Systems, Irwin/McGraw‐Hill, 2007 [O"Brien 2007]

O’Brien J. A.,[Sommer 2006]

Sommer R., Public Sector Enterprise Resource Planning: Issues in Change Management, E. Elgar Publishing, 2006

39


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

INTEGRAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN SECTORUL PUBLIC PRIN SISTEME ERP

LUMINIȚA HURBEAN

1. Introducere

Organizațiile din sectorul public, ca şi cele din sectorul privat, au nevoie de procese, structuri şi aplicații care să îmbunătățească productivitatea angajaților. În condițiile în care administrațiile se schimbă mai rapid decât în afacerile private, ca şi reglementările la nivelul executivului, sistemul informațional trebuie să flexibil şi adaptabil – integrarea informațională este o sarcină mai dificilă decât în organizațiile private.

Se manifestă tendința de a introduce în administrația publică diverse tehnologii informaționale (în special aplicații) eficiente în firmele private. Neadaptarea acestora la particularitățile sectorului public, care nu este angajat în maximizarea veniturilor şi creşterea profitului, duce la eşecul acestor inițiative. În sectorul public ținta este reducerea drastică a birocrației, a volumului de muncă de birou manuală, iar ieşirile înseamnă proceduri şi reglementări îmbunătățite. Spre deosebire de sectorul privat, în administrația publică nu se ținteşte creşterea competitivității, ci satisfacerea publicului, a celor în slujba cărora se află. Chiar dacă teoria şi mijloacele de realizare sunt cam aceleaşi, obiectivele şi ieşirile sunt fundamental diferite, astfel că abordarea proiectelor IT în administrația publică este substanțial diferită.

Această lucrare îşi propune să explice şi să motiveze nevoia de sisteme informatice integrate şi să promoveze implementarea acestora în sectorul public, ca fundament al realizării unor sisteme informatice eficiente, în contextul şi sub influența e‐guvernării. De asemenea, vom dezbate cele mai importante bariere şi dificultăți în implementarea sistemelor ERP, aşa cum rezultă ele din studiile de caz analizate. Din analiză s‐au desprins patru elemente esențiale care trebuie avute în vedere pentru a depăşi obstacolele din calea sistemelor integrate şi a obține o infrastructură solidă pentru e‐guvernare.

40


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Într‐un raport al Națiunilor Unite (World Public Sector Report: E‐Government at the Crossroads, 2003) e‐guvernarea este definită prin "utilizarea tehnologiilor informaționale (TI) pentru sprijinirea activităților guvernamentale, implicarea cetățenilor şi furnizarea de servicii". Din această definiție se deduc cele trei zone de acțiune ale TI: back‐office, e‐democrație şi front‐office. Dacă includem e‐democrația în front‐office, putem reprezenta sistemul informațional al e‐guvernării ca în figura 1.

Interfaţa cu cetăţenii (portalul web)

Servicii electonice pentru cetăţeni şi firme

Servicii tradiţionale (manuale ori sprijinite de TI)

E-democraţie (democraţie participativă, transparenţă şi deschidere, răspundere publică)

Aplicaţii specializate (izolate

sau integrate într-un sistem ERP)

Procese intra-guvernamentale Procese inter-guvernamentale Aplicaţii moştenite Tehnologii, procese, abilităţi şi

mentalitate moştenite

F R O N T - O F F I C E

BACK - O F F I C E

I NTEGRARE

Figura 1— Sistemul info

Sursa: adaptare după [Millard 2003, p. 49]

rmațional de e‐guvernare

2. Locul şi rolul ERP în sistemul informaţional al e-guvernării

În realizarea integrării informaționale, organizațiile publice se confruntă cu mai multe impedimente, precum cele legate de rigiditatea sistemului public, resursele financiare necesare, arhitectură informațională şi infrastructură învechite.

Ca în orice organizație, una din preocupările comune este reducerea costurilor, cu atât mai mult cu cât aici apar constrângeri determinate de scăderea bugetelor. Prelucrarea manuală, bazată pe hârtie este scumpă şi implică risipa de resurse. Este simplu de spus că aceasta trebuie înlocuită cu prelucrarea automată şi informatizarea activităților. În condițiile unor bugete modeste, costurile aferente sunt o piedică greu de depăşit.

Conform studiului realizat de ANIAP la nivelul administrației publice din România, peste jumătate din unitățile administrative au implementat diverse aplicații, asigurând informatizarea principalelor funcționalități. Topul funcționalităților informatizate în România arată astfel:

1. salarizare 83.20% 2. buget şi execuție bugetară 79.44% 3. contabilitate 79.19% 4. legislație oficială 74.43%

41


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

5. impozite şi taxe 68.33% 6. gestiunea trezoreriei 51.68% 7. gestiunea mijloacelor fixe 51.14% 8. gestiunea obiectelor de inventar 49.65% 9. gestiunea materialelor 48.36%. Dincolo de aspectul pozitiv al informatizării, abordarea

"fragmentată" a activității din organizațiile publice nu sprijină dezideratul integrării informaționale. Sistemul informațional dintr‐o organizație publică cuprinde mai multe aplicații izolate, care nu comunică între ele, situație descrisă prin sintagma "insule informaționale".

Literatura străină de specialitate1 a prezentat şi promovat integrarea informațională încă din anii '90 – concepte precum "Enterprise Resource Planning" (ERP) şi "business process reengineering" (BPR) au avut un impact major asupra activității economice în acea perioadă. Valoarea şi avantajele integrării informaționale, îmbunătățirea proceselor economice prin adoptarea celor mai bune practici au devenit evidente nu doar pentru firmele private, ci şi pentru cele publice.

National Public Academy of Public Administration, o organizație americană care a împlinit 40 de ani de activitate şi expertiză în domeniul administrației publice, a promovat aceste noi tendințe la sfârşitul mileniului trecut. Într‐un raport publicat în 1999, citat în [Heeks 1999] se arăta că "reproiectarea activităților din sectorul public reprezintă o îmbunătățire radicală care vizează examinarea, regândirea şi reproiectarea proceselor şi sub‐proceselor, cu un câştig esențial de performanță din perspectiva clienților şi a întregului public". Reproiectarea proceselor economice reprezintă o direcție esențială pentru reforma sectorului public, deoarece aduce schimbări radicale în modul în care guvernul îşi conduce activitatea curentă.

Pe lângă schimbările ce trebuie realizate în componenta de "front‐office", de interacțiune cu diverşii actori implicați, transformarea din zona internă este la fel de importantă. Componenta de "back‐office" este cea răspunzătoare pentru obținerea de economii importante, în condițiile unor resurse limitate şi în scădere, de aceea guvernele au inițiat proiecte de

1 Menționăm aici contribuțiile lui Michael Hammer şi James Champy (Reengineering the Corporation: A Manifesto for Business Revolution, Harper Business Books, 2003), Michael Scott Morton (The Corporation of the 1990s: Information Technology and Organizational Transformation, Oxford University Press, 1991) şi Thomas Davenport (Process Innovation: Reenginnering Work through Information Technology, Harvard Business School Press, 2003).

42


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

integrare a proceselor interne: contabilitate, salarizare, bugete, impozite şi taxe prin sisteme ERP. Dacă la începutul anilor 2000 s‐a observat o poziție defensivă a sectorului public datorită experiențelor dureroase ale firmelor private în implementarea ERP, ulterior aceasta s‐a ameliorat – lecții au fost învățate şi riscurile au devenit vizibile şi "tratabile". De asemenea, lipsa de experiență şi know‐how poate fi compensată prin împărtăşirea acestora de către organizații cu proiecte similare şi adoptarea celor mai bune practici.

Noile tehnologii informaționale şi de comunicații deschid multiple oportunități, iar ERP constituie doar un prim pas în direcția cea bună. Chiar în condițiile utilizării unui ERP, informațiile interne şi externe sunt dispersate în diferite departamente sau entități publice, fiind dificil de accesat. La aceasta se adaugă inconsistența standardelor şi formatelor utilizate. Având în vedere volumul copleşitor de informații din sectorul public, pentru a realiza un sistem eficient de e‐guvernare trebuie să se accentueze nu doar aspectul de integrare, ci şi capabilitățile colaborative, flexibile şi orientate spre autoservire. O imagine mai detaliata a sistemului informațional de e‐guvernare şi a actorilor implicați este cea din figura 2.

Infokiosk Telefon

Wireless Formulare

E-mail Fax

Scrisori Faţă-în-

faţă

PORTAL

Cetăţeni

Firme

Angajaţi

Alte org. guv.

Livrare servicii Autentificare Servicii electronice Call center Servicii colaborative

Servicii publice şi aplicaţii

ERP Resurse umane Alte aplicaţii Servicii de plăţi Logica proceselor

Inteligenţă publică

Managementul conţinutului Managementul informaţiilor şi cunoştinţelor

Servicii de integrare şi conectivitate

> Workflow > publicare > Servicii Web > rutare

Figura 2 — Componentele şi actorii sistemului informațional de e‐guvernare

Realizarea integrării informaționale depăşeşte deci faza implementării ERP, dar depinde esențial de succesul acesteia. Sistemul ERP trebuie extins prin implementarea de noi componente colaborative şi de inteligență economică (managementul documentelor, managementul cunoştințelor).

43


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3. Dificultăţile proiectelor ERP în contextul e-guvernării şi recomandări pentru ameliorarea acestora

Fiecare implementare ERP este unică şi prezintă propriile sale provocări, riscuri, sacrificii şi oportunități. În continuare vom prezenta principalele aspecte din categoria riscurilor şi provocărilor în implementarea ERP în sectorul public.

Lipsa unei arhitecturi şi viziuni operaționale pe termen lung. Multe organizații publice au început implementarea de sisteme ERP pentru a înlocui aplicațiile vechi, dar fără a avea o imagine clară asupra arhitecturii informaționale. Nu puține sunt cazurile în care definirea arhitecturii este inițiată după încheierea proiectului ERP, când devine evident că nu sunt atinse beneficiile aşteptate. Arhitectura informațională identifică şi descrie procesele economice pornind de la clarificarea scopului final. Pentru început trebuie cunoscute în detaliu procesele "de facto", creionându‐se o imagine asupra organizației din perspectiva proceselor derulate. În continuare se determină unde doreşte organizația să ajungă la sfârşitul implementării – pornind de la reprezentarea operațională din perspectivă se determină noile procese economice. Definirea viziunii operaționale impune reproiectarea proceselor în condiții de noi reguli de afaceri, politici şi proceduri de lucru. Analiza timpurie a arhitecturii informaționale sprijină esențial managementul aplicațiilor existente, integrarea proceselor inter‐departamentale, identificarea şi înțelegerea interfețelor necesare în perspectiva implementării ERP.

Necunoaşterea sistemului curent în ansamblu şi a portofoliului de procese. Multe implementări ERP încep la nivel de compartiment şi nu la nivelul organizației, având temei perspectiva funcțională, nu cea orizontală, orientată pe procese („de la cap la coadă”). Un proiect ERP se constituie pe procese. Neglijarea fazei de analiză a sistemului existent şi de studiu a proceselor are consecințe grave asupra efortului de reproiectare. Situația este mai încurcată decât în firmele private, deoarece o organizație din sectorul public trebuie să aibă interfețe cu multe alte sisteme externe. Astfel, sistemul ERP trebuie să co‐existe împreună cu unele aplicații vechi, specializate, dar şi să comunice cu sisteme externe.

Aspecte referitoare la costuri. Ca şi în cazul proiectelor din organizații private, şi în sectorul public există dificultăți în estimarea costurilor şi în managementul acestora pe parcursul implementării. Specifică şi totodată complicată este procedura de aprobare a resurselor, deoarece depinde de procesul de bugetare. De asemenea, este dificilă corelarea cheltuielilor bugetare cu costurile ERP deoarece mărimea

44


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

concretă a acestora va fi cunoscută abia după începerea proiectului, în faza de analiză a cerințelor. În debutul proiectului costurile sunt doar estimate, de multe ori subestimate, cu consecințe nefaste care obstrucționează sau pot chiar întrerupe desfăşurarea acestuia. Altă dată proiectul ERP se confruntă cu situația în care expiră perioada de utilizare a fondurilor alocate – o situație comună pentru banii publici: „greu de obținut, greu de cheltuit”. Pentru proiectele ERP sunt frecvente întârzierile şi depăşirile de termen, ceea ce creează o constrângere suplimentară în managementul proiectului. În fine, particular în administrația publică este că nu se recompensează realizarea de economii, ci încadrarea în termene şi prevenirea pierderii fondurilor.

Expertiza echipei. În organizațiile publice echipele de proiecte se confruntă cu lipsa de resurse şi personal calificat. În pozițiile cheie sunt necesare persoane cu experiență în managementul de proiect, dar şi expertiză funcțională. Un rol important revine membrilor echipei din interiorul organizației, deoarece ei favorizează schimbarea proceselor. Este laborioasă găsirea şi numirea persoanelor potrivite, cu însuşirile potrivite în pozițiile potrivite în cadrul echipei de implementare. Managerul de proiect trebuie să aleagă între a educa propriul personal şi a solicita resurse umane din alte departamente sau chiar din exterior.

Implicarea şi sprijinul top‐managerilor. La fel ca în firmele private, succesul unui proiect ERP depinde substanțial de sprijinul conducerii la vârf încă din etapa inițiativei ERP, materializat în timp, dedicare şi participare activă. Top‐managerii sunt motorul transformării organizațiilor lor – ei sunt cei care inițiază schimbarea, supervizează reproiectarea proceselor şi aprobă noile reguli de afaceri. În organizațiile publice, asumarea acestui rol este dificilă – adesea puterea de decizie este difuzată sau influențată de factorul politic. Pe lângă aceasta, conducerea la vârf dintr‐o organizație publică este aleasă pe criterii politice, astfel că atitudinea ei față de tehnologiile informaționale poate fi negativă ca efect al necunoaşterii. În administrația publică apreciem ca esențial rolul managerilor subordonați direct conducerii, de obicei persoane care au competență şi experiență în practica administrației publice.

Abordarea „big‐bang”. Această abordare, căreia îi corespunde şi o metodologie de implementare corespunzătoare, urmăreşte implementarea unui sistem ERP în ideea minimizării costurilor şi timpului alocat. În această abordare sunt eliminate multe activități specifice proiectului, în special din fazele inițiale, de analiză. În condițiile în care implementarea ERP acoperă un număr mare de funcțiuni, proiectul poate eşua prin complexitate. Datorită particularităților sectorului public, este recomandată o abordare

45


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

progresivă, cu mai multe proiecte mici care pot asigura atingerea obiectivelor şi o rată de recuperare a investiției acceptabilă. Ideea principală a metodologiei „big‐bang” este potrivită proiectelor în organizațiile publice atâta vreme cât acestea nu sunt de amploare. Având în vedere că una din motivațiile principale ale proiectelor ERP este eliminarea aplicațiilor moştenite [Sommer 2006, p. 69], generatoare de costuri mari de întreținere, se poate aplica abordarea „big‐bang” pentru fiecare mini‐proiect în parte, dar ca parte componentă a unui proiect de integrare la nivel de organizație.

Insuficienta cunoaştere a proceselor din sfera administrației publice de către integratorii/implementatorii de sistem. Adesea experiența implementatorului în proiecte de administrație publică este prea puțină, ceea ce influențează negativ cursul proiectului. Mulți implementatori se angajează în astfel de proiecte fără a înțelege în detaliu activitățile, dar şi imaginea de ansamblu a sistemului existent. Realitatea relevă o arhitectură complicată, cu multiple sisteme şi aplicații moştenite, cele mai multe izolate, altele conectate prin interfețe particularizate. Fiecare din aceste sisteme/aplicații a fost dezvoltat cu scopul de a răspunde unor cerințe concrete, funcționale şi nu ca şi componentă a unui sistem integrat, ceea ce le face dificil de gestionat. Experiența implementatorului valorează extrem de mult, el poate sprijini efortul de creare a unui sistem integrat la nivel de organizație.

Recomandări Este bine că multe organizații îşi asumă inițiative ERP, este

regretabil că acestea sunt tratate ca banale înlocuiri ale vechilor aplicații moştenite. După ce devine limpede caracterul integrat al sistemelor ERP, se iau în discuție procesele şi modul în care acestea pot fi „aclimatizate” în arhitectura informațională. Această abordare tardivă implică schimbări „din mers” în cadrul implementării şi creează un mediu instabil şi anarhic. Consecințele merg de la întârzieri şi depăşiri ale costurilor la abandonarea proiectelor. Evitarea acestor situații este realizabilă atunci când între activitățile inițiale se numără şi definirea viziunii şi obiectivelor pe termen lung. Pe acestea se fundamentează obiectivele proiectului ERP, determinându‐se cât de amplă va fi implementarea, care este cea mai potrivită strategie şi metodologie de implementare.

Se spune că în implementările de sisteme integrate în organizațiile mari problemele de personal şi de cultură organizațională sunt cele dificile, nu cele tehnologice. Problemele tehnologice sunt de obicei clar definite, astfel că trebuie să existe un cap limpede şi multă muncă pentru a le rezolva. Dacă apar obstacole legate de oameni, de cultură sau

46


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

mentalitate e mult mai greu. Birocrația este considerată o piedică majoră în inovarea tehnologică, deoarece o creație nouă reprezintă o amenințare pentru comodul status‐quo. Orice inovație îi forțează pe salariați să modifice praxisul, să schimbe obişnuințele, să dezvolte noi relații de muncă şi chiar să‐şi sacrifice autonomia. Deşi este o activitate necesară în orice proiect ERP, în zona administrației publice, educarea salariaților este mai mult decât benefică, este vitală pentru succesul oricărui proiect care implică tehnologiile informaționale.

În plus, echipa unui proiect ERP este eterogenă, ea reuneşte diverse grupuri din zone diferite: administrația publică locală şi cea națională, furnizorul soluției ERP, implementatorul soluției, furnizori de echipamente, furnizorul bazei de date, firme de consultanță şi de instruire. Toți oamenii implicați trebuie să formeze o echipă, să comunice între ei şi, cel mai important, să‐şi asume responsabilitatea şi apartenența la proiect.

În zilele noastre, tehnologia informațională, aflată în continuă evoluție este catalizatorul schimbărilor în organizații. În acest sens, este hotărâtor ca managerii publici să dea importanța cuvenită TI, să înțeleagă efectele acestora şi să învețe să gestioneze eficient schimbările generate de noile TI. Totuşi, tehnologia singură nu este de nici un folos acolo unde politica şi reglementările diferitelor departamente administrative nu se potrivesc ori sunt potrivnice acesteia. O a treia recomandare vizează schimbarea organizațională. Realizarea integrării informaționale la nivel de organizație se bazează pe implementarea de procese „de la cap la coadă”, chiar dacă acestea depăşesc granițele departamentale. Creşterea eficienței administrației publice depinde de măsura în care unitățile componente sunt dispuse să realizeze schimbări de proces – reproiectarea proceselor economice va realiza un salt calitativ în performanțe dacă este înțeleasă şi pusă în practică după regulile sale (nu după ureche). În sprijinul acesteia pot fi utilizate „cele mai bune practici”, rezultate din experiența acumulată de consultanți şi firmele integratoare de sistem.

Impactul ERP asupra mediului organizațional poate fi comparat cu cel al unui seism, schimbările în modul de desfăşurare al activității şi cele care țin de organizare constituind un motiv important de panică pentru organizațiile care ezită să meargă pe drumul integrării prin ERP. Un alt aspect care îi surprinde pe manageri are în vedere durata acestui angajament, care nu se încheie la finalizarea proiectului ERP propus. Dacă simpla adoptare a unei soluții ERP pare a fi la început soluția tuturor problemelor, mai târziu se dovedeşte a fi doar un prim pas către crearea

47


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

unei infrastructuri competitive, conectată în permanență la evoluția tehnologiilor informaționale [Fotache 2004, p. 69].

Chiar dacă sistemele ERP se răspândesc pe zi ce trece, ele nu pot acoperi în totalitate cerințele e‐guvernării. Aşa cum am arătat mai sus, sistemul informațional al e‐guvernării reuneşte mai multe componente, ERP‐ul reprezentând doar o parte a integrării interne. La fel cum organizațiile private tind să‐şi elimine barierele organizaționale, aceeaşi tendință colaborativă se manifestă şi în sectorul public. Sistemului ERP, cel care automatizează şi eficientizează procesele interne, i se adaugă noi componente care asigură integrarea orizontală a datelor din cadrul tuturor aplicațiilor în corelație cu procesele guvernamentale. Cu ajutorul instrumentelor colaborative se poate asigura interoperabilitatea între diferite structuri administrative, cu participarea tuturor actorilor implicați (angajați, cetățeni, firme private). La nivelul unei unități administrative de genul județului angajații din sectorul public pot colabora într‐un sistem de management al documentelor, privit ca un rezervor de informații şi cunoştințe, accesibil prin intermediul unui portal Web, indiferent de localizarea angajatului.

4. Concluzii

Concluzia principală este aceea că în mod unanim ERP este proiectul de integrare cel mai frecvent şi în sectorul public. Mai mult decât atât, i se recunoaşte meritul de a face parte din infrastructura tehnologică de bază a e‐guvernării.

Din analiza sistemelor informaționale din administrația publică se observă că:

• procesele economice sunt izolate, fiind fărâmițate între departamente sau unități administrative;

• regulile şi procedurile birocratice aferente serviciilor publice sunt concepute astfel încât să uşureze munca administrativă a fiecărui departament şi nu promovează simplificarea demersului cetățeanului sau firmei care solicită serviciul;

• există o cultură anti‐cooperare, de fragmentare organizațională, cu tendința de demarcare a „teritoriului” fiecărei unități administrative;

• arhitectura sistemului informațional şi infrastructura tehnologică au un caracter închis, orientat spre interiorul organizației.

48


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

La nivel de back‐office fiecare entitate publică sau departament îşi urmăreşte propriile scopuri şi utilizează în acest scop sisteme diferite (manuale sau informatizate) pentru culegerea, stocarea, prelucrarea şi regăsirea datelor. Unele entități sunt satisfăcute de aplicațiile moştenite, altele au implementat aplicații noi, în ambele cazuri fiind vorba despre aplicații izolate, aşa‐numite „insule informaționale” în sistemul informațional al administrației publice locale. Chiar atunci când sunt recunoscute nevoia de schimbare şi beneficiile integrării informaționale, simpla implementare a unei soluții ERP nu rezolvă deficiențele majore ale sistemului, în lipsa unei strategii şi a unei viziuni organizaționale şi în condițiile menținerii aceloraşi procese cu performanțe slabe. Sectorul public face greu față efortului de înnoire, reproiectarea proceselor este frânată de rigiditatea mediului organizațional şi rezistența la schimbare a utilizatorilor.

Toate aceste aspecte influențează negativ orice proiect care îşi propune implementarea noilor tehnologii informaționale şi de comunicații, fie vorba de ERP, intranet, portaluri, sisteme colaborative, sisteme de management al documentelor etc. În majoritatea entităților publice angajații au o mentalitate închisă, am spune chiar închistată, trăind fiecare „în cercul său strâmt” şi fără dorința de a trece dincolo de granițele departamentului său. Apreciem că schimbarea stării de spirit şi a atitudinii față de nou şi inovație este una din marile provocări ale reformei administrației publice. În crearea unui sistem informațional competitiv cultura este cheia succesului.

Cât despre implementarea unei soluții informatice, apreciem că mai mult decât tehnologie şi instruirea utilizatorilor este nevoie de asistență – expertiza adunată în „cele mai bune practici” şi experiența altor implementări sunt indispensabile pentru succesul proiectului. Se vorbeşte astăzi despre proiecte de management al cunoştințelor şi în administrația publică, care să susțină o cultură a comunicării şi colaborării, astfel încât unitățile administrației publice să se bucure de beneficiile integrării informaționale interne şi externe.

Bibliografie [Bekkers 2005]

Homburg V. (2005). – The Information Ecology of EGovernment, IOS Bekkers V., Press, Amsterdam

[Davenport 1993] Davenport, Thomas H. (1993). – Process Innovation: Reengineering Work Through Information Technology, Harvard Business School Press.

49


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

[Fotache 2004] D., Hurbean L. (2004). – Soluţii informatice integrate pentru gestiunea

ura Economică, Bucureşti Fotache afacerilor – ERP, Edit

[Garson 2005] D. (2005). – Handbook of Public Information Systems, Taylor and Francis, Garson

Boca Raton [Heeks 1999]

. (1999). – Reinventing Government in the Information Age: International

Heeks, Rpractice in ITenabled public sector reform, Routledge, Taylor & Francis Group

. 49 [Millard 2003]

Millard J., "The R(e)‐Balancing of Government", in Upgrade IV(2), 2003, p[Miranda 1999]

R. (1999). – “The Rise of ERP Technology in the Public Sector”, iew, August, pp. 9‐17.

Miranda,Government Finance Rev

[Morton 1991] S. (1991). – The Corporation of the 1990s: Information Technology Morton, M.

and Organizational Transformation, Oxford University Press, New York. [Raymond 2006]

Raymond L., Uwizeyemungu S., Bergeron F. (2006). – "Motivations to implement overnment: an analysis from success stories", in Electronic

ional Journal, Vol. 3, No. 3 ERP in e‐gGovernment, an Internat

[Sommer 2006] er R.A. (2006). – Public Sector Enterprise Resource Planning. Issues in

nt, Edward Elgar Publishing SommChange Manageme

[West 2005] nce, West, D. (2005). – Digital Government. Technology and Public Sector Performa

Princeton University Press , New Jersey ment at the Crossroads, New York, United ***, World Public Sector Report: E‐Govern

Nations, 2003 http://www.aniap.ro [2 December 2007] http://www.eguvernare.ro [2 December 2007] http://www.gov.ro/obiective/map/e‐administration.pdf [2 December 2007]

50


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Secțiunea a II‐a GUVERNAREA

DIGITALĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

O ABORDARE

CONCEPTUALĂ A

GUVERNĂRII DIGITALE

DOINA DĂNĂIAȚĂ SIMONA BIRIESCU

1. Informaţia din perspectiva guvernării prezente şi viitoare

O realitate de necontestat a ultimi‐lor ani este faptul că e‐guvernarea sau guvernarea digitală a devenit o caracteris‐tică majoră a noii societăți bazate pe infor‐mație şi cunoştințe. În România procesul de reformă a afectat şi procesul de guvernare, integrarea în UE obligând guvernul să adopte măsuri pentru soluționarea unor probleme majore cum ar fi: lipsa de inte‐grare, de uniformitate a scopului, de vizi‐une împărtăşită şi utilizarea inadecvată a oportunităților oferite de tehnologia informației şi a comunicațiilor (TIC).

Țările dezvoltate ale lumii şi o serie de organizații internaționale sunt preocupate de respectarea unui drept esențial al omului – libertatea de informare, mai exact dreptul de a cere şi de a primi informații de interes public de la cei care dețin puterea (autoritățile publice). Acest drept ar trebui să ofere cetățeanului posibilitatea de a controla acțiunile celor care au fost aleşi în mod democratic pentru a exercita funcțiile puterii şi pentru a conduce destinele societății spre binele tuturor.

Dreptul de a avea acces liber la informație este de o importanță vitală, cel puțin din următoarele motive:

Demersurile e‐guvernării vizează utilizarea tehnologiei informației şi comunicațiilor, în special Internet şi aplicațiile bazate pe web în îmbunătățirea funcțiilor fundamentale ale administrației publice. Date fiind diversitatea tehnologiilor şi a soluțiilor, complexitatea sectorului public şi particularitățile culturii organizaționale, abordările sunt extrem de numeroase şi diverse. După conturarea domeniului şi a evoluției sale, lucrarea încearcă să delimiteze principalele concepte şi să le descrie pentru a înțelege apoi fazele pe care le parcurge e‐guvernarea. Avantajele ce le poate aduce e‐guvernarea reprezintă următorul subiect abordat. Pentru finalul lucrării, am considerat utilă o prezentare sintetică a factorilor de care trebuie să se țină seama în implementarea sistemelor de e‐guvernare.

53


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• este un drept crucial al omului, necesar pentru a putea fi respectate alte drepturi ale sale;

• permite ca acțiunile puterii să fie transparente şi controlabile; • facilitează participarea publică la politicile sociale şi la procesul de luare a deciziilor de către guvernanți.

În plus, dreptul la liberul acces la informații devine efectiv doar dacă este protejat prin lege şi impus în acord cu standardele internaționale.

Internetul ca infrastructură tehnologică este util pentru a răspândi mai uşor “oxigenul democrație” – oferind o modalitate de diseminare şi accesare a informației care poate sprijini autoritățile statului în îndeplinirea obligațiilor lor. Acceptarea accesului liber la informații reprezintă un punct de cotitură în transformarea statului şi a administrației sale dintr‐un aparat de represiune şi putere, într‐un sistem angrenat în serviciul public.

Un angajament politic, un cadru legal adecvat şi o bună educație sunt cele trei ingrediente ale rețetei pentru accesul lărgit la Internet. Dacă acestea trei sunt realizate, atunci cetățenii pot beneficia din plin de beneficiile noii societăți informaționale şi de oportunitățile accesului liber la informație prin intermediul unui mediu online.

Acesta e motivul pentru care în multe țări, mai ales cele în tranziție, un element cheie în reformarea statului este legat de programul de e‐guvernare sau e‐administrație, ca parte a procesului general de digitalizare a serviciilor guvernamentale.

2. Originile şi evoluţia conceptului de e-government

Termenul e‐government (guvern electronic) a apărut la sfârşitul anilor ’90, dar utilizarea tehnicii de calcul în organizațiile guvernamentale poate fi regăsită privind înapoi până la începuturile istoriei computerului.

Astfel, referiri despre “IT în guvernare” pot fi găsite cel puțin începând cu anii 1970 (Danziger and Andersen, 2002). In vreme ce acele lucrări de specialitate tratau utilizarea TIC în cadrul instituțiilor guvernamentale, literatura recentă abordează din ce în ce mai mult utilizarea externă a TIC sub forma serviciilor oferite cetățenilor (Ho, 2002). Dacă vechile abordări privind utilizarea tehnologiei informaționale în guvernare, cum ar fi spre exemplu automatizarea birourilor, nu mai au mare relevanță în cercetarea recentă, au apărut în schimb multe abordări noi, cum ar fi luarea deciziilor, oferirea de servicii, valoarea acestora ş.a. Toate definițiile actuale privesc în spatele serviciilor oferite cetățenilor, pentru a surprinde schimbările de tip organizațional şi a rolului guvernării.

54


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Ambele abordări din literatura de specialitate luate împreună constituie bazele domeniului e‐guvernării.

Ca şi termenul de comerț electronic, termenul de guvernare electronică s‐a născut tot din boom‐ul Internetului. Cu toate că nu se limitează la utilizarea Internetului şi a sistemelor accesibile public de către clienți sau cetățeni, conceptul de e‐guvernare a avut din start o orientare spre practică, prin unificarea eforturilor practicienilor de a face față noilor provocări ale Internetului prin implementarea în mod creativ de noi sisteme.

În cele ce urmează vom prezenta o imagine asupra domeniului e‐guvernării prin intermediul conferințelor, jurnalelor şi cărților, dar şi a studiilor realizate pe această temă.

a) Conferinţe, jurnale, literatura de profil Ținând cont de aspectele menționate anterior, nu surprinde pe

nimeni că majoritatea conferințelor vizând tematica e‐guvernării care au avut loc până în prezent s‐au axat spre problemele practicilor în domeniul guvernării.

Multe conferințe reunesc doar practicieni ai guvernării şi invită cercetători doar în calitate de “guest speakers”. Există şi conferințe în care predomină lucrările academice dar încearcă să atragă o audiență mixtă, cum ar fi: conferința europeană DEXA E‐GOV (www.dexa.org), conferința americană US Digital Government (http://www.diggov.org/) şi conferința europeană privind e‐guvernarea ECEG (http://www.academic–conferences. org/eceg2005/eceg2005‐home.htm). În acelaşi timp, alte conferințe sau secțiuni distincte vizează doar schimbul de cunoştințe între cercetători. Acest grup include workshop‐uri mai mici care au loc cu regularitate, ca de exemplu IFIP WG 8.5 (International Federation of Information Processing) şi EGPA (European Group of Public Administration). De peste un deceniu ultimele două organisme enumerate au organizat conferințe anuale pe diverse teme privind e‐guvernarea. Multe conferințe cu tematica mai largă, cum ar fi HICSS, ECIS, IFIP’s I3E (E‐Commerce, E‐Business and E‐Government, http://www.informatik.unitrier.de), AMCIS şi Bled eConference, (http://www.bledconference.org), desfăşurate în ultimii 4 ani – toate au adăugat secțiuni speciale de e‐Guvernare.

În ultimul timp au apărut noi concepte care au contribuit la creşterea în popularitate a noilor tehnologii. De exemplu, în 2005 a apărut prima conferință americano‐europeano‐asiatică pe tema m‐government, unde “m” se referă la tehnologia mobilă (http://www.icmg.mgovernment.org/).

Merită menționate în mod special, deşi nu se focalizează doar pe e‐guvernare şi au caracter mai degrabă politic, decât ştiințific, următoarele

55


http://www.informatik.unitrier.de/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

manifestări internaționale: World Summit on the Information Society (http://www.itu.int/wsis/) şi forumurile pregătitoare World Forum on the Information Society şi WITFOR (World IT FORum), sponsorizate în principal de Națiunile Unite şi respectiv UNESCO (dar şi de mulți alți actori), care au menirea de a creşte într‐o perspectivă globală interesul în e‐guvernare (printre alte probleme majore ale societății informaționale).

În 2004 şi 2005 au început să fie lansate jurnale dedicate e‐guvernării, cum ar fi e‐Government Quarterly (eGQ), International Journal of Electronic Government Research (IJEGR) şi Journal of E‐Government (JEG). Înaintea acestor apariții, lucrările pe tema e‐Guvernării erau publicate în jurnale academice. Ele apăreau în unele reviste în domenii învecinate, ca e‐commerce, adesea în secțiuni speciale, sau în reviste dedicate ştiințelor sociale.

Există unele discuții asupra dimensiunilor acestui domeniu nou de studiu. O căutare făcută pe Internet privind articole pe tema e‐guvernării publicate între 1994 şi 2004 a condus la găsirea a doar 40 de articole publicate (sau în curs de publicare). O altă căutare făcută de Andersen şi Henriksen (2005) a găsit 167 lucrări pe perioada 1998‐2003. Ambele ar putea fi subestimări ale mărimii domeniului întrucât multe articole despre guvernarea electronică s‐ar putea să nu fi folosit explicit termenul respectiv (cum ar fi unele articole din sfera ştiințelor politice). Un număr mare de publicații apar în afara jurnalelor ştiințifice şi a conferințelor. E vorba de literatură de profil, care are cu precădere o orientare de natură practică (multe studii de caz şi rapoarte pe țări), punând accentul pe prezentarea experiențelor şi a aşa‐numitelor "good practices" în e‐guvernare.

Un număr foarte mare de proiecte de e‐guvernare au fost lansate în majoritatea țărilor de pe glob. Multe tentative sunt făcute pentru a estima dezvoltarea e‐guvernării bazată pe astfel de proiecte. Analizele acoperă atât arii geografice cât şi subiecte diferite. Aici este necesară o distincție, deoarece multe lucrări ştiințifice acoperă dezvoltări în țările industrializate ale lumii, pe când țările în curs de devoltare sunt acoperite de cercetarea şi dezvoltarea sponsorizată de organizații importante precum Banca Mondială sau Națiunile Unite.

Analizând scopul scrierilor ştiințifice din domeniul e‐guvernării, avem de‐a face cu lucrări de tip surveys (privire generală), lucrări de tip benchmarking (referințe, standarde), studii critice, manuale şi alte tipuri de literatură.

b) Studii de ansamblu (surveys) O serie de lucrări tip surveys acoperă proiecte de e‐guvernare.

Acestea pot fi găsite pe diverse portaluri pe Internet. Multe dintre aceste

56


http://www.itu.int/wsis/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

studii sunt de tip vitrină (showcase), altele sunt doar directoare, dar există şi un număr de studii analitice. Multe din aceste lucrări sunt studii de caz detaliate calitativ asupra unor proiecte de e‐guvernare de succes (Van Den Berg et al, 2006; Ke and Wei, 2004; Di Maria and Micelli, 2004).

c) Studii de referinţă (benchmarking) Un număr de studii de referință mai mult sau mai puțin periodice

acoperă zone geografice ca UE, SUA sau întreg mapamondul, ca de exemplu (Accenture, 2004; UNDESA, 2003a; West, 2003). Aceste studii acoperă diverse aspecte, plecând de la implementarea de servicii până la indicatori de tip “e‐readiness” cu acoperire multidimensională (UNDESA, 2003; IBM and EIU, 2002; EIU, 2004; WEF, 2003). Un exemplu de studiu de e‐readiness este seria de 10 lucrări privind Globalizarea şi E‐Commerce publicate în anul 2003 în Volumul 10 al revistei Communications of AIS.

d) Studii critice Unele studii critice vizează cum şi când să se măsoare succesul (de

exemplu studiul lui De intitulat “E‐Government Systems in Developing Countries: Some Research Issues", Pre‐ICIS workshop on eGovernment, Washington, December, 2004 analizeaza efectele imediate şi pe termen lung). Altele se focalizează pe legăturile dintre dezvoltarea guvernului electronic şi dezvoltarea democratică (Accenture, 2003). În cazul fiecărui studiu evaluarea e‐guvernării se face în mod diferit, datorită focalizării pe diferite aspecte ale guvernării.

3. Delimitări conceptuale: E-Guvern, E-Administraţie, E-Guvernare

Pentru a înțelege mai bine conceptele de e‐administrație şi e‐guvernare, vom face o delimitare între aceste două noțiuni. Lor li se adaugă un al treilea concept ‐ e‐guvern, acesta fiind de asemenea definit în cele ce urmează. Chiar dacă cele trei noțiuni par similare, dacă nu chiar identice, există diferențe certe între ele şi numai analizând aceste diferențe putem avea o imagine coerentă şi detaliată asupra rolului lor în societate şi aportul la îmbunătățirea serviciilor publice.

3.1. e-Guvern

Nu există o definiție comun acceptată pentru e‐government, cu toate că termenul este des folosit. Din punct de vedere tehnic, e‐government este privit ca o expresie a tehnologiei care integrează bazele

57


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

de date individuale şi website‐urile departamentelor şi instituțiilor guvernamentale.

O definiție mai completă are în vedere şi actorii implicați: e‐government (într‐o traducere mai mult sau mai puțin inspirată ‐ guvern electronic) reprezintă furnizarea integrată de informații şi servicii de către guvernarea centrală şi locală pentru cetățeni, firme private şi entități publice prin intermediul canalelor electronice, mai ales Internetul.

Inițial acest proces era realizat prin servicii de telefonie şi radio‐TV, dar progresele importante au apărut odată cu generalizarea utilizării Internetului şi a tehnologiilor de comunicație asociate. Odată cu creşterea eficienței operaționale dată de eliminarea hârtiilor şi reducerea timpului de acces la resursele publice, aplicațiile de e‐government câştigă încrederea populației şi îmbunătățesc continuu serviciile publice, contribuind la procesul de democratizare a societății în ansamblul ei.

Conceptul de guvern electronic s‐a născut din nevoia de îmbunătă‐țire a conexiunilor multiple care există între autorități şi alte entități, cum ar fi:

• relația guvern – cetățeni (G2C); • relația guvern – firme (G2B); • relația guvern – angajați proprii (G2E); • relația guvern – alte instituții guvernamentale (G2G). După cum se poate observa, în procesul de guvernare sunt implicați, în

general vorbind, trei mari categorii de participanți: • participanții publici, guvernul sau statul, atât organizațiile de la nivel local, cât şi cele de la nivel central (G);

• cetățenii țării respective (C); • firmele private, care organizează activități comerciale, luând în considerare profitul şi activând într‐un context concurențial de piață (B).

Între aceşti participanți se nasc relații specifice de comunicare şi tranzacționare, împărțite în câteva mari grupe de componente ale guvernării electronice. Există multiple moduri în care informația poate curge între participanții la procesul de guvernare. O distincție a acestor fluxuri informaționale şi tranzacționale se poate face împărțindu‐le în fluxuri interne şi externe. Fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase de participanți (de exemplu cele dintre instituții publice, precum două ministere, sau Parlament şi Guvern etc.). Fluxurile externe sunt cele care se nasc între participanți din clase diferite (de exemplu fluxurile care se nasc între cetățeni şi o instituție publică precum Primăria sau Prefectura).

58


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Principalele componente ale guvernării electronice sunt prezentate în figura 1, iar în continuare fiecare dintre ele va fi descrisă.

Legendă: organizația Sistem de e‐guvernare Actor proces publică al unei națiuni

Guvern țara 1

Guvernulpropriei țări

Guvern țara N

G2E

Administrație publică centrală

G2G

G2G

G2E

Administrație publică locală

G2G

B2G

G2B

B2G

G2B

G2C

C2G

G2C

C2G

G2G

…

G2G

G2G

Cetățean Firmă

Figura 1 Componentele guvernării electronice

Relaţia GuvernGuvern (G2G) Prin G2G înțelegem comunicarea între instituțiile publice prin

mijloace electronice. Această comunicare are loc datorită faptului că rezolvarea unor probleme presupune soluții complexe, care necesită prelucrarea unor date deținute de către instituții diferite. În acest caz comunicarea electronică dintre deținătorii unei părți din soluția la problemă se poate efectua fie prin intermediul unor rețele dedicate sau chiar prin

59


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

intermediul Internetului şi a rețelelor virtuale private (VPN – Virtual Private Network).

Relaţia Guvern – Angajaţi guvernamentali (G2E) Această categorie a relațiilor din sferă publică presupune

managementul online a relațiilor dintre guvern şi angajații săi prin intermediul noilor tehnologii informaționale şi a Internetului.

