Caracteristica geografică a rezervaţiei

În anul curent teritoriul rezervaţiei n-a suferit schimbări esenţiale. Aproape 2/3

din suprafaţa Rezervaţiei este ocupată de lacul Beleu. Pe restul teritoriului cresc

sălcişuri, stufărişuri şi alte comunităţi de plante ierboase şi lemnoase caracteristice

luncilor inundabile din zona Prutului inferior.

Apele lacului Beleu circulă şi se află în permanentă comunicaţie cu rîul Prut

prin cele patru gîrle: două gîrle de acumulare – Manolescu şi Popovca şi două de

evacuare – Nevodului şi Rotarului, care sunt situate în partea de Sud a lacului.

Nivelul apei din lac depinde în mare parte de nivelul apei din Dunăre şi

respectiv din rîul Prut variind în dependenţă de inundaţiile de primăvară şi vară.

Hotarele rezervaţiei se mărginesc la apus cu rîul Prut la răsărit cu pantele

înţelinite ale Prutului ce se apropie cu Slobozia Mare. Rezervaţia este situată

aproximativ la paralela 45 grade latitudine nordică. Prin aceasta se lămureşte faptul

că este situată în calea păsărilor migratoare.

Lacul Beleu este un ansamblu de lacuri, mlaştini şi trupuri de pădure ce

reprezintă un ladşaft şi o aşezare geografică prielnică pentru stabilirea cu traiul a

multor păsări de apă şi luncă inundabilă. Lacul dispune de o diversitate de plante,

dintre care specii rare incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: Nufărul alb,

Ciulinul de baltă, Peştişoara, Săgeata apei şi Viţa de pădure.

Complexul natural al lacului Beleu constituie un element de structură a

ecosistemelor acvatice şi terestre a Euroregiunii Dunărea de Jos, prin eforturile

specialiştilor în materie şi persoanelor de răspundere este propusă ideea de a afilia

rezervaţia ,,Prutul de Jos’’ – rezervaţia biosferei ,,Delta Dunării’’ ca primă atapă

zona bazinului Prutului inferior de la Giurgiuleşti şi pînă la Cahul la 20 iunie 2000

a obţinut statutul de zonă umedă de importanţă internaţională ’’Ramsar’’

De manţionat că etapa argumentării ştiinţifice în favoarea creării rezervaţiei a

durat prea mult timp, aproximativ 20 de ani, vreme în care au fost pierdute multe

şanse de ordin protector. Odată cu valorificarea şi cultivarea pămîntului din lunca

Prutului inferior şi formarea bazinului de acumulare a apelor din regiunea Costeşti

s-a înţeţit şi procesul de colmatare a lacului Beleu. Dimensiunile lacului se

1

micşorează de la an la an prin înaintarea spre interior al formaţiunilor de sălcişuri

mai ales în gura gîrlelor Manolescu şi Popovca.

Odată cu prelucrarea intensă a luncii Prutului inferior s-a intensificat şi procesul

de eroziune a teritoriilor agricole din zonă.

Din materialele arhivei naţionale referitor la lacul Beleu, prin anii 1938-1944,

pe cînd locul cu toate stufărişurile şi sălcişurile aparţineau boierului Manolescu se

constată că procesul de colmatare aproape că nu era aşa active deoarece lacul se

alimenta cu apă numai în perioada inundaţiilor de primăvară apa intrînd în lac prin

intermediul gîrlelor Rotaru şi Nevodului contra scurgerii ceea ce nu permitea

procesul de colmatare, nivelul maxim al apei din lac fiind de 7-8 metri.

Pe acele timpuri un element specific de structură a lacului Beleu o constituia şi

insuliţele plutitoare ,,plaurii’’ – formate din rădăcinile plantelor, stufulşui,

asigurate şi cu un strat foarte slab de sol alluvial. Ele serveau ca mediu de creştere

şi dezvoltare a diverselor specii de ferige şi alte plante de apă.

Aceste insuliţe plutitoare mai serveau şi ca un refugiu de nădejde şi ca locuri de

înmulţire a multor mamifere acomodate la astfel de habitate, cum ar fi vidra,

jderul, hermelina, ondatra, nurca europeană, pisica sălbatică…

Cu dispariţia acestor insuliţe au dispărut şi multe specii de peşti care se aflau în

lac cum ar fi: linul, chişcarul, cega, mreana, morunul, scobarul şi rosarul cu bot

turtit. Au dispărut şi multe specii incluse în Cartea Roşie ca: Văduviţa, Cleanul

mic, Mreana vînătă, Lostriţa, Fusarul.

