Embed Size (px)
Citation preview
Mircea Diudea •
Sipetele verii
Colecţia METAMORFOZE Coordonator: MIRCEA PETEAN
Coperta: CRISTIAN CHEŞUŢ Ilustraţia copertei:
Maria Mariş Dărăban, Lumină de august
Lectura: MIRCEA MUTHU
© Autorul şi Editura LIMES, 2007 Str. Snagov, 3/19
400420 Cluj-Napoca Tel./fax: 0264/544109; 0723/194022
Email: [email protected] www.edituralimes.ro
ISBN: 978-973-726-233-2
3
MIRCEA DIUDEA
SIPETELE VERII
Editura LIMES Cluj-Napoca, 2007
4
209
Îţi vorbea limba / 141 Poate că un vânt / 142
Nu era aer / 143 Undă de cocori / 144 Ce-ţi vei aminti / 145
Se lasă seara / 146 Jumătate trup / 147
Recunosc c-am ars / 148 În preajma nopţii / 149 Nu m-am lepădat / 150 Ce gong urneşte / 151 Gemene suntem / 152
Ce căutare / 153 Nu-i adevărat / 154
Abia când pleci strig / 155 Oră oprită / 156
Unde rătăcesc / 157 Abia penumbre / 158
Nu simţi cum tremur / 159 Umbră pribeagă / 160 Şi numai roua / 161
Ore gemene / 162 Contururi clare / 163 Regină de bal / 164 Cum vei căuta / 165
Secoli se scurgeau / 166 Cine va sparge / 167
Pe drumul pustiu / 168 De-acum poţi sosi / 169
Câtă zbatere / 170 Ci lasă dorul / 171
Strigând prin spaţii / 172 Cum stai şi suferi / 173
La răscruci de gând / 174 Din pielea pală / 175
Câmpul de piatră / 176 Nufăr de bezne / 177 Aşa venit-am / 178
Margini albastre / 179 Nevertebrate / 180 Atingi lumina / 181 Părea că umblă / 182 Prinţ al negurii / 183 Pe când sezonul / 184 Unde mi-e sora / 185
Ci apele ei / 186 Aprindeai lanuri / 187
Ci încă doare / 188 Vino să-mi primeşti / 189
Mergi înainte-mi / 190 Ce-ai dori mai mult / 191
Oare noi să fim / 192 Fluviu de sete / 193
Ai nălţat templu / 194 Îi sorbeam chipul / 195
Evlavioasă / 196 Coloană frântă / 197
Erai lumina / 198 Sărutul verii / 199
Ce gând trimis-ai / 200 Ci mă căutai / 201
Cum era să uit / 202 Mare de linişti / 203 Găseşte pacea / 204 Sfântul cetitor / 205 Pe cine-ai ales / 206
208
Ce tandre landuri / 71 Mutele răscruci / 72 Adulmeci răul / 73 Buze crăpate / 74
Cotropi-voi iar / 75 Caută-l în vis / 76
Mereu îmi eşti dor / 77 Am venit singur / 78 Adormi insecte / 79
Un vânt subţire / 80 Blestem să fie / 81
Pajiştile ei / 82 Ce largi efluvii / 83
Colinzi mănăstiri / 84 Oră oprită / 85
Întorc clepsidra / 86 Orizontul gol / 87
Ziua şi noaptea / 88 O ce prigoană / 89
În gând cuvântul / 90 Izgonitu-m-ai / 91
Unde să pornim / 92 În balanţa lui / 93 Poate că eram / 94 Fluturi batistă / 95 Ecou fără glas / 96 Botezatu-te-ai / 97 Mai dinainte / 98 Vraja ochilor / 99
Că îmi cutreieri / 100 Mai stau uneori / 101 Când se rătăcea / 102 Un strop de sare / 103
O aripă grea / 104 Adaugă-mă / 105
Ce va fi mâine / 106 Poate n-a fost ea / 107 Poate că doreai / 108 Pe lespezi oarbe / 109 Eşti de neatins / 110
Picură lună / 111 A ei să fie / 112
Fulg de flacără / 113 Striveşte-n palmă / 114
Acolo unde / 115 Zmeură coaptă / 116
Ploi de iulie / 117 Fluturi de noapte / 118 Să stai în veghea / 119 Cum ar fi strigat / 120
Dar cum vei purta / 121 Sfântă icoană / 122 În altă vară / 123
Când se hotărăsc / 124 Mult în puţinul / 125 Suspin al verii / 126 Degete de vânt / 127
N-a fost voia mea / 128 N-a fost voia mea / 129
Soarta e mâine / 130 E din nou târziu / 131
Cai de rugină / 132 Nu-ţi mai face griji / 133
Chipul omului / 134 Inima slabă / 135
Până să mă vezi / 136 Ca să te primesc / 137
Aşteptai un semn / 138 Ţipăt în şoaptă / 139 Poate că pacea / 140
5
Binevoieşte, cetitorule, a-ţi cerca răbdarea cetind
pe frunze povestea unor fără-de-preţ comori, păstrate-n sipetele unei veri de mult apuse..., îngăduie dar, ultimă caravana şi eşarfa ei, fluturând peste dune, peste lungi despărţiri... căci ce îi leagă, peste atâţia secoli – cuvântul şi deşertul – marele Nimic – urma paşilor prin pustiul din sine, şerpuitoare... căci se căutau sub zodii de Tristeţe, aşteptându-se, presimţindu-se, necuvinte rostindu-şi, miere pe buze... curge-n clepsidră Dorinţă nesfârşită... pasul spre Shiraz.
Zidita-n miezul verii, ca-n mănăstire, numele Anei, vestitul zidar, ce iată, peste secoli, îşi muşcă pân’ la sânge buzele de var... o mână albă, smerită pe-o icoană, în rugăciune... e umbra ei pe ziduri ademenită... chiar dacă doare, binevoieşte şi mai ascultă povestea verii, cea nepieritoare!...
Cu paşi desculţi prin rouă... Îngăduinţa pe chipul zeului... nebunul ce, pe plaiuri, mai caută Iubirea...ci îl vor afla în miezul unei zile, într-o mirare, pe acelaşi drum... dar unde să plece – ea, cu picioare arse, el, cu ochi de fum... deget de rană mai pipăie lumina pe contur de scrum...
6
Întorc clepsidra spre răsăritul orei şi, iat-o, coborând... ca o ruină de aur din belşugul Marilor comori, ca o Regină din cărţile iubirii scrise până-n zori – odăjdii albe ce cad în grele falduri, lumini ce sună... în ritualul desăvârşit al nunţii – Vara nebună! – ploaia de august, revărsată pe iarbă de secetă, spuza de stele azvârlită pe calea Paşilor în Doi!...
