108

Mircea Diudea •

Aurul Toamnei

Colecţia METAMORFOZE Coordonator: MIRCEA PETEAN

Coperta: CRISTIAN CHEŞUŢ Ilustraţia copertei:

Giuseppe Zaccuri, Milan, Italy,

© Autorul şi Editura LIMES, 2007 Str. Snagov, 3/19

400420 Cluj-Napoca Tel./fax: 0264/544109; 0723/194022

Email: edituralimes@yahoo.com www.edituralimes.ro

ISBN: 978-973-726-233-2

107

Vreau să te-ntâlnesc 71 Fără de veste 72 Era ca şi cum 73 El e de partea 74 Ca să nu mă uiţi 75 Tu spui că-n vară 76 Tu singură porţi 77 Cum te alungam 78 Tu hălăduiai 79 Pe când luminai 80 Mi-ai spus să zidesc 81 Dar care-i ortul 82 Nu-mi mai amintesc 83 Călător târziu 84 Iată că stârneai 85 Drumul mătăsii 86 Eşti oaza verde 87 Iar fără tine 88 Pasul adastă 89 Era ca şi cumERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Stau tot acolo 91 Cum să te aflu 92 Între noi lumea 93 Dacă el eşti tu 94 Te vei năpustiERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Nici nu îl priveaERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Curge tăcerea 97 Când însetată 98 Singurătate 99 Ce călăuză 1000 Înspre tine vin 101 Tu poate-i numeri 102 Meridianul 103 E ochiul veşted 104

106

Când se furişau 37 N-a rămas nimeni 38 Meandre de ger 39 Dacă au scăpat 40 Îngeri înecaţi 41 Nu facem nimic 42 E doar durereaERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Scorpion de gând 44 Lasă clopotul 45 De ce ţi-s ochii 46 Femeie de dor 47 În palme te ţin 48 Buze umede 49 Nu-mi spune ce eştiERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Din ochii ei mari Error! Bookmark not defined. De ce-ai dăruit 52 Psalmi de lumină 53 Ce fericită 54 Mereu aceeaşi 55 Poate ţi-ai dorit 56 Vremelnicia 57 Vezi cum sângeră 58 S-ar da pe sine 59 Cu deget de dorERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.0 Exişti aievea 61 Iată că soseai 62 Nici nu ştii cât dor 63 Că s-a făcut vânt 64 Ţi-am ţinut partea 65 Iată mă închin 66 Era un zâmbet 67 Dacă te prelingi 68 Aripile lui 69 Aşa până când 70

3

MIRCEA DIUDEA

Aurul Toamnei

Editura LIMES Cluj-Napoca, 2007

4

Din totdeauna mi-au plăcut toamnele... poate că sărutul soarelui, acum mai domol, îmi lecuia sufletul ars de Solstiţiu, îmi liniştea singurătatea, puteam hălădui şi nimeni nu-mi lua urma, nu mă

cerceta pentru nonconformism, pentru o iubire interzisă, pentru o absenţă în piaţa publică, la azilul artiştilor se juca Hamlet,

simulam răspunsuri, mai ales imposibile şi dăruiam fiecăruia un zâmbet, o bineţe…

105

CUPRINS

Flacără de dor 5 Paloarea feţei 6 Nu era nimic 7 Cealaltă cale 8 Roză de Shiraz 9 Şi dacă va fi 10 Parcă-l recunoştiERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Numai tu mie 12 Cetate veche 13 Duh peste apeERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Spune-mi că exişti 15 Că nu ai aer 16 Mai am să înalţ 17 Oare fântână 18 Parcul poveste 19 Întinde palma 20 Se face târziuERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Risipă erauERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. O umbră suplă 23 Îţi pândeam ora Error! Bookmark not defined. Peste câmpieERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Luciul oglinzii 26 Afla-vei loculERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Cine cunoaşte 28 Mereu cu tine 29 Căci distilat e 30 Doamnă subţireERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Răsfăţul verii 32 Şi rana gurii 33 Frunze de icho 34 Că îţi port dorulERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. Clipă ce zace-n 36