Relaţia GuvernCetăţeni (G2C) Această componentă a guvernării electronice care acoperă relațiile

guvern‐cetățean realizate prin intermediul noilor tehnologii este una dintre cele mai dezbătute arii de inițiative guvernamentale în toata țările care au programe de dezvoltare în această direcție. În esență, serviciile din această categorie înseamnă în final aducerea guvernului mai aproape de cetățeni. Mai întâi se urmăreşte aducerea on‐line a unor informații simple, apoi relația cetățean‐guvern devine interactivă, existând comunicare şi schimburi de date în ambele direcții şi în sfârşit relațiile devin tranzacționale, aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern cetățenilor pot fi prestate complet on‐line – pe site‐urile de Internet ale instituțiilor publice respective sau pe portaluri guvernamentale globale – aşa numitele portaluri “one stop shop”.

Relaţia Guvern – Firme (G2B) Relațiile dintre guvern şi companii sunt probabil unele dintre cele

mai disputate şi mai analizate relații din sfera guvernării electronice. Principala cauză a acestei atenții speciale este, pe de o parte, faptul că firmele private reprezintă motorul creşterii economice a unei țări şi serviciile furnizate de stat pe Internet în favoarea acestui sector ar trebui să fie pe măsura importanței sale. Pe de altă parte, achizițiile şi licitațiile guvernamentale se mută din ce în ce mai mult pe Internet, acest lucru însemnând mai multă transparență şi costuri mai scăzute, bineînțeles dacă aceste avantaje sunt dorite de guvern. În acest al doilea caz avem de‐a face cu relații de tip B2G.

Independent de tipul de relații, conceptul de guvern electronic a evoluat trecând prin mai multe stadii:

• Prezență inițială – apariția paginilor web şi/sau site‐urilor web oficiale, cu legături către diferite departamente şi instituții; arhivarea unor informații de interes general (cum ar fi mesajele şefului statului) ; totuşi majoritatea informației este statică.

• Prezență sporită – posibilitatea de a descărca unele politici publice, legi, reglementări, buletine de ştiri şi baze de date; site‐urile web

60


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

oferă deja secțiuni help şi o hartă a site‐ului, dar circuitul informației este unidirecțional, de la guvern la grupurile de interesați;

• Prezență interactivă – dezvoltarea unei noi ere a interactivității – cetățeanul poate descărca formulare pentru plata taxelor, cereri pentru reînnoirea permiselor şi autorizațiilor etc.;

• Prezență tranzacțională – interacțiuni bidirecționale între cetățeni şi guvern – opțiuni pentru plata taxelor, solicitarea de cărți de identitate, certificate de naştere, paşapoarte, autorizații, precum şi alte interacțiuni de tip C2G, în regim de 24 ore/zi. Cetățenii pot plăti pentru diverse servicii publice, iar furnizorii de bunuri şi servicii pot licita online pentru contracte publice prin legături securizate.

• Prezență în rețea – cel mai sofisticat nivel din cadrul inițiativelor de tip e‐government, acest stadiu poate fi caracterizat prin integrarea interacțiunilor de tip G2G, G2C sau C2G (şi invers); apar noi facilități interactive, cum ar fi formulare pentru comentarii pe web, sau mecanisme de consultare online prin care guvernul solicită opinii asupra politicilor publice, procesului de elaborare a legilor şi adoptarea democratică a deciziilor.

Soluțiile dedicate sectorului public acoperă diverse nevoi ale instituțiilor publice şi simplifică modul în care are loc comunicarea cu cetățenii. Aceste tipuri de soluții necesită integrarea sistemelor informaționale care folosesc tehnologii web capabile de a oferi nivele înalte de conectare pentru utilizatori. Iată câteva din avantajele utilizării acestor tehnologii:

• oferirea de servicii publice mai ieftin şi mai eficient decât prin metodele tradiționale;

• serviciile electronice sunt oferite 24 ore/zi, 7 zile/săptămână; • promovarea competiției pe piața digitală; • dezvoltarea structurilor sociale de conducere; • încurajarea investițiilor şi achizițiilor publice în domeniul IT; • contribuția la recâştigarea încrederii cetățenilor în guvern; • contribuția la creşterea economică; • creşterea caracterului participativ al procesului de guvernare; • promovarea soluțiilor de e‐learning.

3.2. e-Administraţie

E‐Administrația (engl. E‐Administration) este o soluție TIC pentru comunicații în interiorul şi în afara unei organizații, bazată pe web şi în care nu este nevoie de hârtie. Ea se referă la acele mecanisme care transformă

61


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

biroul tradițional, care procesează pe bază de hârtie în prelucrări electronice, cu scopul final de a crea biroul fără hârtie.

Termenul denotă folosirea tehnologiei informației şi a comuni‐cațiilor pentru sprijinirea transmiterii de informații şi comunicarea în cadrul şi în afara autorității publice. Câteva exemple în acest sens ar fi: transmiterea pe cale electronică a declarațiilor de taxe (e‐Taxe), recensământul populației online (e‐Recensământ). Într‐un sens mai restrâns, e‐administrația descrie modul de procesare a tranzacțiilor cu bază legală derulate pe cale electronică. E‐administrația, într‐un sens mai larg, include şi fazele preliminare şi premergătoare care inițiază tranzacția, respectiv o procesează efectiv.

E‐administrația se referă la următoarele clase de acțiuni (www.gov.ro/obiective/map/e‐administration.pdf):

• computerizarea menită să crească eficiența organizațională în cadrul organizațiilor publice centrale şi locale;

• computerizarea serviciilor către cetățeni şi companii, adeseori implicând şi integrarea serviciilor oferite de administrația publică centrală cu cele oferite de administrațiile publice locale;

• furnizarea de acces bazat pe TIC către utilizatorii finali ai serviciilor şi informațiilor oferite de administrația publică.

Acțiunile cu cel mai mare impact şi vizibilitate pentru utilizatorii finali sunt de ultimele două tipuri.

Soluțiile de e‐administrație îşi propun să rezolve prin instrumente IT specifice modul de comunicare, schimbul de date, sau în general toate activitățile din cadrul instituțiilor, toate serviciile pentru cetățeni, către alte instituții sau către mediul de afaceri. Pentru cetățeni, guvernarea electronică oferă posibilitatea de a trimite cereri şi de a primi astfel servicii personalizate.

Printre cele mai importante beneficii potențiale pentru mediul de afaceri sunt: comerțul electronic la nivel municipal şi inițiativele de achiziții electronice. Acestea pot conduce la o scădere a costurilor de operare şi obținerea unor costuri de tranzacționare mult mai mici pentru majoritatea agenților.

3.3. e-Guvernare

Termenul de guvernare nu se referă automat la guvern ca entitate fizică, aşa cum nu reprezintă implicit nici actul de a guverna al unor persoane responsabile cu acest lucru. Într‐un mod mult mai realist, guvernarea este înțeleasă mai degrabă ca un proces – procesul prin care instituții, organizații şi cetățeni se auto‐conduc (auto‐ghidează).

62


http://www.gov.ro/obiective/map/e-administration.pdf

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Conceptul de guvernare vizează de asemenea şi interacțiunea în cadrul sectorului public, modul în care societatea se auto‐organizează pentru luarea deciziilor colective, precum şi furnizarea de mecanisme transparente pentru adoptarea şi punerea în practică a deciziilor respective.

Revenind la noțiunea de e‐guvernare, ea este un angajament neechivoc luat de decidenți să îmbunătățească parteneriatul dintre cetățeni şi sectorul public.

Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre guvern, parlament şi alte instituții publice cu cetățenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate în discuție şi emiterea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiții online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziție de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos, de la stat către cetățean.

e‐Guvernarea (E‐Governance) constă în folosirea de către sectorul public a celor mai inovative tehnologii ale informației şi comunicării, cum ar fi Internetul, pentru a oferi cetățenilor servicii îmbunătățite, informații consistente şi mai multe cunoştințe, în aşa fel încât să faciliteze accesul şi să încurajeze participarea cetățenilor la procesul de guvernare. (Ronaghan, S.A., 2001: 53).

Guvernul digital are potențialul de a conecta fiecare cetățean cu aleşii statului şi cu decidenții din spațiul public. Acesta oferă individului acces îmbunătățit, manifestat într‐o nouă formă, la informații şi cunoştințe, contribuind în acest fel la redefinirea noțiunii de libertate personală. Introducerea şi acceptarea e‐guvernării este un mod de a garanta certitudinea că fiecare cetățean are drepturi egale în a participa la procesul de adoptare a deciziilor care îi afectează în mod direct sau indirect. De asemenea, cetățenii vor avea capacitatea de a influența procesul decizional în aşa fel încât să ducă la îmbunătățirea condițiilor şi calității vieții lor.

e‐Guvernarea are potențialul de a transforma cetățenii din consumatori pasivi de servicii publice în consumatori activi, care joacă un rol proactiv în a decide ce fel de servicii doresc şi modul de furnizare care le‐ar conveni cel mai mult.

Sintetizând cele prezentate anterior, în tabelul 1 se pot observa foarte uşor diferențele conceptuale dintre noțiunile e‐Guvern, e‐Administrație şi e‐Guvernare. Astfel, prima se referă la relații inter‐organizaționale, a doua la relații intra‐organizaționale, iar ultima la interacțiunile dintre cetățeni, guvern, oficialii aleşi şi organizații.

63


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 1 Delimitări conceptuale

Denumire concept

Tip de relații Tip de implicare

E‐Guvern sau

Guvern electronic

Relații inter‐organizaționale

• Coordonarea politicilor • Implementarea politicilor • Furnizarea de servicii publice

E‐Administrație sau

Administrație electronică

Relații intra‐organizaționale

• Dezvoltarea politicilor • Activități organizaționale • Managementul cunoştințelor

E‐Guvernare sau

Guvernare electronică aleşi

Interacțiuni între cetățeni, guvern, organizații şi oficiali

• Procesul democratic • Guvern deschis • Proces decizional transparent

Sursa: prelucrare după Ronaghan, S.A, 2001, p. 54.

4. Beneficiile e-guvernării

Beneficiile aduse atât cetățenilor, cât şi sectorului privat rezultă chiar din caracteristicile noilor servicii electronice (e‐services), după cum urmează (Perez‐Villaplana 2005):

a. deschiderea şi participarea (şansa de a‐ți exprima opinia precum şi de a avea o influență mai puternică asupra deciziilor care te afectează);

b. accesibilitatea (costuri mai scăzute şi acces integral pentru toți cetățenii);

c. uşurința folosirii (limbaj simplu si paşi uşor de urmat); d. disponibilitatea (tot ce îşi doresc cetățenii, oriunde şi oricând); e. rapiditatea (reducerea timpului de acces). În tabelul 2 sunt grupate câteva din îmbunătățirile pe care le aduce

adoptarea sistemelor de e‐guvernare. Cu toate că guvernarea digitală oferă potențialul pentru schimbări

radicale, obținerea tuturor beneficiilor promise este rareori realizată, datorită influenței factorilor economici, sociali şi nu în ultimul rând politici.

În general, un program de e‐guvernare cuprinde ca măsuri specifice: • cooperarea cu autoritățile locale pentru dezvoltarea rețelelor informatice care asigură funcționarea rețelelor regionale de învățare şi a grupurilor de competență;

64


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 2 Beneficiile aduse de e‐guvernare

Beneficii Descriere

Acces direct şi

instantaneu

Prin intermediul sistemului de mesagerie electronică (e‐mail), municipalitatea poate menține un canal direct de comunicare cu cetățenii. Domeniul de aplicare al mesageriei electronice este foarte vast, de exemplu pentru: trimitere de sugestii şi reclamații, depunere de cereri, înscrierea la audiențe, rezervări şi închirieri etc.

Reducerea cozilor

şi blocajelor

Câteodată există perioade în care este o afluență masivă a cetățenilor spre acelaşi serviciu public. Aceasta produce cozi şi timpi mari de aşteptare, chiar dacă se alocă mai multe ghişee sau personal.

Scurtarea timpului procedurilor de rutină

Folosind instrumente informatice moderne, timpul de răspuns între transmiterea cererii cetățeanului şi primirea unui răspuns scade în mod considerabil.

Rezolvare rapidă şi

interactivă

Etapele procedurale sunt rezolvate în acelaşi timp, nemaifiind astfel nevoie ca cetățeanul să revină în altă zi pentru obținerea documentelor. Posibilitatea de a elibera documente oficiale imediat poate conduce la eliminarea întârzierilor şi reducerea costurilor expedierilor poştale tradiționale către domiciliul cetățeanului.

Informația este întotdeauna

actuală

Sistemul informatic permite actualizarea automată a datelor. Atât eficiența, cât şi imaginea administrației publice sunt îmbunătățite.

Reducerea reală a costurilor

administrative

Timpul necesar procesării documentelor scade în medie cu 15‐20%, iar timpul necesar cetățenilor de a‐şi rezolva problemele scade cu până la 70%. De asemenea, multe resurse umane valoroase sunt eliberate de munci inutile şi pot fi redistribuite spre sarcini productive.

• cooperarea cu primăriile, serviciile descentralizate şi deconcentrate, spitale, şcoli, instituții culturale, pentru realizarea unei rețele metropolitane de comunicații (City Net) ca sistem de management al informației, pentru furnizarea următoarelor servicii:

• evidența populației; • planurile digitale ale localităților şi ale teritoriului aparținând acestora;

• GIS (Geographical Information Systems); • managementul serviciilor publice, al utilităților publice, al sistemelor de infrastructură, precum şi managementul funcției publice;

65


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• colectarea taxelor de la cetățeni; • managementul activităților de educație şi cultură; • înregistrarea societăților comerciale; • buget şi contabilitate; • centru de reclamații primite de la cetățeni; • controlul traficului urban; • sistemul de monitorizare şi evaluare a performanței organizaționale; • aplicarea unui program special de informatizare a primăriilor din mediul rural.

5. Factorii care influenţează e-guvernarea

Strategiile şi planurile de implementare a sistemelor de e‐guvernare în țările în curs de dezvoltare, se bazează de cele mai multe ori pe teoriile şi experiențele țărilor dezvoltate (Huang et al. 2006). Pentru a scurta perioada de implementare a e‐guvernării, țările în curs de dezvoltare nu au o altă cale decât să “sară” în vagonul implementărilor de e‐guvernare a statelor dezvoltate, urmând strategiile de implementare şi dezvoltare a acestor sisteme propuse de aceste state (Chen et al. 2006).

Implementarea e‐guvernării în statele în curs de dezvoltare, şi în particular în România, este influențată de o serie de factori majori, identificați şi analizați în literatura autohtonă de specialitate (Raboca 2006).

Conform unui studiu realizate de Centru pentru Dezvoltare Internațională a Universității Harvard SUA, care a vizat diferențele în implementarea e‐guvernării în țările dezvoltate şi țările în curs de dezvoltare (Kirkman et al. 2002), au fost identificați patru factori de impact prezentați în Tabelul 3.

Dacă factorii prezentați în tabelul 3 au o influență pozitivă asupra implementării sistemelor de e‐guvernare, în literatura de specialitate au fost identificați şi o serie de factori cu influență negativă, care frânează dezvoltarea în timp a sistemelor de e‐guvernare deja existente.

În general, dacă guvernul în procesul de implementare sau dezvoltare a unui sistem de e‐guvernare nu ține cont de influența şi impactul diferiților factori menționați anterior, aceşti factori se întorc împotriva implementării devenind adevărate bariere, dificil de surmontat de către guvern.

Conform publicației OECD Observer (2006), au fost identificate trei grupe de factori cu influență negativă asupra e‐guvernării: 1) bariere legislative, 2) bariere tehnologice şi 3) constrângeri bugetare.

66


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 3 Factori cu impact pozitiv asupra e‐guvernării

Factori DescriereAccesibilitatea

la rețeaua Internet

Dezvoltarea infrastructurii Resursele alocate şi susținerea tehnologiei informației şi a comunicării – TIC

Nivelul de utilizare a netului de către populație

Invățarea şi

utilizarea Internetului

Gradul în care sistemul educațional reuşeşte să integreze tehnologia informației şi a comunicării într‐un proces care să contribuie la îmbunătățirea învățământului

Existența în comunități a unor programe de pregătire în scopul instruirii persoanelor în domeniul TIC

Economia de

tip digital

Nivelul folosirii tehnologiei informației şi a comunicării de către firmele private şi sectorul public pentru a interacționa

Politicile referitoare la

Internet

Politicile de promovare sau de descurajare referitoare la folosirea şi/sau implementare tehnologiei informației şi a comunicării

O altă clasificare a factorilor care restricționează implementarea

sistemelor de e‐guvernare, ceva mai nuanțată decât prima (V. Costas et al. 2005), grupează factorii respectivi în 5 categorii, prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4 Factori cu impact negativ asupra e‐guvernării

Factori Descriere

Bariere legislative

Lipsa unor legi, proceduri, reglementări şi directive specifice care să permită sau să faciliteze dezvoltarea serviciilor electronice

Bariere administrative

Lipsa unui personal calificat Mentalitățile personalului din sfera serviciilor publice Lipsa reformelor structurale în administrație Lipsa fondurilor necesare achiziției TIC

Bariere tehnologice

Infrastructura TIC neadecvată Varietatea aplicațiilor informatice Lipsa de integrare a sistemelor informatice Lipsa unor standarde şi norme de securitate

67


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Factori Descriere

Bariere culturale

Atitudinea populației față de TIC Abilitățile în folosirea noilor tehnologii de informare şi

comunicare, Neîncredere a cetățenilor în soluțiile propuse prin

sistemele electronice de guvernare Nivelul costurilor pe care utilizatorii le generează în

procesul utilizării serviciilor electronice Lipsa politicilor de promovare a implementării noilor

tehnologii ale informației şi comunicării

Bariere sociale

Frica pierderii locului de muncă sau a degradării statutului social

Amenințarea de scădere a puterii pe care o au unele organizații asupra cetățenilor datorită dezvoltării contactelor de tip "rețele net" – o mare parte dintre cetățeni, în cazul folosirii serviciilor electronice, fiind într‐o mică măsură la "discreția" angajaților organizațiilor publice

Rezistența la schimbare a personalului, datorită modului greoi de adaptare şi adoptare a inovațiilor tehnologice

Bibliografie Andersen, K.V., Henriksen, H.Z. (2005),

The First Leg of Egovernment Research: Domains and Application Areas 1998gs (CIPS), Department of 2003. Center for Research on IT in Policy Settin

Informatics, Copenhagen Business School Chen, Y. N., Chen, H.M., Huang, W., Ching, R.K.H. (2006),

E‐Goverment Strategies in developed and Developing Countries: An n Framework and case Study, Journal of Global Information ol. 14, pg.23

ImplementatioManagement, V

4 (252), pp. 6‐8 Cojocaru, S. St. (2004),

"E‐guvernare", Computerworld Romania, No. 1P. (2005), Costas V., Lepouras G., Fraser J., Georgiatis

"Barriers to Electronic Service Development", EService Journal, Vol.4, p. 41 Danziger, J. N. and K. V. Andersen (2002),

„The Impacts of Information Technology in Public Administration: An Analysis pirical Research from the «Golden Age» of Transformation”, International l of Public Administration (25)5, pp.591‐627

of EmJourna

De, R. (2004), EGovernment Systems in Developing Countries: Some Research Issues, Pre‐ICIS workshop on eGovernment, Washington, December 2004.

68


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Di Maria, E., Micelli S. (200Online citizenship: emerging technologies for european

Grant, G., Chau, D. (2005), ramework for Egovernment”, Journal of Global nt, 13(1), pp 1‐30, Jan‐Ma

4), cities, Springer

„Developing a Generic FInformation Manageme rch 2005

Grönlund, Å., Horan , T (2005), EGov: History, Definitions, and Issues, Communications of AIS, Article 39, June 2005

IntroducingVolume 15,

Ho, A. T.‐K. (2002), nd the Egovernment Initiative, Public Reinventing Local Government a

Administration Review, (62)4, pp. 434‐444. Huang W., D'Ambra J., Bhalla V. (2006),

„An empirical investigation of adoptation of e‐government in Australian ected reseach findings”, Journal of Computer Information citizens: Some unexp

Systems, No.3, p.15 Ke, W. and Wei, K. K. (2004),

e, Communications of the ACM, 47(6), pp. Successful eGovernment in Singapor95‐99.

Kirkman G.S., Osorio C.A., Sachs J.D., (2002), "The networked readiness index: Measuring the preparedness of nations for

orld", in The global information technology report: Readiness far networked wthe networked world, Oxford University Press, p.10

LaVigne, M. (2002), ment: A Vision of a Future that is already here”, Syracuse „Electronic Govern

Law Review, Volume 52, Number 4 Pérez‐Villaplana J., (2007),

for e‐Goverment: A Study Case”, The European Journal for the ofessional, Vol.IV, nr.2

„RetechnologyInformatics Pr

Raboca, H.M., (2006), EGoverment şi administraţia publică – analiza factorilor care influenteaza implementarea sistemului de EGoverment, Studia UniversitaTis Seria

V Goldis, NR 16 2006 (http://www.uvvg.ro/studia/ ex.php?categoryid=10&p2_articleid=86)

Economica UVeconomice/ind

Ronaghan, S.A. (2001), Benchmarking EGovernment: A global perspective. Assessing the progress of the

r states, UN membehttp://www.itpolicy.gov.it/topics_egov/docs/benchmarking.pdf

Salem, J.A. (2003), Look at the DOE's „Public and Private Sector Interests in e‐Government: A

PubSCIENCE”, Government Information Quarterly, nr. 20, pp. 13‐27 Van Den Berg, L., Van Den Meer, A., Van Winden, W., Woets, P.,

ican cities, Ashgate Publishing, EGovernance in European and South AfrHampshire, 2006

Zamfirescu, C.B.,. Filip, F.G., Bărbat, B.E. (2005), “Future Prospects in Romania: Scenarios for the Development of the Knowledge

69


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Society in Rom%20Romania.pdf

***, Accenture (2003), EGovernment Leadership – Realizing the Vision. ccenture.com/xd/xd.asp?it=enweb&xd=industries%5Cgovernme

ania”, http://fistera.jrc.es/docs/Future%20Prospects%20in

http://www.ant%5Cgove_egov_leader.xml

***, Accenture (2004), eGovernment Leadership: High Performance, Maximum Value http://www.accenture.com/xdoc/en/industries/ government/ gove_egov_value.pdf, http://www.acce t=enweb&xd= industries\government\gove_egov_val

nture.com/xd/xd.asp?iue.xml

The egovernment ***, imperative: main findings, OECD Observer, 2003 Digit***, al Governance (http://www.cddc.vt.edu/digitalgov/gov‐menu.html)

ar.iwv.ch/content. ***, EGovernment glossary – EAdministration http://glossasp?id=8&sprache=en

***, Europe’s Information Society Thematic Portal (2005), 2010 Challenges Content and Services, http://europa.eu.int/information_society/eeurope/ i2010/content_and_services/index_en.htm

***, European Commission Directorate General for Information Society and Media, Online Availability of Public Services: How is Europe Progressing? Web Based Survey on Electronic Public Services. Report of the Fifth Measurement, October 2004,

uropa.eu.int/information_ l_about/onlinehttp://e society/eeurope/2005/doc/alavailabil easurement_fv4.PDF

ării, Editura ‐Iulia.

ity_public_services_5th_m

***, OECD (2004), Imperativele eGuvern AISTEDA, AlbaInternews Network ‐ Utilizarea calculatorului si a serviciilor ce. Ghid pentru fu

***, RITI dot‐GOV electroni ncţionarii publici (www.mcti.ro)

***, SIBIS (2003), Statistical Indicators Benchmarking the Information Society. WP5 t ROMANIA, Country Repor

Report_RO.pd***, UNDESA (2003a). UN Global eGovernment Survey 2003. United Nations Department of

Economic and Social Affairs. United Nations, New York. WB (2004) World Bank r/

http://www.empirica.biz/sibis/files/WP5.3_Country f

E*Government http://www1.worldbank.org/publicsectoegov/

***, United Nations Global e‐Government Readiness Report 2004. Towards access for opportunity, http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/docu ments/un/unpan019207.pdf

studies: ***, World Bank eGove‐Govegov/egostudies.h

http://www.wikipedia.org

http://www1.worldbank.org/publicsector/ tm

70


http://www.accenture.com/xdoc/en/industries/





http://www.accenture.com/xd/xd.asp?it=enweb&xd=industries%5Cgovernment%5Cgove_egov_value.xml

http://www.accenture.com/xd/xd.asp?it=enweb&xd=industries%5Cgovernment%5Cgove_egov_value.xml

http://europa.eu.int/information_society/eeurope/%0Bi2010/content_and_




http://europa.eu.int/information_society/eeurope/2005/doc/all_about/online




http://www.empirica.biz/sibis/files/WP5.3_Country%20Report_RO.pdf

http://www.empirica.biz/sibis/files/WP5.3_Country%20Report_RO.pdf

http://unpan1.un.org/intradoc/groups/public/docu%0Bments/un/unpan




http://www1.worldbank.org/publicsector/%0Begov/egostudies.htm




Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

UN MODEL EUROPEAN DE REFERINȚĂ PENTRU E‐GUVERNARE

LUMINIȚA HURBEAN

1. Introducere

Un studiu realizat în 2001 de către Institutul pentru Servicii Publice al Universității din St. Gallen a analizat 32 de rapoarte şi lucrări despre e‐guvernare ale liderilor politici din Europa. Rezultatele studiului indică în principal premizele, motivele şi obiectivele adoptării proiectelor de e‐guvernare (Schedler K., Summermatter L., Was treibt das e‐Government?, în [Spahni 2002, pp. 105‐122]).

Sub aspectul premizelor şi motivelor de demarare a proiectelor de e‐guvernare, s‐au identificat două grupe de motive:

1. motive reactive, în sensul de a reacționa la potențialul intern de schimbare (în mai mică măsură) sau cel extern, constând în principal din dezvoltarea TIC (influență mai mare);

Despre e‐guvernare se scrie enorm (7.180.000 rezultate am obținut la începutul lui martie 2008 în căutarea de pe google.com). Şi România face paşi importanți pe calea maturizării (111.000 rezultate româneşti am găsit la aceeaşi dată). Date fiind realizările şi progresul înregistrat de țările dezvoltate, țara noastră poate profita de experiența acestora şi poate beneficia de cele mai bune practici. De asemenea, modelele de e‐guvernare consacrate în practica altor țări pot fi studiate şi adaptate la specificul național. Lucrarea de față prezintă un astfel de model, discutând fiecare din componentele sale şi interacțiunea dintre aceste componente.

2. motive strategice, atunci când inițiativa răspunde nevoilor sporite ale clienților sistemului sau competiției instituționale sau unor obiective strategice clare.

Ni se par foarte interesante concluziile referitoare la obiectivele urmărite prin implementarea aplicațiilor e‐guvernării (Schedler K., Summermatter L., Was treibt das e‐Government?, în [Spahni 2002, p. 119]):

• creşterea eficienței (37%); • reforma guvernamentală (29%); • câştig de imagine (15%);

71


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• sporirea participării politice (12%); • contribuție la crearea societății informaționale (7%).

Se pare că majoritatea proiectelor au ca principală forță directoare dezvoltarea TIC (36% din răspunsuri). Aşa cum au remarcat şi alți specialişti care au analizat acest studiu [Schedler 2004, p. 9], adoptarea e‐guvernării nu trebuie să fie doar o reacție la potențialul oferit de noile tehnologii. Se poate ajunge în acest caz la înregistrarea câtorva succese în acțiuni independente, concretizate prin aplicații izolate. Lipsa perspectivei strategice într‐o inițiativă de e‐guvernare poate duce la eşecul acesteia, deoarece îi inhibă potențialul de dezvoltare pe termen lung. Ca şi în cazul organizațiilor economice, tehnologia este doar un factor de sprijin, care facilitează transformări pozitive atunci când proiectele se încadrează într‐o viziune pe termen lung şi sunt abordate de o manieră comprehensivă şi orientată asupra proceselor, nu doar asupra funcțiunilor.

2. Model de referinţă pentru e-guvernare

Ce este de fapt e‐guvernarea? Pentru a răspunde concret acestei întrebări, altfel decât printr‐o definiție, o să prezentăm în continuare un model de e‐guvernare, prin utilizarea căruia orice municipalitate, agenție sau altă structură a administrației publice poate să‐şi evalueze situația curentă şi să‐şi formeze o imagine asupra stadiului de e‐guvernare în care se găseşte. Modelul este propus de o echipă de la Institutul pentru Turism şi Servicii Publice de la Universitatea St. Gallen din Elveția, sub coordonarea prof. dr. Kuno Schedler [Schedler 2004, pp. 23‐54]. Ne‐am permis unele adaptări, pentru a îl potrivi în contextul României.

Crearea de modele asigură un cadru de acțiune pentru dezvoltarea viitoare a e‐guvernării. Modelele oferă perspectiva asupra conținutului, arată legăturile şi explică posibilitățile şi riscurile utilizării lor practice.

Un model reprezintă o construcție structurată şi comprehensivă de e‐guvernare în administrația publică. Aplicațiile de e‐guvernare existente sunt descrise, iar procedurile administrative sunt clasificate. De asemenea, interacțiunile din cadrul şi din afara administrației publice sunt luate în considerare.

E‐guvernarea sprijină interacțiunile externe, cu structurile politice, parlamentare şi alte structuri legislative, dar şi cu cetățenii şi grupurile de decizie ale procesului democrației, cu firmele (furnizori sau alți parteneri), precum şi cu alte componente externe ale administrației. Totodată, interacțiunile interne pot fi redefinite prin e‐guvernare şi integrate în sistemul general.

72


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Prin asocierea acestor interacțiuni tipurilor specifice de proceduri administrative, distingem patru componente de bază:

1. democrația electronică şi participarea (eDP); 2. rețele electronice de producție (eRP); 3. servicii publice electronice (eSP); 4. colaborare internă electronică (eCI).

În ceea ce priveşte implicarea partenerilor de interacțiune, dacă îi grupăm pe categorii obținem reprezentarea din tabelul 1.

Tabelul 1 Implicarea partenerilor de interacțiune în fiecare componentă de e‐guvernare

eDP eRP eSP eCI

Indivizi

CetățeanPolitician Votant Grup de interese

Client / Beneficiar al serviciilor

Firme Sponsor Reprezentant

Furnizor Partener


Organizații non‐guv./ non‐profit Reprezentant Partener


Parlament LegislatorFactor de decizie

Justiție Reprezentanți

Alte struct. administr. Furnizor

Partener


Administrația proprie

Furnizor Partener Client

sursa: adaptare după [Schedler 2004], p. 24

2.1 Componenta eDP – democrația electronică şi participarea Există o distincție clară între democrație şi participare. Democrația

se bazează pe drepturile cetățenilor de a alege (dreptul activ) şi a fi ales (dreptul pasiv). Ea se fundamentează pe proceduri formale care urmează şi aplică principiul egalității de şanse. Participarea se bazează pe includerea voluntară a celor afectați de o anume decizie (de exemplu, inițiativele rezidenților dintr‐un cartier sau zonă, participarea la crearea bugetelor, dorința unei colectivități privind limitarea vitezei pe o anume stradă). Dacă democrația este garantată prin legea fundamentală a unei țări, participarea este mai degrabă un indicator al civilizației unei societăți.

73


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Componenta eDP descrie suportul şi pregătirea procedurilor de luare a deciziilor în mediul electronic. Termenul "democrație electronică" este nimerit şi justificat într‐o țară în care sistemul politic se bazează pe o democrație directă sau reprezentativă. Altfel, ar trebui să i se spună "politică electronică".

Aşa cum se observă din tabelul 1, partenerii de interacțiune sunt cetățenii sau grupurile de cetățeni, văzuți ca formatori de opinie politică şi decidenți, precum şi organele politice legitimate în mod democratic. Suportul electronic al interacțiunii dintre organele politice, parlament şi guvern este de asemenea cuprins în eDP.

Utilizatorii noilor TIC în procesele democratice şi politice se bucură de foarte multă atenție în ultimul timp. Introducerea votului electronic şi a procedurilor electronice de votare pot conduce la crearea unui sistem de vot corect şi echitabil. Votarea prin internet reprezintă în multe țări (şi punem pe primul loc SUA, iar din Europa Elveția) o manifestare a e‐democrației.

Un astfel de program de reformă a sistemului de votare presupune: • crearea bazelor de date pentru votanți; • redefinirea procedurilor şi regulilor de votare (identificarea votanților, numărarea şi procesarea voturilor exprimate);

• crearea de comisii de susținere şi suport.

De altfel, termenul "e‐voting" s‐a consacrat în multe țări cu democrație avansată. Totuşi, eforturile de implementare sunt mari, cele mai importante probleme fiind implementarea de standarde referitoare la securitate, confidențialitate şi echitate – mult mai complicate decât în alte aplicații de e‐guvernare. Abordarea riscurilor votării prin internet este susținută de perfecționarea tehnologiilor informaționale şi comunicațiilor.

Pe lângă "e‐voting", eDP înseamnă multe alte posibile aplicații. Un loc important revine sprijinirii şi amplificării participării politice. Prin e‐democrație noile tehnologii sunt utilizate pentru a facilita participarea pe scară largă, imediată şi eficientă (Collins N., Butler P., Under some delusion: Considerations on the limits of e‐democracy, în [Schmidt 2001, p. 723]).

Participarea în formarea de opinie politică şi în procesul de luare a deciziilor trebuie să fie deschisă oricui. Uniunea Europeană a dezvoltat numeroase inițiative de îmbunătățire a contactului direct cu cetățenii săi, cu sprijinul TIC.

Aplicațiile eDP pot fi prezentate astfel [Schedler 2004, pp. 28‐29]: A. Informare şi consultare:

• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre evenimentele politice;

74


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre sistemul politic şi procesele politice în vederea educației politice generale;

• informații oferite de site‐urile web ale guvernului despre politicieni; • contactarea prin e‐mail a politicienilor sau prin chat; • contactarea cetățenilor şi a formatorilor de opinie prin chat sau forumuri de discuții;

• studii/chestionare consultative în rândul cetățenilor pe teme specifice;

• realizarea de petiții pe internet de către grupurile de interese. B. Sprijinirea electronică a procedurilor democratice de luare a deciziilor:

• informații despre votare pe site‐ul web al administrației publice (date, localități, proceduri);

• aplicații speciale de votare prin e‐mail sau poşta clasică; • descărcarea documentelor de votare; • e‐voting (votare prin internet); • strângerea de semnături pentru referendumuri.

C. Interacțiunea dintre politic, parlament şi guvern: • simplificarea schimbului de informații şi crearea transparenței interne prin informare pe site‐uri web;

• comunicare prin e‐mail; • simplificarea interacțiunii şi comunicării prin aplicații intranet şi extranet: acces la date şi documente pentru grupuri legislative specifice, depunerea de cereri şi petiții, planificarea de întâlniri printr‐un calendar comun accesibil.

Cele mai uşor de implementat, sub aspect tehnic, sunt aplicațiile din categoria C. De regulă, acestea sunt primele cu care debutează implementarea eDP, la nivel local, regional sau național. Mai mult decât atât, se poate spune că pe existența lor se bazează implementarea celorlalte două categorii.

2.2 Componenta eRP – rețele electronice de producție Prin eRP se referă sprijinul electronic pentru colaborarea între

public şi privat sau între public şi organizații publice care prestează servicii. Pe scurt, vorbim despre rețele electronice implementate cu scopul îndeplinirii sarcinilor publice.

Colaborarea între diferitele departamente guvernamentale şi existența mai multor niveluri de guvernare determină integrarea atât pe verticală, cât şi pe orizontală. În cadrul eRP există diverse posibilități pentru

75


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

colaborare: munca poate fi divizată între componente diverse. Prin punerea în comun a sarcinilor de lucru – spre exemplu între municipalități învecinate – se pot obține economii importante: se evită utilizarea discontinuă sau în salturi a capacităților de lucru şi se reduce presiunea asupra muncii în perioadele de vârf.

Noile modalități de cooperare construiesc pasarele spațiale sau organizaționale, astfel că pot fi soluționate problemele de stabilire şi desfăşurare a specialiştilor din toate zonele administrației publice.

Beneficiile comunicării şi colaborării între angajați sunt: • circuitul documentelor este simplificat şi devine ordonat; • fluxurile de informații devin clare şi eficiente; • se asigură o bună coordonare a acțiunilor şi proiectelor; • se reduc activitățile inutile; • se elimină suprapunerea activităților; • creşte flexibilitatea în constituirea de echipe de lucru interdepartamentale;

• se simplifică depistarea şi comunicarea problemelor; • eforturile se concentrează pe problemele cu prioritate ridicată.

Prin cooperarea cu firmele private sau alte structuri ale administrației publice se poate reduce gama de servicii produse, ceea ce înseamnă că mai puține servicii sunt produse într‐o anume structură guvernamentală şi mai multe sunt comisionate către terți. Noile TIC simplifică monitorizarea şi coordonarea acestor externalizări.

Unele servicii sau părți ale acestora pot fi transmise electronic, ceea ce deschide noi posibilități de divizare, separare a proceselor între diferite autorități administrative, fără a solicita cheltuieli adiționale costisitoare în vederea coordonării. TI facilitează luarea deciziilor privind gama de servicii produse de administrația publică de o manieră mult mai diversificată sub aspectul opțiunilor decât până acum. Externalizarea unor părți de proces se realizează mult mai uşor.

Pentru cooperarea externă există atât posibilitatea parteneriatelor cu firmele private (desfăşurarea unor sarcini publice prin colaborarea între industria privată şi guvern), cât şi posibilitatea de a derula relații cu diverşi furnizori, de asemenea firme private (Lenk K., Traunmuller R., Broadening the concept of electronic government, în [Prins 2001, p. 72]).

Cel mai mare beneficiu al e‐guvernării este îmbunătățirea colaborării între diferitele structuri ale administrației publice şi între acestea şi industria privată, ducând la creşterea eficienței. Investițiile mari solicitate de eRP sunt deplin justificate.

76


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Cele mai răspândite aplicații vizează achizițiile publice – majoritatea proiectelor implementează aprovizionarea electronică (e‐procurement). Un sistem e‐procurement vizează procesele electronice dintre autorități/companii şi furnizori comerciali pentru procurarea de bunuri şi servicii pe internet. Aria de cuprindere a aplicațiilor de e‐procurement este mare, extinzându‐se de la simpla aprovizionare pe internet la procese complexe de câştigare şi derulare de contracte. Toți paşii specifici aprovizionării – de la cererea de ofertă, la depunerea şi evaluarea ofertelor, la tranzacțiile de plăți pot fi realizate în totalitate electronic.

Soluțiile e‐procurement contribuie la consolidarea activităților de aprovizionare pentru a beneficia de avantajele negocierii prețurilor în achizițiile publice. Una din variantele cele mai bune de implementare a soluțiilor e‐procurement o constituie portalul. Prin intermediul acestuia cumpărătorii ce reprezintă statul utilizează internetul pentru a posta cererile de aprovizionare, pentru a primi oferte şi a desfăşura tranzacțiile. Soluția oferă avantajul comunicării în timp real, ca şi posibilitatea de a realiza tranzacțiile economice într‐un mediu fără hârtie. Responsabilii cu aprovizionarea pot obține răspuns la solicitările lor în câteva minute, ceea ce elimină riscul creşterii prețurilor. Costurile administrative scad considerabil. De asemenea, se marchează economii prin eliminarea achizițiilor întâmplătoare, iar prin cooperare inter‐organizațională se măreşte puterea de cumpărare. Aria furnizorilor se lărgeşte, în rândul acestora sporeşte competiția, în beneficiul cumpărătorilor. Nu în ultimul rând, inițiativele de e‐procurement măresc transparența în domeniul achizițiilor publice, cu efecte pozitive privind legitimitatea tranzacțiilor publice şi eliminarea corupției.

Numeroasele aplicații din aria eRP pot fi diferențiate în funcție de im‐plicarea sau nu a organizațiilor externe (adaptare după [Schedler 2004, p. 33]). A) Aplicațiile care implică participarea organizațiilor externe cuprind:

• informare pe site‐uri web pentru furnizori sau alte companii, cu sau fără acces separat (proceduri de organizare şi câştigare a licitațiilor publice, cererile de oferte deschise, procedurile de plată etc.);

• contractare prin e‐mail pentru furnizori sau alte companii; • formulare electronice pentru depunerea de oferte; • administrarea electronică a ofertelor depuse, aplicații de analiză a ofertelor;

• crearea unui extranet pentru furnizori în vederea schimbului securizat de date;

77


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• tranzacții de plăți electronice cu furnizorii; • crearea unei piețe electronice pentru a gestiona cererile şi ofertele.

B) Aplicațiile în care nu sunt implicate firme externe, ci unul sau mai multe structuri/departamente din administrația publică includ:

• comunicare prin e‐mail; • crearea unui intranet accesibil din toate posturile administrative pentru schimbul electronic de date în cadrul acțiunilor comune;

• crearea unei rețele comune pentru mai multe posturi administrative;

• colectarea tuturor cererilor de aprovizionare; • standardizarea interfețelor. Cei mai relevanți factori pentru succesul acestor aplicații de e‐

guvernare sunt: în primul rând securitatea, dar şi schimbările în cultura organizațională, pregătirea şi instruirea utilizatorilor [Joia 2003].

2.3 Componenta eSP – servicii publice electronice Aplicațiile eSP se referă la livrarea electronică a serviciilor publice

către indivizi sau grupuri. Pentru publicul larg, pe lângă participare, eSP este partea cea mai vizibilă a e‐guvernării.

Numeroase servicii guvernamentale sunt deja disponibile pe internet. Pe măsură ce posibilitățile tehnologice devin tot mai extinse asistăm la apariția de noi astfel de servicii. Astfel, există pe site‐urile web servicii de informare, sisteme de înregistrare şi plăți online pentru firme, baze de date despre firme, servicii de licențiere şi autorizare etc. Serviciile de informare includ date istorice, arhive, dar şi informații despre alegeri şi votare, inclusiv informații privind fondurile de finanțare a campaniilor electorale.

Efectele noilor tehnologii se manifestă atât prin creşterea eficienței serviciilor, cât şi prin îmbunătățirea calității acestora.

