sinaxar palama

8/19/2019 sinaxar palama

1/4

c & ic ¿W MCM5iÎC«C '& î

•OS A DOUA DIN POST g®*œ æ e $

3 3 9

le-ai luminat, de Dumnezeuîn elep ite, părinte Grigorie.

Şi acum, a Născătoarei;Stăpână Preacurată, fii mie

linişte şi liman de mângâere,trecându-mă Ia dumnezeescu!ărm cel fără de valuri şi ali-

nându-mi viforul patimilormele.

CONDAC

glasul al 8-lea.Podobia: Apărătoarei Doamne...

Pre tine, organul în elepciunii cel sfin it şi dumnezeesc,trâmbi a teologiei cea luminoasă, cu un glas te lăudăm,Grigorie de Dumnezeu grăi-torule. Ci cela ce stai ca o

minte înaintea min ii celeidintâi, către dânsul îndrep-tează mintea noastră, Părinte,

i ca să strigăm: Bucură-te, pro-| poveduitoruie al darului,t* ICOS

i înger te-ai arătat pe pământ,\vestind oamenilor cele dum-

* nezeeşti, ce nu se pot grăi.i Că având minte omenească şi|trup, cu glasurile ca ale celor|fără de trupuri, ne-ai făcut pre|noi dene-am minunat, de Dum-|nezeu grăitorule, a striga ies acestea: Bucură-te, prin carele[ s’a gonit întunerecul! Bucu-i ră-te, prin carele a venit lu~

j- mina! Bucură-te, vestitoruîe|al dumnezeirii cele nezidite!» B î f W

Bucură-te, vădltorui al celeizidite şi nebune cu adevărat!Bucură-te, cela ce al spus căfirea lui Dumnezeu este înăl ime neajunsă! Bucură-te, celace ai zis că lucrarea lui esteadâncime, care nu se poatelesne vedea! Bucură-te, că slăvirea lui Dumnezeu bine o ai Hvestit! Bucură-te, că părerile * făcătorilor de reîe le-ai mustrat! m

Bucură-te, Iuminătorule, cela * ce ai arătat soarele! Bucură-te, m paharule, carele dai băuturănemuritoare! Bucură-te, princarele străluceşte adevărul! |fBucură-te, prin carele s’a întu- |gnecat minciuna! Bucură-te, în- m vă ătorule al darului. **

SINAXARLA DUMINICA A DOUA A £*

POSTULUI MARE M Sinaxarul din Minei, apoi acesta. ^

In aceeaş zi, în Duminica a doua a postu-lui mare, îacem pomenirea celui intru sfin ipărintelui nostru Grigorie Palama, ariiiepis-

copul Tesaionicului.

STIHURI

Spre lumina cea neînserată îl duce acum

al luminii izvor,Pe cel cu adevărat maro şi strălucitor al

luminii predicator.

fiu al dumnezeeştii şi neinserateilumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu şi minunat serv şi slujitor al lui

Dumnezeu, se trăgea din Asia, din părin i deneam şi slăvi i, S’a silit să-şi împodobeascăcu virtute şi învă ătură nu numai omul celdin afară şi văzut, ci cu mult mai mult peco l lăuntric şi nevăzut. Pe când era încă înfragedă copilărie i-a murit tatăl Iui. Mama sa

l-a învă at si l-a crescut atât pe el cât şi pefragii şi surorile lui în învă ătura şi în kgeaDomnului şi in sfintele Scripturi. A ajuns încăbun cunoscător şi al învă ăturii laice, căci a

19

IfPÊjjcestISTlum

GSSsJ zeu


2/4

DUMINICA §(•* *

«I

&k

«*3

# 8

urmat la dascăli învă a i. Grigorie, iste dinfire, având o râvnă potrivită, a adunat Inscurtă vreme tot felul de cunoştin e, încâtajungând la vârsta de douăzeci de ani, şi so