Aceste zis-a sfântul cetitor, cel care cercetat-a-n stele rostul firii, sfântul scriitor, cel care scris-a pe frunză verde psalmii Iubirii-Nemuririi, sfântul muritor, urmând prin ceţuri calea Desăvârşirii.
207
Cuprins
Ale nimănui / 7 Din altă vară / 8 Ci mă locuiai / 9
Sub albe pleoape / 10 Din ce anotimp / 11
Sălbăticiune / 12 Mătăsuri scumpe / 13
Eternul mâine / 14 Sărut pe-un umăr / 15 Nu-mi ieşi-n cale / 16 Dar cum să rezist / 17 Ce să-ţi pot spune / 18
Dincolo de vag / 19 Pe faţa lunii / 20
Nimb de flacără / 21 Că nu e încă / 22
Zadarnic caut / 23 O amintire / 24
Eşti nicăieria / 25 Nepregătite / 26
Numai eu ştiam / 27 Nu mă vei pierde / 28 Îţi vin în minte / 29 Ci mă vor afla / 30 Lăsat-ai vara / 31
Oglinda spartă / 32 Voluptoasele / 33 Acolo şezum / 34
Dacă deschidem / 35 Grădină arsă / 36
De unde îmi eşti / 37 Altar ce arde / 38
Mai mare dorul / 39 E miezul nopţii / 40 Singur pe calea / 41
Nu mai ştiu spune / 42 Şi iată că trec / 43
Mai sunt miresme / 44 Dac-ar şti veni / 45 Spui că-i târzie / 46 De unde vine / 47 De limpezime / 48
Mai trec prin culori / 49 Comori uitate / 50
Flamuri fără vânt / 51 Ziua se stingea / 52 Eşti ecoul meu / 53 Risipă de flori / 54 Dacă ai lăsat / 55 Ce lună veche / 56
Vârtej de păsări / 57 Şi-auzi colinde / 58 Se lasă frigul / 59
Pe unde îmi plângi / 60 Aş vrea să mai ştii / 61 Şi dacă nu strig / 62 El zeul păgân / 63
Chipul tău prelung / 64 Unde nalţi rugă / 65
Îmbrăţişarea / 66 De unde-atâta / 67 Sărutai drumul / 68 Nimic din toate / 69 Cum vei suporta / 70
206
Pe cine-ai ales În singura viaţă Să te iubească
Cui ai nălucit
Mătăsile prin simţuri Să nebunească
Pe cine-ai lăsat
Pustiul din clepsidră Să ţi-l golească
7
Ale nimănui Aleile parcului În lipsa noastră
O ezitare
Sincopa unor ziduri De mult ruină
Batista albă
Cu care ştergeai zarea Aşteptându-mă
8
Din altă vară Incendiind nopţile
Macii buzelor
Ca o lumină În izbânda palmelor
Sfera sânilor
Şi mai departe Hiperbola coapselor
Stenografie
205
Sfântul cetitor Cetind în stele soarta
Şi rostul firii
Sfântul scriitor Scriind pe frunză verde
Psalmii iubirii
Sfântul muritor Urmând prin ceţuri calea
Desăvârşirii
204
Găseşte pacea Acolo unde vântul
Spulberă ora
Acolo unde Omul adevereşte
Cu faptele lui
Acolo unde Fiecare plăteşte Preţul unui vis
9
Ci mă locuiai În deşertul dorinţei
Aşteptându-mă
Presimţindu-mă Vers de apă rostindu-mi
Miere pe buze
Şi iată aflam Cum înşiră mărgeanul
Clipe veşnice
10
Sub albe pleoape Fantastice memorii
Poate el şi ea
Îngăduie dar Ultimă caravana
Şi eşarfa ei
Tot ce îi leagă Cuvântul şi deşertul
Marele nimic
203
Mare de linişti Fără spume şi valuri
Fără zbatere
Egală sieşi De vis netulburată
Entelehie
Cum poţi tu stinge Ţipătul de durere
Al atâtor răni
202
Cum era să uit Atingerea mătăsii Sub clar de lună
Odăjdii albe
Căzând în grele falduri Lumini ce sună
În ritualul
Desăvârşit al nunţii Fată nebună
11
Din ce anotimp Îţi soseau câteodată
Lungi caravane
Şi lungi despărţiri Peste dune şi ţărmuri
Apăsătoare
Urma paşilor Prin pustiul din tine
Şerpuitoare
12
Sălbăticiune Copleşită de umbra
Unei dorinţe
Între nisipuri Ţii sufletul în palmă
Ca pe o perlă
Ploaia şi norii Atinge-le cu mâna Şi prefă-le vis
201
Ci mă căutai Cu degete de iarbă Pe ţărmul promis
Unde ajunsem
După lăsatul serii Nainte de vis
Şi nu cunoşteam
Nici greutatea crucii Nici ce ne-a fost scris
200
Ce gând trimis-ai Prin spaţiile goale Prin bezne târzii
Şi ce lumină
Zvârlit-ai sus pe ceruri Ca să ştim că vii
Ci noi urmarăm
Voinţa ta întocmai Cuvântul dintâi
13
Mătăsuri scumpe Lunecă cu sărutul Pe umeri pe sâni
Umbre şi surâs
Pe marmora trupului Unduindu-se
Pe coapsa naltă Aprinsele volute
Un cer un pământ
14
Eternul mâine Frica de-a nu ne pierde
Unul de altul
Rostiri sfioase Egale cu tăcerea
Buze de rană
Dar cum poţi striga Timpanelor de piatră
Mi-e atât de dor
199
Sărutul verii Prelins uşor pe umăr Pe-un sân dezgolit
Înfiorarea
Lăsată să robească Simţul cotropit
Ci spui că tremuri
De dorul lui visându-l Pe-un ţărm înflorit
198
Erai lumina Ce ostenea prin noapte
Somnu-mi căutând
Erai suspinul Ce păstra îndurarea Şi pâinea frântă
Erai povestea
Ce o spuneau luntraşii Din Ursa Mare
Sărut pe-un umăr Zidit în miezul verii
Ca-n mănăstire
Ce sacrificiu Cerut-ai Preaînalte
Unui biet zidar
Ce se închină Şi-şi muşcă pân’la sânge
Buzele de var
16
Nu-mi ieşi-n cale Cu de mâncare Ano
Rază de soare
Nu-mi trece râul Cu apă pân’la mijloc
Învolburată
Nu-mi vărsa vinul Iubirii preacurate
Pe zidul de dor
197
Coloană frântă Lumina ce ţinuse Departe noaptea
Risipă este
De-acuma frenezia Ploilor de mai
Tu strângi pustiul În palmele crăpate
Piatră cu piatră
196
Evlavioasă Lumina ce coboară
În mănăstire
O mână albă Smerită pe-o icoană
În rugăciune
E umbra Anei Din ziduri reci s-o scoată
Nu mai e cine