Concepte precum "one‐stop shop" şi "life situation principle" sunt asociate cu eSP, ambele urmărind acelaşi scop: să ofere un serviciu orientat către client şi nu către nevoile administrației publice. Cei care solicită acel serviciu nu trebuie să aibă ştire sau habar de procedurile şi structurile administrative. Accentul cade pe rezolvarea problemelor cetățenilor.

"One‐stop shop" oferă acele servicii publice corespunzătoare nevoilor clienților obişnuiți într‐un singur loc, fizic sau electronic [Reeder 1998, p. 11]. Fizic, vorbim despre un singur ghişeu (orig. single window access), iar electronic despre implementarea unui portal. În literatură se utilizează termenul "life event portal" în sensul de a urmări scopurile diferitelor servicii publice, grupate conform problemelor sau situațiilor de

78


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

viață ale cetățenilor. Indiferent de subordonarea diferitelor servicii în cadrul administrației publice, ideea este de a le grupa după nevoile cetățenilor [von Lucke 2000, p.14].

Un exemplu comun este acela al unei persoane care îşi schimbă domiciliul în alt județ. Ținând cont de structura organizatorică a administrației publice, aceasta ar avea de bătut la foarte multe uşi, în locuri diferite, pentru a solicita înregistrarea sa. Printr‐un portal, persoana respectivă, care nu cunoaşte (şi nici nu doreşte să cunoască) termenii tehnici sau specifici administrației şi nici structura organizatorică publică. De asemenea, ea nu trebuie să caute şi să acceseze mai multe site‐uri web, fiecare pentru una din solicitările sale, ci găseşte toate serviciile într‐un singur loc.

Dincolo de aducerea serviciilor într‐un singur loc, cel mai important avantaj îl oferă gruparea lor pe "situații de viață". Spre exemplu, mutarea de care am vorbit mai sus presupune solicitarea unor anume servicii către autoritățile locale şi companiile publice. Portalul nu doar oferă acces electronic către acestea, dar îl ajută pe cetățeanul aflat într‐o anume situație, îl informează în legătură cu ce trebuie să facă şi îl îndrumă direct către "furnizorul" serviciilor.

În varianta extinsă de portal, acesta include şi servicii oferite de terți, firme private externe. Aceasta vine tot în sprijinul cetățeanului, deoarece respectivele servicii "țin" tot de diferite situații de viață – el are la dispoziție, în aceeaşi locație, o gamă completă de servicii pentru rezolvarea problemelor sale.

Multe proiecte de acest tip s‐au realizat prin realizarea de parteneriate cu firme IT care dezvoltă şi întrețin portalul. Acesta este destinat cetățenilor, cărora le oferă servicii publice, dar şi servicii complementare, ale unor terțe firme, care au legătură cu diverse situații de viață.

În vederea oferirii de servicii publice prin intermediul portalurilor, sunt definite mai multe cerințe speciale care trebuie îndeplinite [Wimmer 2003, p.168]:

• utilizatorul nu trebuie să‐şi dea seama de fragmentarea funcțională a administrației publice atunci când solicită un anume serviciu;

• structura ofertei de servicii publice şi navigarea prin portal trebuie să permită găsirea unui serviciu public prin doar câteva clicuri de mouse;

• informațiile despre serviciile publice trebuie să fie clare, intuitive şi pe înțelesul cetățeanului (sub aspectul exprimării);

79


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• cetățeanul trebuie să înțeleagă paşii pe care îi parcurge, să îşi dea seama de stadiul în care se găseşte şi ce mai are de făcut;

• sistemul trebuie să ofere ajutor şi suport în parcurgerea fiecărui pas.

Totuşi, datorită complexității şi diversității domeniului serviciilor publice, în practică sunt întâlnite două tipuri de portaluri: primul care acoperă o arie largă de servicii, dar oferă doar informații sau formulare care pot fi descărcate şi al doilea care asigură soluții sofisticate pentru servicii, dar sunt limitate ca utilitate a serviciilor oferite [Leben 2003].

Rezumativ, aplicațiile eSP pot fi clasificate în următoarele trei categorii [Schedler 2004, pp. 38‐39]: 1) Informare pe internet prin intermediul site‐urilor web, conținând o largă varietate de subiecte despre care oferă informații precum adrese, posibilități de contact, orar de funcționare. Următoarele categorii de informații sunt necesare şi utile:

• numele şi responsabilitățile funcționarilor, precum datele de contact (telefon, e‐mail);

• suport şi explicare a procedurilor administrative, direct sau prin intermediul unei pagini de întrebări frecvente (FAQ);

• activități programate sau orarul diverselor activități; • informații legale, despre cereri de autorizare, ghiduri de activitate (îndrumare);

• activitate politică, rapoarte de presă, comunicate sau discursuri ale politicienilor;

• informații externe, de inters general (vremea, timp liber etc.); • informații utile – link‐uri de interes, eventual grupate pe categorii.

2) Funcțiuni adiționale pe site‐ul web: • funcție de căutare, harta site‐ului; • newsletter prin e‐mail; • funcție de imprimare în format prietenos a informațiilor; • funcție de personalizare a paginii (înregistrarea vizitatorilor).

3) Aplicații complementare şi aplicații avansate: • asigurare contact prin e‐mail; • descărcare de formulare aferente serviciilor publice; • formulare electronice pentru solicitarea de servicii şi transmisia de date structurate, transmiterea electronică a documentelor către utilizatorul serviciului;

• urmărire a stadiului de prelucrare a solicitărilor/cererilor;

80


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• tranzacții de plăți pentru prelucrarea electronică completă a serviciilor publice;

• interconectarea diferitelor structuri ale administrației publice în vederea creării unui portal comun ce oferă servicii grupate în funcție de interesele cetățenilor, indiferent de structura organizațională publică (după principiul situațiilor de viață).

2.4 Componenta eCI – colaborare internă electronică

Spre deosebire de celelalte trei componente prezentate, care țin seama de interacțiunile externe, această componentă vizează procesele interne şi procedurile de comunicare specifice administrației publice. Procesele organizaționale specifice sunt inter‐corelate cu aplicațiile de e‐guvernare, iar schimbul de date şi informații se bazează pe sistemele de e‐mail, alte aplicații Internet, dar şi numeroase aplicații de Intranet. În cadrul sistemului informațional integrat, numeroasele procese sunt reprezentate şi gestionate electronic ca fluxuri de activități (workflow).

eCI cuprinde procesele care au loc "în spatele scenei", componentă denumită "back‐office" în literatura de specialitate. Corespunzător, primele trei componente vizează partea de "front‐office", a interacțiunii dintre administrația publică şi actorii externi. În mod clar, funcționarea acestor componente se bazează pe buna funcționare a componentei de colaborare şi integrare internă.

Particularitățile proceselor specifice administrației publice ridică numeroase provocări în crearea unui sistem eCI eficient. Pe de o parte este necesară cunoaşterea în detaliu a proceselor, pe de altă parte este esențială imaginea de ansamblu asupra sistemului de e‐guvernare: aplicațiile trebuie văzute într‐un ansamblu integrat şi nu separat. Abordarea pe procese permite crearea unui sistem de fluxuri electronice, adică procese de lucru realizate complet electronic. Aceasta înseamnă adesea şi regândirea, adaptarea proceselor şi structurilor existente. Îmbunătățirile calitative sunt obținute în primul rând prin eliminarea întreruperilor în fluxurile şi schimburile de informații. În procesele din administrația publică sunt frecvente schimbările suporturilor de informații (vezi figura 1), ceea ce duce la "scurtcircuitarea" schimbului de informații şi ridică probleme precum:

• fiecare transfer de pe un suport pe altul constituie o potențială sursă de erori;

• fiecare transfer înseamnă o întârziere suplimentară; • fiecare transfer reprezintă o cheltuială, deci o creştere a costurilor asociate procesului.

81


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Telefon Fax Calculator Arhivă documente

Vorbit Scris Date Scris Figura 1– Scurtcircuitarea fluxurilor de informații

Aplicațiile din componenta eCI sunt cele mai puțin "spectaculoase" şi mai puțin vizibile pentru public, dar se constituie în temelia unui sistem de e‐guvernare deoarece leagă între ele toate componentele şi oferă eficiența operațională.

Aplicațiile de e‐guvernare specifice acestei componente vizează [Schedler 2004, p. 41]:

• accesul la internet; • comunicarea prin e‐mail; • crearea unei rețele interne sau a unui intranet prin care pot fi distribuite numeroase informații: publicarea de instrucțiuni, regulamente etc., difuzarea de informații de interes general intern (newsletter) etc.;

• administrarea electronică a arhivelor, gestiunea documentelor electronice înregistrarea electronică (dosare electronice);

• baze de cunoştințe vizând probleme concrete şi specifice (contactare parteneri, acces documente sau legături cu forumuri de cunoştințe – comunități de practici);

• crearea de platforme de e‐learning; • desfăşurarea de sondaje interne şi studii de opinie în rândul angajaților.

3. Vedere de ansamblu asupra celor patru componente

Aşa cum am văzut, fiecare din cele patru componente are caracteristicile sale distinctive, care influențează atât implementarea, cât mai ales nivelul de performanță pe care îl pot atinge (vezi tabelul 2).

În democrația şi participarea electronică, aplicațiile sunt orientate către cetățeni ca deținători ai unor drepturi fundamentale (democrația) şi ca persoane implicate, interesate de soarta lor (participare). Scopul principal este de a atrage cât mai mulți cetățeni şi a‐i implica astfel încât vocea lor să determine sau să influențeze decizii politice. Mijlocul de atingere a acestui țel este garantarea accesului tuturor cetățenilor, iar principalul obstacol care trebuie depăşit este "segregarea" digitală.

82


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 2 Caracteristicile celor patru componente ale modelului

eDP eRP eSP eCI

Focus cetățeni furnizori sau parteneri

clienți angajați

Obiective atragere şi includere

eficiență utilitate integrare

Mijloace accesibilitate standardizare individualizare automatizare

Obstacole de depăşit

divizare digitală

lipsa de suport şi implicare

lipsa de flexibilitate

scurtcircuitarea fluxurilor

În rețele de producție electronice sunt implicate firme specializate

pentru rolul de furnizori sau intermediari. Scopul cel mai important este de a crea căile eficiente de producere de valoare prin implicarea activă a tuturor partenerilor. Atingerea lui presupune standardizarea proceselor şi interfețelor, lucru dificil în condițiile în care partenerii nu se implică şi nu sprijină derularea unor necesare proiecte tehnice.

Serviciile publice online țintesc către sporirea valorii pentru client prin simplificarea şi îmbunătățirea modului de oferire al serviciilor. Utilitatea, adică obligația administrației publice de a răspunde nevoilor cetățenilor solicitanți, se obține printr‐o individualizare de suprafață, în sensul personalizării paginilor web accesate sau a reunirii solicitărilor pe grupuri de cetățeni. Lipsa flexibilității la nivelul administrației publice, sub aspect cultural, tehnic sau al structurii constituie principala barieră în implementarea acestor aplicații.

În fine, colaborarea electronică vizează angajații şi modul în care aceştia pot utiliza TIC în desfăşurarea activității lor. Aici cuvântul‐cheie este integrare, care împreună cu automatizarea urmăreşte stabilirea de legături şi colaborarea între diferitele sisteme existente. Regândirea fluxurilor de activități este necesară pentru a elimina întreruperile determinate de amalgamul de suporturi de stocare a informațiilor şi utilizarea lor combinată într‐un flux de activități.

Dincolo de această clasificare a aplicațiilor, trebuie spus că putem vorbi de e‐guvernare doar atunci când se au în vedere toate tipurile de activități şi acestea sunt proiectate (gândite) şi implementate împreună, într‐un model coerent de e‐guvernare [Schedler 2004, p. 42].

83


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Aceste patru componente utilizate împreună formează modelul de bază al e‐guvernării (vezi figura 2). Se observă că cele trei direcții de interacțiune externă se bazează pe componenta de colaborare internă.

eRP eSP

eDP

eCI

Figura 2 ‐ Model de ba

Sursa: adaptare după [Schedler 2004, p. 43]

ză pentru e‐guvernare

Realizările practice arată dezvoltări inegale ale componentelor modelului de mai sus. Vorbim despre niveluri diferite de dezvoltare a e‐guvernării, descrise în literatura de specialitate prin intermediul unor indicatori analizați:

• informațiile, extrem de diverse, posibil ordonate sau clasificate, generate dinamic şi eventual adaptate individual. Ele pot fi solicitate de către un grup țintă sau pot fi voluntar trimise către grupuri țintă – în ambele variante este vorba despre furnizare de date subiectivă, cu un singur sens;

• comunicarea, care trebuie să depăşească pe cât posibil toate barierele şi limitele, să fie rapidă şi eficientă sub aspectul costurilor. Comunicarea se bazează tot mai mult pe serviciile Internet (e‐mail, mesagerie instant, grupuri de discuții, forumuri ş.a.) şi se realizează între indivizi sau între grupuri de oameni. În oricare variante este vorba despre schimb reciproc de date şi informații, în ambele sensuri;

• tranzacțiile descriu desfăşurarea propriu‐zisă a activităților specifice – spre exemplu plasarea unei solicitări sau efectuarea unei plăți electronice. În viitorul apropiat se preconizează ca extinderea posibilităților de utilizare a Internet în derularea

84


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

tranzacțiilor. Un important criteriu de succes este eliminarea discontinuităților datorate schimbării mediilor de stocare a datelor.

Bibliografie [Schmidt 20

Schmidt B[Joia 2003]

Joia L.A., Key success factors for electronic interorganisational cooperation government agencies, Proceedings of the 4th International Conference

nt in electronic government, Greece, 2003

01] . ş.a., Towards the esociety: ecommerce, ebusiness, Kluwer, 2001

betweenKnowledge Manageme

[Leben 2003] Leben A., Bohanec M., Evaluation of lifeevent portals: Multiattribute model and

udy, Proceedings of the 4th International Conference Knowledge ent in electronic government, Greece, 2003

case stManagem

[Prins 2001] egovernment: On the crossroads of technological innovation

onal change, Kluwer Law International, 2001 Prins J., Designingand instituti

[Reeder 1998] ., Information technology as an instrument of public management dy of five OECD countries, Paris, 1998

Reeder F.Sreform: A stu

[Schedler 2004] K., Managing the Electronic Government, Information Age Publishing, Schedler

2004 [Spahni 2002]

d.), eGovernment2: Perspektiven und Prognosen, Paul Haupt, Wien, Spahni D. (e2002

[von Lucke 2000] von Lucke J., Reinermann H., rezultatele proiectului "Government and

ation in the IT age", disponibil la administregov.pdf, 2000

[Wimmer 2003] Wimmer M.A., Holler U., Applying a holistic approach to develop userfriendly, customeroriented egovernment portal interfaces, în volumul Conferinței "Universal Access: Theoretical Perspectives, Practice, and Experience", Berlin, 2003

http://foev.dhv‐speyer.de/ruvii/sp‐

85


http://foev.dhv-speyer.de/ruvii/sp-egov.pdf

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

IMAGINEA ROMÂNIEI ÎN PEISAJUL E‐GUVERNĂRII LA NIVEL GLOBAL

DOINA DĂNĂIAȚĂ

1. Preambul

Din perspectivă istorică, România a fost un lider în domeniul tehnologiei informației: primul computer a fost proiectat şi fabricat în România în 1957, contribuind la lansarea industriei IT indigene. În anii '90 țara noastră a devenit un important exportator de hardware, dar mai ales software. În cadrul unei clasificări pe zone geografice, raportul din 2002 al The Brain Bench Global IT IQ plasează România pe primul loc în Europa şi locul 6 în lume cu cea mai mare concentrare de personal calificat în domeniul IT.

Dintr‐un studiu al e‐Data pentru MCTI realizat în anul 2006 urmărind armonizarea procedurilor şi fluxurilor informaționale la nivelul administrației publice centrale, am desprins alte câteva date statistice relevante :

Lucrarea de față îşi propune o radiografiere a stadiului e‐guvernării în România, atât la nivel central, cât şi local. Pornind de la poziția țării noastre în clasamentele mondiale privind măsura în care țările sunt pregătite pentru economia digitală, vom analiza apoi plasarea României în clasamentul guvernării electronice. Ne vom muta apoi la nivelul administrației publice locale şi cu ajutorul datelor furnizate de studiul ANIAP vom creiona situația e‐guvernării la acest nivel. În final sunt formulate câteva concluzii şi perspective ale e‐guvernării în România.

• numărul total de specialişti în domeniul IT&C este de 63.600, din care 45.444 lucrează în sectorul privat, iar restul în sectorul public;

• potrivit estimărilor MCTI, actualmente 25% din angajații sectorului public utilizează instrumentele tehnologiei informației şi comunicațiilor în activitățile lor curente.

După schimbarea regimului, începând din 1990 dezvoltarea societății informaționale în țara noastră a devenit un obiectiv strategic şi o prioritate a guvernării în România, indiferent de coloratura politică aflată la

86


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

putere. Alături de guvernanți, în acest proces au fost implicați o serie de factori importanți, precum societatea academică, societatea civilă, dar şi sectorul privat. Prin adoptarea în octombrie 2001 a Strategiei Guvernamentale cu privire la accelerarea reformei în administrația publică, s‐au creat bazele necesare pentru lansarea unui proces de reformă extinsă şi coerentă, atât la nivel central cât şi la nivel local. Unii cercetători români1 consideră că începând cu anul 2001 Guvernul României "a devenit un campion în promovarea serviciilor de e‐guvernare". Prin utilizarea tot mai mare a TIC în e‐guvernare era de aşteptat să crească transparența în relațiile dintre cetățeni şi statul român. O confirmare a eforturilor în direcția e‐guvernării o reprezintă acordarea în cadrul World Summit of Information Society din decembrie 2003 a premiului “best e‐government digital content” pentru portalul de e‐guvernare al țării noastre.

O realizare importantă a fost impunerea utilizării aplicațiilor de tip e‐procurement pentru achizițiile publice de produse şi servicii pentru administrația centrală şi locală. Mai mult decât atât, toate primăriile marilor oraşe au fost obligate să dezvolte servicii on‐line pentru plata taxelor prin Internet. În ciuda faptului că în România încă predomină “cultura cash‐ului” datorită unui sistem e‐banking insuficient dezvoltat şi a deficiențelor sistemului electronic de plăți, se aşteaptă ca numărul serviciilor disponibile online să fie extins succesiv, prin decizii ale Guvernului.

Astfel, din bugetul pe anul 2007 al MCTI un procent de 6% (reprezentând 1.570.000 RON)a fost alocat programului bugetar Trecerea României la guvernare electronică e‐Government, având ca scop eliminarea procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru; creşterea gradului de transparență a modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice. Prin continuarea finanțării acestui program în perioada 2008‐2009 (câte 1.200.000 RON pe an), se urmăreşte şi îmbunătățirea schimbului de informații/servicii în administrația publică centrală.

2. Statistici privind procesul de digitalizare a serviciilor publice în Romania

Richard Heeks, un renumit specialist englez în domeniul e‐guvernării, remarca faptul că majoritatea studiilor de referință sunt focalizate pe e‐guvernarea la nivel de țară, acestea furnizând o bază de

1 Zamfirescu G., Filip F., Bărbat B., Future Prospects in Romania: Scenarios for the Development of the Knowledge Society in Romania, p. 25

87


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

analiză comparativă între națiuni2. El considera că pe baza studiilor de referință (benchmarking surveys) existente, prea puțin se poate şti despre nevoia pentru e‐guvernare şi despre realizările acesteia. În consecință, ceea ce aflăm din evaluările acestor rapoarte poate să difere de informația pe care caută să o obțină factorii politici. Heeks susține că prezentele abordări în evaluarea stadiului e‐guvernării sunt destul de înguste. Întrebări ca "De ce să evaluăm e‐guvernarea?", "Ce să evaluăm?", "Cum să evaluăm?" şi "Cum să raportăm?" au luat naştere în mod justificat. Analizând rezultatele mai multor tipuri de abordări în măsurarea e‐guvernării, Heeks a concluzionat că aceste studii evaluează o serie de indicatori complecşi ca e‐readiness, disponibilitatea e‐guvernării, aducerea guvernului electronic la îndemâna cetățeanului şi evaluarea impactului programelor de e‐guvernare. În măsurarea schimbării în procesul de e‐guvernare ar trebui să se adopte o abordare mult mai dinamică. Apare necesitatea de a trece la modele mult mai ample în care măsurarea nevoii şi a impactului e‐guvernării să fie de asemenea avute în vedere.

A. Situația României în privința “e‐Readiness”

Studiind câteva rapoarte de referință privind evoluția e‐readiness3 la nivel global în perioada 2004‐2007, am încercat să analizăm progresul făcut de România în acest domeniu.

Raportul din 2007 privind topul e‐readiness realizat de The Economist Intelligence Unit4 scoate în evidență faptul că au câştigat poziții semnificative, atât în top, cât şi ca scor, acele țări care s‐au angajat serios în inițiative de creştere a infrastructurii la nivel național şi programe coerente de stimulare a dezvoltării acesteia. Consultând patru studii anuale consecutive focusate pe e‐readiness la nivel global, am centralizat datele în Tabelul 1 pentru a permite o analiză cronologică a progresului făcut de România în această privință.

2 Heeks R., Implementing and managing e‐Government: an international text, Sage Publications, 2005

3 Acest termen desemnează măsura în care o țară este pregătită pentru economia digitală, prin analiza mai mult al. or factori, cu ponderi diferite în obținerea scorului fin

4 The 2007 ereadiness rankings, in The Economist ‐ Economist Intelligence Unit, p. 4

88


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 1 Progresul României în privința e‐readiness în perioada 2004‐2007

E‐Readiness 2004 2005 2006 2007 Poziție (din 69) 50 47 49 45 Scor (din 10) 4.23 4.19 4.44 5.32

Pe baza datelor din raportul The Economist Intelligence Unit 2007, am selectat cele mai recente scoruri pe categorii pentru România şi le‐am comparat cu ale primei şi ultimei țări clasate în acest top (vezi Tabelul 2). Bulgaria a fost introdusă în analiza noastră comparativă fiind partenerul României în procesul de integrare în Uniunea Europeană.

Tabelul 2 Scoruri comparative în Raportul Economist Intelligence Unit 2007

Scoruri pe categorii (pondere în scorul general)

Denmark(primul loc

în top)

Romania*(poz. 45 din 69)

Bulgaria(poz. 48 din 69)

Iran (ultimul loc în top)

Scor general 8.88 5.32 5.01 3.08 Conectivitate şi infrastructură tehnologică (20%)

8.40 4.20 4.40 2.80

Mediu de afaceri (15%) 8.65 6.73 6.67 4.17 Mediu social şi cultural (15%) 8.60 5.00 4.80 4.60 Mediul legislativ (10%) 8.50 6.45 6.20 2.10 Politicile şi viziunea guvernamentală (15%)

9.85 5.60 4.55 2.50

Adoptarea de către firme şi cetățeni (25%)

9.15 4.95 4.45 2.50

Analizând categoriile luate în studiu, se observă că ponderea cea mai mare în scorul general o are categoria privind utilizarea canalelor digitale de către cetățeni şi firme (ultima din Tabelul 2), aceasta fiind considerată o măsură a implementării cu succes a elementelor specifice e‐readiness‐ului în țara respectivă. The Economist Intelligence Unit ia în calcul sumele cheltuite de către firme şi cetățeni pentru accesarea serviciilor bazate pe TIC. Pentru raportul din 2007, The Economist Intelligence Unit a procedat la reorientarea acestei categorii pentru a permite includerea analizei disponibilității canalelor digitale pentru accesarea serviciilor guvernamentale.

Aşa cum se poate observa în Tabelul 2, la nivel național categoria cu cel mai mare scor pentru România este mediul de afaceri (6.73), iar cea cu cel mai mic scor este conectivitatea şi infrastructură tehnologică (4.20).

89


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

B. Situația e‐guvernării în România

Amalgamul de studii existente pe tema 'e‐Government' oferă o imagine destul de restrictivă, focalizându‐se puternic pe furnizarea de servicii electronice către cetățeni şi firme. Ele nu acoperă suficient impactul pe care l‐ar avea aceste servicii, o justificare fiind faptul că efectele sunt mai greu de măsurat decât oferta de servicii existente. S‐au publicat foarte puține date cu privire la aspectele intra‐guvernamentale ale e‐guvernării, mai ales cele privind serviciile publice legate de sănătate şi educație.

Evoluția (mai bine zis involuția) prezentată în Tabelul 3 denotă faptul că anul 2003 a reprezentat cea mai bună referință pentru poziția României în acest top privind e‐guvernarea la nivel global. De atunci situația țării noaste s‐a schimbat, dar nu în mod pozitiv. În 2006 rata privind e‐guvernarea în România a scăzut cu aproape 14 puncte. În anul 2007 situația s‐a înrăutățit şi mai mult, cu o rata de 30.1, țara noastră aflându‐se în “cădere liberă” de pe locul 61 pe locul 98.

Tabelul 3 Situația e‐guvernării în România în perioada 2003‐2007

E‐Government 2003 2004 2005 2006 2007

Poziție (din 198) 38 50 55 62 98

Rating (out of 100 Pts) 32.8 38 44 30.2 30.1

Din raportul Global E‐government din 2007 am selectat datele despre România privind acele caracteristici folosite pentru conturarea profilul de țară în ce priveşte implementarea sistemului de e‐guvenare. Pentru o poziționare clară a României în contextul global al e‐guvernării, am comparat datele cu cele ale primei şi ultimei țări clasate în acest top (vezi Tabelul 4). Bulgaria a fost introdusă şi în acest caz în analiza noastră comparativă.

După cum se poate observa, Coreea de Sud a câştigat supremația la nivel internațional între site‐urile Web de e‐guvernare în principal prin puterea serviciilor on‐line oferite. Fiecare site examinat conținea servicii online, de remarcat fiind portalul de e‐guvernare al acestei țări, care conținea peste 800 de servicii. Nu numai că aceste site‐uri conțin o multitudine de informații şi servicii, ele satisfac şi din punct de vedere estetic şi al uşurinței în navigare, experiența utilizatorilor fiind susținută prin conținutul sporit de elemente multimedia (clipuri audio sau video) şi caracteristicile interactive oferite (utilizarea aproape generalizată a formelor de tip feedback, personalizarea utilizatorului, actualizări şi acces PDA). De asemenea, fiecare din site‐urile analizate conțineau anumite forme de politici de confidențialitate.

90


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 4 Profilul de țară pentru caracteristicile selectate în

Raportul 2007 Global E‐Government

Caracteristici selectate

Corea de Sud(prima în top)

Bulgaria(poz. 86 din 198)

Romania*(poz. 98 din 198)

Burundi (ultima în top)

Servicii on‐line 85 0 0 (6 în 2006) 0

Publicații 100 75 100 (idem în 2006) 0

Baze de date 100 100 88 (82 în 2006) 0

Politica de confidențialitate

85 0 0 (idem în 2006) 0

Politica de securitate

15 0 0 (6 în 2006) 0

Accesibilitatea persoanelor cu dizabilit C) ăți (W3

15 0 0 (idem în 2006) 0

Sursa: West D., Global Egovernment, 2007, disponibil la http://www.insidepolitics.org/ egovt07int.pdf

Prin comparație cu Coreea de Sud, România se află într‐un stadiu relativ incipient de implementare a guvernării electronice (undeva între stadiul de informare şi cel de furnizare de servicii parțiale). Bulgaria se află cu 12 poziții în fața noastră în cadrul topului analizat.

Aşa cum se observă în Raportul Anual i2010 pentru România5, procentul românilor care folosesc în mod regulat Internetul este printre cele mai joase din Europa. În jur de o treime din domiciliile cu Internet utilizează accesul pe bandă largă, cifră mult sub media UE. Utilizarea serviciilor oferite prin Internet este printre cele mai scăzute din Europa la toate categoriile de servicii măsurate, incluzând aici şi serviciile de e‐Government. În opinia realizatorilor studiului respectiv, nivelul scăzut al penetrării rețelei de telefonie fixă în România este în mod evident unul din obstacolele principale pentru dezvoltarea accesului la Internet pe bandă largă. Abilitățile în utilizarea TIC ale angajaților, precum şi utilizarea Internetului de către aceştia se află la un nivel scăzut.

Legat de tematica lucrării de față, am considerat relevant să selectăm dintr‐un raport de țară mai vechi (SIBIS, 2003) un grafic (vezi

5 i2010 Annual Report: Romania (http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/ i2010/index_en.htm)

91


http://www.insidepolitics.org/egovt07int.pdf


http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/%0Bi2010/index_en.htm

http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/%0Bi2010/index_en.htm

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Figura 1) referitor la entuziasmul românilor în utilizarea TI în relațiile cu autoritățile publice. Prin contrast cu alte țări membre ale UE, modalitatea dorită de români pentru a interacționa cu serviciile publice o reprezintă Internetul, considerat o metodă facilă pentru reducerea birocrației şi economisirea timpului.

Putem trage concluzia că între dorință şi putință este încă o mare diferență. Aceasta nu înseamnă că dorința cetățenilor nu va putea deveni realitate într‐o bună zi. Soluția acestei probleme depinde cel mai mult de viziunea şi strategia la nivel național în domeniul e‐guvernării, căci idei de proiecte sunt, iar acum se vor găsi şi sursele de finanțare necesare punerii lor în practică.

nțele cetățenilor în interacțiunea cu serviciile publice Figura 1 – Preferi

Source: SIBIS, 2003: 33

3. Stadiul e-guvernării la nivel de administraţie locală

În contextul promovării societății informaționale şi al reformării administrației publice, în anul 2003 a fost adoptată o importantă lege cu privire la transparența informațiilor şi serviciilor furnizate de administrația publică prin mijloace electronice. Acest act legislativ include cele mai importante obiective ale strategiilor adoptate anterior, în special cele referitoare la e‐guvernare şi vizează integrarea entităților publice într‐un sistem unitar denumit SEN (Sistemul Electronic Național). Mai mult decât atât, acest act legislativ stabileşte un număr de măsuri şi termene stricte de

92


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

realizare în ce priveşte prezența on‐line a administrațiilor publice locale şi disponibilitatea pe Internet a serviciilor de bază oferite de acestea, atât pentru firme/companii cât şi pentru cetățeni.

Un rol important în accelerarea procesului de implementare a e‐administrației în România îl joacă Asociația Națională a Informaticienilor din Administrația Publică6 (pe scurt ANIAP), o organizație activă, cu un impact puternic asupra digitalizării unităților administrativ teritoriale, al cărei scop declarat este realizarea unui sistem informatic unitar al administrației publice în conformitate cu strategia națională de informatizare şi cu standardele Uniunii Europene.

ANIAP are meritul de a fi făcut primul studiu amplu şi detaliat al situației e‐administrației publice locale7. Această lucrare a fost extrem de utilă pentru obținerea unei imagini realiste asupra stadiului digitalizării administrației locale în România. Analiza ANIAP s‐a desfăşurat în doi ani consecutivi (2006 şi 2007) şi s‐a axat pe următoarele elemente:

• infrastructura hardware şi de comunicații; • resursa umană specializată în domeniul IT /cu abilități în IT; • servicii electronice; • transparența în luarea deciziilor prin mijloace electronice; • sisteme informatice.

Metoda de cercetare s‐a bazat pe un chestionar complex distribuit consiliilor județene şi primăriilor din toate județele țării. Dintr‐un număr total de 3225 unități administrativ teritoriale (UAT) aflate în evidența Ministerului Finanțelor, 2236 UAT au răspuns la chestionare în anul 2006 şi 2225 UAT în 2007. Rata medie de răspuns în 2007 a fost de 69%, acest procent fiind considerat suficient pentru extrapolarea analizei la nivel național.

Studiul cuprinde doar entitățile principale ale administrației publice locale, excluzând instituțiile subordonate, după cum urmează: 41 de consilii județene plus primăria Bucureşti; 108 primării municipale; 213 primării orăşeneşti; 2862 primării comunale. Cifre relevante sunt prezentate sintetic în Tabelele 5, 6, 7 şi 8.

6 www.aniap.ro 7 www.aniap.ro/downloads/STUDIU_IAPL.pdf

93


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 5 Situația centralizată a infrastructurii hardware şi de comunicații

Indicatori Anul Nivele administrativ teritoriale

Total Județe Municipii Oraşe Comune

Număr de Unități Administrativ Teritoriale (UAT)

2006 36 89 150 1961 2236

2007 39 78 150 1958 2225

Număr de computere desktop

2006 3692 8655 2885 10888 26120

2007 5081 8729 3279 13092 30181

+% computere desktop

37.62% 0.85% 13.66% 20.24% 15.55%

Număr de angajați în 2007

2007 6212 16263 8341 33747 64563

Număr de computere/Număr de angajați

2007 0.82 0.54 0.39 0.39 0.47

Populație (mii locuitori)

2007 20333 6280 1460 6613 20333

Număr de computere/1000 locuitori

2007 0.25 1.39 2.25 1.98 1.48

Număr de computere în rețea

2006 3491 7912 2114 4358 17874

2007 4650 8148 2435 6015 21248

% computere în rețea

2006 94.56% 91.42% 73.28% 40.03% 68.43%

2007 91.52% 93.34% 74.26% 45.94% 70.40%

+% computere în rețea

33.20% 2.97% 15.18% 38.01% 18.88%

Cifrele de mai sus ilustrează o creştere semnificativă a infrastructurii hardware, cu o creştere a mediei naționale de 15.55% comparativ cu 2006.

În domeniul conexiunilor la Internet o importantă creştere a avut loc, atât cantitativ (creștere cu 17%), cât şi din punct de vedere al calității conexiunilor (reducerea conexiunilor tip dial‐up în favoarea celor mai moderne).

94


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Tabelul 6 Situația conexiunilor la Internet în cadrul

administrației locale din România

Tip de conexiune Internet

Total 2006

Nivele administrativ teritoriale Total 2007 Județe Municipii Oraşe Comune

fără conexiune 26.79% ‐ ‐ 0.67% 11% 9.44% % cu conexiune la

Internet 73.21% 100.00% 100.00% 99.33% 89.33% 90.56%

% conexiune prin dial‐up

58.95% 0.00% 0.00% 1.14% 40.10% 41.24%

% linie închiriată 9.29% 0.15% 0.35% 1.04% 10.77% 12.31% % linie conexiune prin cablu TV

5.68% 0.20% 0.30% 0.40% 5.16% 6.05%

% conexiune radio 12.77% 0.25% 0.45% 1.19% 11.76% 13.65% % fibră optică 9.65% 0.94% 1.99% 1.14% 7.69% 11.76% % bandă largă (DSL, FWA, GPRS, UTMS. CDMA)

9.65% 0.40% 0.79% 2.48% 7.00% 10.67%

% telefonie mobilă cu acces la

Internet 3.67% 0.00% 0.00% 0.00% 4.32% 4.32%

Tabelul 7

Stadiul implementării serviciilor on‐line

Indicatori Anul Nivele administrativ teritoriale

Total Județe Municipii Oraşe Comune

Număr de Unități Administrativ

Teritoriale (UAT) 2007 39 78 150 1958 2225

Număr de UAT cu minimum

1 serviciu electronic 2007 39 67 27 53 186

% site‐uri cu servicii on‐line

2006 100.00% 79.78% 19.33% 0.92% 6.89%

2007 100.00% 85.90% 18.00% 2.71% 8.36%

Studiul rezumă situația celor 20 de servicii on‐line în concordanță

cu sistemul de monitorizare al UE. Doar 1015 UAT sunt prezente pe Internet şi, chiar mai rău, doar 186 din acestea oferă cel puțin un serviciu electronic.

95


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Rata de creştere este de doar 1.47% comparativ cu anul 2006. În ce priveşte stadiu în care se află serviciilor electronice, majoritatea sunt doar în primul sau în al doilea stadiu de dezvoltare.

Tabelul 8 Situația implementării sistemelor informatice

Tipuri de aplicații (primele 7 din 20)

Număr de UATîn stadiul 3 (operațional)

Poz. în2007

% în total UAT (2018)

Poz. în

2006

% în total UAT (2223)

Salarii 1679 1 83.20% 1 64.69% Buget 1603 2 79.44% 3 56.19% Financiar‐contabilitate 1598 3 79.19% 2 57.09% Legislație 1502 4 74.43% 4 54.03% Taxe 1379 5 68.33% 5 51.10% Contabilitate financiară 1043 6 51.68% 7 32.03% Managementul capitalului fix 1032 7 51.14% 6 35.13%

Raportul scoate în evidență faptul că administrația publică locală a făcut eforturi în implementarea aplicațiilor computerizate, majoritatea vizând domenii funcționale specifice (salarizare, contabilitate, taxe etc.). Studiul omite însă să cerceteze problema integrării sistemelor informatice, neputând furniza o imagine din acest punct de vedere. În această privință, opinia noastră este că aplicațiile izolate (de tip insular) sunt predominante în administrația publică locală.

Concluzia ANIAP este că anul 2007 poate fi caracterizat prin progresul înregistrat în toate cele cinci domenii analizate, tendința dominantă fiind aceea a acumulărilor cantitative în infrastructură. O observație corectă este aceea că există multe UAT focalizate pe achiziția de hardware şi conexiuni Internet, pentru a ține pasul cu liderii, neglijându‐se calitatea serviciilor publice oferite.

4. Concluzii şi perspective

Vorbind la modul general despre e‐guvernarea din România, putem afirma cu certitudine că majoritatea site‐urilor româneşti ale unităților de administrație publică se află încă blocate în stadiul informațional (billboard) şi oferă în varianta on‐line doar publicații, baze de date, notificări şi informații de contact. Unele dintre ele (în special cele de la nivelul oraşelor mari) au progresat la stadiul oferirii de servicii electronice parțiale (partial service delivery stage), implementând o serie de servicii sau caracteristici interactive. Multe din site‐urile respective ar putea fi transformate în

96


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

portaluri cu servicii integrate şi funcționale, pentru a veni în întâmpinarea cerințelor unei democrații interactive. Considerăm că e o chestiune de realizat pe termen scurt ca stadiul al treilea să fie realizat şi în România – mai ales că UE pune presiune pe administrația publică să țină pasul cu dezvoltarea altor țări europene. România va trebui să absoarbă în 2008 între 2,5 şi 3 bilioane de euro din fondurile structurale europene, pentru a fi mai expliciți să dubleze sumele absorbite în 20078.

Birocrația e un obstacol important în inovarea tehnologică deoarece cele mai noi creații reprezintă o schimbare a status quo‐ului. Orice nouă inovație forțează funcționarii publici să elimine unele activități de rutină, să dezvolte noi relații de muncă şi să sacrifice autonomia. Educarea funcționarilor publici devine o problemă esențială care ar putea contribui la diseminarea inovării şi a ideilor noi în cadrul administrației publice.

Accesul la guvernarea digitală pentru toți cetățenii României e o mare provocare. Cu problema divizării digitale (engl. digital divide) se confruntă şi țara noastră, România fiind determinată să elimine decalajele existente față de țările dezvoltate. În acest sens, barierele sunt diverse: educația, vârsta, resursele financiare, disponibilitatea serviciilor on‐line. Strategia guvernamentală prevede conectarea la Internet a tuturor şcolilor şi bibliotecilor, ceea ce implică eforturi financiare substanțiale şi câțiva ani pentru realizare. Programul Info‐Kiosk‐urilor vine de asemenea în întâmpinarea accesului cetățenilor la facilitățile oferite de digitalizarea administrației publice.

Fără îndoială că inovarea tehnologică şi construirea interfețelor electronice în cadrul unităților de administrație publică nu vor elimina sistemele tradiționale de informare şi livrare a serviciilor (față în față, prin telefon, poştă clasică). Unitățile de administrație publică nu‐şi pot permite să închidă birourile şi oficiile de relații cu publicul, sau să nu mai răspundă la solicitările telefonice ale cetățenilor atunci când implementează noile sisteme de e‐mail şi servicii on‐line, mai ales că mulți cetățeni nu dispun de acces la Internet, fie datorită limitelor penetrării rețelei, fie că nu îşi permit sau pur şi simplu nu vor să audă de asta.

Sistemul tradițional va fi probabil eliminat de generația tânără a internauților, care au crescut odată cu Internetul, participă la grupuri de chat şi leagă prietenii pe Internet, cumpără bunuri şi chiar beneficiază de educație on‐line.

8 http://www.romani‐online.co.uk/content/view/20389/113/

97


http://www.romani-online.co.uk/content/view/20389/113/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Bibliografie Bekkers V., Homburg V. (2005),

The Information Ecology of EGovernment. Amsterdam: IOS Press. is, N., Perri F., Thompson, F. (2007),

ess. Borins, S., Kernaghan, K., Brown, D., Bont

Digital State at the Leading Edge. Toronto: University of Toronto Pr IT IQ Report (2002)., .brainbench.com/pdf/globalitiq.pdf

Brainbench Globalhttp://www 008]

Garson D. (2003), mation Technology: Policy and Management Issues, Idea Publishing

. [7 January 2

Public InforGroup.

of Public Information Systems. Boca Raton: Taylor and Francis.

Garson D. (2005),Handbook

Heeks R. (2005), : an international text, Sage Implementing and managing eGovernment

Publications. Schedler K., Summermatter L., Schmidt B. (2004),

c government: from vision to practice, Information Age Managing the electroniPublishing.

et al (2006), nce in European and South African cities. Ashgate Pub

Van Den Berg L., Egoverna lishing

West, D. (2005), vernment. Technology and Public Sector Performance. New Jersey:

tyDigital GoPrinceton Universi Press.