Sub influenţa presingului antropogen au suportat modificări esenţiale şi

comunităţile de Nufăr galben, Cornaci, Nufăr alb, Orzoaică de baltă.

În anii cu deficit de umiditate cantitatea de apă din lac scade considerabil

atingînd nivelul critic de 20, 30 cm, astfel punînd în pericol tot ecosistemul locului

împreună cu lumea vegetală şi regnul animal din zonă.

Pentru menţinerea regimului hidrologic stabil şi stabilitatea habitatelor din

rezervaţie este nevoie de a construe pe cursurile de scurgere a gîrlelor Manolescu şi

Popovca stăvilare de reglare a regimului hidrologic şi diminuarea colmatării

excessive a lacului.

2

Investigaţii în acest domeniu au fost făcute încă din anii 1966-1997 de către

Institutul de profil din Chişinău: ’’Aquaproiect’’ dar din lipsa finanţelor de

constricţie s-au atopat. S-au încercat mai tîrziu în vara anului 2000 să se facă

lucrări de îndiguire a scurgerii apei din lac prin gîrla Rotaru şi Nevodului, însă

datorită inundaţiilor de primăvară din anii următori digurile au cedat presiunii apei

şi munca a fost în zadar. Fără un proiect bine argumentat şi fără construcţii capitale

din beton armat nu se poate asigura stabilitatea regimului hidrologic a lacului.

Structura teritorială

Conform datelor ultimului amenajament silvic efectuat în anul 2001 de către

specialiştii de la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, suprafaţa totală a

rezervaţiei constituie 1755 ha, din care:

- Terenuri acoperite cu păduri – 441 ha

- Suprafaţa acoperită de apă – 628 ha

- Suprafaţa cu bălţi şi stufării – 564 ha

- Sălcişuri – 28 ha

- Drumuri – 2 ha

Cele mai mari suprafeţe în rezervaţie sunt acoperite cu apă, bălţi, stufării şi

formaţiuni silvice.

Dinamica regimului hidrologic

În urma analizei regimului hidrologic a lacului Beleu s-a observat o îmbinare

neordinară a regimului de apă. Aşa în 2006 asigurarea a fost de 97% maxima

nivelului apei în lac atingînd 4,4 m iar media anuală s-a reţinut la 2,46 m. Acest an

asigurarea cu apă se repetă o dată la 20 de ani.

În anul 2007 asigurarea cu apă a fost de 93% aşa o suprapunere a regimului

hidrologic de formare a resurselor de apă provoacă situaţii critice a condiţiilor de

3

viaţă a acosistemului lacului. Umplerea cu apă a lacului se efectuiază în două

perioade:

- în perioada revărsărilor de primăvară

- în perioada ploilor torenţiale de vară

un astfel de regim nivelează pierderile prin evaporarea intensivă ce are loc vara.

Situaţia pe care o avem cu lacul Beleu ne demonstrează faptul că masa apelor se

schimbă annual, dar resursele de apă sunt foarte reduse.

Dacă tindem spre a ne amesteca în mod artificial în regimul hidrologic al

lacului spre a mări resurselor naturale de apă ar trebui ca partea de sud pe cursul de

scurgere a apei a gîrlelor Rotaru şi Nevodului de construit stăvilare hidrotehnice

care ar permite acumularea fără probleme în perioada critică de pătrundere a apei

din Prut din partea de Nord prin gîrlele Manolescu şi Popovca.

Dacă pe parcursul unor ani nivelul minim din lac atinge 0,3 – 0,5 m în lunile de

vară acest neajuns poate fi lichidat din contul anilor abundenţi.

Scăderea apei din lac ce se observă pe parcursul unor ani poate fi constatată ca

un efect al colmatării intensive a lacului cauzată de scurgerea directă din lac a

apelor tulburi din Prut prin cele două gîrle.

În lac viteza scurgerii se diminuiază şi particulele grele se sedimentează, astfel

ridicînd nivelul lacului.

Concluzii:

Scăderea lacului Beleu pe parcursul ultimilor ani are loc din două motive:

- nerespectarea regulilor de exploatare a lacului - apele Prutului intră liber în

lac fără a se reţine şi se scurg din el, deoarece nu există instalaţii

hidrotehinice de reglare a apei.

- colmatarea excesivă din cauza mişcării vitezei de scurgere şi sedimentarea a

particulelor grele din apa rîului Prut pe fundul lacului.

Pentru îmbunătăţirea viabilităţii lacului Beleu este necesar de a elabora un plan

de măsuri împreună cu Academia de ştiinţă; Ministerul Ecologiei, Aquaproiect –

instituţii viabile în vederea ridicării de instalaţii hidrotehnice complexe în scopul

stabilizării nivelului apei din lac.

