UNIVERSITATEA BUCUREŞTIFACULTATEA DE TEOLOGIE „PATRIARHUL JUSTINIAN”CATEDRA DE TEOLOGIE PRACTICĂ

LITURGHIERUL ROMÂNESC-STUDIU LITURGIC

(REZUMAT DUPĂ TEZA DE DOCTORAT, ÎNTOCMITĂ DE PR. DRD. LUCIAN PETROAIA,

SUB ÎNDRUMAREA PR. PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA)

A. PLANUL TEZEI DE DOCTORAT

I. INTRODUCEREI.1. Introducere

I.1.1 Rolul şi importanţa Liturghierului în viaţa liturgică a Bisericii I.1.2. Stadiul actual al cercetărilor privind Liturghierul românesc

I. 2. Repere din istoria LiturghieruluiI. 2. 1. Protoliturghierele creştine, din perioadele apostolică şi postapostolicăI. 2. 2. Codici, manuscrise, ediţii vechi – surse pentru Liturghierul actualI. 2. 3. Ediţii de referinţă ale Liturghierului actual, în Bisericile Ortodoxe

II. LITURGHIERUL ROMÂNESC – PREZENTARE ISTORICO-LITURGICĂ

II. 1. Liturghierul în spaţiul românesc, până la prima ediţie tipărităII. 2. 500 de ani de Liturghier pe pământ românesc - de la prima ediţie tipărită (1508), până la zi (2008) – un index al ediţiilorII. 3. Ediţii de referinţă în istoria Liturghierului românesc

II. 3. 1. Liturghierul tipărit de ieromonahul Macarie, Târgovişte, 1508II. 3. 2. Liturghierul tipărit de Diaconul Coresi, Braşov, 1570II. 3. 3. Liturghierul tipărit de Sfântul Mitropolit Dosoftei, Iaşi, 1679II. 3. 4. Liturghierul tipărit de Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, Târgovişte, 1713 II. 3. 5. Liturghierul tipărit la Bucureşti, în anul 1956II. 3. 6. Liturghierul tipărit la Bucureşti, în anul jubiliar 2000

II. 4. Liturghiere aşezate pe note II. 5. Concluzii

III. CONŢINUTUL LITURGHIERULUI ROMÂNESC. ANALIZĂ TEOLOGICĂ-LITURGICĂ

III. 1. Rânduiala Proscomidiei în Liturghierul românesc III. 1. 1. Rânduiala pregătirii sfinţiţilor slujitori înainte de începerea Proscomidiei: ritualurile închinării şi al înveşmântării III. 1. 2. Pregătirea Sfântului Agneţ

III. 1. 3. Aşezarea vinului şi a apei în Sfântul Potir

III. 1. 4. Mirida pentru Maica Domnului şi miridele pentru cele nouă ceteIII. 1. 5. Miridele pentru ierarhul eparhiot, conducătorii ţării şi ctitorii viiIII. 1. 6. Miridele pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, în rânduiala ProscomidieiIII. 1. 7. Rolul diaconului în rânduiala Proscomidiei

III. 2. Evoluţia rânduielii Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de AurIII. 2. 1. Pregătirea sfinţiţilor slujitori pentru Sfânta Liturghie, în Liturghierul românescIII. 2. 2. Ectenia mareIII. 2. 3. AntifoaneleIII. 2. 4. Vohodul mic. TrisaghionulIII. 2. 5. Lecturile biblice. Ectenia întreităIII. 2. 6. Ecteniile şi rugăciunile pentru catehumeniIII. 2. 7. Rugăciunile pentru credincioşi. Heruvicul şi Vohodul MareIII. 2. 8. Mărturisirea dreptei credinţe (Crezul) este pregătită de trei momenteIII. 2. 9. Anaforaua liturgică a Sfântului Ioan Gură de AurIII. 2. 10. Împărtăşirea. Rânduielile finale

III. 3. Evoluţia rânduielii Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, în Liturghierul românesc

III. 3. 1. Timpul săvârşirii Liturghiei Sfântului Vasile cel MareIII. 3. 2. Liturghia catehumenilor în formularul liturgic vasilianIII. 3.3. Câteva observaţii privind prima parte a Liturghiei credincioşilor Rugăciunile pentru credincioşiIII. 3. 4. Heruvicul şi Vohodul MareIII. 3. 5. Anaforaua liturgică a Sfântului VasileIII. 3. 6. Rânduielile finale

III. 4. Rânduiala Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, în Liturghierul românescIII. 4. 1. Denumirea LiturghieiIII. 4. 2. Învăţătura despre Liturghia DarurilorIII. 4. 3. Pregătirea preotului pentru Sfânta LiturghieIII. 4. 4. Începutul Sfintei Liturghii – partea de VecernieIII. 4. 5. Capitolul „Să se îndrepteze…”III. 4. 6. Citirea Apostolului şi a EvanghelieiIII. 4. 7. Ecteniile. Vohodul MareIII. 4. 8. Ectenia cererilor. Rugăciunea punerii-înainteIII. 4. 9. ÎmpărtăşireaIII. 4. 10. Rânduielile finale

III. 5. ConcluziiIV. ROLUL MISIONAR AL LITURGHIERULUI

IV. 1. O statistică a ediţiilor Liturghierului românesc. Interpretarea datelorIV. 2 Circulaţia Liturghierului şi „misiunea” lui în spaţiile româneştiafectate de diverse influenţe şi ofensive confesionaleIV. 3. Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe privind Liturghierul românescIV. 4. Concluzii

V. LITURGHIERUL ROMÂNESC –TEZAUR DE CULTURĂ ŞI SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ

V. 1. Liturghierul românesc – factor esenţial în evoluţiaşi maturizarea limbii româneV. 2. Personalităţi, evenimente, ştiri din istoria neamului românescîn prefeţele, dedicaţiile şi colofoniile Liturghierului românesc

V. 2. 1. Arhierei, voievozi, domnitori, regi, tipografi şi legători de carteV. 2. 2. Frământări ale timpului şi ştiri din epocă

V. 3. Însemnări autografe pe filele Liturghierului românescV. 4. Preţul Liturghierelor în epocăV. 5. Exemplare de Liturghier în bibliotecile şi colecţiile din RomâniaV. 6. Exemplare de valoare în muzeele lumii. Exemplare rareV.7. Concluzii

VI. CONCLUZII FINALEVII. SUMMARYVIII. GLOSARIX. ANEXEX. BIBLIOGRAFIE GENERALĂXI. DECLARAŢIE DE ONESTITATEXII. CURRICULUM VITAE

B. O SINTEZĂ A CONŢINUTULUI

1. În prezenta teză de doctorat am pledat pentru rolul Liturghierului în viaţa

cultică a Bisericii, întrucât societatea umană parcurge astăzi o perioadă a negării valorilor

spirituale. Se vorbeşte la modul obsesiv de „era postcreştină”, în care omul,

autoînsingurat şi îndepărtat de Biserică şi de Dumnezeu este victima propriei sale

construcţii umane autonome, atee. De aceea criza din lume este, în primul rând, una de

natură spirituală, care generează, la rândul ei, efecte sociale, economice sau de alt gen.

Prin Liturghier se poate redescoperi o parte semnificativă din frumuseţea şi sublimul

Sfintei Liturghii. Studiul Liturghierului conduce la o serie de concluzii necesare pentru

reevaluarea atitudinii şi participării noastre la viaţa Bisericii în ansamblul ei, la Sfânta

Liturghie, în special. Nu întâmplător, încă de timpuriu, Biserica s-a preocupat de

consemnarea cu acribie a textului liturghiilor, în codici sau volume, care atestă iconomia

divină şi mărturisesc despre o realitate cutremurătoare: Jertfa Euharistică a fost săvârşită

fără întrerupere, de la întemeierea Bisericii până astăzi şi va continua până la sfârşitul

istoriei, în Biserică. Liturghia ţine lumea! În Liturghie creştinii se sfinţesc şi îşi lucrează

mântuirea! Ne pregătim pentru intrarea în cealaltă viaţă, veşnică, pe care o vom trăi cu

Domnul Hristos, în împărăţia Sa!

Demersul nostru se alătură cercetărilor pe care le-au întreprins iluştrii profesori de

liturgică ai teologiei româneşti, cu menirea de a pune în valoare cartea de căpătâi a

preotului – Liturghierul.

2. În cei 500 de ani, perioadă care constituie zona cercetărilor noastre, la temă, pe

pământ românesc se înregistrează, aşadar, 148 de ediţii1. Remarcabil este faptul că în

Ţările Române, imediat după „revoluţia” lui Guttenberg se folosesc deja noile mijloace

de tipărire: tiparniţe „moderne” - atunci, ale căror producţii au eliminat definitiv, într-un

timp relativ scurt, manuscrisul. Se pierde, e adevărat, tradiţia manuscrisului, care

presupunea rafinament, execuţie măiastră şi corectitudine ireproşabilă a textului şi a

întregii ornamentalistici. Sub influenţa ideilor umaniste şi apoi iluministe, prin tipar se

câştigă însă, datorită tirajelor, cărţi pentru toţi slujitorii altarelor şi pentru toţi ceilalţi

ştiutori de carte, poporeni simpli, negustori sau de neam nobil. Mai mult, sub înrâurirea

acestor progresiste concepţii, Liturghierul, dar şi celelalte cărţi de cult românesc se

despovărează de sub despotismul „limbilor sacre” – greacă, latină şi slavă şi pot să apară

şi să se ofere, în limba română, tuturor preoţilor ortodocşi români şi poporului însetat de

credinţă şi cultură.