://www.insidepolitics.org/egovt07int.pdfWest D. (2007),

Global Egovernment. httpZamfirescu G., Filip F., Bărbat B.,

Future Prospects in Romania: Scenarios for the Development of the Knowledge Society in Romania,

.

http://fistera.jrc.es/docs/Future%20Prospects%20in%20Romania.pdf 7 ereadines nit *** ‐ The 200 s rankings, in The Economist ‐ Economist Intelligence U

*** ‐ SIBIS ‐ Statistical Indicators Benchmarking the Information Society. WP5 Country Report ROMANIA, http://www. empirica.biz/ibis/files/WP5.3_Country Report_RO.pdf

ie http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/index_en.htm [18 mart2006]

file/download/plenary_1/PMT.ppthttp://ro‐gateway.ro/node/280201/comJanuary 2008]

[10

http://www.aniap.ro [10 January 2008] http://www.eguvernare.ro [10 January 2008]

dministration.pdfhttp://www.gov.ro/obiective/map/e‐a [2 octombrie 2007] http://www.mcti.ro [10 January 2008] ttp://www.romani‐online.co.uk/content/view/20389/113/h

[10 January 2008]

98


http://www.brainbench.com/pdf/globalitiq.pdf


http://fistera.jrc.es/docs/Future%20Prospects%20in%20Romania.pdf






http://ro-gateway.ro/node/280201/comfile/download/plenary_1/PMT.ppt

http://ro-gateway.ro/node/280201/comfile/download/plenary_1/PMT.ppt

http://www.aniap.ro/

http://www.aniap.ro/

http://www.eguvernare.ro/



http://www.mcti.ro/



Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

E‐GUVERNAREA ÎN ABORDARE EUROPEANĂ. OBIECTIVE ŞI REALIZĂRI

FLAVIUS DĂESCU

1. Introducere

Introducerea tehnologiei informa‐țiilor şi comunicațiilor (TIC) în administrație nu este o discuție nouă. După Kono Schedler şi Lukas Summermatter cercetarea în acest domeniu, în Elveția, a fost începută de către Brinkmann (1974) şi continuată de Grimmer (1986) sub denumirea de „Administrație TI”. Odată cu apariția Internet, e‐guvernarea a trezit interes în rândul administrațiilor publice, fiind privită ca un „nou set de reglementări al Administrației TI”. Această evoluție are la baza doi factori esențiali: tehnologia curentă ce permite adaptabilitatea aplicațiilor şi dezvoltarea unor soluții orientate spre consumator care au la bază ideea descentralizării.

Pentru a putea înțelege dezvoltarea e‐guvernării în statele europene este necesară o analiză în prealabil a elementelor de e‐guvernare specifice contextului respectiv. O generalizare necesită prezentarea a patru domenii de interes: politică, legislație, societate şi dezvoltare tehnologică în afară administrației.

Politică: Factorii ce țin de împărțirea puterii între executiv, legislativ şi popor, dar şi gradul de descentralizare şi de diferențiere a deciziilor politico‐administrative au o relevanță deosebită, dată fiind implicarea cetățenilor în procesele de decizie. Conform OECD (2000) clasa politică joacă un rol esențial în e‐guvernare.

Legislație: Implementarea e‐guvernării necesită o legislație corespunzătoare. Un cadru legislativ neadecvat poate avea un efect nociv

Acest text va oferi o vedere de ansamblu asupra politicilor şi progresului e‐guvernării în Europa. Ajutată de implementarea Planurilor de Acțiune eEurope 2002 şi 2005, eforturi susținute de cercetare şi dezvoltare şi de stabilirea de strategii în aplicarea tehnologiilor TIC între administrațiile țărilor EU, e‐guvernarea a cunoscut o dezvoltare radicală. Lucrarea prezintă specificul e‐guvernării în 5 țări membre UE: Marea Britanie, Germania, Franța, Elveția şi Danemarca.

99


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

asupra e‐guvernării şi a implementării acesteia. Aceste neconcordanțe au fost privite ca un obstacol major în dezvoltare (Mais, 2000, 7). Este impetuoasă crearea unor mecanisme care să identifice şi să accelereze schimbarea legislației (NECCC 2000). Putem da ca şi exemplu semnătura digitală, protecția datelor, procedurile şi formalitățile diverselor documente.

Societatea: Atitudinea societății fată de tehnologie şi inovație este punctul cheie (ch. Jaufmann & Kistler 1991). Societatea reprezintă factorul influent care descrie potențialul şi utilizarea curentă a serviciilor electronice. Totuşi se observă că există o oarecare dependență față de infrastructură, cerințele de securitate, dar şi de exemplele din sectorul privat (Shutter 2000, 24,31;Schily 2001, 2; Deloitte Consulting 2000, 5).

Dezvoltarea tehnologică: Este descrisă ca fiind viteza progresului tehnic din cadrul mediului guvernamental.

De asemenea, pentru a uniformiza pe cât posibil analiza, se face referire la un model bazat pe interacțiunea structurată şi structura multilaterală a e‐guvernării. Acest model include patru componente de bază aflate în interacțiune: democrație electronică şi participare (eDP), rețele de producție electronică (ePN), servicii publice electronice (eSP) şi cooperare internă electronică (eIC)1.

2. Specificul e-guvernării în unele ţări ale Uniunii Europene. Elemente generale şi strategii aplicate

Vom prezenta cinci țări a căror situație este diferită: Marea Britanie, Germania, Franța, Elveția şi Danemarca (Curtin 2003, pp. 255‐277). Deşi dezvoltarea tehnologică este un factor esențial, nu o vom mai aminti, din moment ce toate aceste țări prezintă o situație asemănătoare.

2.1. Marea Britanie Blair şi Cunningham (1999) au prezentat Parlamentului un program

care prevedea ca un procent de 50% din problemele administrative să fie soluționate online până în 2005, urmând ca până în 2008 aceasta să se realizeze integral (excluzându‐se cazurile speciale). În 2002, Tony Blair a revizuit acest obiectiv, făcându‐le disponibile în 2005 prin intermediul PC/notebook‐ului, telefoniei sau televiziunii digitale. Având acest obiectiv, primul raport online al Marii Britanii a dezvoltat o strategie ce priveşte e‐

1 Pentru prezentarea detaliată a acestui model, propus de o echipă condusă de Kuno Schedler, vezi paginile lucrării nr. 2 a acestui volum, intitulată " Un model european de referință pentru e‐guvernare".

100


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

guvernarea având ca şi elemente cheie viziunea pe termen lung, obiective bine definite şi un plan de acțiune (Central IT Unit, 2000). S‐a prevăzut existența unor rapoarte lunare care furnizau informații privind implementarea unui plan de masuri individuale (Office of the e‐Envoy 2002).

Stabilirea acestei instituții alături de e‐Minister, în septembrie 1999, a reprezentat un factor important în acest proces. Intenția de a înființa aceste doua instituții datează dintrun raport al „Unității de Performanța şi Inovație” din 1999. Menționarea acestor organisme se datorează faptului că ele sunt responsabile de probleme domeniului electronic atât în ceea ce priveşte e‐Business, cât şi în e‐guvernare, fapt ce este specific Marii Britanii unde separarea între sectorul public şi cel privat nu este atât de clară comparativ cu Europa Continentală.

În 2000 se legalizează utilizarea semnăturii electronice creând oportunitatea de înlocuire a celei clasice. Grabtree (2001) şi Colemen (2001) remarcă apatia clasei politice în ceea ce priveşte folosirea potențialului Internet pentru a câştiga voturi.

Utilizarea TIC la cote înalte, dar diferențiată pe regiuni este prezentată de Hansard Society (2002) unde se observă faptul că ministerele din Irlanda de Nord şi Scoția primesc mai multe e‐mailuri decât scrisori, iar în restul Marii Britanii se observă contrariul.

Cetățenii Marii Britanii doresc ca politicienii să aibă informațiile actualizate pe site‐urile lor, o parte dintre ei insistând ca dezbaterile din parlament să fie publicate online.

Conform unor sondaje de opinie se observă creşterea utilizării Internet de la 33% la 56% în mai 2002, dar în ce priveşte serviciile guvernamentale online acestea se află sub media mondială. Unul din motive este teama ca acest guvern online nu prezintă siguranța şi securitate.

Strategia prevede o îmbunătățire a accesului şi oferirea unui mediu prietenos în accesarea serviciilor guvernamentale. Se doreşte o separare a entităților, însemnând ca cetățenii şi companiile să beneficieze de portaluri separate. Cooperarea internă este de asemenea prevăzută în această strategie. Părțile implicate sunt conectate la rețele intranet şi dotați cu acces la Internet şi serviciile de e‐mail.

2.2. Germania Din punctul de vedere al unui observator extern se observă că

reforma din Germania s‐a inspirat considerabil din modelul Marii Britanii. Activitățile Germaniei sunt descrise având viziune în BundOnline 2005, care a fost prezentat de cancelarul Schroder (2000). Schroeder şi‐a expus ideea

101


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

de a face toate serviciile disponibile online până în anul 2006. După o dezbatere mai amănunțită, planul de acțiune în vederea realizării acestei implementări este prezentat un an mai târziu.

Planul de implementare susține anumite schimbări legislative cum ar fi: semnătura electronică, posibilitatea de a folosi fax‐ul şi e‐mailul în instanță ca fiind documente autentice. Punctul slab este neîncrederea germanilor în securitate. Peste 82% privesc cu neîncredere serviciile administrative online. Acest procent se datorează în mare parte şi numărului redus de participanți care folosesc aceste servicii (24%). Nu s‐a găsit o explicație clară care să justifice diferența dintre Germania şi restul Europei în această privință.

Guvernul federal şi‐a stabilit ca obiectiv publicarea tuturor serviciilor online pană în anul 2005. Ținta principală sunt serviciile publice online, dar este amintită şi colaborarea internă. În această strategie nu sunt menționate democrația şi participarea electronică.

2.3. Franța Franța este privită ca un model pentru guvernarea puternic

centralizată, acest fapt ridicând aşteptările legate de e‐guvernare. Jospin (1997) a anunțat intenția de a aduce Franța în era informațională drept o prioritate a guvernării sale. Ca şi în cazurile precedente au avut loc schimbări legislative în ce priveşte semnătură digitală şi caracterul personal al datelor. Între 1998 şi 2001, administrația franceză a creat 3500 de site‐uri administrative care includeau 900 de documente tipizate. Cetățenii au conştientizat instantaneu acest avantaj şi au profitat din plin. Franța nu a reuşit să se ridice la nivelul Scandinaviei, dar a întrecut țări precum Germania şi Marea Britanie.

Securitatea s‐a dovedit a fi o problemă şi pentru Franța, 15% din populația adultă nu avea încredere în serviciile online (Mellor 2002, 18).

Franța intenționează mărirea numărului de terminale publice şi extinderea tehnologiilor, respectiv dezvoltarea infrastructurii în zone mai puțin dotate.

Guvernul francez şi‐a concentrat atenția asupra a două elemente strategice: simplificarea accesului către autorități şi modernizări interne. Primul element este legat de serviciile electronice (de exemplu, informațiile publice sunt oferite online gratuit, iar relația cu unitățile administrative se face prin e‐mail). Cel de‐al doilea element este legat de colaborarea internă (modernizarea sistemelor informaționale, training avansat al angajaților, colaborarea între unitățile administrative).

102


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

2.4. Elveția Elveția îşi păstrează statutul de ultim poziționat în acest domeniu,

primind cotații slabe din partea organismelor internaționale. Primul pas a avut loc în 1998 când guvernul federal adoptă o strategie privind societatea informațională.

Paşii mărunți s‐au putut observa datorită caracterului site‐urilor de „bruchureware” (site‐uri de prezentare) şi faptul ca strategia nu era prezentă în toate cantoanele. Într‐un sondaj din 2002, 72% din cantoane aveau o strategie sau cel puțin parțial. În acelaşi an a fost adoptată o strategie la nivel federal.

Proiectul Votul Electronic oferă cetățenilor posibilitatea de a vota în cadrul alegerilor, referendumurilor sau a semna anumite inițiative legislative pe Internet (Bundesrat 2001). Cu toate acestea, alte posibilități de implicare a cetățenilor nu au fost considerate prioritare.

Media utilizatorilor de Internet din Elveția (46%) se aproprie de media europeană, iar un număr 74% din ce intervievați la momentul respectiv îşi doreau să comunice cu administrația prin e‐mail.

În ce priveşte strategia, Guvernul federal a stabilit trei priorități: crearea unor elemente de bază e‐guvernului, promovarea unor servicii bine structurare şi stabilirea unei rețele. Prima se referă la colaborarea internă, a doua se referă la serviciile publice electronice şi anume posibilitatea de a le face mai transparente şi mai atractive pentru utilizatori si ce din urmă rețelele electronice de producție. Se remarcă faptul că democrația si participarea electronică nu reprezintă o prioritate din motive ce țin de eficiența şi rapiditatea sistemului de votare şi de centralizare a voturilor din Elveția.

2.5. Danemarca Țările Scandive sunt privite ca fiind cele mai pragmatice din Europa,

oferind o gamă largă de soluții descentralizate. Având o cultura bazată pe contact multe dintre soluții au fost concepute implicând direct persoanele interesate. Fundația dezvoltării e‐guvernării în Danemarca a fost stabilită de IT Policy Plan în 1997. Acest plan prevede protecția informațiilor, promovarea capacităților TI, schimbarea conceputul de relație cetățean‐administrație, creând un sector public deschis, dar şi oferirea de soluții legate de securitatea în rețea.

Obiectivul lor a fost să furnizeze cel mai bun şi cel mai eficient serviciu public în țările nordice. Pentru realizarea acestui obiectiv s‐a stabilit o strategie în care au fost implicați reprezentați centrali, regionali şi locali care au beneficiat de toate resursele necesare (Den Digitale Taskforce

103


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

2002). Acest proiect a fost realizat de un parteneriat între Centrul TI al Ministerului Ştiinței, Tehnologiei şi Inovației şi Digital Task Force, cel din urmă fiind parte a Ministerului de Finanțe. Planul de acțiune a urmat paşii tipici culturii nordice, adică implicarea integrală a tuturor ramurilor guvernului, a posibililor beneficiari şi a agențiilor guvernamentale.

În Mai 2001 s‐a aprobat legea semnăturii digitale (Lov om elektoniske signaturer). Pentru eficientizarea acestui proces în care 200000 de semnături electronice au fost eliberate către companii şi cetățeni, guvernul a acordat sprijin financiar.

Un factor distinctiv este percepția discordantă a acestei țări în ceea ce priveşte riscurile şi securitatea. Peste 40% consideră Internetul sigur pentru a derula activitățile de e‐guvernare. Danezii nu se rezumă doar la informare, ei fiind pregătiți să contribuie şi la dezvoltarea serviciilor.

Viziunea strategică a Danemarcei are patru mari componente: e‐guvernul este parte integrantă a societății informaționale, noile tehnologii sunt permanent implementate în sectorul public, comunicația trebuie să se desfăşoare electronic, iar serviciile trebuie să fie orientate spre consumator.

Folosirea IT‐ului in organizațiile publice a devenit deja o tradiție pentru danezi. OIO2 (Public Information Online) este pagina oficială care prezintă serviciile computerizate ale instituțiilor publice daneze şi ale companiilor private care colaborează cu aceste instituții. OIO este parte integrată a KIU3 şi a fost conceput ca şi instrument de colaborare intre guvern şi municipalități. Ministerul Ştiinței, Tehnologiei si Inovației (MVTU) este responsabil cu întreținerea şi actualizarea acestui site. Rolul site‐ului oio.dk este în primul rând de a furniza diverse servicii şi informații privind aspectele tehnice ale e‐Guvernării.4

Strategia e‐guvernării în Danemarca a fost continuată cu lucrarea „Strategie pentru un Guvern Digital 2004‐2006” (Regjeringen 2004). Această strategie a fost întreruptă la sfârşitul anul 2006, iar în prezent Danemarca concepe o nouă strategie care urmează să fie aplicată până în 2010. Viziunea acestei strategii este: „digitalizarea va contribui la realizarea unui sector public eficace şi coordonat care să furnizeze servicii de înaltă

2 OIO = Offentlig Information Online – Informații publice online 3 KIU = Det Koordinerende Informationsudvalg (The Coordination Information Committee) –

r Comitetul de o ganizare al informatiilor

4 eGovernment Project. Study and use of some eGovernmental Technologies, Pascale Furnier, Chresten Boje Rasmussen, Rune Andersen, Frederic Cler, 2005, Roskilde University

104


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

calitate, unde cetățenii şi sectorul privat sunt obiectivul principal” (Redjeringen et al., 2004, p. 4)

Strategia guvernamentală este reglementată de cinci arii unde se urmăresc diverse obiective (Regjeringen et al., 2004). Cuvintele cheie atribuite celor cinci arii sunt:

• sectorul public trebuie să ofere servicii profesioniste orientate spre cetățean şi sectorul privat;

• digitalizarea guvernului va contribui la creşterea calității serviciilor şi a de‐birocratizării;

• sectorul public va comunica digital; • guvernul digital va avea o infrastructură TIC coordonată şi flexibilă; • oficialitățile vor asigura ca integrarea să se facă cat mai eficient şi fără abateri de la viziune.

Progresul este măsurat şi asigurat de o serie de reglementări instituționale supervizate de Comitetul Unit al e‐Guvernării. Spre deosebire de alte țări nordice, cum ar fi Norvegia, a cărui Minister de Modernizare propune o viziune bazată pe folosirea tehnologiilor care uşurează viața de zi cu zi, Danemarca consideră importantă calitatea serviciilor, eliberarea resurselor, precum şi existența unui sector public coerent.

În 2007 municipalitățile au fost supuse unei reforme începute in 2005, iar în urma implementării acestei reforme portalul are rolul de a uşura navigarea în contextul schimbării unor proceduri. Scopul acestei reforme este de a face guvernul mai coerent, orientat spre cetățean şi eficient este corelat cu obiectivele strategiei e‐Guvernare, iar succesul pe termen lung al acestei reforme este influențat de implementarea şi succesul e‐Guvernării. De asemenea, au fost luate în considerare costurile unor structuri TI & C, dar „mini reforma structurală” din cadrul insulei Bornholm a arătat că reducerea costurilor este posibilă.

Ideea de a avea un portal orientat către cetățeni şi către firme a pornit odată cu un amplu sondaj care a evidențiat importanța comunicării digitale între instituțiile publice şi cetățeanul de rând (Videnskabsministreriet, 2005). În cadrul sondajului, cetățenii şi‐au manifestat interesul pentru a avea un sistem informatic în care informațiile să fie legate de problemele lor zilnice ca punct de pornire, în locul idei de a avea o simplă organizație guvernamentală.

S‐a impus crearea unui portal care a înlocuit netborger.dk şi portalul guvernamental danmark.dk. Danemarca a insistat în ideea că realizarea unui portal complex este o activitate pe termen lung care trebuie să treacă prin faze şi etape distincte. Prima versiune a site‐ului borger.dk

105


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

(Cetațean.dk) se datorează unei colaborări între VTU si KL, nefiind inclusă în mod explicit în planul de acțiune. Actuala versiune a site‐ului, borger.dk, are o strategie care trebuie să fie funcționabilă până în 2010 (Den Digitale TaskForce 2006). Această strategie prevede ca cetățenii să beneficieze pe Internet de self‐service, să încurajeze folosirea acestuia şi alte servicii digitale. Un ultim obiectiv este de a oferi o vedere de ansamblu asupra sectorului public şi a democrației (IT – of Telestryrelsen, 2006).

În prezent Borger.dk conține informați structurate în 18 categorii, care pot fi accesate la alegerea utilizatorului în ordine alfabetică. Componenta de self‐service are rolul de a face legătura între autoritățile publice şi diverse agenții cu scopul de a oferi servicii interactive. Aceasta poate varia de la listarea unui formular până la notificări privind schimbarea adresei.

Rigurozitatea şi cultura nordică şi‐au pus amprenta şi asupra acestui portal în sensul că toate agențiile şi instituțiile implicate s‐au înscris în acest site realizând că rolul de partener poate ajuta cetățeanul în a găsi informația căutată. Cu toate acestea, integrarea noilor servicii nu este privită ca şi o prioritate din moment ce portalul este in construcție.

În ce priveşte securitatea, serviciile borger.dk necesită introducerea codului PIN al utilizatorului sau al semnăturii digitale, iar furnizorul serviciilor va decide care dintre acestea este necesară. Autentificarea este de tip single sign‐on. Totodată datele stocate în cadrul portalului vor fi reduse pe cât posibil.

Succesul de care s‐a bucurat acest site a fost vizibil după primele două săptămâni de la lansare ajungându‐se un număr de 250.000 de utilizatori.

Bibliografie Blair, T., Cunningham J. (1999),

Modernising Government [online] /www.archive.official‐documents.co.uk/document/ 4310‐03.htm [Ultima vizitare 03.03.2008]

URL: http:/m43/4310/

Borger.dk (2007), Flyvende start for Borger.dk, præssemeddelelse

w.borger.dk/forside/aktuelt/faktaside?p_nyhedid=141 [Ultima 08]

URL: http://wwvizitare 03.03.20

Blauenfeldt, A. (2001), netvaner [web site]

vey/ [Ultima vizitare 03.03.2008] Danskerees interURL: http://znail.dk/sur

Central IT Unit (2000), EGovernment: A strategic framework for Public Services in the Information Age, Londra

106


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Coleman, S. (2001), Cyber Space Odyssey, London: Hansard Society.

03), Curtin, G.G., Sommer. M.H., Vis‐Sommer V, (ed.) (20The World of EGovernment, The Haworth Press, New York

Touche (2000), er. New York

Deloitte Consulting, and Deloitte &At the Dawn of eGovernment: The Citizen as Custom

site] [Ultima vizitare 03.03.2008]

Den Digitale Taskforce [webURL: http://e.gov.dk

01) 5: Umsetzungplan fur the eGovernm

Die Bundregierung (20BundOnline 200 entInitiative. Berlin

eGovernment Project. overnmental Technologies, Pascale Furnier, Chresten

oskilde University Study and use of some eGBoje Rasmussen, Rune Andersen, Frederic Cler, 2005, R

] eu [Ultima vizitare 03.03.2008]

European Comission [web siteURL: http://ec.europa.

Forskningministeriet (2005), Digital DenmarkConversion to the Network Society

iet.dk/site/frontpage [Ultima vizitare URL: http://videnskabsminister03.03.2008]

ort from Ministerial eGovernment conference in Brussels, „From Policy to Practice”, Rep29‐30, November 2001

Furuli K., Kongsrud S. (2007), er.dk – A Case Study of Two Government Service”, The of eGovernment Volume 5, Issue 2, p. 165

”Mypage and borgElectronic Journal

, LondrHansard Society (2002),

Technology: Enchanging Representative Democracy in the UK? a IT of Telestyrelsen (2006),

"eDenmark om kommunikation, innovation og teknik", in eDanmark nr. 2/2006, RL: http://www.itst.dk/wimpdoc.asp?page=tema&objno=

8] Danemarca. U115891331 [Ultima vizitare 03.03.200

Liikanen, E. (2002), e Broadband Potential", Europeand Broadband Communication, "Exploiting th

2002, Brussels Liikanen, E. (2002),

Information Society in the European Union and Future Challenges” „Status of the Biel’s 1st Communication Days, Biel‐Binne, Elvetia

ntwerp Digital Mainport Liikanen E., (2002),

The EuropeanCommision’s Vision on eGovernment, AMellor, Wendy & Parr V. (2002),

Government On‐line – An International Perspective, y2002/download/ URL: http://www.tnsofres.com/gostud

J20244_global_summary_revised.pdf OIO (Offentlig Information Online ) [web site]

URL: http://www.oio.dk [Ultima vizitare 03.03.2008]

107


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Regjeringen, KL, (2004), Amstrådsforeningen, Københavns kommune and Fredriksberg kommune, Den

i for digitale forvalting 2004‐2006 – realisering av offentlige sektors strategpotentialet. Den digitale Taskforce, København, Denmark

Videnskabsministeriet (2005), Digital kommunikation mellon det offentlige og borgerne. URL: http://Videnskabsministeriet.dk/site/forside [Ultima vizitare 03.03.2008]

108


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Secțiunea a III‐a IMPACTUL TIC ÎN E‐GUVERNARE


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

TEHNOLOGIILE INTERNET ÎN SPRIJINUL DEMOCRAȚIEI

ROMEO MARGEA

1. Legătura internet - democraţie

Funcționarea democrației se bazează pe cetățeni angajați şi informați – este o idee devenită clişeu, dar adesea uitată sau trecută cu vederea în lupta pentru putere şi pentru bunăstare materială. Cum poate veni tehnologia în sprijinul proceselor de democratizare? Cum se pot implica cetățenii în acest demers? Un posibil răspuns la aceste întrebări poate fi dezvoltarea Marii rețele. Fără a vedea în Internet panaceul universal, soluția perfectă, totuşi tendințele care se conturează, deprinderile care se formează în utilizarea anumitor componente ale sale pot fi luate în considerare atunci când e vorba de „exersarea democrației”. Asemenea multor altor lucruri, democrația se învață şi trebuie să fie sprijinită prin cât mai multe mijloace.

Pe măsură ce baza de utilizatori ai Internetului creşte, rețeaua este antrenată în a deservi unei game tot mai largi de scopuri. Dezvoltarea instrumentelor care fac posibile discuțiile la o viteză mare şi unele combinații ale acestora pot ajunge într‐o zi să depăşească problemele descurajatoare ale dimensiunii, care stau în calea angrenării cetățenilor din rețea.

La nivel macroeconomic, Northrop şi Kraemer (2000) au demonstrat strânsa legătură între gradul de computerizare al unei societăți şi nivelul său de dezvoltare socio‐economică. Răspândirea pe scară largă a tehnicii de calcul este asociată nu numai cu un nivel avansat de industrializare, ci şi cu oferirea unei educații în masă, cu infiltrarea cu toate

În ce mod utilizarea tehnologiilor Internet ar putea veni în sprijinul democrației – este întrebarea la care îşi doreşte să răspundă această lucrare. Sunt menționate caracteristicile principale şi modul de utilizare a trei dintre aceste tehnologii: weblog‐ul, wiki şi slash.dot. Ultimul, chiar dacă nu se poate numi în sine o tehnologie, are caracteristici care îi dau o notă aparte în sprijinirea ideii de democrație şi de contribuții on‐line.

111


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

formele de „societate informatizată”, de la utilizarea extinsă a telefoanelor şi televiziunii, până la oferirea unui acces liber la informații. Kedzie (1995) merge mai departe, argumentând că societatea informațională cere o deschidere către informații, iar în acest demers, democratizarea este o condiție fundamentală. În termeni politici, competitivitatea tehnologică este văzută ca „o nouă frontieră” în competiția mondială, cu implicația că „națiunile care vor să concureze trebuie în aceeaşi măsură să se democratizeze şi să se computerizeze, iar democratizarea şi computerizarea sunt procese ce se consolidează reciproc” (Garson, 2005, pp. 670‐671).

În lucrare sunt descrise trei familii de inițiative software, fiecare ilustrând o cale diferită în care instrumentele Internet permit îmbunătățirea substanțială a conversațiilor. Instrumente precum blog‐urile, siturile wiki sau Slash sunt exponente ale proceselor de democratizare sprijinite de tehnologie (şi în mod special de tehnologia internet). Ele ilustrează modul în care uşurința publicării poate stimula dezbaterile: blogger‐ii adesea citesc şi reacționează la munca altuia, creând un nou bun public; siturile wiki ilustrează instrumente de creare colaborativă a documentelor asemenea unei forme de conversație; slashdot.org este un exemplu elocvent de forum de discuții bazat pe o comunitate cu filtrare colaborativă.

Astfel, Internetul poate fi văzut ca un gigantic „festival al conversațiilor electronice”, un mediu al discuțiilor fără limită. Mulțumită hardware‐ului şi software‐ului care fac posibil acest lucru, pentru mulți utilizatori Internetul a devenit un schimb de informații şi o bună parte din aceste informații sunt dezbătute şi argumentate.

2. Blog-urile

Blog‐urile încurajează cetățenii la exerciții intelectuale de examinare a vieții din perspectiva altora, de a se pune în situația altuia, de a‐i respecta pe alții suficient încât dialogul să devină posibil. Blog‐urile afişează unele semne de potențială evoluție într‐o sferă publică în miniatură, bazată de interese comune şi mai puțin pe arealul geografic. Asistăm la o adevărată cultură a blog‐ului. Chiar dacă este vorba despre una creată în cea mai mare parte din nonpolitic, exclusiv din jurnale personale, această cultură poate îmbogăți sfera publică. Impulsul de a citi câteva blog‐uri poate să nu fie atât de diferit de impulsul care aduce oamenii la teatru, dar experiența întâlnirii cu regularitate cu jurnalul altei persoane, luarea la cunoştință a unor experiențe sau relatări din viața unui străin, poate avea valoare.

112


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Principalul atu al acestui instrument este considerat a fi faptul că „face posibilă crearea unor pagini Web elegante fără a avea idee de HTML, limbaje pentru formatări sau instrumente de scripting nefamiliare” (Froomkin, 2004, p.10). Site‐uri de găzduire web specializate au eliminat barierele tehnice de intrare şi oferă locații centralizate unde cititorii pot găsi blog‐urile, şi unde blogger‐ii se pot găsi unii pe alții. Această dezvoltare nu doar extinde numărul de vorbitori, ci datorită actualizării foarte facile, ea reuşeşte să schimbe natura conversațiilor online.

În timp ce paginile web sunt în mod normal un mediu unul‐la‐mulți, blogger‐ii politici adesea citesc şi leagă site‐urile unul cu altul şi invită cititorii să răspundă şi să comenteze ceea ce au spus alți blogger‐i. Un mediu care arhitectural este unul‐la‐mulți, devine astfel unul hibrid, cu conversații de la egal‐la‐egal cu mai mulți interlocutori. Apar adesea ca şi efect ceea ce se numeşte „blogstorm” sau „blogswarm” ‐ atunci când există o explozie de interes, sau o publicare numeroasă de opinii sau informații referitoare la un anumit subiect.

O gamă numeroasă de pachete software oferă posibilitatea de a alege tipul de blog adecvat scopului (• tip jurnal personal, • cugetări pe o anumită temă, • de ştiri colaborativ/colectiv/de grup, • politic: include blogul de gardă în care unul sau mai mulți autori critică ceea ce văd ca erori sau devieri în ziarele online sau site‐urile de ştiri, • legislativ: adesea denumite „blawgs”, • repertoriu: colectează numeroase site‐uri web cu conținut sau teme date, • de corporație: angajații postează blog‐uri oficiale sau semioficiale despre munca lor, • cu sfaturi: site‐uri care oferă sfaturi tehnice ale experților, • specializate pe un anumit format: site‐uri cu o formă specializată de prezentare, cum ar fi imagini sau video, sau o anumită tematică ‐ weblog‐uri audio, fotografie şi video (vlog)). Printre cele mai populare se numără pachetele software GreatestJournal, Pitas, Blogger, LiveJournal şi Xanga (Wikipedia). Companii de găzduire Web şi publicații online oferă şi ele instrumente de creare a blog‐urilor, cum sunt: Salon, Tripod şi Bravenet. Acestea oferă nivele variate de suport şi funcționalitate, deci trebuie ales pachetul care se potriveşte cel mai bine necesităților şi aptitudinilor utilizatorului. Pentru blogger‐ii mai avansați există o serie de instrumente software specializate pentru publicarea propriilor site‐uri web sau pentru a găzdui un grup de blog‐uri, cum ar fi: Nucleus CMS, Movable Type şi WordPress, dar pot fi şi Weblog‐uri programate utilizând PHP, CGI sau alt software specializat, care permite o mai mare libertate de creație, chiar dacă posibilitatea de configurare şi întreținere s‐ar putea să fie mai dificil de realizat.

113


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3. Wiki şi alte instrumente colaborative

Sistemele colaborative permit mai multor oameni să lucreze împreună şi chiar concomitent, la un document sau seturi de documente partajate. Colaboratorii nu trebuie să fie online în acelaşi timp, sistemul permițând comunicații asincrone de‐a lungul rețelei. Wiki Wiki („repede” în hawaiană) este un exemplu de software colaborativ.

Utilizatorii wiki creează categorii generale şi apoi clasifică contribuțiile proprii. Numele unei categorii la singular se referă la obiecte specifice ale discuțiilor, în timp ce pluralul se referă la discuții generale sau topicuri. Actualmente, originalul Wiki conține zeci de mii de titluri de pagini, organizate în 16 categorii. Categoriile principale se încadrează în trei zone principale: tehnologie, preocupări intelectuale generale şi Wiki. În categoria preocupări intelectuale generale, topic‐urile includ discuții despre cărți, abilități lingvistice, divertisment, istorisiri, recenzii ale filmelor. Wiki Wiki se descrie ca fiind un „sistem compus, un mediu de discuții, un depozit, un sistem de email, un instrument de colaborare, o modalitate amuzantă de comunicare”. Într‐adevăr, originalul Wiki a dat naştere la o largă, foarte neorganizată, comunitate colaborativă care a produs o cantitate imensă de texte.

Siturile Wiki sunt accesate de către browserele Web în modul obişnuit. În primul rând, orice vizitator poate actualiza sau şterge orice conținut existent din orice pagină de pe site‐ul Wiki ‐ fapt care ilustrează o potențială problemă de securitate în instalarea Wiki Wiki de bază. A al 2‐lea rând, orice vizitator poate crea pagini noi sau să adauge conținut la Wiki. Spre deosebire de paginile Web obişnuite, site‐urile Wiki afişează toate legăturile interne care conduc la o pagină dată, în plus la toate legăturile care pornesc de la aceasta. Există de asemenea, o categorie specială care urmăreşte modificările recente din Wiki.

Spre deosebire de alte clone Wiki, originalul site Wiki este larg deschis. Deşi utilizatorii se pot identifica, fie după adresa IP sau după numele de utilizator şi pot crea pagini de start (home pages) în sistem, nu este necesar ca ei să facă acest lucru. Orice utilizator Wiki poate adăuga sau schimba conținut oriunde în sistem. Deschiderea extremă a originalului Wiki şi vulnerabilitatea la vandalismul electronic, care rezultă din această deschidere şi persistența ca instrument colaborativ viabil, sugerează că autorii poate au găsit o modalitate pentru ca comunitatea să se protejeze singură. Bineînțeles, parte a explicației dezvoltării Wiki, poate fi lipsa rafinamentului în procesul de editare al conținutului; vandalii nu au răbdare

114


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

să schimbe multe pagini. Utilizatorii Wiki cred că un alt motiv pentru care conținutul lor supraviețuieşte este acela că timpul necesar creării de conținut plus relativa uşurință cu care acesta poate fi înlocuit stimulează şi încurajează deliberarea şi descurajează abuzurile verbale şi accesele de furie, din moment ce acestea pot fi şterse foarte repede.

4. Slash şi alte instrumente de filtrare colaborativă

Deşi departe de a fi cel mai bun în domeniul său, Slash, software‐ul din spatele popularului website Slashdot.org, este un exemplu despre cum software‐ul poate facilita discuțiile online. Slashdot este un instrument de discuții în comunitate, care permite discuții libere ample şi aproape nelimitate, permițând participanților să se organizeze şi să gestioneze articolele ‐ de exemplu, prin limitarea contribuției la care alți membrii ai comunității au considerat că merită citit. Site‐ul Slashdot.org însuşi este devotat sloganurilor „news for nerds” (ştiri pentru studioşi) şi „stuff that matters” (chestii care contează), cu aceşti termeni referindu‐se la o bogăție de discuții tehnice printre discuții pe chestiuni sociale. Reflectând obligativitatea reprogramatorilor de a alimenta discuțiile bazate pe comunitate, software‐ul este open‐source şi disponibil gratuit, astfel că o largă varietate de comunități online îl utilizează pentru a‐şi organiza conversațiile.

Oricine vizitează pagina Web Slashdot poate sugera un topic de discuții, dar în principiu „articolul” apare pe prima pagină numai dacă unul sau câțiva editori (oamenii care întrețin software‐ul) îl aprobă. Editorii pot de asemenea, iniția propriile lor articole. Odată ce un articol este postat pentru discuții, oricine poate adăuga comentarii la el. Remarcile postate pot fi semnate, pseudonime sau anonime. Ceea ce face Slashdot eficace este comunitatea utilizatorilor, care este recrutată pentru a ajuta la evaluarea comentariilor.

Fiecare comentariu postat pe Slashdot poartă un rating proiectat să reflecte decizia comunității referitor la cât contribuie la discuții respectivul comentariu. Comentariile anonime intră în sistemul de evaluare cu 0 puncte. Comentariile semnate cu un nume nou şi astfel de neîncredere, sau pseudonim, intră în sistemul de rating cu un punct. Comentariile veteranilor care au adus contribuții folositoare, intră în sistemul de evaluare cu două puncte.

Odată ce un utilizator introduce un comentariu în sistem, alt utilizator este recrutat pentru a decide dacă ratingul comentariului va fi

115


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

crescut sau scăzut. Software‐ul Slash selectează un grup aleator şi constant schimbat de utilizatori, care au vizitat site‐ul de un număr suficient de ori, pentru a servi ca moderatori temporari şi dă fiecăruia cinci „puncte de moderare” pentru a le aplica comentariilor altora. Moderatorii pot utiliza fiecare dintre punctele de moderare pentru a creşte sau scădea statutul comentariului altcuiva cu un punct, dar nu pot modera postări pe un topic în care ei au ales să comenteze. Dacă un utilizator intră mai târziu într‐o discuție pe un topic pe care îl moderează, el pierde punctele de moderare.

Între timp, fiecare vizitator de pe site‐ul Slashdot poate face propria personalizare, astfel încât site‐ul să afişeze doar acele comentarii care au dobândit un minim de puncte. Nici un comentariu nu este şters pentru un rating scăzut, deci nu există o cenzură, ci doar o filtrare colaborativă. Mai mult, sistemul este construit ca feedback. „Metamoderația” reduce incidența abuzurilor moderatorilor. Utilizatorilor obişnuiți ai site‐ului li se oferă zilnic un set de zece decizii de moderare făcute de alții şi sunt întrebați dacă fiecare este corectă sau abuzivă. Utilizatorii ai căror decizii de moderare sunt constant etichetate ca abuzive prin metamoderare, vor constata că punctele lor karma scad şi proporțional scad şi şansele de a fi solicitați pentru a modera pe viitor.

5. Concluzie

Se poate spune că Internetul suportă numeroase şi variate instrumente care au potențial pentru a facilita nu doar un discurs oarecare, ci chiar un discurs bun. Nu se poate spune încă dacă utilizarea pe scară largă a acestor instrumente, sau a celor care le vor urma, exacerbează mai mult inegalitățile sociale (conceptul de digital divide), sau măreşte mai mult grupul celor care beneficiază de avantajele date de accesul la tehnologia informatică. În afara problemelor legate de acces, se ridică însă noi factori de luat în considerare, precum abilitățile şi dorința de a apela la variantele online de exprimare a opiniilor.

Crearea unor obişnuințe în a utiliza în mod adecvat soluții de tipul celor anterior enumerate, familiarizarea cu aceste sisteme democratice de participare la diferite activități sociale poate fi un pas înainte spre realizarea proceselor democratice, spre înțelegerea, respectarea reciprocă a muncii, contribuțiilor şi părerilor „celorlalți”. Pătrunderea, integrarea şi adoptarea de asemenea soluții, în diferite sisteme informatice destinate unor grupe de cetățeni foarte variate ca vârstă, gen, pregătire profesională etc. poate fi un punct de pornire în acest demers.

116


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Bibliografie Garson, G.D. (Ed.) (2005),

„Information Systems, Politics and Government: Leading Theoretical e”, în Handbook of Public Information Systems – 2nd ed., Garson G.D., Perspectiv

Ed., CRC Taylor&Francis Group, Boca Raton, pp. 665‐668 Gasco, M. (2003),

logies and institutional change in public administration”, Social „New technoScience Computer Review, 21, pp.6‐14

A Kedzie, C.R. (1995),

”Democracy and Network Interconectivity,” RAND, Santa Monica, CKushchu, I. şi Kuscu, M. H. (2003),

„From e‐Government to m‐Government: Facing the Inevitable”. În the Proceeding of the 3rd European Conference on eGovernment (ECEG 2003), Trinity College, Dublin, 3‐4 iulie (pp. 253‐260). Reading, UK: Academic Conferences International, disponibil on‐line la adresa

eway.org/egovernment/rc/filedownload.do~itemIhttp://topics.developmentgatd=396584, accesat: decembrie, 2007

Northrop, A. şi Kraemer, K.L. (2000), ge: which nations will benefit?”, în Handbook of Public „The information a

Information Systems, Garson G.D., Ed., Marcel Decker, New York Shane, P. M. (Ed.) (2004),

“Democracy Online: the prospects for political renewal through the Internet”, Routledge

*** “The Global E‐Government Readiness Index”, disponibil la United Nations E‐Government Readiness Knowledge Base (UNKB), http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

117


http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

DE LA ELECTRONIC LA MOBIL ÎN PROCESELE DE

GUVERNARE

ROMEO MARGEA IOAN BANDU

1. Tranziţia de la e-guvernare la m-Guvernare

Utilizarea TI pentru libera circulație a informațiilor a căpătat noi valori prin implementarea în domeniul guvernării. Nu doar eliberarea de hârtii şi sistematizarea informațiilor deja existente într‐o formă tradițională anterioară, ci şi depăşirea unor granițe nevăzute privind participarea la dezbateri, la informarea şi luarea unor decizii privind problemele cu care cetățenii se confruntă sunt câteva dintre motivele care au impulsionat puternic dezvoltarea formei electronice de guvernare.

Ideea de interacțiune şi modalitate de lucru computerizate între guverne şi stakeholder‐ii acestora îşi are rădăcinile din anii ’50, dar cu preocupări mai speciale în operațiunile interne ale administrațiilor publice, cum ar fi contabilitatea (Anttiroiko şi Malkia, 2006). O perspectivă mai largă a fost deschisă în anii ’80, prin combinarea domeniilor TI şi TC. Explozia Internet din anii ’93‐’94 a potențat puterea transformatoare a e‐guvernării, iar accesibilitatea oferită de telefonia mobilă (atât ca şi acoperire, cât şi ca preț) a dus la noi direcții de dezvoltare.

Ca şi urmare firească, asemenea altor activități derulate din societatea contemporană (cum ar fi comerțul, învățarea ş.a.m.d.), guvernarea s‐a diversificat şi au rezultat curente separate, adaptate stilului de viață specific utilizatorilor mobili. Avem astfel, nu doar procese de mCommerce, mLearning, ci şi de mGoverning.