cotind pe toate o nimica şi mai înşelătoaredecât visurile, căuta sâ alerge sus la Dumnezeu, pricina şi dătătorul oricărei în elepciuni, şi printr’o vie uire mai desăvârşită să-şiafierosească lui Dumnezeu toată îiin a sa.Deacsea descopere maraei sale scopul săuiubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea înflăcărată de Dumnezeu ce-o avea de multăvreme. Cu acest prilej a aflat că şi ea nutreşte demult aceleaşi gânduri şi că'şi găseştedesfătarea in aceleaşi lucruri ca şi el. Aadunat deci mama îndată în jurul ei pe copiiisâi şi le-a zis cu veselie: „Iată eu şi prunciipe care mi i-adat Dumnezeu!“ Apoi încearcăsâ afle ce părere au ei despre cele bune şile descopere elul fratelui Jor mai mare Acesta, întrebuin ând mai mult cuvinte dininimă decât din minte, i-a convins să urmezecu bucurie aceleaşi dorin e ca şi el şi să fugăde lume. Deaceea după ce şi-a împăr it, dupăsfatul evanghelic, toată averea la săraci şi apărăsit cu sut'let uşurat favorurile împărăteştişi cinstea şi sgomotele din palatele împărăteşti, a urmat lui Hrietos. Pe mama şi pesurorile sale le-a băgat tntr’o mănăstire decălugări e, iar el împreună cu fra ii săi s’adus în muntele sfin eniei, supranumit Atos-

Dar pentrucă timpul n'a îngăduit să trăiascăIa un loc, a sfătuit pe fra ii sâi să rămână înalte mănăstiri şi acolo să-şi ducă via a dupăpluccrea lui Dumnezeu, iar ol s’a dat icascultarea unui bătrân minunat numit Nico-dim, care trăia in isihie numai pentru Dumnezeu. Dela acesta a învă at cu fapta, în u-milin a sufletului, toată porunca şi toată virtutea. A mai dobândit aici, în descoperiretainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit denimeni al prea curatei Născătoarei de Dumnezeu. După mutarea lui Nicodim către Dumnezeu, a trăit câ iva ani in Marea Lavră cumulta râvnă şi cu minte încărun ită. De dragul isihiei, insă, pleacă din Marea Lavră şiîmbră işează pustia. Adăugând totdeauna dorlângă dor şi dorind necontenit cu tărie săfie cu Dumnezeu, se dă pe slneşi unei vie icovârşitor de aspre. Inîrânându-şi de pretutindeni prin rugăciune stăruitoare sim urile,inâl ându-şi mintea la Dumnezeu, petrecân-du-şi tot timpul în rugăciune, studiind celedumne-zeeşti şi intocmindu-şi intr’un chipfoarte bun via a, invingea cu mare putere,prin ajutorul lui Dumnezeu, luptele ce i ledau demonii; cură indu-şi sufletul cu izvoarede lacrimi prin privegheri de nop i întregi a

ajuns vas ales al harurilor dumnezeesculuiDuh şi avea adeseori vedenii dumnezeeştiŞi ceeace-i mai minunat este că nu şi-a schim

bat felul lui aspru de via ă, cu toate că &plecat, din pricina năvălirilor Ismaili ilor, in Tesa-lonic şi a fost silit sâ locuiască in unele oraşe.

După mul i ani, după ce şi-a cură it desă

vârşit şi trupul şl sufletul, cu voia lui Dumnezeu, a primit marele har al preo iei. Şisăvârşea tainele preo iei ca unul care n’aveairup şi era, ca să spun aşa, în afară de elînsuşi, încât sufletele ce lor care se uitau lael, se pocăiau numai văzându-1. Era cu adevărat mare şi era cunoscut de cei care trăiaudupă plăcerea lui Dumnezeu ca un purtătorde Duh. Se arăta un astfel de om şi ce lorcare vedeau faptele lui: avea putere Împotriva dracilor; izbăvea pe cei cuprinşi de înşelăciunea şi uneltirea lo r ; făcea ca pomiineroditori sâ dea roade; vedea mai dinaintecele viitoare şi era împodobit şi cu celelalteharuri şi roade ale dumnezeescului Duh. Darpentrucă săvârşirea virtu ii stă in putereanoastră, iar căderea in Încercări nu stă Inputerea noastră, şi fără încercări nu este nicidesăvârşire şi nici arătarea credin ei noastreîi Dumnezeu — căci împreună lucrarea fapteitune şi a dorin ei de bine desăvârşeşte peemul care trâeşte după Dumnezeu — a îngăduit Dumnezeu să cadă acest mare bărbat înfelurite şi necontenite încercări, pentru caprin toate acestea să se arate cu adevăratdesăvârşit. Ce minte poate să-şi înebipue câtei s’au întâmplat? Ce cuvânt poate să ro

şi ească uneltirile mai mari decât cele dinainteale cumplitului vrăjmaş şi acuza iile şi bâr-îelele aduse lui de noii luptători împotrivalui Dumnezeu ? Cine poate să spună cât demult a luptat pentru credin ă timp de douăzeci şi trei de ani, suferind din partea vrăjmaşilor vălămări şi felurite necazuri?