17
Dar cum să rezist În mijlocul cetăţii Şi vin să nu beau
Constrâns de oră De limitele oarbe
Sfânt fără să vreau
Şi cât mă doare Că nu mă am pre mine
Ţie să mă dau
18
Ce să-ţi pot spune Când am uitat de mine
Am uitat să cânt
Semn de-ntrebare Orbitele de ceţuri Cercul de cuvânt
Numai mirare
Ochiul ce mă străbate Aripa de vânt
195
Îi sorbeam chipul Expresia ochilor Sufletul stârnit
Era fântâna
Ce răcorea în taină Un câmp cotropit
Era lumina
Ce luneca pe coaja Fructului oprit
194
Ai nălţat templu Din puţine cuvinte
Ce le repetai
O mare caldă În largul gândurilor
Ca să poţi visa
Şi o zeiţă Căreia la solstiţii Să-i aduci jertfă
19
Dincolo de vag Se aşterne deşertul
Gol ca un suflet
Poate Shirazul Cu turnul lui de cretă
Să-ţi fi nălucit
Poate mirajul Să-ţi desluşească umbra
Propriului gând
20
Pe faţa lunii Cea mereu nevăzută
Căuta-mă-vei
Cu ochii tăi mari Cerceta-vei deşertul
Altui solstiţiu
Afla-vei umbra Şi sângele albastru Cotropit de gând
193
Fluviu de sete În palmele de rugă
Apa ce-am băut
În miezul nopţii Deşertul de suspine Gândul ce-am tăcut
Mireasma verii
Suind la cer cu roua Dorul ce-am avut
192
Oare noi să fim Arătaţii de lume Cu deget sucit
Cu limba aspră
Peste turmă cuvântă Un popă smintit
În iarba arsă
Ne aşteaptă din vară Visul rătăcit
21
Nimb de flacără Ars ţi-e numele Ano
Fără-ndurare
Cerne-ţi şoaptele Că rătăcesc fără drum
Fără chemare
Fă-mi semn cu mâna Că ecoul te pierde
În depărtare
22
Că nu e încă Ce ne-a fost scris să fie
Fiorul rotund
Pe luciul apei Glasul plutind cuvântul
Legănat de vânt
Cum să te aflu În rodia cu stele In tainicul gând
191
Ce-ai dori mai mult Decât sărutul verii
Pe umărul tău
Ploaia de august Revărsată pe iarba
Secetei tale
Spuza de stele Azvârlită pe calea
Paşilor în doi
190
Mergi înainte-mi Pe calea dintre secoli
Să te pot urma
În bucuria Venirilor pe lume Nevrednic de ea
Ori în tristeţea
Petrecerilor mute Urcător la stea
23
Zadarnic caut Privirea tremurată
Glasul de alint
Zadarnic suie Pe piatra aşteptării
Treptele de gând
Atunci lăsat-ai Tăcerea ca o apă Peste foc arzând
24
O amintire Ca o suavă şoaptă
Să te descrie
Poate o frunză Atinsă de un tremur
Smulsă-n tărie
Poate o rază Uitată între storuri
Să te învie
189
Vino să-mi primeşti Cu mâinile-amândouă
Sufletul-floare
Vino să-ţi mai dau Sub zvon de lună nouă
Mărgăritare
Povestea verii Cu paşi desculţi prin rouă
Nepieritoare
188
Ci încă doare Plecarea ta spre portul
Unui ţărm incert
Palidă floare Uitată în fereastra Ce dă spre deşert
Veşted Shirazul
În răstignirea orei Secolii se pierd
25
Eşti nicăieria Dar eşti mereu aproape
Zvon nedesluşit
Răscruci ne cheamă Sub echinox de toamnă
Drumul poleit
Ziua de mâine Unde-i să împlinească
Gândul aiurit
26
Nepregătite Odăjdiile albe
Ale miresei
Lumină ştearsă Orbita ce o paşte Un înger palid
Toamna-i la vale
Cu turmele de stele Zvon de echinox
187
Aprindeai lanuri Cu macii sărutului
Cu seceta
Prăvăleai ploaie Peste uscate albii Peste paşi în doi
Să nu se afle
De va fi fost aievea Ori numai un vis
186
Ci apele ei Curgătoare la ceruri
Adăpau îngeri
Câmpurile ei Urcau pe dunga zării
Aproape de rai
Iar de pe buze Zburau spre soare stoluri
Psalmii iubirii
27
Numai eu ştiam Ce aripă-ţi străbate
Marele pustiu
Şi cui pereche De partea nevăzută
Aşteptai să fiu
Vâslind prin ceţuri Prin aşteptarea mută
Până în târziu
28
Nu mă vei pierde În palmă adunat-ai
Sămânţă de vis
Îngăduinţa Zugrăvită pe faţa Sfântului proscris
Şi rătăcirea
Din aripa ce-şi scrie Zborul indecis
185
Unde mi-e sora Dintr-o naivă frescă
Pe turla serii
Unde se zbate Între suspin şi ţipăt
Gongul durerii
Unde se duce Să culce obosită Chipul răbdării
184
Pe când sezonul Desfigura prin parcuri
Arbori trişti şi goi
Pe când aproape Ne pierdusem de lume
Coborând în noi
Ne aţintiră Din secolii de vrajbă Doi ochi de strigoi
29
Îţi vin în minte Iatacurile serii Ispitindu-te
Şi tremuri psalmul În firava-i nălţare
Ram fără vlagă
Pe drum nebunul Mai caută iubirea Miezul unui gol
30
Ci mă vor afla În miezul unei zile
Pe acelaşi drum
Într-o mirare Ascunsă în orbita Ochiului de fum
Degete arse
Ce pipăie lumina Pe contur de scrum
183
Prinţ al negurii Cercetându-şi realmul
Cu ochi rătăciţi
Pe când suspinul Şi dorul zac prin porturi
Gemeni surghiuniţi
Pe când ruina Pe turle zugrăveşte
Îngeri ofiliţi
182
Părea că umblă Dar îl pluteau pe aripi
Duioase cântări
Părea o umbră Ce-o poartă spre legendă
Ştiute cărări
Părea că soarbe Cu ochii-i stinşi lumina
Uitată-n mirări
31
Lăsat-ai vara Şi pasărea iubirii Rătăcită-n ieri
Mireasmă iute
Înalţă grădinarul Prin arbori stingheri
Stoluri pe zare
Îţi mistuie privirea Ecou de tăceri
32
Oglinda spartă Ochiul bolnav al zilei
Soarele proscris
Oare-i de bine Că înfloreşte-n toamnă
Ramul de cais
Oare de rău e Că-n cearcăn se încheagă
Somnul fără vis