Lucrarea face o scurtă prezentare a m‐guvernării, subliniind trecerea firească de la e‐guvernare la m‐guvernare, pentru ca apoi să se axeze pe diferențele pe care această din urmă modalitate de interacțiune între participanții la procesele de guvernare se diferențiază de mai vechiul concept de guvernare electronică. În final sunt prezentate cele mai relevante probleme de implementare menționate de literatura de specialitate.

118


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

m‐Guvernarea este construită pe eforturile e‐guvernării, iar privitor tranziția de la „e” (electronic) la „m” (mobil) două chestiuni importante afectează relațiile dintre acestea:

• inevitabilitatea m‐guvernării: dată de forțele majore care influențează adoptarea m‐guvernării – (a) progresul tehnologic curent în domeniul Web şi Internet‐ul wireless (fără fir), (b) beneficiile care pot fi obținute din valoarea adăugată modelelor de afaceri susținute de această dezvoltare şi (c) aşteptările cetățenilor pentru servicii de guvernare mai bune şi mai comode;

• complementaritatea m‐guvernării față de e‐guvernare: unele servicii ale m‐guvernării sunt replici ale serviciilor de e‐guvernare pe platformele mobile; cu toate acestea, valoarea reală a eforturilor m‐guvernării iese la suprafață prin aceste servicii şi aplicații care sunt posibile numai utilizând infrastructuri wireless şi mobile.

Sinergia dintre e‐guvernare şi m‐guvernare poate fi un motiv de îngrijorare în special pentru acele țări care au pornit deja în realizarea unor investiții substanțiale în implementarea e‐guvernării. Acum, când m‐guvernarea este inevitabilă, extinderea activităților la dispozitivele şi rețelele fără fir, va permite acestor țări să devină proactive în operațiile şi serviciile lor, furnizând informații în timp real şi de actualitate oficialităților în mişcare şi oferind cetățenilor o vastă gamă de selecție între multiple interacțiuni. Pentru aceste țări, implementările m‐guvernării reies ca una dintre caracteristicile adiționale aducătoare de valoare. Valoarea adăugată priveşte comunicarea de date integrată şi flexibilă şi mecanismul de schimb de‐a lungul unităților de guvernare. Ele pot utiliza aplicații wireless mai avansate, cum ar fi schimbul de informații localizate. De la aceste aplicații apărute se aşteaptă ca m‐guvernarea să fie stimulată, prin îmbunătățirea unor servicii localizate cum ar fi incendiile şi urgențele medicale. Dacă este necesar, aceste tehnologii pot fi utilizate pentru a transfera informații specifice unei locații către utilizatorii de dispozitive mobile (de exemplu, informații despre condițiile de trafic sau vreme).

Care sunt însă implicațiile pentru acele țări care nu au pornit încă sau sunt în stadii incipiente ale strategiei e‐guvernării şi proceselor de implementare? Kuscu, Kushchu şi Yu (2007, p.8), arată că aceste țări pot avea mai multe avantaje, în funcție de tipul de probleme ale guvernării. În țările în curs de dezvoltare, aplicațiile m‐guvernării pot deveni o metodă

119


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cheie pentru îmbogățirea cetățenilor şi promovarea schimbului de comunicații, în special când sunt utilizate la distanță. În astfel de țări cu infrastructuri de telecomunicații convenționale insuficiente şi o foarte bună acceptare a telefoanelor mobile, abilitatea de a pătrunde în zonele rurale poate fi considerată o importantă caracteristică a m‐guvernării.

2. Caracteristici ale m-guvernării

M‐guvernarea implică o strategie şi implementare a serviciilor guvernamentale prin intermediul unei platforme mobile, pentru a oferi utilizatorilor beneficiile obținerii serviciilor şi informațiilor oriunde şi oricând (Kushchu şi Kuscu, 2003). Utilizarea tehnologiei şi aplicațiilor mobile diferențiază m‐guvernarea de oricare alte dezvoltări din sectorul public care utilizează noile tehnologii, inclusiv e‐guvernarea. Pe baza a numeroase studii ale aplicațiilor m‐guvernare şi pe utilizarea lor în practică, pot fi identificați un număr de factori caracteristici m‐guvernării, comparativ cu e‐guvernarea: o mai bună precizie şi personalizare privind orientarea utilizatorilor şi oferirea de conținut, prin accesibilitate şi disponibilitate convenabilă şi o bază de utilizatori mai extinsă (Kuscu, Kushchu şi Yu, 2007, p.6).

Accesibilitatea şi disponibilitatea comodă este facilitată prin câteva caracteristici ale dispozitivelor mobile. Astfel:

• m‐guvernarea îmbunătățeşte adoptarea serviciilor guvernamentale online de către cetățeni, prin oferirea unui grad de comoditate suplimentar; astfel, cetățenii pot utiliza serviciile guvernamentale online nu doar "oricând" ci şi "oriunde";

• dispozitivele mobile sunt mai întotdeauna pornite – aceasta este o mare diferență comparativ cu computerele personale, despre care nu se poate spune acelaşi lucru; chiar dacă dispozitivele mobile sunt în stare de inactivitate, aplicațiile le pot activa, transformându‐le în instrumente de atenționare sau reamintire, pentru o informare rapidă şi la obiect;

• dispozitivele mobile sunt făcute pentru a fi purtate de către utilizator, motiv pentru care pot fi proiectate aplicații care să ofere instant informații utilizatorilor, de exemplu în cazul survenirii unor evenimente neprevăzute.

Mai buna precizie şi personalizare în țintirea utilizatorilor şi furnizarea de conținut este dată de caracteristicile constructive ale dispozitivelor mobile, făcute pentru a fi utilizate de către un singur

120


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

utilizator. Faptul că un computer poate fi utilizat de către mai mulți utilizatori, face adesea ca informațiile personalizate să nu ajungă mereu la acelaşi utilizator, oricând, prin acelaşi dispozitiv specific. Acceptarea m‐guvernării este îmbunătățită aşadar de faptul că serviciile guvernamentale online pot ajunge la cetățeni prin intermediul unor dispozitive mai personale, familiare şi prietenoase şi nu în ultimul rând, mai accesibile din punct de vedere financiar.

Baza de utilizatori mai largă şi mai extinsă este dată de faptul că m‐guvernarea ajunge la un mare număr de oameni prin intermediul dispozitivelor mobile, care adesea depăşeşte comunitatea utilizatorilor de Internet prin fir. Se atinge astfel o audiență variată, incluzând oameni care nu au instruire sau experiență cu computerele şi Internetul, dar sunt utilizatori activi ai comunicațiilor mobile.

3. Probleme de implementare

Implementarea m‐guvernării aduce o serie de provocări. Unele dintre acestea sunt cele desprinse din eforturile e‐guvernării. Câteva dintre aceste provocări, mai relevante pentru m‐guvernare, includ: dezvoltarea infrastructurii, intimitatea şi securitatea, legislația, rata de penetrare a mobilității şi accesibilitatea.

Dezvoltarea de rețele wireless şi mobile şi a infrastructurii aferente

Pentru ca m‐guvernarea să prospere este necesar să existe infrastructura TIC. Această infrastructură este atât fizică (tehnologie, echipament şi rețea) cât şi „soft” (cum ar fi reglementările instituționale şi software‐ul care face posibile tranzacțiile).

Promovarea penetrării mobilității şi sporirea accesibilității

Succesul m‐guvernării depinde în mare măsură de numărul principalilor săi utilizatori: cetățenii. Factori socio‐economici precum venitul, nivelul de educație, genul (masculin sau feminin), vârsta, anumite dizabilități, diferențe lingvistice şi discrepanțe regionale, afectează atitudinea cetățenilor față de m‐guvernare. Pentru a spori participarea cetățenilor şi a oferi servicii orientate spre cetățean, guvernarea trebuie să ofere un acces uşor la informațiile m‐guvernare în forme alternative, utilizând comunicații video şi voce.

121


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Protejarea intimității şi furnizarea securității pentru date şi interacțiuni

Intimitatea şi securitatea sunt cele mai semnificative temeri pe care le au cetățenii cu privire la m‐guvernare. Teama generală este aceea că numerele telefoanelor mobile vor fi urmărite atunci când vor trimite opiniile lor şi se informează despre guvernare. Guvernarea şi părțile relaționate trebuie să treacă peste neîncredere şi să asigure utilizatorii de mobile că intimitatea oamenilor este protejată şi informațiile nu vor fi furnizate unei terțe părți.

Reglementarea şi dezvoltarea aspectelor legale ale aplicațiilor mobile şi utilizării serviciilor mobile

Multe țări din lume nu au adoptat încă o legislație pentru uzanța datelor şi informațiilor, care să vizeze drepturile cetățenilor şi responsabilitățile deținătorilor datelor (guvernarea). În unele cazuri, legea nu recunoaşte documentele şi tranzacțiile mobile. Nu există un statut clar pentru publicațiile online guvernamentale, reglementările şi legile sunt insuficiente pentru completarea online a formularelor, semnăturile online şi tranzacțiile taxabile online.

În ciuda acestor ultime elemente descrise, nivelul la care se situează România în ceea ce priveşte pregătirea/dorința de a utiliza serviciile electronice1, față de alte țări (cu experiență în domeniul guvernării cu ajutorul mijloacelor TIC) şi față de valorile medii la nivel mondial şi european (Figura 1) este unul încurajator pentru a duce mai departe şi la noi în țară inițiative de genul e‐guvernării sau/şi m‐guvernării.

Utilizatorii care şi‐au dezvoltat abilitățile şi deschiderea către e‐guvernare sunt printre potențialii beneficiari ai m‐guvernării. Complexitatea tot mai mare pe care tind să o înglobeze dispozitivele mobile, face ca deschiderea care există deja pentru mediul electronic în general să se transfere practic către dispozitive mobile multiple, cum ar fi PDA, tablet‐PC‐uri, telefoane mobile din categoria „smart” etc.

1 Pentru descrierea indicelui eReadiness, a definirii şi a modului în care se măsoară, se poate consulta http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

122



Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Figura 1 Indicele eReadiness (comparație între țări şi media mondială şi

europeană)

Sursa: generat pe baza datelor oferite de United Nations EGovernment Readiness Knowledge Base, disponibile on‐line la adresa http://www.unpan.org/egovkb/

Practic, sunt două obiective contradictorii care sunt direcționate către furnizorii de servicii publice şi private: îmbunătățirea metodologiilor prin care deservesc utilizatorii, încorporând noi canale de livrare a serviciilor şi reducerea costurilor implicate de furnizarea serviciilor lor.

Bibliografie Anttiroiko, Ari‐Veikko; Malkia, Matti (Eds.) (2006)

”, Hershey:IGI Global,

“Encyclopedia of Digital Government http://www.igi‐pub.com/reference/details.asp?ID=5066&v=preface

Kuscu, M. H.; Kushchu, I. şi Yu, Betty (2007) „Introducing Mobile Government”. În Kushchu, I. (pp. 1‐11), „Mobile Government: An Emerging Direction in EGovernment”, Hershey & New York: IGI Publishing

123


http://www.unpan.org/egovkb/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Kushchu, I. şi Kuscu, M. H. (2003) „From eGovernment to mGovernment: Facing the Inevitable”. În the Proceeding of the 3rd European Conference on eGovernment (ECEG 2003), Trinity College, Dublin, 3‐4 iulie (pp. 253‐260). Reading, UK: Academic Conferences International, disponibil on‐line la adresa http://topics.developmentgateway.org/egovernment/rc/filedownload.do~itemId=396584, accesat: decembrie, 2007

*** “The Global EGovernment Readiness Index”, disponibil la United Nations EGovernment Readiness Knowledge Base (UNKB), http://www.unpan.org/egovkb/egovernment_overview/ereadiness.htm

124



Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

DIN EXPERIENȚA INTERNAȚIONALĂ ÎN ADOPTAREA DE SOLUȚII

MOBILE ÎN GUVERNAREA

LOCALĂ: PROIECTUL MCITY

CAMELIA MARGEA

1. Implicarea TIC în sectorul public prin m-guvernare – o nouă direcţie desprinsă din e-guvernare

Zona oraşelor şi a vecinătății lor se constituie într‐un subiect aparte în ceea ce priveşte implicarea TIC în sectorul public. Literatura de specialitate semnalează de circa 10 ani preocuparea în acest domeniu. Astfel, Castells, evidenția într‐o lucrare apărută în 1997, că în afară de faptul că oferă servicii pentru turism, cetățeni şi firme, TIC este şi un important factor de dezvoltare pentru oraşe şi vecinătatea lor (apud Hallin şi Lundevall, 2007, p.13). Conceptul de m‐guvernare (m Government sau mobile Government) este una din direcțiile în care a evoluat e‐guvernarea. „Mobilitatea nu mai înseamnă o revoluție tehnologică. Ea înseamnă mai mult modul în care afacerile şi guvernele pot furniza o infrastructură socială mai bună prin aplicații şi servicii mobile. […] Cererea publică de mobilitate, eficiența şi

m‐Guvernarea a apărut ca un nou val în procesul de utilizare a TIC în sectorul public. Una dintre experiențele conturate la nivel internațional în acest sens este concretizată de proiectul mCity – un proiect deținut de oraşul Stockholm, având drept țintă crearea de servicii mobile accesibile, în colaborare cu mediul de afaceri. În centrul atenției este utilizatorul final, astfel că mCity se concentrează pe modul în care să satisfacă nevoile existente în comunitate, inițiind teste pilot în cadrul unei game largi de domenii, de la sănătate şi educație, până la turism şi afaceri. Ideea de reținut este că centrarea pe utilizatorul final determină trezirea interesului din partea acesto‐ra şi conduce la dezvoltarea de sisteme sustenabile, care sunt cu adevărat folosite du‐pă ce au fost implementate. Acest lucru reprezintă o resursă importantă nu doar pentru municipalități şi guvernare, dar şi pentru industria TIC în ansamblu.

125


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

productivitatea câştigate de sectorul public prin mobilitate, conduc către o deplasare firească de la e‐guvernare la m‐guvernare.”1

Printre altele, „mobile government se referă la utilizarea dispozitivelor mobile şi aplicațiilor aferente în rețelele fără fir pentru comunicări de voce/date şi tranzacții integrate, deschizând noi dimensiuni şi căi către această viziune” (Sholl et al., 2006).

Înființarea unui Consorțiu Internațional2 dedicat acestui curent demonstrează potențialul uriaş care se întrevede şi importanța acordată acestui curent la nivel internațional.

2. Proiecte de m-guvernare

Câteva dintre proiectele din acest domeniu inițiate la nivel internațional sunt: „The Fully Mobile City” – dezvoltat de oraşul Seattle, “Municipal m‐Services using SMS” – al oraşului Mexico, mCity – lansat de oraşul Stockholm.

Figura 1 Arhitectura tehnologică a unui proiect de m‐guvernare

Sursa: Adaptare după Bremer, A. A.; López Prado, L.A. „Municipal m‐Services using SMS”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to mobile and ubiquitous business”, p. 49

1 Din prefața cărții „Mobile Government: An Emerging Direction in E‐government” (Kushchu, 2007, p.vii). Descrierea este disponibilă şi online la adresa http://www.amazon.com / Mobile‐Government‐Emerging‐Direction‐E‐government/ dp/1591408849#sipbody

2 Mobile Government Consortium International, http://www.mgovernment.org

126


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

În figura 1 este prezentată arhitectura tehnologică a unui asemenea proiect, desprinsă din cazul proiectului derulat de oraşul Mexico, anterior menționat.

De notat este că proiectele de m‐guvernare sunt un demers complex, care antrenează multiple categorii de persoane şi instituții sau firme, din diferite domenii de activitate. Elementele informale de organizare au un rol esențial în răspândirea acestui fenomen, dincolo de dimensiunea pur tehnologică. Astfel, în afară de municipalitatea locală sau guvernarea națională sunt adesea implicate şi alte instituții, precum centre de învățământ superior locale şi firme din zonă.

Un cadru de lucru pe care se poate sprijini un proiect de m‐guvernare este descris în tabelul 1.

Tabelul 1 Analiza cadrului de lucru pentru un proiect de m‐guvernare

Dimensiuni Elemente de analizat

1. Analiza mediului de lucru

• Ce elemente din afara organizației afectează procesele de muncă ale organizației sau a celor ce o formează ? Care sunt limitele pentru cadrul de muncă?

2. Analiza domeniilor de muncă

• Care sunt țelurile, prioritățile şi restricțiile domeniului de lucru?

• Care sunt funcțiile şi procesele fizice care se derulează?

• Ce instrumente sunt antrenate în acest sens?

3. Analiza organizațională

• Cum se împarte munca între echipe?

• Ce criterii sunt folosite?

• Care este natura organizării?

• Care sunt valorile organizaționale?

• Care este diviziunea muncii între membrii din cadrul echipelor de lucru?

4. Analiza activității în termenii domeniului de lucru

• Care sunt sarcinile curente?

• Care sunt scopurile activităților din domeniul de lucru?

• Care sunt restricțiile?

• Care sunt funcțiile implicate?

• Care este tehnologia utilizată?

127


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Dimensiuni Elemente de analizat

5. Analiza activităților în termeni de luare a deciziilor

• Ce decizii sunt luate?

• Ce informații sunt necesare?

• Ce surse de informare sunt utile?

• Ce informații sunt create?

• Ce informații sunt partajate şi de către cine/cu cine?

• Ce informații sunt diseminate?

6.

Analiza activităților în termenii strategiei ce poate fi utilizată

• Ce strategii sunt posibile?

• Ce strategii preferă actorul uman?

• Ce tip de informații sunt necesare?

• Ce surse de informații preferă actorul?

7. Analiza resurselor şi valorilor actorilor

• Care este pregătirea formală a actorului?

• Care este domeniul de expertiză?

• Are experiență cu domeniul subiectului şi cu domeniul de lucru?

• Care sunt prioritățile personale?

• Care sunt valorile personale?

Sursa: prelucrare după Scholl, H.J.; Fidel, R.; Mai, J.E. şi Unsworth, K. „Seattle’s Mobile City Project”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to mobile and ubiquitous business”, p. 147

3. Proiectul mCity

Un proiect mai deosebit este mCity – lansat de oraşul Stockholm în ianuarie 2002, având drept scop organizarea prin implementarea tehnologiilor IC a unui „oraş mobil”. De remarcat este faptul că proiectul mCity a fost realizat inițial prin mici proiecte‐pilot, la scară mică, centrate pe identificarea nevoilor din comunitate şi crearea de soluții pentru acestea. După lansarea acestor proiecte, decizia de a duce proiectul mai departe, de a‐l dezvolta şi de a‐l face complet operațional, precum şi responsabilitatea financiară a proiectului viitor, a fost la latitudinea consiliilor de cartier, a administrațiilor speciale sau a firmelor municipale implicate.

Proiectele‐pilot lansate şi finanțate de la lansarea mCity, din 2002, au vizat câteva segmente de persoane (grupuri de utilizatori) din cadrul celor care lucrează, trăiesc sau vizitează oraşul – arată autoarele Anette Hallin şi Kristina Lundevall (în Kushchu, 2007, p.14).

128


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Oraşul Stockholm este cel mai mare municipiu din Suedia (circa 760.000 locuitori), dar comparativ cu alte capitale ale lumii este un oraş mic. Forma de guvernare suedeză pune mari responsabilități în sarcina municipalității: îngrijirea copiilor, educația primară şi secundară, îngrijirea celor vârstnici, combaterea incendiilor, planificarea etc. Toate aceste responsabilități sunt finanțate prin impozite, la niveluri fixate de oraş, fără intervenții la nivel național. Proiectele TIC sunt încurajate în Stockholm prin „e‐strategia Stockholm” – un document strategic şi vizionar formulat (issued) la începutul lui 2001. Acesta subliniază rolul cetățeanului ca element central al tuturor activităților din organizarea oraşului.

Inițiativa a avut drept determinant principal lansarea rețelelor 3G şi a serviciilor aferente. Aceasta a pornit drept propunere din partea unui fost comisar european (Martin Bangeman), care a avut drept principal mobil stimularea utilizării în vederea dezvoltării şi vânzării serviciilor 3G care urmau să apară. S‐a decis pornirea unui proiect mai mic, mCity, care a avut drept scopuri clar formulate:

• îmbunătățirea mediului de lucru pentru angajații metropolei Stockholm;

• sporirea calității serviciilor către cetățeni; • stimularea afacerilor din regiune (din domeniul tehnologiei informatice în special);

• reîntărirea reputației oraşului, ca pilon în domeniul TI; • oferirea unui exemplu pozitiv.

Persoanele care ar avea nevoie de servicii care puteau fi potențial furnizate prin facilitățile tehnologice prevăzute în proiect, au fost împărțite în următoarele cinci focus‐grupuri: turişti, studenți, întreprinderi mici şi mijlocii, navetişti, angajați.

Primul proiect din cadrul mCity a fost cel destinat turiştilor. În acest cadru, o bază de date cuprinzând evenimentele oficiale a fost făcută disponibilă via mobile Internet. Aceasta a fost legată şi de aniversarea de 750 de ani a oraşului, ocazie cu care s‐a decis că trebuie testat ceva nou, motiv pentru care s‐a ales WAP‐ul.

În 2004, s‐a dezvoltat un alt serviciu, vizând aceeaşi țintă – turiştii –, cu participarea unui grup de studenți de la Royal Institute of Technology. Proiectul numit .tourism, a fost inițiat de către Consiliul de Artă al Administrației Culturale, pentru a găsi noi modalități de a face disponibile informații despre Stockholm, prin intermediul noilor tehnologii. Concretizarea a fost un site Web cu informații legate de statui, obiecte de artă, clădiri importante, informații disponibile via Internet fix sau mobil, la

129


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

adresa www.explore.stockholm.se. Serverul recunoaşte dispozitivul de pe care utilizatorul accesează site‐ul (PDA, laptop, telefon mobil). Utilizând apoi funcționalități XML, sunt oferite diferite interfețe, în concordanță cu dispozitivul de acces. Astfel i se oferă utilizatorului cea mai bună experiență posibilă, conform dispozitivului folosit la accesarea site‐ului.

Căutările pe site se pot face după numele unui obiect, locației sau a străzii, oferind astfel posibilitatea de a vizualiza lista tuturor atracțiilor din cadrul unui cartier al oraşului.

mStudent – un alt proiect pilot din cadrul mCities, este un proiect de tip joint‐venture între trei parteneri: federația Asociațiilor Studențeşti din Stockholm, Forumul Academic din Stockholm şi oraşul Stockholm. Obiectul acestui proiect este dezvoltarea de servicii mobile care sunt utile studenților din zona oraşului, servicii de genul: notificarea prin SMS în cazul nesusținerii unui curs, oferind astfel studentului posibilitatea de a‐şi gestiona timpul mai bine.

În primăvara lui 2003, 28 de studenți din opt universități şi diferite colegii universitare din zona Stockholm‐ului au participat la un studiu de fezabilitate privind identificarea unui număr de servicii care ar interesa studenții. Această primă fază a proiectului a fost desfăşurată cu participarea celor mai mari operatori de telecomunicații din Suedia (Telia şi Ericsson) şi a uneia dintre cele mai mari corporații bancare din Suedia – Föreningssparbanken. Pentru a‐şi pune ideile novatoare în practică, li s‐a oferit tuturor studenților, de către firma Ericsson, cel mai modern telefon mobil şi li s‐a permis utilizarea acestuia fără limite. Acest lucru i‐a făcut experți în utilizarea serviciilor disponibile şi buni evaluatori a noilor servicii.

Astăzi, mStudent inițiază şi administrează diferite forme de teste şi evaluări a serviciilor mobile în cooperare cu mediul de afaceri din Stockholm. Scopul este acela de a încuraja firmele şi universitățile să dezvolte şi să utilizeze servicii mobile îmbunătățite şi ca urmare, să perfecționeze calitatea serviciilor către grupul de studenți‐utilizatori. Activitățile desfăşurate se bazează pe o listă de servicii mobile pe care studenții le‐au identificat în prima fază, ca fiind interesante. Pe lângă aceasta, mStudent a devenit un câmp pentru testarea şi evaluarea tuturor tipurilor de servicii mobile care ar putea fi interesante pentru studenți. Aşa‐numiții “piloți de testare” sunt în totalitate studenți în cadrul universităților şi colegiilor universitare din Stockholm. Proiectul mStudent reuneşte studenții din focus‐grup în cadrul a diferite activități, cum ar fi workshopuri şi evaluări. Unele firme deja lucrează “cot la cot” cu grupuri de referință formate din studenți, pentru a primi feedback privind serviciile pe care le plănuiesc.

130


http://www.explore.stockholm.se/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Colaborarea cu grupul de firme mici şi mijlocii din cadrul proiectului mCity a fost realizată în cadrul unei strânse conlucrări dintre proprietarii de magazine şi administrația unuia dintre mall‐urile din centrul Stockholm‐ului – Söderhallarna. Magazinele de aici pot folosi internetul şi tehnologia mobilă pentru a comunica atât cu clienții, cât şi cu administrația mall‐ului. Se asigură astfel nu doar îmbunătățirea comunicării interne, dar se şi oferă noi modalități de abordare a relațiilor cu clienții folosind serviciile mobile. Spre exemplu, magazinele pot acum să informeze clienții săi în legătură cu ofertele sau noile produse prin SMS sau e‐mail. Un alt exemplu, este al unuia dintre restaurante, care primesc comenzi de la clienți prin SMS, crescând astfel probabilitatea ca mâncarea să fie pregătită la timp. Conducerea de marketing a mall‐ului mai foloseşte tehnologiile pentru a crea oferte de tip VIP pentru anumiți clienți şi a le comunica posesorilor de magazine sau altor categorii de personal (celor care se ocupă de pază, de exemplu).

Pentru focus‐grupul format din navetişti (în general, pentru cei care străbat zilnic distanțe lungi cu anumite puncte de plecare‐sosire, în anumite momente din zi), au fost puse la dispoziție informații actualizate privind traficul, furnizate, printre alții, de către primăria oraşului Stockholm şi Administrația suedeză de drumuri. Acestea pot fi obținute via internet şi wap, pe site‐ul www.trafiken.nu. În plus, au fost dezvoltate noi modalități de accesare a informațiilor privind traficul, pentru ca acestea să devină disponibile indiferent de loc sau timp, dată fiind utilitatea lor pentru cei care le folosesc. Astfel, utilizatorii care călătoresc mai mult, cum ar fi navetiştii, îşi pot îmbunătăți itinerariul şi alege mijloacele şi/sau ruta de transport pe baza informațiilor privind starea curentă a traficului.

Proiectul mCity este implicat în câteva proiecte pilot din domeniul traficului, toate fiind inițiate cu un studiu preliminar destinat aflării de informații care prezintă interes şi de care ar beneficia navetiştii. Într‐unul dintre proiecte, mCity a finanțat dezvoltarea utilizării vocii dinamice pentru a prezenta informațiile disponibile pe site. Vocea sintetizată începe citirea noilor informații atunci când un navetist apelează un număr de telefon special. În alt proiect, navetiştii pot subscrie pentru a fi informați pe rute specifice. Navetiştii submit în pagina web anumite intervale de timp pentru care ei sunt interesați să afle informații privind tulburările de trafic, astfel că imediat ce are loc un eveniment pe ruta de interes şi la momentul de timp care se încadrează în intervalul precizat, se trimite un SMS cu aceste informații.

În cadrul mCity s‐au inițiat împreună cu organizațiile municipale din Stockholm şi câteva sisteme de management bazate pe SMS. Chiar dacă

131


http://www.trafiken.nu/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

tehnologia folosită este una de bază, simplă, impactul este mare. Exemple de soluții de SMS ce au fost dezvoltate în cadrul mCity sunt:

• managementul absențelor (în şcoli);

• programarea serviciilor (pentru îngrijirea persoanelor); • managementul înlocuirilor (în domeniul îngrijirii persoanelor) – este strâns legat de soluția anterioară.

Pentru a lua contact cu personalul care trebuie să facă înlocuirea celui existent, în locul telefoanelor făcute pentru fiecare persoană în parte, este folosit SMS‐ul trimis în grup – acesta creează oportunități mai bune pentru planificarea celorlalte activități care intervin în munca acestor categorii de persoane. Pe lângă aceasta, managerii au descoperit şi o modalitate de încurajare a staff‐ului, prin trimiterea ocazională a unor SMS‐uri de genul „Week‐end plăcut!”. Acestea sunt apreciate foarte mult de personalul angajat în asemenea munci, pentru că fiind mai mult plecați pe teren nu îşi pot vedea prea des colegii şi managerii.

Sistemul de SMS a fost deosebit de bine primit, fiind un exemplu care arată că implicarea utilizatorilor care în mod obişnuit sunt clasificați drept „nedezvoltați în domeniul TIC” poate reduce „separarea digitală” (digital divide). Un alt efect pozitiv observat este acela că utilizatorii se autoapreciază atunci când simt că experiența lor este valoroasă şi are un impact real.

„Utilizatorul final” utilizat în proiectele la scară mică trebuie să fie într‐adevăr cel care va folosi sistemul în cele din urmă, nu managerul sau supervizorul. Din punct de vedere al managementului, asemenea proiecte trebuie să implice adesea mai multe niveluri: cei care utilizează sistemul, cei care pot supraveghea desfăşurarea proceselor de lucru şi cei care vor face plata sistemului. Exemplele arată că există domenii cu mare potențial, iar utilizarea şi cunoaşterea TIC, chiar dacă sunt folosite tehnologii simple, poate deveni un pas important către utilizarea unor servicii mobile mai avansate.

Desigur, de obicei nu este uşor să fie implicate persoane cu abilități şi cunoştințe tehnologice limitate în proiecte care implică tehnologia. Scepticismul sau dezinteresul pentru a schimba ceva în munca lor prin aceste metode poate fi adesea o barieră pentru asemenea proiecte.

Este important deci să recunoaştem că artefactele tehnologice sunt deopotrivă obiecte sociale şi tehnologice, care afectează modul de viață al oamenilor pe măsură ce timpul şi spațiul se schimbă (Brown, 2002; Glimel & Juhlin, 2001; Urry, 2000, apud Hallin & Lundevall, 2007, p.22). Pentru a implica utilizatorul final, proiectul trebuie să fie prezentat de asemenea

132


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

manieră încât să rezulte că este un proiect ce va duce la schimbări în mai bine, evidente, ci nu să se pună accentul mai întâi pe latura sa tehnologică. Utilizatorii finali implicați nu sunt în general entuziasmați de tehnologie de dragul tehnologiei, ci de faptul că noul proiect sau ideile pe care le va genera ar putea contribui la îmbunătățirea muncii lor.

Cheia este să se pornească de la utilizatorul final şi să se aibă permanent în vedere utilizatorul serviciilor. Testarea la scară mică are şi ea limitările ei, atunci când e vorba de tehnologie. Adesea aceste integrări tehnologice par şi poate chiar sunt realmente inutile, dar dacă e vorba de extinderea la o scară mare şi foarte mare, utilitatea este incomparabil şi indubitabil foarte mare. Exemplele oferite anterior pentru turişti, şcoli sau îngrijirea bătrânilor au demonstrat acest lucru.

În exemplele oferite, crearea unui proiect pentru SMS de grup cu implementare la scară mare necesită integrarea câtorva programe interne, cum ar fi un sistem de corespondență şi un portal de identificare. În cazul municipalității este necesar să fie luat în considerare costul implementării noii tehnologii, noile servicii trebuind să ofere costuri mai reduse sau alt gen de câştiguri pentru oraş. Dezvoltarea de servicii doar pentru amuzament sau doar pentru că înglobează tehnologie de vârf nu sunt motive suficiente.

Bibliografie Bremer, A. A.; López Prado, L.A. (2006),

„Municipal m‐Services using SMS”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to mobile and ubiquitous business”, pp. 45‐50, disponibil

ttp://www.mgovernment.org/resurces/euromgvo2006/PDF/ la adresa h6_Bremer.pdf, accesat: decembrie, 2007

Brown, B. (2002), ”Studying the use of mobile technology”. În B. Brown, N. Green&R.Harper,

nd interactional aspects of the mobile age (pp. 3‐15). Wireless world. Social aLondon: Springer

Glimel, H. & Juhlin, O. (2001), n the everyday life with things. Göteborg: The social production of technology. O

BAS Hallin, Anette şi Lundevall, Kristina (2007),

„mCity: User Focused Development of Mobile Services Within the City of Stockholm”. În Kushchu, I. (pp. 12‐29), „Mobile Government: An Emerging Direction in E‐government”, Hershey & New York: IGI Publishing

133


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Hinas, Maria (2003), „Stockholm Pilots mCity Mobile Project”, Government Technology magazine, January 2003, disponibil la adresa

.centerdigitalgov.com/international/story.php?docid=38037, http://wwwaccesat: decembrie, 2007

Kushchu, I. (2007), in E‐government”, Hershey & New „Mobile Government: An Emerging Direction

York: IGI Publishing Scholl, H.J.; Fidel, R.; Mai, J.E. şi Unsworth, K. (2006),

„Seattle’s Mobile City Project”, în Proceedings of the Second European Conference on Mobile Goverment (EURO mGOV 2006) „Opportunities for eGovernment: adapting to mobile and ubiquitous business”, pp. 144‐153, disponibil la adresa

ww.mgovernment.org/resurces/euromgvo2006/PDF/16_Jochen.pdf, http://waccesat: decembrie, 2007

Urry, J. (2000), Sociology behind societies, mobilities for the twenty‐first century. London & New York: Routledge

134


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

KNOWLEDGE MANAGEMENT ŞI E‐GUVERNARE

ILEANA HAUER

1. Introducere

Economiile actuale se bazează tot mai mult pe cunoaştere şi informație. Cunoaşterea este recunoscută acum ca motor al productivității şi al creşterii economice, conducând la un nouă concentrare pe rolul informației, tehnologiei şi învățării în performanța economică.

Într‐o societate dependentă de informație, dar şi de creşterea numerică a organizațiilor (ca expresie a comunicării sporite şi complexității relațiilor sociale), Cunoaşterea pare a fi singura putere ce garantează progresul social, economic şi democratic care nu se erodează în timp. Orientarea spre captarea şi asimilarea de cunoaştere este pentru cele mai multe dintre organizații confirmarea unei anumite maturități funcționale, concordante cu esența societății informaționale de care este legată (Munteanu, Ioniță, 2005).

Cunoaşterea (Knowledge) este definită, de regulă, drept puterea de a înțelege şi de a surprinde esența faptelor, valorificarea certitudinilor şi a informației, obținută sub forma unor experiențe sau învățăminte. În funcționarea unor asemenea organizații, determinante sunt procesele desemnate generic prin sintagma celor “3 I”, respectiv inovare (crearea de cunoştințe noi), învățare (asimilarea de cunoştințe noi) şi interactivitate partenerială referitoare la cunoaştere (Drucker, 1992).

Cunoaşterea reprezintă un concept filozofic definit de Platon ca fiind o credință susținută de o cauză sau de o explicație (Blair, 2002). În contextul cunoaşterii din cadrul unei organizații, definiția sugerează că

Lucrarea evidențiază elemente ale societății bazate pe cunoștințe: cunoștințele, cu cele două categorii fundamentale, tacită și explicită, dar și alte tipologii, managementul cunoștințelor, ca o disciplină care integrează managementul oamenilor, proceselor şi tehnologiilor în scopul de a genera, captura şi utiliza cunoaştere valoroasă în organizație și e‐guverna‐rea, care promovează implementarea sistemelor informatice ca alternativă de acces a cetățenilor la serviciile oferite de către administrația centrală şi locală.

135


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

aceasta reprezintă abilitatea de a utiliza informația disponibilă pentru obținerea de rezultate pentru acționari (Leiponen, 2006). O importantă creştere a nivelului de cunoştințe în şcoală s‐a înregistrat, ceea ce sugerează că generarea şi controlul cunoştințelor pot avea efecte pozitive asupra performanțelor firmelor (Di Mattia, Scott, 1999).

Nevoia de a gestiona cunoaşterea pare să reprezinte un fenomen natural, ca urmare a unor intense discuții privitor la rolul şi intensitatea procesului de valorificare a capitalului intelectual în societățile post‐capitaliste. În acest context, managementul cunoştințelor1 cuprinde identificarea şi localizarea valorilor intelectuale într‐o anumită organizație, generarea de cunoştințe noi cu scopul reliefării avantajelor competitive, accesarea integrală a informației corporative, diseminarea de practici pozitive şi accesul la tehnologii de codificare şi utilizare a informației.

2. Despre cunoaştere/cunoştinţe

Cu studiul cunoaşterii se ocupă ştiința numită epistemologie, care are în obiectiv studiul naturii, structurii şi originii cunoaşterii. Este necesară definirea şi înțelegerea diferiților actori implicați activ în cunoaştere, dar şi interconexiunea între aceştia. Cook şi Brown (1999) identificau necesitatea diferențierii între conceptele cunoştințe şi cunoaştere.

• Cunoştințele reprezintă un sistem stabilizat ce poate fi formalizat şi transportat şi ca efect poate fi acumulat şi avut în proprietate. Indiferent dacă aceste cunoştințe sunt explicite sau implicite, deținute individual sau colectiv, diferitele cercetări concentrate asupra acestora se bazează pe “epistemologia elementelor aflate în posesie”.

• Cunoaşterea privită ca un proces continuu de creare a cunoştințelor este intrinsec asociată cu acțiunea şi este înțeleasă ca o parte a activității practice, bazată pe un efort epistemologic definit ca “epistemologie a acțiunii”.

Deşi cei doi termeni sunt diferiți, primul desemnând un sistem de elemente, celălalt desemnând un proces, ei sunt folosiți adesea interschimbabil.

1 Pentru managementul cunoaşterii / cunoştințelor vom folosi acronimul KM, fiind termenul consacrat în literatura de specialitate, care derivă din knowledge management, în limba engleză

136


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

2.1. Tipologia cunoaşterii

Cunoştințele, spre deosebire de date şi informații, se manifestă în mai multe forme sau tipuri. În domeniul managementului cunoaşterii există două tipuri ale cunoaşterii cu totul diferite şi pretutindeni acceptate: tacită şi explicită.

Cunoaşterea tacită

După cum a fost definită de Polyani (1958, 1966), cunoaşterea tacită este aceea care este greu de codificat şi comunicat. Este efemeră şi trecătoare şi nu poate fi descompusă în informații sau enumerată în felul caracteristic al informației” (Hey, 2004). Mai mult, cunoaşterea tacită este personală, are context specific şi este greu de formalizat (Nonaka şi Takeuchi, 1995).

Cunoaşterea explicită

Spre celălalt capăt al scării, cunoaşterea explicită este exact acel tip care nu poate fi codificat şi este transmisibil în limbă, încă o dată prin metafora conduitei. Cunoaşterea explicită este cea pe care cele mai curente practici de management încearcă, şi chiar pot, să o captureze, dobândească, să o creeze, să o sprijine, să o rețină, să o codifice, să o depoziteze, transfere şi să o împărtăşească.

După cum este arătat în figura 1, Nonaka şi Takeuchi (1995) afirmă că cele patru procese de conversie care implică aceste două tipuri de cunoaştere constituie esența creației cunoaşterii:

• De la tacită la tacită ( ex. socializarea), Deoarece cunoştințele tacite nu se pot explicita folosind un limbaj

verbal, rezultă că acest proces de conversie este de fapt un proces de transfer direct de experiență printr‐un limbaj nonverbal. De exemplu profesorul de tenis îşi arată cum se ține corect racheta în mână printr‐o simplă demonstrație nonverbală. Cu alte cuvinte meseria se fură, nu se învață. Deci conversia tacit‐tacit se realizează prin observație şi imitație, când una din persoane are o experiență mai bogată decât cealaltă. O organizație nu poate crea cunoştințe prin ea însăşi. Experiența şi cunoştințele constituie capitalul uman specific fiecărui individ, angajat al companiei (Brătianu, 2006).

• De la tacită la explicită (ex. externalizarea), Al doilea proces este externalizarea, în care cunoştințele tacite sunt

transformate în cunoştințe explicite, care pot fi comunicate. Generarea

137


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cunoştințelor prin acest proces este specifică creatorilor din domeniul tehnologic, scriitorilor. În formularea noilor cunoştințe se ține cont de “propria experiență şi de viață, educația şcolară, modelele de gândire formate în anii de şcoală şi universitate jucând un rol important” (Brătianu, 2006).

• De la explicită la explicită (ex. combinarea), Al treilea proces este combinarea, în care cunoştințele explicite

sunt convertite sub o altă formă de cunoştințe explicite. Este cel mai cunoscut mod de transmitere a informațiilor şi cunoştințelor. Procesul de învățământ din şcoli este şi din universități se bazează în mod preponderent pe acest tip de conversie. Tehnologiile informaționale s‐au dezvoltat pentru a procesa şi transmite cunoştințele explicite. Un exemplu poate fi scrierea unei lucrări care include cunoştințe explicite sau crearea unui site Web care conține cunoştințe explicite.

• De la explicită la tacită ( ex. internalizarea) Ultimul proces este internalizarea, prin care se internalizează o

serie de cunoştințe şi se dezvoltă abilități şi comportamente bazate pe valorificarea acestor cunoştințe. Este procesul tipic de învățare al elevului, al studentului sau al individului autodidact (Brătianu, 2006). Conversia presupune o anumită filtrare a cunoştințelor şi structurarea lor astfel încât să permită o dezvoltarea a experienței individuale, a abilităților necesare într‐un anumit domeniu. Managementul cunoştințelor valorifică acest proces de conversie atunci când în compania respectivă se implementează un nou proces tehnologic sau o nouă strategie organizațională, care necesită o anumită instruire.

Figura 1 – Procesele umane corespunzătoare p

Sursa: Adaptare după Nonaka and Takeuki, 1995, The KnowledgeCreating Company: How Japanese Companies Create the Dynamics of Innovation

roceselor de conversie a cunoaşterii

Psihologii cognitivi clasifică cunoaşterea în două categorii: cunoaştere procedurală şi cunoaştere declarativă (Becerra‐Fernandez,

Cunoaştere tacită Cunoaştere explicită

Socializare Externalizare

Internalizare Combinare

Cunoaştere tacită

Cunoaştere explicită

138


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Sabherwal, 2001). Alții adaugă o a treia categorie, numită cunoaştere strategică (Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).