Perioada 1508-2009 înregistrează şi câteva incipit-uri, care marchează istoria

Bisericii Ortodoxe Române şi cultura românească, deopotrivă. La 1508, Macarie tipăreşte

la Târgovişte primul Liturghier ortodox, care este şi prima carte tipărită pe pământ

românesc. În anul 1570, diaconul Coresi dă Bisericii noastre primul Liturghier în limba

română, incomplet; Sfântului Mitropolit Dosoftei i se datorează prima ediţie completă, în

limba română, care este şi primul Liturghier tipărit de un ierarh (Iaşi, 1679). Cele câteva

ediţii care marchează fundamental istoria devenirii limbii române sunt Liturghierele

editate de: Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul (Târgovişte, 1713), de Mitropolitul Iacov

Putneanul (Iaşi, 1759), Mitropolitul Veniamin Costachi (Iaşi, 1818) care au constituit

modele şi baze pentru toate ediţiile de după ele. Dintre ediţiile apărute în secolul XX, se

1 Am inclus în acest număr toate ediţiile în limba română, cele slavone tipărite după ediţii româneşti -model, ediţiile diferitor confesiuni sau rituri creştine (ex. greco-catolică) tipărite în limba română, ediţii fragmentare – cuprinzând una dintre Liturghii sau Proscomidia, ediţii bilingve sau poliglote, ediţiile „de pôche”şi alte ediţii, dispărute, dar despre care am aflat ştiri din diverse surse.

remarcă, detaşat, cea tipărită la Bucureşti, în 1956, una dintre cele mai bine lucrate, sub

raportul textului liturgic, al detaliilor tipiconale şi al condiţiilor de tipărire. Pe această

linie se înscriu şi ultimele două ediţii apărute la Bucureşti, în anii jubiliari 2000 şi 2008,

care includ în conţinutul Liturghierului românesc noutăţi privind Proscomidia (mirida

pentru puterile cereşti, de exemplu), Litia şi Sinaxarul (sfinţii români intraţi în calendarul

Bisericii noastre după 1990) sau propun în textul anumitor rugăciuni de la Liturghie –

ediţia 2008 – anumite variante lexicale, la unele pasaje care erau ambiguu sau defectuos

traduse, până acum.

O noutate absolută este şi Liturghierul mimico-gestual, unicat în lumea creştină,

editat la Bucureşti în 2008, cu rolul de a susţine slujirea în mijlocul deficienţilor de auz.

3. Cercetările noastre demonstrează că, la 1508, când apare primul Liturghier

ortodox tipărit, Liturghia avea deja o structură şi o componenţă bine cristalizate.

Eventualele diferenţe pe care le-am sesizat de la o ediţie la alta a Liturghierului românesc

se datorează mai multor factori. Primul dintre aceştia este suma de influenţe cu care s-a

confruntat, de la început, Liturghierul românesc. În funcţie de zonă sau de

provenienţa/şcoala/formarea ostenitorilor-editori, se observă clar influenţa surselor

greceşti sau slavone. Sinteza şi elementele de originalitate din Liturghierul românesc apar

mai târziu, după ce limba română liturgică se cristalizează, iar traducătorii şi editorii

capătă experinţă şi curaj de a depăşi barierele „ultracanonicităţii”. Unele diferenţe sunt

date şi de tradiţii liturgice locale, îndeosebi de provenienţă monahală.

Important este de cunoscut că Liturghia nu s-a schimbat prea mult în cei 500 de

ani: ca structură deloc, iar ca limbă-destul de puţin, sesizându-se doar un proces firesc de

evoluţie şi maturizare.

Vom dedica studii speciale pentru celelalte părţi ale conţinutului Liturghierului

românesc, neanalizate în prezenta lucrare: Vecernia, Litia, Utrenia, anexele.

4. Unul dintre rolurile fundamentale pe care îl are Liturghierul este misiunea pe

care a susţinut-o, prin conţinutul său teologic şi lingvistic, în toate spaţiile istorice

româneşti, îndeosebi în cele care au fost, multă vreme, părţi din imperiile vecine.

Liturghierul a susţinut fervoarea sentimentului religios al românilor şi conştiinţa

apartenenţei lor la Biserica Ortodoxă. Liturghia în limba română, tipărită şi răspândită

încă de la jumătatea secolului al XVI-lea a fost unul dintre darurile providenţiale ale

istoriei neamului nostru! În al doilea rând, liturghia românească a întreţinut dorul de

neam şi ţară, fiorul acelui ancestral întreg românesc, la care au visat toţi marii voievozi,

reuşit temporar la 1600 de Mihai Viteazul şi definitivat abia la 1918.

Datorită rolului esenţial al Liturghierului în cult, dar şi pe baza contribuţiei sale

istorice de mare însemnătate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acordat o

mare atenţie revizuirii şi tipăririi acestei preaimportante cărţi de cult.

5. Rolul cultural al Liturghierului întregeşte viziunea asupra valorii acestei cărţi

de cult. Personalităţi de seamă ale Bisericii şi culturii române şi-au legat numele de

această carte, traducând-o, editând-o, tipărind-o, înfrumuseţând-o, susţinând financiar

apariţia diverselor ediţii. De aici conştiinţa preotului de demult, care cu multă osteneală şi

cu cheltuială procura cu greutate câte un exemplar, care era preţuit ca şi Biblia şi care

uneori devenea şi cronică a parohiei sau jurnal al slujirii sale preoţeşti.

Parte din aceste preţioase piese au ajuns în muzee şi colecţii. Chiar dacă, în marea

lor majoritate, exemplarele semnalate în subcapitolul V.6 din prezenta lucrare sunt

manuscrise, care nu fac obiectul cercetării noastre de acum şi despre care ne vom ocupa

într-un studiu separat, prezenţa lor atestă efervescenţa culturală din Ţările Române, în

secolele XV-XVIII. Aici veneau cărturari de pretutindeni, aflau deschidere şi dorinţă de

cultură la domnitorii şi ierarhii români, primeau găzduire, finanţare, întemeiau şcoli de

caligrafie, miniaturistică etc, din care ieşeau adevărate capodopere.

Mărturia românească pentru Europa şi pentru întreaga cultură universală,

reprezentată de Liturghier, este, aşadar, semnificativă şi demnă de a sta la loc de cinste în

panoplia culturală a umanităţii.

C. CONCLUZII FINALE

1. Studiul amănunţit al istoriei şi conţinutului Liturghierului prilejuieşte

cercetătorului-liturgist pasionat o serie de concluzii, care se pot constitui în baze de

cercetare şi pentru alte posibile studii ulterioare, tematice, mult aprofundate şi

sistematice. Motivaţia studiului de faţă a fost mai ales aceea de a redescoperi o temă largă

şi mai puţin prospectată, aceea a „biografiilor” cărţilor de cult. Prin natura slujirii sale,

preotul foloseşte adesea sfintele cărţi de cult – Evangheliarul, Liturghierul, Molitvelnicul,

Aghiasmatarul, Panihida, Ceaslovul, Acatistierul şi celelalte, dar nu ştie prea multe

despre originea şi alcătuitorii acestora, despre evoluţia conţinutului lor în timp, despre

diferitele ediţii de referinţă şi truditorii care le-au pregătit şi tipărit. De asemenea,

cântăreţul bisericesc nu cunoaşte (aproape) nimic despre cărţile de strană – Triodul,

Penticostarul, Octoihul, Mineele, Apostolul, Psaltirea – care sunt adevărate tezaure de

spiritualitate ortodoxă, dar care sunt folosite, de multe ori, din nefericire, doar ca simple

instrumente şi suporturi pentru susţinerea slujbelor. Ori acestea, întocmite de sfinţi

aghiografi, imnografi şi melozi, precum Grigorie Teologul, Ioan Damaschin, Andrei

Criteanul, Roman şi Cosma Melodul, Sofronie al Ierusalimului, Teodor şi Iosif Studitul,

Simeon Metafrastul, conţin şi mărturisesc până astăzi, viaţa şi experienţa mistică a

Bisericii, ca spaţiu al pregustării Împărăţiei Cerurilor. Manualele de liturgică şi studiile de

până acum2 sunt paşi importanţi, dar şi îndemnuri pentru a aprofunda acest subdomeniu

2 Amintim de primul studiu sistematic, în limba română, dedicat acestei teme, aparţinând pr. prof. dr. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografică din cărţile de ritual şi cântare bisericească, Editura „Pace”, Bucureşti, 1937; ediţia a doua s-a tipărit la Editura Partener, Galaţi, 2006. În teologia românească se evidenţiază, cronologic, studiile arhim. dr. Benedict Ghiuş, Taina Răscumpărării în imnografia ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, pr. prof. dr. Nicolae D Necula, Doctrina şi viaţa religioasă a Bisericii Copte reflectate în textele ei liturgice (rugăciuni şi imne), în „Ortodoxia”, XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 473-626, PS dr. Sebastian Paşcanu, Comentariu la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, după izvoare greceşti, Editura Schitului Crasna, Prahova, 1997, arhim. dr. Vasile Miron, Semnificaţia şi importanţa religios-morală a cultului divin public, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, pr. dr. Lucian Dinu, Maica Domnului în Teologia Sfinţilor Părinţi, Editura Trinitas, Iaşi, 2004.

