ROLUL FARMACISTULUI IN RECOMANDAREA OTC-URILOR

Incidentele care survin in urma folosirii necorespunzatoare a medicamentelor eliberate fara reteta ar putea fi mult reduse cu ajutorul interventiei unui specialist pregatit in domeniu. Singurul profesionist care detine acest tip unic de pregatire necesara este farmacistul, care reprezinta intermediarul intre pacient si produs. De aceea, prezenta unui farmacist care sa-si arate preocuparea pentru recomandarea OTC-urilor reprezinta cea mai buna justificare pentru continuarea achizitionarii acestora.

Acumularea informatiilor despre pacientIn cadrul obligatiilor farmacistului, ca intermediar pregatit pe domeniu, intra si obligatia de a acumula cat mai multe informatii despre pacient. Farmacistul trebuie sa tina cont de faptul ca persoana care achizitioneaza medicamentele nu este intotdeauna pacientul. Odata stabilita identitatea pacientului, farmacistul trebuie, de asemenea, sa determine varsta pacientului, perioada de cand sufera de boala respectiva, alte contraindicatii care ar necesita interventia unui profesionist, manifestarile bolii in cazul sau, alte medicamente pe care le ia pacientul si eventualele boli de care ar mai putea suferi in prezent. Oricare dintre acesti factori poate modifica starea pacientului. De exemplu, OTC-urile sunt contraindicate la copiii sub 6 ani. De asemenea, in cazul tusei persistente, niciun pacient nu ar trebui sa se trateze singur atunci cand tusea dureaza de mai mult de 7 zile, ci trebuie sa mearga la medic.

Alegerea OTC-urilor potriviteFarmacistii trebuie sa inteleaga in amanunt tot ce este legat de eliberarea medicamentelor fara reteta. FDA are in desfasurare o recenzie cuprinzatoare a ingredientelor pe care le contin medicamentele eliberate fara reteta, unde sunt clar evidentiate cele a caror siguranta si eficienta au fost demonstrate. In acel amplu document sunt specificate varstele pacientilor sub care nu ar trebui folosite anumite ingrediente, durata afectiunilor in cazul in care este depasita, pacientul ar trebui sa consulte un specialist si contraindicatiile care fac obligatorie aceasta consultatie. Cu toate acestea, mai exista inca numeroase ingrediente a caror eficienta si siguranta nu au fost demonstrate (ex. plante medicinale, produse homeopatice, suplimentele nutritive). Farmacistii care recomanda medicamente a caror siguranta si eficienta nu au fost demonstrate inca trebuie sa fie constienti ca risca nu numai sa nu imbunatateasca starea pacientului, ci chiar sa il expuna pe acesta la diferite riscuri.

Farmacistul si ingrijirea farmaceuticaRolul comunitatii de farmacisti in ceea ce priveste medicamentele eliberate pe baza de reteta se limiteaza in mare parte la respectarea retetelor si consilierea pacientului in privinta produselor aflate pe reteta eliberata de catre un alt profesionist. Prin consilierea pe care le-o ofera pacientilor care se trateaza singuri, farmacistul poate sa faca o triere corecta a acestora, sa faca aprecieri minore, sa aleaga o modalitate de tratament si sa urmareasca starea pacientului in urma consultatiei. Asadar, pentru comunitatea de farmacisti, sprijinirea pacientului care se trateaza singur cu OTC-uri, in cazuri lipsite de pericol pentru sanatatea sa, aplicand cunostintele acumulate si servind ca intermediari profesionisti intre pacient si produsul pe care doreste sa-l achizitioneze reprezinta cea mai directa modalitate de aplicare a ingrijirii farmaceutice.In SUA, comercializarea OTC-urilor este reglata de FDA. Producerea lor poate fi facuta fie urmand o monografie FDA, care specifica tipurile de OTC-uri, ingredientele active si labeling-ul, fie urmand o "NDA" (New Drug Application) pentru produse care nu intra in vreo monografie specifica. Deoarece obtinerea unei NDA este extrem de costisitoare, din cauza cerintelor testarilor, majoritatea substantelor OTC-urilor produse in SUA sunt creme de protectie solara, produse antimicrobiene si antifungice, analgezice interne si externe ca lidocaina, aspirina, tratamente locale contra psoriazisului sau eczemei, sampoane antimatreata si alte produse topice care au un efect terapeutic. In Marea Britanie, produsele pot fi comercializate sub restrictie (numai sub supravegherea unui farmacist intr-o farmacie inregistrata) si sunt denumite "P medicines" sau pot fi vandute in alte locatii, fara superviziare din partea unui specialist, numite GSL "General Sales List". Restrictii se mai aplica si asupra unor produse din ambele categorii, referitoare la substantele continute in medicament sau la cantitate cum este cazul paracetamolului.Farmacistii trebuie de asemenea sa faca o triere corecta a pacientilor. Pe masura ce farmacistul asculta pacientul care se trateaza singur, trebuie sa ia o decizie. Exista trei posibilitati:1. Pacientul nu are nevoie de niciun produs pentru suferinta sa.2. Suferinta sa necesita ajutorul unui profesionist (ex. dureri de urechi, reflux aparut din alte cauze decat raul de miscare, edemele, infectarea pielii cauzata de diferite bacterii, diaree care dureaza de mai mult de doua zile etc.). Farmacistul trebuie sa-i instruiasca pe acesti pacienti sa apeleze la medic si ar putea sa le ofere adrese de contact ale specialistilor, ale departamentelor de urgenta etc.3. Pacientul este un candidat bun pentru a se trata singur. In acest caz, farmacistul poate alege un produs sigur si eficient si poate indica foarte clar informatiile despre dozare si instructiunile de folosire.4