Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
MASTERATUL DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE A CUPLULUI SI
FAMILIEI
LUCRARE DE DIZERTATIE
FEBRUARIE 2009
UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI
1
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
MASTERATUL DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE A CUPLULUI SI
FAMILIEI
SATISFACTIA MARITALA
ÎN FAMILIA CU COPII CU DIZABILITATI
COORDONATOR
Asist. .dr. CAMELIA SOPONARU
MASTERAND
DUMITRIU(PENISOARA) CRISTINA
FEBRUARIE 2009
2
CUPRINS
ARGUMENT.................................................................................................... 3
PARTEA I – PARTEA TEORETICĂ...............................................................5
CAPITOLUL 1 –ABORDAREA TEORETICA A FAMILIEI
1.1.- Tipologii structurale........................................................................................5
1.2- Ciclurile vieţii de familie..................................................................................8
1.3 – Rolurile conjugale ........................................................................................14
CAPITOLUL 2 –satisfacţia conjugală
2.1 - Definirea satisfacţiei matitale..........................................................................17
2.2 - Variabilele satisfacţiei maritale.................................................................. ....17
2.3- Satisfacţia maritalã şi nivelele dezvoltãrii familiale....................................... ..25
CAPITOLUL 3 – Familia cu copil cu handicap
3.1- Impactul diagnosticului asupra familiei.............................................................27
3.2- Copilul cu handicap sursa de stigmatizare pentru familie .................................28
3.3- Evenimente stresante si evenimente traumatizante............................................29
3.4 – Reacţia familiei la situaţia traumaticã…………………………………………...31
3.5. - Stress şi mecanisme de coping……………………………………………….....34
3.6 – Modele de analiza a familiilor aflte in situatia de criza………………………....37
PARTEA A II-A – PARTEA PRACTICĂ
1 .- Obiectivul cercetãrii………………………………………………….…….44
2. Ipotezele cercetarii....................................................................................44
3.- Metodologia cercetarii................................................................................47
4.-Rezultatele obtinute si analiza lor................................................................55
5.- Concluzii..................................................................................................121
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….............124
ANEXE
3
Anexa 1- Scala de Acord Marital(DAS)
Anexa 2- Chestionar de evaluare a percepţiilor soţilor asupra calităţii relaţiei maritale
Marital Comparison Level Index (MCLI), autor: Ronald M. Sabatelli.
Anexa 3 - Chestionar privind stresul şi resursele familiale - QRSF
4
Argument
A fi pãrinte reprezintã un factor de stress. Dar stresul este şi mai mare atunci când
trebuie sã ai grijã de un copil cu cerinţe speciale. Un copil cu cerinţe speciale, cu retard
mental, un copil cu autist, cu handicap fizic nu reprezintã un factor de stress numai pentru
pãrinte ci pentru toţi membrii familiei.
Factorii de stress care acompaniazã naşterea unui copil normal sunt intensificaţi
atunci când copilul are handicap. Relaţiile familiale pot suferi din cauza stresului,
sentimentului de vinã, anxietante etc. Un copil cu handicap atacã instituţia cãsãtoriei in multe
feluri ducând la o altfel de familie, creând un teren fertile pentru conflicte. Stresul economic
poate fi multiplicat de costuri adiţionale de spitalizãri şi alte costuri medicale. Viaţa socialã a
pãrinţilor poate sã nu mai existe. Poate sã aparã frica de a nu fi repsinşi de prieteni şi de rude.
Stresul poate sã mai aparã in familia cu copii cu dizabilitãţi depinzând şi de caracteriosticile
familial unice, ca numãrul membrilor familiei, prezenţa sau absenţa în afmilie şi a altor
bolnavi cronici, vârsta pãrinţilor, tipul dizabilitãţii etc. Impactul psihologic erxperimentat de
aceste familii sunt şocul, negarea şi multã durere/mâhnire.
În general, pãrinţii copiilor cu dizabilitãţ progreseazã prin intermediul a şase stagii:
neîncredearea, vina, respingerea, ruşinea, negarea şi sentimental de neajutorare Sunt unele
situaţii când se produce un abandon afectiv care după Păunescu (1983, p. 136) poate fi:
Total când „părinţii nu pot admite eşecul suferit prin apariţia unui copil care-i
pune in inferioritate faţă de comunitate. În cazul acesta, suferinţa copilului va fi totală, iar
dezvoltarea sa mult încetinită”
Parţial când „unul dintre părinţi – în special tatăl- se dezinteresează de
existenţa copilului, mama suprasolicitată, devine agresivă din punct de vedere afectiv cu
copilul, traumatizându-l. Ea încearcă un sentiment de condamnare în faţa destinului şi poate
avea două atitudini: ori prima, despre care am vorbit, ori face o fixaţie afectivă totală faţă de
copilul cu handicap, renunţând definitiv la viaţă”.
Observăm că naşterea unui copil cu handicap sau diagnosticarea lui ca având un
handicap duce la declanşarea unei adevărate crize in familie. Aceste realităţi reclamă din
partea medicului, psihologului şi a tuturor celor implicaţi în terapia copilului o atenţie
deosebită ce trebuie acordată familiei. Însănătoşirea climatului familial, asanarea conflictelor
şi crizelor, organizarea unei terapii, a unei consilieri ale familiei reprezintă de fapt una din
direcţiile importante ale terapiei copilului.
5
Lucrearea îşi propune sã analizeze familia cu copii cu dizabilitãţi atât din punct de
vedere theoretic cât şi din punct de vedere practic. Astfel cã în partea teoreticã am pus accent
pe: particularitãţi teoretice asupra familiei, în general; pe satisfacţia maritalã şi nivelele
dezvolãrii familial; familia copilului cu handicap: impactul diagnosticului asupra familiei,
situatii stresante şi situaţii traumatizante în viaţa familiei şi modele de analizã a familiei
aflate în situaţie de crizã.
Partea practicã a lucrãrii şi- a propus sã analizeze pe de o parte, familia cu copii cu
dizabilitãţi în raport cu familia fãrã copii cu dizabilitãţi dar şi analiza familiei cu dizabilitãţi
în funcţie de mai multe variabile.
Gradul de unicitate al acestei lucrări este reprezentat de însăşi scopul principal al
lucrării, şi anume studierea influenţei prezenţei copilului cu dizabilitãţi asupra satisfacţiei
conjugale la populaţia românească. În al doilea rând, s-a pus problema influenţei copilului cu
dizabilitãţi asupra satisfacţiei conjugale în funcţie de nivelul dezvoltării familiale, fapt ce nu
este prezentat în literatura de specialitate.
În anul 2008 (trimestrul II) în Romania erau oficial un numãr de 58 357 copii
încadraţi intr-un grad de handicap ( 27 984 de copii îndraţi în gradul de handicap grav, 12943
de copii încadraţi în gradul de handicap accentuat şi 17 131 de copii încadraţi în gradul de
handicap mediu). Este recunscut faptul cã pe lângã aceastã categorie încadratã în grad de
handicap mai existã mulţi alţi copii pe care pãrinţii nu doresc oficializarea dizabilitãţii
copilului.
Putem afirma astfel cã existã în acest moment cel puţin un numãr de 58 357 de
familii aflate într-o situaţie de crizã.
6
CAPITOLUL 1 - Familia - Orientări teoretice
1.1 – Tipologii structurale
Familia este nucleul organizării umane, molecula sau microstructura care realizează,
în miniatură, totalitatea funcţiilor societăţii ca mare sistem, reproducerea şi asigurarea
continuităţii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenţă, educarea şi
socializarea copiilor şi, prin aceasta, asigurarea continuităţii moral-spirituale a societăţii.
Familia constituie un sistem format din personalităţi aflate în interacţiune şi interdependenţă
mutuală, sistem în cadrul căruia se petrec intense schimburi comunicaţionale şi emoţionale –
percepţii, evaluări şi valorizări interpersonale, se derulează procese de rol marital, parental şi
filial.
Deşi relativ independentă în raport cu societatea în interiorul căreia se
formează, familia este determinată în ultimă instanţă şi condiţionată, în organizarea şi
evoluţia sa, de modul de organizare a societăţii pe care o reflectă.
Astfel, corelatele istorice, socio-economice, ideologice şi cultural-etnologice
imprimă deosebiri semnificative în structura şi funcţionalitatea familiei, de la o etapă la alta,
de la un mod de viaţă la altul.
Condiţiile existenţei sociale, modul de producţie şi necesităţile adaptării
organizării sociale la acestea au impus în cea mai mare parte metamorfozele grupului
familial. Astfel, forma matriarhală a familiei a fost treptat înlocuită de-a lungul istoriei de
forma patriarhală, iar aceasta s-a diluat ulterior în forma individualizată.
Mutaţiile survenite în structura şi rolurile familiale au urmat paradigma de la
extensie la nuclearizare, de la tradiţional la modern, de la dispersare afectivă şi concentrare
autocritică a puterii la condensarea afectivă şi democratizare, de la rigiditatea cadrelor
normative funcţionale la o flexibilitate semnificativă a acestora, în sensul egalizării status-
rolurilor familiale.
Prefacerile structurii familiale sunt în deplină rezonanţă cu progresul socio-
economic, tehnic, cultural şi moral al societăţii, familia rămânând un sistem deschis, supus
continuu restructurărilor.
Încotro se îndreaptă familia şi care sunt şansele sale de evoluţie este întrebarea
la care criteriologii sunt din ce în ce mai tentaţi să formuleze răspunsuri. Dar oricum s-ar
numi noile forme familiale pe care societatea industrială şi superindustrială le proliferează
sau le-ar mai putea prolifera (familii comunitare, familii poligame, familii-agregat, familii
geriatrice, nefamilişti cu copii – A. Toffler (1983) – este o certitudine faptul că familia
7
conjugală va continua să existe ca cea mai importantă verigă a dezvoltării societăţii, a
supravieţuirii sale, purtătoarea cea mai fidelă a ştafetei vieţii paşnice şi creatoare de la o
generaţie la alta.
Frédéric Le Play, întemeietorul metodei monografice de abordare a familiei, a
întreprins către sfârşitul secolului trecut primele cercetări de natură sociologică asupra
familiei. Meritul său este acela de a fi sesizat faptul că “schimbările din viaţa socială atrag
schimbări în viaţa de familie” (M. Voinea, 1978, p. 42).
Coexistând antitetic cu concepţia care acreditează determinarea social-istorică
a familiei, o serie de concepţii extremist-biologizante delimitează familia ca o unitate
primară, pur biologică, constituită pe baza şi în vederea satisfacerii instinctului sexual. Astfel,
pe linia concepţiilor freudiene, sociologul american R.M. MacIver definea familia ca “un
grup caracterizat pritnr-o relaţie între sexe suficient de precisă şi de trainică pentru a asigura
procreerea şi creşterea copiilor” (I. Gould, W.L. Kolb, 1964, p. 258). P.W. Mousgrave în
1967 într-un manual de sociologie a educaţiei pune accent tot pe aspectul biologic al relaţiilor
familiale, pierzând din vedere aspectul lor psihosocial.
Problematica familiei, prin complexitatea sa, a suscitat în ultimele patru
decenii multiple abordări de pe poziţii complementare şi interdisciplinare. Familia a devenit
subiect şi obiect predilect al cercetărilor inter- şi multidisciplinare, între care cele de
psihologie socială, sociologie, pedagogie a adultului şi psihologie a copilului, psihopatologie
şi psihiatrie socială, psihoterapie şi antropologie deţin poziţii prioritare.
O serie de domenii conexe ca “educaţia părinţilor”, “interacţiunea părinţi-
copii”, “design-ul ambiental familial”, la care se adaugă problematica legislativă
circumscrisă de dreptul familiei, atrag atenţia asupra semnificaţiei şi responsabilităţii sociale
a organizării şi evoluţiei familiei ca microsistem fundamental în cadrul macrosistemului
social.
Aparţinând unor orientări conceptuale diverse sub aspectul analizei
specificului şi funcţiilor familiei, numeroşi autori au întreprins studii comparative şi
transculturale privind structurile şi tipurile familiale, rolul de soţ-soţie, dinamica relaţiilor
conjugale şi de grup familial. Studiile asupra familiei s-au intensificat în ultimul timp,
urmărindu-se evidenţierea evoluţiei relaţiilor intrafamiliale, a structurii rolurilor familiale şi,
în special, fenomenele de psihosociologia şi psihosexologia familiei.
Familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită
din cel puţin doi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult
sau mai puţin, latura biologică şi/sau cea psihosocială. Această definiţie rezultă din faptul că
8
realitatea socială a generat o diversitate de familii ce se pot rezuma doar la unul din cele două
aspecte prezentate în perechi. Astfel, familiile monoparentale sunt doar paterne şi realizează
doar latura psihosocială.
În general, viaţa desfăşurată de indivizi în cadrul instituţional al familiei
cuprinde două elemente esenţiale: o latură biologică, constantă, rămasă în formă aproape
neschimbată de-a lungul timpului şi o latură socială, veşnic schimbătoare, reprezentând
morala, educaţia, aspectele economice, juridice, psihosociale etc. (M. Voinea, 1993).
Din punct de vedere sociologic, familia reprezintă “exemplul tipic de grup
primar” (Mendras, 1987), caracterizat prin relaţii de tipul “face to face”, prin asocierea şi
colaborarea intimă a tuturor membrilor ei. Plecând de la această definiţie, putem aduce în
discuţie o serie de tipologii. Una dintre ele face deosebirea între familia de origine şi familia
de procreare. Familia de origine (consanguină) reprezintă familia în care te naşti şi creşti,
familia de procreare (conjugală) este aceea constituită prin propria căsătorie.
După gradul de cuprindere a grupului familial, familia poate fi nucleară (soţ,
soţie, copiii acestora) sau extinsă (care mai cuprinde şi alte rude).
Asupra acestor structuri de tip familial, precum şi asupra unor aspecte ce ţin de
metamorfozele, tendinţele şi mutaţiile din cadrul acestor structuri vom reveni în capitolele ce
compun aceste note de curs.
Din punct de vedere sistemic, familia reprezentând un sistem, poseda caracteristicile
acestuia si anume:
familia este un sistem care se caracterizeaza prin capacitatea de reglaj. Acest
reglaj poate fi linear (în care un eveniment A influenteaza un eveniment B, dar evenimentul
B nu îl mai influenteaza pe A; în functie de acest tip de reglaj, comportamentele umane îsi
gasesc explicatia în trecut) si circular (evenimentele A, B si C influenteaza evenimentul D,
care le va influenta pe celelalte, la rândul sau, ca într-un cerc; dupa acest model,
comportamentele umane se explica prin observarea directa a schimburilor relationale);
familia are capacitatea de homeostazie, de a-si mentine echilibrul;
familia poseda capacitatea de modificare, de crestere, schimbare;
familia este un sistem organizat ierarhic, în interiorul familiei exista mai
multe subsisteme, cele mai importante fiind: subsistemul conjugal, subsistemul parintilor,
subsistemul fraternal;
familia este un sistem deschis spre exterior (pentru a integra informatiile din
mediul extern), dar si un sistem închis (pentru a se autoproteja, traieste prin mijloace proprii,
are propriile valori etc.).
9
1.2 – Ciclurile vietii de familie
1.2.1 – Stadiile ciclului vieţii de familie la Hill şi Duvall
In anul 1948, doi autori, Reuben Hill si Evelyn Duvall pun bazele a ceea ce a
devenit ulterior cel mai utilizat sistem de categorializare a vietii familiale in stadii. Ei au
sugerat doua criterii cheie pentru definirea stadiilor:
1. schimbarile ce survin in numarul membrilor familiei;
2. stadii de dezvoltare a copiilor mai mari si retragerea statutului sotului - tata.
Utilizand aceste criterii, cei doi au impartit ciclurile vietii familiale in opt stadii:
Stadiul I: Etapa formarii cuplului;
Stadiul II:Etapa familiei cu copii nou-nascuti;
Stadiul III:Familii cu copii prescolari;
Stadiul IV: Familii cu copii scolari;
Stadiul V: Familii cu copii adolescenti;
Stadiul VI: Familii cu tineri adulti;
Stadiul VII:Familii la o varsta mijlocie;
Stadiul VIII:Familii in varsta.
Sistemul lor de categorializare ramane la ipoteza ca interdependenta dintre membrii
familiei este frecventa. Astfel de fiecare data cand cineva se adauga la familie sau o
paraseste, vor interveni schimbari substantiale in interactiunile familiale. Acelasi lucru este
valabil ori de cate ori cei mai mari ating un nou stadiu de dezvoltare, deoarece membrii
familiei se adapteaza la noile circumstante , incepand un nou stadiu de dezvoltare.
Ulterior R. Hill, in anul 1970, restrange numarul stadiilor de viata familiale la numai
cinci, elabarand asa-numita "Schema a ciclurilor vietii familiale". Considerata a fi o abordare
integrala a familiei, aceasta permite studiul familiei in interactiune cu mediul intr-o
perspectiva diacronica (evolutiva).
Schema precizeaza intervalele de timp in care se produc schimbari in dezvoltarea
familiei, distingand urmatoarele cicluri in evolutia sa:
- stadiul initial al cuplului fara copii;
- stadiul vietii cuplului cu copii prescolari;
- stadiul familiei cu copii de varsta scolara;
- stadiul familiei parasite de copii deveniti adulti;
- stadiul "familiei" omului singur (vaduvia).
10
Schema lui Hill reprezinta un punct de vedere ce da posibilitatea sistematizarii
numeroaselor studii asupra evolutiei familiei. Ea poate oferi date despre structura si functiile
familiei, intr-unul sau altul din stadiile ei de dezvoltare.
Lund in considerare caracteristicile "subidentitatii maritale si parentale", in
perioadele adulte, din punctul de vedere al structurii personalitatii, U. Schiopu si E Verza
(1981,p.273-276), releva modificarile survenite in stilul de viata familiala.
In fazele de adult tanar, casnicia este in plina consolidare, procesul de adaptare
activ, cu etape de crestere, familia fiind preocupata de dorinta de a mentine confortul afectiv.
Rolurile in familie incep sa se diferentieze si sa se consolideze, se stabilesc reguli de baza ale
familiei, zonele de toleranta si intoleranta in cresterea copiilor, se largeste intimitatea.
In etapa cuprinsa intre 34 si 45 ani rolul parental devine mai incarcat, datorita
procesului de crestere a copiilor intrarea lor in scoala. Rolurile profesionale si cele parentale
fiind in expansiune si mai complicate, se produce o erodare a caracterului imperios al
sexualitatii. Ceea ce contribuie la aceasta erodare sunt oboseala, insatisfactiile. Se creeaza in
acelasi timp un grad mai adanc al intimitatii si confortului afectiv. Este adesea perioada cand
pot interveni crize in casnicie, ce se pot solda, uneori cu divort.
In a doua etapa de adult cuprinsa intre 45 si 55 ani, viata de familie devine incarcata
cu o oarecare tensiune dinspre directia rolului parental, data fiind cresterea tendin-tei copiilor
la incalcarea regulilor. Se produc astfel noi probleme, pot aparea chiar conflicte, tensiuni in
familie ampli-ficate de fragilitatea sanatatii mamei, in apropiere de menopauza care poate fi
parcursa cu anxietate si nervozitate. Libidoul se tempereaza discret la ambii parteneri.
In etapa de adult de dupa 55 ani, rolul parental devine mai complex prin plecarea din
casa parinteasca a primului copil si prin intrarea in criza a subidentitatii profesionale, prin
dezangajarea profesionala. Legatura matrimoniala de-vine una de securizare. Aparitia
nepotilor reface ciclul vietii, al relatiei si dorintelor - la un nou nivel - restabilind inca o data
planurile de viitor ale persoanei.
Intr-un studiu realizat in perioada 2004-2006 care urmarea abordarea diferentelor
existente in tre cele trei etape de varsta cronologica a casatoriei ,cele mai importante, in
privinta anumitor aspecte ale adaptarii maritale (comunicare maritala, acomodare in relatia
maritala, satisfactie in relatie, raportul "dominanta-submisivitate") - au fost evidentiate o
serie de aspecte semnificative.
In plan general, am remarcat tendinta progresiv-descrescatoare a nivelului
comunicarii maritale, pe parcursul inaintarii in "varsta" a casniciei, ceea ce reflecta erodarea
treptata a sferei comunicarii atingandu-se un maximum al nivelului de comunicare maritala
11
in primul stadiu ( 0-5 ani de casnicie) comparativ cu stadiul al doilea (10-15 ani de casnicie)
si cu stadiul al treilea (peste 20 ani de casnicie). In cadrul acestui din urma stadiu,
comunicarea maritala inregistreaza valorile cele mai scazute. Probabil aceasta scadere se
datoreaza dezmembrarii nucleului familial in ultimul stadiu ( prin plecarea din cadrul familiei
a copiilor, in incercarea acestora de a deveni independenti, autonomi, generand conflicte si
tensiuni), afectand si nivelul de comunicare sanatoasa in cuplu.
Familia tanara ( 0-5 ani de casnicie) reuseste sa aiba o comunicare si o relationare
mai buna, comparativ cu cea din stadiul al doilea de varsta (10-15 ani de casnicie), in cadrul
acesteia din urma intervenind o serie de probleme legate de cresterea si educarea copiilor,
intretinerea acestora odata cu intrarea in scoala, etc., toate acestea ducand la o reducere a
nivelului de comunicare maritala sanatoasa. Sunt probleme noi, noi agenti stresori, la care
familia din perioada de mijloc a casniciei, este nevoita sa faca fata. In cadrul primului stadiu
exista o mare nevoie de relationare si comunicare, aceasta reiesind probabil din dorinta de
interacomodare si interadaptare reciproca spre care tind partenerii cuplurilor acestui prim
stadiu. Toate acestea fac probabil ca nivelul de comunicare maritala afirmat sa fie mai ridicat,
comparativ cu celelalte doua stadii.
Odata cu atingerea unei noi perioade de varsta, casniciile tind sa aiba un nivel din ce
in ce mai crescut al competitivitatii. Aceste diferente se datoreaza probabil acelorasi
probleme cu care familiile se confrunta, in trecerea de la un stadiu la altul al casatoriei
(aparitia copiilor, noi nevoi legate de cresterea si educarea acestora, dezmembrarea
microgrupului familial, prin parasirea ei de catre copiii deveniti adulti, etc.), nivelul stresului
produs de toate aceste probleme pare sa creasca de la un stadiu la altul al casniciei.
In ceea ce priveste relatia de dominanta-submisivitate se releva faptul ca in cadrul
primei si celei de a treia etape a casniciei (0-5 ani de casatorie si respectiv peste 20 ani de
casatorie ) exista o tendinta de dominare a partenerului, mai accentuata comparativ cu stadiul
al doilea (10-15 ani de casnicie), in care raportul "dominanta-submisivitate" se modifica in
favoarea submisi-vitatii.
Aceste rezultate pot fi justificate prin aceea ca in primul stadiu al casniciei ( 0-5 ani
de casnicie) are loc confruntarea celor doua subidentitati caracteristice acestui stadiu:
subidentitatea maritala si subidentitatea profesionala, aceasta confruntare inregistrand
conflicte si tensiuni, generate de tendinta partenerilor spre realizare profesionala si totodata
spre consolidarea nucleului familial. Toate aceste conflicte si fictiuni pot duce la modificarea
raportului "dominanta-submisivitate" , in favoarea dominantei in cadrul acestui prim stadiu.
In stadiul al doilea, se pare ca ponderea si rolul celor doua submisivitati se clarifica, generand
12
o mai pregnanta tolerenta a partenerilor unul fata de celalalt, si o mai mare tendinta de
acomodare la partener.
Stadiul al treilea ( 20-25 ani de casnicie) aduce cu sine o reinterare a raporturilor de
dominanta intre soti, acestea justificandu-se probabil prin nivelul crescut de probleme la care
trebuie sa faca fata in aceasta perioada de varsta, care aduc neintelegeri si conflicte. Aceasta
modificare a raportului poate survenii si datorita "coalitiilor" parinti-copii caracteristice
acestei perioade ce pot duce la tendinta partenerilor de dominanta unul in raport cu celalalt.
Presupunem ca aceasta realitate psihologica interpersonala este explicapabila prin
efectele nivelului crescut de insecuritate sociala in societatea romaneasca actuala, in planul
relatiilor interpersonale si cel al satisfactiei maritale.
Astfel, familia stadiului I ( 0-5 ani de casnicie) confruntata cu dificultati ( financiare,
materiale, etc.), prezinta un grad scazut de satisfactie maritala alimentat de frustarile
emotionale cu erodarea sferei afectivitatii.
In paralel, familia cu durata de peste 20 ani de casatorie, tinde sa-si creasca nivelul
de coeziune emotionala ca o cale de rezistenta si aparare interna, in fata surselor
perturbatoare externe. Nivelul de coeziune crescut creeaza un grad de satisfactie ridicat
privind raporturile emotionale si sociale in cuplu.
Daca familia varstnica gaseste resurse de compensare emotionala in fata stresorilor
externi, acelasi lucru nu se intampla si cu familia tanara, la care aceste resurse sunt limitate.
In special familiile cu nivel mediu, se confrunta cu un nivel de insecuritate marcant
(posibiltatile materiale scazute, cheltuieli crescute ale copiilor puberi si adolescenti, etc).
Toate aceste probleme explica de ce se evidentiaza un grad crescut de insatisfactie
maritala in prima si a doua perioada de varsta a casniciei.
Daca pe varstnici, mutatiile actuale din societate ii unesc si le confera un grad de
securitate si satisfactie maritala, pe tineri ii destructureaza, le infirma expectantele si-i fac
mai vulnerabili in fata realitatilor societatii romanesti actuale.
1.2.2- Stadiile ciclului vieţii de familie la R.Mucchielli
N. Turliuc (2004,p.175) prezintă fazele de dezvoltate escrise de Muchielli astfel:
luna de miere – de la câteva sătămâni până la un an. Caracteristic acestei
etape este placerea de a fi împreună, intensificarea relaţiilor afective şi a comunicării,
ăntărirea şi reafirmarea unei promisiuni esenţiale: aceea de a plasa satisfacţia celuilalt mai
presus decât propria satisfacţie(Turliuc, 2004, p.176)
13
faza existenţei conjugale angajate – primii 5-7 ani de căsnicie. Sarcinile
specifice acestei perioade sunt:relaţii sexuale in scopul obţinerii satisfacţiei reciproce; modul
de realizare a treburilor casnice; relaţia cu familiile celor doi soţi; planul de procreere;
gestionarea banilor. Soluţia rezolvării acestor probleme se realizează prin negocierea între
autonomia şi nevoile indviduale şi nevoile şi existenţa în cuplu
faza căutării stabilităţii şi organizării pe termen lung – între 5-7 şi 15-20
ani de căsătorie- Sarcinile specifice acestei periade sunt: perspectica carierelor, atiudinea faţă
de copii; achiziţiile definitive sau durabile; formularea sistemului de aşteptări reciproce;
modul de tratare şi reglare a tensiunilor interne.
Faza îmbătrânirii cuplului – În cursul acestui stadiu se declanşează o criză
de conştiinţă privind bilanţul anilor scurşi. Srcinile comune acestui stadiu sunt: susţinerea
ascendenţiolor şi a descendenţilor; cariera profesionala şi pensionarea; preocupările pentru
sănătate.
Muchielli(1974,pp.48-49) afirmă faptul că modul în care cuplul face faţă crizelor are
importanţă decisivă.
1.2.4 - Stadiile ciclului vieţii de familie la Mc.Goldrick şi Cartet
Turliuc (2004, pp.174 -175) descrie cele şase stadii de dezvoltare ale familiei.
Acestea sunt dezvoltate in funcţie de expansiunea, contracţia şi realinierea sistemului de
relaţii sare să sprijine intrarea, ieşirea şi dezvoltarea membrilor familiei într-un mod
funcţional.