Din acest proiect de valorificare a tezaurului din cărţile de cult face parte şi lucrarea de faţă, alături de alte teze de doctorat, pregătite şi susţinute la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din Bucureşti, întocmite sub îndrumarea pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, dintre care amintim: pr. dr. Nicuşor Tucă, Hristologia reflectată în imnografia ortodoxă (2003), pr. dr. Aurelian Damian, Cărţile de cult-tezaur al învăţăturii de credinţă (2004), dr. Daniel Gabriel Rolea, Octoihul-carte de cult şi expresie a învăţăturii de credinţă (2005), pr. drd. Lucian Farcaşiu, Imnografia praznicelor împărăteşti din ciclul pascal (2009), drd. Ioan Lazăr, Molitfelnicul-studiu istorico-liturgic (2010).

liturgic al cărţilor de cult, atât de generos prin vastitatea sa, prin tematică, sensuri

teologico-imnografice, metaforă.

2. În particular, despre rolul şi importanţa Liturghierului românesc pentru viaţa

liturgică a Bisericii am pledat cu argumentele teologilor români, care au făcut mereu

legătura între viaţa spirituală a comunităţii Ecclesiei, mecanismul ei de funcţionare şi

modul în care îşi alimentează energiile comunitare, prin „sângele Bisericii”, care este

Sfânta Împărtăşanie, oferită lumii de Mântuitorul Hristos, în Sfânta Liturghie. Am arătat

că motivaţia studiului este determinată de cercetările rarefiate care s-au făcut asupra

conţinutului şi devenirii, în timp, ale Liturghierului românesc. Studiile filologice,

lingvistice şi cele care urmăresc doar aportul cultural al Liturghierului, văzut strict prin

prisma valorii sale de carte veche, nu ajută prea mult la înţelegerea teologică complexă a

rolului Liturghierului pentru viaţa Bisericii, şi, mai cu seamă, nu ajută la pregătirea unor

premise pentru editarea unei ediţii mult mai complete.

3. Izvoarele liturgice vechi demonstrează că rădăcinile Liturghierului sunt înfipte

în veacurile primare ale Bisericii şi că formularul bisericesc de astăzi a apărut, într-o

formă nedefinitivă, destul de târziu, spre secolele XIII-XIV. Sute de ani, preoţii au slujit

de pe rotulus-uri, pe care era manuscrisă, cu multă pietate, Sfânta Liturghie. Formatul de

carte pe care îl are astăzi Liturghierul este o influenţă benefică, dar venită tardiv, prin

filieră scolastică.

Codicii, manuscrisele, incunabulele, exemplarele tipărite ceva mai târziu, păstrate

până astăzi sunt argumente pentru vechimea, autenticitatea şi valoarea textului Liturghiei,

dar şi valori inestimabile privind suportul de pergament sau hârtie, legăturile în piele,

copertele.

4. Explozia culturală creată de revoluţia lui Guttenberg, aduce, şi în istoria

Liturghierului, o schimbare radicală: dispar manuscrisele, apar exemplarele tipărite, în

tiraje generoase, suficiente pentru slujitori, cu o calitate a hârtiei, a tipăriturii şi a legăturii

tot mai studiate. Este remarcabil faptul că, în Ţările Române, la cinci decenii de la

De asemenea, trebuie menţionat aportul semnificativ, pentru punerea în valoare a temei, pe care îl are Editura Deisis, din Sibiu, sub coordonarea diac. prof. dr. Ioan I. Ică jr, prin traducerea în limba română şi publicarea operei imnografice a Sfântului Efrem Sirul, Imnele Azimelor, Răstignirii şi Învierii (1999) şi Imnele Naşterii şi Arătării Domnului (2002) sau a importantei lucrări a ierom Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic (2000). A se vedea şi lucrarea monahului Teoclit Dionosiatul, Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002.

primele tipărituri ale lui Guttenberg, se tipăreşte primul Liturghier din lumea ortodoxă şi

prima carte, pe teritoriul românesc – este vorba de Liturghierul tipărit de Macarie

ieromonahul, la Târgovişte în 1508.

De la 1508 şi până în 2008, în 500 de ani de cultură şi viaţă bisericească

românească, apar 148 de ediţii, primele slavone şi slavo-române, iar începând cu anul

1679, toate în limba română. Cele mai importante ediţii (Târgovişte-1508, Braşov-1570,

Iaşi-1679, Târgovişte-1713, Bucureşti-1956) au fost studiate cu multă atenţie, apelându-

se la textul original şi lucrându-se pe exemplare originale. Este pentru totdeauna înscrisă

în cartea de istorie a neamului şi a Bisericii, grija şi pasiunea pe care clerici ai Bisericii

noastre le-au vădit pentru limba română, pentru şcoala şi cartea românească, îngrijind,

printre alte nenumărate cărţi, şi ediţii de bază ale Liturghierului românesc; unele ar putea

fi folosite chiar şi astăzi. Nume sonore, ca acela al diaconului Coresi, Sfântului Mitropolit

Dosoftei, Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul, Mitropolitului Veniamin Costachi,

Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni au lăsat culturii române şi Bisericii noastre

ediţii efigiare.

În legătură cu contribuţia acestor cărturari, la maturizarea limbii române şi

impunerea ei în cultul Bisericii noastre, trecând peste opreliştile aşa-ziselor „limbi sacre”,

trebuie accentuate două interesante elemente. Primul se referă la vechimea şi frumuseţea

limbii române folosite în cult, evidente încă de la primele ediţii tipărite şi moştenite încă

dinaintea acestora, din perioada manuscrisului. Eventualele arhaisme dau un parfum

aparte limbii liturgice, unele rămânând în uz până astăzi şi devenind termeni tehnici

liturgici. Se observă, deci, o evoluţie relativ lentă a limbii în cărţile de cult, ceea ce

conduce la ideea că limba liturgică românească s-a conservat foarte bine, şi că evoluţia

limbii române în ansamblul ei se încheiase deja când au început tipăriturile la noi,

varianta vorbită aşteptând doar cizelarea şi aşezarea ei pe filele cărţilor. Bisericile

Ortodoxe de limbă greacă şi cele de limbă slavă nu au astăzi liturghie în limba vorbită.

Liturghierele greceşti şi slavone au conservat şi impun, şi astăzi, limbile „sacre” vechi,

moarte şi neînţelese nici de popor, nici de slujitori. Cum am fi fost noi astăzi români sau

chiar ortodocşi dacă, în bisericile din Moldova s-ar fi slujit acum după liturghiere de

limbă slavă, în zona Munteniei după liturghiere greceşti, iar în Ardeal s-ar fi folosit

missalul roman? Cu adevărat, aceşti minunaţi ctitori ai limbii române au fost inspiraţi de

Dumnezeu cu credinţă ortodoxă neclintită, cu simţământ românesc profund şi cu viziune

profetică pentru ţara şi Biserica lor! Liturghierul vădeşte geniul limbii române, de a păstra

acurateţea sensurilor textului liturgic, în limba poporului, text filtrat şi înduhovnicit

indelebil prin evlavia fără de seamăn a românilor.

A doua observaţie se referă la frumuseţea tipăriturilor. În cazul multor tipărituri,

hârtia folosită era adusă de la renumite fabrici de hârtie din Europa, lucru demonstrat de

filigranele pe care le poartă paginile tipărite. Culorile folosite, imaginile imprimate,

chenarele şi ornamentele, câmpul paginii tipărite (zaţul) au constituit preocuparea intensă

a meşterilor tipografi, care au reuşit uneori să scoată ediţii remarcabile sub aspect

tipografic. Lui Dumnezeu I se oferea tot ce aveau ei mai bun, prin această carte, pe care

preoţii o primeau cu scumpătate şi o foloseau la Dumnezeiasca Liturghie, în Sfântul

Altar. Muzeele bisericeşti, din ţară şi din străinătate, colecţiile de carte veche, bibliotecile

se mândresc cu exemplare de Liturghier, unele excelent restaurate, altele păstrate în

condiţii foarte bune. La nivel naţional şi european, Liturghierul românesc are prezenţe

importante în muzee şi colecţii, după cum am menţionat la capitolele V.5 şi V.6.

Cercetările noastre au încercat să identifice şi să inventarieze toate depozitele de carte

veche, din ţară şi din străinătate, în care se află şi exemplare din diferite ediţii ale

Liturghierului românesc. Pentru eventualii cercetători interesaţi de diferite exemplare, în

baza datelor oficiale primite de la departamentele de resort ale instituţiilor amintite în

respectivele subcapitole, am precizat codurile de inventariere sau înregistrare.

5. În ceea ce priveşte conţinutul Liturghierului, lucrarea de faţă propune, pentru

prima dată în Liturgica românească, o incursiune în cei 500 de ani de la momentul

Macarie şi o dublă privire, analitică şi comparativă, asupra tuturor ediţiilor tipărite la noi,

până la zi. Considerăm că aceasta este contribuţia esenţială a lucrării de faţă: adunarea

tuturor ediţiilor, descrierea fiecăreia şi studiul lor, comparativ.

Am sesizat diferenţele din punctele necristalizate, până atunci, privind, spre

exemplu, rânduiala Proscomidiei. Am demonstrat că aşezarea Sfântului Agneţ şi a

miridelor pe sfântul disc, în ediţiile de secol XVI şi XVII este schematic-asemănătoare

cu aceea din Liturghierul de astăzi, cu diferenţele prezentate şi imagistic. Primele ediţii

complete însă, şi care pregătesc ediţiile actuale, sunt cele de la finele secolului al XVIII-

lea. Disputa privind prezenţa miridei pentru Sfinţii Îngeri şi pentru toate Puterile cereşti a

fost clarificată teologic, în baza argumentelor scripturistice şi patristice, prin studiul

Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi prin hotărârea Sfântului Sinod din anul 2004.