181
Atingi lumina Cu degetele oarbe Şi iată cresc flori
Respiri miresme
De paşi desculţi trezite Colindând în zori
Sărutul verii
Pe trupul zvelt al nimfei Risipind fiori
180
Nevertebrate Cuvintele lui blânde
Înşirate-n vers
Îngemănate Strădania şi lenea
Ornicul invers
Omizi albastre Străluminând adâncul
Unui înţeles
33
Voluptoasele Neatinsele buze
Ale tăcerii
Cum voi reface Din cioburi de lumină
Chipul iubirii
Prin vagi orbite Rotindu-se luceferi
Ochii ei de dor
34
Acolo şezum La hotarul visului
Aşteptându-mă
Acolo plânsem Exilul meu în toamnă
Copleşindu-mă
Zidul gândului Între mine şi mine Despărţindu-mă
179
Margini albastre Nemărginiri întinse Ţarine de gând
Trupul zeului
Pe lespezi reci de piatră Vag întinerind
Ci nemurirea
Pe umeri i se pare Grea din când în când
178
Aşa venit-am S-aduc prinos iubirii
Fluturii vioi
Pe palme aspre Odoarele tăcerii
Psalmii scrişi pe foi
Şi briza blândă Înfiorând spre seară
Portul pentru doi
35
Dacă deschidem Porţile dimineţii Cu un ram verde
Dacă în trilul
Alb al privighetorii Ne-nălţăm puţin
Dacă ne pierdem
Iar afară din lume Cine-i de vină
36
Grădină arsă De gerul unei vrajbe
Ce ne-o iscară
Apropie-te De mugurii mei fragezi
În primăvară
Ci singur vino Să vezi ce dulci eclipse
Rodi-vor iară
177
Nufăr de bezne Amirosind a mare
De dor vălurit
Să te fi lăsat În largurile minţii Gând nelămurit
Să te fi luat
În palmele de arşiţi Suspin nesfârşit
176
Câmpul de piatră Şi văile timpului Sfârşind în sete
Mi-ai cerut să sting Cu o mare de lacrimi
Flacăra verii
M-ai lăsat să strig În pustiul din mine Sfânt numele tău
37
De unde îmi eşti Omule cu privirea Cât largul mării
Din ce invazii
Stelare ţi-e cenuşa Trupului caldă
Şi care landuri
Îţi adoptară limba Miere amară
38
Altar ce arde Pe lespezile toamnei
Crengile de gând
Prin gări de zgură Din sipetele verii Umbre rătăcind
Ci laşi simţirea Să afle altă cale Ceţuri iscodind
175
Din pielea pală Din cuibul greu de bezne
Din jarul spuzit
Aroma iute Suspinul greu al mării
Vântul vlăguit
Uitarea-n clipă Ademenind destinul Pe-un ţărm pustiit
174
La răscruci de gând Odihnesc drumurile
Singure sosind
La mirări că sunt Odihnesc gândurile
Grele de cuvânt
La suspin de vânt Odihnesc ramurile Lumii fremătând
39
Mai mare dorul Când calea ţi se frânge
În zidul de gând
Gest fără noimă Rătăcit în alcovul Visului flămând
Plantă firavă
Puţinul somn din care Te trezeşti plângând
40
E miezul nopţii De ce tremuri femeie
Singură în prag
Cu duhul bolii Pe buzele încinse
Chemându-l din vag
Şi cu suspinul Pe calea hotărâtă
Zeului pribeag
173
Cum stai şi suferi Eşti dincoace de bine
Dincolo de rău
Cum stai şi cugeţi Eşti dincolo de bine
Dincoace de rău
Cum arzi hotarul Ce lumile desparte Eşti numai al meu
172
Strigând prin spaţii Mirându-se că este
Dintru început
Suflet pereche Aflându-se în oră Făcându-se lut
Dulce patimă
În braţele de apă Un veşnic sărut
41
Singur pe calea Pe care paşii noştri
O călcau în zori
Doar cu ecoul Cuvintelor rostite
Între sărutări
Doar cu suspinul De braţul înserării
Zeu rătăcitor
42
Nu mai ştiu spune Azi numele iubirii La care mă-nchin
Troiţa-i arsă
Şi nălucesc pe cupă Urme de venin
În podul palmei
Drumurile-s oprite Sufletul suspin
171
Ci lasă dorul Să se aştearnă cale
La o răscruce
În neştiutul Ademenitei clipe Ce drum s-apuce
Doar el cu sine
Lutul crăpat şi umbra Prin azi se duce
170
Câtă zbatere În clipa ce păstrează
Firea ta în azi
Poarta spre mâine Prin ochiul tău deschisă
Gândul încă treaz
Curge-n clepsidră Dorinţa din pustie Pasul spre Shiraz
43
Şi iată că trec Prin vămile de ceţuri
Mereu căutând
Mereu aşteptând La răscrucile toamnei
Stea dusă de vânt
Iată arborii Cu rădăcini în ceruri
Neaflând pământ
44
Mai sunt miresme Pe câmpurile toamnei
Ca să renască
Povestea scrisă A unei veri trecute
Cu iz de iască
Rămasă-n simţuri Şi-n stoluri mari de păsări
Să se vestească
169
De-acum poţi sosi E lunca-mpodobită
De sărbătoare
Nu voi mai pleca Cu turmele pe plaiuri
Prin ploi şi soare
Ci doar o clipă Voi ţine-n palma arsă
O sărutare
168
Pe drumul pustiu Urma verii se şterge
Cum bate vântul
Dacă mai sunt viu Îţi vor spune cocorii
Plecaţi cu gândul
Pe cer sângeriu Semnele veşniciei Îşi ţin cuvântul
45
Dac-ar şti veni I-ar face să răsară Brânduşe sub tălpi
Să-i aducă leac
Pentru singurătate Cuvânt de bine
Şi strălucirea
Ochilor ei ca vara Ce nu mai vine
46
Spui că-i târzie Această caravană
Spre vechiul Shiraz
Că nu aşteaptă Cu harfa-i menestrelul
Să ne recite
Cuvinte rupte Din amintirea verii De mult pierdute
167
Cine va sparge Tăcerea unor secoli
De neiubire
Cine va striga Deşertului de bezne
Sfânt numele ei
Cine va mâna Spre ţărmul dimineţii
Carul soarelui
166
Secoli se scurgeau Printre degete oarbe
Atingând dureri
Nisip de stele În clepsidrele nopţii
Risipind tăceri
