ARHIEPISCOPULTESALONIKULUI –

SFÂNTULGRIGORIEPALAMA –

TEOLOGULLUMINII

Tesalonic - în greacă Θεσσαλονίκη - este al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș dinregiunea greacă Macedonia. De curând şi-a serbat 2.300 ani de istorie continuă şi neîntreruptăşi se bucură de un trecutmăreţ şi în acelaşi timp zbuciumat. Se întinde pe o suprafaţă de 62km pătraţi – 6.110 ha – având o populaţie de 800.764 de locuitori. A fost întemeiat în anul313 î.Hr. de către Casandru al Macedoniei, fost general în armata lui Alexandru cel Mare, şizidit în capul interior al golfului Thermaic. Oraşul poartă numele soţiei lui Casandru şi soravitregă a lui Aexandru cel Mare. A fost numită Tessalonika de tatăl ei Filip, pentru că a auzitpentru prima dată de nașterea ei după ce a învins Tessalia – Θεσσαλών = Tesalia şi νίκη = victorie

În secolele care au urmat, Tesalonicul a devenit principalul oraș; din nordul Greciei, având desuferit, dar şi înflorind sub stăpânirea elenistică, romană şi greacă. Multe personalităţi istorice aujucat un rol important în lunga sa existenţă, dintre care amintim pe Alexandru Macedon,Cleopatra, Cicero, Pompei şi Suleiman I Magnificul, alături de mulţi alţii. Dar nici un alt locuitorsau vizitator al Tesalonicului nu a avut o atât de mare influenţă ca cea a unui misionar creştinnecunoscut care l-a vizitat în sec. I, Pavel din Tars. Prima scriere a Noului Testament se crede a fiPrima Epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Tesalonicenicătre Tesaloniceni

Chiar dacă vestigiile sale antice şi monumentele sunt puse oarecum în umbră de celeaflate în Atena, acest oraş este intens vizitat pentru muzeul său arheologic dar şi capunct de plecare pentru spectaculosele Morminte Regale de la Vergina, casa urmaşilorlui Alexandru cel Mare şi Muntele Athos. În mod treptat, o parte mai însemnată aTesalonicului antic a fost scoasă la lumină de către arheologi fiind deschisă publiculuilarg. Potrivit lui Strabon, Tesalonicul a fost înfiinţat pe locul unei terme antice fiindformat din unirea a 26 de mici sate ce existau în jurul golfului Thermaic, cea maiînsemnată era Thermi, menţionată de Herodot (sec. V î. Hr.) în cartea sa Polymnia, încare descrie campania lui Xerxex împotriva Elladei

Oraşul antic a fost proiectat de către Hippodaminan, în blocuri rectangulare.Dezvoltarea sa a fost încurajată de către portul său important şi, în timpul perioadeiromane, prin faptul că a fost numit capitală a Macedoniei. Când romanii au legat ViaIgnatia – Εγατία Οδός, drumul istoric ce lega Răsăritul şi Apusul, de Salonic, oraşul adevenit şi mai prosper. Cunoscutul orator roman Cicero a fost exilat în Salonic (58-57i.Hr.). Sub Caesar Augustus, Salonicul a devenit cel mai important centru militar dinMacedonia. Mai târziu, a servit ca reşedinţă lui Pompei şi trupelor sale - 49 i.Hr. când atrebuit să se refugieze de Iulius Caesar. Oraşul a prosperat în continuare sub împăraţiiAdrian, Traian şi Diocleţian, îmbogăţindu-se în temple şimonumente

În sec. III d. Hr. (254) Salonicul avea să iasă învingător în confruntarea cu goţii. Împăratul Galeriu atrăit în acest oraş după ce a devenit împărat al jumătăţii răsăritene a Imperiului Roman subconducerea lui Diocleţian. Galeriu a fost şi cel care a instituit persecuţii împotriva puterniceicomunităţi creştine din Tesalonic. Unul dintre martirii acelor timpuri a fost Sf. DimitrieIzvorâtorul de Mir, devenit ulterior ocrotitorul oraşului. Sub Constantin cel Mare, un nou port şialte îmbunătăţiri au condus la considerarea Salonicului drept cel mai important oraş aflat înnordul Greciei. Teodosie cel Mare (379-395) s-a convertit la creştinism în acest oraş în timpul uneiepidemii. Mai târziu a emis Edictul de la Tesalonic (380) care a interzis cultul păgân, reintrodus întimpul împăratului Iulian Apostatul