Ediţiile din 2008 prevăd mirida pentru îngeri în rânduiala Proscomidiei. Anexele

prezentate la sfârşitul acestei lucrări oferă o privire comparativă asupra imaginii

discosului, la Proscomidie, în diferite perioade.

În urma analizei atente a textului şi rânduielii Liturghiilor Sfinţilor Ioan Gură de

Aur, Vasile cel Mare şi Grigorie Dialogul, am observat, pe parcursul celor 500 de ani de

Liturghier românesc, diferenţe nesemnificative. Eventualele neconcordanţe între ediţii se

explică prin faptul că Liturghierul românesc a fost mereu la interferenţa câmpurilor de

influenţă create de Liturghierul slav şi Liturghierul grecesc. Cu toate acestea, este nedrept

să se afirme că Liturghierul românesc nu are nimic original 3. Este admirabilă sinteza

realizată de ierarhii, teologii şi tipografii români între elementele greco-slave, şi obţinerea

unui liturghier nou, nici grecesc, nici slavon, dar mai echilibrat şi mai complet decât

ambele sale surse. Acesta este Liturghierul românesc! Proscomidia pentru liturghia

românească are şi mirida pentru îngeri - preluată din sursa grecească, dar şi rugăciunea

cea mare pentru pomenirea morţilor – împrumut din liturghierul slav. Liturghia

românească a reuşit „să scuture” despotismul pomenirii familiei stăpânitoare, in corpore,

moment specific mentalităţii slave privind cultul împăratului şi relaţia prea interioară

dintre Stat şi Biserică şi a reuşit, mai ales, să depăşească ifosul cântării singulare a

protopsaltului şi să implice tot poporul în dinamismul cântării şi al rugăciunii, restaurând

sinergia trăirii şi simţirii, într-un tot unitar slujitori-popor, pe care a cunoscut-o Biserica

în secolele ei de aur.

Deşi în structura şi în forma ei Liturghia este aceeaşi, ea este slujită, potrivit unor

cutume liturgice specifice, cu particularităţi şi diferenţe, în spaţiile grec, rus, român.

Unele dintre acestea apar uneori în text, îndeosebi la partea tipiconală.

Partea din Liturghierul românesc, ce a cunoscut o dezvoltare semnificativă, este

cea a anexelor. Primele ediţii abia cuprindeau câteva ectenii şi mici rânduieli, la felurite

trebuinţe. În timp acestea s-au îmbogăţit mult, astfel că ultima ediţie are, dintr-un total de

576 de pagini, 216 pagini cuprinzând diverse învăţături, povăţuiri, rânduieli, rugăciuni,

cereri la toată trebuinţa4. Acest lucru sporeşte caracterul practic al Liturghierului şi îl

3 Ieromonah Petru Pruteanu, Liturghia ortodoxă…, nota 294, p. 155. 4 Liturghier jubiliar, Bucureşti, 2008, p. 351-567

apropie de tradiţia secolelor XVII-XVIII, când uneori acesta era tipărit laolaltă cu

Molitfelnicul.

6. Capitolul IV este o cerinţă care s-a inserat în planul prezentei lucrări la cererea

şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care, pe lângă rostul liturgic,

studiul conţinutului şi al formei Liturghierului, a sesizat necesitatea unei demonstraţii

privind rolul misionar al Liturghierului, îndeosebi în provinciile româneşti care au

cunoscut, în istorie, atât stăpâniri străine, cât mai ales influenţe culturale impuse

(Ardealul, Bucovina, Basarabia).

La acest capitol s-au folosit două tipuri de argumente: interne şi externe. Ca

argumente interne am adunat câteva referiri din textele de predoslovie sau de colofon, în

care ierarhii timpului, mecenaţii care susţineau financiar tipăritura sau înşişi truditorii

arătau suferinţa lor pentru starea de dezbinare în care se aflau românii şi ţara lor,

înstrăinarea unuia dintre teritorii, gustul amar al stăpânirii străine şi dorinţa de libertate.

Din punct de vedere extern, am apelat la interpretarea unor date statistice, după indicatori

gândiţi de noi, care susţin valoarea şi rolul misionar pe care le-a avut şi le are Liturghierul

românesc. Mai mult de un sfert din ediţiile apărute la noi, s-au tipărit în Ardeal. Discuţiile

privind provenienţa finanţării sau chiar conţinutul calvin sau de altă tentă confesională

din unele ediţii nuanţează puţin această „performanţă”, dar important este faptul că

ardelenii ortodocşi au avut liturghie în limba română şi, astfel, şi-au putut păstra vie

conştiinţa apartenenţei la neamul românesc şi la Ţara lor. Acelaşi efect l-au avut

tipăriturile şi pentru bucovineni, basarabeni, dobrogeni. Am remarcat, în chip deosebit,

rolul misionar şi patriotic al mănăstirilor şi al monahilor ştiutori de carte, buni slujitori şi

buni români, care, deodată cu Liturghia românească, au dus pretutindeni în spaţiul istoric

românesc, flacăra românismului şi a ortodoxiei.

Tot la acest capitol s-au inserat hotărârile pe care Sfântul Sinod al Bisericii

Ortodoxe Române le-a luat, pentru perfecţionarea continuă a conţinutului Liturghierului,

arătând astfel grija Bisericii noastre pentru ca slujirea preotului la Altar să fie fără de

greş, cu demnitate şi sfinţenie.

7. Componenta culturală întregeşte viziunea asupra Liturghierului românesc. El

este legat de istoria voievozilor şi a domnitorilor noştri, care apar pe paginile de titlu,

fiecare la timpul său. S-a observat că, înţelegând importanţa lui, marii ierarhi ai neamului

au dorit să îşi lege numele de una sau mai multe ediţii de Liturghier; am realizat un index

al acestor ierarhi şi diferite grupări ale acestora, pe criterii obiective. Partea cea mai

interesantă din acest capitol şi care merită încă studiată, din punct de vedere istoric-al

paleografiei-au constituit-o însemnările de pe filele Liturghierului, grupate în studiul

nostru pe câteva categorii, clasice în lucrările de specialitate.

8. În ceea ce priveşte aportul lucrării, s-a vorbit despre ineditul abordării unei

astfel de teme. Studiul amănunţit al cărţii de cult „Liturghier” se cerea alcătuit, întrucât

cartea de căpătâi a preotului era total nestudiată, din punct de vedere teologic. Din acest

motiv şi bibliografia liturgică este destul de săracă, lucrarea apelând şi la surse „laice”, de

factură filologică, literară. Ca izvoare, s-a folosit efectiv textul diferitor ediţii de

Liturghier, din care s-a citat consistent, la notele bibliografice. Lucrarea dispune de o

bibliografie generală, în care au fost adunate cele mai reprezentative titluri de articole,

studii, lucrări în volum, dicţionare, enciclopedii, cu conţinut la tema studiată.

9. Lucrarea are şi un caracter interdisciplinar. În vastul domeniu teologic, în care

s-a tratat tema, au interferat câteva subdomenii. Prospectarea liturgică a fost facilitată de

argumentele teologiei sistematice şi de metoda de lucru istorică. Documentarea ştiinţifică

şi abordarea lucrării, îndeosebi în subcapitolul I.2 şi capitolul II a folosit această metodă

istorică, dând lucrării, în special prin capitolele IV şi V, consistenţa unei monografii

liturgice. De asemenea, domeniul teologic s-a intersectat, în demersul ştiinţific al lucrării,

cu domeniul filologic, cu cel tipografic şi cu analiza statistică. Rezultatele acestei priviri

de pluriperspectivă sunt consemnate în prezenta lucrare şi constituie una dintre plusurile

ei.

10. Valoarea practică şi aplicativă a prezentei lucrări poate fi cuantificată prin

observaţiile formulate, care pot fi folosite în vederea editării unei ediţii optimizate din

punct de vedere al textului, al îndrumărilor tipiconale, al formei tipografice. Nu poate

însă exista o ediţie finală a Liturghierului, deşi acesta ar fi dezideratul Bisericii Ortodoxe,

în pleroma ei. De aceea problema Liturghierului depăşeşte spaţiul românesc şi capătă

importanţă panortodoxă. Dinamica limbii şi evoluţia mentalităţii umane vor determina

mereu ediţii noi, realizabile însă numai printr-o cooperare fecundă între dogmatişti,

liturgişti, filologi şi tipografi. Trebuie însă precizate foarte clar limitele diortosirii! Pe de

o parte trebuie vegheat asupra fidelităţii faţă de dogmă, pe care Liturghierul o exprimă

plenar, iar pe de altă parte trebuie folosită o limbă liturgică nesecularizată. Nu poate

exista un Liturghier revoluţionar, atâta vreme cât Liturghia este aceeaşi de secole! În

structura sa teologică – rugăciunile şi rânduiala Sfintelor Liturghii – Liturghierul este

imutabil; forma sa ar putea cunoaşte schimbări, dar fondul va rămâne mereu acelaşi.

11. În ceea ce priveşte timpul elaborării, prezenta cercetare s-a făcut în contextul

unor semnificative sărbători ale Bisericii Ortodoxe Române şi ale Ortodoxiei, în general.

