Revista de Studii Financiare · Rangu Călin, Autoritatea de Supraveghere Financiara, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București, România Vernic Raluca,

Revista de Studii Financiare Institutul de Studii Financiare

Volumul IV ● Mai 2019 ● Nr. 6

Apariție bianuală

Baze de date internaţionale în care este indexată revista

Central and Eastern European Online Library (CEEOL)

Google Scholar

AcademicKeys

ErihPlus

Electronic Journals Library, Max Planck Instiutes Stuttgart

Rootindexing

Directory of Open Access Journals (DOAJ)

Open Academic Journals Index (OAJI)

Research Papers in Economics (RePEc)

ISSN 2537 - 3714, ISSN-L 2537 – 3714

ISSN online 2559-1347 www.revista.isfin.ro

http://www.revista.isfin.ro/

Board editorial RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

BOARD EDITORIAL

Redactor-şef

Stancu Ion, Academia de Studii Economice, Institutul de Studii Financiare,

București, România

Redactori

Badea Dumitru, Academia de Studii Economice, Institutul de Studii Financiare,


Câmpeanu Cătălin, Institutul de Studii Financiare, București, România

Constantinescu Dan, Universitatea Ecologică, București, România

Mitroi Adrian, Academia de Studii Economice, Institutul de Studii Financiare,


Naghi Laura – Elly, Academia de Studii Economice, Institutul de Studii Financiare,


Neagu Florentina, Institutul de Studii Financiare, București, România

Panait Iulian, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Institutul de Studii

Financiare, București, România

Consiliul științific

Andrei Aurel Jean, Universitatea din București, România

Armeanu Daniel, Academia de Studii Economice, București

Badea Leonardo, Autoritatea de Supraveghere Financiară, București

Baltov Milen, Free University of Burgas, Bulgaria

Bădescu Alexandru, Universitatea Calgary, Canada

Bădescu Andrei, Universitatea din Toronto, Canada

Ciumara Roxana, Academia de Studii Economice, București, România

Cristescu Amalia, Academia de Studii Economice, București, România

Dedu Silvia, Academia de Studii Economice, București, România

Farrugia Andre, Universitatea din Malta, Malta

Folcuţ Ovidiu, Universitatea Româno-Americană, București¸ România

Fomin Igor, Universitatea de Stat St. Petersburg, Rusia

Ioanaș Corina, Academia de Studii Economice, București, România

Jula Dorin, Institutul de Prognoză Economică, Institutul Naţional de Cercetări

Economice, Academia Română, București, România

Matei Ioan, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, București,

România

Paalzow Anders, Stockholm School of Economics, Suedia

Piroşcă Grigore Ioan, Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Rangu Călin, Autoritatea de Supraveghere Financiara, Școala Națională de Studii

Politice și Administrative, București, România

Vernic Raluca, Universitatea Ovidius, Constanța, România

Asistenți editoriali

Darmaz-Guzun Alexandra, Institutul de Studii Financiare, București, România

Petrache Andreea, Institutul de Studii Financiare, București, România

Tudorache Alina, Institutul de Studii Financiare, București, România

Cuprins general RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

CUPRINS GENERAL

Indicele de stabilitate financiară (6) estimat de către Institutul de

Studii Financiare

Studii și cercetări

Asigurarea riscului cibernetic - o mare provocare cu care se

confruntă economiile moderne

Leonardo Badea și Călin Mihai Rangu

Transparenţa informaţiilor publicate de băncile comerciale din

România privind guvernanţa corporativă şi implicaţiile asupra

auditului financiar

Andreea Claudia Crucean

Proiecții privind sustenabilitatea sistemului de pensii în România

Ion Stancu, Dragoș Hașeganu și Alexandra Darmaz-Guzun

Evoluţia internaţională a incidenţei riscurilor catastrofale

Nicoleta Radu și Laura Elly Naghi

The differences of corporate governance influence on state-owned

enterprise and non-state-owned entrerprise’s performance: the case

of Indonesia

Irine Herdjiono

O analiză comparativă a criteriilor de evaluare a proiectelor

finanțate din fonduri structurale din perspectiva managementului

riscurilor

Ciprian Nicolae

RSF Cuprins general

Revista de Studii Financiare

Opinii

Scurtă incursiune în megatendințele ce vor modela lumea

asigurărilor

Adrian Marin

Contrapartea centrală locală

Laurențiu Paul Barangă

Câteva aspecte ale arbitrajului ca modalitate de soluționare a

litigiilor din asigurări

Raul-Felix Hodoș și Narcis Păvălașcu

Recenzie carte: Capitalul în România Postcomunistă

Dan Constantinescu

Studii și cercetări RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

INDICELE DE STABILITATE FINANCIARĂ

estimat de către Institutul de Studii Financiare

Ultima actualizare: trimestrul IV, 2018

Rezumat

Ȋn fiecare număr al Revistei de Studii Financiare actualizăm şi

publicăm Indicele de stabilitate financiară (ISF) al institutului nostru de

studii financiare care să urmărească corelaţia dintre creșterea economică şi

factorii macroeconemici şi financiari din România. Am construit un indice

compozit utilizând o combinație liniară de variabile economico-financiare

cu impact semnificativ asupra activității economice. Aceste variabile

financiare sunt ponderate cu răspunsul impulsurilor (cumulate la două

trimestre) asupra variaţiei PIB-ului, așa cum este estimat de modelul VAR.