104

E ochiul veşted

Al păsării ce-şi face Cuibul pe pământ

E înţeleptul

Ce nu poate să frângă Cercul de cuvânt

Aurul toamnei

În patru zări deşarte Spulberat de vânt

5

Flacără de dor

Untdelemnul candelei Mistuindu-se

Ploi ale verii

Averse de dragoste Peste pustiuri

Ţipete albe

Prăbuşite-n cascada Îmbrăţişării

6

Paloarea feţei

Ecou îndepărtat al Sângelui nobil

Parfumul verii

Dintr-un ulcior in altul Decantându-se

O reverenţă

Făcută de cetate Razei de soare

103

Meridianul

Unde află odihnă Trupul vântului

Unde se lasă

Pe vlăguite nave Pânzele nopţii

Unde adastă

Pe naltele catarge Steaua Canopus

102

Tu poate-i numeri

Mulţimea celor drepte Celor în deşert

Faptele sale

Şi pumnul de ţărână Să-l iert să nu-l iert

Cu ochii-n zare

Şi vorbele-i pe buze Dulci ca vinul fiert

7

Nu era nimic

Din ce putea să fie Şi totuşi era

Nici micul nimic

Nici chiar nemărginirea Nu o cuprindeau

În palmele reci

Ocrotea o fărâmă Ruptă din soare

8

Cealaltă cale

Pereche aşteptării Orbită de dor

Necunoscute

Peşterile marine Însetatele

Ce privilegiu

Să atingi Curcubeul Cu degetul tău

101

Înspre tine vin Dimineţile mele

Însoritele

Risipă nopţii Trilul privighetorii

Îţi curge-n vine

Ci iată eram Şi nu ştiam că suntem

Iubirii tremur

100

Ce călăuză

Să-l scoată din lăuntrul Propriului cerc

Şi ce cuvinte

Ca şopotul de apă Să ţi-l vestească

Flacără să-i fii

În priveghiul nopţilor Stea cântătoare

9

Roză de Shiraz

În misterul poveştii Împletindu-se

Albastru talaz

Corabia fantomă Ţărmul fără port

Lacrimi pe obraz

La zăbrelele nopţii Albind tăcerea

10

Şi dacă va fi

Să-i întâlneşti privirea Peste nisipuri

Unde mirajul

Înalţă minarete De aur tandru

Cărui Solstiţiu

Copleşit de tristeţe Recita-vei psalmi

99

Singurătate

În imensul pustiei Mâinile tale

O adiere

Ce leagănă în simţuri Steaua secetei

În miezul nopţii La răscruce de gânduri

Umbra unui vis

98

Când însetată

Pasărea dimineţii Doru-şi triluie

Şi rarii îngeri

Între două religii Abia fâlfâie

Spectru extatic

Pe ţărm de mare moartă Calea dibuie

11

Parcă-l recunoşti

În zbaterea formelor Sub mate pleoape

Gesturi ce rămân

La distanţă de-o viaţă Încă aproape

Ci n-ai vrea să-l pierzi Dar necuprinsă clipa

O laşi să-ţi scape

12

Numai tu mie

Batistă fluturată Pe duna de dor

Numai eu ţie

Caravană-ncărcată Miraj plutitor

Numai poveste

Noaptea înmiresmată Gând rătăcitor

97

Curge tăcerea

Între două pustiuri Nerostitul gând

Cine-i de vină

Pentru ramul ce-ntinde Harpă pentru vânt

Cine să spună

Dacă au fost aievea Faptele-n cuvânt

96

Nici nu îl privea

Venind din altă vreme Îi ştia preajma

Orb de ispită

Era degetul Tomei Cercetând rana-I

În vremea-ceea

Cuvântul se rostise Plin de adevăr

Cetate veche

La răscruce de drumuri Acum ruină

Lungi coridoare

Traversate în grabă De umbre şi gând

Acolo domneai

Prinţesă dezmierdată De un Solstiţiu

14

Duh peste ape

Ce chip străluminat-a Ochiul beznelor

Ce nălucire

Se închega din zvonul Pasului uşor

Din umăr sângeri Aromă de agavă Din rană de dor

95

Te vei năpusti

Peste chipul tăcerii Cu ţipătul tău

Ci-ţi va întoarce

Fără să te privească Celălalt obraz

Şi aşa vei şti

Că tu eşti Magdalena Cea care l-ai plâns

94

Dacă el eşti tu

Şi braţe largi de apă Ţi-inundă somnul