În anul 2007 s-a prăznuit Sfântul Ioan Gură de Aur, la 1600 de ani de la adormirea sa. În

2008, „Anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii”, s-au marcat 360 de ani de

la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (1648), 320 de ani de la prima tipărire

integrală a Sfintei Scripturi în limba română (Bucureşti, 1688) şi 500 de ani de la tipărirea

primului Liturghier ortodox şi, totodată, prima carte tipărită de pe teritoriul românesc

(Târgovişte, 1508). 2009 aminteşte de cei 1670 de ani de la trecerea la Domnul a

Sfântului Vasile cel Mare, drept pentru care a fost desemnat „An comemorativ-omagial al

Sfântului Vasile cel Mare şi al celorlalţi Părinţi Capadocieni”. În 2010, în teologia

românească se va reflecta asupra semnificaţiei şi importanţei Crezului pentru viaţa

Bisericii, la 1685 de la formularea primelor articole, în timpul celui dintâi Sinod

Ecumenic de la Niceea, 325. Aceste soroace spirituale au fost propuse de Preafericitul

Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii noastre le-a aprobat şi, prin programele

şi activităţile desfăşurate în toată Patriarhia Română în aceşti ani, s-a creat o emulaţie fără

precedent, pentru a fi marcate aşa cum se cuvine. Astfel au apărut diverse publicaţii-

articole, studii, volume- care ne-au fost de mare ajutor în cercetarea subiectului propus şi

pe care le-am indicat atât la notele bibliografice, cât şi în bibliografia generală.

12. Pledoaria de faţă se doreşte o recunoaştere în plus a dragostei şi evlaviei pe

care românii le-au arătat, mereu, Liturghiei, cheia de boltă a vieţii spirituale şi a istoriei

noastre, ca neam. Numărul ediţiilor de Liturghier apărute în spaţiul românesc, frumuseţea

tipăriturii, conştiinţa cu care au lucrat harismaţii meşteri ai timpului şi care transpare

dintre pagini, scumpătatea cu care în mănăstiri sau biblioteci s-au păstrat unele

exemplare, mirarea şi admiraţia pe care unele piese le smulg întregii lumi de astăzi arată

ceea ce am fost şi vom rămâne pentru totdeauna, până la sfârşitul veacurilor-un popor al

Liturghiei.

D. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

VII. 1. IZVOARE

Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.

Liturghier5 slavon, în timpul domniei lui Mihnea Voievod, tipograf ieromonahul Macarie, Târgovişte, 1508.

VII. 2. COLECŢII DE TEXTE LITURGICE

- Canonul Ortodoxiei. I - Canonul Apostolic al primelor secole, ediţie critică, cuvânt înainte şi studiu introductiv de diac. prof. dr. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008.

-, Liturgies eastern and western, being the texts original or translated of the principal liturgies of the Church, edited with introductions and the appendices of F. E. Brightman M. A., on the basis of the former work by C. A Hammond. Vol. I – Eastern Liturgies, Clarendon Press, Oxford, 1896.

De Meester, Dom Placide, Genese, sources et developpements du texte grec de la Liturgie de Saint Jean Chrisostome, Typographie polyglote de la S. Congregation de la Propagande, Rome, 1908.

Trempela, Pan N., Αί τρει<ς λειτουργίαι κατα τους εFν Άθη<ναις κώδικας, Atena, 1935.

VII. 3. EDIŢII CRITICE

-, Antim Ivireanul, Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel, Editura Minerva, Bucureşti, 1972.

-, Dosoftei, Psaltirea în versuri 1673, ediţie critică de N.A.Ursu, cu un cuvânt înainte de Înalt Prea Sfinţitul Iustin Moisescu, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Modovei şi Sucevei, Iaşi, 1974.

-, Dosoftei, Dumnezăiasca Liturghie 1679, ediţie critică de N.A.Ursu, cu un cuvânt înainte de Înalt Prea Sfinţitul Teoctist, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Modovei şi Sucevei, Iaşi, 1980.

-, Dosoftei. Opere 1, versuri, ediţie critică de N.A.Ursu. Studiu introductiv de Al. Andriescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.

-, Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi note de Alexandru Mareş, Editura Academiei, Bucureşti, 1969.

5 Toate cele 63 de ediţii româneşti de Liturghier, indicate în Bibliografia Generală au fost studiate, în vederea realizării lucrării de faţă. Aici indicăm, simbolic, doar ediţia princeps.

-, Liturghierul lui Macarie, cu un studiu de P. P. Panaitescu şi un indice de Angela şi Alexandru Duţu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1961.

-, Liturghierul lui Macarie, 1508-2008, cu un Cuvânt înainte al dr. Nifon Mihăiţă, arhiepiscopul Târgoviştei, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei-Bibliotecii Academiei Române, Târgovişte, 2008.

-, Missale Romanum. Editio princeps (1570) – Edizione anastasica, Introduzione e Appendice a cura di Manlio Sodi-Achillle Maria Triacca, presentazione di S.E. Card. Carlo M. Martini-Arcivescovo di Milano, Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano, 1998.

VII. 4. MANUALE. DICŢIONARE. ENCICLOPEDII. CATALOAGE DE CARTE VECHE

-, Literatura română veche (1402-1647), introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, vol. I-II, Editura Tineretului, Bucureşti, 1969.

-, Manuscrise din Biblioteca Sfântului Sinod, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008.

-, Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008.

Bădără, Doru, Tiparul românesc la sfârşitul secolului al XVII- lea şi începutul secolului XIII-lea, Editura Istros-Muzeul Brăilei, Brăila, 1998.

Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Bibliografia românească veche 1508-1830, tomul I -1508-1715, tomul II – 1716-1808, tomul III – 1809-1814, tomul IV – 1814-1830, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, Atelierele Socec & Co., Soc. Anonimă, 1910, 1912.

Bianu, Ion, Nicolăiasa, Gheorghe, Catalogul manuscriptelor româneşti, tom III, numerele 729-1061, publicat de Academia Română la Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1931.

Bodinger, Martin, Cartea românească veche în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi. Catalog adnotat. Cărţi rare şi preţioase – vol. 3, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iaşi, 1976, exemplar şapirografiat.

Braicu, Doina şi Victor, Cartea veche românească din secolele XVI-XVII, în colecţiile Arhiepiscopiei Sibiului, Editura Centrului Mitropolitan, Sibiu, 1980.

Branişte, pr. prof. dr. Ene, Liturgica generală, Editura Episcopiei Dunării de Jos, ediţia a III-a, Galaţi, 2002.

Idem, Liturgica teoretică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a III-a,Bucureşti, 2002.

Idem, Liturgica specială, ediţia a III-a, Editura Nemira, Bucureşti, 2002.

Braunştein, Iancu, Catalogul cărţilor vechi româneşti 1643-1830, Academia Română. Filiala Iaşi. Biblioteca, Iaşi, 1981, exemplar şapirografiat.

Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi, prefaţă de Dan Horia Mazilu, Bibliografii finale de Dan Simionescu, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru şi Andrei Rusu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996.

Cândea, acad. Virgil, Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre români în colecţii din străinătate, vol. I – Albania-Grecia, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991; vol. II – India – Olanda. Supliment Albania –Grecia, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.

Colectiv, Cartea veche românească în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti, prefaţă de Virgil Cândea, Serviciul de Informare şi documentare al Bibliotecii Centrale Universitare, Bucureşti, 1972

Colectiv, Tipărituri româneşti 1539-1750 existente la Braşov. Catalog, Biblioteca Judeţeană Braşov, Braşov, 1980.

Colectiv, Catalogul cărţilor rare şi preţioase. Vol. IV – Secolul XVIII, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iaşi, 1981, exemplar şapirografiat.

Colectiv, Cartea românească veche în bibliotecile documentare ale Arhivelor Statului. Catalog, Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti. 1985.

Florescu, Aurelia, Tezaur de carte românească veche 1557-1830, Editura Aius, Craiova, 2000.

Hâncu, prof. G., Cartea românească veche în Biblioteca Regională „V.A.Urechia”, Bibliografie, Întreprinderea Poligrafică, Galaţi, 1965.

Iarcu, Dimitrie, Repertoriu chronologicu sau Catalogulu generalu de cărţile române. Imprimate de la adoptarea imprimeriei, diumetate seclu XVI şi până astăzi. 1550-1865 esclusivu. Precessu de doue serii, una de date istorice relative la Bibliografia în genere: invenţiuni, decisiuni, scriitori etc, şi alta relativă la Imprimeria, şi în parte la imprimeriele nostre romănesci, „Imprimate cu cheltuiala din fondul Onor. Minist. allu Culteloru şi Instrucţiunii publice, Bucuresci”, Imprimeria Statului, 1865.

Iorga, Nicolae, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a II-a – revăzută şi adăugită, volumele I şi II, Editura Ministeriului de Culte, Bucureşti, 1928 şi 1930, reprodusă prin fotocopiere la Editura Gramar, Bucureşti, 1995.

Jugăreanu, Venturia, Catalogul colecţiei de incunabule, Biblioteca Muzeului Brukenthal, Sibiu, MCMLXIX (1969).

Leu, Valeriu, Carte veche românească din bisericile Episcopiei Caransebeşului 1648-1800, precuvântare de Prea Sfinţitul Episcop Dr. Laurenţiu Streza, Editura Banatica, Reşiţa, 1996.