Stadiile ciclului vieţii familiale (M. McGoldrick şi E. A. Carter, 1982)
Stadiile
ciclului vieţii
familiale
Principi
ile cheie ale
tranziţiei la noul
stadiu
Schimbările de rang secund specifice
stadiului
Intre familii:
tânărul adult
lipsit de
ataşamente
Acceptar
ea separării
părinţi-
adolescenţi
a. Diferenţierea eului în raport cu familia de
origine
b. Dezvoltarea relaţiilor diadice intime
c. Stabilirea eului profesional
Formare
a noii familii prin
căsătorie
Asumare
a noilor
responsabilităţi
a. Formarea sistemului marital
b. Restabilirea relaţiilor cu familia extinsă şi
cu prietenii, în acord cu noul statut de persoană
14
: cuplul tânăr căsătorită
Familia
cu copii mici
Acceptar
ea intrării noilor
membrii în
familie
a. Ajustarea sistemului familial: crearea
spaţiului pentru copii
b. Asumarea rolurilor parentale
c. Restabilirea relaţiilor cu familia extinsă:
includerea rolurilor părinţilor şi bunicilor
Familia
cu adolescenţi
Creştere
a flexibilităţii
graniţelor
familiale :
acceptarea
independenţei
copiilor şi
slăbiciunile
bunicilor
a. Modificarea relaţiilor părinţi-copii.
Acceptarea intrărilor şi ieşirilor adolescenţilor din
sistemul familial
b. Concentrarea atenţiei asupra aspectelor
vieţii maritale şi profesionale
c. Apariţia preocupărilor privind generaţia în
vârstă
„Lansar
ea" copiilor
Acceptar
ea unei
multitudini de
intrări şi ieşiri din
sistemul familial
a- Re-negocierea sistemului marital ca diadă
b. Dezvoltarea relaţiilor adult-adult, între
părinţi şi adolescenţi c. Restabilirea relaţiilor şi
includerea ginerelui/norei şi nepoţilor d.
Confruntarea cu bolile şi moartea părinţilor
(bunicilor)
Familia
la vârsta a treia
Acceptar
ea modificărilor
rolurilor
generaţionale
a. Menţinerea funcţionării personale şi a
cuplului; Explorarea noilor opţiuni privind rolurile
familiale şi sociale
b. Suport pentru copiii
c. Dobândirea înţelepciunii şi susţinerea
celor mai în vârstă
1.2.3 - Stadiile ciclului vieţii de familie la Olson şi Mc. Cubbin
Olson şi McCubbin au elaborat o nouă perspectivă asupra stadiilor ciclului vieţii
familiale, ţinând seama şi de următoarele criterii:
- Vârsta celui mai mare copil
- Intensitatea tranziţiei sau schimbării cerute ca răspuns la schimbarea
nevoilor de dezvoltare a membrilor familiei
15
- Schimbările în scopurile privind orientarea şi direcţionarea familiei. Pe
baza acestor criterii, Olson şi McCubbin au stabilit următoarele şapte stadii ale ciclului vieţii
familiale:
Cuplul tânăr fără copii. Cuplurile aflate în acest stadiu sunt preocupate de
formularea şi negocierea scopurilor individuale şi de cuplu şi a stilurilor de viaţă acceptabile
mutual.
Familiile cu copii mici şi preşcolari, în acest stadiu, cea mai mare parte a timpului
acordat muncii în casă este orientat spre copii, spre creşterea şi hrănirea lor. Părinţii sunt
prima sursă de informaţii şi control, familia fiind centrată pe copii (copil).
Familiile cu copii de vârstă şcolară, în decursul acestui stadiu, familia este văzută
ca fiind focalizată asupra educaţiei şi socializării copiilor. Cel mai în vârstă copil din familie
are între 6-12 ani.
Familiile cu adolescenţi (care trăiesc împreună cu părinţii lor). Familiile sunt
preocupate cu pregătirea adolescenţilor pentru viaţa independentă, separat de familia de
origine. Acum apar nevoi considerabil de mari tocmai datorită provocărilor relaţionării cu
adolescenţii.
Familiile „lansatoare". Adolescenţii sau tinerii se pregătesc să părăsească mediul
familial pentru a-şi stabili identităţi şi roluri în afara unităţii familiale. Rolurile şi regulile
parentale se schimbă, iar familia este preocupată de „lansarea” socială şi profesională a
copiilor.
Cuiburile familiale „goale". Familia este definită acum prin absenţa copiilor în
casă. Părinţii îşi păstrează încă unele roluri anterioare, dar sunt puternic orientaţi spre nevoile
cuplului şi spre stabilirea unor relaţii mai diferenţiate cu copii şi nepoţii.
Familiile de pensionari. Părinţii şi-au încheiat cariera, contribuţiile majore
profesionale, şi sunt preocupaţi de menţinerea cuplului şi a relaţiilor cu familia extinsă şi cu
prietenii.
1.3 Rolurile familiale
Prin rol familial înţelegem setul coerent de comportamente pe care membrii familiei
îl aşteaptă de la fiecare membru al acesteia, în funcţia de poziţia pe care o ocupă în sistem
familial. Există trei roluri: rolul conjugal(de partener, de soţ/soţie) vizând relaţionarea cu
soţul, soţia, rolul parental(de părinte) vizând relaţionarea şi rolul fratern(de frate) vizând
relaţionarea cu fraţii.
Rol conjugal Cunoaşterea de sine şi a partenerului;
16
Satisfacerea reciprocă a nevoilor afectiv-sexuale a
intereselor şi aspiraţiilor referitoare la viaţa de cuplu;
Susţinerea reciprocă în urmărirea sarcinilor şi funcţiilor
familiei;
Modelarea intimităţii şi a vieţii de cuplu pentru copii;
Stimularea funcţionării cuplului prin folosirea tuturor
resurselor personale.
Rol parental
Creşterea şi educarea copiilor;
Formarea identităţii sexuale a copiilor;
Stimularea evoluţiei şi dezvoltării personalităţii la copii.
Rol fratern
Învăţarea traiului alături de egali (prin afecţiune, rivalitate,
solidaritate, competiţie, conflict, negociere);
Completarea identităţii de sine şi a celei sexuale;
Susţinerea afectivă şi comportamentală în diferite situaţii.
Pot apărea carenţe în ceea ce priveşte îndeplinirea rolurilor familiale cum ar fi
exacerbarea sau minimalizarea rolurilor familiale. Astfel în exacerbarea rolului, de exemplul
soţul sau soţia se implică exclusiv în rolul conjugal, generând sentimente de sufocare, de
culpă şi control pentru partener şi ignorarea copiilor. Cel mai des exacerbarea rolului se
întâlneşte la mame, ajungând să facă din rolul matern un scop în sine punând totul, chiar şi pe
ele pe planul doi întotdeauna. O altă exacerbare este cea a rolului fratern apărând în situaţiile
în care un frate îşi îndreaptă toată atenţia, grija şi viaţa spre fraţii săi, ignorând propriile nevoi
şi scopuri, un exemplu fiind copii parentali.
Minimalizarea rolului familial, de exemplu minimalizarea rolului conjugal şi
îndreptarea spre relaţii extra conjugale, activităţi profesionale. Minimalizarea rolului parental
are consecinţe negative asupra copiilordeoarece apare neglijarea acestora sau privarea
acestora de grijă, grija, atenţia şi satisfacerea nevoilor pe care singuri nu le pot îndeplini
având consecinţe negative în dezvoltarea personalităţii lor.
Neglijarea rolului patern apare la părinţii imaturi, la cei cu boli fizice şi psihice
grave, la cei care îşi resping propia sexualitate(mame care îşi resping feminitatea şi taţi care
nu manifestă masculinitate), părinţi dependenţi de alte persoane cum ar fi părinţi sau
parteneri sau substanţe etc., părinţi dominatori şi agresivi şi părinţi instabili.
17
Minimalizarea rolului fratern îl întâlnim atunci când fraţii se ignoră unii pe alţii sau
atunci când apar multiple conflicte şi tensiuni între ei.
Capitolul 2 - Satisfacţia conjugală
2.1 – Definirea satisfacţiei maritale
18
Fericirea a fost prezenta în dezbaterile filosofice înca din perioada clasicismului
grec. De o mare influenta a fost disputa dintre doua notiuni concurente: hedone si
eudaimonia (Ryan si Deci, 2001). Primul concept este legat de fericire ca placere – nu numai
a simturilor, ci si, începând de la Epicur, a mintii (Kubovy, 1999). Recunoasterea ca „aceasta
placere este singurul bun, dar si ca numai placerea proprie, pozitiva, momentana este un bun,
indiferent de cauzele ei" (Aristip din Cyrene, apud Waterman (1993)) da nastere teoriei
morale hedoniste.
La un nivel comun, satisfacţia conjugală face referire la absenţa conflictelor şi la
impresia subiectivă de fericire pe care o au cei doi soţi. Cu alte cuvinte, reprezintă o stare de
bine emoţional, fizic, spiritual şi intelectual şi nu poate fi redusă la simpla îndeplinire a unor
nevoi sau false nevoi. „...puţine relaţii pot oferi la fel de multe recompense ca un mariaj
fericit, altfel spus, puţine legături interpersonale sunt la fel de satisfăcătoare ca o relaţie de
cuplu reuşită.” (M.N.Turliuc, 2004, p.197).
Unii autori afirmă faptul că fericirea nu este resimţită la fel de ambii parteneri,
aceştia văzând relaţia lor foarte diferit. Diferenţa de opinie dintre cei doi soţi putand fi
sesizată atât la nivelul gradului de satisfacţie maritală cât şi la nivelulo percepţiei pe care
fiecare dintre cei doi o au despre diferite aspecte ale relaţiei (A. Haas şi K.Haas, 1990).
Prin urmare, fericirea sau satisfacţia maritală este de fapt o problematică
foarte subiectivă, aceasta ţinând stict de o serie de factori stict personali.
2.2 Variabilele satisfacţiei maritale
De-a lungul timpului s-au ealizat mai multe studii cu privire la factorii care ar
influenţa calitatea vieţii maritale.
R. Collins şi S. Coltrane (1998) identifică următorii factori care influenţează
satisfacţia conjugală: fidelitatea (93%), înţelegerea(86%), o viaţă sexuală satisfăcătoare
(75%), copiii (59%), interese comune (52%), banii (41%), similaritatea socio-culturală
(25%). Interpretarea acestor rezultate trebuie realizată cu precauţie deoarece chiar dacă banii
sunt consideraţi importanţi doar de 41 % dintre subiecţi, ei reprezintă şi cea mai importanta
sursă a neînţelegerilor şi conflictelor conjugale (M.N.Turliuc, 2004, p.197).
C. Safran (1985) afirmă că părinţii satisfăcuţi de propria relaţie conjugală îşi învaţi
şi copiii cum să devină ulterior un cuplu mulţumit. Waller şi Hill (1951) arătau că succesul şi
reuşita căsătoriei părinţilor se regăsesc în 84,4% din cazuri în experienţa copiilor adulţi
satisfăcuţi de relaţia lor conjugală.
19
Robert Mucchielli (1974) afirmă că satisfacţia conjugală depinde şi de o serie de
factori cum ar fi : mulţumirea de sine, stilul de viaţă în general, de relaţiile cu celelalte
persoane din afara relaţiei de cuplu, de relaţiile de la lucul de muncă etc.
Daniel Ecksein şi Linda Cohen (1998) identifică 21 factori specifici fericirii
relaţionale care pot fi grupaţi în trei categorii: comunicarea, empatia şi o a reia categorie
combinată conbstând în sinceritate şi negociere.
G. Levinger încearcă o sintetizare a diferiţilor factori care acţionează pentru
menţinerea coeziunii cuplurilor maritale sau pe direcţia disoluţiei lor. Dintre factorii care
menţin coeziunea cuplului ar fi: stima şi afecţiunea reciprocă, dorinţa soţiolor de a duce o
viaţă comună, existenţa unei locuinţe proprii, potrivirea sexuală, nivelul satisfăcător mutual
al instruirii, venitului şi ocupaţiei lor. ( apud I. Mitrofan, 1989, p.45).
Dintre principalele variabile amintite mai sus, in continuare vom analiza următoarele
categorii de variabile:
gradul de compatibilitate între parteneri,
factorii cognitivi,
armonia sexuală,
factorii de personalitate,
comunicarea conjugală şi abilităţile relaţionale,
stilul de ataşament.
2.2.1 Similaritatea
Această teorie susţine faptul că este probabil faptul ca stabilitatea cuplului să fie
favorizată de ceva relativ. În contras, diferenţele mari dintre soţi comportă riscuri, generând o
incompatibilitate între ei şi ducând, în final, la separare.
Principalele dimensiuni de analiză a compatibilităţii/incompatibilităţii dintre
parteneri sunt: vârsta, religia, preocupările de timp liber, valorile si concepţia despre viaţă în
general.
Aceste dimensiuni se reflectă concret în viaţa de familie, influenţând gradul de
acord/dezacord al soţilor asupra mai multor aspecte şi activităţi. Aceste dezacorduri se pot
transforma în surse de conflict.
Un loc aparte în cercetările de psihologia familiei o ocupă variabila vârstă. Burgoss
şi Cottrel afimă faptul că:”în marea majoritate a cazurilor sunt neîndoielnice efectele
nefericite ale căsătoriilor încheiate la vârste foarte tinere”.(1957, pp.116).
20
Blood si Wolfes Setroit ( 1960) afirmă că satisfacţia soţieie este mult mai scăzută
daca ea este cu patru sau mai mulţi ani mai mare decât soţul situaţia nefiind aceeaşi in cazul
în care soţul este mai mare decât soţia.
Mc Goldrick şi Preto (1984) afirmau faptul că cu cât diferenţeele de vârstă dintre
soţi este mai mare cu atât există dificultăţi mai multe în ceea ce priveşte adaptarea la viaţa de
cuplu ( apud Beth A. Durodoye, 1997).
2.2.2 Stilul de ataşament şi satisfacţia maritală
Perspectiva ataşamentului adultului oferă o serie de informaţii foarte importante
care sunt relevante în evaluarea relaţiilor.Teorria ataşamentului adultului emerge din teoria
psihanalitică şi are drept preocupare principala dacă partenerul va fi sa nu va fi responzitiv la
propriile nevoi in caz de stress ( shaver si Mikulincer, 2005). Aceasta teorie emerge din cea a
lui Bowlby care descrie şi explică: cum copiii devin ataşaţi emoţional de parinţi etc şi
consecinţele răspunsurilor diferenţiate la nevoile copilului.
În relaţii,adultului cu ataşamantul securizant îi place să se simtă apropiat de
partenerul lui şi se simte încrezător că partenerul îi va răspunde la nevoile lui. În contrast cu
acesta, persoana cu ataşament evitant nu va avea încredere în parenerul lui, în timp ce
persoana cu ataşament anxios/ambivalent are o dorinţă foarte mare de apropiere de partener
dar nu are încredere in capacitatea de răspundere a partenerului ( Hazan şi Shaver, 1987).
Într-un studiu realizate de Simpson (1990), ataşamentul evitant a fost găsit ca fiind
asociat negativ cu relaţia de satisfacţie atât pentru bârbaţi cât şi pentru femei, iar ataşamentu
anxios a fost de asemenea asociat negativ cu satisfacţia maritală, numai pentru femei.
Similar, Collins şi Read ( 1990) au descoperit faptul că partenerii erau mai puţin satisfăcuţi
de relaţia în care bărbatul avea un ataşament evitanr şi femeia unul anxios. Kirkpatrick şi
Davis (1994) au descoperit faptul că un bărbat care avea o relaţia cu o femeie cu un
ataşament anxios a raportat un nivel scăzut al satisfacţiei decâu un bărbat care avea o relaţie
cu o femeie care avea un ataşament securizant.
Toate aceste cercetări ne rată faptul că satisfacţia maritală este dată de stilurile de
ataşament ale ambilor parteneri. În general, există o corelaţi importanta între satisfacţia
maritala scăzută şi stilurile de ataşament anxios şi evitant.
2.2.3. Armonia sexuală
21
Comportamentul sexual a fost, de-a lungul timpului, când subapreciat, când
supraapreciat, în ceea ce priveşte consecinţele lui asupra satisfacţiei maritale, şi implicit
asupra stabilităţii cuplului.
În ceea ce priveşte importanţa satisfacţiei sexuale s-au făcut cercetări încă de
timpuriu. Astfel K.B. Davis (1929), ajunge într-un studiu la următoarele concluzii:
- fericirea în căsnicie este asociată cu o anumită pregătire pentru căsătorie
- atracţia iniţială este prevalentă pentru menţinerea stabilităţii cuplului
- plăcerea sexuală are rol hotărâtor pentru gradul de satisfacţie maritală
- de asemenea, intensiattea< şi frecvenţa contactelor sexuale
Mai târziu Kinsey (1948) consideră că nepotrivirile sexuale contribuie la trei sferturi
din divorţuri.
În literatura de specilaitate, armonia sexuală este strâns legată de intimitate, astfel ca
sunt teorii care sugerează faptul că persoanele care au un nivel al intimităţii crescut au şi un
nivel al satisfacţiei mai mare decât la cei cu un nivel al intimităţii scăzut (Shown Patrick,
James N.Sells, Fran G. Giordano, Toni R.Tollerud, 2007).
Intimitatea este definită de Leleu ( 2003) drept:”intimitatea amoroasă comportă două
aspecte: unul fizic, care include intimitatea senzuală şi intimitatea sexuală, precum şi unul
psihic, constituit la rându-i din intimitatea afectivă, din intimitatea intelectuală şi din cea
spirituală. De asemenea, Leleu enumeră câteva dintre activităţile care incomodează
intimitatea:
- negativitatea, înclinarea către a judeca, acuzarea, gelozia
- atitudinea plictisită
- agitaţia permanentă, nervozitate în ecces
- beţia şi îmbătarea celuilalt cu cuvinte,
- apropierea prea tare de celălalt, nevoia permanentă de a-la tinge
- plângerea excesivă, lamentarea permanentă
- exigenţe sporite
Insatisfacţia maritală este desruptivă, în timp ce acordul conferă o securitate afectivă
pe care celelalte conflicte nu reuşesc întotdeauna să o dizolve( Turliuc, 2004, pp.203).
De-a lungul timpului s-au realizat o serie de cercetări cu privire la importanţa sexul
în trainicia unei familii şi mai ales în determinarea satisfacţiei maritale, astfel că Safran
( 1985) arată că 92% dintre subiecţi afirmă că sexul este fimportant în timp de doar 32%
afirmă că este foarte important. P. Blumenstein si P.Scheartz (1983) au ajuns pein
cerecetările lor la rezultate similare :contactele sexuale sunt o prioritate a majorităţii
22
cuplurilor fericite, deşi nu sunt indispensabile realizării altor satisfacţii. ( apund M.N.
Turliuc, 2004).
Aflăm faptul că cele mai multe anxetăţi şi nelinişti conjugale pleacă de la
insatisfacţia legată de viaţa sexuală (I. Mitrofan, 2002)
Motivul pentru care soţii şi soţiile au probleme în relaţia sexuală are mai puţin de-a
face cu actul fizic în sine, fiind mai degrabă vorba despre o proastă funcţionare a
principalului organ sexual. Mult prea mulţi oameni au iei greşite în legătură cu intimitatea
unei căsnicii. Confuzia începe să se limpezească atunci când înţelegem că relaţia sexuală nu
începe în pat după ce se stinge lumina. Această relaţie face parte integrantă din viaţa de
ansamblu şi începe din nou în fiecare zi în pat, când ne trezim şi aprindem lumina.
Dacă relaţia sexuală cu patrtenerul nu este ceea ce ţi-ai dorit, „problema” în
majoritatea cazurilor nu este relaţia sexuală ci relaţia propriu-zisă. Trebuie să înţelegeţi
amândoi că afecţiunea, intimitatea, bunătatea şi respectul sunt componenetele cele mai
importante ale oricărei relaţii.(Z. Ziglar, 2001, pp.150).
Dacă Leleu propunea o serie de activităţi care ar dăuna intimităţii Ziglar (2001,
pp.158) descrie o serie de activităţi care duc la menţinerea sau la creşterea importanţei
activităţilor sexuale:
- evitaţi absenţele prelungite
- legătura fizică lipsită de senzual prin înmulţirea gesturilor simple care ii pot spune
partenerului” te iubesc”
- începeţi ziua cu dragoste
- întâmpinaţi-vă cu optimism
- plănuiţi timpul petrecut împreună
- folosiţi-vă imaginaţia
- fantazaţi
2.2.4 Factorii de personalitate
Cei mai importanţi factori de personalitate care ar influenţa satisfacţia maritală
putem enumera: încrederea, respectul dintre soţi, maturitatea afectivă a soţilor, atitudinea
soţului cu privire la soţia sa în primii ani de căsătorie, masculinitatea-feminitatea celor doi
soţi.
Încrederea este un factor foarte important care poate influenţa o căsnicie fericită sau
nefericită. Încrederea este un factor strâns legat de propria persoană prin intermediul stimei
de sine care conturează o atitudine pozitivă sau negativă faţă de partener.Încrederea se
23
bazeaza pe analiza unor actiuni, activitati, insusiri proprii (încrederea in sine) sau ale altora,
in urma carora se formeza convingerea ca acele actiuni sunt corecte si conforme sistemului
de valori al celui ce analizeaza. Acesta atitudine se poate numi incredere. J.Cole (2005,pp.39)
prezintă o serie de comportamente de construire şi de distrugere a încrederii prin experienţa
trăită în copilărie. Ceea ce experimentăm în copilărie ţi adolescenţă este un tipar la vârsta
adultă, inflleunţând puternic relaţiile noastre.
Construirea încrederii Distrugerea încrederii
- ca bebeluşi avem părinţi care
răspund nevoilor noastre.
- ca bebeluşi, avem părinţi care
nu reuşesc să răspundă nevoilor noastre.
- ca bebeluşi, avem persoane care
ne îngrijesc şi care încearcă să înţeleagă
natura persoanală a nevoilor noastre şi ne
văd ca pe indivizi care au nevoie de iubire.
- ca bebeluşi, avem persoane care
ne îngrijesc,dar nu reuşesc să înţeleagă
natura persoanală a nevoilor noastre şi ne
îngrijesc ca şi cum am fi un lucru printre
altele şi nu indivizi
- ca bebeluşi, nevoile noastre sunt
împlinite într-o manieră previzibilă.
Părinţii noştri vin la noi atunci când
plângem şi ne înconjoară cu afecţiune, şi
cu protecţie fizică
- ca bebeluşi avem părinţi care
uneori răspund plânsetului nostru, alteori
nu. De asemenea, îngrijirea poate fi
acordată şi fără să fie însoţită de afecţiune.
- aflaţi la vârsta copilăriei
comportamentul nostru este ghidat cu
blândete dar ferm. Părinţii noştri ne
explică de ce un anumit lucru este greşit.
De exemplu, părintele te ia de lâţngă
video, spunând: nu pune pâinea prăjită în
video, deoarece se va strica şi nu vei mai
vedea pomperul Sam
- aflaţi la vârsta copilăriei,
primim puţină îndrumare ledată de modul
în care trebuie să ne comportăm sau
aceasta nu ne este acordată în mod
constant.
- pe măsură ce creştem, adulţii îşi
respectă promisiunile pe care ni le fac. Ne
simţim ascultaţi şi ni se permite să
experimentăm o opinie
- adulţii nu îsi respectă
promisiunile sau nu creează un mediu
propice pentru a promite ceva. Simţim că
n-ar avea nici un sens să ne exprimăm o
24
anumită opinie.
- ca tineri, ni se impun reguli în
funcţie de ceea ce se aşteaptă de la noi.
Ştim că trebuie să ne întoarcem acasă la o
anumită oră, ştim când să ne facem temele
şi când să ne îndeplinim treburile
gospodăreşti. Părinţii noştri sunt gata să
negocieze anumite îndatoriri.
- ca tineri, resimţim prea multe
constrângeri şi impuneri. În schimb,
putem tânji după o limită fermă care să ne
fie impusă de părinţii noştri, putând
adopta astfel comportamente periculoase.
Respectul este o altă trăsătură de personalitate care poate influenţa satisfacţia
maritală. Punctul de plecare îl reprezintă definirea respectului pentru ambii soţi, ambii trebuie
să aibă o părere comună faţă de acesta. Putem face deosebirea acum între respecul faţă de
sine ţi respectul faţă de soţ/soţie. Între cele două categorii existând un raport direct
proporţional însă şi reciprocitatea acestui sentiment este la fel de importantă. Un alt factor de
personalitate important este maturitatea afectivă a partenerilor. Este cunoscut faptul că acest
aspect poate influenţa durata şi calitatea mariajului, cercetările arătând că un număr mare
dintrre cuplurile foarte tinere ajung să se despartă. De asemenea, maturitatea emoţională a
soţului este mai importanta într-o căsnicie decât maturitatea soţiei.
Atitudinea soţului faţă de soţie în primii ani de viaţă este de asemnenea foarte
importantă având în vedere faptul că soţia este cea care trebuie să depună un efort mai mare
de ajustare la căsătorie. Femeia are nevoie de o mai mare securitate în perioadele de tranziţie
de la logodnică la soţie şi de la soţie de mamă. În aceste perioade anxietatea şi conştiinţa
dificultăţilor cresc foarte mult şi scade încrederea în sine.
(N. Turliuc, 2004,pp.20).
2.2.5 Abilităţile relaţionale
Comunicarea, rezolvarea problemelor, schimbul pozitiv şi exprimarea agresivităţii
constituie zone unde abilităţile de relaţionare sunt deosebit de importante. Locke (1995,
pp.229) consideră că aceste patru dimensiuni sunt foarte importante in stabilitatea cuplului.
Acestea se pot operaţionaliza in diferite manifestă ale interacţiunilor in cadrul
cuplului:
- schimbul de afecţiune intre soţi (comportamente verbale şi nonverbale)
- schimbul de ostilităţi intre soţi(comportamente verbale şi nonverbale)
- capacitatea de a asculta(comportamente verbale şi nonverbale)
25
- sprijin(comportamente verbale şi nonverbale)
- rezolvarea conflictelor(comportamente verbale şi nonverbale)
- sexualitate(comportamente verbale şi nonverbale)
Modelul nepotrivit al interacţiunii se formează poate din cauză că nu există abilităţi
in a asculta pe celălalt, abilităţi pentru a face faţă situaţiilor dificile.
Comunicarea in cadrul familiei este definită ca fiind „principalul instrument de
dezvoltare a structurii şi relaţiilor de rol familial” (Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan, 1997,
p.102).
Există patru tipuri de relaţii de comunicare familială, după D.D. Jackson:
- stabilă – satisfăcătoare
- instabilă – satisfăcătoare
- stabilă – nesatisfăcătoare
- instabilă – nesatisfăcătoare
C. Rogers, intemeietorul terapiei nondirective, prezintă modelul de comunicare
raportat la principiul congruentei:
comunicarea in relaţia cu partenerul nostru de cuplu este marcată de propriul
nostru grad de congruenţă
cu cât mesajele noastre sunt mai clare, mai lipsite de semnificaţii ambigue, cu
atat partenerul nostru ne va răspunde u mai multă claritate,
cu cât congruenţa noastră este mai mare cu atât mesajele noastre sunt mai
clare
cu cât suntem mai congruenţi în relaţia noastră şi mai capabili să exprimăm
ceea ce simţim în legătură cu partenerul nostru, cu atât vom fi mai liberi să îl ascultăm pe cel
de lângă noi.
La acest stadiu partenerul nostru se simte cu adevărat înţeles. El simte că, în
măsura în care se exprimă mai bine pe sine însuşi, noi vom înţelege mai bine modul lui de a
percepe o problemă.
Pentru fiecare dintre cei doi parteneri, faptul de a se simţi înţeles determină o
valorizare a partenerului,
Comunicând mai liber, intervenind tot mai puţine distorsiuni , partenerul
nostru va fi capabil să asculte cu o mai mare atenţie ceea ce ii comunicăm
Ambii parteneri, în aceste condiţii se ssprijină şi se susţin reciproc
2.2.6 Factorii cognitivi
26
Modelele cognitive mai vechi considerau faptul că rolul ajustării percepţiilor
reciproce ale celor doi soţi este foarte important în timp ce modelele cognitive contemporane
consideră că efectul atribuirii cauzalităţii, responsabilităţii şi vinei în cuplul marital sunt
importante.