Chipul iubirii Pribeag pe căi lactee
Exilat în ieri
47
De unde vine Atâta tulburare
În sufletul ei
Ce întuneric Roteşte-n simţuri corbii
Peste speranţă
Peste sărutul Cu gust de mătrăgună
Arzând pe buze
48
De limpezime Ţi-s ochii grei femeie Că nu mai ai somn
Şi nu mai ai vis
Pe aripi de poveste Să te legene
Şi nici voinţă
Să-ţi făureşti cu gândul Un nou paradis
165
Cum vei căuta Partea din tine lipsă Într-un timp străin
Cum vei deştepta
În ochiul nopţii clipa Unui solstiţiu
Cum vei aduna
Din cioburile toamnei Chipul verii drag
164
Regină de bal Deşteaptă şi nebună
Dragă cui vei fi
La balul din vis Plutind pe portative
Printre panoplii
Îţi uiţi surâsul Într-o gravă tristeţe Te iubesc – de-ai şti
49
Mai trec prin culori Coralii mâinii tale Căutând comori
Mai simt uneori Respiraţia verii Suavii tăi pori
Mai sărută-n zori
Chipul lui de lumină Ochii-ţi visători
50
Comori uitate În peşterile mării
Însetatele
Neprivitele De ochii ce destramă
Depărtatele
Tăinuitele Extaze ale lunii
Prearâvnitele
163
Contururi clare Din lumi de dor aprinse
Şi stinse de-acum
Doar pentru vise Stă poarta larg deschisă
Pleoapa lui de scrum
În lunga clipă Năluci roiesc pe zarea
Ochiului de fum
162
Ore gemene Drumurile prin noapte
Sosesc singure
Spune-ţi numele Zidurilor de piatră
Dulce strugure
Focul din inimi Focul aprins pe vatră
Ore gemene
51
Flamuri fără vânt Şi răscrucile arse
Drum spre nicăieri
Nisip mişcător Ce îţi scufundă pasul
În ziua de ieri
Ţi-e teamă de vis Ci vorbeşte-ţi cu mine
Gânduri şi tăceri
52
Ziua se stingea Ca un glas în tăcere
Ca o părere
Pe când mă cerca O sfioasă dorinţă
Cu neputinţă
Pe când mă afla Prefăcut în mirare
O stea de sare
161
Şi numai roua Să-i potolească setea Într-un sterp ţinut
Şi numai steaua
Să-i ocrotească pasul Pe drumul ştiut
Şi numai somnul
Să-i nălucească preajma Unei veri mai mult
160
Umbră pribeagă Pe drumurile toamnei
Veşted paradis
Mai baţi la poarta Ferecată a serii Poate e deschis
Cerul deasupra Şi braţele iubirii
Rătăcind prin vis
53
Eşti ecoul meu Vorbind singurătăţii
Umbra glasului
Cu tine mă lupt În desişul vorbelor
Gravă tăcere
Te-ntreb de soare Printre ploile lumii
Iar tu nu-mi răspunzi
54
Risipă de flori Pe dalele tăcerii Zări neumblate
Făclii de ceară
Veghează ritualul Arderii de tot
Ce ştii de viaţa
De dincolo de lume Rază de soare
159
Nu simţi cum tremur De dragul tău în zorii
Dalbei dimineţi
Nu vezi cum seamăn Mărgăritar de rouă
Gleznelor tale
Şi cum descopăr Umărul cald al nopţii
Ca să îl săruţi
158
Abia penumbre Ce-a mai rămas din trupuri
Într-un ars tablou
Abia suspine Din strigătul iubirii Ce-i chema din nou
Erau doar paşii
Sub soarele amiezii Stinşi în vag ecou
55
Dacă ai lăsat Sărutul unei raze Pe pleoapa arsă
Dacă ai prezis
Cunoaşterea durerii Pe ţărm de exil
Dacă ai legat
Cu lanţuri de rugină Vântul din aripi
56
Ce lună veche Adastă peste lume În strai de zână
Cu paşi de pâslă
Urmând îndrăgostiţii Ce merg de mână
Ana în ce zid
Nemaizidită jertfă Rămâi străină
157
Unde rătăcesc Caravane de umbre
Drumul mătăsii
Unde hohotesc Bacante despletite Cu ochi de ceaţă
Unde rămâne
În deşertul tăcerii Singură urma
156
Oră oprită În dunele clepsidrei Răsturnată-n vis
Şi gongul ultim
Peste întreg Shirazul Zvonit dinadins
Floarea otrăvii
Cocleşte-n ere bronzul Ochi de soare stins
57
Vârtej de păsări La răscrucile toamnei
Aşteptându-se
Vârtej de gânduri La răscrucile vieţii
Căutându-se
Vârtej de gene La răscruci de mirare
Oare tu să fii
58
Şi-auzi colinde Pe-un zeu iudeu mărindu-l
Pe care nu-l ştii
Cu gândul iute Prin secoli iscodindu-l
Prin temple pustii
De timp te-ai pierde Să-ţi regăseşti perindul
Eşti fără să fii
155
Abia când pleci strig Deşertului din mine
Să mă asculte
Abia când tremuri Aud cum vine vântul
Ca să mi te ia
Frunză galbenă În toamna ce se lasă Pe umeri mai mult
154
Nu-i adevărat Că ţi-am uitat iubirea
Că te-am amăgit
Cu trilul mierlei O beznă cântătoare
Că ţi-am veştejit
Grădina-n floare Shirazul tot călcându-l
Orbul de iubit
59
Se lasă frigul Pe pleoapele albite
Pe rana gurii
Şi prin troiene Pierdut încă din toamnă
Nici urmă de zeu
Ci unde să-l strigi Ce nume să acoperi
Cu ecoul tău
60
Pe unde îmi plângi Ce ţinut te ascunde Stea cu tremur rar
Ce depărtare
Între mine şi tine Aşează hotar
Noaptea de mine
Nu se milostiveşte Şi vinu-i amar
153
Ce căutare Ce braţe dulci de ape Mă cuprind în zori
Şi îmi deşteaptă
Pe sub lăsate pleoape Aripi de cocori
Pe zarea nopţii
Vâsleau spre ţărmuri calde Palizi zburători
152
Gemene suntem Năluci ale dorinţei
Fără de noroc
Fără de nume Nu-i nimeni să ne cheme
Aproape de foc
Afară din timp Şi din lume afară Pribegind pe loc
61
Aş vrea să mai ştii Că dincolo de neguri
I-o casă pe plai
Frunzar de umbră Îmbie cu răcoarea-i
Pe zeul cu nai
Şi poţi să-i vorbeşti Să pleci dacă ai cale Sau poţi să mai stai