Cunoaşterea declarativă are multe în comun cu cunoaşterea explicită, deoarece cunoaşterea declarativă constă din descrierea faptelor şi a lucrurilor sau a metodelor şi procedurilor (Becerra‐Fernandez, Sabherwal, 2001; Roberts, 2000). Pentru cele mai multe scopuri practice cunoaşterea declarativă şi cunoaşterea explicită pot fi tratate ca sinonime.

Cunoaşterea procedurală este acea cunoaştere care se manifestă făcând ceva (Becerra‐Fernandez, Sabherwal, 2001; Srikantaiah, 2000). Ca urmare este reflectată în abilități motorii sau manuale, cognitive sau mentale (noi gândim, raționăm, decidem, dansăm, cântăm la pian, mergem cu bicicleta, observăm fețele clienților sau stările de spirit etc.). Altă vedere asupra cunoaşterii procedurale o prezintă ca fiind cunoaşterea despre cum faci ceva (how to do). Această vedere a cunoaşterii procedurale o acceptă ca o descriere a unor paşi a unei sarcini sau proceduri. Deficiența evidentă a acestei vederi este că nu mai este nici o diferență față de cunoaşterea declarativă exceptând că sarcinile şi metodele sunt descrise în locul faptelor şi lucrurilor. Cum poate fi rezolvată acestă confuzie? Este recunoscut că multe persoane se referă la descrierea sarcinilor, metodelor şi procedurilor ca fiind cunoaştere declarativă, în timp ce alții le privesc ca cunoaştere procedurală. O soluție utilă ar fi clasificarea tuturor descrierilor cunoaşterii ca fiind cunoaştere declarativă şi rezervarea pentru cunoaşterea procedurală a situațiilor în care cunoaşterea este despre cum faci ceva (Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).

Cunoaşterea strategică se referă la “a şti când “ şi “a şti de ce“ (know‐when şi know‐why) (Stratigos, 2001; Thorne, Smith, 2000). Deşi este rezonabil să ne imaginăm aceste aspecte ale acțiunii, este dificil să ni le imaginăm separat de acțiunea însăşi. Cu alte cuvinte, putem distinge cunoaşterea strategică numai în descriere, nu şi a face ceva. În consecință cunoaşterea strategică este cel mai bine un subset al cunoaşterii declarative, în loc să fie o categorie separată (Wickramasinghe, von Lubitz, 2007).

2.2 Ciclu de viaţă al cunoaşterii

Ciclu de viață al cunoştințelor (figura 2) este despre achiziționarea şi crearea cunoaşterii, distribuția cunoaşterii şi aplicarea cunoaşterii, şi utilizarea şi reutilizarea ei (Alavi, Leidner, 2001; Levine, 2001).

139


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

CUNOAŞTERE Reprezentare, stocare

Distribuire, utilizare, reutilizare

Creare, generare

Aplicare

Figura 2 – Ciclu de viață al cunoaşterii

Sursa: Wickramasinghe, von Lubitz, 2007, Knowledge‐based enterprise. Theories and fundamentals

Activitățile cunoaşterii sunt centrate în procesele psihologice umane ca experiența, percepția şi emoția. În loc să fie un set izolat, fapte lipsite de context, cunoaşterea este ataşată de inteligența umană, alcătuită din însuşiri umane şi necesitând angajament activ din partea celor implicați în structura de activități ale cunoaşterii organizaționale.

După Wickramasinghe (2005) într‐o organizație sunt patru majore activități de cunoaştere interactive.

• Prima este achiziționarea cunoaşterii (knowledge aquisition), care se referă la actul de internalizare a informației existente.

• A doua dimensiune este crearea cunoaşterii (knowledge creation), care descrie actul de creare al noii cunoaşteri.

• A treia activitate a cunoaşterii este distribuția cunoaşterii (knowledge distribution), care este actul de răspândire al cunoaşterii peste tot în organizație.

• Ultima activitate este aplicarea cunoaşterii (knowledge application), care este demonstrată odată ce cunoaşterea este posedată.

Ciclu de viață al cunoaşterii sugerează că achiziția cunoaşterii este punctul de plecare al tuturor activităților organizaționale. După ce o organizație achiziționează cunoaşterea, o poate utiliza pentru a crea noua cunoaştere (knowledge creation). Organizațiile pot răspândi cunoaşterea existentă către membrii potriviți din interiorul organizației. Dacă o organizație alege să creeze o nouă cunoaştere sau un surplus bazat pe

140


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cunoaşterea sa de bază, organizația poate de asemenea să distribuie şi această cunoaştere odată ce a fost creată. După ce cunoaşterea a fost răspândită şi poate fi utilizabilă prin procesul de distribuție a cunoaşterii, organizația o poate aplica in contextul cel mai potrivit. Odată ce cunoaşterea este aplicată, rezultatele pot produce informație adițională care poate fi utilizată în procesul de creare al noii cunoaşteri. Cunoaşterea existentă, ca punct de plecare pentru cunoaşterea organizațională, este blocul de construit pentru toată cunoaşterea organizațională.

Deşi tehnologia poate ajuta în procesul activității cunoaşterii, nu poate iniția procesul cunoaşterii fără interacțiunea cu partea umană, care furnizează perspectivele contextuale necesare pentru generația de cunoaştere relevantă într‐o încercare de a înțelege realitatea (Swan, et al., 1999; Wickramasinghe, 2005). Factorii uman şi social au un rol central în crearea şi comunicarea cunoaşterii.

Pentru a servi clienții şi a rămâne în afaceri companiile trebuie să reducă timpii de repetare, să opereze cu un minim de bunuri fixe, să scurteze timpul de dezvoltare a producției, să îmbunătățească serviciul clienți, să împuternicească angajații, să inoveze şi să furnizeze produse de înaltă calitate, să îmbunătățească flexibilitatea şi adoptarea, capturarea informației, crearea cunoaşterii, împărțirea şi învățarea (Grey, 2002). Nici una din acestea nu ar fi posibilă fără un focus continuu pe creare, actualizare, disponibilitate, calitate şi utilizare a cunoaşterii de toți angajații şi echipele, la locul de muncă şi pe piață.

3. Managementul cunoaşterii în e-guvernare

3.1 KM, definiții şi concepte

Managementul cunoaşterii (KM) îşi propune să explice subiecte cheie precum: adaptarea organizațională, supraviețuirea şi creşterea competențelor în condițiile evoluției continue ale mediului.

Termenul KM este atribuit lui Karl Wigg (Gupta, Sharma, 2004a), care l‐a utilizat în 1986. El defineşte KM ca fiind “construirea sistematică, explicită şi deliberată, cât şi reînnoirea şi aplicarea cunoaşterii, pentru a maximiza eficiența bazată pe cunoaştere a întreprinderii şi veniturile din valorile cunoaşterii“.

Luând în considerare numai procesele cunoaşterii, Gupta şi Sharma (2004b) au definit KM ca "un model de afacere interdisciplinar care acoperă toate aspectele cunoaşterii din interiorul unei firme, incluzând crearea, codificarea, împărțirea, şi utilizarea acestor activități pentru promovarea învățării şi inovării". Acestea includ generarea noii cunoaşteri,

141


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

achiziționarea cunoaşterii de valoare din surse externe, utilizarea ei în procesele de luare a deciziilor, încrustarea cunoaşterii în procese, produse şi/sau servicii, codarea informației în documente, baze de date şi software, facilitarea creşterii cunoaşterii, transferarea cunoaşterii către alte părți ale organizației, şi măsurarea valorii bunurilor cunoaşterii, şi/sau impactul KM (Gupta, Sharma, 2004b).

KM este esențial pentru cunoaştere, în special pentru transferul cunoaşterii. În general membrii unei organizații posedă diferite tipuri de cunoaştere (amintite anterior). Scopul KM este de a facilita transferul efectiv al cunoaşterii către aceia care au nevoie de ea pentru a‐şi îndeplini responsabilitățile în organizație (Mahesh, Suresh, 2004). Alte activități ca şi capturarea, stocarea, recuperarea cunoştințelor şi a meta‐cunoştințelor sunt importante doar pentru miezul obiectivului de transferare a cunoştințelor către membrii organizației.

După Edvinsson (2002), KM include managementul informației (cunoaştere explicită), managementul proceselor (cunoaştere întrupată), managementul oamenilor (cunoaştere tacită), managementul inovației (conversia cunoaşterii) şi managementul bunurilor (capital intelectual).

Alții (Huotari, Iivonen, 2004) spun că KM “înglobează managementul oamenilor ca şi creatori ai cunoaşterii şi managementul informației ca material brut al proceselor legate de crearea cunoaşterii şi producției“.

Alte abordări văd KM ca “o disciplină care integrează managementul oamenilor, proceselor şi tehnologiilor în scopul de a genera, captura şi utiliza cunoaştere valoroasă în organizație”. Cu alte cuvinte KM este “o tehnologie pentru multiplicarea memoriei organizaționale, inteligenței şi creativității în mod sistematic şi continuu” (Comisia Europeană, 2004). De asemenea tot specialiştii din Comisia Europeană au observat că KM operează în două direcții:

• gestionează cunoaşterea deja existentă în organizație; • îmbunătățeşte capacitatea firmei de a avea avantaje din noua

cunoaştere, capturată din surse externe sau generată de cunoaşterea internă (Comisia Europeană, 2004).

Scopul managementului cunoştințelor este de captura, stoca, menține şi furniza cunoştințe utile într‐o formă cu înțeles, către oricine are nevoie, din orice loc şi în orice moment, în cadrul unei organizații. KM desemnează colaborarea la nivelul unei organizații (Turban, et.al, 2007).

Un sistem de management al cunoştințelor (KMS) constă dintr‐un ansamblu de metode şi tehnici prin care se operaționalizează procesele de management al cunoştințelor, incluzând soluții de regăsire a documentelor,

142


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

baze de date de expertiză, liste de discuții şi sisteme de căutare după conținut, precum şi tehnologii colaborative de filtrare (Radu, et al., 2005).

KMS se referă la utilizarea tehnologiilor informaționale (Internet, intranet, extranet, groupware, agenți software, depozite de date) pentru a sistematiza, spori şi disemina cunoaşterii într‐o organizație (Alavi, Leidner, 1999).

Orice KMS trebuie să îndeplinească două cerințe fundamentale (Close, 2000):

• să faciliteze lucrul colaborativ între utilizatorii implicați în derularea proceselor de management al cunoştințelor;

• să asigure administrarea informațiilor de la baza sistemului.

În vederea satisfacerii acestor cerințe, KMS utilizează o serie de instrumente care permit integrarea cunoştințelor sub formă de baze de cunoştințe sau memorii colective.

Printr‐un climat organizațional susținut de tehnologii informaționale (TI) moderne, o organizație îşi poate utiliza întreaga memorie organizațională pentru a rezolva orice problemă, oriunde în lume, în orice moment (Bock, et al., 2005).

3.2. Necesitatea KM în administrația publică

În general, KM se dovedeşte necesar în trei domenii: relațiile cu publicul, departamentele guvernamentale şi coordonarea dintre departamentele guvernului (Wagner, et al., 2003).

În relația cu publicul KM apare de la interacțiunea cu publicul şi necesitatea de a răspunde întrebărilor publicului. Cu cât mai repede guvernul invită la interacțiune, sau tranzacții, cetățenii şi oamenii de afaceri vor pune întrebări şi vor spera că problemele lor vor fi rezolvate. De exemplu, ar putea permite cetățenilor să cumpere licențe de afaceri on‐line, sau să plătească taxele on‐line. Aceasta va declanşa întrebări despre licențe (de ex. cine trebuie să depună, care sunt cerințele etc.) sau despre întrebări despre taxe. Aceste întrebări trebuie să fie rezolvate de persoane „cunoscătoare” sau de „un sistem informațional cunoscător”, adică un sistem de management al cunoştințelor (KMS).

Înăuntrul departamentelor, KM poate îmbunătăți eficiența operațiilor care ar putea necesita cunoştințe considerabile.

Cunoştințele utilizate între departamente au scopul în general de a reutiliza cunoştințele, de a aplica cele mai bune practici, pentru evitarea dublării efortului.

143


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3.3 Tipologia soluțiilor de KM

KM cuprinde bunurile companiilor cum ar fi competențele, relațiile şi informațiile (Moore, 2000; Parent et.al, 2000). Acestea pot exista virtual într‐o organizație, de la mințile angajaților până la fişierele din bazele de date. Putem spune simplist că tehnologiile KM funcționează ca un portal, unde companiile pot captura, stoca şi aplica capitalul lor intelectual. Dar întrucât portalurile oferă numai o vedere a informației, tehnologiile KM oferă un mediu bazat pe Web unde capitalul intelectual poate fi organizat, dezvoltat şi aplicat interactiv. În final tehnologiile KM ajută companiile să acceseze şi să cultive cunoaşterea afacerii pe care o caută.

Când oamenii părăsesc o organizație, o mare cantitate de pregătire şi investiții pleacă o dată cu ei (Wickramasinghe, Von Lubitz, 2007). Cum poate fi capturată, conservată şi aplicată cunoaşterea companiilor? Tehnologiile KM ajută companiile prin:

• identificarea şi promovarea celor mai bune practici de afaceri; • trăsăturile colaborative fac eficace managementul de proiect; • acces rapid la informații: din mai multe surse cu o singură

interfață.

De‐a lungul anilor au fost dezvoltate numeroase soluții informatice pentru KM. (ex. McKellar, 2003). Multe dintre ele au avut ca țintă întreprinderile mari, fiind proiectate pentru a gestiona o mare cantitate de cunoştințe şi informații, pentru a fi accesate de mai mulți utilizatori din mai multe locații, fiind găzduite de platforme hardware multi‐raft. Desigur pentru implementare eforturile sunt considerabile, iar costurile sunt mari.

a. Portaluri şi Portaluri de KM Portalurile nu creează informație sau cunoaştere, dar o pot colecta,

organiza şi distribui; de aceea ele se focalizează pe schimbul de informații şi cunoştințe. Separat de funcțiile specifice KM, portalurile furnizează aplicații ca e‐mail, forumuri de discuții, ştiri personalizate, motoare de căutare, multe dintre ele cu mari beneficii pentru schimbul de informații şi cunoştințe.

Multe portaluri guvernamentale au fost deja înființate pentru comunicarea internă, între departamente sau guvern‐cetățean. Chiar şi guvernele cu resurse puține s‐au angajat în dezvoltarea unui portal, de exemplu Rusia şi Thailanda (Wagner, et al., 2003). Totuşi, guvernele angajate în dezvoltarea unui portal învață că deşi costurile de dezvoltare şi efortul sunt substanțiale, întreținerea lor necesită şi mai multe resurse. În lipsa actualizărilor frecvente, portalul devine ‘vechi’ şi îşi pierde vizitatorii.

144


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Cauzele principale ale insatisfacției sunt informațiile învechite, dificultatea de a localiza site‐uri web, link‐uri care nu mai sunt valabile, dificultatea de găsi informații.

b. Customer Relationship Management Software Aplicațiile de management al relațiilor cu clienții (CRM) au ca scop

gestiunea interacțiunilor dintre organizație şi clienți, văzute ca relații, şi nu ca tranzacții individuale. CRM oferă organizației informații vis‐a‐vis de profilul clienților şi o ajută să le furnizeze cele mai potivite servicii.

Software‐ul CRM poate ajuta e‐guvernarea printr‐o mai bună recunoaştere a cerințelor cetățenilor, prin crearea profilului cetățenilor şi servirea corespunzătoare a acestora. De exemplu e‐guvernul din Singapore separă serviciile pentru e‐cetățeni pe grupuri de utilizatori diferiți, furnizând oferte şi informații de interes exclusiv pentru copii, pentru adolescenți sau pentru pensionari (Wagner, et al., 2003). Costurile pentru implementarea sistemelor CRM sunt considerabile, ceea ce limitează utilizarea lor.

c. Data Mining and Text Mining Conform lui Fayyad and Uthrusamy (1996), mineritul de date

reprezintă un proces de descoperire a cunoştințelor în baze de date (knowledge discovery in databases ‐ KDD), de identificare a tiparelor valide, noi, potențial utile şi semnificative din date. Rezultatul este de obicei o relație, formulă, regulă, care poate fi aplicată ca euristică pentru a realiza activități viitoare.

Data mining se regăseşte într‐o varietate de domenii de aplicații: marketing (identificarea profilului clienților, găsirea asocierilor dintre clienți, aspectul demografic etc.), bănci (detectarea tipurilor de utilizare frauduloasă a cardurilor de credit, identificarea clienților fideli, predicția schimbării preferințelor clienților cu privire la credite etc.), asigurări şi sănătate (identificarea clienților care îşi fac asigurări medicale etc.), transport, telecomunicații.

În e‐guvernare, mineritul de date vizează interacțiunile dintre guvern şi cetățeni. Aplicațiile de data mining pot extrage cunoştințe din datele tranzacționale, pot uşura sarcina de a trata volume mari de tranzacții şi în final pot îmbunătăți abilitatea de a lua decizii.

Text mining este definit ca procesul de analiză al textului şi extragerea informației pentru scopuri particulare (Liddy, 2000). El aplică tehnicile de data mining pentru a localiza tiparele în textul natural.

145


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

d. Content Management Managementul conținutului se concretizează în sisteme proiectate

pentru a face utilizatorii mai ‘cunoscători‘ (sau cel puțin mai informați) oferindu‐le accesul on‐line la documentația multor organizații.

Multe guverne (de ex. SUA) consideră managementul de conținut ca o aplicație esențială, centrul aplicațiilor de KM, care preîntâmpină problemele de acces la informație.

4. Concluzii

Disponibilitatea cunoştințelor şi informațiilor prin Internet oferă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea țărilor, permițând cetățenilor să‐şi întărească baza economică, obținând resurse educaționale şi resurse guvernamentale care anterior nu au fost disponibile. Limitările economice cer guvernelor din țările în curs de dezvoltare să găsească soluții pentru a beneficia de avantajele sistemelor de management al cunoştințelor.

Aplicațiile de managementul cunoştințelor sunt utilizate cu precădere în sectorul privat. Fezabilitatea soluțiilor de KM în e‐guvernare se bazează pe abilitatea şi disponibilitatea guvernelor de a investi în tehnologiile informaționale necesare.

Bibliografie Alavi, M., Leidner, D., (2001),

nagement and knowledge management systems: Conceptual ch issues. MIS Quaterly, 25 (1), pag. 107‐136

Review: Knowledge mafoundations and resear

Alavi, M., Leidner, D., (1999), criptive Study of Key Issues, Challengies and Knowledge Management Systems: A des

Benefits. Communications of the AIS. Becerra‐Fernandez, I., Sabherwal, R., (2001),

nal knowledge management: A continecy perspective. Journal of t Information Systems, 18(1), pa

OrganizatioManagemen g. 23‐55

Blair, D.C., (2002), ement: hype, hope, or help?, Journal of the American Society for ce and Technology, 53(12)

Knowledge managInformation Scien

Bock, G.W., et al., (2005), Behavioural Intention Formation in Knowledge Sharing: Examining the Role of

ators, Social Psychlogical Forces and Organizational Climate. MIS nal, vol.29, no.1

Extrinsic MotivQuaterely Jour

Brătianu, Ct., (2006), nerării şi transformării cunoştinţelor, În vol. Societatea cunoaşterii, I.Gh.

Dinamica geeditor Roşca

Close, R.C., (2000), ELearning and Knowledge Technology, Sun Trust Report

146


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Cook, J., Brown, J. S. (1999). The generative dance between organizational knowledge ing, O

Bridging epistemologies: and organizational know rganization Science, Vol. 10 No.4, p.381‐400.

., (1999), e or harbinger?, Library Journal, 15 September, 122(15), pag. 33

Di Mattia, S., Scott, I.AKM: hope, hyp

Drucker, P., (1992), The new society of organizations,

u.tr/~is526/course_material/papers/The%20New%20Society%izations‐Drucker‐1992.doc

www.ii.metu.ed20of%20Organ

Edvinsson, L., (2002), knowledge economy,

Accesat în 15.11.2007

Corporate Longitude, What you need to know to navigate theBookHouse Publishing

European Commission. Directorate‐general for Enterprise (2004), Innovation Management And The Knowledge Driven Economy, ECSC‐EC‐EAEC Brussels‐Luxembourg, Online: ftp://ftp.cordis.lu/pub/innovation‐

vation_management_final_report.pdfpolicy/studies/studies_inno10.01.2008

Fayyad, U., Uthurusamy, R. (1996) g and Knowledge Discovery in Databases, Communications of the ACM, ‐26.

, Accesat în

Data Minin39, 11, 24

Grey, D., (2002), anagement. Online http://www.km‐Views on knowledge and knowledge m

forum.org/what_is.htm Accesat în 10.01.2008

turyGupta, N.D., Sharma, S.K. (editori) (2004a),

Intelligent Enterprises of the 21st Cen , Idea Group Publishing

tions, Idea Group PubGupta, N.D., Sharma S.K. (editori) (2004b),

Creating Knowledge Based Organiza lishing M. (editori) (2004), edge Management Systems in Organizations, Idea Group Publishing

Huotari, M.L., Iivonen,Trust in Knowl

Leiponen, A., (2006), nowledge for Innovation: The Case of BusinesstoBusiness Services, roduct Innovation Management

Managing KJournal of P

Levine, L., (2001), nowledge and processes in a learning organization. Information Integrating k

Systems Management, 18(1), pag.21‐33 Liddy, E.D. (2000),

e American Society for Information Science. 27, 1, Text Mining. Bulletin of thpag.13‐15.

Mahesh, K., Suresh, J.K., (2004), in KM Technology, Electronic Journal of Knowledge Management, pag.11‐22

What is the K vol.2, issue 2,

McKellar, H. (2003) KMWorld’s 100 companies that Matter in Knowledge Management 2003. KMWorld. http://www.kmworld.com/100.cfm

147


http://mail.fse.uvt.ro/exchweb/bin/redir.asp?URL=http://www.ii.metu.edu.tr/%7Eis526/course_material/papers/The%2520New%2520Society%2520of%2520Organizations-Drucker-1992.doc

ftp://ftp.cordis.lu/pub/innovation-policy/studies/studies_innovation_management_final_report.pdf

ftp://ftp.cordis.lu/pub/innovation-policy/studies/studies_innovation_management_final_report.pdf

http://www.km-forum.org/what_is.htm

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Moore, K., (2000), The evolving organizati

Munteanu, I., Ioniță, V., (2005), ţelor. Un ghid pentru comunităţile de practicieni, Editura

on. Ivey Business Journal, 65(2), pag. 25‐28

Managementul cunoştinCartier

Nonaka, I.,Takeuki, H., (1995), eating Company: How Japanese Companies Create the Dynamics ord University

The KnowledgeCrof Innovation, Oxf

Parent, M. et al., (2000), reation in focus groups: Can group technology help? &Management, 38, pag.47‐58

Knowledge cInformation

Roberts, J., (2000), From knowhow to showhow? Questionings the role of information and

technologies in knowledge transfer.Technology Analysis & gement, 12(4), pag.429‐443

communicationStrategic Mana

formanţă. Ed. Universitară, București Radu, I., et al. (2005),

Informatică şi management, o cale spre per

erii, Editura ERoșca, I.Gh., ed. (2006),

Societatea cunoașt conomică 0), tion professionals. ASIS Monograph Serie .

Srikantaiah, T.K., (200KM for informa s,, Information Today Inc

Stratigos, A., (2001), anagement meets future information users. Online Knowledge m

25(1), pag.65Swan, et al.(1999),

t:The next fad to forget people ? Proceedings of the 7th Information Systems(ECIS), 2 ark

www.brint.com, ‐67

Knowledge managemenEuropean Conference in 3‐25 June, Copenhagen, Denm

Thorne, K., Smith, M., (2000), tage in world class organizations. Management Accounting, Competitive advan

78(3), pag. 22‐26 Wagner, C. et al. (2003),

Enhancing Egovernment in Developing Countries: Managing Knowledge through ournal on Information Systems in http://www.ejisd

Virtual Communities, The Electronic JDeveloping Countries, vol. 14, issue 4 c.org

Wickramasinghe, N., Von Lubitz, D., (2007), prise. Theories and fundamentals, Idea Group Publishing, Knowledgebased enter

Hershey, SUA Wickramasinghe, N., (2005),

The phenomen of duality: A key to facilitate the transition from knowledge management to wisdom for inquiring organizations. În Courtney et al. (Editori), Inquiering organizations. Hershey, PA: Idea Group Publishing. York: Routledge

148


http://www.brint.com/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

SPRE „KNOWLEDGE CITY” PRIN ÎNCORPORAREA

TEHNOLOGIILOR

COLABORATIVE, DE TIP OPEN‐SOURCE

CAMELIA MARGEA

1. Termeni de descriere a oraşului viitorului: modern, inteligent, bazat pe cunoştinţe

Societate inteligentă, flexibilă, în care se învață continuu şi care generează cunoştințe — sunt caracteristici ale unei societăți ideale, către care tindem. Dacă privim spre anumite state şi la ritmul în care tehnologia a transformat numeroase aspecte ale vieții contemporane, ea pare să se fi conturat deja. Drept urmare, noi valențe sunt oferite educației, culturii, economiei, guvernării, aspectelor politice şi mediului înconjurător.

Deşi cunoştințele au fost prezente permanent în viața omului, în prezent o provocare deosebită este ridicată de perfecționarea metodelor de gestionare a cunoştințelor, de structurare, ordonare şi prezentare a volumului imens de informații rezultat din surse tot mai abundente şi mai la îndemână. Accent deosebit se pune pe captarea a cât mai multor idei, pe codificare, transmiterea şi asimilarea cât mai rapidă a cunoştințelor, punerea în practică şi generarea altora noi, pentru a dispune de ele la momentul potrivit şi a câştiga avantajul competitiv de care au nevoile organizațiile actuale. Experiența celor care sunt cu un pas înainte devine astfel un element de luat în considerare.

O viziune a centrelor urbane ale viitorului, care au la bază capitalul uman este întruchipată sub denumirea de “Oraşele cunoaşterii” (“knowledge cities“ sau “the cities of knowledge”). Care sunt atributele pe care ar trebui să le întrunească o localitate care doreşte să ajungă la acest nivel? Cum pot contribui soluțiile software adoptate la dezvoltarea oraşelor? Care este potențialul oferit de sofware‐ul de tip open source? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care încearcă să răspundă lucrarea de față.

149


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Pentru edilii oraşelor şi administrațiile publice locale, viziunea centrelor urbane ale viitorului, care au la bază capitalul uman are un nume: “Oraşul cunoaşterii” (“knowledge cities“ sau “the cities of knowledge”) – într‐o traducere mot‐à‐mot şi care se pliază pe sintagma „societății cunoaşterii”. Literatura de specialitate din România foloseşte însă adesea termenul de oraş inteligent.

Indiferent de terminologia adoptată, se pune accentul pe câteva direcții‐cheie de dezvoltare urbană, pe care le vom descrie în continuare.

Un stadiu premergător transformării unui oraş într‐un oraş bazat pe cunoaştere, este oraşul modern, bine dezvoltat. Literatura de specialitate menționează printre criteriile care sunt indispensabile pentru un centru urban modern, bine dezvoltat (Ergazakis, 2004, p.6):

• un înalt nivel de trai; • oferirea unui acces eficient, divers şi competitiv din punct de

vedere al costului, la infrastructura de transport de persoane, bunuri şi informații;

• un design urban şi o arhitectură care să încorporeze noile tehnologii;

• strategie fundamentală de educație, incluzând toate facilitățile şi serviciile culturale;

• economie cu o masă critică suficientă pentru a sprijini specializarea competitivă de nivel mondial;

• rețele de influență comercială, în ideea atragerii de fonduri; • accesul şi conştientizarea pieței, în sensul unei capacități sporite

de a susține relații comerciale durabile cu alte piețe; • cultură de afaceri, în acelaşi timp şi colaborativă şi competitivă; • servicii publice prompte şi creative; • cultură deschisă, tolerantă şi bazată pe merite şi o societate cu

grad mare de incluziune.

În aceeaşi idee, în lucrarea „Oraşul prezent‐oraşul viitorului”, Cristina Alpopi denumeşte caracteristicile oraşului viitorului:

„Oraşul viitorului este un oraş bazat pe cunoaştere, un oraş în care fiecare dintre caracteristicile care coexistă în cadrul lui este dublată de o bază de informații care transmite în timp real informații către rezidenții oraşului, către cei care muncesc în oraş şi cei care vizitează oraşul şi care îi va ajuta cu informații pentru deciziile lor zilnice. În acelaşi timp, aceste informații vor fi completate cu alte date pentru a‐i determina pe liderii oraşului să planifice şi să realizeze o revitalizare urbană susținută. Viziunea

150


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

predominantă […] este aceea ca liderii să aibă drept scop menținerea unui echilibru şi că succesul unui oraş nu poate fi realizat pe seama altuia.”1

Societatea cunoaşterii sau bazată pe cunoaştere este o sintagmă deja îndelung uzitată, dar să vedem ce semnificație are atributul „cunoaştere” asociat termenului de oraş? Revenim pentru acesta la lucrarea consacrată acestui domeniu – “Knowledge Cities: Approaches, Experiences, and Perspectives”, în care Francisco Carillo (2006) dă următoarea definiție:

„Oraşele cunoaşterii sunt oraşele ce au o economie care produce exporturi de valoare adăugată mare, creată prin intermediul cercetărilor, tehnologiei şi a forței creierelor. În aceste sectoare, atât sectorul public, cât şi cel privat aduc valoare cunoaşterii, hrănesc cunoaşterea, cheltuiesc bani pentru a sprijini diseminarea şi descoperirea cunoştințelor (pentru învățare şi inovare), şi exploatează cunoştințele pentru a crea produse şi servicii care adaugă valoare şi creează bunăstare.”

La începutul lui 2005 erau identificate la nivel mondial 65 de programe de dezvoltare urbană, desemnate formal ca şi oraşe ale cunoaşterii2. Adoptarea de către organizații internaționale importante, printre care OECD, Banca Mondială, UNESCO, a numeroase planuri strategice de acțiune ce au în centru cunoaşterea vine în sprijinirea acestei transformări societale, care aduce laolaltă cercetările din domeniul dezvoltării urbane, studiile urbane şi planificarea cu ajutorul managementului cunoştințelor şi a capitalului intelectual.

În această idee, setul de caracteristici anterior enumerate pentru oraşul modern, bine dezvoltat, se modifică şi se completează. Gonzalez Ovalle (2004, p.2) şi Ergazakis (2004, p.7), identifică următoarele atribute ale unui oraş al cunoaşterii:

• oferirea accesului la noile tehnologii de comunicație tuturor cetățenilor;

1 Cristina Alpopi – “Oraşul prezent‐oraşul viitorului”, în Cercetări practice şi teoretice în managementul urban, revistă electronică, ASE‐Bucureşti, Centrul de Cercetare în Administrație şi Servicii Publice, Facultatea de Management, Catedra de Administrație

Noiembrie 2006, Anul I, Nr. 1şi Management Public, , http://www.ccasp.ase.ro/ managementurban/

2 Cifre oferite în prezentarea cărții lui Francisco Carillo – “Knowledge Cities: Approaches, Experiences, and Perspectives. Approaches, Experiences, and Perspectives”, Butterworth‐Heinemann, 2006, prezentare regăsită la adresa Platformei de management al cunoştințelor a Know‐Center GmbH, Gratz, Austria: http://www.pwm.at/index.php?id=30&content=5920, accesată în noiembrie, 2007

151


http://www.pwm.at/index.php?id=30&content=5920



Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• excelența în cercetare, care oferă platforma pentru noile bunuri şi servicii bazate pe cunoaştere;

• creare şi inovarea să fie elementul central al dezvoltării oraşului; • legături permanente între universități/firme/creare; • oferirea de instrumente prin care cunoştințele să fie făcute mai

accesibile cetățenilor, într‐un mod sistematic, eficient şi eficace; • abilitatea de a genera, atrage şi reține cetățenii cu abilități

deosebite în diferite domenii de activitate; • existența de centre civice deschise diversității şi care pun accent

pe relațiile față‐în‐față; • capacitate sporită de a îmbunătăți şi a redresa mediul

înconjurător, şi o implicare mai mare a comunității la luarea deciziilor ce implică protecția mediului.

Procesul complex şi îndelungat de transformare al unui centru urban într‐un conglomerat de cunoaştere se poate axa pe urmărirea a şase factori:

• financiari (asigurarea resurselor financiare, ce pot fi atrase şi prin acțiuni de marketing),

• societali (standard de viață şi educație de nivel ridicat, combinate cu o cultură care să încurajeze şi să susțină partajarea cunoştințelor şi drepturile şi libertatea umană),

• tehnologici (infrastructura TIC cu un grad înalt de accesibilitate şi cetățeni cu competențe digitale de nivel ridicat – pentru a beneficia de tehnologii),

• strategici (viziune strategică directoare şi planuri de dezvoltare care să includă şi să ia în considerare noul statut al oraşului),

• politici (dorința politică şi cadrul legislativ corespunzător), • mediul de activitate (mediul de afaceri şi nevoile pieței, cu

luarea în considerare a sectorului privat şi al ONG‐urilor) – nu în ultimul rând.

Aceste grupe de factori, împreună cu elementele de structură a conceptului de oraş al cunoaşterii prezentat într‐o definiție anterioară sunt ilustrate grafic în Figura 1.

152


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Figura 1 – O reprezentare abstractă a unui “Oraş al cunoaşterii”

Sursa: adaptare după Ergazakis, K., Metaxiotis, K., Psarras, J (2004), “Towards knowledge cities: conceptual analysis and success stories”, Journal of Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, p. 8; Dalkir, K. (2005), Knowledge Management in Theory and Practice, Elsevier, p.43

2. Rolul tehnologiilor colaborative şi a celor de tip open-source pentru dezvoltarea oraşelor

Oprindu‐se asupra componentei tehnologice, dintre cele şase amintite, Baquir şi Kathawala (2004) construiesc un model denumit “casa cunoaşterii”, care – spun ei – poate reprezenta baza tehnologică ce ar putea oferi suportul necesar pentru crearea şi managementul cunoştințelor, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor specifice cetățenilor din oraşele

153


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cunoaşterii. Modelul abstract al unei asemenea case este construit din tehnologii structurate ca în Figura 2.

Figura 2 – “Casa cunoaşterii”

Sursa: adaptare după Baquir, M. N., Kathawala, Y. (2004), “Ba for knowledge cities: a futuristic technology model”, Journal of Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, p. 86

În contextul tehnologiilor ce pot fi adoptate pentru sprijinirea unui viitor bazat pe cunoaştere, atât la nivel individual (învățând pe tot parcursul vieții), dar şi la nivelul instituțiilor locale, numeroase inițiative de tip „software deschis” au fost lansate în ultimii ani la nivel mondial. La nivel național, această tehnologie a fost aproape invizibilă la niveluri oficiale3, dar anul 2007 pare să fie un debut bun către această alternativă software. 4

3 Situația este prezentată sugestiv de articolul “Open Source de România frate cu Robinson Crusoe”, autor: Chirtoaca, Tudor, prezentat în revista Market Watch – soluţii informatice pentru management, nr. 91/decembrie 2006, http://www.marketwatch.ro /index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, accesat în 20 noiembrie 2007

4 un argument care vine să sprijine această afirmație este eLiberatica – o conferință anuală dedicată Software‐ului Free şi Open Source, organizată de Romanian Free Software and Open Source Initiative (ROSI – www.rosi.ro ), în parteneriat cu Agora Media (www.agora.ro) .

154


http://www.rosi.ro/

http://www.agora.ro/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Consortium for Open Source Software in Public Administration (COSPA)5 – este unul dintre proiectele derulate la nivel european, în perioada ianuarie 2004‐iunie 2006. Reunind un număr de cincisprezece parteneri europeni, coordonați de Free University of Bolzano‐Bozen6, proiectul a studiat pe larg problematica introducerii software‐ului open source şi a standardelor de date deschise (Open Data Standards ‐ ODS), atât pentru productivitatea personală, dar şi pentru managementul documentelor în Administrațiile Publice Europene. Acest studiu a fost inițiat atât în ideea reducerii dramatice a costurilor implicate de procurarea diferitelor licențe software, dar şi pentru a beneficia de versatilitatea, adaptabilitatea şi transparența în funcționare pe care o dă această categorie de software. Beneficiile întrevăzute de acest consorțiu sunt:

• pentru cetățeni: să nu mai fie nevoiți să cumpere software proprietar pentru accesarea informațiilor şi serviciilor furnizate de Administrațiile Publice (AP) – ceea ce se presupune a duce la o creştere a accesibilității serviciilor publice;

• pentru AP: sporirea încrederii şi confidențialității, dată de utilizarea de tehnologii recunoscute ca fiind transparente şi sigure;

• pentru afaceri: a se bucura de un acces îmbunătățit la serviciile de guvernare, prin eliminarea impedimentelor digitale posibile.

Rămânând în domeniul tehnologiilor informatice, în contextul dezvoltării oraşelor cunoaşterii, un rol deosebit îl are educarea, formarea cetățenilor în general şi a pregătirii acestora pentru a utiliza tehnologia de vârf7. Categoria de software denumită generic Open Source8, s‐a dovedit a avea un potențial deosebit în acest sens.

2.1 Cazul regiunii Extremadura (Spania) Cazul regiunii Extremadura din Spania este unul recunoscut la nivel

mondial ca fiind cel mai important efort public făcut în domeniul sofware‐

5 http://www.cospa‐project.org 6 www.case.unibz.it 7 studiul OECD‐CERI, 2007: „Giving Knowledge for Free – The Emergence of Open Educational Resources” şi „Open Educational Practices and Resources OLCOS Roadmap

OLCOS – Open eLearning Content Observatory (proiect ie 2007)

2012”, lucrare publicată de finanțat de Comisia Europeană în perioada ianuarie 2006‐decembr

8 Sub această denumire sunt adesea avute în vedere categoriile Open Source & Free Software, sintagma completă fiind Free/Libre/OpenSource Software (pe scurt FLOSS)

155


http://www.cospa-project.org/

http://www.case.unibz.it/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

ului open source, şi pare să fie încă de neegalat9. Deşi era cea mai săracă regiune a Spaniei, politica publică deosebit de consistentă privind utilizarea şi dezvoltarea de software open source, cultura deschisă şi cunoştințele deschise, au făcut din experiența acestei regiuni un real succes, răspândind rezultatele eforturilor nu doar în regiunea Extremadura, ci şi în America Latină10.

Cazul Extremadura Prin intermediul fondurilor oferite de Comisia Europeană, în săraca

regiune Extremadura a Spaniei, au fost posibile numeroase investiții în tehnică şi infrastructură, echipamente şi pregătire. Partidul care era la putere a considerat că una dintre modalitățile de plată a datoriilor datorate comunității internaționale este acordarea accesului deschis către toate beneficiile, în termeni de dezvoltare de software şi resurse deschise de cunoaştere. A fost lansat un plan format din cinci paşi consecutivi, incluzând investiții publice în infrastructură şi serviciile TI, extinse facilități de training în domeniul TI pentru toți, cu accentuarea conectării cu firmele şi instituțiile sociale.

Alegerea software‐ului de tip open source a rezultat inițial dintr‐o analiză financiară a costurilor şi oportunităților, care arătau că s‐ar economisi în acest fel aproximativ 30 milioane de Euro. Software‐ul open source a fost utilizat mai întâi într‐un vast sistem de computere din sistemul educațional11, apoi în domeniul serviciilor de sănătate şi în cele din urmă, în toate domeniile administrației publice. În acest final, guvernul a creat propria distribuție de Linux, numită Linex12, care se poate descărca liber de pe internet. Versiuni succesive au adaptat această distribuție nevoilor specifice ridicate de utilizatorii din domeniul educației, sănătății, şi cel public, chiar şi în întreprinderile mici şi mijlocii. Parlamentul regional a stipulat apoi printr‐un mandat politic ca întreg guvernul să migreze toate aplicațiile software folosite în diferite domenii publice către variante open source echivalente, urmând astfel calea deschisă de sectoarele educaționale şi de sănătate.

9 Pedrό, F. (2006) „The Spanish Region of Extremadura. A Case Study of the Interplay between Government and Universities in the Production and Use of Open Educational Resources in Higher Education”, noiembrie, OECD, citat în „Giving Knowledge for Free – The Emergence of Open Educational Resources”, OECD‐CERI, 2007, p.62

10Vezi şi Stockholm Challenge, “Techno‐literacy & Free Source Software GNU/Linex for project Summaryeverybody”‐ , http://www.stockholmchallenge.se/data/techno_

literacy_free_sour 11Ricardo Luengo González, Juan Arias Masa şi Miguel Angel Martín Tardío “Detection of Necessities and Definition of Characteristics for the Implementation of an Autonomous System for Maintenance of Computer Classrooms in Primary Education”, în “Advances in TechnologyBased Education: Towards a Knowledge Based Society“ Proceedings of the II International Conference on Multimedia and Information & Communication Technologies in Education, A.Méndez‐Vilas, J.A.Mesa González, J.Mesa González (Editori), Badajoz, Spania, 3‐6 decembrie, 2003, http://www.todowebextremadura.

în octombrie 2007 com/papers/679.pdf, accesat12Stockholm Challenge, Idem ‐ Vision, Objectives and Goals; Transferability, ibidem

156


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Cazul Extremadura (continuare) Acelaşi mandat politic din partea parlamentului anterior menționat a

împuternicit guvernul să ofere accesul liber la tot conținutul legat de cunoştințe, stocat pe serverele publice. Guvernul caută acum măsuri inovative pentru a promova această cultură, punând la mijloc stimulente, în special de ordin material, în vederea producerii de resurse educaționale de tip deschis şi pentru a face aceste resurse disponibile întregii populații.

Acest caz a dovedit că alternativa open source este de luat în considerare ca o nouă frontieră, şi că pornind de la o utilizare pe scară largă a software‐ului open source pentru crearea unei culturi deschise cunoaşterii, regiuni sărace se pot îndrepta spre realizarea societății bazate pe cunoaştere.