Fiara italiană, Varlaam din Calavria, carese credea grozav in în elepciunea laică şisocotea în deşertăciunea propriilor lui gânduri că ştie toate lucrurile, a pornit război ucumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a dreptei noastre credin e, şi a tuturor celor cari

o ineau cu tărie. Varlaam învă a nebuneştecă harul comun Tatălui şi Fiului şi SfântuluiDuh şi lumina veacului ce va să fie, princare vor străluci şi drep ii ca soarele , înciipul în care şi Hristos a arătat-o strălucindca soarele pe Muntele Tavorului şi pe scurttoată puterea şi lucrarea Dunmezeirii trei-ipostatice, este cu totul deosebită de fireadamnezeească şi este creată. Iar cei caricugetau drept că acea dumnezeească luminăeste necreată şi că toată puterea şi lucrareadamnezeească nu sunt nicidecum însuşirinoi printre însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu,pe to i aceştia, prin cuvinte şi prin scrieri

mari îi numea închinători la doi Dumnezeişi închinători Ia mai mul i Dumnezei, dupăcum ne numesc şi Iudeii, Sabelie şi Arie.

8 3


3/4

A DOUA DIN POSTS


4/4

**

¥%

« l

*8#8*£

292

:̂ 5«>k>9C»cî«c«c:?ĉ w:

*33 DUMINICA §0®

*3*«

#B*8

4«¥k*3

¥% «5

#84«*8#8M*8

turma lui timp de treisprezece ani, a împodobit-o cu predici morale şi a condus-o spretârla cea cerească- Şi, ca să spunem aşa, sprea se arăta ajutător d eob ît eşi al ortodocşilor

în via ă şi al celor ce vor veni, s’a mutat lavia a cea mai presus de lume în anul 1362dela Iiristos, trăind in total 63 de ani. Duhulşi l-a dat în manile lai Dumnezeu, iar trupul,sfintele lui moaşte, le lasă turmii. Sfintele luimoarte si astăzi se păstrează în Mitropoliadin Tesalonic, neobişnuit de strălucite si deslăvite, ca o moştenire şi comoară nepre uită.De fiecare dată fac minuni celor ce se apropie de ele cu credin ă, dăruesc izbăvire detot felul do boale, despre care povesteştemufte istoria sfântului Grigorie.

Cu ale lui rugăciuni, Dumnezeule, milueş-te-ne şi ne mantuie pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii cei ce merseseră..

Îndrăzneală nu am, a mă numi fiu al Tău, Părinte iubi-torule de oameni, ci mă făca pre unul din arga ii Tăi,rogu-Te şi nu Te îngre oşa de

mine cel ce strig: Dumnezeulpărin ilor noştri, bine eşti cuvântat.

Spurcându-ne viea a prinvie uirea păcătoasă şi pier-zându-ne bunul neam cel dintâi, prin fierbinte pocăin ă săalergăm către cel unul părinte

al nostru şi Dumnezeu; ca săluăm mântuire.

Aspru stăpân este căruiam’am osândit a-i rob i; tare şinesuferită foame am răbdat,plăcând porcilor. Ci întorcân-du-mă, strig: M â n tu ito ru lemântueşte-mă.

A Născătoarei.

Firea cea muritoare o ai în

viat, Născătoare de DumnezeuFecioară, ceea ce una ai născutviea a; drept aceea, pre tinecredincioşii mântuire te ştim,ca ceea ce ai născut cu truppre Dumnezeul părin ilor.

Alt Irm os:

N ’au slujit făpturii..

Cei ce cinstesc cuvintele şiscrisorile tale, Grigorie, se în

va ă cunoştin a lui Dumnezeu,plini se arată de în elepciunea cea duhovnicească şi teo-logiceşte propoveduesc darulcel neziditşi lucrarea lui Dumnezeu.

Sabia şi arcele celor răucredincioşi, tu de tot le-ai sfă

râmat şi trufia lui Varlaam şitoată puterea ereticilor, ca oesătură de păianjen o ai ri

sipit ca şi cu o piatră, preamare Ierarhe.

Slftfă-

pecetluitu-s’a cu cuvinteleşi cu dogmele şi cu scrisorile

tale, Grigorie, credin a celorbinecredincioşi şi îndrăznealaeresurilor a contenit şi amenin area dreptei credin e şităria celor rău crdineioşi aîncetat.

Şi acum, a Năicătoarei.

Noi cei usca i de boa lelepatimilor ştiindu-te cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem

Documents

sinaxar palama