62
Şi dacă nu strig E mai puţină ceaţă-n
Golful tăcerii
E vântul mai treaz În pânzele ce-aşteaptă
Pe cheiul verii
Calea-i mai dreaptă Sub steaua legănată-n
Catargul serii
151
Ce gong urneşte Planetele în spaţiul
Ornicelor seci
Ce poleire Sleieşte peste câmpuri
Gemene poteci
Ce păsări mute Azvârle peste vară Ţipete de veci
150
Nu m-am lepădat De tine la răscruce Nu te-am blestemat
Să nu ai nume
Să ţi se piardă urma În altă lume
Să nu te ierte
Pentru golul privirii Să mi te certe
63
El zeul păgân Creştinat în misterul
Pâinilor frânte
El care mânca Scoarţa mestecenilor
Luminându-se
El care sorbea Din roua mugurilor
Să-şi uite setea
64
Chipul tău prelung De tulbure icoană
Privind în tării
Două lebede Plutind peste tăcere
Două veşnicii
Soarele nostru Sprijinit pe catarge
Aşteptând să vii
149
În preajma nopţii Era un dor de tine
O tresărire
O rătăcire A braţelor de apă
O regăsire
O desluşire A umbletului mândru
O nălucire
148
Recunosc c-am ars Zborul unor egrete
Cu focul palmei
Recunosc c-am spart Rodia dulce-a nopţii
În mii de stele
Recunosc c-am scris Cu lacrimă de sare
Ode iubirii
65
Unde nalţi rugă Căror alei se-mparte Pasul tău plăpând
Unde mă cheamă
Ascuns de pânda lumii Trupul tău flămând
Unde albeşte
Fără de mine noaptea Ochiul tău plângând
66
Îmbrăţişarea Pentru care întoarsem
În timp Shirazul
Ochii ei de jar În descântecul nopţii
Risipiţi pe cer
Tremurul din glas În templul regăsirii
Redevenit psalm
147
Jumătate trup Răstignit pe durere
Jumătate duh
Jumătate vis Pe căile lactee
Jumătate plâns
Jumătate rob Celei rupte din soare
Jumătate orb
146
Se lasă seara Ca o pasăre frântă
Pe un ţărm de scrum
Unde să mergeţi Ea cu picioare arse Tu cu ochi de fum
Ce colţ de pâine
Să vă mai dea putere Să porniţi la drum
67
De unde-atâta Lumină în privirea
Zeului proscris
De ce sporeşte Misterul fiecărui
Adevăr atins
Şi cum preface În fericire clipa
Doar cu un surâs
68
Sărutai drumul Pe unde se pierdură
Cândva paşii lui
Zvonul unui tril Pe marginea tăcerii
Prelingându-se
Clipe de extaz Înşirate-n mărgeanul
Poveştii de dor
145
Ce-ţi vei aminti Din frumuseţea verii
Într-o zi cu ploi
Într-o tăcere A zărilor deşarte Ce curg înapoi
Într-o durere
A rănilor lăsate Prin arborii goi
144
Undă de cocori Vălurită în noapte
Până departe
Prin bezne străbaţi Pe unde cale nu e Sub stea verzuie
Ci dintre gânduri
Cu ochi de veghe fulgeri Un stol de îngeri
69
Nimic din toate Câte puteau să fie Nu s-a întâmplat
Nici un păianjen
Nu a cedat o coardă Viespii de brocart
Mierea din faguri
Pierdut-a fost în golul Ceasului prădat
70
Cum vei suporta Prea multa fericire Ce n-o poţi spune
Anevoioase
Rotirile de stele Prin zări puţine
Şi aşteptarea
Ce-ntinde crengi uscate Zilei de mâine
143
Nu era aer Destul ca să-i respire
Iutele sărut
Îşi mai amintea Că alergau pe calea
Albă de stele
Secoli de mână Şi ochii-i doi luceferi Ce-o sorbeau arzând
142
Poate că un vânt Mai aducea chemarea
Ce se depărta
Ecou desfrunzit Ca pădurea de cântec
Ce se depărta
Şoim de dor rănit Rămas cu ochii-n vara
Ce se depărta
71
Ce tandre landuri Pe unde rătăceşte
Drumul tău spre vis
Fructe oprite Emisfere de soare Strivite-nadins
Aripi de ceaţă
Fâlfâie rarii îngeri Peste ce ţi-e scris
72
Mutele răscruci Destramă calea verii
Înmiresmată
Pe unde s-apuci Timpul pierdut să-l cauţi
Prin niciodată
Iama prin năluci Stea cu noroc să fie
Ori blestemată
141
Îţi vorbea limba Cum i-o vorbea femeia
În nopţi umede
Când se îmbiba De iubire tărâmul
Făgăduinţei
Şi i-o tălmăcea În nebune atingeri
Ale cerului
140
Poate că pacea Serii să fi fost taină
Pecetea sărut
Şi necuprinsul Cuprins în două palme
Tot ce-am fi avut
Pământ şi mare Amestecând în simţuri
Iar ca la-nceput
73
Adulmeci răul De la mare distanţă Cu sufletul blând
Şi nu te aperi
De prigoana din stele Ori de pe pământ
Eşti ce ei n-au fost Exilatul din lume Veşnicul flămând
74
Buze crăpate De seceta nopţilor Pierdute pe drum
O mare moartă
Rămasă-n amintirea Ochiului de scrum
Şi o icoană
Pe lemn spre care suie Sufletul de fum
139
Ţipăt în şoaptă La marginea somnului
Călcând cu grijă
Să-i culegi febra Cu deget de răcoare
Cu un descântec
Să-i dezlegi vraja În care i se-ncurcă
Drumuri şi vise
138
Aşteptai un semn Pe zarea văduvită
De verbul a fi
Apoi tăcerea Lua conturul aspru
Al neliniştii
Cine să-ţi spună Pe drum de caravane
Dacă va veni
75
Cotropi-voi iar Somnul tău de pădure
Înmiresmată
Cu sunet de corn Prevestind vânătoarea
Însângerată
Cu steagul supus Iubirii ce-i cu moartea
Îngemănată
76
Caută-l în vis Ori la capăt de lume Urmându-i gândul
Ori în deşertul
Devastărilor mute Închis în sine
Ci îl vei afla
Într-un pumn de ţărână Un suspin mai mult
137
Ca să te primesc Mi-am resfirat câmpia
În patru vânturi
Şi mi-am limpezit În zori de zi privirea
Ci-n aşternuturi