Tradițiile, practicile locale, resursele disponibile la un moment dat (financiare şi umane) – aşa cum se observă şi în „cazul Extremadura”– îşi pot pune amprenta asupra perceperii şi utilizării sau neutilizării lor. În general, cel puțin ideea de actualizare permanentă, de informare pasivă (găsirea de informații stocate în diverse baze de date de tip catalog sau directoare pe diferite domenii) şi activă (documente periodice, rapoarte, broşuri informative etc.) – oferite prin mecanisme directe (centre de informații, de exemplu) sau/şi indirecte (mediatizare tip reclamă sau intermedierea de către diferite organizații ale societății civile) nu trebuie pierdută niciodată din vedere.

2.2 Proiectul Wiki City Îmbinând un concept binecunoscut din spațiul Internet‐ului – de

altfel o variantă de expansiune a sofware‐ului social de tip open source – mai precis tehnologia Wiki, şi ideea de oraş al societății cunoaşterii, cercetătorii americani de la SENSEable City Laboratory, din cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), au dat naştere unui proiect denumit Wiki City. S‐a făcut astfel „un pas important în cunoaşterea mai exactă a pulsului la care trăieşte o metropolă” 13.

Concretizarea fizică este o hartă interactivă (Figura 3), care îşi schimbă permanent conținutul, pe baza principiilor web‐ului semantic, şi care oferă informații în timp real despre viața urbană. Acest proiect face ca oraşul interactiv să devină realitate, hărțile interactive având posibilitatea de a arăta cea mai scurtă rută spre casă, barurile mai puțin aglomerate, în general starea mediului urban.

13Marius Cosmeanu, “Wiki City: oraşul interactiv”, în www.cotidianul.ro , 30 Septembrie 2007, categoria “Ştiință şi tehnologie” şi site‐ul oficial al proiectului SenseAble City Lab – “WikiCity – how can a city perform as an open‐source real‐time system”, http://senseable.mit.edu/wikicity/index.html

157


http://www.cotidianul.ro/

http://senseable.mit.edu/wikicity/index.html

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Figura 3 – Interfața Wiki City Rome (sectiune)

Sursa: http://senseable.mit.edu/wikicity/rome/images/WikiCityRome‐Interface.jpg

În sprijinul conceptului a venit şi numărul tot mai mare de utilizatori ai telefoanelor mobile sau ai sistemelor GPS, care i‐au ajutat pe cercetători să monitorizeze mobilitatea orăşenilor. Prima testare a avut loc la Roma, unde pe o pagină de Internet cu imaginea hărții capitalei italiene au fost prezentate pe data de 8 septembrie 2007, în timp real, locurile principalelor evenimente din oraş, poziția mijloacelor de transport în

158


http://senseable.mit.edu/wikicity/rome/images/WikiCityRome-Interface.jpg

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

comun şi traficul pietonilor. Autobuzele dotate cu sisteme GPS şi telefoanele mobile ale pietonilor au oferit neîntrerupt informații despre fluxul urban. De asemenea, o imagine a hărții interactive a fost proiectată într‐una dintre principalele piețe ale Romei.

Această idee este prevăzută pentru a fi aplicată şi în alte oraşe partenere cu americanii de la SENSEable City Laboratory, printre care Copenhaga şi Amsterdam, „pentru că numai acestea, susțin realizatorii, au spații în aer liber şi o rețea de transport în comun corespunzătoare obiectivul principal al proiectului, şi anume, acela de a studia şi de a cunoaşte caracteristicile mobilității oamenilor în spațiul urban”.

Proiectul reprezintă o concretizare remarcabilă a numeroase direcții de dezvoltare în domeniul tehnologic: hărțile interactive (gen Google Maps), Wikipedia, informații în timp real tip RSS, sisteme de transport inteligente, e‐Business, web semantic, WEB 2.0 sunt doar câteva.14

În sensul oferirii unui suport cultural deschis cunoaşterii, a unui număr mare de surse de informații, conştientizarea tuturor cetățenilor în general, în toate domeniile vieții sociale sunt premize ale creării de regiuni bazate pe cunoaştere şi pentru construirea a ceea ce se denumeşte prin sintagma „societatea cunoaşterii”.

Voi încheia citând două nume de rezonanță, citate prin care consider că sunt sintetizate cele prezentate în această lucrare: „Computing is not about computers anymore. It is about living” – Nicolas Negroponte (fără a omite să subliniem că, aşa cum rezultă din cele expuse în această lucrare, rolul TIC nu este unul exclusiv) şi „If I give you a penny, you will be one penny richer and I’ll be one penny poorer. But if I give you an idea, you will have a new idea, but I shall still have it, too.” (Albert Einstein).

Bibliografie Baquir, M. N., Kathawala, Y. (2004),

nowledge “Ba for knowledge cities: a futuristic technology model”, Journal of KManagement, Vol. 8, Nr. 5, pp. 83‐95

Berg, L., van den; Peter M. J. Pol, Willem van Winden, Paulus Woets (2005), ”European Cities in the Knowledge Economy: The Cases of Amsterdam, Dortmund, Eindhoven, Helsinki, Manchaster, Munich, Münster, Rotterdam and Zaragoza” — EURICUR Series, Ashgate

14Francesco Calabrese, Kristian Kloeckl, Carlo Ratti, “WikiCity: Real‐Time Location‐Sensitive Tools for the City“, http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity‐at‐cupum2007.pdf, p.3‐4

159


http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity-at-cupum2007.pdf

http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity-at-cupum2007.pdf

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Calabrese, Francesco; Kristian Kloeckl, Carlo Ratti, Location‐Sensitive Tools for the City“, “WikiCity: Real‐Time

http://senseable.mit.edu/wikicity/papers/wikicity‐at‐cupum2007.pdf Carrillo, F. J. ‐ editor (2006),

e Cities. Approaches, Experiences, and Perspectives”, Butterworth‐”KnowledgHeinemann

Chirtoaca, Tudor, “Open Source de România frate cu Robinson Crusoe”, în revista Market Watch –

ice pentru management, nr. 91/decembrie 2006, http://www.market mbrie 2007

soluţii informatwatch.ro/index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, accesat în 20 noie

Cosmeanu, Marius, “Wiki City: orasul interactiv”, în www.cotidianul.ro , 30 Sep 2007

Ergazakis, K., Metaxiotis, K., Psarras, J (2004), knowledge cities: conceptual analysis and success stories”, Journal of “Towards

Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, pp. 5‐15 Dalkir, K. (2005),

„Knowledge Management in Theory and Practice”, Elsevier, p.43 Ovalle, M.R.G., Marquez, J. A. A., Salomon, S. D. M. (2004),

pilation on resources on knowledge cities and knowledge‐based 7‐127

“A comdevelopment”, Journal of Knowledge Management, Vol. 8, Nr. 5, pp. 10

Vişan, Maria, “Săptămâni sau click‐uri pentru certificatul de urbanism?”, în revista Market Watch – soluţii informatice pentru management, nr. 9/octombrie 2007,

cesat http://www.marketwatch.ro/index.php?do=2&tl=0&ar=2575&viz=true, acîn 20 noiembrie 2007

*** “Giving Knowledge for Free – The Emergence of Open Educational Resources”, OECD‐CERI, 2007

*** „Open Educational Practices and Resources OLCOS Roadmap 2012”, OLCOS, 2007

*** “El Plan de Alfabetización Tecnológica y Software Libre de Extremadura”,

http://www.nccextremadura.org//index.php?option=com_frontpage&Itemid=1t”, *** “Promise and Problems of E‐Democracy: Challenges of Online Citizen Engagemen

OECD Publications, 2003 *** “Cercetări practice şi teoretice în managementul urban”, revistă electronică, ASE‐

Bucureşti, Centrul de Cercetare în Administrație şi Servicii Publice, Facultatea de Management, Catedra de Administrație şi Management Public, numerele 2006‐2008, ISSN 1842‐5712, http://www.ccasp.ase.ro/managementurban/

‐*** “Oraşul – Revistă de cultură urbană”, Tipografia STUDIA, Cluj‐Napoca, ISSN: 18419704, disponibilă online la adresa http://www.revistaorasul.ro/

Consortium for Open Source Software in Public Administration: http://www.cospa‐project.org, accesat în noiembrie, 2007

Know‐Center GmbH, Gratz, Austria: http://www.pwm.at , accesat în noiembrie, 2007 gRAISE ‐ „Declarația cetățenilor privind oraşul de mâine (Rezumat)”, www.raise‐eu.or

accesat în noiembrie, 2007 SenseAble City Lab – “WikiCity – how can a city perform as an open‐source real‐time

system”,

,

http://senseable.mit.edu/wikicity/index.html, accesat în 20 noiembrie 2007

160


http://www.revistaorasul.ro/

http://www.cospa-project.org/

http://www.pwm.at/

http://www.pwm.at/

http://www.raise-eu.org/

http://www.raise-eu.org/





Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Secțiunea a IV‐a TRANSFORMAREA GUVERNĂRII PENTRU SECOLUL XXI


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂISBN: 978-973-0-11765-3 (ediţie online, 2011)

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

DE LA E‐GUVERNARE LA T‐GUVERNARE

DOINA DĂNĂIAȚĂ

1. Evoluţia e-guvernării

Literatura de specialitate oferă mai multe abordări ale etapelor prin care a trecut procesul de implementare a e‐guvernării. Fie că e vorba de stadii, fie că e vorba de valuri ale e‐guvernării, începând cu anul 2000 acestea arată progresele înregistrate de fiecare țară.

Unii autori (vezi West 2005, pp. 8‐12) au identificat patru stadii generale ale e‐guvernării: 1 – stadiul de afişare pe Web (o traducere exactă a denumirii originale de ”billboard stage” ar fi stadiul de panou, avizier); 2 – stadiul de furnizare parțială de servicii on‐line; 3 – stadiul de portal cu servicii online complet executabile şi integrate (este vorba despre tipul ”one‐stop” de portal guvernamental); 4 – stadiul democrației interactive cu facilități extinse privind participarea publică la guvernare.

Legat de această etapizare, este necesară observația că nu toate site‐urile guvernamentale parcurg exact aceşti paşi şi în aceeaşi ordine, constatându‐se o varietate de moduri prin care a evoluat e‐guvernarea.

În ultimele două decenii guvernele au început să depună eforturi pentru a face față presiunilor puse de procesul de reformă. Aceste eforturi au fost adesea ghidate de un set de principii liber alăturate, cunoscut sub numele de ”noul management public” în cadrul căruia lecțiile din cadrul sectorului privat se aplică guvernării. Apariția societății bazate pe cunoaştere a creat un nou imperativ pentru reformă şi a modificat natura transformărilor cerute. În ciuda eforturilor semnificative din perioada anilor 1990 de a veni în întâmpinarea nevoii de a opera într‐o lume mult mai dinamică, guvernele trebuie să facă față realității faptului că secolul XXI cere o schimbare şi mai radicală. În articolul de față ne‐am propus să prezentăm evoluția e‐guvernării, surprinzând şi transformările aşteptate pentru guvernele din secolul XXI.

163


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Dacă analizăm evoluția e‐guvernării din România prin prisma încadrării în aceste stadii1, se constată că majoritatea site‐urilor administrației publice locale sunt încă blocate în stadiul de ”billboard”, doar cele de la nivelul marilor oraşe şi cele de la nivelul administrației centrale fiind în stadiul al doilea, oferind parțial servicii online. Considerăm că atingerea celui de‐al treilea stadiu şi în România este un obiectiv prioritar al strategiei guvernamentale pe termen scurt (un orizont de timp de câțiva ani) este – mai ales că UE pune presiune pe administrația noastră publică să țină pasul cu dezvoltarea altor țări europene, oferind acces la importante fonduri structurale pentru realizarea acestui deziderat.

Revenind la cele patru stadii ale e‐guvernării în abordarea lui Darrell West, prezentăm în figura 1 viziunea acestuia asupra caracterului schimbării tehnologice care a însoțit şi influențat procesul evolutiv al e‐guvernării.

Figura 1 – Tipurile de schimbare tehn

Sursa: prelucrare după West 2005, p. 11

ologică în cadrul evoluției e‐guvernării

Aşa cum se poate observa din figura 1, trecerea de la stadiul incipient al apariției pe Web la stadiul cel mai avansat al democrației interactive reprezintă evidența indubitabilă a schimbării transformatoare a guvernării bazată pe TIC.

Schimbarea incrementală din primele două stadii constă în încorporarea noilor tehnologii, dar într‐un ritm lent. Odată cu atingerea stadiului al treilea avem de‐a face o cu o schimbare seculară (semnificativă

1 Vezi lucrarea Imaginea României în peisajul eGuvernării la nivel global din cadrul pre‐zentului volum.

Stadiul 1

Afişare pe Web

Stadiul 2

Furnizare parțială de

servicii online

Stadiul 3

Portal de tip ”one‐stop”

Stadiul 4

Democrație interactivă

Schimbare incrementală

Schimbare seculară

Schimbare transformatoare

164


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

şi persistentă), dar ne‐revoluționară. Abia în stadiul al patrulea schimbarea are un caracter transformator prin eforturile de încorporare a participării cetățenilor la actul de guvernare. Democrația participativă reprezintă o utilizare novatoare a tehnologiilor interactive în cadrul site‐urilor guvernamentale, asistând în acest caz la o transformare a însăşi sistemului politic şi guvernamental.

Asemănător cu viziunea evoluției în stadii a lui West, un studiu autorizat de Consiliul Europei (Booz Allen, 2005) prezintă evoluția e‐guvernării în valuri, tot patru la număr (vezi figura 2).

Valul 4: Noua generație de

guvernare

Valul 3: Transformarea organizației

3b: Transformarea proceselor de afaceri

3a: Automatizarea proceselor existente

Valul 2: Furnizarea serviciilor

online

Valul 1: Promovarea accesului

și a conectivității

t‐Guvernare

e‐Guvernare

Beneficii

Timp

Figura 2 – Evoluți

Sursa: prelucrare după Booz Allen 2005, p. 12

a e‐guvernării

În baza raportului ”Beyond e‐Government: the world’s most successful technology‐enabled transformations” (Booz Allen 2005, pp. 12‐13), cele patru valuri din figura 2 sunt descrise prin caracteristicile prezentate în continuare.

Valul 1 – Promovarea accesului şi a conectivității: Noile tehnologii ale informației şi comunicațiilor (TIC) introduc noi capacități, constituind oportunitatea e‐guvernării. În acest prim val accentul cade pe dezvoltarea infrastructurii şi adaptarea cadrului legislativ pentru a încuraja adoptarea TIC. Guvernele depun eforturi pentru construirea infrastructurii care să faciliteze cooperarea viitoare. Măsurarea implementării e‐guvernării în

165


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cadrul primului val se axează pe evaluarea dotării (calculatoare şi alte echipamente) şi penetrarea echipamentelor de acces la Internet.

Valul 2 – Furnizarea de servicii online: e‐Guvernarea este văzută ca un ‘add on’, adică un canal de comunicație adițional, iar accentul principal este pus pe dezvoltarea interfețelor cu consumatorul, pentru ca serviciile existente să fie disponibile online (de exemplu, plata taxei de drum). În cadrul guvernului, sunt create portaluri ca puncte de reper pentru serviciile publice cu autonomie lărgită. Măsurarea se axează pe proporția serviciilor guvernamentale online şi pe gradul de sofisticare al acelor servicii.

Progresul, în special în cadrul acestui al doilea val, nu a avut loc fără suferințe. Graba în a oferi servicii online a condus adesea la o digitalizare a front office‐ului (interacțiunea cu cetățenii şi firmele) fără o digitalizare corespunzătoare a back office‐ului (eficiența operațională internă). Persuasivitatea interfeței a contribuit la creşterea aşteptărilor consumatorului pentru servicii mai eficace, pe care guvernele, luptându‐se cu aceleaşi sisteme de realizare dintotdeauna, erau incapabile să le ofere. Consumatorii erau bulversați de o proliferare a canalelor şi serviciilor oferite, adesea slab coordonate şi insuficient adaptate nevoilor acestora. Utilizatorii dezamăgiți după o primă experiență stăteau deoparte, iar adoptarea noilor servicii rămânea scăzută. Costurile totale ale guvernării au crescut practic datorită susținerii noilor canale electronice costisitoare, fără posibilitatea de a le reduce pe cele vechi, bazate pe hârtie.

Valul 3 ‐ Transformarea organizației: Accentul în cadrul acestui val se mută de la furnizarea de servicii de bază către impactul e‐guvernării, în sensul creşterii beneficiilor pentru utilizatorul final şi guvernanți. Se amplifică importanța automatizării proceselor din back‐office (spre exemplu, procesarea reclamațiilor) şi a integrării (atât în cadrul, cât şi între servicii). Măsurarea, în acest caz, se focalizează pe eficiență şi eficacitate.

Concluzia studiului este că majoritatea guvernelor se află în cadrul celui de‐al treilea val în ce priveşte e‐guvernarea, şi vor rămâne în cadrul acestuia încă cel puțin câțiva ani.

În cadrul celui de‐al treilea val se disting două sub‐stadii: – Valul 3a: Orientarea principală vizează automatizarea proceselor

existente: procesarea reclamațiilor, programarea audiențelor şi alte tranzacții de bază.

– Valul 3b: Guvernele reproiectează în mod fundamental propria ”afacere”, implementând procese mai inteligente, mai rapide, bazate pe TIC. Noile procese contribuie la restructurarea organizației însăşi – crearea

166


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

unor organizații agile2 sau atribuirea angajaților proprii a unor roluri care să adauge valoare prin îmbunătățirea eficacității serviciilor oferite.

Legat de al treilea val, se poate concluziona că acele guverne care regândesc şi transformă fundamental ceea ce fac şi mai ales cum fac, vor fi cele care vor obține beneficii mai mari. Punctul forte în cadrul acestui val este reproiectarea afacerii şi nu tehnologia, considerată doar un factor favorizant.

Cu toate că analiza făcută în cadrul studiului menționat la momentul respectiv (2005) nu a scos la iveală decât foarte puține exemple de guvernări ”luate de al patrulea val”, totuşi autorii au anticipat încă de pe atunci apariția celui de‐al patrulea val ca punct culminant al evoluției guvernării electronice facilitate de TIC.

Valul 4 – Noua generație de guvernare: TIC a pătruns atât de mult în sfera guvernării, încât definirea ca entitate separată a e‐guvernării nu mai are nici un sens. În cadrul back‐office canalele tradiționale facilitate de TIC sunt mai uşor de integrat, fuzionarea acestora fiind benefică pentru creşterea calității serviciilor către cetățeni. În consecință, canalele electronice devin tot mai pregnante în cadrul noi generații de guvernare.

Guvernele trec de la reproiectarea proceselor şi serviciilor existente la gândirea de noi modalități de atingere a obiectivelor politice având ca suport noile tehnologii ale informației şi comunicațiilor. Re‐organizarea este radicală şi depăşeşte granițele organizației, transformând structurile monolitice tradiționale. Extinderea restructurării inter‐organizaționale depăşeşte sferele entităților guvernamentale, cuprinzând şi sectorul privat şi pe cel al organizațiilor non‐guvernamentale.

Pentru a face față noului val este nevoie de introducerea unei legislații mai bune şi a unor noi politici care să reducă substanțial necesitatea de a interacționa cu guvernul, prin aceasta reducându‐se povara administrativă atât asupra guvernării, cât şi asupra cetățenilor şi a mediului de afaceri.

Accentul în cadrul celui de‐al patrulea val se pune pe crearea valorii publice, reducerea poverii administrative, precum şi creşterea randamentului guvernării.

2 Lean organizations (eng.): termenul lean este folosit adesea alături de concepte precum producție, organizație, proces etc., desemnând caracteristici precum specializare, „curat”, fără pierderi, fără rebuturi, prin eliminarea elementelor/activităților inutile, negeneratoare de valoare

167


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

2. T-guvernarea – o nouă viziune asupra guvernării

Dacă semnificația micului „e” nu mai e demult o necunoscută, enigmaticul „T” din fața cuvântului guvernare ne‐a obligat să ne documentăm ceva mai serios, două posibile surse de proveniență părând cele mai plauzibile: T de la transformare şi T de la tehnologie.

Căutând în Wikipedia, am dat de termenul Transformational Government (în traducerea noastră: guvern transformațional), a cărui definiție este următoarea : o inițiativă a guvernului Marii Britanii susținută de primul ministru Tony Blair3 şi bazată pe următoarea argumentație: ”Lumea se schimbă în jurul nostru într‐un ritm incredibil datorită unor schimbări tehnologice remarcabile. Acest proces poate fie să ne copleşească (să ne distrugă), fie să ne facă viețile mai bune şi țara mai puternică. Ceea ce nu putem face e să pretindem că el nu se întâmplă. Guvernul e obligat să reacționeze pentru a ține pasul cu speranțele şi aspirațiile cetățenilor şi ale mediului de afaceri, pentru a rămâne eficient şi credibil”.

Această inițiativă britanică intitulată ”Transformational Govern‐ment: Enabled by Technology”, publicată în noiembrie 2005 de către e‐Government Unit (eGU)4, prezintă o viziune ambițioasă pentru furnizarea serviciilor publice în secolul XXI, prin folosirea puterii noilor tehnologii de a schimba modul în care funcționează guvernul (UK Cabinet Office, 2005).

În opinia specialiştilor britanici, pentru realizarea acestei viziuni sunt necesare trei transformări cheie: 1) servicii orientate spre consumator; 2) servicii distribuite; 3) profesionalism. Prezentăm în continuare esența acestor trei transformări.

2.1. Orientarea spre consumator a serviciilor Serviciile bazate pe TIC trebuie proiectate pentru a satisface

cetățenii şi firmele, nu pe furnizorii acestora şi trebuie livrate într‐un mod coordonat, prin intermediul canalelor de distribuție moderne. Această abordare orientată spre consumator poate avea o serie de efecte benefice: îmbunătățirea experienței consumatorului, obținerea unor rezultate mai

3 În căutarea semnificației literei T, glumind cu colegii, am ajuns și la varianta că T ar pu‐tea să provină de la Tony...(sic)

4 Conform Wikipedia, e‐Government Unit (eGU) este cea mai mare unitate a cabinetului britanic, aceasta fiind responsabilă pentru susținerea diferitelor departamente ale guvernului în folosirea tehnologiei informației pentru creșterea eficienței și îmbunătățirea accesului online la serviciile guvernamentale. În consecință eGU este puternic implicată în aspectele legate de e‐Government. A fost creată de primul ministru Tony Blair în septembrie 2004 înlocuind așa‐numitul Office of the e‐Envoy.

168


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

bune în sfera politicului, reducerea dependenței de hârtie a activităților şi implicit a birocrației, reducerea duplicatelor, a redundanței şi a proceselor de rutină, creşterea capacității de livrare a serviciilor şi accelerarea proceselor în administrație.

Direcții posibile de acțiune: • furnizarea către cetățeni şi firme de unelte pentru comunicare

cu guvernanții; • furnizarea de soluții specifice de tip CRM şi de e‐learning ca

suport pentru culegerea informațiilor, respectiv înțelegerea lor de către cetățeni şi firme;

• facilitarea prin intermediul rețelelor a posibilității cetățenilor de a se implica în procesul de luare a deciziilor şi în obținerea consensului.

2.2. Cultura serviciilor distribuite Acest nou deziderat se impune atât la nivel de front‐office, cât şi la

nivel de back‐office, vizând atât resursa informațională, cât şi infrastructura, rezultatul fiind o eficiență sporită datorată standardizării, simplificării şi distribuirii.

Direcții posibile de acțiune: • crearea unor centre de servicii pentru consumatori, cum ar fi

cele pentru contactul cu consumatorii sau pentru realizarea proceselor de plăți;

• un management public mai performant, înțelegând prin aceasta un management mai bun al resurselor umane, al resurselor financiare, al investițiilor şi nu în ultimul rând al cunoştințelor;

• o infrastructură unitară, care să permită conlucrarea pentru îmbunătățirea serviciilor publice, atât pe verticală (între administrația centrală şi cea locală) cât şi pe orizontală (între diverse instituții publice locale);

• schimbul de date, folosirea în comun a datelor pentru creşterea eficienței serviciilor publice şi reducerea birocrației în administrație, fără a încălca însă respectarea dreptului cetățenilor la intimitatea vieții private;

• un management eficient al informațiilor, care să faciliteze o mai bună colaborare inter‐organizațională atunci când e vorba de procese care implică mai multe organizații guvernamentale, schimbul şi utilizarea eficientă a informațiilor în cadrul întregului aparat administrativ;

169


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• securitatea informațiilor, sistemele de e‐guvernare bazate pe TI trebuind să prezinte siguranță şi încredere pentru cei care intenționează să le folosească;

• managementul identității, prin utilizarea unor carduri de identitate cu elemente biometrice care să permită gestionarea eficientă a accesului cetățenilor şi firmelor în cadrul sistemelor de e‐guvernare.

2.3. Profesionalismul în administrație Noua viziune asupra guvernării facilitate de TIC presupune şi

transformarea resurselor umane din cadrul aparatului administrativ, acest deziderat fiind posibil prin extinderea şi adâncirea profesionalismului guvernanților în sensul unor abilități sporite de planificare, mananagement şi furnizare a serviciilor. Aceasta va conduce la creşterea calității actului administrativ şi la creşterea încrederii cetățenilor şi mediului de afaceri în serviciile publice.

Direcții posibile de acțiune: • un leadership şi o guvernare coerentă şi unitară; • managementul portofoliului de programe pentru

implementarea tehnologiilor; • dezvoltarea abilităților şi profesionalismului în utilizarea TI; • o focalizare sistematică pe inovare.

3. Concluzii

Apariția societății informaționale globale accelerează ritmul schimbării şi pune în dificultate metodele existente de organizare şi guvernare care au fost dezvoltate pentru o lume cu fluxuri informaționale mai reduse şi granițe mai clare. Ca urmare, ne găsim în mijlocul unei transformări fundamentale. Semnele acestei transformări includ restructurarea radicală a birocrației publice şi corporative; depăşirea granițelor dintre diferite sectoare ale societății şi nivele de guvernare; un interes crescut pentru participarea directă la luarea deciziilor; noi provocări pentru legitimarea mai multor instituții tradiționale. În cadrul acestei transformări nu doar organizațiile şi guvernele se schimbă, ci însăşi procesul de guvernare (Oliver, E.L. & Sanders, L. 2004, p. 4).

170


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Apreciem că transformarea guvernării facilitată de TIC5 vizează atingerea următoarelor deziderate:

• cetățenii şi firmele să beneficieze de opțiune şi personalizare în interacțiunea cu guvernanții;

• plătitorii de taxe să beneficieze de roadele eficientizării serviciilor;

• cetățenii, firmele şi comunitatea să beneficieze de mai buna legislație, reducerea birocrației şi costurile reduse rezultate din modernizarea şi eficientizarea sectorului public;

• funcționarii publici să dețină instrumente mai performante pentru desfăşurarea activităților specifice, acestea având ca rezultat furnizarea unor servicii mai bune;

• politicienii să poată obține mai uşor rezultatele dorite în practică;

• managerii să poată elibera resurse din cadrul back‐office pentru a fi folosite în front‐line;

• cetățenii să se simtă tot mai angajați în procesele guvernării democratice.

Răspunsul la întrebarea ”TI transformă guvernarea?” depinde în mod clar de modul în care este folosită această TEHNOLOGIE, de ce sens i se dă: un set de practici, precum şi unelte specifice, în continuă extindere şi perfecționare. Răspunsul depinde însă şi mai mult de ceea ce se înțelege prin TRANSFORMARE, ce sens i se dă acesteia, ce se aşteaptă de la ea.

Bibliografie [Booz Allen 2005]

Booz | Allen| Hamilton Consulting Company, ”Beyond eGovernment: The world’s most successful technologyenabled transformations”, raport de cercetare

ean, INSEAD, 2005, autorizat de Consiliul Europhttp://www.boozallen.com/media/file/151607.pdf

[Borins, S., Kernaghan, K ş.a 2007] , N., Perri 6, Thompson, F., Digital State at the Leading Press, Toronto, 2007

Borins, S., Brown, D., BontisEdge, University of Toronto

[Oliver, E. Lynn, Sanders, L. 2004] Oliver, E. Lynn, Sanders, L., EGovernment Reconsidered: Renewal of Governance for the Knowledge Age, Saskatchewan Institute of Public Policy, Canada, 2004

5 Iată dubla semnificație a lui ”T” în cadrul conceptului de T‐guvernare: transformare susținută de tehnologie.

171


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

[West 2005] ent: Technology and Public Sector Performance, ss, New Jersey, 2005

West D., Digital GovernmPrinceton University Pre

[UK Government Report 2005] “Transformational Government. Enabled by Technology”, report of UK

/pdf/transgov/transgov‐Government, 2005 (http://www.cio.gov.uk/documentsstrategy.pdf)

http://en.wikipedia.org/wiki/Transformational_Government

172


http://en.wikipedia.org/wiki/Transformational_Government

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

CALEA DE MIJLOC ÎNTRE E‐ ŞI GUVERNARE: ABORDAREA HIBRID

ILEANA HAUER CĂLIN HURBEAN

1. Introducere. Abordarea hibrid în e-guvernare

Conceptul de "e‐guvernare" este deja o noțiune cunoscută, cu largă răspândire în lume, care promovează implementarea sistemelor informatice performante, bazate pe Internet pentru a sprijini integrarea informațională şi a oferi utilizatorilor servicii de calitate. Toate țările dezvoltate au elaborat şi implementat politici guvernamentale susținute privind cercetarea, dezvoltarea şi adoptarea noilor tehnologii informaționale, consolidarea infrastructurilor informaționale naționale, formarea şi atragerea de specialişti în domeniul TI, educarea populației, cooperarea cu sectorul privat, promovarea de proiecte de e‐guvernare.

Crearea guvernării digitale constituie o mare provocare atât la adresa cetățenilor, cât mai ales la adresa sectorului public. Tehnologia informațională promite schimbări spectaculoase în organizarea şi calitatea serviciilor, dar acestea pot avea loc doar cu concursul principalilor actori din administrația publică: simpli funcționari sau manageri. Pentru primii schimbările sunt dureroase şi dificil de acceptat, celorlalți le revine dificila misiune de a înțelege şi promova inovațiile tehnologice.

Drumul de la administrația tradițională la guvernarea digitală este lung şi întortocheat, iar abordarea tradițională a proiectelor TI nu dă roade întotdeauna. Iată de ce alte unghiuri de abordare ar putea să sprijine mai mult realizarea unor implementări de succes. Abordarea hibrid este una dintre ele. Ea se fundamentează pe următoarele elemente cheie :

În ciuda eforturilor întreprinse, multe proiecte de e‐guvernare eşuează. La fel în proiectele TI din sectorul privat se dovedeşte că problemele grele nu sunt cele tehnologice, ci cele legate de oameni (temerile şi reținerile acestora în fața inovațiilor tehnologice) şi cultura organizațională. Între soluțiile propuse de literatura de specialitate, cea a abordării hibrid în e‐guvernare ni se pare nu doar interesantă, ci şi utilă şi aplicabilă în practica proiectelor TI.

173


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

abordarea hibridă pentru administrarea e‐guvernării este o a treia cale de succes între cele două extreme (TI pură şi adminis‐trație publică tradițională), care acoperă următoarele şase as‐pecte (reunite în acronimul FOASET): filosofie, nivel organi‐zațional, acționari, sector, extindere a schimbării şi tehnologie;

o abordare hibridă trebuie să unească „e” şi „guvernarea” din e‐government, evitând eşecurile care apar datorită dezacor‐durilor dintre echipa TI şi funcționarii publici;

un hibrid e‐guvernare nu este o entitate singulară, ci reprezintă o cale pentru planificarea abilităților şi dezvoltării cunoştințelor pentru personalul curent şi viitor pe baza modelului „roata competențelor”;

hibridizarea reprezintă o focalizare mai mare pe agenții de schimbare e‐guvernare, care pot fi creați mai uşor din personalul de bază, decât din profesioniştii TI;

este nevoie atât de liderii e‐guvernare, cât şi de managerii TI, cei dintâi necesitând un set hibrid de abilități care vizează, pe de o parte, politica, viziunea, problemele de afaceri şi inovarea, precum şi, pe de altă parte, înțelegerea posibilităților de dezvoltare cu ajutorul tehnologiei informaționale.

Managementul hibrid nu este o garanție a succesului e‐guvernării, în primul rând, datorită faptului că ipotezele şi cerințele din cadrul unei anumite abordări hibride pot să nu se potrivească cu realitățile concrete ale unei organizații din sectorul public. În acest caz, abordarea hibridă s‐ar putea să nu funcționeze, situație în care una din abordările manageriale „extreme” poate fi mai potrivită pentru succesul e‐guvernării.

De asemenea, managementul hibrid prezintă riscul de a se transforma într‐un „corn al abundenței” în care sunt înghesuite atâtea componente, încât îşi pierde semnificația. Acest risc poate fi evitat prin identificarea celor şase componente esențiale reunite sub acronimul FOASET, astfel:

1. Filosofia: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între ideile „grele” ale obiectivității şi raționalismului şi ideile „uşoare” ale subiectivismului şi politicii personalizate.

2. Nivelul Organizațional: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între abordările centralizate de la nivelul superior şi abordările descentralizate de jos în sus.

174


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3. Acționarii: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între interesele acționarilor externi (clienți, plătitori de taxe, votanți) şi cele ale acționarilor interni (personalul şi înalții oficiali).

4. Sectorul: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între respectarea scopurilor particulare, a valorilor sectorului public şi acceptarea faptului că unele lecții şi idei pot fi împrumutate din sectorul privat şi adaptate pentru administrația publică.

5. Extinderea schimbării: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între apatia menținerii status quo‐ului curent şi riscul eşecului asociat adesea cu proiectele revoluționare de TI.

6. Tehnologia: hibrizii e‐guvernare trasează o cale de mijloc între „idolatrizarea” tehnologiei la modul în care ea devine punctul central al schimbării în sectorul public şi ignorarea tehnologiei până la punctul în care aceasta devine incapabilă să aducă o contribuție la schimbare.

În ciuda deficiențelor sale, conceptul de e‐guvernare hibridă este valoros prin faptul că reduce riscul de eşec al e‐guvernării. Pentru a evidenția ceea ce este important de realizat de către organizațiile din sectorul public, deşi toate dimensiunile FOASET sunt importante, ne vom focaliza în continuare pe una dintre cele mai des dezbătute provocări puse e‐guvernării. Anume, înțelegerea tehnologiei, pe de o parte şi înțelegerea activităților şi scopurilor sectorului public, de cealaltă parte. Această separare se reflectă, în particular, în prima şi ultima dintre componentele FOASET şi poate fi redusă la separarea între „e” şi „guvernare”.

2. Fundamente teoretice

2.1. Unirea dintre „e” şi „guvernare” din e‐guvernare prin hibrizi

Figura 1 – Comp

Sursa: [Heeks 2006], p. 267

etențe de bază ale hibridului e‐guvernare

Figura 1 ilustrează un model elementar de lucru pentru înțelegerea hibrizilor e‐guvernare. Totuşi, are o deficiență semnificativă: nu ia în considerare faptul că sistemele de e‐guvernare nu înseamnă doar tehnologii

175


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

informaționale (TI), ci şi sisteme informaționale (SI). Dacă ar fi să luăm în considerare acest lucru dar şi alte implicații, atunci un profil mai detaliat al tipului de hibrid necesar, ar arăta ca cel prezentat în figura 2.

Figura 2


– Competențe ale hibrizilor publici

Totodată, ar fi poate mai potrivit să schimbăm terminologia din e‐guvernare în hibridul "i‐guvernare". Acest tip de hibrid nu trebuie privit ca o entitate singulară. Mai degrabă, noțiunea de hibridizare ar trebui văzută ca o cale de a planifica abilitățile şi dezvoltarea cunoaşterii pentru personalul curent şi viitor. De exemplu, profesioniştii TI au nevoie să fie "hibridizați" în agenți de schimbare cu orizont mai larg ce îmbină abilitățile TI cu o cunoaştere mai bună a sistemelor informaționale şi o mai bună înțelegere a procedurilor sectorului public, clienților, valorilor etc.

Managerii din sectorul public trebuie să fie "hibridizați" pentru o arie mai largă de abilități din sfera tehnologiei şi sistemelor informaționale. Aceasta ar ținti să‐i facă încrezători în utilizarea TI, conştienți de ce poate şi ce nu poate tehnologia, de rolul informațiilor şi al proceselor ce au legătură cu informația în domeniul public. Aceasta le‐ar permite să aibă un control mai mare sau să aducă contribuții mai directe la proiectele de e‐guvernare şi la toate strategiile pentru reforma bazată pe TI.

Rolul slujbelor poate fi de asemenea hibridizat, nu numai la nivel managerial, ci pentru toți aceia a căror muncă devine legată de sisteme informaționale, cum ar fi:

instructori care petrec o parte din timpul lor predând despre particularitățile managementului public, iar cealaltă parte despre sisteme informaționale publice;

funcționari care asigură şi suportul tehnic.

Toate acestea au, cu siguranță, implicații asupra termenilor instruirii, ea însăşi având nevoie să fie hibridizată. Cu toate acestea, multe din cursurile de pregătire pentru sectorul public (atât scurtele programe profesionale cât şi programele pentru cei cu studii medii şi superioare) sunt prea înguste ca arie de acoperire. TI este tot mai bine reprezentată pentru

176


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

toate grupurile, dar nu şi sistemele informaționale. Rolul informației şi mai largul context organizațional şi procesele pe care tehnologia informației este menită să le sprijine sunt rareori incluse. Astfel, majoritatea formelor de pregătire disponibile nu oferă personalului posibilitatea de a se angaja efectiv în procesul de reformă al societății informaționale.

2.2. Implicații ale hibridizării pentru e‐guvernare Aşa cum am specificat anterior, profesioniştii TI care deservesc

sectorul public au nevoie să fie hibridizați în agenți de schimbare cu un orizont mai larg. Acest tip de hibrid e‐guvernare oferă sectorului public câteva avantaje. Astfel, ei pot mai bine să:

identifice oportunitatea introducerii noilor sisteme de e‐guvernare; facă pledoarie pentru un nou sistem de e‐guvernare; vadă cum se integrează cu operațiile organizaționale şi sistemele

existente; anticipeze problemele de implementare asociate cu noul sistem.

În scopul de a reuşi cele mai sus prezentate, profesioniştii TI trebuie să‐şi dezvolte un set de competențe care includ (vezi [Mundy 2001]):

cunoaştere: cunoştințe la zi privind tehnologia informațională şi opțiunile pentru dezvoltarea sistemelor; cunoştințe despre rolul informației, tehnologiilor şi sistemelor informaționale în sectorul public; cunoştințe despre sisteme organizaționale, procese şi clienți; cunoştințe despre strategii organizaționale, politici şi context.

abilități: abilități privind sistemele de e‐guvernare legate de identificarea oportunităților pentru noi sisteme informaționale, reproiectarea proceselor existente, proiectarea şi realizarea sistemelor software, instalarea sistemelor hardware şi software; constituie un avantaj şi alte abilități privind managementul proiectelor şi al schimbării, comunicare şi negociere etc.

atitudine: atitudine pozitivă față de implicarea unui număr mare de acționari în procesul de reformă prin TI a sectorului public.

În ceea ce priveşte proveniența hibrizilor e‐guvernare, s‐a presupus că aceştia vor fi creați prin hibridizarea personalului TI existent. Totuşi, aşa cum e ilustrat în figura 3, există şi o altă alternativă: hibridizarea personalului de bază (managerii funcționali, personalul operațional etc.).

Unele agenții publice consideră „fisura” hibridizării mai mică pentru personalul de bază comparativ cu unii dintre profesioniştii TI. Cu alte cuvinte, poate fi mai uşor să înveți o parte a personalului de bază anumite

177


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

abilități tehnice decât să instruieşti anumiți specialişti TI privind competențele de management, organizaționale şi interpersonale necesare.

Figura 3 – Crearea profesioniştilor hibrizi ai sistemelor e‐guvernare

pentru sectorul public Sursa: [Heeks 2006], p. 269

În consecință, profesioniştii TI din sectorul public trebuie să facă față multor provocări. Hibrizii de nivel înalt ce furnizează liantul care leagă planificarea şi implementarea pentru e‐guvernare pot fi creați din personalul de bază. Larga răspândire a instrumentelor prietenoase pentru dezvoltat aplicații face posibil ca sistemele simple de e‐guvernare să fie realizate "in‐house", cu forțe proprii, chiar de către utilizatorii finali hibridizați. Sistemele complexe sunt tot mai mult externalizate, utilizând profesionişti TI din afara sectorului public.

Nici una dintre aceste alternative nu este fără dezavantaje pentru sectorul public, dar profesioniştii TI trebuie să le facă față prin planificarea modului în care să‐şi "hibridizeze" propriile profiluri de competență şi cariere profesionale în scopul de a contribui la înlăturarea segregărilor şi eşecurilor care obstrucționează prea mult proiectele de e‐guvernare.

2.3 Noi profiluri de competență O bază valoroasă pentru planificarea instruirii, dezvoltarea şi

recrutarea personalului din sectorul public poate fi reprezentată de un profil al competențelor organizaționale: suma competențelor de ansamblu (cunoştințe, abilități, atitudini) cerute de organizație. Dacă ne focalizăm pe profilul de competență necesar pentru e‐guvernare, el trebuie să conțină un anumit număr de elemente hibride FOASET, şi anume:

trebuie să reprezinte o punte care să umple golul dintre sistemele informatice şi guvernare prin expertiza în TI, în informație şi în activitățile din sectorul public;

178


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

trebuie să constituie o punte între hardware şi software prin cunoaşterea datelor, a procedurilor formale şi a tehnologiei, împreună cu abilitățile în arta politică a negocierii şi influenței;

trebuie să constituie o punte între nivelul superior şi cel inferior prin îmbinarea viziunii de la nivelul de sus cu înțelegerea de la nivelul de bază a îndatoririlor şi proceselor de servicii;

trebuie să fie o punte între interior şi exterior prin înțelegerea atât a activităților specifice sectorului public, cât şi a nevoilor, intereselor şi ideilor clienților şi ale sectorului privat;

În plus față de aceste elemente structurale, trebuie să fie totodată ca‐pabil să abordeze procesele de e‐guvernare: schimbarea, proiectele, aprovizionarea ş.a.m.d.