Atribuirea nu este o modalitatea foarte obiectivă şi raţională.Percepţia
comportamentului altuia se face în funcţie de semnificaţia pe care noi o atribuim unui
comportament anume. Semnificaţia acestui comportament se află de fapt în istoria noastră
personală
N. Turliuc (2004, pp.204) consideră că modelele actuale ale atribuirii maritale
abordează influenţa cauzalităţii asupra satisfacţiei maritale.Indicatorii cauzalităţii ar fi intern
–extern, stabil-instabil, global-specific. Cercetările realizate pe atribuirile corelate
insatisfacţiei maritale au demonstat faptul că indivizii care au probleme conjugale explică
comportamentele partenerului folosind trăsături interne, stabile şi globale. Responsabilitatea
face referire la evaluarea moralăa acţiunilor unui indivd.
S-au realizat mai multe cercetăti privind relaţia între satisfacţia maritală şi controlul
în cadrul relaţiei şi s-a ajuns la concluzia că satisfacţia maritală este scăzută când femeile sunt
dominante, înaltă când atât soţul cât şi soţia deţin controlul, intermediară, când soţul domină
(apud Wesley R. Burr, Grace E.Swensen and Kenneth L. Cannon, 1976).
1.4 Satisfacţia conjugala şi nivelele dezvoltării familiale
Au existat de-a lungul anuilor mai multe studii care sã arate existenţa unei legãturi
între nivelele de dezvoltare familial şi satisfacţia marital. Unele cercetãri atestã faptul cã doar
4-8% dintre variaţia satisfacţiei marital este asociatã cu stadiile dezvoltãrii familial (Boyd
Rollins şi Richard Galligan).
Satisfacţia tinde a fi ridicată de-a lungul stadiilor iniţiale ale mariajului şi apoi scade
pentru aproximativ 10-20 ani (Orbuch, House, Mero, & Webster, 1996, apud Shawn Patrick,
James N. Sells, Fran G.Giordano, Toni R. Tollerud, 2007). Explicaţia pentru aceste curbe de
satisfacţie poate fi interpretat prin apariţia copiilor şi a schimbãrii rolurilor familial.
Blood si Wolfe citează foarte mult studiul lui Detroit : soţiile devin mai puţin
satisfăcute pe măsură ce lungimea mariajului creşte.
John Cuber şi Peggy Harroff (1965) concluzioneazã că există o diferenţã între
realitatea vârstei mijlocii şi cea a anilor târzii. Factorul de care trebuie să ţinem cont este
maturizarea personală a unuia sau a ambilor soţi de-a lungul timpului. Oamenii seschimbă,
dar nu întotdeauna în aceeaşi măsură şi în aceeaşi direcţie. Probabil se poate specula că într-o
27
anumită măsură apare o lipsă a entuziasmului deoarece există expectanţe nerealiste în
legătură cu dragostearomantică. (apud. Letha Dawson Scanzoni, John Scanzoni, p. 532)
Cannon şi Rollins afirmã faptul cã şi în mariajele fericite există fluctuaţii ale nivelului
satisfacţiei în timp: el tinde să scadă în primii ani ai căsătoriei, până în stadiul familiei cu
copii preşcolari, după care creşte uşor până la vârsta lor şcolară; odată cu intrarea copiilor în
şcoală şi cu dificultăţile adaptării la cerinţele şcolii, satisfacţia maritală descreşte mult până la
sfârşitul adolescenţei, apoi începe să crească din nou , mai ales după “lansarea” socială a
ultimului copil; stadiul cuibului gol şi cel al cuplului la vârsta a treia şi a patra au un impact
preponderant pozitiv asupra fericirii conjugale.
Trebuie avut in vedere faptul că apar o serie de alte probleme care diminuează
creşterea nivelului de satisfacţie: probleme de sănătate, diminuarea resurselor fizice şi
financiare ale soţilor etc.(apud. Turliuc, 2004, p.199).
Luckey (1966) arăta că o creştere a duratei mariajului este însoţită de creşterea
numărului percepţiilor nefavorabile cu privire la soţ. De asemeni, satisfacţia conjugală
globală a fost negativ asociată cu numărul anilor de mariaj.
Udry (1974) sumarizează astfel punctul lui de vedere cu privire la satisfacţia
conjugală: prima decadă a mariajului este caracterizată de un consistent declin al satisfacţiei
maritale însoţită de un declin în ceea ce priveşte ajungerea la un acord, puţină implicare în
activităţi comune.
Hurley şi Palonen (1967) susţin că nivelul satisfacţiei conjugale este cu atât mai mic
cu cât proporţia de copii raportată la anii mariajului este mai mare. Renne (1970) arăta că
oamenii care cresc copii sunt probabil mai nesatisfăcuţi de mariajul lor decât cei care nu au
copii sau decât cei a căror copii nu mai locuiesc în aceeaşi casă, indiferent de rasă, vârstă şi
nivelul venitului. Blood şi Wolfe (1960) susţineau că satisfacţia maritală este îmbunătăţită de
prezenţa copiilor, cu condiţia ca aceştia să nu depăşească numărul de trei. Un număr mai
mare de trei de copii conduce la un declin rapid al satisfacţiei conjugale (apud Naheel Jeries,
1979).
Capitolul 3 – Familia copilului cu dizabiliãţi
28
3.1. Impactul diagnosticului asupra familiei
Momentul in care familia este anunţată că are un copil cu deficienţe trebuie bine
pregătit, intucât acest fapt poate avea urmări deosebite in funcţie de structura psihologică a
părinţilor, de nivelul socio- cultural, precum şi de nivelul de valori şi credinţe pe care-l
îmărtăşesc.
Toleranţa socio-familială faţă de copilul cu handicap este foarte variabilă- ea este
mai mare in mediul rural, în ţările mai puţin dezvoltate şi mai mic în ţările puternic
industrializate şi urbanizate, şi în familiile cu puţini copii.
Unii părinţi nu reuşesc să se împace cu gândul că propriul lor copil este marcat de o
deficienţă: ei nu admit realitatea, o resping, se luptă u ea, se înşeală pe ei înşişi, se amăgesc
caută explicaţii. Apariţia acestei realităţi dureroase, neprevăzute „bulversează” viaţa familiei,
aceasta necesitând îngrijiri şi asistenţă de specialitate. Familia oscilează între tendinţa de a
respinge copilul şi cea de a-l supraveghea excesiv.
Tipologic s-au descris (Lăzărescu, p.181):
Părinţi care refuză evidenţa şi aşteaptă un miracol,
Părinţi anxioşi care caută un miracol
Părinţi ce sunt mereu nemulţumiţi de metodele de educaţie,
Părinţi pesimişti, uneori cu sentimente de culpă, ce sunt de părere că totul
este inutil şi nu mai întreprind nimic,
Părinţi realişti care ajung să înţeleagă obiectiv situaţia şi să coopereze.
Există o dinamică marcată mai ales de o serie de întrebări pe care părinţii şi le pun in
legătură cu copilul lor şi cu situaţia în care ei se găsesc. Întrebarea „ de ce a trebuit să mi se
întâmple mie aşa ceva?” apare în momentul în care familia este anunţată că are un copil cu
handicap, adică momentul în care este comunicat diagnosticul.
O a doua etapă care urmează după anunţarea unui diagnostic cert şi după primele
reacţii inerente este etapa in care părinţii sunt frământaţi să dea răspuns la întrebarea:”ce pot
face pentru copilul meu?”. In această etapă de o mare importanţă este informaţia pe care o au
părinţii despre ceea ce pot face.
Sunt unele situaţii când se produce un abandon afectiv care după Păunescu (1983, p.
136) poate fi:
Total când „părinţii nu pot admite eşecul suferit prin apariţia unui copil care-i
pune in inferioritate faţă de comunitate. În cazul acesta, suferinţa copilului va fi totală, iar
dezvoltarea sa mult încetinită”
29
Parţial când „unul dintre părinţi – în special tatăl- se dezinteresează de
existenţa copilului, mama suprasolicitată, devine agresivă din punct de vedere afectiv cu
copilul, traumatizându-l. Ea încearcă un sentiment de condamnare în faţa destinului şi poate
avea două atitudini: ori prima, despre care am vorbit, ori face o fixaţie afectivă totală faţă de
copilul cu handicap, renunţând definitiv la viaţă”.
Observăm că naşterea unui copil cu handicap sau diagnosticarea lui ca având un
handicap duce la declanşarea unei adevărate crize in familie. Aceste realităţi reclamă din
partea medicului, psihologului şi a tuturor celor implicaţi în terapia copilului o atenţie
deosebită ce trebuie acordată familiei. Însănătoşirea climatului familial, asanarea conflictelor
şi crizelor, organizarea unei terapii, a unei consilieri ale familiei reprezintă de fapt una din
direcţiile importante ale terapiei copilului.
3.2 – Handicapul copilului - sursă de stigmatizare pentru familie
Indiferent de epocă şi teorii, atunci când apare intr-o familie un deficient se produce
o modificare care afectează atât „ echilibrul interior” cât şi „echilibrul exterior” care vizează
relaţiile familie-societate.
Familia simte handicapul copilului ca pe punctul său slab în raport cu societatea,
iar societatea îl foloseşte drept criteriu discriminator în actul percepţiei familiei. Actul
percepţiei nu va mai fi unul global, de ansamblu, ci unul unidirecţional, familia definindu-şi
poziţia în societate mai ales prin handicapul copilului. Ea va purta amprenta unui puternic
stigmat prin neconcordanţa dintre identitatea socială virtuală şi identitatea socială reală.
Erving Goffman (1074, p.11), afirmă că „ societatea stabileşte procedee servind
repartizarea pe categorii a persoanelor şi a aportului de atribute pe care le estimează ca fiind
obişnuite şi naturale la membrii fiecărei dintre aceste categorii. Cadrele sociale stabilesc
categoriile de persoane pe care este posibil să le întâlnim.”
Exigenţele pe care le formulăm faţă de persoana din faţa noastră sunt „în
germen”(adesea nici nu le conştientizăm şi imputăm caracterul atribuit individului într-un
mod potenţialmente retroactiv, adică printr-o caracterizare „în germen” şi care compune o
identitate socială virtuală, care poate fi aproape sau departe de identitate socială reală,
reacţiile de recul fiind cu atât mai vehemente cu cât distanţa dintre cele două tipuri de
identităţi este mai mare.
Cuvântul stigmat va servi deci pentru a desemna un atribut care aruncă o
discreditare asupra persoanei, dar trebuie remarcat că în realitate este mai bine să se
vorbească în termeni de relaţie şi nu de atribute ( pentru că atributul care stigmatizează un
30
posesor poate confirma banalitatea unui alt posesor şi prin urmare nu realizează nici o
creditare nici o discreditare).
Este de la sine înţeles că, prin definiţie, ne gândim că o persoană care poartă un
stigmat nu este in totalitate umană. Pornind de la acest postulat practicăm tot felul de
discriminări, prin care reducem, chiar dacă uneori inconştient, şansele acelei persoane. Pentru
a-i explica inferioritatea şi a justifica faptul că ea reprezintă un pericol construim o teorie, o
ideologie a stigmatului, care adesea serveşte pentru raţionalizarea unei animozităţi. Folosim
în fiecare zi termeni desemnând în mod specific un stigmat precum: bastard, debil, pentru a
face din ele o sursă de imagini şi de metafore, fără a ne gândi cel mai adesea la semnificaţia
lor primară.
Observând o imperfecţiune suntem înclinaţi să presupunem o întreagă serie şi, mai
mult, se întâmplă să presupunem reacţia de apărare a individului stigmatizat, faţă de situaţia
sa, ca fiind expresia directă a deficienţei sale şi, în această situaţie, să considerăm atât
deficienţa cât şi reacţia sa ca răsplată corectă pentru ceva făcut de el sau de părinţii lui fapt
care justifică (în ochii noştri), prin urmare, modul în care îl tratăm.
3.4 Evenimente stresante şi evenimente traumatizante
Majoritatea familiilor suferă mai pierderi sau trec prin evenimente care acţionează
negative în structural or profundă şi le împiedică funcţionarea lor normal. Aceste venimente
sunt cele traumatizante deoarece ele produc trauma nu numai subiectului care trece printr-un
astfel de eveniment, ci în întregul system familial în toate componentele sale: membri,
graniţe, funcţii şi relaţii.
S. Minuchin (1974) consider că există patru surse de stress pentru sistemul familial:
1. Contactul stresant al unui membru al familiei cu forţe extreconjugale. De
exemplu, dacă unul dintre soţi este stresat de problemele de la serviciu, el poate începe să-şi
critice partenerul sau chiar să deturneze conflictul către copii, atacându-I pe aceştia fără
motiv.Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianţa celuilalt membru cu
copiii, ca reacţie faţă de stress.
2. Contactul stresant al întregii familii cu forţe extraconjugale.Un system
familial poate fi puternic afectat de efectele unei recesiuni economice, de mutarea într-un alt
oraş sau altă ţară, mecanismele de rezistenţă ale familiei sunt ameninţate de sărăcie sau de
discriminare.
31
3. Stresul în perioada de tranziţie din familie. Există multe perioade în evoluţia
unei familii. Fiecare dintre aceste noi faze necesită negocierea unor noi reguli.Dacă aceste
conflicte nu se rezolvă ele determină în timp o serie de noi dificultăţi.
4. Stresul cauzat de o problemă idiosincronică. Un astfel de exemplu de situaţie
este dat de prezenţa unui membru bolnav sau retardat. Aceste probleme pot supraîncălca
familia, resursele şi mecanismele ei de rezistenţă, deoarece funcţiile membrului respectiv
trebuie preluate de un alt membru al familiei. Este posibil, de asemenea, ca într-o anumită
fază de evoluţie a familiei, şi a problemei cu care se confruntă să existe adaptare, dar mai
târziu, adaptarea să fie îngreunată de intrarea într-o altă fază de evoluţie. De exemplu, o
familie cu un copil autist se poate adapta în perioada în care aceste este mic, dar poate să fie
depăşită de dificultăţi atunci când aceste este mare.
Principalele diferenţe între evenimentele stresante şi cele traumatizante ar fi
(D.L.Vasile, pp.66, 2006):
- Intensitatea lor – cele traumatice sunt mult mai intens resimţite de persoană
şi familii
- Efectele lor asupra persoanei sau familiei – cele stresante produc
dezorganizarea familiei pe o perioadă determinată, după care revin la starea iniţială de
funcţionare, în timp ce evenimentele traumatizante persist mult timp, poate pentru totdeauna
şi produc schimbări de structură a familiei, care nu întotdeauna pot fi refăcute
Graniţa dintre stresant şi traumatizant este una fină, astfel că ceea ce pentru o
persoană este stresant pentru o alta poate fi traumatizant.evenimentele traumatizante sunt
definite in DSM III ca fiind ” evenimente care se află în afara orizontului de aşteptare şi,
astfel, reprezintă pentru aproape toţi oamenii un stress sever”.
Scala severităţii factorilor psihosociali de stres la adulţi- DSM III – R-
C
od
Concept Exemple de factori
stresanti
Evenimente acute
Circumstante
de viaţa durabile
1 Nici un factor
stresant
Nu există evenimete acute
care să fie în relaţie cu tulburarea
Nu există
circumstanţe de viaţă
mai durabile care să fie
în relaţie cu tulburarea
2 Usor Ruperea relaţiilor cu un Aglomeraţie în
32
prieten, inceperea sau sfârşitul
şcolii; copilul părăseşte casa
părintească
condiţiile de locuit,
certuri familiale
3 Mediu Căsătorie, separarea de
partener sau parteneră; pierderea
locului de muncă, pensionare; avort
sdezastrul naturalpontan
Problem
marital, dificultăţi
financiare, certuri cu
superiorii, statutul de
părinte unic
4 Sever Divorţ; naşterea primului
copil
Şomaj, sărăcie
5 Foarte sever
(extrem)
Moartea partenerului sau
partenerei, diagnosticarea unei
maladii somatic grave; starea de
victim a unei violenţe, propria
maladie cronică severă sau a unui
copil
Maltratare
corporal durabilă sau
abuz sexual
6 Catastrofal Moartea unui copil,
sinuciderea partenerului sau a
partenerei,
Luarea ca
ostatic, prizonieratul
intr-un lagăr de
concentrare
0 Informatii
insuficiente sau
nici o modificare
a stării
3 .3 - Reacţia familiei la situaţia traumatică
Înaintea naşterii are loc o pregătire psihologică a viitorilor părinţi. Ei visează despre
copil şi despre viitorul copilului. Părinţii îşi doresc un copil perfect. Conştient sau nu ne
temem de un copil cu probleme. Copilul nou născut se deosebeşte totdeauna de copilul pe
care părinţii şi l-au dorit şi schimbarea trebuie înţeleasă şi acceptată. Dar dacă nou născutul
nu se aseamănă cu copilul visat, având un handicap, atunci diferenţa devine prea mare, iar
părinţii au mari greutăţi să accepte bebeluşul. Când copilul cu handicap s-a născut, părinţii
33
pierd dintr-o dată copilul visat, sănătos, copilul perfect şi primesc in schimb copilul care
generează o traumă, teamă, zbucium şi îngrijorare.
În acelaşi timp cu pierderea copilului visat şi dorit, pentru care părinţii deja au făurit
vise, planuri, speranţe, sunt nevoiţi să accepte o realitate care include un copil cu dizabilităţi.
Ei simt acum că toate pregătirile în vederea venirii pe lume a copilului au fost
inutile, deoarece nu acesta este copilul pe care părinţii l-au visat, ci cu totul alt copil. Visele
şi gândurile din perioada de aşteptare a copilului sunt întrerupte cu brutalitate iar părinţii sunt
confruntaţi cu o noua situaţie: a îngriji şi iubi un copil străin. Acum descoperirea dizabilităţi
se produce brutal şi pe nepregătite, iar pentru mama extenuată are consecinţe foarte
importante.
Fischer şi Riedesser (2007, p.102) definesc reacţia traumatică „ca un complex de
apărare în care organismul psihofizic continuă fie să distrugă sau să elimine, fie să asimileze
un corp străin, respectiv microorganisme care au pătruns. O a treia posibilitate constă în a trăi
mai departe cu trauma ca un corp străin interior imposibil de asimilat.”.
3.3.1 Modelul lui Horowitz
Modelul trăirii situaţiei traumatice la nivelul postexpozitoriu după Horowitz, descris
de Fischer (2007,p. 103) are cinci faze. Reacţia normală este denumită „stress response”.
1. Faza expozitorie peritraumatică
Răspuns normal Răspuns patologic
- ţipete
- teamă
- reacţia de mânie
- inundare cu impresii copleşitoare
2. Faza (respectiv starea) de negare
Răspuns normal Răspuns patologic
- cei afectaţi se apără împotriva
situaţiei traumatice
- comportament extrem de
evitare, susţinut de folosirea de droguri,
medicamente pentru a nu trăi durerea
3. Faza de invazie a gândurilor sau imaginilor mnezice
Răspuns normal Răspuns patologic
- - trăiri cu gânduri şi imagini mnezice
ale traumei care se tot impun
4. Faza de perlaborare
Răspuns normal Răspuns patologic
34
- cei afectaţi se confruntă cu
evenimente traumatice şi cu reacţia lor
personală
- stare de încremenire cu simptome
psihosomatice
- comportamentele de evitare extinse
se transformă în trăsături fobice de caracter
5. Concluzie relativă
Răspuns normal Răspuns patologic
- capacitatea de a-si putea
aminti situaţia traumatică în cele mai
importante părţi ale ei fără a trebui să se
gândească la aceasta compulsiv.
- stare de încremenire cu simptome
psihosomatice
- comportamentele de evitare extinse
se transformă în trăsături fobice de caracter
3.3.2 - Modelul de reacţie la situaţia traumatică propus de Elisabeth Kübler-Ross
Şi în acest caz psihiatrul american propune 5 stadii pe care persoana le
depăşeşte odata cu aflarea unui prognostic grav. Aceste reacţii sunt denumite „ cele cinci
stadii ale agoniei”, numindu-le mai specific atunci când este vorba de reacţia de doliu şi
anume „reacţia în faţa unei nenorociri” (apud A.Albu, 2000, pp112).
Cele cinci stadii descrise sunt următoarele:
1. Starea de şoc – la auzul unei astfel de situaţii părinţii trec printr-o fază de
neîncredere, de şoc, chiar de negare. Acum încep întrebările la care părinţii încearcă să-şi
găsească un răspund : de ce noi?, cu ce am greşit? Unde am greşit? Cine este vinovat? . De
cele mai multe ori părintele neagă faptul că copilul lor ar putea avea un handicap. Alteori
situaţia este atât de dramatică încât se poate ajunge chiar la sinucideri.
Fixaţia în acest stadiu nu este posibilă dat fiind faptul că părinţii trebuie să-şi
îndeplinească sarcinile de zi cu zi. În prima fază părinţii de obicei rămân la stadiul de negare
a deficienţei.
2. Furia - manifestată de obicei prin dorinţa de a obţine cât mai multe păreri de
la cât mai mulţia specialişti, poate în speranţa că cineva va infirma diagnosticul iniţial. De
obicei, vina este cea care determină aceste sentiment de furie. Mama se autoacuză că din
cauza ei a apărut această problemă: nu s-a alimentat, a fumat etc. Capacitatea de a-şi controla
sentimentele şi autoacuzările reprezintă un factor esenţial în determinarea acceptării, de către
părinţi, a copilului deficient ( Whaley şi Wong, 1987).
Ţintele furie sunt de obicei personalul medical care a urmărit sarcina sau care a
asistat la naştere.
35
3. Tranzacţia – este faza în care părintele acceptă diagnisticul dar speră totuşi că
bebeluşul va fi normal. În această fază părinţii refuză să creadă unele teste, negociază cu
doctorul diagnosticul. Dacă părinţii acceptă diagnosticul şi nu acceptă prognosticul, astfel că
uneori ei caută alte tratamente. ( Mettey şi Serville, 1996).
Blocajul în acest stadiu poate fi acceptată insa pentru copil pot apărea unele
probleme, deoarece el nu poate fi considerat ca fiind un copil diferit. El este înscris în clase
obişnuite, unde poate întâmpina dificultăţi de adaptare ( Mettey şi Serville, 1996).
4. Resemnarea şi Depresia – apare încetul cu încetul. Părinţii sunt incapabili să
mai facă faţă situaţiei. Părinţii încep să evite contactele interpersonale şi chiar să evite rudele
apropiate, mai ales dacă în stadiul doi s-au făcut foarte multe reproşuri. Ca urmare, părinţii
încep să se izoleze de restul lumii, din cauza sentimentului de vină pe care-l încearcă cât şi
pentru a-l izola pe copil de agresiunile exterioare. Izolarea poate apărea la toate nivelurile:
soţul faţă de soţie, în cadrul grupului, a părinţilor faţ[ de copiii sănătoşi (deschamp et al.,
1981).
Blocajul in acest saddiu este foarte periculos iar riscul producerii lui este foarte
mare, părinţii izolându-se de mediul exterior, îşi supraprotejează copiii. Supraprotecţia
copilului va împiedica trecerea in cel de-al cincilea stadiu.
5. Acceptarea şi reintegrarea familiei - implică transformări majore ale familiei,
unele cupluri se cimenteaza foarte bine, dau naştere unui alt copil, formează grupuri de
suport pentru părinţi etc.
3.4. – Stres şi mecanisme de coping
Spre sfârşitul anilor '70 conceptul de coping (ajustare) devine o variabilă centrală în
cercetările stresului psihologic, în înţelegerea efectelor adaptive de scurtă şi lungă durată, a
stării subiective de bine, a sănătăţii. Conform teoriei tranzacţionale copingul este definit "ca
efort cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau
externe care depăşesc resursele personale" (Lazarus şi Folkman 1984, p.141). Definiţia citată
pune în evidenţă patru caracteristici esenţiale ale copingului:
(a). rolul proceselor cognitive şi al acţiunii;
(b). copingul este întotdeauna un proces de tranzacţie între persoană şi mediu, deci implică
schimbări calitative şi cantitative continue ale acestui raport; presupune de asemenea şi
intercondiţionări reciproce între coping, evaluare şi emoţie;
(c). face distincţia între mecanismele de ajustare şi cele înnăscute de adaptare, fiind necesar
efortul;
36
(d). subliniază existenţa formelor eficiente şi mai puţin eficiente de coping.
Copingul parcurge trei etape: 1. anticiparea (avertizarea), când situaţia poate fi
amânată sau prevenită, când persoana se poate pregăti pentru confruntare, când poate evalua
"costul" confruntării; 2. confruntarea (impactul) când are loc răspunsul, redefinirea situaţiei şi
reevaluarea; şi 3. post confruntarea când se analizează semnificaţia personală a ceea ce s-a
întâmplat. De multe ori momentul anticipării este mai intens în reacţii psihofiziologice decât
confruntarea. Acest fapt a determinat conturarea aşa numitului stres de anticipare. Acolo
unde nu există momentul anticipativ (de ex. în impactul intempestiv cu un anumit stimul)
reacţiile psihofiziologice pot să se manifeste după confruntare (Lazarus, 1982).
Trecerea în revistă a studiilor vizând copingul permite evidenţierea mai multor puncte
controversate:
1. este copingul un răspuns conştient sau inconştient la factorii de stres?
2. este copingul o trăsătură de personalitate sau un proces influenţat de situaţie ?
3. câte dimensiuni are copingul ? Cea mai utilizată clasificare este cea dihotomizată în:
coping focalizat spre problemă
coping focalizat spre emoţie
Ajustările focalizate spre probleme sunt acţiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea
sau minimalizarea situaţiei stresante; mai poartă numele şi de ajustare instrumentală.
Ajustarea focalizată spre emoţie, numită şi ajustare indirectă, este orientată spre persoană, în
scopul reducerii sau controlării răspunsului emoţional la stresori. În această categorie sunt
incluse şi aşa numitele strategii paleative, cum sunt uzul alcoolului, sedativelor şi
tranchilizantelor, drogurilor, tehnicilor de relaxare etc.
4. În al patrulea rând, există controverse privind efectele copingului. Unii autori
identifică copingul cu succesul, respectiv controlul asupra situaţiei şi răspunsului emoţional.
Mai multe studii aduc argumente că strategiile coping focalizate spre problemă sunt asociate
pozitiv cu starea de bine iar tendinţa de a folosi strategii de coping focalizate spre emoţie tind
să fie asociate cu o sănătate mentală precară (Folkman şi colab., 1986). Astăzi se pun sub
semnul întrebării evidenţele că ajustarea direcţionată spre probleme este întotdeauna mai
adaptativă decât cea emoţională. Există studii care dovedesc că formele de ajustare activă au
un impact mai mare asupra sistemului nervos simpatic, care la rândul lor influenţează
funcţionarea sistemului cardiovascular (Obrist, 1981). Multe surse de stres din mediu nu pot
fi controlate, dar o formă de coping eficientă poate permite unei persoane tolerarea sau
ignorarea factorului de stres. Considerăm că funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea
copingului depinde de: cine foloseşte o anumită strategie, când, sub ce circumstanţe
37
ambientale şi psihice şi tipul de ameninţare. Copingul emoţional poate facilita copingul
comportamental prin reducerea stresului care altfel ar împieta eforturile de soluţionare a
problemei; similar, copingul focalizat spre problemă poate determina evaluări mai puţin
ameninţătoare, deci va reduce distresul emoţional. Mai mult chiar, copingul de succes pe
termen scurt poate avea "costuri" fiziologice, psihologice şi sociale mari pe termen lung.
Deci, a tranşa copingul în forme de succes şi insucces nu este un demers simplu.
3.4.1 Răspunsul la stres
Astăzi, apare ca o certitudine faptul că răspunsul la stres este un proces complex ce
include atât reacţii fiziologice cât şi cele cognitive, emoţionale şi comportamentale. Doar
spre sfârşitul anilor '60, răspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic.