Lăsat-am visul Să legene povestea
Să nalţe imnuri
136
Până să mă vezi Mă presăram pe cale Mă purtam în vânt
Boabă de ambră
Strivită între pietre Poate eram cânt
Ori nălucire
A tâmplelor de febră Vorbă de descânt
77
Mereu îmi eşti dor Şi întinsă câmpie
Şi alergare
Să te întâmpin În roua dimineţii Psalm de răcoare
Să mă evapor
În preajma ta fierbinte Rază de soare
78
Am venit singur Să te iau de pe scenă
La noi acasă
Afară plouă Cu versuri de bacovii
Dar cui îi pasă
Îmi întinzi mâna Iar eu te trec pe braţe
Pragul - mireasă
135
Inima slabă Şi năduşeala zilei Rece peste gând
Dorinţa serii
Un muc de lumânare Ce arde flămând
Ziua de mâine
O ţii în palma aspră Şi toate la rând
134
Chipul omului Pe care ora lasă Dâre de suspin
Spicul grâului
Când îl preface coasa În pâine şi vin
Maica Domnului
Când sprijină miloasă Umbră de creştin
79
Adormi insecte Pe frunze de-ntuneric
Înfiripate
Aproape orb eşti Şi-n degete lumina
Parcă se zbate
Să mai dezlege Taina unor orbite
Încercănate
80
Un vânt subţire Ca talia iubirii Trecând pe alei
Prin ramuri ude
Atingând cu tandreţe Sfârcurile ei
Din somnul iernii Din ştiuta poveste
Trezind ghiocei
133
Nu-ţi mai face griji Vor fi atât de multe
Vorbele bune
Încât vei crede Că-n adevăr vestit-a
Îngerul Gavril
Iar trei călugări Mărturie vor bate
În toaca serii
132
Cai de rugină Cotropiră-ntr-o noapte
Parcul cetăţii
Hoardele de vânt Răscoliră-n grădina
Creştinătăţii
Şi fără veste Ne lăsară spre ziuă
Singurătăţii
81
Blestem să fie Sau binecuvântare
Iubirea noastră
Ce putem spera Din fără-de-odihna
Prigonirii ei
Ce putem arde Pe stinsele altare
Mai mult ca viaţa
82
Pajiştile ei Musteau de iuţi miresme
Şi roi de fluturi
Albind în sine Îşi săvârşeau destinul
Cu frenezie
O zi dementă O vrajă de lumină
Pajiştile ei
131
E din nou târziu Între mine şi tine Dorm distanţele
Adorm de-acuma Şi cetitorii-n stele
Şi poveştile
Doar noi rămânem Să zugrăvim prin bezne
Albe nopţile
130
Soarta e mâine Nu te grăbi să afli Calea din răscruci
Adaste pasul
Pe ţărmul de verdeaţă Al doritei lunci
Să uiţi de lume
În raiul care da-va-ţi Fructele lui dulci
83
Ce largi efluvii De alb şi de miresme
Plutind efemer
Ce joc de iele Stârnit din altă lume De un duh stingher
O ce amestec
În fagurele zilei De pământ şi cer
84
Colinzi mănăstiri Cu pasul de căinţă
Cu capul plecat
Te cauţi mereu În apele oglinzii Mereu însetat
Şi nu te afli
Decât în veşnicia Timpului curbat
129
N-a fost voia mea Să te iubesc în vara Mai presus de vis
Numai durerea
Din lutul ce crăpase Fără ploaia ta
Numai dorinţa
Prin care înălţat-am Spre tine rugă
128
N-a fost voia mea Să răscolesc vămile
Căutându-te
A fost dorinţa Prin văile uscate
Râvnindu-ţi ploaia
A fost clepsidra Care-mi cernea pustiul
Clipă de clipă
85
Oră oprită În mijlocul câmpiei
Ca o secetă
Buze crăpate Ci plinul fântânilor
De ce pregetă
De ce nu urcă Spre ramul unde-aşteaptă
Ora veştedă
86
Întorc clepsidra Spre răsăritul orei Şi iată cobori
Ca o ruină
De aur din belşugul Marilor comori
Ca o regină
Din cărţile iubirii Scrise până-n zori
127
Degete de vânt Prin părul de culoarea
Toamnei ce vine
Iată trec stoluri Ce se supun de-acuma
Vrajei marine
Peste catarge Cu ochi de zburătoare
Te uiţi la mine
126
Suspin al verii Ce-ai locuit vremelnic
Lutul care sunt
Ce te-ai răspândit Prin deltele de sânge
Cuvânt de cuvânt
Ce te-ai rătăcit Cu tremurul din frunza
Purtată de vânt
87
Orizontul gol Ca ochii strigoiului
Ecou fără glas
Umbra zborului Obosind în tăcere Ce ne-a mai rămas
Culoarea pală
De la capătul lumii Locul de pripas
88
Ziua şi noaptea Jumătăţile orei
Verbul ce ni-e scris
Îngemănate Sunt drumurile noastre
Între gând şi vis
Şi nu ştim care Ne depărtează pasul
Iar de paradis
125
Mult în puţinul Unor coperţi închise
Peste o vară
Puţin în multul Desfrunzitelor pagini
De calendare
Nimic în vastul Deşertului lăuntric
Cari să nu doară
124
Când se hotărăsc Tărâmurile zilei
De ale nopţii
Când se regăsesc Alungatele vise Pe ţărm de exil
Când se prăbuşesc Tăcerile din inimi
Îmbrăţişate
89
O ce prigoană Au potopit pe urma
Zeului blajin
Ascuns în noima Cuvintelor rostite
Petalei de crin
Trădat de vrajba Ce între somn şi veghe
Se isca din plin
90
În gând cuvântul Rostit din începuturi
Iubirii prinos
În sân povara Simţirii fără seamăn
Pe drumul pietros
Ce suie-n ceruri Pe Golgota de patimi
Singurul Cristos
123
În altă vară Ai iubit o femeie
Mai presus de gând
Cu o iubire Mai presus de iubire Mai presus de cânt
Apoi te-au prădat
Prefăcându-ţi iubirea Pasăre de vânt
122
Sfântă icoană Pe buze mai adastă
Psalmul nerostit
Cu ochi de rouă Alcătui chipul verii
Prin vis risipit
Şi-alungi cu gândul Ecoul unui vaier De mult tăinuit
91
Izgonitu-m-ai Şi nu voiam atuncea
Decât un cuvânt
Prigonitu-m-ai Cu pâinea cea de trudă
Singurul alint