În 904, Salonicul a fost asediat şi ocupat de către saracini, care au luat 22.000din cetăţenii săi ca scalvi.Oraşul a căzut sub ocupaţia turcilor otomani în 1387,urmând câteva secolele de control turc. În 1492, aproximativ 20.000 de iudeicare au fost exilaţi din Spania au repopulat oraşul. În sec. XVI, evreii se spunecă ar fi fost încămajoritari în oraş. Suleiman I Magnificul a efectuat reparaţiiextinse şi adăugiri cunoscutului Turn Alb (1430), care a fost la început parte aansamblului de apăraredin zona de coastă, iarmai târziu închisoare

În timpul primului război balcanic, Salonicul a fost eliberat de ocupaţia turcă în 1912,oraşul fiind cedat Greciei. În 1917 un incendiu devastator a distrus o mare parte dinoraş, fiind necesară reconstruirea unor zone extinse. Sub ocupaţia germană întimpuol celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 60.000 de evrei au fostdeportaţi în Polonia, fără a se mai întoarce vreodată. Cutremurele din 1987 au cauzatmari pagube oraşului. Salonicul este oraşul natal al lui Mustafa Kemal, cunoscutulterior ca Ataturk, părintele Turciei moderne. În Salonic se află în prezent cea maiimportantăUniversitate din Grecia, avândmai mult de 60 000 de studenţi

Salonicul biblic. Sfântul Apostol Pavel şi însoţitorii săi au venit în Salonic încea de-a doua călătorie misionară. Aceştia au ajuns aici după ce au fost bătuţişi închişi în Filipi pe motivul că au deranjat liniştea. Evenimentele petrecuteîn Salonic sunt relatate în Fapte 17:1-15. Este imposibil de precizat pentru câttimp au rămas Pavel şi însoţitorii săi în acest oraş. Faptele Apostolilor spundespre Pavel că a vorbit în trei sâmbete în sinagoga aflată aici, însă acestlucru nu trebuie înţeles că ar fi stat numai trei săptămâni

Din scrierile ulterioare aflămcă a lucrat „zi şi noapte” înSalonic pentru a se întreţinepe sine şi pe însoţitorii săi. (ITes. 1:9) De aceea, se crede căPavel a stat în Salonic vremede câteva săptămâni dacă nuluni. Comunitatea iudaică adevenit iritată de aceastăsituaţie, nu numai din cauzaprozelitismului misionarilorcreştini, ci şi din cauza că setemeau de pedeapsaautorităţilor legată depredicarea loialităţii faţă dealt „Împărat”. În acel timpSalonicul avea statut de oraşliber, ceea ce însemna căromanii nu ocupaserăbirourile locale deguvernământ chiar dacă unprocurator roman se aflastabilit în oraş

Salonic - obiective turistice. Din fericire pentru vizitatorii Salonicului, aproape toatesiturile antice mai importante sunt localizate lângă centrul oraşului, putând fi vizitatemergând pe josCel mai vizibil monument antic din Tesalonic este Arcul lui Galeriu, un arc triumfalde-a lungul Căii Ignatia, ridicat în 304 d.Hr., în amintirea victoriei împăratului contraperşilor (297). Astăzi, dinmăreţul Arc semai păstreză numai jumătate

În apropiere, în susul străzii Sfântul Apostol Pavel, se află o construcţiemasivă din cărămidă, Rotonda, care a servit drept biserică (sec. V), catedrală(sec. XV), dar şi ca moschee (sec. XVI). Numele bisericii i se trage de la formaei circulară. Iniţial, clădirea a fost zidită, drept mausoleu imperial, la cerinţaîmpăratului roman Galeriu, în jurul anilor 300-306. Dupămai bine de 1700 deani, clădirea se află încă în folosinţă, fiind ceamai veche structură funcţionalădin oraş