Chiar şi acum mai există cercetători care ignoră aspectele psihologice de răspuns la stimuli.
Cercetătorii de orientare biologică apreciază că se câştigă în rigurozitate şi obiectivitate
focalizându-se doar asupra reacţiilor fiziologice. Considerăm că punerea în evidenţă a unor
modificări fiziologice de stres, demers deosebit de util, nu epuizează complexitatea
fenomenului. Corelări între evaluări ale stimulilor şi răspunsul fiziologic, între tipul de
coping şi patternul de răspuns hormonal, între trăsăturile de personalitate şi tendinţele
reactive oferă alternative mai pertinente de studiu. De aceea subliniem importanţa
cercetărilor interdisciplinare, în care fiziologii şi psihologii să proiecteze împreună abordări
interactive de investigaţie. Din păcate, există puţine studii de acest gen în literatură.
Prin prisma teoriei răspunsului evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe
baza caracterului şi amplitudinii reacţiilor psihofiziologice şi comportamentale.
3.4.2 Consecinţele stresului
Unii autori includ disfuncţiile şi bolile psihosomatice la reacţiile faţă de factorii
stresanţi intenşi şi prelungiţi, şi în acest sens stresul apare ca un efect cumulativ. Apreciem ca
eronată această poziţie şi subliniem necesitatea distingerii reacţiilor de consecinţele stresului.
Consecinţele apar drept sechele ale reacţiilor de lungă durată, cronice (Elliot, 1982).
Consecinţele pot fi globale, afectând starea de sănătate şi comfort fizic şi psihic în general,
sau particulare, afectând unul dintre nivelele structurale şi funcţionale ale organismului, de la
cel molecular şi fiziologic până la cel psihologic şi social. Consecinţele nu pot fi efectul
confruntării cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului în care persoana reuşeşte
să facă faţă în timp mai multor stresori.
COGNITIVE COMPORTAMENTALE
38
deteriorări ale memoriei de scăderea performanţei
scurtă şi lungă durată instabilitate şi fluctuaţie
scăderea gradului de concentrare profesională, absenteism;
creşterea ratei de erori şi confuzii evitare/evadare, pasivitate
scăderea capacităţii de decizie, agresivitate/intoleranţă/
dezacord;
de planificare şi organizare deteriorarea relaţiilor interpersonale,
căutare redusă de informaţii
evitare sau negare accidente; răspuns "totul sau
inhibiţii şi blocaje nimic",excesul sau pierderea
creativitate redusă apetitului, insomnii;
ideaţie obsesivă şi iraţională utilizare crescută de alcool,
toleranţă redusă la criticism tutun, cafea, tranchilizante,
suicid
3.4 .3- Model de analiza a familiilor aflate in situatia de criza – Modelul ABCX
Hill (1949, 1959) analizeaza familiile aflte in situatia de criza prin intermediul unui
model denumit ABCX. Prin intermediul acestui model Hill face distinctia intre evenimentele
de viaţă care forţează cuplul să se adapteze şi situaţia de criză caracterizată prin
dezorganizarea rezultată din incapacitatea membrilor cuplului de a se adapta la stres.
Acum există o ecuaţie care să sumarizeze schema conceptuala al cercetărilor privind
crizele familiale: A (evenimentul) → interacţionând cu B (resursele familiei folosite în
situaţia de criză) → interacţionând cu C (definiţia dată evenimentului de către familie)
→ produce X (criza). Întinderea crizei reprezintă de fapt fenomenul trăirii evenimentului
stresor (A) cu o mai mare frecvenţă şi severitate, definind aceste două dimensiuni (C) mai
frecvent în termeni de criză. Predispoziţia la crize este faptul de a experimenta evenimentul
stresor (A) cu o mai mare frecvenţă şi o mai mare severitate şi faptul de a defini aceste
experineţe (C) drept crize mai frecvent decât alte familii. Cu alte cuvinte familiile cu
predispoziţie pentru crize sunt mai vulnerabile la evenimente stresoare pe care le-am
catalogat anterior şi sunt mai susceptibile de a le întâmpina din cauza slabelor lor resurse
protective (B) şi din cauză că nu au învăţat din experienţe anterioare cu evenimente stresoare
să definească tipul respectiv de evenimente ca fiind generatoare de criză. Prin urmare,
explicaţia pentru predispoziţia pentru criză, se găseşte în principal în factorii B şi C ai
ecuaţiei noastre.
39
De notat sunt diferenţele privind vulnerabilitatea atunci când familiile sunt evaluate
doar pe baza clasei de provenienţă. Astfel, la familiile din clasele de jos, care trăiesc la limita
subzistenţei, poate apărea disperarea ca reacţie la crizele financiare, lucru care nu este
caracteristic şi familiilor din clasa de mijloc cu ceva economii. Familiile din clasele de jos,
câştigându-şi existenţa de pe o zi pe alta, sunt limitate atât în ceea ce priveşte veniturile,
sănătatea, energia, spaţiul şi ideile de coping privind criza. Totuşi, contrar familiilor din clasa
mijlocie care atribuie o valoare importantă respectabilităţii (respectului social pe care familia
îl primeşte în comunitate), familiile din clasa de jos, cu puţin de pierdut în ceea ce priveşte
prestigiul şi statusul, şi cu puţine oportunităţi de ascensiune, pot fi capabile să reacţioneze
mai bine în situaţiile de criză care pun reputaţia în pericol.
1. Factorii stresanti (A)
Agenţii stresanţi prezintă o serie de particularitaţi cum ar fi ( apud I.Holdevici,
2006):
- sunt intrinseci relaţiei de cuplu ( trăsăturile de personalitate ale celor doi soţi,
violenţa etc) sau extrinseci (inundaţiile care au distrus bunurile familiei)
- caracterul brusc,
- caracterul neaşteptat/aşteptat,
-nivelul de ambiguitate în legătură cu consecinţele produse,
- gradul de severitate al stresului,
- durata,
- măsura in care membrii familiei sunt decişi să se expună stresului
- câţi membri ai familiei sunt direct afectaţi.
În cazul naşterii unui copil cu handicap, observăm faptul că mai multe caracteristici
enumerate mai sus se impletesc, şi anume: caracterul brusc, caracterul brusc, gradul de
severitate al stresului, durata etc. Toate aceste caracteristici corelate au un impact negativ
asupra familiei ducand la modificări in statusul familiei, se schimbă relaţiile dintre mebrii
familiei, schimbări de obiective, schimbări de roluri etc.
2. Factorul B – resursele familiale folosite în situaţie de criză
Robert Angell (5) a fost primul sociolog al familiei care a analizat factorul B din
ecuaţia noastră → un set de resurse ale grupului familial care, prin absenţa sau prezenţa lor,
fie previn intrarea familiei în criză, fie o împing în criză. El a propus două concepte:
integrarea familiala şi adaptabilitatea familială. Prin integrarea familială el înţelege
„legăturile coerente şi unitare ale familiei, printre care cele mai importante sunt interesele
40
comune, afecţiunea şi simţul de interdependenţă economică. Conceptul de adaptabilitate
familială face referire la capacitatea familiei de a trece peste obstacole şi a-şi modifica cursul
obişnuit. El a încercat să ajungă la predispoziţia latentă a familiei de a acţiona în faţa
provocărilor, în cadrul vieţii cotidiene. Aceste pattern-uri latente de acţiune, care sunt cel mai
bine observate în situaţiile de criză, sunt integrate, în schimb, de valorile familiei. Angell a
găsit posibilitatea de a explica diferenţele în reacţii ale familiilor rezistente la criză şi ale
celor mai predispuse să treacă prin crize, prin aceşti doi factori, integrare şi adaptabilitate.
Analiza cazurilor sugerează că adaptabilitatea familială are o mai mare importanţă.
Cavan & Ranck şi Koos utilizând câteva concepte diferite au ajuns la o concluzie
comună. Pentru ei, familia rezistentă la stres având câteva particularităţi: existenţa unui
acord privind structura rolurilor ei, subordonarea intereselor personale faţă de ţelurile
familiei, satisfacţia în cadrul familiei datorita satisfacerii nevoilor fiziologice şi emoţionale
ale membrilor ei şi formularea unor scopuri prin care familia avansează ca şi grup. Având
toate acestea, familia este adecvat organizată. Lipsa lor indică o organizare precară care poate
explica starea de vulnerabilitate în faţa evenimentului provocator de criză. În amândouă
studiile (Cavan & Ranck şi Koos), factorul B reprezintă caracterul adecvat / inadecvat al
organizării familiale (în legătură cu resursele disponibile).
Există trei categorii de resurse de care depinde capacitatea de a face faţă stresului:
- resursele personale afe fiecărui individ în parte
- resursele cuplului sau sistemului familial
- resursele care ţin de mediul înconjurător.
Foarte importante sunt resursele pe care persoana le are , dar şi capacitatea acestuia
de a le utiliza, stilui de coping. Studiile au evidenţiat faptul că stilul evitant produce o
uşutrare pe termen scurt şi o adaptarere deficitară pe termen lung, comparativ cu strategiile
orientate pe utilizarea resurselor în vederea rezolvării problemelor ( Suls şi Fletcher, 1985).
Dintre resursele cuplului putem enumera: capacitatea de colaborare a cuplului,
coeziunea relaţiei, sprijinul reciproc, abilităţile de comunicare. Studiile au evidenţit faprul că
în cuplurile care se sprijină reciproc, satisfacţia maritală este mai mare şi o stare psihică mai
bună ( Carels şi Baucom, 1999)
3. Factorul C – Definiţiile familiei date stresorilor
Hill şi Boulding, studiind separarea şi reuniunea familiilor provocate de război, au
găsit trei posibile definiţii ale evenimentului provocator de criză: (1) o definiţie obiectivă
formulată de un observator imparţial (2) o definiţie culturală formulată de comunitate şi (3) o
definiţie subiectivă furnizată de familie. A treia definiţie, cea formulată de familie este cea
41
mai relevantă în determinarea predispoziţiei la criză a familiei. Cercetătorul şi comunitatea
stau undeva în exterior şi privesc situaţia, dar membrii familiei sunt în interiorul contextului
critic, iar atitudinile familiei faţă de eveniment sunt toate importante pentru formularea
definiţiei stresorului.
Definiţia familiei dată evenimentului reflectă valorile sistemului familial,
experienţele anterioare ale familiei legate de situaţiile critice şi mecanismele adoptate în
definiţiile anterioare ale evenimentelor. Acesta este aspectul înţeles al crizei, interpretarea
oferită ei.
Nu puţine sunt cazurile în care familii cu resurse obiective şi adecvate pentru a face
faţă obstacolelor se dezmembrează sub influenţa stresului generat de boală sau de şomaj
deoarece definesc asemenea situaţii dificile, ca fiind de nerezolvat. Predispoziţia la criză este
excesiv de ridicată printre indivizii care au o stima de sine scăzută şi sunt anxioşi. De
asemenea, această predispoziţie la criză se dovedeşte a fi legată şi de concepţia familiei
despre eveniment, dacă el este considerat ca fiind provocator de criză.
Mc Cubbin şi Mc Cubbin (1989) vorbesc de scheme cognitive ale familiei, scheme
care cuprind atitudinile membrilor fsamiliei cu privire la gradul de coeziune, obiectivele
comune, capacitatea de a face faţă factorilor stresanţi, optimismul cu privire la viitor, dorinţa
de a accepta soluţii de compromis.
4. Starea de criză
Efectele generale ale crizei asupra comportamentului familial
Într-una dintre cele mai sensibile zone ale vieţii familiale, aria sexuală, schimbările
bruşte sunt notabile. Frecvenţa şi pattern-ul relaţiilor sexuale se schimbă, în unele cazuri
încetând complet. În crizele care implică relaţiile, dacă un membru este privit ca fiind
culpabil de producerea crizei atunci poziţia acestuia este puternic zdruncinată. Schimbările
personalităţii membrilor reflectă anxietatea, sentimentele de insecuritate cauzate de criză şi,
într-un fel, fiecare membru responsabil experimentează un pattern de tip dezorganizare –>
recuperare –> reorganizare. În mod particular acest lucru este evident în cazul doliului, unde
ajustările membrilor familiei urmează un astfel de curs: neîncredere – >amorţeală –> durere –
> ajustarea prin încercare-eroare –> reluarea rutinei –> recuperare.
Schimbările din cadrul relaţiei părinte–copil sunt frecvent menţionate în ajustarea la
criză. În familiile cu membri bine integraţi, Angell a găsit puţine schimbări ale poziţiilor
relative ale părinţilor şi copiilor ca urmare a crizei, în schimb a identificat asemenea
modificări în familiile mai adaptabile dar cu membrii familiilor mai puţin integraţi.
42
Sumarizând impresiile muncitorilor care lucrează la reabilitarea după dezastre şi făcând
conexiunea cu informaţiile de primă mână oferite de familiile care au trăit asemenea dezastre
cum ar fi tornadele, inundaţiile, uraganele, am găsit o confirmare a pattern-ului abrupt de la
începutul perioadei de criză. Totuşi, în imediata perioadă de recuperare există o aproape
euforică creştere a solidarităţii familiale (plus o solidaritate ridicată şi în cadrul reţelei de
prieteni şi vecini) în primele săptămâni după dezastru.
Activităţile interfamiliale variază ca rezultat al crizei. Unele familii se retrag din
toate activităţile până când trece „ruşinea”, devenind un sistem mai închis decât niciodată.
Altele, în timpul perioadei problematice devin sisteme foarte „deschise” care ies mai mult
decât altădată în lume pentrua a avea contacte cu ceilaţi.
Acestea sunt efectele de scurtă durată ale crizei. Dovezile privind efectele de lungă
durată sunt contradictorii. Cavan a descoperit că, dacă familiile sunt bine organizate înainte
de criza generată de sărăcire, ele tind să rămână bine organizate. Mai mult, se pare că
experienţele critice anterioare trecute cu bine reprezintă predictori ai recuperării în noua
criză. Angell a găsit familii cu membri bine integraţi şi adaptabile, invulnerabile la criză şi
asta datorită faptului că ele au trecut perioada critică fără a face schimbări în structura
organizării sau cea a rolurilor. Helmut Shelskz studiind familiile germane după cel de-al
Doilea Război Mondial care au fost martore la bombardamentele importante şi care au trăit
deprivările de-nazificării şi cele ale şomajului de după război, a descoperit ca o consecinţă că
familiile erau mai unite, mai puternice în consecinţă. El a văzut fenomenul marii solidarităţi
familiale ca o reacţie la marea societate instabilă în care casa şi familia sunt adevărate
adăposturi şi protecţie faţă de lumea nesigură de după cel de-al doilea război mondial. Kent
Geiger studiind familiile de refugiaţi din URSS din Europa şi SUA, a descoperit că familiile
care fuseseră persecutate politic sunt mai mult unite decât dezorganizate de acea experienţă.
Totuşi, efectul deprivării economice asupra acestor familii a constat în slăbirea acestei
solidarităţi familiale. Astfel, din studiul lui Geiger, persecuţiile apar ca având efecte pozitive
asupra unităţii familiale în timp ce deteriorarea condiţiilor de trai apar ca având un impact
negativ. Koos, concentrându-se asupra familiilor-problemă cu venituri foarte mici din New
York City, pe o perioadă de doi ani, a descoperit la aceste familii dezorganizate de criză
dovezi ale demoralizării permanente, tocirea sensibilităţii familiei şi o tendinţă de a fi mult
mai vulnerabile la viitoarele expuneri. „Odată ce a fost înfrântă de criză, familia apare ca
nemaifiind capabilă să-şi utilizeze resursele suficient de bine pentru a face faţă următorului
eveniment. Cu alte cuvinte, avem o înfrângere care se repetă de fiecare dată.”
43
Dacă dovezile contradictorii ar fi reconciliate, sinteza ar preciza că: succesele
asupra perioadelor de criză întăresc familia, în timp ce incapacitatea de a face faţă
perioadelor critice are un caracter punitiv asupra structurii şi moralului familiei.
3.4.4 – Modelul compensãrii familiale şi a rãspunsurilor de adaptare
Aceste model este folosit pemtru a explica modul în care familiile reacţioneazã la
schimbãrile survenite în vieţile lor. Modelul constã în existenţa a douã faze:
- Faza de compensare
- Faza de adaptare
1. Faza de compensare familialã
În perioada care precedã un factor de stres familial (a), de exemplu separarea, existã
adesea tensiuni anterioare, cum ar fi lipsa de comunicare şi suferinţa sau circumstanţe
economice. Combinaţia acestor trei factori produce schimbãri ale necesitãţilor familiei.
Pentru a se adapta schimbãrii, familia evalueazã resursele de care dispune (b) ;i necesitãţile
ei înainte de a defini factorul de stress şi de a decide asupra unui plan pentru a face faţã noii
situaţii.
Familiile experimenteazã ori stress ori nelinişte atunci când vor concluziona dacã
situaţia este neplãcutã sau nedoritã. Familia va rãspunde în unul dintre aceste trei moduri,
prin încercarea de a :
Evita, nega sau ignora factorul de stress precum şi solicitãrile care rezultã din
acesta, în speranţa cã problema se va rezolva de la sine
Elimina solicitãrile prin schimbarea factorului de stress sau modificarea
definirii acestuia
Accepta solicitãrile impuse de factorul de stress şi efectuarea schimbãrilor
necesare(asimilare)
Primele douã acţiuni protejeazã unitatea familialã prin minimizarea schimbãrilor
necesare. În orice caz, este mao probabil ca aceasta sã conducã la o ajustare defectuoasã. În
timp ce asimilarea poate implica realocarea resirselor, este mai probabil sã ducã la un rezultat
satisfãcãtor sau la o neajustare.
În multe cazuri, perioada de ajustare este vãzutã ca un rãspuns pe termen scurt,
adecvat pentru administrarea schimbãrii, transformãrii şi solicitãri. Oricum, sunt situaţii când
procesele de ajustare sunt insuficiente si de aici rezultã o crizã.
2. Faza de adaptare familialã
44
Apariţia unei crize nu este un semnal cã familia nu a reuşit sau nu mai funcţioneazã
cum trebuia. Faza de adaptare este caracterizatã prin faptul cã familia recunoaşte necesitatea
efectuãrii unei schimbãri (prin modificarea regulilor stabilite, a rolurilor, scopurilor si/sau a
modelelor de acţiune). Procesele apar la douã nivele distincte:
a. Nivelul 1. Restructurarea
În aceastã fazã, unul sau mai mulţi membri ai familiei devin conştienţi de existeţa
unei incapacitãţi de a gãsi combinaţia de necesitãţi existente şi noi ( încãrcarea sau factorul
aA). Ei împãrtãşesc o înţelegere a problemei(cC) şi au o imagine realistã asupra
disponibilitãţii resurselor. Ei pot cãdea de acord asupra unor soluţii care influenţeazã trecerea
familiei prin aceastã fazã şi le pot implementa de exemplu, prin folosirea rsurselor pentru
rezolvarea probelemelor, evaluarea corectã şi definirea adecvatã a situaţiei, familiile pot
folosi la maxim soluţiile disponibile.
Eforturile familiei de a rezolva problema şi schimbãrile ţintesc cãtre:
- Administrarea solicitãrilor
- Schimbãri pentru a se acomoda la solicitãri
- Restabilirea ordinii şi stabilitãţii în familie
b. Nivelul 2 . Consolidarea
Familia trece la acest nivel al consolid[rii dupã iniţierea schimbãrii care duce la o
oarecare restructurare. La acest nivel, atenţia familiei se îndreaptã cãtre încercarea de a reintra
într-o unitate coerentã.
Aici, unul sau mai mulţi membri ai familiei devin conştienţi cã familia a trecut
printr-o schimbare semnificativã. Ei încearcã sã facilitezeo împãrţire a conştiinţei familiale şi
acceptarea restructurãrii. Spre deosebire de primul nivel, succesul în cazul acestui nivel
implicã toţi membrii familiei.
Schimbãrile sunt implementate (prin metoda învãţãrii din greşeli) în faza de
acţiune. Încercãrile familiei de a se coordona şi de a lucra împreunã ca un tot sunt numite
sinergie. Recunoaşterea interacţiunilor dintre toţi membrii familiei şi comunitate în încercarea
de a-şi redefini rolul se numeşte interfaţare. În timp ce interfaţarea nevoilor şi resurselor
familiei la nevoile şi resursele comunitãţii este criticã pentru o adaptare reuşitã, rareori are
succes maxim. Compromisul implicã o estimare realã a circumstanţelor familiale şi o dorinţã
de a accepta o soluţie mai puţin perfectã. Întreţinerea sistemului se bazeazã pe nivele morale
optime şi pe respectul membrilor familiei
CAPITOLUL 4 – Partea aplicativã
45
4.1. Obiectivele cercetării.
Lucrarea de faţă şi-a propus să evidenţieze satisfacţia maritalã în familia copilului
cu handicap , urmărind analizarea urmãtoarelor ipoteze.:
1. Nivelul satisfacţiei maritale şi al percepţiei cu privire la calitatea vieţii maritale
variază în funcţie de nivelul de dezvoltării familiale, de tipul de familie, numărul de copii şi
sexul subiecţilor.
2. Nivelul satisfacţiei maritale şi stresul pentru subiecţii ce provin din familiile cu un
copil cu handicap variază în funcţie de nivelul de studii, persoana responsabilă de îngrijirea
copilului, vârsta şi tipul de dizabilitate al copilului.
Analiza familiei cu handicap in relaţie cu familia fãrã copii cu handicap şi chiar
diferenţele in interiorul familiilor cu copii cu handicap sunt ptemise importante atunci când
activitatea desfãşuratã îţi solicitã sã cunoşti caracteristicile acestui tip de familie.
4.2. Ipotezele cercetării.
Ipoteza generală nr. 1:
Nivelul satisfacţiei maritale şi al percepţiei cu privire la calitatea vieţii maritale variază
în funcţie de nivelul de dezvoltării familiale, de tipul de familie, numărul de copii şi sexul
subiecţilor.
Ipoteza secundară 1.1.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al soţilor va fi semnificativ
mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al soţiilor.
Ipoteza secundară 1.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de nivelul de dezvoltare familială, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor
aflaţi în faza existenţei conjugale angajate va fi semnificativ mai mare decât cel al subiecţilor
aflaţi în faza căutării stabilităţii.
Ipoteza secundară 1.3.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de numărul de copii al subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al celor cu mai
46
multi copii va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie maritală al celor cu un
singur copil.
Ipoteza secundară 1.4.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de tipul de familie al subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al celor cu o
familie fără copii cu handicap va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie
maritală al celor cu o famile cu un copil cu handicap.
Ipoteza secundară 1.5.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte percepţia privind calitatea vieţii
maritale în funcţie de nivelul de dezvoltare familială, în sensul că percepţia privind calitatea
vieţii maritale a subiecţilor aflaţi în faza existenţei conjugale angajate va fi semnificativ mai
pozitivă decât cea a subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii.
Ipoteza secundară 1.6.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte percepţia privind calitatea vieţii
maritale în funcţie de tipul de familie al subiecţilor, în sensul că percepţia privind calitatea
vieţii maritale a celor cu o familie fără copii cu handicap va fi semnificativ mai pozitivă decât
percepţia privind calitatea vieţii maritale a celor cu o famile cu un copil cu handicap.
Ipoteza secundară 1.7.
Satisfacţia maritală a subiecţilor variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de
dezvoltare familială şi tipului familial.
Ipoteza secundară 1.8.
Satisfacţia maritală variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de dezvoltare
familială şi numărul de copii al subiecţilor.
Ipoteza secundară 1.9.
Percepţia privind calitatea vieţii maritale a subiecţilor variază în funcţie de acţiunea
conjugată a nivelului de dezvoltare familială şi tipului familial.
Ipoteza generală nr. 2:
Nivelul satisfacţiei maritale şi stresul pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil
cu handicap variază în funcţie de nivelul de studii, persoana responsabilă de îngrijirea
copilului, vârsta şi tipul de dizabilitate al copilului.
Ipoteza secundară 2.1.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de vârsta acestuia, în
47
sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani va fi
semnificativ mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil mai mic
de 5 ani.
Ipoteza secundară 2.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de nivelul de studii, în
sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu studii superioare va fi semnificativ
mai mic decât cel al subiecţilor cu studii liceale sau gimnaziale.
Ipoteza secundară 2.3.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de persoana care îl
îngrijeşte, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor pentru care copilul este
îngrijit de bunică va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie maritală al celor
pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei sau de ambii.
Ipoteza secundară 2.4.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de tipul de dizabilitate al
acestuia, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă
mentală va fi semnificativ mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al celor cu un copil cu
autism sau P.C.I.
Ipoteza secundară 2.5.
Satisfacţia maritală pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap
variază în funcţie de acţiunea conjugată a vârstei şi tipului de deficienţă al acestuia.
Ipoteza secundară 2.6.
Satisfacţia maritală pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap
variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de studii al subiecţilor şi a persoanei care
îl îngrijeşte.
Ipoteza secundară 2.7.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de vârsta acestuia, în sensul că nivelul
de stres al subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani va fi semnificativ mai mic decât nivelul
de stres al subiecţilor cu un copil mai mic de 5 ani.
Ipoteza secundară 2.8.
48
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de nivelul de studii, în sensul că
nivelul de stres al subiecţilor cu studii superioare va fi semnificativ mai mic decât cel al
subiecţilor cu studii liceale sau gimnaziale.
Ipoteza secundară 2.9.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de persoana care îl îngrijeşte, în sensul
că nivelul de stres al subiecţilor pentru care copilul este îngrijit de bunică va fi semnificativ
mai mare decât nivelul de stres al celor pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei sau
de ambii.
Ipoteza secundară 2.10.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de tipul de dizabilitate al acestuia, în
sensul că nivelul de stres al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă mentală va fi semnificativ
mai mic decât nivelul de stres al celor cu un copil cu autism sau P.C.I.
Ipoteza secundară 2.11.
Nivelul de stres pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap variază
în funcţie de acţiunea conjugată a vârstei şi tipului de deficienţă al acestuia.
Ipoteza secundară 2.12.
Nivelul de stres pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap variază
în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de studii al subiecţilor şi a persoanei care îl
îngrijeşte.
4.3. Metodologia de cercetare.
4.3.1. Operaţionalizarea variabilelor şi descrierea instrumentelor de lucru.
În această cercetare s-au utilizat teste standardizate, precum Scala de Acord Marital
pentru evaluarea nivelului de satisfacţie conjugală, Chestionarului de evaluare a percepţiilor
soţilor asupra calităţii relaţiei maritale Marital Comparison Level Index (MCLI) pentru
evaluarea percepţiei soţilor cu privire la calitatea vieţii maritale şi Chestionar privind stresul
şi resursele familiilor unde există o persoană cu handicap (QRS-F) pentru determinarea
stresului în cazul familiilor cu un copil cu handicap.
49
a. Nivelul dezvoltării familiale reprezintă o serie de succesiuni de stadii specifice pe
care le parcurg toate familiile în decursul evoluţiei, în aceeaşi ordine însă cu particularităţi
diferite.
Conform clasificării lui Mucchielli (1974) am luat în considerare două stadii ale
nivelului de dezvoltare familială:
1. Faza existenţei conjugal angajate: etapa ce se întinde până la primii 5/7ani ai
căsniciei şi se caracterizează prin reîntoarcerea la realism şi reintegrarea în lumea
socială; tot în această perioadă sunt luate şi primele decizii legate de organizarea vieţii
în doi;
2. Faza căutării stabilităţii şi organizării pe termen lung : etapă ce se întinde de la
5/7 ani până la 15/20, reprezentând etapa în care cuplul trece în stadiul familial
propriu – zis şi se confruntă cu noi probleme; apare necesitatea organizării pe termen
lung în funcţie de planurile profesionale.
b. Satisfacţia conjugală a fost măsurată cu ajutorul Scalei de Acord Marital(DAS)
construită de Spanier (1976) şi este definită prin obţinerea scorurilor ridicate la categoriile
consens marital,coeziune maritală, exprimarea afectivităţii, gradul de împlinire personală.