Şi nu mai afli

Odihna între lucruri Statornicită

Şi curgi cu ora

Pe ţărmurii de plaur Nu e iubire

15

Spune-mi că exişti Şi dup-a mia noapte

Ca în poveste

Că dimineaţa Cafeaua abureşte

În porţelanuri

Şi ochii tăi mari Citesc în zaţul orei

Nesperat destin

16

Că nu ai aer

Aşteptându-i ivirea Pe duna de dor

Că îi sorbi glasul Din ecoul rostitei

Nebune iubiri

Că-i urmezi pasul Ca vrăjită prin lume Intr-un vis mai mult

93

Între noi lumea Împărţitelor ore

Plecând ori sosind

Şi clipa beată De atâta iubire

Prin vis tresărind

Şi nerăbdarea Cuibărită pe cheiuri În port aşteptând

92

Cum să te aflu

În istovul gândului Înşirând numeri

În rătăcirea

Lunaticelor gonguri Bătând în zodii

Când ochiul nopţii Îmi tremură prin simţuri

Vag meridian

17

Mai am să înalţ

Imnuri de mulţumire Statui unor zei

Laudă verii

Rămasă în poveste În scrisoarea ei

Şi până să plec

Am să dezleg memorii Dintre funigei

18

Oare fântână

La margine de lume Ori suflet să fii

Oare descântec

Împletit pe o vrajă De bine să fii

Oare ivire

În pasul din pustie Minune să fii

91

Stau tot acolo

La marginea pustiei Mereu aşteptând

Ca o durere

Ce uneori o pipăi Cu deget de gând

Din altă vară

Să îmi sosească veste Oare până când

90

Era ca şi cum

S-ar fi aprins pădurea De mireasma ei

Am văzut vulpea

Muşcând cu colţi de stele Strugurul toamnei

Am întins mâna

Ca să îi ţes poveste Printre funigei

19

Parcul poveste

Aur zvonit în frunze Pastel de toamnă

Un el şi o ea

Veşnice personaje Şi aleile

Sfânt poleite

În apusul de ambră Numai pentru ei

20

Întinde palma

Pentru tine sunt toate Aceste lumini

Aceste umbre

Ce păstrează secretul Nespusei iubiri

Suflet-fecioară Zodie risipită

În nopţi de suspin

89

Pasul adastă

La porţile cetăţii Sub bolţile reci

Din altă vară

Povestea mi te strigă Singură să treci

Chip al iubirii

Risipă în tristeţea Albiilor seci

88

Iar fără tine

Pe coaja pământului Înfruntând vânturi

Iar aleargarea

Nebunelor domniţe Sub clar de lună

Şi iar exodul

De aripi fulgerate Fumegând pe cer

21

Se face târziu

Şi rătăceşti în sine Fără un cuvânt

Cu degete reci

Atingi singurătatea Chipul unui sfânt

Şi laşi să-ţi treacă Prin sufletul ruină

Aripă de vânt

22

Risipită erau

Pe degetele verii Miere fagure

La intersecţii

Sosesc fără de veste Drumuri singure

Toamna striveşte

În colţii albi ai vulpii Primul strugure

87

Eşti oaza verde

Unde dorm drumurile Călătorului

Poate risipa

Din paginile nopţii Scriind poveste

Praful de aur

Din ariile toamnei Poate mult mai mult

86

Drumul mătăsii

Călăuză-n deşertul Unui solstiţiu

Ceva mai la sud Marea şi insulele

Ce le căutai

Ultimă clipa Şi pleoapa coborâtă

Peste dimineţi

23

O umbră suplă

Pe treptele cetăţii Medievale

O desfrunzire

În parcurile toamnei Căi siderale

Din vis în alt vis

Limpede mă străbate Raza de soare

24

Îţi pândeam ora Cu sete de felină Ascunsă-n umbră

Îţi adulmecam

Mireasma de lagună Înfiorată

Îţi ademeneam

Mirarea în nimicul Unui candid joc

85

Iată că stârneai

Din floarea de agavă Mirosul iute

Ci renunţarea

Se cuibărea-n ecoul Ţipătului tău

Furtună-n simţuri Iatacul de miresme

Ploaie peste hău

84

Călător târziu

Între două pustiuri Dibuind drumul

Sub raza lunii