Rotonda va fi preluată de creştini, fiind rânduită biserică, undeva în jurul anului 390 şiînchinată Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Locul este preţuit, atât pentru vechimeaşi măiestria arhitecturii sale, cât şi pentru mozaicurile ce încă se mai păstrează pealocuri. Acestea constituie unele dintre cele mai bune exemple de artă creştinătimpurie. Pereţii bisericii Rotonda au o grosime de 6,3 metri, iar domul uriaş, înălţat la30 de metri, are un diametru de 24,5 metri. Pereţii sunt întrerupţi de către opt navepătrate, cea sudică alcătuind intrarea

Rotonda din Tesalonic a funcţionat drept biserică creştină vreme de mai bine de 1200de ani, până ce oraşul a căzut în mâinile turcilor. În anul 1590, clădirea va fi confiscatăşi transformată în moschee - Moscheea lui Suleyman Effendi - vechii clădiriadăugându-i-se un minaret. Statutul de moschee şi l-a păstrat până în anul 1912, cândgrecii vor elibera oraşul, în cadrul Războiului din Balcani. Rotonda va fi resfinţitădrept biserică, însăminaretul nu va fi dărâmat, el rezistând până astăzi

Un alt vestigiu important este Forumul Roman (sec II-III d. Hr.) care a servit şica agoră în timpul perioadei elenistice. În Grecia fiecare oraşmai mare avea opiaţă care se numea „agora” unde se adunau: politicieni, artişti, clerici şi altepersonalităţi importante ale statului, cu scopul de a discuta. În termeniromani forum-ul este agora grecească, cuvântul forum fiind echivalentulagorei

Ruinele care se văd astăzi au fost descoperite în urma săpăturilor arheologicedin 1966, această agoră reprezenta «inima» oraşului, locul comercial, politic,artistic şi guvernamental al Tesalonicului. Când romanii au cucerit oraşul, autransformat «agora» într-un «forum» pe două nivele. În prezent se pot vedeacoloane ce susţineau nivelul de sus al forum-ului

Pe peretele unei galerii a fost descoperită o frescă paleocreştină, de o valoareinestimabilă, reprezentând doi bărbaţi care se roagă, cu o cruce între ei, deasuprafiind figurat Iisus, şezând într-un tron. Această lucrare murală demonstrează căForumul era destinat întâlnirii creştinilor în perioada romană târzie, putând fi chiaridentificat drept locul unde Agios Dimitrios, sfântul protector al Salonicului, a fosttorturat

Cea mai bine conservată parte din forum este teatrul Odeon, dininteriorul forum-ului, unde romanii ascultau reprezentaţiilemuzicale oripriveau luptele dintre gladiatori. Rămăşiţele din anumite statui, ceîmpodobeau forum-ul, şi un segment dintr-o coloană se păstrează astăziîn Muzeul Luvru din Paris

Marea Catedrală Ortodoxă din Tesalonik înfățișează în cel mai bun mod perpetuarea șireinterpretarea tradițiilor. Pornind de la exterior, ești impresionat de echilibrul perfect alproporțiilor și al asortării culorilor calde, care se încadrează firesc în arhitectura străziloradiacente, umbrite de palmieri. Actuala formă a Bisericii Mitropolitane din Salonic datează dela finele secolului XIX, după ce un foc a distrus biserica precedentă. A fost construită între 1891și 1912, de arhitecții Tsilos și Paionidis

Biserica mitropoliei din Salonic poartă numele Sfântului Grigore Palama, episcop allocului în vremuri foarte agitate. Disputele cu diverse erezii, l-au făcut pe GrigorePalama atât popular, cât și detestat, i-au adus un exil și o perioadă de închisoare. Lafinal, Grigore Palama a ajuns să fie considerat una din cele mai influente figuri dinteologia ortodoxă, iar Moaștele sale sunt păstrate cu mare respect într-o nișă, cucoroana de mitropolit deasupra unui mic sarcofag, modelat în argint și aur.