Scala de acord marital conţine 32 de itemi divizaţi în 4 subscale, măsurând consensul
diadic (măsura în care partenerii sunt de acord cu privire la aspectele importante), coeziunea
cuplului (măsura în care partenerii se angajează în activităţi similare), împlinirea personală în
cadrul cuplului (gradul de mulţumire resimţit în cadrulrelaţiei) şi exprimarea afectivităţii
(afecţiunea sexuală şi fizică în cadrul relaţiei).
Consistenţa internă pe fiecare subscală se situează între 0,73 şi 0,96, ceea ce reprezintă
un coeficient ridicat (0,94 pentru satisfacţia diadică; 0,81 pentru gradul de coeziune; 0,90
pentru consens; 0,73 pentru exprimarea afectivităţii). Prezintă o bună validitate.
Această scală de acord marital a fost utilizată în multe studii, asupra mai multor tipuri
de cupluri (căsătoriţi, care coabitează, homosexuali şi divorţaţi), indicând o bună validitate.
Subscale:
- împlinirea personală în cadrul cuplului este reprezentată de itemii 1, 2, 3, 5,
7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15; Această subscală este compusă din percepţiile
individuale cu privire la discuţiile despre divorţ, părăsirea casei după o
ceartă, regretele în legătură cu faptul de a se căsători, certuri, starea de bine,
încrederea în partener, gradul de fericire, tandreţea şi angajamentul pe
termen lung în relaţie. Persoanele care au scor ridicat la aceastăsubscală,
prezintă un nivel ridicat al împlinirii personale.
50
- consensul diadic este reprezentat de itemii 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 31
şi 32. Această subscală măsoară gradul perceput de acord cu privire la
finanţe, timp liber,religie, prieteni, filozofia de viaţă, relaţia cu socri şi
părinţii, scopuri, idealuri, timpul petrecut împreună, luarea deciziilor
importante, treburile gospodăreşti, activităţile de timp liber şi decizii legate
de carieră. Cuplurile care prezintă un grad de acord mare la aceştiitemi sunt
considerate ca având un grad ridicat de consens diadic;
- coeziunea diadică este reprezentată de itemii 24, 25, 26, 27, 28; măsoară
percepţiile individuale cu privire la angajarea în activităţi comune,
exterioare mariajului, a avea un schimb stimulativ de idei, a râde împreună,
a discuta calm despre ceva şi a lucra la un proiect. Cuplurile care sunt
capabile să desfăşoare aceste activităţi prezintă un grad ridicat de coeziune
diadică;
- exprimarea afectivităţii este reprezentată de itemii 4, 5, 6, 29, 30. Această
subscală măsoară percepţiile individuale a partenerilor cu privire la
modalităţile de exprimare a afectivităţii, relaţia sexuală. Cuplurile cu scoruri
ridicate la această subscală prezintă unnivel ridicat al exprimării afectivităţii.
Pentru a mãsura satisfacţia maritalã am utilizat Scala de acord marital în limba
englezã formatã din 32 de itemi, astfel cã a fost nevoie de pretestarea chestionarului. L-am
pretestat pe o populaţie de 20 cupluri, pãstrând toţi itemii chestionarului. Cuplurile sunt în
totalitate din mediul urban, judetul Vaslui. În urma realizãrii pretestãrii am obţinut un
coeficient alpha Crombach de 0,87, astfel cã am pãstrat toţi itemii chestionarului.
c. Sresul a fost măsurat cu ajutorul Chestionarului privind stresul şi resursele
familiilor unde există o persoană cu handicap (QRS-F) - (forma scurta). Chestionarul este
elaborate de Friedrich, Greenberg şi Crnic în 1983 după forma iniţi ală a chestionarului
realizat de Holryd în 1974. Scopul chestionarului este acela de a evalua impactul unei boli
cornice sau de dezvoltare a unui mebru al familiei asupra celorlaţi membri.
Chestionarul are patru subscale:
a. probleme parentale şi familiale - conţine un număr de 20 de itemi
(3,5,7,9,10,12,13,15, 16, 18, 24, 32, 33, 35, 40, 43, 45, 46, 50, 51) şi măsoară
impactul pecare handicapul copilului o are asupra activităţilor şi relaţiilor.
b. pesimism – evalueaza aspecte ca : supraprotecţia, dependenţa şi chiar
depresia părinţilor, conţine un numar de 11 itemi ( 4, 14, 20, 22, 25, 27, 28,
29, 31, 42, 47)
51
c. caracteristicile copilului – măsoară impactul pe care probmelele copilului
asupra familiei ( contine un numar de 15 itemi ( 1,2, 6, 11, 17, 19, 21, 23, 30,
34, 37, 39, 41, 44, 48)
d. incapacitatea fizică – conţine sase itemi şi măsoară problemele familial
produse de incapacitatea copilului de a realize o serie de activităţi, contine un
numar de 6 itemi ( 8, 26, 36, 38, 49, 52).
Insumarea scorurilor ne da un scor total 0-52 denumit Scorul sresului Cu cat scorul
obţinut este mai mare cu atât familia resimte mai mult stresul datorat existenţei in familie a
unui copil cu handicap, după cum urmează:
← 0-17 stress minim
← 18 – 34- stress moderat
← 35 – 52 - stress ridicat
Pentru a teste nivelul stresului in familia cu handicap an utilizat QRS-F. Am tradus
chestionarul şi l-am pretestat obţinand un coeficient alpha Crombach de 0,90. Astfel cã în
urma pretestãrii am hotãrât pãstrarea tuturor itemilor chestionarului.
d. Percepţia soţilor cu privire la calitatea vieţii maritale a fost măsurată cu
ajutorul Chestionarului de evaluare a percepţiilor soţilor asupra calităţii relaţiei maritale
Marital Comparison Level Index (MCLI), autor: Ronald M. Sabatelli.
Chestionarul conţine un număr de 32 itemi care însumaţi măsoară dacă percepţia
individului asupra relaţiei maritale este în limitele expectanţelor cu privire la aceasta. Este
bazat pe faptul că pot apărea neplăceri referitoare la unele aspecte ale vieţii maritale numai
dacă acestea nu satisfac expectanţele persoanei.
Scorarea s-a realizat astfle: se acordă 1 punct pentru -3, 2 punctepentru -2, 3 puncte
pentru -1, 4 puncte pentru 0, 5 puncte pentru 1, 6 puncte pentru 2, 7 puncte pentru 3.
Scorurile individuale se insumeaza, scorurile mai mari aratand o evaluare favorabilă a
relaţiei.
Am tradus chestionarul şi l-am pretestat pe populaţia de 20 de cupluri. Obţinand un
coeficient alpha Crombach de 0,51. Am eliminat itemul 10 şi am obţinut un coeficient de
0,75. Astfel cã am pãstrat toţi itemii în afarã de itemul 10.
4.3.2. Subiecţii cercetării.
Populaţia ţintă a studiului, din care s-a extras, prin eşantionare aleatoare, lotul de 128 de
subiecţi, este formată din cupluri din mediul urban, judetul Vaslui care au sau nu un copil cu
handicap, utilizându-se eşantioane mici şi independente de subiecţi.
52
Pentru cerecetarea propiu-zisã am utilizat un numãr de 75 de familii dupã cum
urmeazã:
- 20 familii având copii fãrã deficienţe
- 45 familii având copii cu deficienţe, dintre care:
15 familii având copii cu autism;
15 familii având copii cu deficienţe mintale;
15 familii având copii cu paralizie cerebralã infantilã.
Graficul 1: Ilustrarea grafică a eşantionului după variabila tip de familie.
Familie fara copil cu handicap
29,69%
Familie cu un copil cu handicap
70,31%
Graficul 2: Ilustrarea grafică a eşantionului după variabila tip de disabilitate.
53
Autism33,33%
P.C.I.33,33%
Deficienþã mintalã33,33%
4.3.3. Variabilele cercetării.
Pentru ipoteza generală nr. 1:
Variabile independente:
─ invocate: ▪ numărul de copii (cu un singur copil=1, cu mai mulţi copii=1);
▪ sexul subiecţilor (soţ=1, soţie=2);
─ tipul familial (familie cu un copil cu handicap şi familie fără un copil cu handicap);
─ nivelul dezvoltării familiale (faza existenţei conjugal angajate şi faza căutării
stabilităţii şi organizării pe termen lung).
Variabile dependente:
─ satisfacţia maritală (consens marital, coeziune maritală, exprimarea afectivităţii şi
gradul de împlinire personală).
─ percepţia calităţii vieţii maritale.
Pentru ipoteza generală nr. 2:
Variabile independente:
─ invocate: ▪ vârsta copilului (sub 5 ani=1, peste 5 ani=2);
▪ nivelul de studii al părinţilor (studii gimnaziale=1, studii liceale=2 şi
studii superioare=3);
─ persoana care îngrijeşte copilul (unul din părinţi, bunica şi ambii părinţi);
─ tipul de disabilitate (autism, P.C.I. şi deficienţă mentală).
54
Variabile dependente:
─ satisfacţia maritală (consens marital, coeziune maritală, exprimarea afectivităţii şi
gradul de împlinire personală).
─ stresul (stres, probleme parentale şi familiale, pesimism, caracteristicile copilului şi
incapacitatea fizică).
4.3.4. Procedura şi design-ul experimental.
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada martie – mai 2008. Aplicarea a fost colectivă,
subiecţilor asigurându-li-se anonimatul. Chestionarele au fost aplicate sub forma unui
inventar, în următoarea ordine: Scala de Acord Marital, iar pentru familiile cu un copil
cu handicap, Chestionarului de evaluare a percepţiilor soţilor asupra calităţii relaţiei
maritale Marital Comparison Level Index (MCLI) şi Chestionar privind stresul şi
resursele familiilor unde există o persoană cu handicap (QRS-F). (Anexa 1.).
Design-ul experimental pentru ipoteza generală numărul 1. este:
Familie cu un copil cu handicap Familie fără un copil cu handicap
Soţie Soţ Soţie Soţ
Cu un
singur
copil
Cu mai
mulţi
copii
Cu un
singur
copil
Cu mai
mulţi
copii
Cu un
singur
copil
Cu mai
mulţi
copii
Cu un
singur
copil
Cu mai
mulţi
copii
Faza existenţei
conjugal angajate
Faza căutării
stabilităţii şi
organizării pe
termen lung
Design-ul experimental pentru ipoteza generală numărul 2. este:
Studii gimnaziale Studii liceale Studii superioare
Autism PCI Def.
mentală
Autism PCI Def. mentală Autism PCI Def.
mentală
Unul V
55
din
părinţi
V
Bunica V
V
Ambii
părinţi
V
V
4.3.5. Rezultate şi interpretări.
Analiza şi interpretarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programului specializat de
statistică psihologică SPSS 11.5 for Windows. S-au efectuat următoarele analize statistice:
▪ Testul de semnificaţie a diferenţei dintre medii t-student pentru eşantioane
independente, în funcţie de variabilele sex, nivelul dezvoltării familiale, număr de copii, tipul
familial şi vârsta copilului (ipotezele secundare 1.1., 1.2., 1.3., 1.4., 1.5., 1.6., 2.1. şi 2.7.).
▪ ANOVA one-way pentru comparare de medii în funcţie de variabilele nivelul de
studii, persoana care îngrijeşte copilul şi tipul de disabilitate (ipotezele secundare 2.2., 2.3.,
2.4., 2.8., 2.9. şi 2.10.).
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2 x
2 (nivelul dezvoltării familiale X tipul familial) (ipotezele secundare 1.7. şi 1.9.).
Nivelul dezvoltării familiale
Faza existenţei
conjugal angajate
Faza căutării
stabilităţii şi
organizării pe
termen lung
Tipul familial
Familie cu un copil
cu handicap
Familie fără un
copil cu handicap
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2 x
2 (nivelul dezvoltării familiale X număr copii) (ipoteza secundară 1.8.).
56
Nivelul dezvoltării familiale
Faza existenţei
conjugal angajate
Faza căutării
stabilităţii şi
organizării pe
termen lung
Numărul de copii
Cu un singur copil
Cu mai mulţi copii
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 2 x
3 (vârsta copilului X tipul de disabilitate) (ipotezele secundare 2.5. şi 2.11.).
Vârsta
Ridicat Scăzut
Tipul de
disabilitate
Autism
P.C.I.
Deficenţă mentală
▪ Analiza de varianţă ANOVA simplu factorial pentru design-ul metodologic 3 x
3 (nivelul de studii X persoana care îngrijeşte copilul) (ipotezele secundare 2.6. şi 2.11.).
Persoana care îngrijeşte copilul
Ambii părinţi Unul din
părinţi
Bunica
Tipul de
disabilitate
Autism
P.C.I.
Deficenţă mentală
Ipoteza generală nr. 1:
Nivelul satisfacţiei maritale şi al percepţiei cu privire la calitatea vieţii maritale variază
în funcţie de nivelul de dezvoltării familiale, de tipul de familie, numărul de copii şi sexul
subiecţilor.
Ipoteza secundară 1.1.
57
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de sexul subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al soţilor va fi semnificativ
mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al soţiilor.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de soţi comparativ cu soţiile.
Tabelul nr.1. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
sex.
N Media Abaterea
standard
t p=
Satisfacţie maritală
64-Soţ 107.1 16.1 -1.309 .193
64-Soţie 110.6 14.2
Gradul de împlinire personală
64-Soţ 50.2 8.8 -1.566 .120
64-Soţie 52.4 7.1
Exprimarea
afectivităţii
64-Soţ 9.9 4.6 -.380 .704
64-Soţie 10.2 4.6
Consens marital 64-Soţ 33.0 6.9 .754 .452
64-Soţie 32.2 5.3
Coeziune maritală
64-Soţ 13.7 4.6 -2.357 .020
64-Soţie 15.5 3.8
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.1. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii soţi şi soţii la variabilele satisfacţie maritală, grad de împlinire
personală, exprimarea afectivităţii şi consens marital, dar există diferenţe semnificative între
media soţilor şi cea a soţiilor la variabila coeziune maritală, în sensul că media soţiilor este
semnificativ mai mare decât a soţilor.
Ipoteza secundară 1.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de nivelul de dezvoltare familială, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor
aflaţi în faza existenţei conjugale angajate va fi semnificativ mai mare decât cel al subiecţilor
aflaţi în faza căutării stabilităţii.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate
comparativ cu subiecţii în faza căutării stabilităţii.
58
Tabelul nr.2. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
nivel de dezvoltare familială.
N Media Abaterea
standard
t p=
Satisfacţie maritală
58-ECA 110.3 13.9 .934 .352
70-CS 107.7 16.3
Gradul de împlinire personală
58-ECA 52.1 6.9 1.033 .304
70-CS 50.6 8.8
Exprimarea
afectivităţii
58-ECA 10.4 4.6 .784 .435
70-CS 9.7 4.6
Consens marital 58-ECA 33.1 6.7 .731 .466
70-CS 32.3 5.7
Coeziune maritală
58-ECA 14.3 4.6 -.576 .565
70-CS 14.8 4.0
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.2. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate şi cei aflaţi în faza
căutării stabilităţii la nici una dintre aceste variabile. Deci ipoteza se confirmă
Ipoteza secundară 1.3.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de numărul de copii al subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al celor cu mai
multi copii va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie maritală al celor cu un
singur copil.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii cu un singur copil comparativ cu subiecţii cu
mai mulţi copii.
Tabelul nr.3. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
număr de copii.
N Media Abaterea
standard
t p=
Satisfacţie maritală
66-CU 107.8 14.9 -.818 .415
62-MC 110.0 15.7
Gradul de 66-CU 50.0 8.9 -1.937 .050
59
împlinire personală
62-MC 52.7 6.8
Exprimarea
afectivităţii
66-CU 9.8 4.6 -.463 .644
62-MC 10.2 4.6
Consens marital 66-CU 33.3 6.0 1.233 .220
62-MC 31.9 6.2
Coeziune maritală
66-CU 14.4 4.5 -.417 .678
62-MC 14.8 4.1
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.3. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii cu un singur copil şi cei cu mai mulţi copii la variabilele
satisfacţie maritală, exprimarea afectivităţii, consens marital şi coeziune maritală, dar există
diferenţe semnificative între media subiecţilor cu un singur copil şi cea a subiecţilor cu mai
mulţi copii la variabila grad de împlinire personală, în sensul că media subiecţilor cu mai
mulţi copii este semnificativ mai mare decât cea a subiecţilor cu un singur copil.
Ipoteza secundară 1.4.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale în funcţie
de tipul de familie al subiecţilor, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al celor cu o
familie fără copii cu handicap va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie
maritală al celor cu o famile cu un copil cu handicap.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii cu o familie fără copii cu handicap comparativ
cu subiecţii cu o famile cu un copil cu handicap.
Tabelul nr.4. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
tip de familie.
N Media Abaterea
standard
t p=
Satisfacţie maritală
38-FH 109.9 11.4 .554 .581
90-CH 108.5 16.6
Gradul de împlinire personală
38-FH 51.5 5.2 .269 .789
90-CH 51.2 9.0
Exprimarea
afectivităţii
38-FH 11.0 5.6 1.513 .133
90-CH 9.6 4.1
Consens marital 38-FH 32.5 6.7 -.212 .832
60
90-CH 32.7 6.0
Coeziune maritală
38-FH 14.3 3.6 -.459 .647
90-CH 14.7 4.6
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.4. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii cu o familie fără copii cu handicap şi cei cu o famile cu un copil
cu handicap la nici una dintre aceste variabile. Deci ipoteza se confirmă.
Ipoteza secundară 1.5.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte percepţia privind calitatea vieţii
maritale în funcţie de nivelul de dezvoltare familială, în sensul că percepţia privind calitatea
vieţii maritale a subiecţilor aflaţi în faza existenţei conjugale angajate va fi semnificativ mai
pozitivă decât cea a subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate
comparativ cu subiecţii în faza căutării stabilităţii.
Tabelul nr.5. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
nivel de dezvoltare familială.
N Media Abaterea
standard
t p=
Percepţia privind
calitatea vieţii
maritale
58-ECA 138.9 21.9 -.295 .768
70-CS 140.2 26.3
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.5. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate şi cei aflaţi în
faza căutării stabilităţii la aceată variabilă. Deci ipoteza se confirmă.
Ipoteza secundară 1.6.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte percepţia privind calitatea vieţii
maritale în funcţie de tipul de familie al subiecţilor, în sensul că percepţia privind calitatea
vieţii maritale a celor cu o familie fără copii cu handicap va fi semnificativ mai pozitivă decât
percepţia privind calitatea vieţii maritale a celor cu o famile cu un copil cu handicap.
61
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii cu o familie fără copii cu handicap comparativ
cu subiecţii cu o famile cu un copil cu handicap.
Tabelul nr.6. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
tip de familie.
N Media Abaterea
standard
t p=
Percepţia privind
calitatea vieţii
maritale
38-FH 144.4 25.8 1.465 .145
90-CH 137.6 23.5
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.6. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii cu o familie fără copii cu handicap şi cei cu o famile cu un copil
cu handicap la aceasetă variabilă. Deci ipoteza se confirmă.
Ipoteza secundară 1.7.
Satisfacţia maritală a subiecţilor variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de
dezvoltare familială şi tipului familial.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai satisfacţiei maritale în
parte.
1. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a tipului familial asupra nivelului
de satisfacţie maritală.
Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.7. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.8.
Tabel nr.7. - Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi tipul familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 107,2917 11,34241 24
faza cautarii stabilitatii
114,4286 10,66060 14
Total 109,9211 11,49237 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 112,4412 15,29149 34
faza cautarii stabilitatii
106,1071 17,18528 56
62
Total 108,5000 16,69572 90Total faza existentei
conjugale angajate 110,3103 13,92235 58
faza cautarii stabilitatii
107,7714 16,37263 70
Total 108,9219 15,30509 128
Tabel nr.8. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei satisfacţia maritală.
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 62,739 1 62,739 ,274 ,602FACT_ANI 4,020 1 4,020 ,018 ,895FACT_FAMILIE* FACT_ANI 1131,588 1 1131,588 4,941 ,028Erori 28396,126 124 229,001
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei satisfacţie maritală, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial asupra acestei variabile.
2. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a tipului familial asupra gradului
de împlinire personală.
Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.9. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.10.
Tabel nr.9. - Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală, precum
şi loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi tipul
familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 49,7083 4,74093 24
faza cautarii stabilitatii
54,7143 4,49664 14
Total 51,5526 5,20238 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 53,8235 7,77514 34
faza cautarii stabilitatii
49,6250 9,41481 56
Total 51,2111 9,02119 90Total faza existentei
conjugale angajate 52,1207 6,94610 58
faza cautarii stabilitatii
50,6429 8,86948 70
Total 51,3125 8,05859 128
Tabel nr.10. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip
familial asupra variabilei grad de împlinire personală.
63
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 5,917 1 5,917 ,096 ,757FACT_ANI 4,065 1 4,065 ,066 ,798FACT_FAMILIE* FACT_ANI 528,313 1 528,313 8,564 ,004Erori 7649,882 124 61,693
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei grad de împlinire personală.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că gradul de
împlinire personală este influenţat de interacţiunea dintre nivelul de dezvoltare familială şi
tipul familial.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale
angajate ce provin din familii fără copii cu handicap şi cei care provin din familii cu un copil
cu handicap în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală (t = -2.498, p = 0.016), în
sensul că gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza existenţei conjugale
angajate ce provin din familii cu un copil fara handicap (M1 = 53.82) este semnificativ mai
mare decât gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza existenţei conjugale
angajate ce provin din familii cu copii cu handicap (M2 = 49.70). (Anexa 2.).
Există diferenţe semnificative între subiecţii aflaţi în faza căutării stabilităţii ce provin
din familii fără copii cu handicap şi cei care provin din familii cu un copil cu handicap în
ceea ce priveşte gradul de împlinire personală (t = 2.925, p = 0.005), în sensul că gradul de
împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii ce provin din familii fără
copii cu handicap (M1 = 54.71) este semnificativ mai mare decât gradul de împlinire
personală al subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii ce provin din familii cu un copil cu
handicap (M2 = 49.62). (Anexa 2.).
De asemenea, există diferenţe semnificative între subiecţii ce provin din familii fără
copii cu handicap aflaţi în faza existenţei conjugale angajate şi cei aflaţi în faza căutării
stabilităţii în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală (t = -3.198, p = 0.003), în sensul
că gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii fără copii cu handicap
aflaţi în faza căutării stabilităţii (M1 = 54.71) este semnificativ mai mare decât gradul de
împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii fără copii cu handicap aflaţi în faza
existenţei conjugale angajate (M2 = 49.70). (Anexa 2.).
De asemenea, există diferenţe semnificative între subiecţii ce provin din familii cu un
copil cu handicap aflaţi în faza existenţei conjugale angajate şi cei aflaţi în faza căutării
stabilităţii în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală (t = 2.186, p = 0.032), în sensul
64
că gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii cu un copil cu handicap
aflaţi în faza existenţei conjugale angajate (M1 = 53.82) este semnificativ mai mare decât
gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii cu un copil cu handicap
aflaţi în faza căutării stabilităţii (M2 = 49.62). (Anexa 2.).
3. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a tipului familial asupra exprimării
afectivităţii.
Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.11. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.12.
Tabel nr.11. - Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi tipul
familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 11,5000 6,94074 24
faza cautarii stabilitatii
10,2143 1,80506 14
Total 11,0263 5,61122 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 9,6765 1,45061 34
faza cautarii stabilitatii
9,6786 5,11720 56
Total 9,6778 4,11855 90Total faza existentei
conjugale angajate 10,4310 4,63439 58
faza cautarii stabilitatii
9,7857 4,64038 70
Total 10,0781 4,63062 128
Tabel nr.12. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip
familial asupra variabilei exprimarea afectivităţii.
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 34,709 1 34,709 1,618 ,206FACT_ANI 10,275 1 10,275 ,479 ,490FACT_FAMILIE* FACT_ANI 10,342 1 10,342 ,482 ,489Erori 2660,013 124 21,452
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei exprimarea afectivităţii, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial asupra acestei variabile.
4. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a tipului familial asupra
consensului marital.
65
Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.13. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.14.
Tabel nr.13. - Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi tipul familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 32,1250 8,05045 24
faza cautarii stabilitatii
33,1429 3,57033 14
Total 32,5000 6,70921 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 33,8235 5,68075 34
faza cautarii stabilitatii
32,1071 6,16052 56
Total 32,7556 6,00994 90Total faza existentei
conjugale angajate 33,1207 6,74882 58
faza cautarii stabilitatii
32,3143 5,72951 70
Total 32,6797 6,19999 128
Tabel nr.14. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip
familial asupra variabilei consens marital.
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 2,740 1 2,740 ,071 ,791FACT_ANI 3,043 1 3,043 ,078 ,780FACT_FAMILIE* FACT_ANI 46,619 1 46,619 1,202 ,275Erori 4808,638 124 38,779
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei consens marital, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic
al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial asupra acestei variabile.
5. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a tipului familial asupra coeziunii
maritale.
Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.15. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.16.
Tabel nr.15. - Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi tipul familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu faza existentei 13,9167 3,54985 24
66
handicap conjugale angajatefaza cautarii stabilitatii
15,1429 3,84022 14
Total 14,3684 3,65706 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 14,7353 5,37282 34
faza cautarii stabilitatii
14,7679 4,16038 56
Total 14,7556 4,62604 90Total faza existentei
conjugale angajate 14,3966 4,68645 58
faza cautarii stabilitatii
14,8429 4,07408 70
Total 14,6406 4,35028 128
Tabel nr.16. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip
familial asupra variabilei coeziune maritală.
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 1,227 1 1,227 ,064 ,801FACT_ANI 9,880 1 9,880 ,513 ,475FACT_FAMILIE* FACT_ANI 8,884 1 8,884 ,462 ,498Erori 2386,147 124 19,243
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei coeziune maritală, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic
al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial asupra acestei variabile.
Ipoteza secundară 1.8.
Satisfacţia maritală variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de dezvoltare
familială şi numărul de copii al subiecţilor.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai satisfacţiei maritale în
parte.
1. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a numărului de copii asupra
nivelului de satisfacţie maritală.
Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.17. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.18.
Tabel nr.17. - Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi numărul
de copii.
67
Factorul nivelul dezv familiale împărţit
Factorul numarul de copii împărţit Medie
Abatere Standard. N
faza existentei conjugale angajate
copil unic 111,8095 14,24393 42
mai mult de un copil 106,3750 12,61679 16
Total 110,3103 13,92235 58faza cautarii stabilitatii copil unic 100,9167 13,81844 24
mai mult de un copil 111,3478 16,59212 46Total 107,7714 16,37263 70
Total copil unic 107,8485 14,94734 66mai mult de un copil 110,0645 15,71766 62Total 108,9219 15,30509 128
Tabel nr.18. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei satisfacţia maritală.
SS df MS F p.FACT_ANi 234,089 1 234,089 1,056 ,306FACT_NRCOPII 166,759 1 166,759 ,752 ,387FACT_ANI* FACT_NRCOPII 1681,324 1 1681,324 7,585 ,007Erori 27486,494 124 221,665
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei satisfacţie maritală.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că satisfacţia
maritală este influenţată de interacţiunea dintre nivelul de dezvoltare familială şi numărul de
copii.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii aflaţi în faza căutării stabilităţii cu
mai multi copii şi cei cu un singur copil în ceea ce priveşte satisfacţia maritală (t = -2.637, p
= 0.010), în sensul că satisfacţia maritală a subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii cu mai
multi copii (M1 = 111.34) este semnificativ mai mare decât satisfacţia maritală a subiecţilor
aflaţi în faza căutării stabilităţii cu un singur copil (M2 = 100.91). (Anexa 2.).
În ceea ce priveşte subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, între
subiecţii cu mai multi copii şi cei cu un singur copil.