Umbre îmbrăţişate Peste depărtări

O mie una

Poveştile iubirii Sheherezadă

25

Peste câmpie

Lumina se declină Trei unghiuri la rând

Ci spuza verii

O spulberă copita Cailor de vânt

În golful toamnei

Mă strigi să-mi pipăi prejma Aura de sfânt

26

Luciul oglinzii

Aproape şi departe Mereu egale

Ca două tăceri

Cuprinzând temerile Mâinile tale

Ora proscrisă

Adulmecându-mi pasul Pe strâmta cale

83

Nu-mi mai amintesc

În ce veac te pierdusem Şi-atât mă doare

În ce tăcere

Căzuse piatra zilei În ce strigare

Şi ce trăire

Cuprinde crugul verii Ori ce uitare

82

Dar care-i ortul

Ce îl plăteşte toamna Ban de aur nou

Conturul cărei

Nedesluşite vorbe Stăruie-n ecou

Şi care-i mâna

Ce îmi culege gândul Risipit prin hău

27

Afla-vei locul

Unde prin doruri paşii Încă-mi rătăcesc

Şi floarea dulce A caprifoliului

Nălţând mireasmă

Şi o lumină Aprinsă-n altă vară Pâlpâind pe-un gând

28

Cine cunoaşte

Ispita răscrucilor Drum spre nicăieri

Uscate ramuri

Bântuite de aripi Desperecheate

Ecouri stinse

În timpane de piatră Cioburi de cuvânt

81

Mi-ai spus să zidesc

Ce am mai drag în zidul Care se surpa

Mi-ai spus să primesc Lumină din lumină Şi că voi vedea

Pasul să-mi opresc

Lăsând să treacă vara Dacă pot lăsa

80

Pe când luminai

Cu frumoase duminici Săptămâni oarbe

Pe când potriveai

Nepotrivite drumuri Într-un înţeles

Pe când împărţeai

Viaţă şi iubire Atâtor pagini

29

Mereu cu tine

În ruga de departe În albele nopţi

Mereu în umbra-ţi

Aproape respirând-o Iar tu nu mă simţi

Arată-ţi chipul

Că mă dor ceţurile Soarele meu drag

30

Căci distilat e

În vene vlăguite Chinul îndeajuns

Pe buze arse

Cuvintele-s străine Ţipătul apus

O rană-i gura

Flămândă de sărutul Buzelor ce nu-s

79

Tu hălăduiai

Planeta nebuloasei Neaflând hotar

În largul minţii Istorii şi religii Potrivind arar

Penel măiastru

Îţi veşnicea surâsul Într-un strâmt chenar

78

Cum te alungam

Şi-n clipa următoare Răscoleam lumea

Ci adulmecam

Urma paşilor arsă Sub vag solstiţiu

Aroma verii

Prin toate grădinile Dulce risipă

31

Doamnă subţire

În rochie de umbre Seara palidă

Şi un adio

Aprins în golul orei Ca o făclie

Ai plecat în zori

Şi a rămas povestea Neterminată

32

Răsfăţul verii

Se pierde sub rugina Cailor de fier

Ce îi aleargă

Prin vii şi pe coclauri Ielele toamnei

Tu eşti departe

Şi funigei de tremur Mi-întinzi prin spaţii

77

Tu singură porţi Adevăratul nume

Al acelei veri

Al tău e numai Condurul de prinţesă

Coborând din ieri

Nebune pythii Nu pot să-ţi rătăcească

Soarta prin tăceri

76

Tu spui că-n vară

Mustea de dor câmpia De-un plâns podidit

Şi că deasupra

Plutea un joc de iele Abia tăinuit

Figuri de abur

Ademeneau simţirea Gândul aiurit

33

Şi rana gurii

Cu flacăra ei stinsă Dâră de cuvânt

Un ţipăt tandru

Ca fumul ce irumpe Din febră zăcând

Ci strigă-ţi gândul

Prin noaptea ce desparte Cerul de pământ

34

Frunze de icho

Fluturi pe ramul toamnei Mimând o vară

Abia văzute

Prin pânzele luminii Trec dulci săruturi

Degetul brumei

Scrie la întâmplare Tristeţi pe frunze

75

Ca să nu mă uiţi

La curţile dorului Am plantat arbori

Am săpat fântâni

În deşertul dorinţei Să te răscumpăr

Am pavat calea

Dintre mine şi tine Cu pietre de timp

74

El e de partea

Nevăzută a lumii Un gând călător