Marinoiu, Costea, Istoria cărţii vâlcene. Sec. XVII-XVIII, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1981.

Mălinaş, Constantin, Carte românească veche (1643-1830) din colecţiile Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” din Oradea, catalog, Editura Mihai Eminescu, Oradea, 1993.

Mârza, Eva, Drăghiciu, Doina, Cartea românească veche în judeţul Alba, secolele XVI-XVII. Catalog, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba-Iuliei, 1989.

Mitric, Olimpia, Cartea românească manuscrisă din nordul Moldovei, prefaţă de Dan Horia Mazilu, Editura Atos, Bucureşti, 1998.

Idem, Cartea românească veche în judeţul Suceava. Catalog, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, cuvânt înainte la ediţia I de prof. dr. docent I. C. Chiţimia, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2005.

Mureşianu, prot. Ion B., Cartea veche românească din Banat, precuvântare de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit dr. Nicolae Corneanu şi argument de profesor dr. docent Dan Simionescu, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1985.

Nica, Gabriela, Manuscrise şi cărţi vechi. Catalog, prefaţă de prof. univ. dr. docent Dan Simionescu, Biblioteca Judeţeană Dolj, Craiova, 1977.

Oltean, pr. prof. dr. Vasile, Catalog de carte veche din Şcheii Braşovului, Editura Edict Product, Iaşi, 2004.

Idem, Istoria tiparului braşovean, I-II, Editura Tipo-Moldova, Iaşi, 2005.

Panaitescu, P.P., Contribuţii la istoria culturii româneşti, ediţie îngrijită de Silvia Panaitescu, prefaţă, note şi bibliografie de Dan Zamfirescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.

Pavel, Eugen, Carte şi tipar la Bălgrad (1567-1702), Casa de editură „Atlas Clusium”, Cluj Napoca, 2001.

Poenaru, Daniela, Contribuţii la Bibliografia românească veche, Muzeul Judeţean Dâmboviţa, Târgovişte, 1973.

Ravici-Tătăranu, Niculae, O posibilă bibliografie pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române din judeţul Vâlcea, Editura Istros-Muzeul Brăilei, Brăila, 2007.

Râpă-Buicliu, Dan, Cartea românească veche. Studia bibliologica, Editura Alma, Galaţi, 2000, cu un „Cuvânt înainte” de acad. Virgil Cândea.

Idem, Bibliografia românească veche. Additamenta I (1536-1830), Editura Alma, Galaţi, 2000.

Simionescu, Dan, Petrescu, Victor, Târgovişte, vechi centru tipografic românesc. Studiu monografic cu repertoriul cărţilor vechi tipărite la Târgoviţte şi catalogul colecţiei Muzeului „Carte românească veche”, Muzeul Judeţean Dâmboviţa, Târgovişte, 1972.

Şchiau, Octavian, Cărturari şi cărţi în spaţiul românesc medieval, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1978.

Ştrempel, Gabriel şi colaboratorii, Catalogul manuscriselor româneşti, vol. IV (1062-1380), prefaţă de Gabriel Ştrempel Editura Academiei Române, Bucureşti, 1967.

Idem, Catalogul manuscriselor româneşti B.A.R. 1-1600 / 1601-3100, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, vol. I-1978, vol. II-1983.

Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 1918, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968

VII. 5. LUCRĂRI ÎN VOLUM CONSULTATE

Branişte, pr. prof. dr. Ene, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997.

Cocora, pr. Gabriel, Tipar şi cărturari, cu un „Colegial omagiu” de Dan Zamfirescu, Editura Litera, Bucureşti, 1977.

Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Editura Junimea, Bucureşti, 1975.

Crăciun, episcop/arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos, Ancora Veşniciei, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2000.

Idem, Candelele credinţei, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005.

Idem, Întru lumina Ta, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2007.

Demeny, Lajos şi Lidia A., Carte, tipar şi societate la români, în secolul al XVI-lea. Studii, articole, comunicări, introducere de prof. dr. docent Dan Simionescu, Editura Kriterion, Bucureşti, 1986.

Marinoiu, Costea, Liturghierul (1508) prima carte tipărită în spaţiul românesc (ipoteza vîlceană), prefaţă de Veniamin Micle, Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea, 2004.

Mateos, Juan, Celebrarea Cuvântului în Liturghia bizantină. Studiu istoric, prefaţă Pr. prof. dr. Robert F. Taft, S.J., traducere şi note Cezar Login, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2007.

Necula, pr. prof. dr. Nicolae D., Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, I, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1996.

Idem, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, II, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2001.

Idem, Biserică şi cult pe înţelesul tuturor, Editura Europartner, Bucureşti, 2001.

Idem, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004.

Nicolau, episcop Gherontie, Îndrumătorul liturgic cuprinzând: vizite canonice la oraşe şi sate, Vecernia cu Litie şi Priveghere, Liturghiile Sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Grigorie Dialogul. Cu muzică în text, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1939.

Plămădeală, episcop/mitropolit dr. Antonie, Clerici ortodocşi, ctitori de limbă românească, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, Bucureşti, 1977.

Idem, De la Cazania lui Varlaam, la Ion Creangă, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1997.

Idem, De la Filotei al Buzăului, la Andrei Şaguna, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1997.

Popescu-Vâlcea, dr. G., Slujebnicul Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei [1648-1688], Editura Meridiane, Bucureşti, 1974.

Popoviciu, Nicolae I., Epicleza euharistică, Editura Nemira, Bucureşti, 2003, colecţia „Alfa şi Omega”, coordonată de dl. Răzvan Bucuroiu.

Sava, pr. prof. dr. Viorel, „În Biserica slavei Tale”. Studii de teologie şi spiritualitate liturgică, I, Editura Erota, Iaşi, 2003.

Idem, „În Biserica slavei Tale”. Studii de teologie şi spiritualitate liturgică,II, Editura Golia, Iaşi, 2004.

Idem, „În Biserica slavei Tale”. Studii de teologie şi spiritualitate liturgică, III, Editura Performantica, Iaşi, 2006.

Idem, Sfintele Taine în tradiţia liturgică romano-catolică - prezentare şi evaluare din perspectivă ortodoxă, Editura Performantica, Iaşi, 2007.

Stăniloae, pr. prof. dr. Dumitru, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a II-a, Bucureşti, 2004.

Streza, Ciprian Ioan, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare. Istorie-text-analiză comparată-comentariu liturgic, Editura Andreiana, Sibiu, 2009.

Taft, Robert F., S.J., O istorie a Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Dipticele. Volumul IV, prefaţă Edward G. Farrugia, S.J., traducere Cezar Login, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2008.

Vintilescu, pr. prof. dr. Petre, Contribuţii la revizuirea Liturghierului român. Proscomidia. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur. Studiu şi text, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1931.

Idem, Liturghiile bizantine privite istoric în structura şi rânduiala lor, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1943.

Idem, Însemnări pentru o nouă ediţie a Liturghierului, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1947.

Idem, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a II-a, Bucureşti, 1998.

Idem, Istoria Liturghiei în primele trei veacuri, Editura Nemira, Bucureşti, 2001.

VII. 6. ARTICOLE ŞI STUDII

Aniculoaie, diac. George, Înnoirile din ultima ediţie a Liturghierului, în „Ziarul Lumina”, IV (2008), nr. 264 (1165), p. 9.

Bărbulescu, Daniela, Completări şi îndreptări la Bibliografia românească veche, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVIII(1960), nr. 5-6, p. 545-546.

Idem, Contribuţii la Bibliografia romînească veche, în „Glasul Bisericii”, XXI(1962), nr. 3-4, p. 372- 404.

Branişte, preot profesor dr. Ene, Observaţiuni şi propuneri pentru o nouă ediţie a liturghierului românesc. Contribuţie la problema revizuirii cărţilor noastre de ritual, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXIII (1945), nr. 11-12, p. 599-613.

Idem, Observaţiuni şi propuneri pentru o nouă ediţie a liturghierului românesc. Epicleza din liturghia Sfântului Vasile cel Mare şcl , în „Biserica Ortodoxă Română”, LXIV (1946), nr. 4-6, p. 194-217.

Idem, Observaţiuni şi propuneri pentru o nouă ediţie a liturghierului românesc. II Adăugiri, complectări şi precizări de făcut, în „Biserica Ortodoxă Română” LXIV (1946), nr.7-9, p. 333-351.

Idem, Noua ediţie a Liturghierului românesc în comparaţie cu cele anterioare. Studiu comparativ, în „Studii Teologice”, III(1951), nr. 9-10, p. 563-580.

Idem, Rolul Athosului în istoria cultului ortodox, în „Ortodoxia”, V(1953), nr. 2, p. 220-237.

Idem, Liturghierul slavon tipărit de Macarie la 1508. Studiu liturgic, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVI(1958), nr. 10-11, p. 983-1068.

Idem, Liturgia Darurilor mai înainte sfinţite, în „Studii Teologice”, X (1958), nr. 3-4, p. 176-192.

Idem, Rânduiala slujbei în sobor, fără diaconi, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVIII (1960), nr. 3-4, p. 218-257.

Idem, O preţioasă ediţie fotocopie a Liturghierului lui Macarie 1508, recenzie în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXI(1963), nr. 3-4, p. 380-383.

Idem, Cărţi de cult tipărite între 1948-1968, în „Studii Teologice”, XX(1968), nr. 5-6, p. 471-482.