Există diferenţe semnificative între subiecţii cu un singur copil aflaţi în faza căutării
stabilităţii şi cei aflaţi în faza existenţei conjugale angajate în ceea ce priveşte satisfacţia
maritală (t = 3.021, p = 0.004), în sensul că satisfacţia maritală a subiecţilor cu un singur
copil aflaţi în faza existenţei conjugale angajate (M1 = 111.80) este semnificativ mai mare
decât satisfacţia maritală a subiecţilor cu un singur copil aflaţi în faza căutării stabilităţii (M 2
= 100.91). (Anexa 2.).
68
În ceea ce priveşte subiecţii cu mai multi copii nu există diferenţe semnificative statistic
în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, între subiecţii aflaţi în faza existenţei
conjugale angajate şi cei aflaţi în faza căutării stabilităţii.
2. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a numărului de copii asupra
gradului de împlinire personală.
Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.19. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.20.
Tabel nr.19. - Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală,
precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială
şi numărul de copii.
Factorul nivelul dezv familiale împărţit
Factorul numarul de copii împărţit Medie
Abatere Standard. N
faza existentei conjugale angajate
copil unic 52,8810 7,15747 42
mai mult de un copil 50,1250 6,11964 16
Total 52,1207 6,94610 58faza cautarii stabilitatii copil unic 44,9583 9,58023 24
mai mult de un copil 53,6087 6,89115 46Total 50,6429 8,86948 70
Total copil unic 50,0000 8,91843 66mai mult de un copil 52,7097 6,82663 62Total 51,3125 8,05859 128
Tabel nr.20. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei grad de împlinire personală.
SS df MS F p.FACT_ANi 131,610 1 131,610 2,362 ,127FACT_NRCOPII 232,068 1 232,068 4,164 ,043FACT_ANI* FACT_NRCOPII 869,009 1 869,009 15,594 ,000Erori 6910,070 124 55,726
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilei nivel de dezvoltare familială asupra variabilei
grad de împlinire personală.
Există un efect principal al variabilei număr de copii asupra variabilei grad de împlinire
personală. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 1.3.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că gradul de
împlinire personală este influenţat de interacţiunea dintre nivelul de dezvoltare familială şi
numărul de copii.
69
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii aflaţi în faza căutării stabilităţii cu
mai multi copii şi cei cu un singur copil în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală (t =
-4.346, p < 0.001), în sensul că gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza
căutării stabilităţii cu mai multi copii (M1 = 111.34) este semnificativ mai mare decât gradul
de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii cu un singur copil (M 2 =
100.91). (Anexa 2.).
În ceea ce priveşte subiecţii aflaţi în faza existenţei conjugale angajate nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală, între
subiecţii cu mai multi copii şi cei cu un singur copil.
Există diferenţe semnificative între subiecţii cu un singur copil aflaţi în faza căutării
stabilităţii şi cei aflaţi în faza existenţei conjugale angajate în ceea ce priveşte gradul de
împlinire personală (t = 3.817, p < 0.001), în sensul că gradul de împlinire personală al
subiecţilor cu un singur copil aflaţi în faza existenţei conjugale angajate (M1 = 52.88) este
semnificativ mai mare decât gradul de împlinire personală al subiecţilor cu un singur copil
aflaţi în faza căutării stabilităţii (M2 = 44.95). (Anexa 2.).
În ceea ce priveşte subiecţii cu mai multi copii nu există diferenţe semnificative statistic
în ceea ce priveşte gradul de împlinire personală, între subiecţii aflaţi în faza existenţei
conjugale angajate şi cei aflaţi în faza căutării stabilităţii.
3. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a numărului de copii asupra
exprimării afectivităţii.
Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.21. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.22.
Tabel nr.21. - Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi numărul
de copii.
Factorul nivelul dezv familiale împărţit
Factorul numarul de copii împărţit Medie
Abatere Standard. N
faza existentei conjugale angajate
copil unic 9,7857 1,57008 42
mai mult de un copil 12,1250 8,40536 16
Total 10,4310 4,63439 58faza cautarii stabilitatii copil unic 10,0833 7,49444 24
mai mult de un copil 9,6304 2,05868 46Total 9,7857 4,64038 70
Total copil unic 9,8939 4,63143 66mai mult de un copil 10,2742 4,65945 62Total 10,0781 4,63062 128
70
Tabel nr.22. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei exprimarea afectivităţii.
SS df MS F p.FACT_ANi 32,238 1 32,238 1,512 ,221FACT_NRCOPII 23,768 1 23,768 1,115 ,293FACT_ANI* FACT_NRCOPII 52,074 1 52,074 2,443 ,121Erori 2643,372 124 21,318
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei exprimarea afectivităţii, şi nici un efect de dublă interacţiune
semnificativ statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de copii asupra
acestei variabile.
4. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a numărului de copii asupra
consensului marital.
Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.23. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.24.
Tabel nr.23. - Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi numărul de
copii.
Factorul nivelul dezv familiale împărţit
Factorul numarul de copii împărţit Medie
Abatere Standard. N
faza existentei conjugale angajate
copil unic 33,9762 5,49717 42
mai mult de un copil 30,8750 9,11318 16
Total 33,1207 6,74882 58faza cautarii stabilitatii copil unic 32,2083 6,97810 24
mai mult de un copil 32,3696 5,04363 46Total 32,3143 5,72951 70
Total copil unic 33,3333 6,08487 66mai mult de un copil 31,9839 6,29466 62Total 32,6797 6,19999 128
Tabel nr.24. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei consens marital.
SS df MS F p.FACT_ANi ,499 1 ,499 ,013 ,909FACT_NRCOPII 57,732 1 57,732 1,507 ,222FACT_ANI* FACT_NRCOPII 71,091 1 71,091 1,856 ,176Erori 4749,402 124 38,302
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
71
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei consens marital, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de copii asupra acestei
variabile.
5. Influenţa nivelului de dezvoltare familială şi a numărului de copii asupra
coeziunii maritale.
Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.25. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.26.
Tabel nr.25. - Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare familială şi numărul de
copii.
Factorul nivelul dezv familiale împărţit
Factorul numarul de copii împărţit Medie
Abatere Standard. N
faza existentei conjugale angajate
copil unic 14,8333 5,08425 42
mai mult de un copil 13,2500 3,29646 16
Total 14,3966 4,68645 58faza cautarii stabilitatii copil unic 13,8750 3,50543 24
mai mult de un copil 15,3478 4,29065 46Total 14,8429 4,07408 70
Total copil unic 14,4848 4,56826 66mai mult de un copil 14,8065 4,13636 62Total 14,6406 4,35028 128
Tabel nr.26. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei coeziune maritală.
SS df MS F p.FACT_ANi 8,673 1 8,673 ,461 ,499FACT_NRCOPII ,082 1 ,082 ,004 ,948FACT_ANI* FACT_NRCOPII 62,386 1 62,386 3,315 ,071Erori 2333,893 124 18,822
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de
copii asupra variabilei coeziune maritală, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi număr de copii asupra acestei
variabile.
Ipoteza secundară 1.9.
72
Percepţia privind calitatea vieţii maritale a subiecţilor variază în funcţie de acţiunea
conjugată a nivelului de dezvoltare familială şi tipului familial.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute.
Mediile şi abaterile standard pentru percepţia privind calitatea vieţii maritale, precum şi
loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.27.
Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.28.
Tabel nr.27. - Mediile şi abaterile standard pentru percepţia privind calitatea vieţii
maritale, precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de dezvoltare
familială şi tipul familial.
Factorul tipul familiei împărţit
Factorul nivelul dezv familiale împărţit Medie
Abatere Standard. N
Familie fara copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 144,5000 23,36850 24
faza cautarii stabilitatii
144,4286 30,51535 14
Total 144,4737 25,81926 38Familie cu un copil cu handicap
faza existentei conjugale angajate 135,0294 20,24320 34
faza cautarii stabilitatii
139,1786 25,34282 56
Total 137,6111 23,51461 90Total faza existentei
conjugale angajate 138,9483 21,90283 58
faza cautarii stabilitatii
140,2286 26,30323 70
Total 139,6484 24,32315 128
Tabel nr.28. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial asupra variabilei percepţie privind calitatea vieţii maritale.
SS df MS F p.FACT_FAMILIE 1351,273 1 1351,273 2,279 ,134FACT_ANI 103,688 1 103,688 ,175 ,677FACT_FAMILIE* FACT_ANI 111,081 1 111,081 ,187 ,666Erori 73512,613 124 592,844
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra variabilei percepţie privind calitatea vieţii maritale, şi nici un efect de dublă
interacţiune semnificativ statistic al variabilelor nivel de dezvoltare familială şi tip familial
asupra acestei variabile.
Interpretare psihologică a ipotezei numarul 1.
73
În urma analizei rezultatelor putem afirma faptul cã în cadrul familiilor analizate nu
putem afirma faptulã cã satisfacţia maritalã poate fi influenţatã direct doar de unul dintre
factorii, sexul subiecţilor, nivelul dezvoltãrii familiale, numãrul copiilor.
Putem observa faptul cã împlinirea personala a subiecţilor este influenţatã de nivelul
dezvoltãrii familiale şi a tipului de familie., astfel cã familiile care au un copil cu handicap
indiferent în ce stadiu al dezvoltãrii maritale au un nivel de împlinire personalã mai scãzut
decât familiile care nu au in componennţã un copil cu handicap. Astfel cã starea de fericire şi
de bine este afectatã de faptul cã au un copil cu handicap. În interiorul familiilor cu copii cu
handicap, familiile aflate in faza existentei conjugale angajate au un grad de implinire
personala mai mare decât familiile aflate in faza cãutãrii satabilitãţii, din cauza faptului cã
aceste familii au trecut prin fazele acceptãrii copilului şi a cãut[rii uni soluţii privind creşterea
şi educarea acestuia. Tot implinirea personala este afectatã de numãrul de copii din cuplu si
de stadiul de dezvoltare al cuplului.
De asemenea, tot acţiunea cumulatã a doi factori influenţeazã nivelul satisfacţiei
maritale şi anume nivelul dezvoltãrii maritale şi numãrul de copii pe care o familie îi are,
astfel cã: satisfacţia maritală a subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii cu mai multi copii
este semnificativ mai mare decât satisfacţia maritală a subiecţilor aflaţi în faza căutării
stabilităţii cu un singur copil si satisfacţia maritală a subiecţilor cu un singur copil aflaţi în
faza existenţei conjugale angajate este semnificativ mai mare decât satisfacţia maritală a
subiecţilor cu un singur copil aflaţi în faza căutării stabilităţii. Este deci foarte relevant cã
numãrul de copii poate influenţa satisfacţia maritalã in diverse perioade de timp. Un numãr
de copii mai mare de unu in prima perioadã satisface mai mult cuplul marital, atenţia se
focalizeazã mai mult asupra relaţiei, copiii se pot juca impreunã fãcând astfel ca pãrinţii sã se
focalizeze şi pe alte sarcini importante in comparaţie cu pãrinţii care au un cingur copil iat
toatã atenţia se focalizezã numai asupra lui. Familia cu doi copii este un tip de familie
apreciată şi foarte întâlnită pentru că prezintă marele avantaj că fraţii învaţă să se accepte, să
se iubească, să colaboreze şi să negocieze. Astfel rolurile în casă sunt împărţite pe sexe sau
ordinea naşterii. Între cei doi fraţi apare fenomenul de competiţie, aceasta fiind mai ales
pentru dragostea părinţiilor şi pentru resursele materiale.
Ipoteza generală nr. 2:
74
Nivelul satisfacţiei maritale şi stresul pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil
cu handicap variază în funcţie de nivelul de studii, persoana responsabilă de îngrijirea
copilului, vârsta şi tipul de dizabilitate al copilului.
Ipoteza secundară 2.1.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de vârsta acestuia, în
sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani va fi
semnificativ mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil mai mic
de 5 ani.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii cu un copil mai mare de 5 ani comparativ cu
subiecţii cu un copil mai mic de 5 ani.
Tabelul nr.29. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
vârsta copilului.
N Media Abaterea
standard
t p=
Satisfacţie maritală
60-<5 112.0 15.4 3.007 .003
30->5 101.3 17.0
Gradul de împlinire personală
60-<5 53.1 8.4 3.011 .003
30->5 47.3 9.0
Exprimarea
afectivităţii
60-<5 10.3 4.6 2.297 .024
30->5 8.3 2.3
Consens marital 60-<5 33.3 6.3 1.219 .226
30->5 31.6 5.1
Coeziune maritală
60-<5 15.1 4.7 1.048 .298
30->5 14.0 4.4
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.29. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii cu un copil mai mare de 5 ani şi cei cu un copil mai mic de 5 ani
la variabilele consens marital şi coeziune maritală, dar există diferenţe semnificative între
media subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani şi cea a celor cu un copil mai mic de 5 ani la
variabilele satisfacţie maritală, grad de împlinire personală şi exprimarea afectivităţii, în
75
sensul că media subiecţilor cu un copil mai mic de 5 ani este semnificativ mai mare decât cea
a subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani.
Ipoteza secundară 2.2.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de nivelul de studii, în
sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu studii superioare va fi semnificativ
mai mic decât cel al subiecţilor cu studii liceale sau gimnaziale.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii cu studii superioare comparativ cu subiecţii cu studii liceale sau gimnaziale.
Ipoteza nu se confirmată pentru nici unul din factori.(Anexa 3.). Valoarea ANOVA
obţinută este:
pentru factorul satisfacţie maritală: F = 1.739 nesemnificativă la pragul p .05 (p
= 0.182) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul grad de împlinire personală: F = .087 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.917) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul exprimarea afectivităţii: F = 1.372 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.259) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul consens marital: F = 1.367 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.260) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul coeziune maritală: F = 2.743 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p
= 0.070) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
nivel de studii există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.
Rezultatele obţinute arată ca nu există diferenţe semnificative statistic la pragul p
0.05 pentru nici unul din factori.
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la satisfacţie maritală în funcţie
de variabila nivel de studii.
76
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la grad de împlinire personală în
funcţie de variabila nivel de studii.
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la exprimarea afectivităţii în
funcţie de variabila nivel de studii.
77
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la consens marital în funcţie de
variabila nivel de studii.
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la coeziune maritală în funcţie de
variabila nivel de studii.
78
Ipoteza secundară 2.3.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de persoana care îl
îngrijeşte, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor pentru care copilul este
îngrijit de bunică va fi semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie maritală al celor
pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei sau de ambii.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii pentru care copilul este îngrijit de bunică comparativ cu subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de unul dintre ei sau de ambii.
Ipoteza nu se confirmată pentru nici unul din factori.(Anexa 3.). Valoarea ANOVA
obţinută este:
pentru factorul satisfacţie maritală: F = .382 nesemnificativă la pragul p .05 (p =
0.684) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul grad de împlinire personală: F = .008 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.992) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul exprimarea afectivităţii: F = .128 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.880) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
79
pentru factorul consens marital: F = .708 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.495) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul coeziune maritală: F = 1.514 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p
= 0.226) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
persoană îngrijire copil există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul
Bonferoni.
Rezultatele obţinute arată ca nu există diferenţe semnificative statistic la pragul p
0.05 pentru nici unul din factori.
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la satisfacţie maritală în funcţie
de variabila persoană îngrijire copil.
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la grad de împlinire personală în
funcţie de variabila persoană îngrijire copil.
80
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la exprimarea afectivităţii în
funcţie de variabila persoană îngrijire copil.
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la consens marital în funcţie de
variabila persoană îngrijire copil.
81
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la coeziune maritală în funcţie de
variabila persoană îngrijire copil.
Ipoteza secundară 2.4.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul satisfacţiei maritale pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de tipul de dizabilitate al
82
acestuia, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă
mentală va fi semnificativ mai mic decât nivelul de satisfacţie maritală al celor cu un copil cu
autism sau P.C.I.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală comparativ cu subiecţii cu un copil cu autism
sau P.C.I.
Ipoteza nu se confirmată pentru nici unul din factori.(Anexa 3.). Valoarea ANOVA
obţinută este:
pentru factorul satisfacţie maritală: F = .013 nesemnificativă la pragul p .05 (p =
0.987) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul grad de împlinire personală: F = .388 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.680) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul exprimarea afectivităţii: F = 2.200 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.117) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul consens marital: F = 1.747 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.180) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul coeziune maritală: F = .643 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.528) (Anexa 3.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
tip de disabilitate există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.
Rezultatele obţinute arată ca nu există diferenţe semnificative statistic la pragul p
0.05 pentru nici unul din factori.
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la satisfacţie maritală în funcţie
de variabila tip de disabilitate.
83
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la grad de împlinire personală în
funcţie de variabila tip de disabilitate.
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la exprimarea afectivităţii în
funcţie de variabila tip de disabilitate.
84
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la consens marital în funcţie de
variabila tip de disabilitate.
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la coeziune maritală în funcţie de
variabila tip de disabilitate.
85
Ipoteza secundară 2.5.
Satisfacţia maritală pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap
variază în funcţie de acţiunea conjugată a vârstei şi tipului de deficienţă al acestuia.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai satisfacţiei maritale în
parte.
1. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra nivelului de
satisfacţie maritală.
Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.30. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.31.
Tabel nr.30. - Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul tip de disabilitate împărţit
Factorul vârstă copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
autism copil sub 5 ani 111,1667 15,75268 18
copil peste 5 ani 104,9167 9,15978 12
Total 108,6667 13,67437 30pci copil sub 5 ani 115,3636 17,38238 22
86
copil peste 5 ani 90,5000 27,81058 8Total 108,7333 23,03361 30
def mintala copil sub 5 ani 109,3000 12,86407 20copil peste 5 ani 105,7000 9,20205 10Total 108,1000 11,73368 30
Total copil sub 5 ani 112,0833 15,46707 60copil peste 5 ani 101,3333 17,00169 30Total 108,5000 16,69572 90
Tabel nr.31. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei satisfacţia maritală.
SS df MS F p.FACT_TIPD 391,860 2 195,930 ,791 ,457FACT_VARSTA 2623,389 1 2623,389 10,591 ,002FACT_TIPD* FACT_VARSTA 1654,847 2 827,424 3,340 ,040Erori 20806,808 84 247,700
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei satisfacţie
maritală.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei satisfacţie maritală.
Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 2.1.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
satisfacţie maritală este influenţat de interacţiunea dintre vârsta copilului şi tipul de
disabilitate.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu un copil cu P.C.I care au un copil
cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani în ceea ce
priveşte nivelul de satisfacţie maritală (t = 2.939, p = 0.007), în sensul că nivelul de
satisfacţie maritală al subiecţilor cu un copil cu P.C.I. care au un copil cu vârstă mai mica de
5 ani (M1 = 115.36) este semnificativ mai mare decât nivelul de satisfacţie maritală al
subiecţilor cu un copil cu P.C.I. care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (M 2 = 90.50).
(Anexa 4.).
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu o deficienţă mentală sau autism nu
există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, între
cei care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de
5 ani.
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, între cei cu
87
un copil cu o deficienţă mentală, cei cu un copil cu autism şi cei cu un copil cu P.C.I. (Anexa
4.)
De asemenea, subiecţii care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie maritală, între cei cu un copil
cu o deficienţă mentală, cei cu un copil cu autism şi cei cu un copil cu P.C.I.
2. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra gradului de
împlinire personală.
Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.32. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.33.
Tabel nr.32. - Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală,
precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de
disabilitate.
Factorul tip de disabilitate împărţit
Factorul vârstă copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
autism copil sub 5 ani 52,6111 8,38162 18
copil peste 5 ani 48,5833 6,08214 12
Total 51,0000 7,69684 30pci copil sub 5 ani 53,5455 10,24801 22
copil peste 5 ani 41,3750 14,12129 8Total 50,3000 12,41565 30
def mintala copil sub 5 ani 53,2000 6,42855 20copil peste 5 ani 50,6000 4,22164 10Total 52,3333 5,84473 30
Total copil sub 5 ani 53,1500 8,43083 60copil peste 5 ani 47,3333 9,04522 30Total 51,2111 9,02119 90
Tabel nr.33. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei grad de împlinire personală.
SS df MS F p.FACT_TIPD 257,044 2 128,522 1,756 ,179FACT_VARSTA 769,301 1 769,301 10,511 ,002FACT_TIPD* FACT_VARSTA 328,420 2 164,210 2,244 ,112Erori 6148,124 84 73,192
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei grad de împlinire
personală. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.1.
88
Nu există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei grad de
împlinire personală şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor
vârsta copilului şi tip de disabilitate asupra acestei variabile.
3. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra exprimării
afectivităţii.
Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.34. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.35.
Tabel nr.34. - Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul tip de disabilitate împărţit
Factorul vârstă copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
autism copil sub 5 ani 12,1667 7,89825 18
copil peste 5 ani 8,7500 1,21543 12
Total 10,8000 6,32674 30pci copil sub 5 ani 9,3636 1,91598 22
copil peste 5 ani 6,5000 3,89138 8Total 8,6000 2,82355 30
def mintala copil sub 5 ani 9,8500 1,34849 20copil peste 5 ani 9,2000 ,91894 10Total 9,6333 1,24522 30
Total copil sub 5 ani 10,3667 4,61746 60copil peste 5 ani 8,3000 2,39468 30Total 9,6778 4,11855 90
Tabel nr.35. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei exprimarea afectivităţii.
SS df MS F p.FACT_TIPD 83,253 2 41,627 2,686 ,074FACT_VARSTA 104,560 1 104,560 6,746 ,011FACT_TIPD* FACT_VARSTA 28,986 2 14,493 ,935 ,397Erori 1301,991 84 15,500
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei exprimarea
afectivităţii. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.1.
Nu există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei exprimarea
afectivităţii şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor vârsta
copilului şi tip de disabilitate asupra acestei variabile.
4. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra consensului marital.
89
Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.36. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.37.
Tabel nr.36. - Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul tip de disabilitate împărţit
Factorul vârstă copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
autism copil sub 5 ani 31,0556 8,94080 18
copil peste 5 ani 32,7500 3,84057 12
Total 31,7333 7,29163 30pci copil sub 5 ani 35,7273 4,23345 22
copil peste 5 ani 30,7500 7,06602 8Total 34,4000 5,48100 30
def mintala copil sub 5 ani 32,6500 4,74924 20copil peste 5 ani 31,1000 5,08702 10Total 32,1333 4,83331 30
Total copil sub 5 ani 33,3000 6,36809 60copil peste 5 ani 31,6667 5,14837 30Total 32,7556 6,00994 90
Tabel nr.37. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei consens marital.
SS df MS F p.FACT_TIPD 30,029 2 15,014 ,434 ,650FACT_VARSTA 50,847 1 50,847 1,469 ,229FACT_TIPD* FACT_VARSTA 144,165 2 72,082 2,082 ,131Erori 2908,508 84 34,625
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate asupra
variabilei consens marital, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al
variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate asupra acestei variabile.
5. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra coeziunii maritale.
Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.38. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.39.
Tabel nr.38. - Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul tip de disabilitate împărţit
Factorul vârstă copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
autism copil sub 5 ani 14,4444 5,27170 18
copil peste 5 ani 14,8333 2,97973 12
Total 14,6000 4,43808 30
90
pci copil sub 5 ani 16,8182 2,38320 22copil peste 5 ani 11,8750 6,72814 8Total 15,5000 4,47021 30
def mintala copil sub 5 ani 13,8500 5,70572 20copil peste 5 ani 14,8000 3,35989 10Total 14,1667 5,00402 30
Total copil sub 5 ani 15,1167 4,71956 60copil peste 5 ani 14,0333 4,42160 30Total 14,7556 4,62604 90
Tabel nr.39. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei coeziune maritală.
SS df MS F p.FACT_TIPD 1,694 2 ,847 ,041 ,960FACT_VARSTA 28,282 1 28,282 1,376 ,244FACT_TIPD* FACT_VARSTA 130,457 2 65,228 3,174 ,047Erori 1726,409 84 20,552
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate asupra
variabilei coeziune maritală.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de
coeziunea maritală este influenţată de interacţiunea dintre nivelul de dezvoltare familială şi
tipul familial.
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu o deficienţă mentală nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de coeziunea maritală, între cei care au un
copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani. (Anexa
4.)
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu autism nu există diferenţe semnificative
statistic în ceea ce priveşte nivelul de coeziunea maritală, între cei care au un copil cu vârstă
mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani.
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu P.C.I. nu există diferenţe semnificative
statistic în ceea ce priveşte nivelul de coeziunea maritală, între cei care au un copil cu vârstă
mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani.
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de coeziunea maritală, între cei cu
un copil cu o deficienţă mentală, cei cu un copil cu autism şi cei cu un copil cu P.C.I. (Anexa
4.)
91
De asemenea, subiecţii care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de coeziunea maritală, între cei cu un copil
cu o deficienţă mentală, cei cu un copil cu autism şi cei cu un copil cu P.C.I.
Ipoteza secundară 2.6.
Satisfacţia maritală pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap
variază în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de studii al subiecţilor şi a persoanei care
îl îngrijeşte.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai satisfacţiei maritale în
parte.
1. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
nivelului de satisfacţie maritală.
Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.40. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.41.
Tabel nr.40. - Mediile şi abaterile standard pentru satisfacţia maritală, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care
îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 101,4545 18,57075 11
bunica 120,0000 . 1
ambii parinti 98,0000 8,48528 2
Total 102,2857 17,27349 14studii liceale mama 110,9792 17,61103 48
bunica 113,0000 15,55635 2ambii parinti 109,0000 9,39605 8Total 110,7759 16,47650 58
studii superioare mama 109,7273 19,42725 11bunica 99,3333 11,37248 3ambii parinti 100,7500 4,92443 4Total 106,0000 16,27340 18
Total mama 109,2857 18,10368 70bunica 107,3333 13,54499 6ambii parinti 105,0714 9,03382 14Total 108,5000 16,69572 90
Tabel nr.41. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei satisfacţia maritală.
92
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 409,126 2 204,563 ,718 ,491FACT_RESP 275,777 2 137,889 ,484 ,618FACT_NIVSTU* FACT_RESP 627,458 4 156,865 ,551 ,699Erori 23063,305 81 284,732
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei satisfacţie maritală şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei
variabile.
2. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
gradului de împlinire personală.
Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.42. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.43.
Tabel nr.42. - Mediile şi abaterile standard pentru gradul de împlinire personală,
precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana
care îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 51,5455 8,38288 11
bunica 61,0000 . 1
ambii parinti 44,0000 ,00000 2
Total 51,1429 8,33765 14studii liceale mama 51,1250 10,48327 48
bunica 56,5000 6,36396 2ambii parinti 52,2500 4,26782 8Total 51,4655 9,72827 58
studii superioare mama 51,5455 8,54826 11bunica 44,6667 3,05505 3ambii parinti 51,7500 4,50000 4Total 50,4444 7,39811 18
Total mama 51,2571 9,78121 70bunica 51,3333 8,23812 6ambii parinti 50,9286 4,81127 14Total 51,2111 9,02119 90
Tabel nr.43. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei grad de împlinire personală.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 110,757 2 55,378 ,655 ,522FACT_RESP 77,482 2 38,741 ,458 ,634
93
FACT_NIVSTU* FACT_RESP 380,769 4 95,192 1,126 ,350Erori 6846,121 81 84,520
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei grad de împlinire personală şi nici un efect de dublă interacţiune
semnificativ statistic al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra
acestei variabile.
3. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
exprimării afectivităţii.
Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.44. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.45.