4

Flora şi vegetaţia rezervaţiei naturale ,,Prutul de Jos’’

1. Fondul ariilor protejate – Fondul ariilor naturale protejate de Stat include

obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă

pentru conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, restabilirea

echilibrului ecologic şi pentru educaţia ecologică a populaţiei.

Obiectivele inspectării

Controlul de stat privind Fondul ariilor protejate constă:

- Harta – schemă, existenţa bornelor de hotar, panouri de avertisment,

indicatori.

- Documentaţia privind efectuarea lucrărilor de îngrijire, reconstrucţie şi tăieri

de igienă.

- Calitatea efectuării lucrărilor silvice, asigurarea respectării regimului de

protecţie comform Regulamentelor Cadrului şi actelor legislative şi

normative.

În comformitate cu Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat

nr.1538 – XIII din 16.07.1998 rezervaţia ştiinţifică este parte componentă a

fondului de arii protejate, delimitată în conformitate cu clasificarea Uniunii

Internaţionale de Conservare a Naturii.

Obiectivele şi complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:

- protecţia celor mai reprezentative arii naturale

- păstrarea genofondului

- conservarea biodiversităţii

- păstrarea aspectului natural al peisajului geografic

- efectuarea de cercetări ştiinţifice

- monitorizarea ariilor naturale protejate

- educarea ecologică, culturală, estetică şi recreerea cetăţenilor

articolul 26 al legii interzice activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei

fireşti a proceselor naturale, în special:

5

- Lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric,

lucrări hidroameliorative şi de altă natură care conduc la deteriorarea

achilibrului ecologic.

- Explorarea şi extragerea de zăcăminte minerale sau de orice alt tip de resurse

naturale.

- Explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă

naţională ( petrol, gaze naturale ) cu condiţia respectării cerinţelor speciale

de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală

abilitată, cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia a mediului

înconjurător.

- Deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice, altele decît cele de uz

comun şi parcarea lor în locuri amenajate.

- Păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea

cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de

animale.

- Arderea pajiştelor, a stufului şi a pădurii, orice formă de odihnă a populaţiei.

- Aflarea persoanelor străine cu exceptia lucrătorilor ştiinţifici din alte

instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale.

Reducera impactului antropic asupra obiectelor şi a complexelor din fondul

ariilor protejate este stabilită zona de protecţie. Limitele acestei zone sunt trasate în

documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, care este aprobată de

Guvern. Pentru Rezervaţia Ştiinţifică, rezervaţia biosferei, rezervaţia naturală

limitele ei sunt de la 1000 – 1500 ha.

În zona de protecţie sunt interzise:

- efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale

- tăierile rase

- aplicarea pesticidelor.

6

Articolul 98 al Legii atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă sau

penală, conform legislaţiei în vigoare.

Fondul silvic. Starea actuală

Pădurea constituie un inestimabil patrimoniu. Pe lîngă beneficiul economiei

naţionale în urma valorificării produselor lemnoase şi nelemnoase, pădurile

constituie un factor de primă importanţă în menţinerea echilibrului ecologic. Este

notorie contribuţia pădurilor la stabilizarea continuă a pînzei freatice, menţinerea

resurselor acvatice, a echilibrului de bioxidului de carbon, a azotului la emisia

oxigenului.

Pădurile au o pondere semnificativă la diminuarea proceselor de eroziune a

solurilor şi a alunecărilor de teren.

Gradul de împădurire variază diferit:

Nord – 7,2 %

Centru – 13,5 %

Sud – 6,7 %

Fondul Forestier este gestionat de Agenţia de Stat pentru

Silvicultură ,,Moldsilva’’; 86,7 % sunt atribuite organelor publice locale ; 12,8 %

Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării ; 0,5 % altor deţinători.

După specii pădurile sunt formate:

- Cvercinee – 43,2 %

- Salcîmete – 38,1 %

- Frăsînete – 5,1 %

- Cîrpinişuri – 2,8 %

- Conivere – 2,2 %

- Plopişuri – 1,8 %

- Alte specii – 6,7 %

7

După clasele de vîrstă:

- Tinere de gradul I şi II – 31 %

- De vîrstă medie – 37 %

- Preexploatabile – 12 %

- Exploatabile – 12 %

Pădurile, în exclusivitate, au funcţie de protecţie a mediului.

Grupa I funcţională este divizată:

- 48 % protecţia terenurilor şi solurilor

- 29 % protecţia apelor

- 14 % pădure de conservare a genofondului

- 7 % protecţia contra factorilor climatici.