Sfântul Grigorie Palama -Γρηγόριος Παλαμάς - (1296-1359), a fost unul dintre cei maiprofunzi şi mai originaliteologi ai Bisericii Ortodoxedin secolul al XIV-lea. Esteconsiderat un Sfânt Părinte alBisericii. Născut la 1296 înConstantinopol, era cel mai maredintre frații săi, Macarie șiTheodosie, și surorile sale,Epiharis și Theodota. Mama șisurorile lui au devenit și elecălugărițe, după ce mai înaintetatăl lor îmbrăţişămonahismul. Între 1318 și 1326se află la Mânăstirea Vatoped, înMuntele Athos, unde a viețuit subîndrumarea duhovnicească apărintelui Nicodim de la Vatoped.După moartea Părintelui Nicodim,a stat opt ani sub îndrumareaduhovnicească a PărinteluiNichifor

S-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athonitul, iar după alţi trei ani s-a mutat la schitul Glossia unde de lastarețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorităamenințării invaziei turceşti, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahiisihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, într-un schit de pe un munte lângă Veria,combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugaciune șipost, fără să se întâlnească cu nimeni, iar sâmbăta și duminica cobora în mijlocul fraților și al credincioșilor,slujind Sfânta Liturghie și predicând

Din cauza atacurilor venite din partea sârbilor, s-a întors la Athos și s-a asezat în schitul„Sfântul Sava”, de lângă Marea Lavra. În anul 1347 Părintele Grigore Palama a fost numitArhiepiscop al Tesalonicului. Implicarea sa în polemica Isihastă - de la grecescul η ησυχία= linişte - a avut loc atunci când a fost desemnat de către comunitatea de călugări din Athossă apere Isihasmul de atacurile lui Varlaam Calabrezul, care considera practica lor o pierderede timp. Varlaam, învăţatul călugăr, sosea în Constantinopol din Calabria, Italia, prin 1330.Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile saleoratorice ieşite din comun şi a primit o catedră la Universitatea din capitală

Varlaam acorda un rol fundamental gândirii raționale grecești (filozofice) pentru fundamentarea teoreticăa creștinismului. El spunea că adevărata activitate a intelectului trebuie să țină cont de realizările științeilaice, deoarece numai filosofia laică furnizează intelectului criterii de cunoaștere și gândire. Pe acestea seîntemeiază cunoașterea dialectică. Scripturile, în schimb, nu trebuie să fie socotite mijloc de demonstrare aexistenței sau atributelor divinității, ci numai reper sau referință.

În contrast Palama nu-şi dezvolta învăţătura plecând de la premise filosofice, ieşite din speculaţie,ci din realitatea experienţei personale a îndumnezeirii, trăite harismatic în Biserică

Acestui raţionalism Palama îiopune experienţa tainică aîndumnezeirii, aşa cum este eatrăită continuu în tradiţiaortodoxă. Pentru Palamaîndumnezeirea omului nu e,simplu, o stare morală la carepoate ajunge omul cu ajutorulfilosofiei despre Dumnezeu, cio realitate plină de har carepresupune curăţia inimii şi esteîmplinită prin împărtăşirea deenergiile necreate aledumnezeirii. De aceea „ceicuraţi cu inima” văd în mod realpe Dumnezeu, după cuvântulDomnului din Fericiri. Cu toateacestea ei nu pot vedea fiinţa luiDumnezeu, care e neapropiată,neîmpărtăşibilă şi necuprinsă,ci numai energiile, lucrărileSale necreate, prin careDumnezeu Treime vine înlegătură personală, reală, culumea

Așa, de exemplu, când proorocii Vechiului Testament,ucenicii lui Hristos pe munteleTabor și sfinții Bisericii vedeau în răpirile lor o lumină dumnezeiască, aceasta nu eranici firea dumnezeirii cea nefăcută și neapropiată, dar nici vreun simbol dumnezeiesccreat, ci slava necreată, energia, harul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este numai firenecreată și ipostasuri necreate, ci și lucrări necreate prin intermediul cărorapersoanele Sfintei Treimi intră în legătură nemijlocită cu Creația. După fire, aratăPalama, Dumnezeu e necuprins, transcendent, nevăzut și incognoscibil. Potrivitenergiilor Lui, însă, Dumnezeu e înlăuntrul Creației, imanent, văzut și cunoscut,experiat aievea

În toiul disputelor teologice isihaste, Palama folosește distincția dintre fire și lucrăriîn Dumnezeu, distincție care a existat tot timpul în tradiția patristică ortodoxă. Aceastădeosebire reprezintă singura soluție viabilă care poate asigura realitatea îndumnezeiriiființei umane fără pericolul de a cădea în panteism = concepție filosofică monistă careidentifică pe Dumnezeu cu întreaga natură. Acelora - monahii isihaști pe care SfântulGrigorie îi apără aici, împotriva acuzelor aduse de Akindin - harul îndumnezeitorprecum și sfinților le dăruiește îndumnezeirea