Forma iubirii

Dăltuită în noapte Contur de fosfor

În cuibul palmei

Adoarme greu pământul Planetă de dor

35

Că îţi port dorul

Povară grea pe-un umăr Zidit în vară

Şi îţi motivez

Absenţele în spaţiul Geamăn durerii

Ci te voi pierde

În una din aceste Prea lungi despărţiri

36

Clipă ce zace-n

Clepsidra răsturnată De-o veşnicie

Privighetoarea Şi dimineaţa care

N-a fost să fie

La care-i trasă Lotca visului plină

De poezie

73

Era ca şi cum

Braţe subţiri de apă Îţi sporeau setea

O atingere

Ce rupea din tăcere Ţipete albe

O imagine

Zvârlită pe retina Unei dimineţi

72

Fără de veste

Tărâmul de poveste Te prinde-n mreajă

Ci vara-i arsă

Pe ruguri fără noimă Pentru o vrajă

Sub talpa lumii

Pământul se fărâmă Uscată coajă

37

Când se furişau

Pe-aleile parcului Sub clar de lună

Când se căutau

Printre arbori de ploaie Cu atâta dor

Când se-mbrăţişau Sufocaţi de dorinţă

Ce mult timp de-atunci

38

N-a rămas nimeni La cumpăna anilor

Care să spună

Genunchi de rană În pulberea paşilor De-acum departe

Spinarea frântă

A muntelui în noapte N-a rămas nimic

71

Vreau să te-ntâlnesc

Să îţi cunosc răbdarea Şi nerăbdarea

Râvna palmelor

Căutând adevăruri Şi certitudini

Graba paşilor

În portul întoarcerii Şi focul vetrei

70

Aşa până când

Reveneau în simţire Oarbele răscruci

Până se trezeau

Din sortită uitare Din mai vechi porunci

Batista udă

Ştergea duioasă zarea Calea s-o apuci

39

Meandre de ger Oglinda răsturnată

Soarele stingher

Presupus chenar În care nimbul orei

Mocneşte sub jar

Şi un chip uitat În nu ştiu ce oglindă

Spectru delicat

40

Dacă au scăpat

Din năvoadele lumii Răzvrătindu-se

Dacă şi-au plutit Dorinţa peste ape Umbra de tremur

Dacă au crezut

Că pot cuprinde clipa Stând îmbrăţişaţi

69

Aripile lui

Închegate din bezne Fâlfâiau pământ

Răsturnau zare

Peste sensuri oculte Peste sumbru gând

Prefăceau ceruri

În pulbere deşartă În deşert cuvânt

68

Dacă te prelingi

Pe urma-i de văpaie Fierbinte ploaie

Dacă îl aduni

Din pulbere de şoapte La ceas de noapte

Şi dacă tremuri

Sub semnu-i de lumină Cine-i de vină

41

Îngeri înecaţi

În marea noastră moartă Stele de sare

Ajunge să crezi

Că noaptea nu-i desparte Şi vor învia

Ajunge să strigi

Ca să-ţi asculte glasul Deşertul ce sunt

42

Nu facem nimic

Prin ger arar se nalţă Priviri sleite

Buzele crapă

Rostind cu greutate Vorbe pentru vânt

Doar un cortegiu

De gânduri funerare La marea moartă

67

Era un zâmbet

Ce rătăcea prin parcuri Cu primăvara

Era lumina

Ce se juca prin frunze În plină vară

Avea paloarea

Prinţeselor născute La ceas de seară

66

Iată mă închin

Venind din răsărituri Cu dar de aur

Şi eu nevrednic

De-atâta bucurie Adus-am smirnă

Iar eu tămâie

Suflet sfios de cedru Steaua ta urmând

43

E doar durerea

Rămasă ca o ceaţă Zvonul unui cânt

E doar cuvântul În care se adună Pasul ei plecând

În rest hotarul

De umbre şi-ntuneric Pământ de pământ

44

Scorpion de gând

Printre ierburi amare În aşteptare

Ce mi-ai furişat

Pe o rază de lună Fată nebună

Dorul de tine

Ca floarea de agavă Dulce otravă

65

Ţi-am ţinut partea

Când te ardeau pe ruguri Ţi-am urmat setea

Ţi-am citit gândul Coborât în tăcere Ţi-am urmat pasul

Ţi-am adeverit

Nespusele cuvinte Şi te-am fericit

64

Că s-a făcut vânt