Idem, Literatura liturgică în teologia românească, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIX(1971), nr. 1-2, p. 121-134.

Idem, Tiparul şi cartea bisericească în cei 50 de ani de patriarhat (1925-1975), în „Biserica Ortodoxă Română”, XCIII(1975), nr. 11-12, p. 1421-1452.

Idem, Biserica Ortodoxă Română în trecut şi astăzi. Limba liturgică la români, privită în evoluţia ei din ediţiile Liturghierului, şi importanţa sa pentru formarea şi unitatea limbii noastre literare, în „Almanah”, editat de Parohia ortodoxă română din Viena, pe anii 1982-1983, p. 92-96.

Idem, Sfântul Vasile cel Mare în cultul creştin, în vol. „Sfântul Vasile cel Mare. Închinare la 1630 de ani”, ediţia a II-a, revăzută, adăugată şi îngrijită de Emilian

Popescu şi Adrian Marinescu, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, p. 457-481.

Bulei, prof. Dumitra, Macarie şi primele tipărituri în Ţara Românească, în „Almanah bisericesc. Studii şi articole de teologie, istorie şi misiune creştină”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei, 2008, p. 120-131.

Căciulă, pr. dr. Olimp, Cartea de cult în ultimul deceniu (1948-1958), în „Glasul Bisericii”, XVII(1958), nr. 6-7, p. 554-559.

Cândea, pr. prof. dr. Spiridon, Primul Liturghier românesc tipărit, în „Mitropolia Ardealului”, IV(1959), nr. 9-10, p. 722-771.

Idem, Textul Liturghierului românesc publicat de Diaconul Coresi, în „Mitropolia Ardealului”, V(1960), nr. 1-2, p. 70-92.

Ciobotea, episcop vicar, ÎPS Mitropolit/ PF Patriarh dr. Daniel, Liturghia ortodoxă: o viziune de viaţă atotcuprinzătoare, în „Altarul Banatului”, I/40 (1990), nr. 1-2, p. 25-28.

Idem, Necesitatea pomenirii îngerilor în rânduiala Proscomidiei, în „Candela Moldovei”, XIII (2004), nr. 1-3, p. 14-16.

Idem, Cultul-sâmbure al culturii, în „Candela Moldovei”, XIV(2005), nr. 1-3, p. 23.

Idem, Cuvânt înainte la „Sfânta Scriptură sau Biblia”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediţie jubiliară, Bucureşti, 2008, p. 3-8.

Idem, Sfânta Liturghie – izvor de viaţă sfântă şi lumină veşnică (cuvânt înainte), în „Liturghier”, ediţia jubiliară, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 5-12 şi în „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos”, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, vol. 7, p.7-12.

Idem, Binecuvântare de jubileu: primul Liturghier în limbajul mimico-gestual, în „Liturghierul tradus în limbajul mimico gestual liturgic românesc”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008, p. 5.

Idem, Lumină din candela cărţilor, prefaţă la albumul „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român”, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, p. 5-7.

Idem, Ofrande ale mâinilor iubitoare de cult şi cultură, cuvânt înainte la albumul „Manuscrise din biblioteca Sfântului Sinod”, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, p. V-VI.

Crăciun, episcop/arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos, Liturghia Darurilor Mai Înainte Sfinţite, în „Călăuză Ortodoxă”, XIII (2002), nr. 160-161, p. 3-4.

Idem, Pilde vii, demne de urmat în slujirea aproapelui la Gurile Dunării în trecut şi astăzi, în vol. „Credinţă, istorie şi cultură la Dunărea de Jos”, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005, p. 5-10.

Idem, Lucrare temeinică, pilduitoare şi folositoare comuniunii şi mântuirii sufletelor, în vol. „Biserică. Misiune. Slujire 2007”, 8, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 5-8.

Crăciunaş, I., Liturghierul lui Macarie, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXVIII(1962), nr. 3-4, p. 270-271.

Dreghiciu, Doina, Un liturghier slavon de la începutul secolului al XVI-lea păstrat la Alba Iulia, în „Revista Română de Istoria Cărţii”, II(2005), nr. 2, p. 33-39.

Dumea, pr. Claudiu, Liturghierul Roman, în vol. „Sfânta Scriptură şi Sfânta Litughie, izvoare ale vieţii veşnice”, Editura Trinitas, Iaşi, 2008, p. 431-435.

Dură, pr. asist. Nicolae, 480 de ani de la tipărirea Liturghierului slavon, prima carte imprimată în Ţara Românească de călugărul Macarie, la îndemnul voievodului Radu cel Mare-1508, în „Biserica Ortodoxă Română”, CVI(1988), nr. 7-8, p. 53-61.

Erbiceanu, Constantin Liturghierul din 1702 imprimat de Şerban Cantacuzino vel paharnic, în „Biserica Ortodoxă Română”, XIII (1889), nr. 3, p. 157-164.

Erich, dr. Agnes, Liturghierul lui Macarie – prima tipăritură din spaţiul românesc, în „Almanah bisericesc. Studii şi articole de teologie, istorie şi misiune creştină”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei, 2008, p. 138-148.

Fecioru, pr. Dumitru, Catalogul manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Române, în „Studii Teologice”, XIV (1962), nr. 3-4, p.240-257.

Gheorghiu, Aurel, Târgoviştea în trecutul culturii româneşti, în „Glasul Bisericii”, XIX (1960), nr. 4-5, p. 471-482.

Godeanu, pr. Virgil, Cu privire la Liturghierul slavonesc al ieromonahului Macarie (1508), în „Glasul Bisericii”, XVIII (1958), nr. 6-7, p. 597-600.

Grigoraş, N., Mitropolitul Dosoftei, traducător şi editor al unor texte patristice, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, L(1974), nr. 9-12, p. 748-776.

Ionescu, pr. I., Un exemplar al Liturghierului lui Antim Ivireanul, în „Mitropolia Olteniei”, XIX(1960), nr. 9-10, p. 762-763.

Idem, Tipograful Lavrentie Ieromonahul, în „Mitropolia Olteniei”, XXIV (1972), nr. 5-6, p. 385-391.

Idem, Trei sute de ani de la tipărirea Liturghierului de mitropolitul Dosoftei, 1679-1979, în „Glasul Bisericii”, XXXVIII(1979), nr. 9-10, p. 995-1015.

Idem, Liturghierul mitropolitului Dosoftei, operă de conştiinţă românească, în „Biserica Ortodoxă Română”, CXI(1993), nr. 10-12, p. 88-92.

Lanne, Emmanuel, Les anaphores de saint Basile et l' Église, în „Irenikon”, Edition de Chevtogne, nr. 3/1982, p. 307-331.

Manolache, Theodor N. , „Cartea noastră de-nceput”- Liturghierul lui Macarie, în „Mitropolia Olteniei”, X (1958), nr. 9-10, p. 687-690.

Mihail, pr. Paul, Tiparul în ediţia Liturghierului din 1956, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXIII(1957), nr. 11-12, p. 888-891.

Mihăilă, Gheorghe, Epilogurile celor trei cărţi tipărite de Macarie Ieromonahul, în vol.„Liturghierul lui Macarie, 1508-2008”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei /Bibliotecii Academiei Române, Târgovişte, 2008, p. 175-186.

Moisescu, mitropolit Iustin, Un mare ierarh: Mitropolitul Dosoftei al Modovei şi Sucevei-350 de ani de la naşterea sa (1624-1974), în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, L(1974), nr. 9-12, p. 729-738.

Moldoveanu, diac. asist. Nicu, Câteva ediţii ale cărţilor de cult în Biserica Ortodoxă a Greciei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVIII(1970), nr. 11-12, p. 1294-1298.

Molin, Virgil, Simionescu, Dan, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru Ţara Românească. La 450 de ani de la imprimarea Liturghierului, 1508, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVI(1958), nr. 10-11, p. 1005-1034.

Molin, Virgil, Menţiuni bibliografice. Încă două exemplare din Liturghierul de la 1508 şi un nou exemplar din Evangheliarul macarian (1512), în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVII(1959), nr. 2, p.231-237.

Idem, Personalitatea Diaconului Coresi şi rolul lui în cultura românească, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVII(1959), nr. 3-4, p. 287-306.

Idem, Coresi - editor şi tipograf, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVII(1959), nr. 3-4, p. 307-321.

Idem, Antim Ivireanul-editor şi tipograf la Râmnic (1705-1708), în „Mitropolia Olteniei”, XVIII(1966), nr. 9-10, p. 825-834.

Idem, Observaţii şi opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLIII(1967), nr. 5-6, p. 382-388.

Necula, pr. prof. dr. Nicolae D., Rolul şi importanţa Sfintei Liturghii în viaţa credincioşilor, în „Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă”, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2001, p. 73-90.

Idem, Ce aduce nou ultima ediţie a Liturghierului în limba română?, în „Vestitorul Ortodoxiei”, XII(2000), nr. 256, p. 7.

Idem, Sfânta Scriptură în cultul ortodox, în vol. „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie-izvoare ale vieţii veşnice”, Editura Trinitas, Iaşi, 2008, p. 295-301.

Petrică, prot. dr. Vasile, Mitropolitul Antim Ivireanul (1660-1716) şi cărţile auxiliare ale cultului bisericesc în limba română, în „Altarul Banatului”, XII(2001), nr. 4-6, p., 49-52.