Articolul 84: Tipuri de contravenţii silvice ( Codul Silvic nr.887 – XIII din

21.06.1996 )

Contravenţiile silvice sunt considerate:

- Tăieri ilicide şi vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la gradul de încetare a

creşterii lor.

- Recoltarea şi nimicirea speciilor rare şi protejate de plante şi animale aflate

pe cale de dispariţie.

- Recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al vitelor pe terenurile din

fondul farestier.

- Distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor de furnici.

Pentru încălcarea legislaţiei silvice persoanele fizice cît şi juridice sunt trase la

răspundere în conformitate cu legislaţia.

Vegetaţia forestieră din Rezervaţia Naturală ,, Prutul de Jos’’

Vegetaţia forestieră de pe teritoriul rezervaţiei este corespunzătoare etajelor

fitoelimatice formate din sălcete pure, este natural fundamentală, atribuită tipului

de pădure: 9.5.1.5 – zăvoaie de salcie, tip de staţiune identificat; 9.6.23 –

silvostepă, luncă de zăvoi de sol fluvial, anual prelungit inundabil.

8

În urma cercetărilor putem menţiona că deosebim un tip de pădure uniform

după compoziţia speciilor arborescente şi după etajul de vegetaţie.

Fondul forestier poate fi divizat:

- sălcete pure cu productivitate mijlocie 9 %

- sălcete pure subproductive 1 %

- răchitişuri

dezvoltarea acestui tip de pădure, ere loc în condiţii speciale caracteristică pentru

Lunca Prutului: Răchitişurile au căpătat răspîndire în albia din cursul inferior al

Prutului reprezentate de patru forme arbustiere.

- salix triandra

- salix viminalis

- salix cinerea

- salix cprea

Acestea se dezvoltă în apropierea apelor pe depuneri tinere de nisip şi nămoluri.

În etajul doi întîlnim Sîngerul, hameiul, cătina roşie, învelişul ierbosare o

dezvoltare mai neuniformă din cauza luminii.

Sălcişurile sunt caracterizate prin specia dominantă de pe teritoriul rezervaţiei.

Salcia albă ( Salix alba ) se dezvoltă pe locurile mai înalte, soluri aluviale.

Etajui doi este format din răchită, socul negru, sîngeru. Vegetaţia ierboasă se

dezvoltă mai mult pe locuri ridicate, unde sunt mai puţine inundaţii.

Fitocenoza acvatică este foarte variată, răspîndirea depinde de condiţiile

climaterice cît şi hidrologice.

Plantele pe cale de dispariţie şi endemice

În componenţa floristică a rezervaţiei sunt înregistrate următoarele specii de

plante:

9

- Ciulinul de baltă ( Trapa natans ) – categoria I de raritate, preferă locurile

liniştite, convieţuieşte cu plutica şi lintiţa mică, se poate întîlni la Gura

Beleului.

- Viţa de pădure ( vitis sylvestris ) – categoria I de raritate, se poate întîlni în

fîşia de salcie de lîngă rîul Prut.

- Nufăr alb ( nymphaea alba ) - categoria I de raritate, se poate întîlni şi în alte

regiuni faţă de anii precedenţi cum ar fi: interiorul zonei de protecţie cît şi

spre partea de nord – est a rezervaţiei.

- Peştişoara ( Salvinia natans ) – categoria II de raritate, s-a întîlnit pe porţiuni

foarte întinse şi aproximativ pe întreg acvatoriul lacului.

- Săgeata apei ( Sagittaria sagitafilia ) – categoria I de raritate, anul acesta a

fost mai puţin întîlnită, doar în sud – estul lacului, deoarece nivelul apei a

fost foarte ridicat, astfel locurile unde de obicei se putea înregistra au fost

sub apă.

- Rogoz ( Carex pendula ) – categoria II de raritate, deoarece se poate întîlni

în lunca propriu zisă dintre litoral şi fîşia de sălcii, el s-a putut întîlni mai

puţin ( datorită inundaţiilor care s-au menţinut mai mult decît de obicei ).

- Feriga ( Thelypteris palustris ) – categoria I de raritate, întîlnită doar în 16

exemplare.

- Frasinul ( Fraxinus palissal ) – categoria II de raritate.

Ormitofauna

În total păsările din regiunea Prutului inferior sunt prezentate cu 31 familii.

Actualmente 28 specii de păsări sunt incluse în Cartea Roşie. Următoarele specii

sunt în regiunea Prutului inferior.