Strălucirea în care sunt primiți, lumina care îi face să strălucească precum soarele suntfirea și ipostasele dumnezeiești, fiind toți precum Hristos este…”. Omul, accentueazăPalama, împărtășindu-se de tainele Bisericii prin energiile Lui necreate șiîndumnezeitoare, devine îndumnezeit, după har. Distinctia fire-energii în Dumnezeudevine pentru Palama fundamentul teologic pe care își va întemeia învățătura sa șiexact din acest motiv, atunci, în epocă, la fel ca și astăzi, această distincție teologică segăsește în centrul disputei dintre Otodoxie și teologiaoccidentală contemporană

Distincția aceasta fire-energii în Dumnezeu nu permite în teologia occidentală niciadmiterea și cu atât mai puțin valorizarea concretă a unei asemenea distincții înDumnezeu pe care o face Palama, în duhul și urmând PărințilorLa o primă privire generală critică a polemicii dintre noua teologie vestică și teologia Sf.Grigorie Palama se naște o întrebare fundamentală. Care sunt consecințele acesteidispute pentru teologia occidentală, care rămâne în esența ei pe aceleași poziții?...

Răspunsul la această întrebare din punct de vedre ortodox este unul singur.Respingerea din parte teologiei catolice și protestante a învățăturii lui Palama despreenergiile necreate și îndumnezeitoare ale Sf. Treimi desemnează în spațiul eclesiasticvest-european imposibilitatea îndumnezeirii omului și a împărtășirii lui reale de viațadivină. Astfel, în realitate, se neagă în continuare învățătura creștină primarăprivitoare la urcușul omului în Dumnezeu, îndumnezeirea lui, care constituie nucleulteologiei și spiritualității Revelației și Sfinților Părinți

De aceea, Jürgen Kuhlmann adresează teologiei occidentale următoarea afirmație: „Deacum încolo teologia noastră va trebui să nu mai respingă evidența pe care o dă Sf.Grigorie Palama Treimii iconomice cu energiile ei dumnezeiești. Pentru aceea, teologia(vestica - n. tr.) are datoria să păstreze vie credința Bisericii în îndumnezeirea reală aomului. Într-o lume secularizată, ideea unei Treimi absolut transcendente, cu totul înafara lumii, care nu vine în reală și nemijlocită legatură cu omul, nu provoacă nicineplăcere, dar nici nu conduce la mântuire”

Creștinismul occidental sărăcește spiritual în acest fel, fiind în pericol de a setransforma într-un simplu sistem umanist și moralist. După cum mărturisește cusinceritate teologul catolic contemporan Jürgen Kuhlmann, din nefericire teologiiortodocși au avut dreptate. Nu există în cuprinsul teologiei vestice înțelesulîndumnezeirii în adevăratul sens al cuvântului, așa cum poate fi găsit el la Sf. Părințiși la Sf. Grigorie Palama

După ce Sinodul din 1341 s-a pronunțat în favoarea isihaștilor, la 1345 Grigore Palama esteanatemizat. Sinodul din 1347 ridică anatema, iar cel din 1351 aprobă din nou doctrina isihastă,însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un locîn altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe o corabie bizantină, a căzut în mâinileturcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilorsăi musulmani. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic. Sf. Grigore afăcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi

Sinodul Patriarhal din 1386 proclamă pe Grigore Palamas Sfânt. Ultimul sinod isihastdin 1451 proclamă Isihasmul drept doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Grigorie Palama a fost o piatră de poticnire atât în timpul său, în înfruntareadintre ortodoxie și tradiția și teologia occidentală, cât și în vremea noastră, cândreprezintă încă un motiv de dezacord între teologii ortodocși, pe de o parte, care îlconsideră „luminător ortodoxiei, intăritor evlaviei și învățător” și teologii occidentalipentru care acesta e vrednic a fi socotit de-a dreptul eretic

Această valorizare diferită a lui Palama din partea ortodocșilor și a teologieivestice nu e greu de înțeles, căci prin teologia lui devine evidentă pentru toțidimensiunea legăturii organice ce caracterizează teologia ortodoxă șispiritualitatea specific ortodoxă, dar și prăpastia adâncă ce o desparte detradiția și modul de a face teologie în occident