Petroaia, pr. drd. Lucian, Studiu comparat al textelor Sfintelor Liturghii în câteva ediţii ale Liturghierului românesc, în vol. „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos” (III), Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2004, p. 352-390.

Idem, 500 de ani de Liturghier pe pământ românesc: un index al ediţiilor tipărite, de la 1508, până la zi, în vol. „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos” (VI), Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2007, p. 445-532.

Idem, O sărbătoare a culturii româneşti - 500 de ani de la tipărirea primei cărţi pe teritoriul ţării noastre: Liturghierul lui Macarie ieromonahul (1508-2008), în rev. „Danubius”, XXV (2007), Editura Muzeului de Istorie din Galaţi, Galaţi, 2007, p. 253-260.

Idem, 500 de ani de la tipărirea primului Liturghier ortodox şi a primei cărţi pe teritoriul ţării noastre: Liturghierul lui Macarie Ieromonahul (1508-2008), în vol. „Biserică. Misiune. Slujire”, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 203-225, republicat în „Glasul Bisericii”, LXVII (2008), nr. 1-3, p. 92-104.

Idem, 1508, Târgovişte : 500 de ani de la tipărirea primului Liturghier ortodox pe pământ românesc de către Macarie Ieromonahul (1508-2008), în „Almanah Bisericesc 2008”, Editura „Cuvântul Vieţii”-Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, 2008, p. 111-122.

Idem, Sfânta Liturghie, în albumul „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român”, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, p. 145-184.

Idem, Ediţii ale Liturghierului, în albumul „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român”, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, p. 213-221.

Idem, Bibliografie, în albumul „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie în viaţa poporului român”, Editura „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2008, p. 225-240.

Idem, Rânduiala Proscomidiei în Liturghierul românesc, în vol. „Teologie şi educaţie la Dunărea de Jos” (VII), Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 309-331.

Idem, 1508-2008 – 500 de ani de Liturghier pe pământ românesc, în „Călăuză Ortodoxă”, XVIII (2008), nr. 233, p. 25.

Idem, 330 de a ni de la tipărirea Liturghierului Sfântului Mitropolit Dosoftei, Iaşi, 1679, în rev. „Danubius”, XXVI (2008), Editura Muzeului de Istorie din Galaţi, Galaţi, 2009, p. 211-226.

Pistrui, pr. Chiril, Liturghierul lui Macarie (1508) şi tipografia din Ţara Românească, în „Mitropolia Ardealului”, III(1958), nr. 5-6, p. 453-456.

Pott, Thomas, La réforme liturgique byzantine. Étude du phénomène de l΄ évolution non-spontanée de la liturgie byzantine, în „Irenikon”, Edition de Chevtogne, nr. 1-2/1999, p. 142-157.

Procopoviciu, pr. prof. Petre, Ediţia nouă a Liturghierului, în „Mitropolia Ardealului”, II(1957), nr. 5-8, p. 559-564.

Rădulescu, prof. Cornel, Primele traduceri româneşti ale cărţilor de ritual, secolele XVI-XVIII (studiu istoric-liturgic şi lingvistic), în „Glasul Bisericii”, XXXIV(1975), nr. 5-6, p. 566-591 şi nr. 7-8, p. 779-806.

Sava, pr. prof. dr. Viorel, Rugăciunea liturgică sau dialogul omului cu Dumnezeu şi o posibilă cale de dialog intercreştin, în „Teologie Ortodoxă”, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, 2005, Tom X, p. 339-356.

Idem, Liturghierul de la Iaşi (1818)-prezentare şi evaluare în lumina ultimei ediţii a Liturghierului românesc, în vol. „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie, izvoare ale vieţii veşnice”, Editura Trinitas, Iaşi, 2008, p. 302-319.

Serafinceanu, prof. dr. I., Un manuscris slav important din biblioteca mănăstirii Neamţ: Liturghierul lui Ion Logofătul, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XXXVIII(1962), nr. 5-6, p. 365-408.

Stan, pr. dr. Alexandru, Postfaţa Traducătorului – la traducerea nouă din limba slavă a Liturghierului lui Macarie, în vol. „Liturghierul lui Macarie, 1508-2008”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei/Bibliotecii Academiei Române, Târgovişte, 2008, p. 165-171.

Stăniloae, pr. dr Dumitru, Liturghia şi unitatea religioasă a poporului român, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIV(1956), nr. 10-11, p. 1079-1087.

Streza, asist. drd./lect. dr. Ciprian, Originea anaforalei liturgice, în „Revista Teologică”, VIII/80 (1998), nr. 4, p. 95-128.

Idem, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur-textele euhologice principale ale ritului bizantin, în „Îndrumător bisericesc pe anul de la Hristos 2007”, Editura Andreiana, Sibiu, 2007, p. 136-150.

Idem, Este Sfântul Vasile cel Mare autorul Liturghiei ce îi poartă numele? Argumente interne pentru paternitatea vasiliană din Rugăciunea teologică a acestui text euharistic, în „Revista Teologică”, XVII/89 (2007), nr. 3, p. 248-273.

Streza, pr. drd. Liviu/ Episcop/Mitropolit dr. Laurenţiu, Tâlcuirea liturgică din manuscrisul n. 111. Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului, în „Studii Teologice”, XXVI(1974), nr. 1-2, p. 79-88.

Şerbănescu, pr. prof. dr. Niculae, Antim Ivireanul-tipograf, în „Biserica Otodoxă Română”, LXXIV(1956), nr. 8-9, p. 690-766.

Teodorescu, Barbu, Prima tipografie a Ţării Româneşti. Macarie (1508-1512), în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVI(1958), nr. 10-11, p. 983-1004.

Idem, Cartea românească înainte de apariţia tiparului (sec. X-XVI), în „Glasul Bisericii”, VIII(1959), nr. 7-12, p. 620-632.

Idem, Repertoriul cărţii româneşti vechi (1508-1830), în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVIII(1960), nr. 3-4, p. 339-366.

Idem, Circulaţia vechii cărţi bisericeşti de Bucureşti 1508-1830, în „Glasul Bisericii”, XX(1961), nr. 9-10, p. 879-921.

Vanca, pr. lect. dr. Dumitru, Un Liturghier românesc mai puţin cunoscut: Bălgrad, 1687, în „Altarul Reîntregirii”, XIII (2008), nr. 3, p. 233-268, republicat sub titlul Un text inedit: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur-Bălgrad, 1687, în vol. „Sfânta Scriptură şi Sfânta Litughie, izvoare ale vieţii veşnice”, Editura Trinitas, Iaşi, 2008, p. 408-430.

Vicovan, pr. conf. dr. Ion, Ediţii mai însemnate ale Liturghierului: importanţa şi valoarea prefeţelor, în vol. „Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie, izvoare ale vieţii veşnice”, Editura Trinitas, Iaşi, 2008, p. 368-382.

Vintilescu, pr. prof. dr. Petre, Troparul Ceasului al treilea în rânduiala Epiclesei, în „Biserica Ortodoxă Română”, XL (1937), nr. 1-2, p. 1-21.

Idem, Proscomidia privită istoric, în structura şi rânduiala ei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LX (1942), nr. 7-8, p. 320-360.

Idem, Liturghia credincioşilor privită istoric, în structura şi rânduiala ei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXI (1943), nr. 1-3, p. 33-85.

Idem, Cântarea poporului în biserică, în lumina Liturghierului, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXIII (1945), nr. 9, p. 409-423.

Idem, Contribuţii la lămurirea unei controverse de tipic privitoare la vohodurile Liturghiei, în „Studii Teologice”, III (1951), nr. 3-4, p. 121-166.

Idem, Ora sau vremea din zi pentru săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, în „Studii Teologice”, IV (1952), nr. 1-2, p. 66-76.

Idem, Pentru o nouă ediţie în pregătire a Liturghierului, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIII(1955), nr. 3-4, p. 295-310.

Idem, Pregătirea sfinţiţilor slujitori pentru oficiul Liturghiei, în „Biserica Orotodoxă Română”, LXXVII (1959), nr. 2, p. 141-176.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. „Vhodul Mic” sau „Intrarea Mică” şi momentele următoare din Liturghia catehumenilor, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVIII (1960), nr. 7-8, p. 629-657.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Liturghia credincioşilor. Riturile din prima parte a Liturghiei credincioşilor, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXVIII (1960), nr. 11-12, p. 1030-1053.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Anaforaua sau ritualul Sfintei Jertfe Euharistice, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXIX (1961), nr. 7-8, p. 733-754.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Epiclesa, în „Biserica Orotodoxă Română”, LXXX (1962), nr. 1-2, p. 86-104.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Rugăciunea dipticelor sau a pomenirilor de la Sf. Jertfă euharistică, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXX (1962), nr. 7-8, p. 658-672.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Oficiul Sfintei Liturghii după dipticele de la finele anaforei liturgice şi până la înălţarea Sfântului Agneţ, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXI (1963), p. 111-130.

Idem, Dumnezeiasca Liturghie comentată în oficiul şi textul ei. Ritul Proscomidiei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXII (1964), nr. 11-12, p. 1043-1068.

Vîlciu, Marian, Liturghierul lui Macarie, prima carte tipărită în Ţările Române, în vol. „Liturghierul lui Macarie, 1508-2008”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviştei/Bibliotecii Academiei Române, Târgovişte, 2008, p. 205-249.

Voicescu, pr. C., Recenzii. Tipărituri noi la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în „Biserica Ortodoxă Română”, XCII(1974), nr. 11-12, p. 1414-1416.