Order Pelecaniformes

Familia Pelicanidae

- Pelicanus onocrotaus – incluse în Cartea Roşie în 1978

- Phalacrocorax carbo

10

Order Cicomiiformes ( Stîrcii, berzele )

Family Ardeidae – stîrcii, buhaii

- Ixobrychus minutus

- Botaurus Stellares – incluse în Cartea Roşie din 1997

- Ardea purpurea – incluse în Cartea Roşie din 1997

- Ardea cinerea

- Egretta alba – inclusă în Cartea Roşie din 1978

- Egretta gazatta

- Ardeola ralloides – inclusă în Cartea Roşie din 1978

Family Threskiornithidae ( Ţigănuşii, Lopătarii )

- Platalia leucordia – inclusă în Cartea Roşie din 1979

- Plegadis falcinellus

Family Cicomidae

- Ciconia ciconia

- Ciconia nigra

Order Anseriiformes

- Cygnus olor

- Anser anser – inclusă în Cartea Roşie din 1978

- Anser albifronos

- Anas platyrhynchos

- Anas querquedula

- Anas strepera

- Anas clypeata

- Netta rufina – inclusă în Cartea Roşie din 1998

- Aythya nycora

- Aythya fuligula

Order Falconiformes

Family Accipitridae

- Circus aeroginosus

11

Family Falconidae

- Hypotriorchis subbuteo

Order Gruiformes

Family Rallidae

- Fulica atra

- Gallinula chloropus

- Pozzana pozzana

Order Charadriiformes

Family Charadriinae

- Vanellus vanelus

- Tringa stagnatilis

- Tringa glareola

- Haematopus ostralegus – inclusă în Cartea Roşie din 1997

Family Glareolidae

Family Laridae

- Larus ridibundus

- Chlidonais leucoptera

- Chlidonais nigra

- Sterna albifrons – inclusă în cartea Roşie din 1997

Order Cuculiformes

- Cuculus canorus

Order Strigiformes

- asio flammeus

Order Coraciiformes

Family Alcedinidae

- Alcedo atthis – inclusă în Cartea Roşie din 1997

Order Piciforme

- Picus viridis

- Dendrocopos syriacus

- Drzcopus martius

12

Order Passeriformes

Family Hirundinidae

- Riparia riparia – inclusă în Cartea Roşie din 1997

Family Motacillidae

- Anthus pratensis

Family Turdiae

- Saxicola ruberta

- Saxicola torquata

Family Paradoxornithidae

- Panurus biarmicus – inclusă în Cartea Raşie din 1997

Family Sylviidae

- Locustella fluviatilis

- Lucustella luscinioides

- Acroceptalus palustris

- Acroceptalus schoenobaenus

- Sylvia borin

- Sylvia communis

Family Remezidae

- Remiz pendulinus – inclus în Cartea Roşie din 1997

Family Emberizidae

- Emberiza schoeniclus

Family Ploceidae

- Passer montanus

Family Corvidae

- Corvus corax

- Corvus frugilegus

- Corvus monedula

- Pica pica

13

Prescurtări şi simboluri

S – pasăre sedentară ♀ - femelă

Juv. – juvenil ( tînăr ) ♂ - mascul

Im. – imatur OI – oaspete de iarnă

L – lungime totală P – specie de pasaj

A – anvergură MP – migrator parţial

Ssp – subspecie Ac – specie accidentală

RI – rar iarna OV – oaspete de vară

Pelicamiformes

Sunt păsări acvatice de dimensiuni mari, care se hrănesc cu peşte, avînt toate

cele patru degete ale labei unite printr-o membrană înotătoare. Majoritatea

speciilor cuibăresc în colonii mari şi nu scot sunete în afara perioadei de cuibărire.

Pelicanii – au ciocuri enorme cu care prind peştele pe care îl urmăresc înotînd.

Pelicanul comun ( Pelicanus onocrotalus ) – are remige negre şi subalare albe,

cam ca şi barza albă. Cînd înoată, corpul lor intră puţin în apă. Sînt greoi pe sol,

dar zboară cu multă uşurinţă, cu bătăi de aripi încete, urmate de planări. De obicei

zboară în linie. Deseori se rotesc în stoluri şi în formaţie, se poate ridica la mari

înălţimi.

Cormoranii – se scufundă de la suprafaţa apei şi înoată sub apă. Cioc cu vîrf

încîrligat. Pot fi văzuţi deseori stînd pe crengi şi pe ţărmurile stîncoase, cu aripile

întinse pentru a se usca.

Cormoranul mare ( Phalacrocorax carbo ) – cuibăreşte în colonii. De

dimensiuni mari, culoare închisă, cu gît relativ lung. Primăvara este alb pe bărbie şi

obraji; are o pată albă pe pulpă. Înoată scufundat mult în apă, gîtul ridicat.

14