Tabel nr.44. - Mediile şi abaterile standard pentru exprimarea afectivităţii, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care
îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 8,6364 2,41962 11
bunica 12,0000 . 1
ambii parinti 8,5000 ,70711 2
Total 8,8571 2,31574 14studii liceale mama 10,2708 5,26627 48
bunica 10,0000 2,82843 2ambii parinti 9,8750 ,83452 8Total 10,2069 4,80774 58
studii superioare mama 8,8182 2,56196 11bunica 7,3333 1,15470 3ambii parinti 9,0000 ,81650 4Total 8,6111 2,11824 18
Total mama 9,7857 4,60590 70bunica 9,0000 2,44949 6ambii parinti 9,4286 ,93761 14Total 9,6778 4,11855 90
Tabel nr.45. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei exprimarea afectivităţii.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 19,966 2 9,983 ,559 ,574FACT_RESP 1,516 2 ,758 ,042 ,958FACT_NIVSTU* FACT_RESP 17,218 4 4,305 ,241 ,914Erori 1445,703 81 17,848
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
94
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei exprimarea afectivităţii şi nici un efect de dublă interacţiune
semnificativ statistic al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra
acestei variabile.
4. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
consensului marital.
Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.46. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.47.
Tabel nr.46. - Mediile şi abaterile standard pentru consens marital, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 30,0909 6,53383 11
bunica 32,0000 . 1
ambii parinti 34,5000 6,36396 2
Total 30,8571 6,21236 14studii liceale mama 33,6250 6,50573 48
bunica 35,5000 4,94975 2ambii parinti 32,2500 2,54951 8Total 33,5000 6,04152 58
studii superioare mama 33,5455 5,16456 11bunica 32,3333 5,85947 3ambii parinti 26,7500 4,57347 4Total 31,8333 5,60724 18
Total mama 33,0571 6,36768 70bunica 33,3333 4,63321 6ambii parinti 31,0000 4,45490 14Total 32,7556 6,00994 90
Tabel nr.47. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei consens marital.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 58,081 2 29,041 ,804 ,451FACT_RESP 18,511 2 9,256 ,256 ,775FACT_NIVSTU* FACT_RESP 142,730 4 35,682 ,988 ,419Erori 2924,803 81 36,109
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei consens marital, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
95
statistic al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei
variabile.
5. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
coeziunii maritale.
Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.48. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.49.
Tabel nr.48. - Mediile şi abaterile standard pentru coeziune maritală, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 12,0000 5,88218 11
bunica 19,0000 . 1
ambii parinti 11,0000 1,41421 2
Total 12,3571 5,52765 14studii liceale mama 15,7083 3,74710 48
bunica 11,0000 11,31371 2ambii parinti 15,1250 4,05101 8Total 15,4655 4,07481 58
studii superioare mama 15,8182 5,25011 11bunica 10,3333 6,65833 3ambii parinti 13,2500 1,50000 4Total 14,3333 5,13351 18
Total mama 15,1429 4,52140 70bunica 12,0000 7,42967 6ambii parinti 14,0000 3,44182 14Total 14,7556 4,62604 90
Tabel nr.49. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei coeziune maritală.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 5,438 2 2,719 ,136 ,873FACT_RESP 18,906 2 9,453 ,472 ,625FACT_NIVSTU* FACT_RESP 117,764 4 29,441 1,470 ,219Erori 1621,845 81 20,023
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei coeziune maritală, şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei
variabile.
96
Ipoteza secundară 2.7.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de vârsta acestuia, în sensul că nivelul
de stres al subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani va fi semnificativ mai mic decât nivelul
de stres al subiecţilor cu un copil mai mic de 5 ani.
Prin aplicarea testului T pentru eşantioane independente (Independent Samples T Test)
s-au analizat rezultatele obţinute de subiecţii cu un copil mai mare de 5 ani comparativ cu
subiecţii cu un copil mai mic de 5 ani.
Tabelul nr.50. - Rezultatele Testului T pentru eşantioane independente pentru variabila
vârsta copilului.
N Media Abaterea
standard
t p=
Stres 60-<5 35.2 4.2 2.726 .010
30->5 30.1 9.8
Probleme familiale şi parentale
60-<5 13.2 2.5 2.655 .011
30->5 11.0 4.2
Pesimism 60-<5 9.9 2.7 .353 .725
30->5 9.7 3.4
Caracteristicile
copilului
60-<5 8.8 1.7 1.192 .241
30->5 8.1 3.3
Incapacitatea fizică
60-<5 3.2 2.2 4.438 .000
30->5 1.2 1.7
Conform datelor prezentate în Tabelul nr.50. se observă că nu există diferenţe
semnificative între subiecţii cu un copil mai mare de 5 ani şi cei cu un copil mai mic de 5 ani
la variabilele pesimism şi caracteristicile copilului, dar există diferenţe semnificative între
media subiecţilor cu un copil mai mare de 5 ani şi cea a celor cu un copil mai mic de 5 ani la
variabilele stres, probleme familiale şi parentale şi incapacitate fizică, în sensul că media
subiecţilor cu un copil mai mic de 5 ani este semnificativ mai mare decât cea a subiecţilor cu
un copil mai mare de 5 ani.
Ipoteza secundară 2.8.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de nivelul de studii, în sensul că
97
nivelul de stres al subiecţilor cu studii superioare va fi semnificativ mai mic decât cel al
subiecţilor cu studii liceale sau gimnaziale.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii cu studii superioare comparativ cu subiecţii cu studii liceale sau gimnaziale.
Ipoteza este confirmată pentru doi factorii şi infirmată pentru trei.(Anexa 5.).
Valoarea ANOVA obţinută este:
pentru factorul stres: F = 1.837 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p = 0.165)
(Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul probleme familiale şi parentale: F = .712 nesemnificativă la pragul
p 0.05 (p = 0.493) (Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul pesimism: F = .370 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p = 0.692)
(Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul caracteristicile copilului: F = 4.655 semnificativă la pragul p 0.05
(p = 0.012) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul incapacitate fizică: F = 3.498 semnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.035) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
nivel de studii există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.015)în ceea ce priveşte
factorul caracteristicile copilului între subiecţii cu studii liceale şi cei cu studii gimnaziale
(Anexa 5). Astfel, subiecţii cu studii liceale obţin scoruri semnificativ mai mici la factorul
caracteristicile copilului (M1 = 8.36) comparativ cu subiecţii cu studii gimnaziale (M2 =
10.35).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.025)în ceea ce priveşte
factorul caracteristicile copilului între subiecţii cu studii superioare şi cei cu studii gimnaziale
(Anexa 5). Astfel, subiecţii cu studii superioare obţin scoruri semnificativ mai mici la
factorul caracteristicile copilului (M1 = 8.11) comparativ cu subiecţii cu studii gimnaziale
(M2 = 10.35).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.029)în ceea ce priveşte
factorul incapacitate fizică între subiecţii cu studii liceale şi cei cu studii superioare (Anexa
5). Astfel, subiecţii cu studii liceale obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
incapacitate fizică (M1 = 2.96) comparativ cu subiecţii cu studii superioare (M2 = 1.38).
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
98
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la stres în funcţie de variabila
nivel de studii.
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la probleme familiale şi parentale
în funcţie de variabila nivel de studii.
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la pesimism în funcţie de
variabila nivel de studii.
99
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la caracteristicile copilului în
funcţie de variabila nivel de studii.
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la incapacitate fizică în funcţie
de variabila nivel de studii.
100
Ipoteza secundară 2.9.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de persoana care îl îngrijeşte, în sensul
că nivelul de stres al subiecţilor pentru care copilul este îngrijit de bunică va fi semnificativ
mai mare decât nivelul de stres al celor pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei sau
de ambii.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii pentru care copilul este îngrijit de bunică comparativ cu subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de unul dintre ei sau de ambii.
Ipoteza este confirmată pentru doi factorii şi infirmată pentru trei.(Anexa 5.).
Valoarea ANOVA obţinută este:
pentru factorul stres: F = 2.123 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p = 0.126)
(Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul probleme familiale şi parentale: F = 5.487 semnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.006) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul pesimism: F = .563 nesemnificativă la pragul p 0.05 (p = 0.572)
(Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul caracteristicile copilului: F = .628 nesemnificativă la pragul p
0.05 (p = 0.536) (Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
101
pentru factorul incapacitate fizică: F = 3.423 semnificativă la pragul p 0.05 (p =
0.037) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
persoana îngrijire copil există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul
Bonferoni.
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.006)în ceea ce priveşte
factorul probleme familiale şi parentale între subiecţii pentru care copilul este îngrijit de
bunică şi pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei (Anexa 5). Astfel, subiecţii pentru
care copilul este îngrijit de bunică obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul probleme
familiale şi parentale (M1 = 16.66) comparativ cu subiecţii pentru care copilul este îngrijit de
unul dintre ei (M2 = 12.28).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.008)în ceea ce priveşte
factorul probleme familiale şi parentale între subiecţii pentru care copilul este îngrijit de
bunică şi pentru care copilul este îngrijit de ambii părinţi (Anexa 5). Astfel, subiecţii pentru
care copilul este îngrijit de bunică obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul probleme
familiale şi parentale (M1 = 16.66) comparativ cu subiecţii pentru care copilul este îngrijit de
ambii părinţi (M2 = 11.78).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.033) în ceea ce priveşte
factorul incapacitate fizică între subiecţii pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei şi
cei pentru care copilul este îngrijit de ambii părinţi (Anexa 5). Astfel, subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de unul dintre ei obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
incapacitate fizică (M1 = 2.90) comparativ cu subiecţii pentru care copilul este îngrijit de
ambii părinţi (M2 = 1.21).
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la stres în funcţie de variabila
persoană îngrijire copil.
102
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la probleme familiale şi parentale
în funcţie de variabila persoană îngrijire copil.
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la pesimism în funcţie de
variabila persoană îngrijire copil.
103
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la caracteristicile copilului în
funcţie de variabila persoană îngrijire copil.
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la incapacitate fizică în funcţie
de variabila persoană îngrijire copil.
104
Ipoteza secundară 2.10.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul stresului pentru subiecţii ce
provin din familiile cu un copil cu handicap în funcţie de tipul de dizabilitate al acestuia, în
sensul că nivelul de stres al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă mentală va fi semnificativ
mai mic decât nivelul de stres al celor cu un copil cu autism sau P.C.I.
Prin aplicarea ANOVA One-way (One-way ANOVA) s-au analizat rezultatele obţinute
de subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală comparativ cu subiecţii cu un copil cu autism
sau P.C.I.
Ipoteza este confirmată pentru patru factorii şi infirmată pentru unul.(Anexa 5.).
Valoarea ANOVA obţinută este:
pentru factorul stres: F = 9.316 semnificativă la pragul p 0.05 (p < 0.001)
(Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul probleme familiale şi parentale: F = 2.043 nesemnificativă la pragul
p 0.05 (p = 0.136) (Anexa 5.). Prin urmare nu există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul pesimism: F = 19.368 semnificativă la pragul p 0.05 (p < 0.001)
(Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
pentru factorul caracteristicile copilului: F = 13.223 semnificativă la pragul p
0.05 (p < 0.001) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
105
pentru factorul incapacitate fizică: F = 27.012 semnificativă la pragul p 0.05 (p <
0.001) (Anexa 5.). Prin urmare există diferenţe semnificative între grupuri.
Pentru toţi factorii am urmărit să vedem între care dintre cele trei grupuri ale variabilei
tip de disabilitate există diferenţe semnificative. Pentru aceasta am aplicat testul Bonferoni.
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul stres între subiecţii cu un copil cu autism şi subiecţii cu un copil cu o deficienţă
mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari
la factorul stres (M1 = 36.86) comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală (M2
= 29.73).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p = 0.030) în ceea ce priveşte
factorul stres între subiecţii cu un copil cu P.C.I. şi subiecţii cu un copil cu o deficienţă
mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari
la factorul stres (M1 = 34.13) comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală (M2
= 29.73).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul pesimism între subiecţii cu un copil cu autism şi subiecţii cu un copil cu o deficienţă
mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari
la factorul pesimism (M1 = 12.06) comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
(M2 = 9.43).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul pesimism între subiecţii cu un copil cu autism şi subiecţii cu un copil cu P.C.I.
(Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari la
factorul pesimism (M1 = 12.06) comparativ cu subiecţii cu un copil cu P.C.I. (M2 = 8.16).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul caracteristicile copilului între subiecţii cu un copil cu autism şi subiecţii cu un copil
cu o deficienţă mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri
semnificativ mai mari la factorul caracteristicile copilului (M1 = 9.80) comparativ cu subiecţii
cu un copil cu o deficienţă mentală (M2 = 7.03).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul caracteristicile copilului între subiecţii cu un copil cu P.C.I. şi subiecţii cu un copil
cu o deficienţă mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri
semnificativ mai mari la factorul caracteristicile copilului (M1 = 9.03) comparativ cu subiecţii
cu un copil cu o deficienţă mentală (M2 = 7.03).
106
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul incapacitate fizică între subiecţii cu un copil cu P.C.I. şi subiecţii cu un copil cu o
deficienţă mentală (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ
mai mari la factorul incapacitate fizică (M1 = 4.56) comparativ cu subiecţii cu un copil cu o
deficienţă mentală (M2 = 1.43).
Există diferenţe semnificative statistic la pragul p 0.05 (p < 0.001) în ceea ce priveşte
factorul incapacitate fizică între subiecţii cu un copil cu P.C.I. şi subiecţii cu un copil cu
autism (Anexa 5). Astfel, subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari
la factorul incapacitate fizică (M1 = 4.56) comparativ cu subiecţii cu un copil cu autism (M2 =
1.80).
Rezultatele obţinute sunt ilustrate şi de graficele de mai jos:
Graficul 1. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la stres în funcţie de variabila tip
de dizabilitate.
Graficul 2. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la probleme familiale şi parentale
în funcţie de variabila tip de dizabilitate.
107
Graficul 3. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la pesimism în funcţie de
variabila tip de dizabilitate.
Graficul 4. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la caracteristicile copilului în
funcţie de variabila tip de dizabilitate.
108
Graficul 5. - Ilustrarea grafică a diferenţelor de medii la incapacitate fizică în funcţie
de variabila tip de dizabilitate.
Ipoteza secundară 2.11.
109
Nivelul de stres pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap variază
în funcţie de acţiunea conjugată a vârstei şi tipului de deficienţă al acestuia.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai stresului în parte.
1. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra nivelului de stres.
Mediile şi abaterile standard pentru stres, precum şi loturile de subiecţi pentru toate
grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.51. Rezultatele ANOVA sunt
prezentate în Tabelul nr.52.
Tabel nr.51. - Mediile şi abaterile standard pentru stres, precum şi loturile de subiecţi,
în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul vârstă copil împărţit
Factorul tip de disabilitate împărţit Medie
Abatere Standard. N
copil sub 5 ani autism 38,5556 4,98494 18
pci 33,5909 3,14202 22
def mintala 34,2000 3,01924 20
Total 35,2833 4,28277 60copil peste 5 ani autism 34,3333 6,74649 12
pci 35,6250 3,11391 8def mintala 20,8000 10,04213 10Total 30,1667 9,82637 30
Total autism 36,8667 6,02142 30pci 34,1333 3,21348 30def mintala 29,7333 8,86268 30Total 33,5778 7,03599 90
Tabel nr.52. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei stres.
SS df MS F p.FACT_VARSTA 528,994 1 528,994 19,497 ,000FACT_TIPD 1207,829 2 603,914 22,258 ,000FACT_VARSTA * FACT_TIPD 760,802 2 380,401 14,020 ,000Erori 2279,104 84 27,132
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei stres. Nu vom insista
asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 2.7.
Există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei stres. Nu vom
insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 2.10.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că nivelul de stres
este influenţat de interacţiunea dintre vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
110
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5
ani în ceea ce priveşte nivelul de stres (t = 4.127, p = 0.002), în sensul că nivelul de stres al
subiecţilor cu un copil cu o deficienţă mentală care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani
(M1 = 34.20) este semnificativ mai mare decât nivelul de stres al subiecţilor cu un copil cu o
deficienţă mentală care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (M2 = 20.80). (Anexa 6.).
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu P.C.I. sau autism nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul de stres, între cei care au un copil cu vârstă
mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani.
De asemenea, există un efect al variabilei tip de disabilitate asupra mediei la stres a
subiecţilor care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani (F = 9.911, p < 0.001). (Anexa 6.).
Subiecţii care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani, când aceştia au un copil cu
autism obţin scoruri semnificativ mai mari la stres (M1 = 38.55) decât în cazul în care aceştia
au şi un copil cu P.C.I. (M2 = 33.59) sau au un copil cu o deficienţă mentală (M3 = 34.20).
Există un efect al variabilei tip de disabilitate asupra mediei la stres a subiecţilor care au
un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (F = 12.109, p < 0.001). (Anexa 6.).
Subiecţii care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani, când aceştia au un copil cu o
deficienţă mentală obţin scoruri semnificativ mai mici la stres (M1 = 20.80) decât în cazul în
care aceştia au şi un copil cu P.C.I. (M2 = 35.62) sau au un copil cu autism (M3 = 34.33).
2. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra variabilei probleme
familiale şi parentale.
Mediile şi abaterile standard pentru probleme familiale şi parentale, precum şi loturile
de subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.53. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.54.
Tabel nr.53. - Mediile şi abaterile standard pentru probleme familiale şi parentale,
precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de
disabilitate.
Factorul vârstă copil împărţit
Factorul tip de disabilitate împărţit Medie
Abatere Standard. N
copil sub 5 ani autism 14,0556 2,43678 18
pci 12,3636 2,62851 22
def mintala 13,5000 2,48151 20
Total 13,2500 2,58172 60copil peste 5 ani autism 12,5000 4,01135 12
pci 12,3750 3,66206 8def mintala 8,1000 3,81372 10Total 11,0000 4,26695 30
Total autism 13,4333 3,19140 30
111
pci 12,3667 2,87058 30def mintala 11,7000 3,90535 30Total 12,5000 3,38951 90
Tabel nr.54. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei probleme familiale şi parentale.
SS df MS F p.FACT_VARSTA 104,980 1 104,980 11,530 ,001FACT_TIPD 86,325 2 43,163 2,741 ,061FACT_VARSTA * FACT_TIPD 99,244 2 49,622 5,450 ,006Erori 764,810 84 9,105
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei probleme familiale
şi parentale. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.7.
Nu există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei probleme
familiale şi parentale.
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că variabila
probleme familiale şi parentale este influenţată de interacţiunea dintre vârsta copilului şi tipul
de disabilitate.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5
ani în ceea ce priveşte variabila probleme familiale şi parentale (t = 4.686, p < 0.001), în
sensul că nivelul variabilei probleme familiale şi parentale al subiecţilor cu un copil cu o
deficienţă mentală care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani (M1 = 13.50) este
semnificativ mai mare decât nivelul variabilei probleme familiale şi parentale al subiecţilor
cu un copil cu o deficienţă mentală. care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (M2 = 8.10).
(Anexa 4.).
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu P.C.I. sau autism nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul variabilei probleme familiale şi parentale,
între cei care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai
mare de 5 ani.
De asemenea, există un efect al variabilei tip de disabilitate asupra mediei la probleme
familiale şi parentale a subiecţilor care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (F = 4.241, p
= 0.025). (Anexa 6.).
112
Subiecţii care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani, când aceştia au un copil cu
autism obţin scoruri semnificativ mai mari la probleme familiale şi parentale (M1 = 12.50)
decât în cazul în care aceştia au şi un copil cu o deficienţă mentală (M2 = 8.10).
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani, nu există
diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul variabilei probleme familiale şi
parentale între cei care au un copil cu autism, cei care au un copil cu P.C.I. şi cei care au un
copil cu o deficienţă mentală.
3. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra pesimismului.
Mediile şi abaterile standard pentru pesimism, precum şi loturile de subiecţi pentru
toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.55. Rezultatele ANOVA sunt
prezentate în Tabelul nr.56.
Tabel nr.55. - Mediile şi abaterile standard pentru pesimism, precum şi loturile de
subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul vârstă copil împărţit
Factorul tip de disabilitate împărţit Medie
Abatere Standard. N
copil sub 5 ani autism 12,2222 2,36533 18
pci 7,9091 1,47710 22
def mintala 10,2000 2,35305 20
Total 9,9667 2,70572 60copil peste 5 ani autism 11,8333 2,62274 12
pci 8,8750 ,83452 8def mintala 7,9000 4,28045 10Total 9,7333 3,41329 30
Total autism 12,0667 2,43443 30pci 8,1667 1,39168 30def mintala 9,4333 3,24498 30Total 9,8889 2,94307 90
Tabel nr.56. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei pesimism.
SS df MS F p.FACT_VARSTA 6,463 1 6,463 1,104 ,296FACT_TIPD 202,886 2 101,443 17,335 ,000FACT_VARSTA * FACT_TIPD 33,953 2 16,977 2,901 ,060Erori 491,571 84 5,852
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei pesimism. Nu
vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 2.10.
113
Nu există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei pesimism şi nici
un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor vârsta copilului şi tip de
disabilitate asupra acestei variabile.
4. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra variabilei
caracteristicile copilului.
Mediile şi abaterile standard pentru caracteristicile copilului, precum şi loturile de
subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.57. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.58.
Tabel nr.57. - Mediile şi abaterile standard pentru caracteristicile copilului, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
Factorul vârstă copil împărţit
Factorul tip de disabilitate împărţit Medie
Abatere Standard. N
copil sub 5 ani autism 9,9444 1,89340 18
pci 8,6818 ,83873 22
def mintala 8,1500 1,98083 20
Total 8,8833 1,75723 60copil peste 5 ani autism 9,5833 2,27470 12
pci 10,0000 2,56348 8def mintala 4,8000 2,65832 10Total 8,1000 3,37690 30
Total autism 9,8000 2,02399 30pci 9,0333 1,56433 30def mintala 7,0333 2,70992 30Total 8,6222 2,42912 90
Tabel nr.58. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei caracteristicile copilului.
SS df MS F p.FACT_VARSTA 12,466 1 12,466 3,306 ,073FACT_TIPD 171,892 2 85,946 22,790 ,000FACT_VARSTA * FACT_TIPD 70,958 2 35,479 9,408 ,000Erori 316,784 84 3,771
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei caracteristicile
copilului. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.10.
Nu există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei caracteristicile
copilului.
114
Există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic, în sensul că variabila
caracteristicile copilului este influenţată de interacţiunea dintre vârsta copilului şi tipul de
disabilitate.
Astfel, există diferenţe semnificative între subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5
ani în ceea ce priveşte variabila caracteristicile copilului (t = 3.894, p = 0.001), în sensul că
nivelul variabilei caracteristicile copilului al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă mentală
care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani (M1 = 13.50) este semnificativ mai mare decât
nivelul variabilei caracteristicile copilului al subiecţilor cu un copil cu o deficienţă mentală.
care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (M2 = 8.10). (Anexa 4.).
În ceea ce priveşte subiecţii care au un copil cu P.C.I. sau autism nu există diferenţe
semnificative statistic în ceea ce priveşte nivelul variabilei caracteristicile copilului, între cei
care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani şi cei care au un copil cu vârstă mai mare de 5
ani.
De asemenea, există un efect al variabilei tip de disabilitate asupra mediei la
caracteristicile copilului a subiecţilor care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani (F = 6.053,
p = 0.004). (Anexa 6.).
Subiecţii care au un copil cu vârstă mai mica de 5 ani, când aceştia au un copil cu o
deficienţă mentală obţin scoruri semnificativ mai mici la caracteristicile copilului (M1 = 8.15)
decât în cazul în care aceştia au şi un copil cu P.C.I. (M2 = 8.68) sau au un copil cu autism
(M3 = 9.94).
Există un efect al variabilei tip de disabilitate asupra mediei la caracteristicile copilului
a subiecţilor care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani (F = 13.311, p < 0.001). (Anexa 6.).
Subiecţii care au un copil cu vârstă mai mare de 5 ani, când aceştia au un copil cu o
deficienţă mentală obţin scoruri semnificativ mai mici la caracteristicile copilului (M1 = 4.80)
decât în cazul în care aceştia au şi un copil cu P.C.I. (M2 = 10.00) sau au un copil cu autism
(M3 = 9.58).
5. Influenţa vârstei copilului şi a tipului de dizabilitate asupra variabilei
incapacitate fizică.
Mediile şi abaterile standard pentru incapacitate fizică, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.59. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.60.
Tabel nr.59. - Mediile şi abaterile standard pentru incapacitate fizică, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
115
Factorul vârstă copil împărţit
Factorul tip de disabilitate împărţit Medie
Abatere Standard. N
copil sub 5 ani autism 2,6667 2,22288 18
pci 4,8182 1,13961 22
def mintala 2,1500 2,20705 20
Total 3,2833 2,21008 60copil peste 5 ani autism ,5000 ,67420 12
pci 3,8750 ,83452 8def mintala ,0000 ,00000 10Total 1,2333 1,73570 30
Total autism 1,8000 2,05779 30pci 4,5667 1,13512 30def mintala 1,4333 2,06253 30Total 2,6000 2,27245 90
Tabel nr.60. - ANOVA. Efectele variabilelor vârsta copilului şi tip de disabilitate
asupra variabilei incapacitate fizică.
SS df MS F p.FACT_VARSTA 60,229 1 60,229 23,675 ,000FACT_TIPD 152,746 2 76,373 30,021 ,000FACT_VARSTA * FACT_TIPD 6,091 2 3,046 1,197 ,307Erori 213,698 84 2,544
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei vârstă copil asupra variabilei incapacitate fizică.
Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei secundare 2.7.
Există un efect principal al variabilei tip de disabilitate asupra variabilei incapacitate
fizică. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.10.
Nu există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor vârsta
copilului şi tip de disabilitate asupra acestei variabile.
Ipoteza secundară 2.12.
Nivelul de stres pentru subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap variază
în funcţie de acţiunea conjugată a nivelului de studii al subiecţilor şi a persoanei care îl
îngrijeşte.
Pentru a verifica această ipoteză am aplicat ANOVA factorială. Prezentăm în
continuare rezultatele obţinute pentru fiecare dintre cei cinci factori ai stesului în parte.
1. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
nivelului de stres.
116
Mediile şi abaterile standard pentru stres, precum şi loturile de subiecţi pentru toate
grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.61. Rezultatele ANOVA sunt
prezentate în Tabelul nr.62.
Tabel nr.61. - Mediile şi abaterile standard pentru stres, precum şi loturile de subiecţi,
în funcţie de nivelul de studii şi persoana care îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 35,1818 6,33748 11
bunica 41,0000 . 1
ambii parinti 39,0000 1,41421 2
Total 36,1429 5,90772 14studii liceale mama 33,5000 7,01063 48
bunica 39,0000 2,82843 2ambii parinti 33,1250 3,64251 8Total 33,6379 6,58467 58
studii superioare mama 31,0909 10,34847 11bunica 38,3333 1,52753 3ambii parinti 27,0000 1,15470 4Total 31,3889 8,75240 18
Total mama 33,3857 7,49549 70bunica 39,0000 1,89737 6ambii parinti 32,2143 4,85448 14Total 33,5778 7,03599 90
Tabel nr.62. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei stres.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 167,020 2 83,510 1,737 ,183FACT_RESP 175,091 2 87,546 1,821 ,168FACT_NIVSTU* FACT_RESP 79,505 4 19,876 ,413 ,798Erori 3894,087 81 48,075
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei stres şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al
variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei variabile.
2. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
variabilei probleme familiale şi parentale.
Mediile şi abaterile standard pentru probleme familiale şi parentale, precum şi loturile
de subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.63. Rezultatele
ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.64.