Dorul bătut de gânduri De la o vreme

Şi s-a spulberat

În patru zări deşarte Sau poate geme

În scorburi surde

În crânguri desfrunzite De la o vreme

45

Lasă clopotul

Să bată veşnicia Neopritul ceas

Piardă-se steaua

În zvonul dimineţii Într-un bun rămas

Treacă-ne visul

Peste poduri de piatră Dorul de pripas

46

De ce ţi-s ochii

Copleşiţi de tristeţe Cuvintele reci

Ce suveniruri

Îţi troienesc aleea Încât nu mai treci

Prin parcul nostru Şi genele de umbră Foşnind ţi le pleci

63

Nici nu ştii cât dor

Poate purta pe umeri Zeul călător

Nici nu ştii cât vis

Cuprinde ochiul nopţii Sub pleoapă deschis

Nici nu ştii că-ţi ştiu

Devastările toate Şi încă sunt viu

62

Iată că soseai

În gândul meu lunatic De nicăierea

Floarea ce-mi erai

Întorcea după astru Tandră privirea

Sau te resfirai

Ca o pasăre albă Dusă cu firea

47

Femeie de dor Talie răsucită

În văl de ceaţă

Un ţipăt unic Ce soarbe din furtună

Puţinul aer

O rătăcire Ce-n apele oglinzii

Caută un port

48

În palme te ţin

Ca pe apă puţină Limpezindu-te

Preţuindu-te

Cu flacăra ochilor Contemplându-te

Dezmierdându-te Cu vorbele iubirii

Fericindu-te

61

Exişti aievea

Într-un punct de vedere Un infinit mic

În orizontul

Vetust al melodramei Marelui nimic

În aşteptarea

Doritelor vacanţe Să te joci un pic

60

Cu deget de dor Ating în van conturul

Absenţei tale

În vreme cobor Cenuşi de secoli spulber

Pe arse dale

Şi fur mă strecor S-aţin cu dar de viaţă

Ştiuta cale

49

Buze umede

Vorbind despre iubire Gene umede

Am văzut macii

Sângerând albul zilei În primăvară

Singură pe ţărm

Legănând ca şi marea Lotca unui vis

50

Nu-mi spune ce eşti

Vreau să descopăr singur Forma visului

Vreau să-ţi presupun Nevăzutele drumuri

Pasul gândului

Vreau să te ating La ieşirea în larguri

Cu sărut de vânt

59

S-ar da pe sine

Ca să vindece-o rană Un suflet-suspin

Dar cine să-l ia

Şi mai cu seamă cine Ani să-i numere

În palma arsă

I se încurcă drumuri Fără vreun destin

58

Vezi cum sângeră Visele arborilor Prin ploaia rară

Îţi vine să crezi

Sub balcoane adastă Glas de ghitară

De sus priveşte

Chiar femeia iubită Cu ochi de vară

51

Din ochii ei mari

Înflorea primăvara Câmpia toată

Vara înseta

Pe neştiute lutul Planetei sale

Iar toamna-i umplea

Visteriile goale De-atâta iubit

52

De ce-ai dăruit

Oceanul de lumină Zeului proscris

De ce-ai dăruit Arcuitelor gene Tremurul de vis

Nălucă-n ochiul

Bântuit de tristeţe Pământul promis

57

Vremelnicia

Ce-o varsă ea din poală Peste muguri cruzi

Şi peste câmpuri

Miresme să atragă Fluturii livizi

Dâre cleioase

Ce nalţă zbor de pudră Harnice omizi

56

Poate ţi-ai dorit

Dulciuri ca să te bucuri Copilărie

Poate ţi-ai dorit

O salbă de mărgele Adolescenţă

Poate ţi-ai dorit

Când toate ţi-au fost date Zile mai multe

53

Psalmi de lumină Rostea dimineţilor

Gura lui arsă

Cine mai ştia Pricina suferinţei

Ce îl urmărea

Blestem să fi fost Ori binecuvântare

Nedesluşită

54

Ce fericită

Cărarea sub plutirea Pasului uşor

Din roua verii

Se distilau arome Mirese de dor

Din basmul serii Nebuna de iubire

Răsucea fuior

55

Mereu aceeaşi

Inima-ndrăgostită Tandră vioara

Sâni de răcoare

Degetelor febrile Dăruie seara

Cu mugurii cruzi

Lunecă printre arbori Chiar primăvara