Valea Iovului Curgătoare la ceruri
Dintr-un plâns pământ
92
Unde să pornim Când lumea se destramă
Atât de-aproape
Şi când nesomnul Albeşte străjii noaptea
Ce drum să scape
Ci irealul Îşi ţese singur lumea
Vie sub pleoape
121
Dar cum vei purta Atâta cer pe umeri
Atâta soare
Prin landul nordic Unde sporesc sub lună
Ierburi amare
Unde se-ncheagă Din lacrimi de prinţesă
Mărgăritare
120
Cum ar fi strigat Adevărul în faţa Atâtor minciuni
Cum ar fi aprins
Jumătate din lume Să te păstreze
Dar nu l-ai lăsat
Să-ţi aducă oceanul În palmele lui
93
În balanţa Lui Adevăr şi putere Măsurându-se
Căutându-se
Prin orbitele lumii Prigonindu-se
Legănându-se
Pe firul prins în stele Viaţa mai mult
94
Poate că eram Un tremur de lumină Un pământ de-acum
O întâmplare
Care adastă-n vagul Ochiului de fum
În spectrul candid Al genelor mirate Rătăcind pe drum
119
Să stai în veghea Nevolnicelor ore Copleşit de gând
S-aştepţi o veste Ce iată că irumpe
Prin simţuri arzând
Năluca verii Sălbatică şi mândră
Stârnită de vânt
118
Fluturi de noapte În lumina duioasă
A unei lampe
Ce doreai să-mi spui În scrisoarea trimisă
Pe ultima frunză
Ce doreai să-mi dai Cu braţele întinse
Până la stele
95
Fluturi batistă Prin lanuri largi de verde
Gândul tău hoinar
Din azi în mâine Coclauri dragi înşiră Pasul tău sprinţar
Şi în amiază
Ţii palma umbră lumii Frunză de arţar
96
Ecou fără glas În clopotul gândului
O ezitare
Glas fără ecou Din care plânsu-ncheagă
Stele de sare
Unde-i nebunul Care ştie răspunsul
La întrebare
117
Ploi de iulie Peste seceta albă Năpădind simţuri
Sâni de marmoră Dezveliţi să aline
Arşiţa nopţii
Cioburi de zare Pe care se aleargă Smulse rădăcini
116
Zmeură coaptă Strivită pe buzele
Călătorului
Umbră de ferigi Între regnul tăcerii
Şi ţipătul ei
Arborii verii Obosiţi de distanţe Şi prea multe ploi
97
Botezatu-te-ai Întru Cel-fără-vreme
Luminatu-te-ai
Lepădatu-te-ai De pământul din tine
Luminatu-te-ai
Bucuratu-te-ai De hora îngerilor Luminatu-te-ai
98
Mai dinainte De trecerea orelor
E iubirea lor
În emisfera De la capătul lumii
Un el şi o ea
Steaua polară Pâlpâind printre zodii
A veşnicie
115
Acolo unde Nu e nici somn nici veghe
Doar amintirea
Năluca Anei Zidita mănăstire
Un murmur de psalmi
Tot ce au iubit Tot ce au visat ochii
S-a făcut piatră
114
Striveşte-n palmă Duiosul miez al nucii
Dezvelit de coji
Şi spune şoapta Care destramă vălul
Potrivnicei vrăji
Şi lasă cale Ferită de privirea Lunaticei străji
99
Vraja ochilor Care abate ora Dincolo de dor
Care ne scapă
În desişul pădurii De ogarii lor
Care ne lasă
În uitare de sine Într-un lung fior
100
Că îmi cutreieri Cu nesomnul iubirea
Nopţile la rând
Şi chemi din vreme Să-mi dezlege blestemul
Un înger plăpând
Chip de icoană Părere şi aievea Mereu legănând
113
Fulg de flacără Pasăre azvârlită Peste zare-n ieri
Stea ce tremură
Magnetică privirea Ochiului de fier
E ruptă ora
De zbaterea luminii Sub un cer stingher
112
A ei să fie Dâra înmiresmată
Uitată-n decor
A ei să fie Condurul ce cu valsul
Plutea pe covor
Şi coapsa lungă Ce nălucea în ochiul
Mistuit de dor
101
Mai stau uneori La răscruce de gânduri
Între azi şi ieri
Pe când mă târăsc Între mine şi mine Printre întrebări
Ci nu mai spune
Povestea asta tristă Peste aşteptări
102
Când se rătăcea O tristeţe nebună Desculţă în zori
Când o întâlnea
Un nebun de tristeţe Flămând deseori
Când îşi aminteau De o vară nebună Cu capul în nori
111
Picură lună În undele din cupe
În ora şuie
Sângele nopţii Întunecat ca vinul
Din arsa vie
Sub un solstiţiu Cotropit de dorinţă
Voia să-i fie
110
Eşti de neatins Te-au dus prin lazarete
Deşi nu-i boală
Care să lase Dâră de nefiinţă
Privirea goală
E doar tristeţea Pe chipul îngerului Mocnind spectrală
103
Un strop de sare O lacrimă căzută
Pe drum de pământ
O depărtare Ce mistuie privirea Pe urmă de vânt
O săvârşire
A zilei către noapte Fără un alint
104
O aripă grea De atâta tristeţe În târziu vâslea
Unde-şi căuta
Presupusa pereche Ce se depărta
Cer de peruzea Şi planeta iubirii Prefăcută stea
109
Pe lespezi oarbe Cocleşte în amiază
Urmă de venin
Oră de vrajbă Descântec peste vagul
Ochiului senin
Stea toropită În veştedul orbitei Şi fără destin
108
Poate că doreai Să te petreacă iele
Alai dinadins
Ci într-o vară Lăsat-ai ca să fie
Tot ce n-a fost scris
Pe când adormeai Înzăpezit de fluturi
Ce roiau din vis
105
Adaugă-mă Devastărilor tale
De toată ziua
Adaugă-mă Tresăririlor tale
De toată noaptea
Adaugă-mă Amăgirilor tale De toată viaţa
106
Ce va fi mâine Din purpura inimii
Ce-atât a iubit
Lutul femeii Prăvălit peste umbră
Ca un bocet frânt
Tu care ai fost În marea alergare
Rob unui alint
107
Poate n-a fost ea În şovăirea zilei În ochii lui goi
Chip sfânt în larguri De veştedă oglindă
Cu lumi de apoi
În resemnarea Ce chiuie sub streşini
Cu glas de strigoi