Punând toate acestea laolaltă putem crea o „roată a competențelor” pentru un sector public din era informațională, aşa cum e ilustrat în figura 4 (inspirat din [Haynes 2002]).

Acestea nu reprezintă competențele pe care orice persoană implicată în e‐guvernare ar trebui să le aibă, fiind prea multe pentru a putea fi întrunite într‐o singură persoană. Roata poate ajuta individul să identifice zonele slabe din propriul profil, cele care necesită îmbunătățiri. Totuşi, scopul principal al „roții competențelor” este dat de calitatea de instrument de planificare ce conturează un profil pentru echipe sau chiar pentru o întreagă organizație din sectorul public.

Pe de altă parte, roata poate fi folosită pe termen mai lung pentru identificarea ariilor de competență care trebuie întărite prin instruire, recrutare sau externalizare. Guvernul Marii Britanii, de pildă, a identificat competențele e‐guvernare prioritare care necesitau îmbunătățire: leadership, managementul schimbării/proiectelor, "clientul inteligent" – un mai bun management al contractelor şi aprovizionării – şi abilitățile TI.

3. Concluzii

Abordare hibridă acoperă 6 aspecte (FOASET) şi urmăreşte să armonizeze „e” şi „guvernarea”, cu scopul de a evita eşecurile care apar datorită dezechilibrelor în pregătire dintre echipa TI şi funcționarii publici. Cea mai simplă cale de a înțelege aceşti hibrizi ar fi combinarea unei expertize TI („e”) cu experiența în activitățile sectorului public („guvernare”), pentru a crea hibridul e‐guvernare.

Hibridizarea se focalizează mai mult pe agenți de schimbare e‐guvernare, ce pot fi creați mai uşor din personalul de bază decât din profesioniştii TI.

179


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

F ura 4 – Competențe


ig pentru un sector public din era informațională

Dacă ne concentrăm pe profilul de competență necesar pentru

e‐guvernare vom vedea că el trebuie să conțină un număr de elemente hibride FOASET, care puse laolaltă duc la crearea unei „roți a competențelor” pentru sectorul public din era informațională. Pe termen mai lung, roata poate fi folosită pentru identificarea ariilor de competență care trebuie întărite prin instruire, recrutare sau externalizare.

180


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Bibliografie [Haynes 2002] Haynes, C.(2002),

"An ICT skills and resources framework for developing e‐government", paper kshop on The Impact of the eGovernment Agenda on HR,

presented at SOCITM wor10 January, Lilleshall, UK

g egovernment, Sag [Heeks 2006] Heeks, R., (2006),

Implemeting and managin e Publications Ltd., London[Heeks 2001] Heeks, R., (2001),

Understanding eGovernance for Development, Published By Institute for ty of Manchester, Precinct Centre, Development Policy and Management, Universi

Manchester [Mundy 2001] Mundy, D., Kanjo, C., Mtema, P. (2001),

"Meeting training needs for information age reform", în R.B. Heeks (ed.), Reinventing Government in the Information Age. London, Routledge, pp. 271‐289

181


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

ASPECTE PRIVIND GUVERNAREA

COLABORATIVĂ

LUMINIȚA HURBEAN

1. Abordarea e-guvernării din perspectiva clientului

Pentru a răspunde dorințelor grupurilor de interesați (cetățeni şi firme), birourile şi/sau entitățile guvernamentale trebuie să colaboreze prin sistemele lor informaționale. Dincolo de declarații şi intenții, colaborarea efectivă impune eliminarea unui obstacol esențial: mediul de lucru parohial, independent şi individualist din administrația publică. Unui cetățean oarecare nu‐i pasă defel care birou sau birouri deservesc un anume serviciu pe care îl solicită şi cu atât mai puțin doreşte să fie plimbat între mai multe birouri. Vederile funcționale, orientate pe verticală au condus la definirea de structuri organizatorice funcționale, eficiente sub aspectul controlului intern, dar ineficiente în ce priveşte relația cu clienții.

În secolul 20, companiile au fost organizate şi conduse conform modelului orientat pe funcțiuni, iar eforturile de creştere a eficienței şi eficacității s‐au concentrat asupra creşterii performanțelor diferitelor funcțiuni economice. În condițiile unui mediu economic tot mai dinamic, în care primează orientarea pe client, eficiența organizării funcționale se diminuează dramatic.

Un proces economic desemnează o succesiune de activități care preia una sau mai multe intrări şi creează o ieşire care prezintă valoare

Există motivații şi forțe care promovează colaborarea în fiecare domeniu de activitate. Ca şi organizațiile lucrative, administrațiile publice se confruntă cu diverse provocări şi dificultăți generate de bugetele limitate, sisteme informaționale rigide, arhitecturi tehnologice învechite, ceea ce ridică adevărate bariere în calea integrării informaționale. Dincolo de astea, este clientul, cetățean sau firmă, care doreşte servicii eficiente şi convenabile. Serviciile oferite de administrația publică trebuie croite după cerințele clienților şi nu după jurisdicție sau structura organizatorică. Guvernarea colaborativă concretizează acest deziderat.

182


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

pentru client. Se impune aici precizarea că prin client ne gândim atât la tradiționalul client extern, în cazul administrației publice un cetățean sau o firmă, cât şi la diverşi clienți interni, beneficiari ai ieşirilor, altele decât cele clasice (spre exemplu un coleg din alt departament poate prelua ca intrări ieşirile unui departament). Realizarea unei structuri organizaționale eficiente este imposibilă în absența integrării informaționale la nivelul proceselor interne.

Abordarea din perspectiva proceselor înseamnă până la urmă abordarea din perspectiva clientului. Multe procese corespunzătoare serviciilor solicitate de cetățeni presupun implicarea mai multor birouri sau departamente. Spunem că este o abordare din perspectiva clientului, a celui care beneficiază de serviciile oferite, deoarece procesul este definit astfel încât să răspundă cât mai bine aşteptărilor clientului. Acesta doreşte să obțină rezolvarea cererii sale, cu un efort minim şi într‐un timp cât mai scurt. Organizarea informației în funcție de nevoile clienților este liantul, care aduce împreună diversele componente ale structurii organizaționale.

Administrația publică va răspunde cerințelor clienților săi (cetățeni, firme, dar şi proprii angajați) dacă va reproiecta sistemul său informațional cu ajutorul noilor tehnologii informaționale care să asigure caracteristicile dorite: colaborative, integrate, orientate spre auto‐servire, flexibile şi cu viteză mare de reacție.

2. Direcţiile guvernării colaborative: back-office şi front-office

Inițiativele colaborative în administrația publică se bazează deci pe două direcții importante de acțiune: în primul rând integrarea informațională la nivelul proceselor din back‐office şi apoi abordarea proceselor din perspectiva clientului în front‐office.

Un sistem informațional include mai multe aplicații informatice, cele care interacționează cu clientul sunt referite ca şi front‐office, iar cele care nu au o astfel de interacțiune constituie partea de back‐office.

Obiectivele aplicațiilor de back‐office vizează în primul rând creşterea eficienței operaționale interne, dar şi a flexibilității, în contextul obiectivului general de reducere a costurilor impus de limitările de resurse bugetare. Realitatea ne prezintă în multe cazuri sisteme informaționale manuale, bazate pe utilizarea suportului de hârtie, ineficiente şi costisitoare. Metodele tradiționale de culegere şi clasificare a datelor sunt uneori înlocuite de aplicații informatice izolate (care nu sunt integrate într‐o interfață unică), cele mai multe dintre ele fiind specializate pentru anume

183


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

activități. Studiile arată că cele mai implementate aplicații sunt cele de contabilitate, gestiunea taxelor, salarizare, bugete.

În ultimii ani am fost martorii unor inițiative de integrare informațională internă la nivelul administrației publice locale prin implementarea de soluții ERP. Cea mai frecventă referire a beneficiarilor asupra acestor succesului parțial al acestor proiecte vizează costurile foarte mari implicate. Din punctul de vedere al consultantului de afaceri, principala cauză se regăseşte în abordarea greşită a proiectelor ERP, care sunt adesea fragmentate în funcție de specializarea fiecărui modul implementat. ERP îşi duce la îndeplinire beneficiile promise doar dacă implementarea sa este planificată şi derulată corect. Partea cea mai dificilă a unui proiect ERP este cea de analiză a cerințelor beneficiarului – în condițiile unei analize fragmentate conform structurii funcționale este improbabil să se obțină beneficiile promise. Regândirea proceselor economice este o provocare pentru orice organizație, cu atât mai mult pentru cele publice, caracterizate prin rigiditate şi o puternică rezistență la schimbare din partea utilizatorilor.

Aplicațiile de front‐office îşi propun să aducă cetățenii şi firmele mai aproape de guvern. Pe lângă provocările generate pentru sistemul informațional al organizațiilor publice (comparabile cu ale implementării aplicațiilor de back‐office), succesul depinde aici şi de receptivitatea clienților la noile tehnologii şi de adoptarea lor la scară mare, pentru a justifica investițiile sectorului public în această direcție. Răspândirea inovațiilor tehnologice depinde nu atât de implementarea lor de către administrația publică, cât de încurajarea şi educarea cetățenilor să le adopte. Chiar atunci când se fac investiții importante pentru implementarea noilor TI, progresul e‐guvernării este mult încetinit de slaba promovare a acestora în rândul cetățenilor [West 2005, 119‐120], ca şi de existența unei prăpăstii digitale în societate (insuficienta penetrare a rețelei Internet).

Apreciem că există premize favorabile unei dezvoltări susținute în perioada imediat următoare, susținute de următoarele aspecte:

• numărul utilizatorilor de Internet din România creşte constant; • numeroase proiecte de infrastructură pentru expansiunea rețelei Internet vor fi finanțate din fondurile structurale acordate de UE;

• barometrele de opinie constată o creştere a interesului oamenilor față de serviciile electronice şi utilizarea calculatorului în interacțiunea cu administrația publică.

Cele mai relevante aplicații de front‐office sunt prezentate în continuare, cu gruparea lor în trei categorii, după cum urmează:

184


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

a) publicarea de informații online, care acoperă o largă varietate de subiecte:

• informații de bază (ex. structura de organizare, ariile de responsabilități, programul cu publicul, orarul audiențelor);

• numele, aria de responsabilitate şi informații de contact pentru fiecare funcționar implicat în relația cu publicul;

• documente publice (proiecte, planuri, bugete); • descrierea procedurilor administrative, suport interactiv sau prin secțiune de "întrebări frecvente";

• informații legislative, informații despre autorizații diverse; • activități politice curente, declarații de presă, discursuri ale persoanelor publice;

• informații externe de interes pentru public; • legături clasificate tematic.

b) funcțiuni suplimentare: • funcție de căutare; • harta site‐ului; • buletin de ştiri (online sau prin e‐mail); • facilitate de imprimare a informațiilor "printer friendly"; • posibilitate de personalizare a site‐ului (înregistrare utilizator).

c) servicii electronice: • contact prin e‐mail; • descărcare de formulare electronice; • completare online a formularelor electronice pentru solicitarea de servicii;

• urmărirea stării unei solicitări (stadiul de rezolvare); • tranzacții de plăți electronice; • reunirea mai multor entități ale administrației publice într‐un portal care oferă clienților servicii combinate.

Cea mai comună cale de implementare a aplicațiilor front‐office o constituie crearea de site‐uri sau portaluri web, care pot reuni, într‐o structură logică, toate aplicațiile enumerate mai sus.

Din perspectiva clientului [Accenture 2002], serviciile publice reprezintă partea cea mai importantă a e‐guvernării, de nivelul lor de dezvoltare depinzând în mare măsură înscrierea într‐un anume stadiu de dezvoltare al e‐guvernării.

185


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3. Stadiile guvernării colaborative

Literatura de specialitate studiată [West 2005, 8‐9] prezintă patru stadii ale e‐guvernării, în funcție de nivelul de dezvoltare atins:

(1) stadiul de informare; (2) stadiul de livrare parțială a serviciilor; (3) stadiul de portal cu livrare complet electronică a serviciilor; (4) democrație interactivă.

Cele patru stadii ale e‐guvernării pot fi luate în discuție şi pentru guvernarea colaborativă: interpretarea şi evoluția lor este prezentată în figura 1.

Prezenţă pe Web

Comunicare şi Interacţiune

Tranzacţii online

Tranzacţii colaborative

Timp

Complexitateşi beneficii

Figura 1 – Stadii de evoluție ale guvernării colaborative

Implementarea guvernării colaborative începe prin semnalarea prezenței organizației publice pe Internet prin intermediul unui site Web, care oferă informații cât mai multe, dar pertinente, bine organizate şi permanent actualizate. Faza următoare presupune introducerea serviciilor electronice – acestea trebuie să permită comunicarea cu clientul, nu simpla descărcare a unui formular. Caracterul interactiv este deosebit de important, chiar dacă nu se asigură livrarea complet electronică a serviciului. Acest aspect este rezolvat în stadiul următor, care implică şi realizarea tranzacțiilor de plăți electronice. Stadiul cel mai avansat

186


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

presupune transformarea site‐ului web într‐un portal de servicii orientate către clienți (cetățeni, firme, angajați, dar şi alte entități publice). Zicem că nivelul suprem de progres se va atinge atunci când fiecare administrație publică va avea un portal unic cu multiple canale de acces, care aduce într‐un singur loc toate organizațiile şi departamentele publice, iar serviciile vor fi definite şi realizate după necesitățile clienților.

4. Concluzii

La nivel de back‐office, diferitele entități publice şi departamentele din cadrul acestora folosesc diferite aplicații informatice pentru stocarea, organizarea, prelucrarea şi regăsirea datelor. Există departamente în care se utilizează încă vechile aplicații insulare, dar şi organizații care doresc să‐şi schimbe sistemele informaționale "moştenite". Identificarea problemelor şi determinarea factorilor de decizie (aici intervine şi factorul politic) de a evolua la un sistem informațional integrat pot schimba esențialmente peisajul informațional din organizațiile publice.

Aşa cum am arătat, există premizele tehnologice, precum şi teorii manageriale care sprijină reproiectarea organizațiilor pentru realizarea integrării informaționale. Veriga slabă este mentalitatea oamenilor şi cultura organizațională. Credem că schimbarea mentalității este sarcina cea mai dificilă în crearea guvernării colaborative – în general se spune că în crearea unui sistem informațional competitiv cultura este elementul cheie! Mai presus de performanțele soluției tehnologice alese este înlocuirea gândirii parohiale cu o cultură a comunicării.

Integrarea informațională internă, realizată prin implementarea de soluții ERP, este necesară dar nu şi suficientă pentru crearea unei guvernări colaborative. Eforturile trebuie orientate către o soluție de guvernare cuprinzătoare, bazată pe integrarea transversală a proceselor din toate entitățile administrației publice corespunzător cerințelor clienților. Există suportul tehnologic pentru a reuni într‐o arhitectură informațională unificată diversele componente: soluții ERP, aplicații moştenite, aplicații specializate pentru a realiza integrarea pe orizontală a datelor, indiferent de "apartenența" lor la un anume departament din structura publică. Crearea unei interfețe unificate la nivelul administrației publice locale oferă pe lângă beneficiul integrării şi pe acela al partajării informațiilor şi accesării lor de către orice utilizator interesat, (din nou) indiferent de departamentul din care face parte. Eliminarea barierelor organizaționale, folosirea în comun a informațiilor, transformarea lor în cunoştințe şi managementul eficient al acestora, dar mai presus de toate satisfacția cetățenilor şi firmelor care

187


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

beneficiază de servicii publice de calitate susțin şi justifică investiția şi eforturile de realizare a guvernării colaborative.

Bibliografie [Accenture 2002]

, "eGovernment – more customer focused than ever before", 2002, nture.com

Accenturereport available online at http://www.acce

[Schedler 2004] K., Summermatter L., Schmidt B., Managing the electronic government: o practice, Information Age Publishing, 2004

Schedler from vision t

[Sommer 2006] er R., Public Sector Enterprise Resource Planning: Issues in Change

ent. E. Elgar Publishing, 2006 SommManagem

[West 2005] ., Digital government: technology and public sector performance, Princeton ty Press, 2005

West DUniversi

[West 2007] D., Global Egovernment, 2007, disponibil la

ovt07int.pdfWesthttp://www.insidepolitics.org/eg

[IBM 2004] IBM Institute for Business Value, Collaborative Government Services, 2004, disponibil la http://www.ibm.com/services/strategy

.

188



Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

TRANSFORMAREA RELAȚIEI GUVERN‐CETĂȚEAN ÎNTR‐O DEMOCRAȚIE ELECTRONICĂ

DOINA DĂNĂIAȚĂ CAMELIA MARGEA

ALEXANDRA POPOVICS

1. Rolul e-guvernării în reformarea administraţiei

În contextul reformei administrației publice, e‐guvernarea reprezintă un sistem care foloseşte cele mai moderne tehnologii de comunicații şi informații, în special cele bazate pe aplicații Internet, pentru a asigura cetățenilor şi mediului de afaceri mijloace adecvate de acces la informațiile şi serviciile administrației, pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor şi pentru a asigura o relație mai bună între cetățeni, autorități şi procese.

Pentru a găsi rolul e‐guvernării, trebuie să înțelegem dezvoltarea adminis‐trației şi reforma guvernamentală în general.

De‐a lungul ultimelor două decenii, reforma şi dezvoltarea administrației au experimentat managementul calității totale1 în 1980, reingineria/reproiectarea în 1990 şi mai recent e‐guvernarea.

1 TQM (Total Quality Management) constituie una din cele mai importante inovații manage‐riale din ultimul sfert de veac, având toate caracteristicile unei noi tehnologii organizațio‐nale, în care rolul central este acordat creării și alocării cunoştințelor în valoarea produsă.

La începutul mileniului al treilea este de netăgăduit faptul că utili‐zarea uneltelor TIC în procesul de guvernare poate aduce impor‐tante beneficii atât pentru cetă‐țeni,cât și pentru guvernanți. În România ne aflăm însă într‐un stadiu incipient al e‐guvernării și cu atât mai mult al e‐democrației care rezultantă a digitalizării administrației, râmânând multe de explorat în viitor. Lucrarea de față își propune să prezinte efectele benefice ale tre‐cerii democrația participativă susținută de sistemul de e‐guver‐nare. Reinventarea relației gu‐vern‐cetățean presupune o trans‐formare radicală a statutului cetă‐țeanului dintr‐un inert plătitor de taxe și votant periodic, într‐un par‐ticipant activ la actul de guvernare. Frumosul îndemn de a reda cetă‐țeanului dreptul de a visa, ar fi un motto potrivit pentru această lu‐crare: ”A sosit momentul în care cineva trebuie să‐i redea cetățea‐nului demnitatea sa de ființă umană, să‐i redea şi să‐i întărească rolul de «stăpân» în urbea sa şi nu pe cel de simplu «cap de locuitor»”. (Ilie Romeo)

189


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Intr‐o societate modernă cum este cea informațională şi a cunoaşterii rolul guvernelor trebuie adaptat schimbărilor din economie. Sintagma “reproiectarea guvernării” (reingineria guvernării) a migrat în sfera publică din sectorul privat, unde şi‐a lăsat puternic amprenta în sfârşitul de secol XX. Ea are în vedere identificarea strategiilor de regândire a valorilor de bază ale principalelor servicii guvernamentale, îmbunătățirea radicală a serviciilor oferite cetățenilor, reducerea costurilor şi reproiectarea proceselor şi procedurilor administrative. Reproiectarea guvernării reprezintă de fapt un amestec dinamic de scopuri, structuri şi funcții.

Derivată din reproiectare, e‐guvernarea a reprezentat o nouă abordare în reforma administrativă, însemnând un complex de schimbări şi de eforturi în scopul de a folosi tehnologii noi şi evident mult mai performante pentru a susține o transformare a operativității şi eficientizării guvernării.

Viziunea guvernării electronice în UE pentru cel puțin următorii zece ani defineşte guvernarea electronică drept o unealtă pentru o guvernare mai bună în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta plasează guvernarea electronică în mijlocul modernizării şi reformei managementului public, unde tehnologia este instrumentul esențial, folosit pentru a moderniza structuri, procese, resurse umane, dar şi cultura administrației publice, cu scopul principal de a oferi o guvernare mai bună şi de a realiza o creştere a valorii publice.

În concluzie, noua provocare a administrației publice în secolul XXI este aceea de a crea acest sistem al e‐guvernării.

2. Reinventarea relaţiei guvern-cetăţean

În contextul guvernării digitale, unul dintre principalele elemente din cadrul politicilor publice este utilizarea Internetului în scopul de a consolida participarea şi exprimarea cetățenilor. e‐Participarea poate fi privită ca o strategie pentru a intensifica democrația locală, precum şi susținerea unei mai mari implicări civile în luarea deciziilor publice.

e‐Democrația implică utilizarea tehnologiilor informaționale pentru a îmbunătăți relațiile dintre entitățile publice şi de guvernare în termenii participării civile şi a distribuirii serviciilor publice. Se poate trage concluzia că Internetul şi e‐democrația sunt utilizate pentru a promova şi îmbunătăți angajarea cetățenilor în afacerile publice.

În procesul de reformare a guvernării, statutul cetățeanului trece printr‐o transformare radicală, de la stadiul de “plătitor de taxe” la cel de “asociat” la actul de guvernare. Asistăm astfel la modernizarea “democrației reprezentative” şi se constată o deplasare către ”democrația participativă”.

190


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

În opinia unor autori autohtoni (Ilie, R.), cetățeanul se poate afla într‐una din următoarele două posturi în raport cu guvernul: cea de client al guvernului; cea de acționar al guvernului.

Conform unor autori olandezi (Duivenboden, H. van & Lips, M., 2005), se pot distinge mai multe roluri ale cetățeanului în relațiile sale cu guvernul: client, votant, plătitor de taxe, solicitant/reclamant, subiect, acționar, funcționar public (angajat) ş.a.md.

În tabelul 1 sunt prezentate patru ipostaze ale cetățeanului şi elementele cheie pentru delimitarea acestora. Acestea vor fi discutate pe larg în continuare.

Tabelul nr.1 Rolurile cetățeanului în relația cu e‐guvernarea

Roluri ale cetățeanului Elemente cheie Client Tranzacții Locuitor al statului Legi şi ordine Acționar Participare directă Votant Participare indirectă (reprezentativă)

2.1. Cetățeanul ‐ “client” al Guvernului Dacă privim actul de guvernare ca un proces de afaceri al cărui

principal obiectiv este diversificarea şi îmbunătățirea calității serviciilor către cetățeni, atunci cetățenii dobândesc calitatea de “clienți” ai guvernului.

Trebuie menționat că rolul clientului din sectorul public este mult diferit de cel al clientului din sectorul privat. În primul rând, de cele mai multe ori cetățenii nu devin clienți ai guvernului în mod voluntar, relația dintre cetățeni şi guvern presupunând drepturi şi obligații specifice stabilite prin lege. Cetățenii nu pot negocia prețul sau calitatea serviciilor cu guvernanții, acest lucru fiind în general interzis prin lege. În al doilea rând cetățeanul nu poate să‐şi aleagă furnizorul de servicii, el fiind dependent de anumite organizații locale autorizate să furnizeze acele servicii. În al treilea rând, serviciile publice în general nu pot fi refuzate sau retrase cetățenilor.

Aparenta incompatibilitate a clienților din cadrul sectorului public cu cei din sectorul privat a făcut ca unii autori să nu fie de acord cu calitatea de client a cetățeanului, preferând să înlocuiască expresia ”guvern orientat spre client” cu termenul de ”guvern receptiv” (Derksen ş.a., citat în Duivenboden, H. Von &Lips, M., 2005).

Există totuşi suficiente argumente pentru susținerea calității de ”clienți” în relația cu guvernul a cetățenilor:

191


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• orice client din sectorul public plăteşte pentru serviciile de care beneficiază (”plătitor de taxe”), în mod similar cu cel din sectorul privat;

• orientarea spre client în sectorul public face să apară şi tendința de a oferi servicii de calitate care să contribuie la satisfacția acestuia, până nu demult îmbunătățirea serviciilor oferite nefiind o țintă a unităților de administrație publică;

• există motive de a trata clientul din sectorul public chiar mai bine decât pe cel din sectorul privat, deoarece el nu este un client voluntar, ci unul care are nevoie să fie tratat cu maxim de respect.

2.2. Cetățeanul ‐ “locuitor” al statului Într‐o abordare birocratică, relația dintre stat şi cetățeni este una

formală, regulile trebuiesc respectate indiferent de persoana implicată. Relația dintre guvern şi cetățeni este în mod tradițional una verticală, în care rolul guvernului este de a‐şi exercita puterea (în mod democratic) asupra populației civile atunci când e necesar. Cu toate acestea, în zilele noastre, în statele dezvoltate ale lumii, în care dezvoltarea socială şi tehnologică au condus la individualizarea şi orizontalizarea relației guvern‐cetățean, s‐au creat oportunități pentru a realiza interacțiunea într‐un mod mai puțin formal şi într‐o manieră mai flexibilă. În multe cazuri cetățenii nu mai sunt dispuşi să tolereze măsuri dure, impuse "de sus în jos" fără motive explicite sau o argumentare convingătoare. Din acest punct de vedere, punerea în aplicare a legilor şi reglementărilor printr‐o motivare adecvată, accesibilă pe Internet, poate ajuta cetățenii în rolul lor de ”subiect” al statului pentru a deveni conştienți de îndatoririle şi obligațiile ce le revin şi pentru a acționa în mod corespunzător.

2.3. Cetățeanul ‐ “acționar” al guvernului Să privim şi să analizăm acum şi cealaltă formă de percepere a

cetățeanului în Societatea Informațională: cea de "acționar" la Societatea Națională care se numeşte GUVERN (Ilie, R.). Este de remarcat faptul că atât guvernele, cât şi sectorul privat au trecut foarte puțin dincolo de frontiera sintagmei "reinventarea formelor de prestare a serviciilor guvernamentale" pentru a putea înțelege şi analiza complexul conținut al actului de guvernare. Pentru a putea identifica forma sub care cetățeanul poate deveni "acționar" la afacerea statului şi pentru a putea preciza rolul pe care

192


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

cetățeanul trebuie să‐l joace în această calitate, vom încerca în continuare să analizăm câteva aserțiuni referitoare la noțiunea de "guvernare".

În primul rând, guvernul însuşi este cel care dă formă şi conținut serviciilor oferite cetățenilor. Succesul procesului de "reinventare a guvernului" depinde de gradul de simultaneitate cu care se acționează asupra naturii intime, interne a guvernării. Principiile şi practicile democratice, liderii politici, procesele politice şi conceptul de stat‐națiune sunt elementele‐forță care definesc sistemul de guvernare. În marea lor majoritate, aceste forțe au rămas ancorate în era industrială "a celui de‐al doilea val", iar modelele aferente acestei epoci prefigurează un mod de acțiune care blochează procesul de transformare a guvernului.

În al doilea rând, guvernul trebuie să țină cont de evoluția tehnologică. Dezvoltarea tehnologică a ultimilor 10 ani care a permis "reinventarea guvernului" a creat totodată şi mediul favorabil reproiectării sistemului de guvernare. Utilizarea e‐mail‐ului ca mijloc de comunicare şi a unor liste de discuții şi dezbateri pe teme politice, experiență promovată în Statele Unite prin proiectul e‐democracy implementat în statul Minnesota a arătat că inovarea de natură electronică a procesului de guvernare este mai mult decât posibilă.

În al treilea rând, trebuie evaluate riscurile şi pericolele care pot afecta democrația în era digitală. Democrația dezvoltată pe Internet poate lua turnuri neaşteptate şi periculoase. Democrația poate permite cetățenilor să voteze electronic asupra unor probleme şi obiective de interes cetățenesc şi apoi să împuternicească "primăria electronică" să le pună în aplicare. Pe de altă parte însă, grupurile "cyber‐liberale" şi "cyber‐anarhiste" pot promova discuții şi emite teorii care să argumenteze că guvernul ar trebui pur şi simplu eliminat. Ambele extreme pot pune în pericol valorile fundamentale ale dezbaterii democratice.

În al patrulea rând, trebuie luate în considerație semnalele de avertizare transmise de comunitatea internațională. Evenimentele internaționale, cu caracter global afectează evoluțiile naționale. Guvernele se străduiesc să facă față crizelor financiare, să funcționeze în condițiile în care în multe țări cetățenii sunt lipsiți de drepturile democratice fundamentale, să facă față reacțiilor tot mai cinice, mai vehemente ale alegătorilor. Aceste câteva elemente, acceptate ca reale, ne indică faptul că actualul proces de guvernare se desfăşoară în condiții deosebite de stres.

193


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

2.4. Cetățeanul ‐ “votant” al statului Ca şi ”votanți”, cetățenii unui stat democratic pot să‐şi exprime

dorințele şi nevoile către guvernanți într‐un mod indirect, prin alegerea unor reprezentanți la nivel local, național şi internațional. Cu toate că importanța votanților pentru partidele politice este evidentă, în ziua de azi ne punem întrebarea dacă rolul de votant garantează în mod suficient drepturile democratice ale indivizilor. Asistăm în prezent, în țările dezvoltate, la creşterea rapidă a practicilor de comunicare directă între cetățeni şi funcționarii publici, lăsând deoparte reprezentativitatea politică. Trecerea pe la urnele de vot odată la câțiva ani nu mai corespunde aşteptărilor cetățenilor moderni, un guvern responsabil nemaifiind judecat de aceştia doar în timpul perioadelor electorale, ci cu ocazia fiecărui contact pe care cetățenii îl au cu guvernanții, indiferent de rolul lor de votanți, clienți, acționari sau simpli locuitori. Mai mult decât atât, în afară de rolul de votant, nu se aşteaptă ca indivizii să fie conştienți că joacă aceste roluri diferite în circumstanțe specifice.

Prin urmare, pentru a servi cetățeanul ca pe un cetățean, nu doar ca un client, guvernele pot să facă uz de noile structuri şi relații apărute ca rezultat al implementării dezvoltărilor din cadrul TIC, pentru a putea adresa diferitele roluri ale cetățenilor în acelaşi timp. De aceea, serviciile de e‐guvernare de tip receptiv, alert pot să țină mai bine cont de diferitele nevoi ale cetățenilor în cadrul diferitelor relații cu guvernanții – fără a‐i face pe cetățeni să fie conştienți în mod real de faptul că joacă aceste roluri diferite.

3. Direcţii de transformare a e-guvernării

Cel puțin patru sunt conceptele şi direcțiile care trebuie urmate pentru o "reinventare a guvernării" în Societatea Informațională, astfel încât ea să devină nu numai eficientă, dar şi mult mai prietenoasă şi mai eficace. Aceste patru direcții se referă la:

• transformarea democrației în e‐democrație; • transformarea cetățeanului în e‐cetățean; • transformarea politicii în e‐politică; • transformarea statului în e‐stat.

3.1. Democrația digitală/ electronică (e‐democrația) Internetul oferă posibilitatea atât de a extinde şi consolida

participarea democratică la guvernare, cât şi adâncirea acestei forme de manifestare a democrației.

194


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Spre deosebire de guvernarea electronică, democrația electronică porneşte de jos în sus. Ea reprezintă folosirea de către cetățean a mijloacelor electronice pentru a putea comunica mai bine cu alți cetățeni, pentru a dezbate probleme şi a prezenta nemulțumiri şi propuneri. Democrația electronică e organizată aşadar de către cetățeni şi captează prin canale electronice nemulțumirile oamenilor, propuneri de îmbunătățire a procesului de guvernare şi de multe ori chiar dezbateri ale unor acțiuni guvernamentale. Să nu uităm însă că toate acestea se desfăşoară pe Internet, prin intermediul site‐urilor de opinii personale (blog‐uri), a forumurilor de pe portalurile de e‐democrație, a chaturilor şi listelor de discuții.

Chiar şi în România există un portal specializat de acest gen, anume www.edemocratie.ro, fiind destul de consistent în ceea ce priveşte informațiile oferite. Portalul permite abonarea la un newsletter cu informații de interes general, are o secțiune de resurse şi una de publicații, prezintă evenimente, precum şi link‐uri către diverşi şi parteneri.

3.2. Cetățeanul digital (e‐cetățean) Cetățenii cu pregătire în domeniile tehnologice moderne au

propriile viziuni şi aşteptări care sunt evident modelate de propria experiență de lucru pe Internet. Segmentul de populație cu o astfel de capacitate este cel al tinerilor (care formează "generația viitorului" – denumită şi "generația Google") şi este un segment educat, bine articulat şi în continuă creştere. Aceşti cetățeni se constituie în actorii‐cheie ai viitoarelor guverne. Este foarte important să putem identifica cu cât mai multă exactitate care sunt membrii acestui segment, ce vor ei şi cum trebuie lucrat cu ei pentru a obține o eficiență maximă.

Într‐o societate în care calculatorul şi Internetul joacă un rol important în toate aspectele vieții de zi cu zi, suntem martori la o adâncire a decalajului digital: milioane de oameni sunt excluşi din Societatea Informaționala pentru că nu au mijloacele sau abilitățile necesare pentru a fi parte integrantă.

Programul e‐Citizen a fost creat spre a ajuta cetățenii să elimine acest decalaj prin dobândirea aptitudinilor necesare pentru a participa online într‐o serie largă de medii, de la contactul cu diversele departamente guvernamentale la căutarea informațiilor şi achiziționarea produselor şi serviciilor. Cu ajutorul acestor aptitudini, cetățenii vor beneficia de o viață mai bună, având acces şi luând parte efectiv la Societatea Informațională.

195


http://www.edemocratie.ro/

Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

e‐Citizen a fost special realizat pentru a acoperi nevoile celor cu un bagaj limitat de cunoştințe de utilizare a calculatorului şi a Internetului. Programul se adresează direct nevoilor individului, instituțiilor guvernamentale şi publice, cât şi organizațiilor comerciale, oferind o certificare care elimină decalajul în abilitățile de utilizare a calculatorului la nivelul marilor mase.

Permisul european de conducere a computerului (Permisul ECDL complet) este cel mai important şi cel mai răspândit standard de certificare şi atestă faptul că deținătorul lui posedă cunoştințe de bază despre Tehnologia Informației (IT) spre a folosi un calculator personal şi aplicații de calcul obişnuite la un nivel mediu de competență.

În țara noastră, programul e‐Citizen a fost lansat în data de 7 aprilie 2005, împreună cu lansarea Fazei a II‐a a Programului de certificare ECDL (European Computer Driving License) pentru administrația publică din România. Noul program ECDL, e‐Citizen, a fost realizat ca răspuns la Planul de Acțiune eEurope 2005 al Comisiei Europene.

Dl. Jim Friars (Preşedintele Fundației ECDL Irlanda) a subliniat că ECDL este prezent în 138 țări din toată lumea, iar România este printre cele mai active țări în ceea ce priveşte programele ECDL şi introducerea noilor programe de certificare IT. În prezent, programul e‐Citizen mai este implementat doar în Finlanda şi în Marea Britanie.

Programul e‐Citizen vine să sprijine programul de e‐guvernare. Facilitățile de comunicare cu ajutorul Internetului au devenit un imperativ democratic, iar ele trebuie susținute de o metodă prin care cetățenii, cei care vor beneficia de această comunicare directă cu autoritățile, să obțină abilitățile necesare pentru a putea utiliza aceste servicii.

3.3. Politica digitală (e‐politică) Încercările timide de manifestare a "politicii sub formă digitală"

devin tot mai vizibile în special prin creşterea semnificativă a "campaniilor electorale on‐line" şi a formelor de organizare bazate pe Internet. Acestea vor contribui în mod decisiv la rescrierea regulilor competiției politice şi a acțiunilor de lobby politic. Tehnologiile care se vor adopta pentru organizarea politicului trebuie să fie exploatate astfel încât să susțină un număr din ce în ce mai mare de obiective politice şi de guvernare. Trebuie avut în vedere atât o înțelegere mai profundă a modului în care se schimbă regulile jocului în activitatea politică, cât şi o conturare mai precisă a modelului de acțiune politică mai eficientă.

196


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

3.4. Statul digital (e‐stat) Fenomenul globalizării este alimentat de integrarea digitală a

piețelor. De aici şi nevoia de a regândi şi redefini conceptul de "stat‐națiune". Creşterea dificultăților, datorate în special globalizării, în ceea ce priveşte activitatea de colectare a taxelor şi impozitelor, de cheltuire a banului public şi de reglementare a vieții economice şi sociale va ridica serioase semne de întrebare asupra modului în care guvernele vor putea să‐şi exercite prerogativele. În aceste condiții este evident că statul Societății Informaționale va avea alte responsabilități de bază, care să‐i permită "statului‐națiune" să gestioneze procesul de guvernare şi să facă față în acelaşi timp provocării fenomenului de integrare la nivel mondial.

4. Implicarea cetăţenilor în e-guvernare

Chiar dacă este doar un facilitator, TIC poate contribui la angajarea cetățenilor în diferitele stadii ale dezvoltării unui oraş. Fenomenul de creştere deosebită înregistrată în ultima perioadă de timp de aşa‐numitul software social2, arată capacitatea de antrenare şi dorința de exprimare a părerilor personale, manifestată de diferite categorii de cetățeni.

Tehnologiile de comunicare intermediată electronic pot fi adaptate şi utilizate pentru a realiza procesele democratice implicate de guvernarea la diverse niveluri, pentru a realiza interactivitatea, fluxul multidirecțional de idei şi de comunicare între aleşi şi cei care i‐au ales.

În Tabelul 1 prezentăm o sinteză a instrumentelor on‐line identificate într‐un raport OECD, instrumente grupate pe stadiile din care este compus un ciclu de realizare a politicilor administrației publice, la cele trei niveluri de interacțiune3:

• informare – relație unidirecțională administrație‐cetățean, în care administrația produce şi oferă informații pentru informarea cetățenilor;

• consultare – relație bidirecțională, în care administrația defineşte problema, apoi cetățenii urmând să‐şi exprime părerile;

2 Sub denumirea de “software social” se reunesc aplicații de tip mesagerie instant, blog‐uri, spații de lucru partajate, pagini web de tip Wiki etc.

3 Promise and Problems of EDemocracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD Publications, 2003, p. 32

197


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

• participare – relație bidirecțională, de parteneriat, în care cetățenii se angajează activ în procesul de elaborare a politicii şi participă la dialogul politic, chiar dacă responsabilitatea pentru decizia finală sau a formulării politice rămân la latitudinea administrației.

Tabelul nr.1 Instrumente pentru angajarea online a cetățenilor în diferite stadii ale realizării politicii administrative

Stadiul politicii

Informare Consultare Participare

Stab

ilirea agen

dei de lucru

• Motoare de căutare specifice site‐ului;

• Alerte e‐mail pentru noi chestiuni politice apărute;

• Suport lingvistic pentru limbi străine multiple;

• Verificatoare de exprimare, pentru înlăturarea jargoanelor.

• Chestionare online şi sondaje de opinie;

• Forumuri de discuții;

• Monitorizarea e‐mailurilor;

• Buletine de ştiri; • Întrebări frecvente (FAQ).

• e‐comunități;

• e‐petiții; • e‐referendum.

Ana

liza

• Suport de traducere în limbile etniilor;

• Verificatoare de exprimare, pentru înlăturarea jargoanelor.

• Utilitare de managementul evidențelor;

• Profiluri realizate de experți.

• Jurii electronice ale cetățenilor;

• e‐comunități.

Form

ulare

• Verificatoare avansate de stiluri de exprimare, pentru a ajuta la interpretarea termenilor tehnici şi a celor legali.


• Jurii online ale cetățenilor;

• Instrumente pentru e‐comunități.

• e‐petiții; • Legislații legate de e‐referendum.

Implem

entare • Verificatoare de stil de

tip limbaj natural;

• Ştiri furnizate prin e‐mail‐uri de tip newsletters.


• Jurii online ale cetățenilor;

• Instrumente pentru e‐comunități.

• Liste de distribuție de e‐mail‐uri pentru grupuri‐țintă.

198


Conc

epte

teor

etice

, teh

nolo

gii ş

i sol

uții

de im

plem

enta

reSI

STEM

E IN

FORM

ATIC

E PE

NTRU

ADM

INIS

TRAŢ

IA P

UBLI

CĂ

Stadiul politicii

Informare Consultare Participare

Mon

itorizare

• Feedback online; • Publicarea online de rapoarte anuale.

• Chestionare online şi sondaje de opinie;


• Monitorizarea e‐mail‐urilor;

• Buletine de ştiri; • Întrebări frecvente (FAQ).

• e‐petiții; • e‐referendum.

Sursa: Ann Macintosh, în Promise and Problems of E‐Democracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD Publications, 2003, p. 14

Este important ca indiferent de instrumentele alese, să se definească în prealabil clar grupul țintă şi să se adapteze instrumentele caracteristicilor de grup. Nu se crede în existența unei rețete universale, a unui instrument de lucru, sau o abordare care se potriveşte unei anumite țări. În timp este evident că lucrurile se schimbă oricum, astfel că trebuie avute în vedere şi studiate permanent instrumentele care există la un moment dat şi impactul acestora în diverse domenii.

Bibliografie Duivenboden, H. van, Lips, M.,

„Responsive E‐Government Services: Toward 'New' Public Management”, articol lumul The Information Ecology of EGovernment, IOS Press, Amsterdam, în vo

2005 Ilie, R.,

ean autoritate publică, SISC şi relaţia cetăţwww.academiaromana.ro/pro_pri/doc/st_f01.doc

Santos, J.M.V., Alonso, A.I., „E‐democracy and citizen’s empowerment: a case study of the city of Madrid”, în

mul The Internet Society II. Advances in Education, Commerce & Governance, Press, UK, 200

voluWIT 6, p. 247‐254

ve, D. ork University Press, 2004

SoloThe Digital Person, New Y

*** Promise and Problems of EDemocracy: Challenges of Online Citizen Engagement, OECD Publications, 2003

199


Documents

Sisteme informatice pentru administratia publica