117
Tabel nr.63. - Mediile şi abaterile standard pentru probleme familiale şi parentale,
precum şi loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana
care îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 12,9091 3,14498 11
bunica 15,0000 . 1
ambii parinti 12,0000 ,00000 2
Total 12,9286 2,84103 14studii liceale mama 12,5000 3,37071 48
bunica 15,5000 ,70711 2ambii parinti 12,8750 2,99702 8Total 12,6552 3,28501 58
studii superioare mama 10,7273 3,55221 11bunica 18,0000 2,00000 3ambii parinti 9,5000 1,00000 4Total 11,6667 4,10165 18
Total mama 12,2857 3,38857 70bunica 16,6667 1,96638 6ambii parinti 11,7857 2,72251 14Total 12,5000 3,38951 90
Tabel nr.64. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei probleme familiale şi parentale.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 5,367 2 2,684 ,261 ,771FACT_RESP 83,544 2 41,772 4,060 ,021FACT_NIVSTU* FACT_RESP 37,972 4 9,493 ,923 ,455Erori 833,466 81 10,290
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei persoana care îngrijeşte copilul asupra variabilei
probleme familiale şi parentale. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat
în cadrul ipotezei secundare 2.9.
Nu există un efect principal al variabilei nivel de studii l asupra variabilei probleme
familiale şi parentale şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor
nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei variabile.
3. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
pesimismului.
Mediile şi abaterile standard pentru pesimism, precum şi loturile de subiecţi pentru
toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.65. Rezultatele ANOVA sunt
prezentate în Tabelul nr.66.
118
Tabel nr.65. - Mediile şi abaterile standard pentru pesimism, precum şi loturile de
subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care îngrijeşte copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 9,6364 3,77552 11
bunica 10,0000 . 1
ambii parinti 14,0000 1,41421 2
Total 10,2857 3,68841 14studii liceale mama 9,6458 2,70924 48
bunica 9,5000 ,70711 2ambii parinti 10,0000 2,13809 8Total 9,6897 2,57659 58
studii superioare mama 10,0909 4,30011 11bunica 11,6667 2,51661 3ambii parinti 9,5000 1,00000 4Total 10,2222 3,50723 18
Total mama 9,7143 3,12606 70bunica 10,6667 1,96638 6ambii parinti 10,4286 2,27746 14Total 9,8889 2,94307 90
Tabel nr.66. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei pesimism.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 9,601 2 4,801 ,538 ,586FACT_RESP 16,322 2 8,161 ,915 ,405FACT_NIVSTU* FACT_RESP 34,028 4 8,507 ,954 ,438Erori 722,600 81 8,921
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Nu există un efect principal al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei pesimism şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic
al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei variabile.
4. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
variabilei
caracteristicile
copilului.
Mediile şi
abaterile
standard pentru
caracteristicile
copilului,
precum şi
119
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 9,9091 2,42712 11
bunica 12,0000 . 1
ambii parinti 12,0000 ,00000 2
Total 10,3571 2,30742 14studii liceale mama 8,2917 2,31515 48
bunica 10,5000 2,12132 2ambii parinti 8,2500 1,75255 8Total 8,3621 2,24545 58
studii superioare mama 8,0909 3,41920 11bunica 8,3333 ,57735 3ambii parinti 8,0000 ,00000 4Total 8,1111 2,63213 18
Total mama 8,5143 2,56364 70bunica 9,6667 1,86190 6ambii parinti 8,7143 1,89852 14Total 8,6222 2,42912 90
loturile de subiecţi pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.67.
Rezultatele ANOVA sunt prezentate în Tabelul nr.68.
Tabel nr.67. - Mediile şi abaterile standard pentru caracteristicile copilului, precum şi
loturile de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care
îngrijeşte copilul.
Tabel nr.68. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei caracteristicile copilului.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 39,754 2 19,877 3,543 ,033FACT_RESP 12,277 2 6,138 1,094 ,340FACT_NIVSTU* FACT_RESP 10,961 4 2,740 ,488 ,744Erori 454,402 81 5,610
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei nivel de studii asupra variabilei caracteristicile
copilului. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.8.
Nu există un efect principal al variabilei persoana care îngrijeşte copilul asupra
variabilei caracteristicile copilului şi nici un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic
al variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei variabile.
5. Influenţa nivelului de studii şi a persoanei care îngrijeşte copilul asupra
variabilei incapacitate fizică.
Mediile şi abaterile standard pentru incapacitate fizică, precum şi loturile de subiecţi
pentru toate grupurile luate în calcul sunt prezentate în Tabelul nr.49. Rezultatele ANOVA
sunt prezentate în Tabelul nr.50.
Tabel nr.49. - Mediile şi abaterile standard pentru incapacitate fizică, precum şi loturile
de subiecţi, în funcţie de nivelul de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul.
Factoru nivelul de scolarizare împărţit
Factoru responsabil copil împărţit Medie
Abatere Standard. N
studii gimnaziale mama 2,8182 2,04050 11
bunica 4,0000 . 1
ambii parinti 1,0000 ,00000 2
Total 2,6429 1,94569 14studii liceale mama 3,1250 2,38457 48
bunica 3,5000 ,70711 2ambii parinti 1,8750 1,88509 8Total 2,9655 2,30914 58
120
studii superioare mama 2,0000 2,32379 11bunica 1,0000 1,73205 3ambii parinti ,0000 ,00000 4Total 1,3889 2,06195 18
Total mama 2,9000 2,32909 70bunica 2,3333 1,86190 6ambii parinti 1,2143 1,62569 14Total 2,6000 2,27245 90
Tabel nr.50. - ANOVA. Efectele variabilelor nivel de studii şi persoana care îngrijeşte
copilul asupra variabilei incapacitate fizică.
SS df MS F p.FACT_NIVSTU 25,017 2 12,508 4,570 ,043FACT_RESP 24,977 2 12,488 4,566 ,043FACT_NIVSTU* FACT_RESP 4,814 4 1,204 ,247 ,911Erori 394,261 81 4,867
Vom analiza în continuare efectele statistice prezente în tabelul ANOVA.
Există un efect principal al variabilei nivel de studii asupra variabilei incapacitate
fizică. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul ipotezei
secundare 2.8.
Există un efect principal al variabilei persoana care îngrijeşte copilul asupra variabilei
incapacitate fizică. Nu vom insista asupra acestui efect deoarece a fost analizat în cadrul
ipotezei secundare 2.9.
Nu există un efect de dublă interacţiune semnificativ statistic al variabilelor nivel de
studii şi persoana care îngrijeşte copilul asupra acestei variabile.
Concluziile ipotezei numarul 2
Ipoteza numarul doi îşi propune sã cereceteze nivelul satisfacţiei maritale şi a stresului
în familia copilului cu handicap în funcţie de mai multe variabile. Rezultatele ne aratã
urmãtoarele aspecte:
- Familia cu un copil cu dizabilitãţi mai mic de cinci ani obţine scoruri mai mari
la nivelul satisfacţiei maritale, rad de împlinire personalã şi exprimarea afectivitãţii decât
familia cu un copil mai mare de cinci ani. Acest fapt ne aratã faptul cã odatã cu creşterea în
vârstã a copilului şi problemele cu care se confruntã familia sunt mai importante. Aceste
probleme care vin atât din interior cât si din exterior (incapacitatea de integrare a copilului
în învãţãmântul de masã) determinã o scãdere a satisfacţiei maritale.
- Familia cu copii cu PCI mai mici de cinci ani au un nivel as satisfacţiei
maritale mai mare decât familiile cu copii cu PCI mai mari de cinci ani, datorat, de
121
asemenea, de problemele cauzate de incapacitatea fizicã a copilului, de noile resurse ale
familiei de care trebuie sã dispunã
- Si la nivelul factorului stres se inregistreazã diferenţe în funcţie de studiile
pãrinţilor, persoana care ingrijeşte copilul. La familia unde copilul este crescut de bunicã
problemele familiale şi parentale sunt mai mici decât la familiile unde copilul este crescut de
unul dintre pãrinţi sau de ambii pãrinţi, datoritã faptuluio cã ambii pãrinţi nu au renunţat la
activitatea profesionalã pentru îngrijirea copilului.
- Tipul de dizabilitate al copilului influenţeazã nivelul de stres, astfel: pãrinţii
cu copil cu autism sunt mai stresati decat un pãrinţii copilului cu PCI sau deficienţa mintala.
La autism impactul diagnosticului este unul foarte puternic poate şi din cauza lipsei unor
terapii specifice in Romania, caracteristicile comportamentale ale copilului cu autism fiind
unele deosebite;
- Pesimismul pãrinţilor cu copii cu autism este mai mare decât cel al pãrinţilor
cu copii cu PCI sau deficienţã mentalã.
Putem afirma faptul cã ipoteza cu numãrul doi se valideazã avand in vedere de
satisfacţi maritalã este influenţatã de varsta copilului cu handicap, persoana care il îngrijeşte,
tipul de handicap al copilului.
4.5. Concluziile cercetării.
Se poate observa faprul cã nu existã diferenţe majore în ceea ce priveşte satisfacţia
maritalã a familiilor cu copii fãrã dizabilitãţi în comparaţie cu familiile cu copii cu dizabilitãţi
şi nici în interiorul nivelului de dezvoltare a familiei.
122
Din punct de vedere al implinirii personale ca factor al satisfacţiei maritale s-au
inregistrat o serie de diferenţe dupã cum urmeazã:
- gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza existenţei conjugale
angajate ce provin din familii cu un copil cu handicap este semnificativ mai mare
decât gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza existenţei
conjugale angajate ce provin din familii fără copii cu handicap
- gradul de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii ce
provin din familii fără copii cu handicap este semnificativ mai mare decât gradul
de împlinire personală al subiecţilor aflaţi în faza căutării stabilităţii ce provin din
familii cu un copil cu handicap
- gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii fără copii cu
handicap aflaţi în faza căutării stabilităţii este semnificativ mai mare decât gradul
de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii fără copii cu handicap
aflaţi în faza existenţei conjugale angajate
- gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii cu un copil cu
handicap aflaţi în faza existenţei conjugale angajate este semnificativ mai mare
decât gradul de împlinire personală al subiecţilor ce provin din familii cu un copil
cu handicap aflaţi în faza căutării stabilităţii .
Din puntul de vedere al ipotezei doi (Nivelul satisfacţiei maritale şi stresul pentru
subiecţii ce provin din familiile cu un copil cu handicap variază în funcţie de nivelul de
studii, persoana responsabilă de îngrijirea copilului, vârsta şi tipul de dizabilitate al
copilului.), putem afirma urmãtoarele: există un efect principal al variabilei vârstă copil
asupra variabilei satisfacţie maritală; există un efect de dublă interacţiune semnificativ
statistic, în sensul că nivelul de satisfacţie maritală este influenţat de interacţiunea dintre
vârsta copilului şi tipul de disabilitate.
De asemenea, satisfacţia maritalã şi stresul familial sunt influenţade persoana care
ingrijeşte copilul in sensul cã:
- subiecţii pentru care copilul este îngrijit de bunică obţin scoruri semnificativ
mai mari la factorul probleme familiale şi parentale comparativ cu subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de unul dintre ei.
- subiecţii pentru care copilul este îngrijit de bunică obţin scoruri semnificativ
mai mari la factorul probleme familiale şi parentale comparativ cu subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de ambii părinţi.
123
- subiecţii pentru care copilul este îngrijit de unul dintre ei obţin scoruri
semnificativ mai mari la factorul incapacitate fizică comparativ cu subiecţii pentru care
copilul este îngrijit de ambii părinţi.
De asemenea, stresul de care suferã familia cu copii cu handicap înregistreazã diferenţe
dupã cum urmeazã:
- subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul stres
comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală.
- subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul stres
comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală.
- subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
pesimism comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
- subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
pesimism comparativ cu subiecţii cu un copil cu P.C.I. .
- subiecţii cu un copil cu autism obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
caracteristicile copilului comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală.
- subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
caracteristicile copilului comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală.
- subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
incapacitate fizică comparativ cu subiecţii cu un copil cu o deficienţă mentală
- subiecţii cu un copil cu P.C.I. obţin scoruri semnificativ mai mari la factorul
incapacitate fizică comparativ cu subiecţii cu un copil cu autism.
Bibliografie
Albu,A.,Albu,C.,(2000), Asistenţa psihopedagogică şi medicală a
copilului deficient fizic, Editura Polirom, Iaşi
124
Boss,P., (1992), “Primacy of perception in family stress, theory and
measurement”, Journal of family Psychology, 6(2), pp 113-119
Burr, W.R.; Swensen, G.E.; Cannon, K.L. (1976), „Marital Satisfaction
and Conjugal Control”, Family and Consumer Sciences Research Journal, 4 (3)
Ciuperca, C, (2000),Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Editura
Alexandria
Cole J., Relate (2005), Faţă în faţă cu infidelitatea. Continuăm sau
devorţăm?,Editura Curtea Veche, Bucureşti
DSM-IV revizuit (2004), Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor
mentale, Asociaţia psihiatrilor liberi din România, Bucureşti.
Gherguţ,A.,(2007), Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom,
Iaşi
Harmay,M.,(2005), Handbook of couples therapy, Editura Welly, New
Jersey
Holdevici,I., Neacşu V.,(2006) Consiliere psihologică şi psihoterapie în
situaţiile de criză, Editura Dual Tech,
Ilut, P.( 2005), Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom,
Iasi
Leleu Gerard,( 2003), Cum sa fim fericiti in cuplu, Intre fidelitate si
infidelitate, Editura Trei , Bucureşti
Leleu Gerard, (2005), Arta de a dormi in doi, Editura Polirom, Iaşi
Leleu Gerard,(2003), Cum sa fim fericiti in cuplu, Intimitate, senzualitate
si sexualitate, Editura Trei, Bucureşti
Mitrofan, I., (1989), Cuplul cojugal-armonie si dizarmonie, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti
Mitrofan, I. ( 1994), Elemente de psihologie a cuplului, Editura Sansa,
Bucuresti
Mitrofan, I., Ciuperca , C. ( 1998 ), Incursiune in psihosociologia si
psihosexologia familiei, Editura Edit Press, Bucuresti
Mitrofan, I.; Buzducea, D. (1999), Psihologia pierderii şi terapia durerii,
Editura Albedo, Bucureşti
Mucchielli,A.(2005),Arta de a comunica , Editura Polirom, Iasi
Patrick, S.; Sells, J.N.; Giordano, F.G.; Tollerud, T.R. (2007), „Intimacy,
Differentiation, and Personality Variables as Predictors of Marital
125
Satisfaction”, The Family Journal, 15 (4), pp. 359 - 367
Riedesser Peter, Fischer G.(2007), Tratat de Psihotraumatologie, Editura
trei, Bucureşti
Schiopu, U., Verza, E.(1997), Psihologia varstelor-ciclurile vietii, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti
Stan, A., Clocotici, V.(2000), Statistica aplicata in psihologie, Editura
Polirom,Iasi
Stanciulescu, E.(1997), Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi
Stafford, L.; Kline, S.L., Rankin, C.T. (2004), „Married Individuals, Cohabiters,
and Cohabiters Who Marry: A Longitudinal Study of Relational and Individual Well-
Being”, Journal of Social and Personal Relationships, 21(2), pp. 231 – 248
Turliuc, M.N.(2004), Psihologia cuplului si a familiei, Editura
Performantica, Iasi
Turndorf,J.,(2003), Arena conjugala, Editura Curtea Veche, Bucuresti
Rascanu, R.(1995), Elemente de psihologia comunicarii, Editura
Universitatii, Bucuresti
Vasile,D.,(2006) Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie,
editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti
Vîjesh,p.,Sukumaran,p.,(2007), Stress among mother of children with
cerebral palsy attending special school, Asia Pacific Disability rehabilitation Journal,
18(1), pp. 77-92
Voinea, M.(1978), Familia si evolutia sa istorica, Bucuresti
Voinea, M. (1993), Sociologia familiei, Bucuresti
Ziglar Zig, (2001), Secretul casniciei fericite, Editura Curtea Veche
Jeries, N. (1979), „Marital Satisfaction As Perceived by Wives” Family
and Consumer Sciences Research Journal, 7 (4), pp. 226 – 233
126
Anexe
127
Indicati prin incercuirea cifrei corespunzatoare cum experienta dvs actuala se compara cu expectantele dvs.
-3 -2 -1 0 1 2 3Mai rau decat ceea ce am mai bine decat m-am asteptat asteptat m-am asteptat
1. Gradul de prietenie experimentat -3 -2 -1 0 1 2 3 2. Increderea pe care sotul dvso are in dvs -3 -2 -1 0 1 2 3 3. Activitatea sexual ape care ati experimentat-o -3 -2 -1 0 1 2 3 4. Increderea pe care o aveti intre dvs -3 -2 -1 0 1 2 3 5. Existenţa conflictelor asupra deciziilor din viaţa
de zi cu zi-3 -2 -1 0 1 2 3
6. Timpul petrecut impreuna -3 -2 -1 0 1 2 3 7. Afecţiunea arătată de partener -3 -2 -1 0 1 2 3 8. Gradul in care sarcinile din casă sunt împărţite -3 -2 -1 0 1 2 3 9. Gradul în care partenerul tău doreşte să te asculte -3 -2 -1 0 1 2 3 10. -3 -2 -1 0 1 2 3 11. Existenta conflictelor datorate banilor -3 -2 -1 0 1 2 3 12. Gradul compatibilităţii experimentate -3 -2 -1 0 1 2 3 13. Conflictele asupra petrecerii timpului liber -3 -2 -1 0 1 2 3 14. Neînţelegerile asupra prietenilor -3 -2 -1 0 1 2 3 15. Interesul fata de sex aratat de sotul/sotia/dvs -3 -2 -1 0 1 2 3 16. Corectitudinea cu care sunt cheltuiţi banii -3 -2 -1 0 1 2 3 17. Gradul în care partenerul taut e critică -3 -2 -1 0 1 2 3 18. Respectul mutual aratat -3 -2 -1 0 1 2 3 19. Modul in ca comunicarea dintre dvs este eficace -3 -2 -1 0 1 2 3 20. Dragostea experimentata -3 -2 -1 0 1 2 3 21. Gradul în care nevoile dvs au fost îndeplinite -3 -2 -1 0 1 2 3 22. Gradul de libertate experimentat in susţinerea
prieteniilor-3 -2 -1 0 1 2 3
23. Nivelul de responsabilitate pe care partenerul dvs il accepta in realizarea treburilor casnice
-3 -2 -1 0 1 2 3
24. Gradul în care tu şi partenerul tău discutaţi despre sex
-3 -2 -1 0 1 2 3
25. Intimitatea experimentata -3 -2 -1 0 1 2 3 26. Modul in care sotul/sotia dvs accepta decizia dvs
cu privire la ocupatia avuta-3 -2 -1 0 1 2 3
27. Nivelul tratctivitatii fizice a partenetului-partenerei dvs
-3 -2 -1 0 1 2 3
28. Gradul în care tu şi soţul/soţia sunteţi de accord asupra numărului de copii pe care o sa+I aveţi
-3 -2 -1 0 1 2 3
29. Nivelul atractivitatii partenerului dvs -3 -2 -1 0 1 2 3 30. Certurile pentru motive neintemeiate -3 -2 -1 0 1 2 3 31. Gelozia exprimata de sotul dvs -3 -2 -1 0 1 2 3 32. Gradul de indeplinire a angajamentelor din partea
sotului-sotiei dvs-3 -2 -1 0 1 2 3
128
Chestionarul pentru măsurarea satisfacţiei conjugale
Multe persoane au dezacorduri in cadrul relatiei lor cuplu. Va rugam, indicati mai josgradul aproximativ de acord sau dezacord al dvs şi al partenerului dvs cu privire lafiecare item din lista urmatoare. Pentru a indica raspunsul puneti un „x”)
întotdeaunade acord
aproapeîntotdeaunade acord
ocazionaldezacord
frecventdezacord
Aproape IntotdeaunaDezacord
Intotdeauna dezacord
1.administrarea finantelorfamiliale2.problema recreerii, adistractiilor3.problema religiei4.demonstrarea afectiunii5.prieteni6.relatia sexuala7.conveniente(comportamentCorrect sau adecvat)8.filosofia de viata9.modalitatile de a pastralegatura cu parintii sau socrii10.ţeluri, scopuri şi gânduriConsiderate importante11.luarea deciziilorimportante12.durata de timp petrecutăîmpreună13.sarcini gospodăreşti14.interesul pentru activitati detimp liber15. decizii legate de cariera
Tot timpul
Majoritateatimpului
Adesea Ocazional Rar niciodata
16.cât de des discutaţi despre divorţ, separare sau despre terminarea relatiei?17.cât de des dvs. sau parteneruldvs. părăseşte casa după o ceartă?18. În general, cât de des vă gândiţi că lucrurile
129
dintre dvs. şi parteneruldvs. merg bine?19.Aveţi încredere în parteneruldvs?20.Aţi regretat vreodată că v-aticăsătorit( sau că locuiţi împreună ) ?21.Cât de des dvs. şi partenerul dvs.vă certaţi?22.Cât de des dvs. şi partenerul dvs.vă „călcaţi pe nervi”?
In fiecare zi AproapeIn fiecare zi
Ocazional Rar niciodata
23. cat de des va sarutati?
In toate In majoritatea
In cateva
Foarte putine niciuna
24. va implicate impreuna in activitatile exterioare mariajuluiCât de des ai spune că următoarele evenimente au loc între dvs. şi partenerul dvs.?
Niciodata Mai putin de o data pe luna
O data sau de doua ori pe luna
O data sau de doua ori pe luna
O data pe zi
Mai des
25 a avea un schimb stimulativde idei?
26 radeti impreuna27. discutaţi calm despre ceva28. lucraţi împreună la unproiect
Sunt unele lucruri în privinţa cărora partenerii uneori sunt de acord iar alteori nu. Indicaţi dacă itemii de mai jos cauzează diferenţe în opinii sau dacă au existat probleme în relaţia dvs. în ultimile cateva saptamâni în legătură cu aceste aspecte ( bifaţi „da” sau „nu” ) Da Nu
130
29 . a fi prea obosit pentru sex30. a fi prea obosit pentru a arăta dragostea/ afecţiunea31. Numerele de pe linia de mai jos reprezinta niveluri diferite ale fericirii din cuplul dvs. Va rog sa notati mai jos numarul care cel mai bine descrie gradul de fericire ce cuprinde orice aspect din relatia dvs.
____0__________1__________2________3_________ 4___________ 5_________6________Extrem de Destul de Putin Fericit Foarte Extrem de Perfect nefericit nefericit nefericit fericit fericit
Raspuns:____
32. Care din afirmatiile de mai jos cel mai bine descrie ceea ce simtiti dvs. referitor la viitorul relatiei dvs.?
____ Vreau cu disperare ca relatia mea sa mearga bine si voi face aproape orice ca sa fie asa.____ As vrea foarte mult ca relatia mea sa mearga si voi face tot ce voi putea ca sa fie asa.____ As vrea foarte mult ca relatia mea sa mearga si voi face tot ce depinde de mine ca sa fie asa.____ Ar fi frumos daca relatia mea va fi una fericita, dar eu nu pot face mai multe decat fac acum ca relatia sa mearga.____ Ar fi frumos daca relatia ar reusi, dar eu refuz sa fac altceva mai mult decat fac acum ca relatia sa mearga.____ Relatia mea nu va fi una reusita niciodata si nu mai este nimic din ce as putea face ca ea sa merga
Raspuns:____
Vârsta _____Sex _____Numărul de ani de căsnicie ________
131
ChestionarAcest chestionar apelează la sentimentele dvs faţ[ de copilul cu dizabilităţi. Sunt
multe spaţii libere lăsate în chestionar. Imaginaţi-vă numele copilului dvs in fiecare din acestea. Este dificil să să răspunzi prin adevărat (A) sau fals (F) . Răspundeţi în termenii în care familia dvs. Gândeşte şi face în cea mai mare parte a timpului. Uneori întrebările se referă la situaţii neîntâlnite în familia dvs, chiar şi aşa încercaţi să răspundeţi cu adevărat sau fals.
1. Peroana care completează chestionarul
a. Tata
b. Mama
c. Varsta
2. Nivelul scolartitatii:
a. Nici o clasa
b. Clase primare
c. Clase secundare
d. Studii liceale
e. Studii universitare
f. Alte studii
3. Sexul copilului cu handicap
a. Masculine
b. Feminine
4. Varsta copilului
5. Numarul de copii:
6. Locul pe care-l ocupa copilul cu handicap in grupul de frati
a. Copil unic
b. Cel mare mare dintre frati
c. Copil mijlociu
d. Copilul cel mai mic
7. Ocupatia actuala a mamei :
8. Persoana responsabila de cresterea si educatia copilului este:
132
Vă rugăm să răspundeţi la toate întrebările.1. ____________nu comunica cu ceilalţi de vârsta lui/ei. A F
2. Alţi membri ai familiei trebyie să renunţe la unele lucruri din cauza lui________.
3. Familia noastra este de accord asupra lucrurilor importante.
4. Sunt ingrijorat de ceea ce se va intampla cu _____ in momentul in care nu voi mai putea avea grija de el/ea.
5. Cererile constant de ingrijire din partea_______ingreuneaza cresterea şi dezvoltarea a altcuiva din familie.
6. _________ se limitează la tipul de activitate pe care el/ea o poate realize pentru a subzista.
7. Am acceptat faptul că_______ poate să trăiască într-o instituţie special.
8. ________se poate alimenta singur.
9. Am renunţat la multe la multe lucruri pe care le doream sa am grija de-___.
10. ________ este capabil/capabilă să se integreze în grupul social familial.
11. Unori evit sa-l scopt pe_______in public.
12. În viitor, viaţa socială a familiei va avea de suferit din cauza creşterii responsabilităţilor şi a stresului financiar.
13. Mă deranjează faptul că________intotdeauna va fi aşa.
14. Mă simt tensionată ori de câte ori îl/o scot pe______in public
15. Pot să-mi vizitez prietenii când vreau.
16. Plecarea in vacanţă cu toată familia face ca aceasta să-şi piardă liniştea
17. ___________stie adresa lui/ei.
18. Familia face acum la fel de multe lucruri împreună cum făcea întotdeauna.
19. _________ este conştient/conştientă de cine este.
20. Sunt supărat de felul în care decurge viaţa mea.
21. Uneori mă simt foarte stânjenit(a) din cauza________.
22. _______ nu face atâtea lucruri pe cât e capabbil (ă) să facă.
23. Este dificil să comunici cu_______deoarece ea/el are dificultăţi în înţelegerea a ceea ce I se spune.
24. Sunt multe locuri în care putem petrecu cu famila când______merge cu noi.
133
25. ________ este supra protejat.
26. ___________ este capabil (ă) să ia parte la sporturi sau jocuri.
27. ________ are prea mult timp liber.
28. Sunt dezamagit(ă) că__________ nu duce o viaţă normal.
29. Timpull petrecu cu_______, ne absoarbe şi timpul liber.
30. _________ nu poate fi atent foarte mult.
31. Îmi este uşor să mă relaxes.
32. Mă îngrijorează ceea ce va face________ când va îmbătrâni.
33. Sunt aproape tot timpul prea epuizata sa ma mai bucur.
34. Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la______ este încrederea ei/lui.
35. În familia noastră se simte multă furie şi resentimente.
36. ___________este capabil(ă) să meargă la baie singur(ă).
37. ___________nu îşi aminteşte ceea ce-I spui dintr-un moment în altul.
38. ___________ poate călători cu autobuzul singur.
39. Este uşor săcomunici cu ______.
40. Trebuinţa permanent de îngrijire a ______ îmi limitează dezvoltarea mea persoanală.
41. _________ se accept el /ea însuşi/însăşi ca persoană.
42. Mă simt trist(ă) când mă gândesc la _______.
43. Mă îngrijorez când mă gândesc la ceea ce se va întâmpla cu_____ atunci când eu nu voi mai putea să am grijă de el.
44. Oamenii nu înţeleg ceea ce_____vrea să spună.
45. Să am grijă de ______ îmi cere mult effort.
46. Membrii familiei mele fac lucruri pe care fe lac şi alte familii.
47. ___________ va fi întotdeauan o problem pentru noi.
48. ________ poate să-şi exprime sentimentele celorlalţi.
49. __________ trebuie să utilizeze un scaun cu rotile.
50. Rar ma simt trist sau melancholic.
51. Sunt ingrijorata in majoritatea timpului
52. ___________poate sa meraga fara ajutor
134
135