Dezvoltarea unui astfel de indice compozit de stabilitate financiară

(sau de stres financiar) are două utilități principale:

• Analiza corelației dintre variabilele financiare și economia reală plasate

în contextul diverselor perioade istorice de stabilitate (sau de criză)

financiară. De asemenea, această analiză de corelație relevă, în fiecare

perioadă, contribuția semnificativă (pozitivă sau negativă) a fiecărei

variabile economico-financiare la creșterea economiei reale. În urma

acestei analize, ISF poate măsura impactul măsurilor de politică

economică și financiară asupra realităţii economice din Romȃnia.

• Predicția pe termen scurt a creșterii economice reale estimată prin

prognozarea evoluției ȋn următoarea perioadă a activității economice reale

(PIBt + 1) utilizând perioada curentă PIBt și variabilele economico-

financiare din compoziţia ISFt.

Cuvinte-cheie: indice compozit, indice de stres financiar, creșterea

economică, modelul VAR, predicție pe termen scurt

Autori: Ion Stancu ([email protected]), Andrei Tudor Stancu ([email protected]) și Iulian

Panait ([email protected]).

Pentru explicaţii complete puteţi accesa numerele 1 ; 2 şi 3 ale revistei

(https://revista.isfin.ro/wp-content/uploads/2017/11/5_Indicele-de-stabilitate-financiara.pdf ).

mailto:[email protected]

https://revista.isfin.ro/wp-content/uploads/2017/11/5_Indicele-de-stabilitate-financiara.pdf



RSF Indicele de stabilitate financiară


Clasificare JEL: E63; G01; G28

Introducere

Institutul de Studii Financiare şi-a asumat inclusiv misiunea de a

prezenta comunităţii economico-financiare romȃneşti şi internaţionale un

Indice de Stabilitate Financiară (ISF) ca barometru al celor mai

reprezentativi indicatori financiari privind evoluția pieței financiare şi,

corelativ, a economiei reale. Primele versiuni ale ISF au fost publicate ȋn

numerele 1 – 5 ale Revistei de Studii Financiare

(http://revista.ISFin.ro/arhiva-rsf/). Ȋn prezentul număr şase al revistei

revenim cu un indice actualizat la trimestrul IV 2018 şi facem predicţii

pentru următoarele patru trimestre (trim I – IV / 2019).

Ediţia a şasea a ISF a rezultat din actualizarea seriilor de date cu

trimestrele 3 şi 4 din anul 2018 dar și cu revizuiri ale seriilor de date ȋn

conformitate cu raportările statistice disponibile.

1. Metodologie şi rezultate

Am folosit serii de variaţii trimestriale ale variabilelor financiare și

economice, standardizate, pe perioada T1 2004 – T4 2018:

• IPC, deficit public, exporturi nete

• ROBOR(3M), EURIBOR(3M), REER, VIX

• Indicele BET, Prime brute subscrise de asigurări

Variabilele EURIBOR şi VIX au fost incluse în compoziţia ISF ca

urmare a cointegrării economiei româneşti la nivel european şi

internaţional.

Pentru calculul ISF am utilizat modelul VAR, respectiv răspunsul la

impulsul modificării variabilelor analizate asupra PIB, variaţii trimestriale

de valori reale. S-a studiat contribuția fiecărei variabile componente la

evoluția ISF. Apoi au fost investigate corelațiile și potențialele relații

cauzale între ISF și PIB, inclusiv decalajele.

http://revista.isfin.ro/arhiva-rsf/


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Ipoteza de bază a elaborării ISF este corelaţia atât intuitivă cât și

observată empiric privind relația cauzală dintre fenomenele sistemice din

pieţele economice şi financiare şi efectele lor asupra economiei reale.

Calitatea indicelui de stabilitate financiară este validată de intensitatea şi

stabilitatea acestei corelaţii, respectiv, a corelaţiei dintre indicele agregat

al variabilor economico-financiare menţionate (ISF) şi economia reală

reflectată prin evoluţia în termeni reali a PIB.

Evoluţia ISF, astfel estimată, este ilustrată în graficul de mai jos

(figura nr. 1).

Figura nr. 1. Reprezentarea grafică a evoluţiei ISF estimat, corelativ cu

evoluţia PIB real

Rezultatele noastre relevă, în primul rând, o intensitate ridicată a

evoluţiei ISF (-1) cu evoluţia PIB real: = 0,6. În al doilea rând, rezultatele

noastre sunt susținute şi de corelaţia ISF cu principalele episoade de criză

-6.0000

-5.0000

-4.0000

-3.0000

-2.0000

-1.0000

0.0000

1.0000

2.0000

Correl => 0.6

ISF PIB



financiară din România şi din pieţele internaţionale: criza globală din

2008-2009; criza datoriilor publice din zona euro din 2012-2012;

escaladarea conflictului politic şi militar din Ucraina din anul 2014,

precum şi criza social-politică din Turcia din 2014 (a se vedea ȋn detaliu

aceste corelaţii ȋn numerele 1 şi 2 ale revistei noastre)

Aşa cum am menționat anterior, ISF relevă, în fiecare perioadă şi

contribuția fiecărei variabile economico-financiare asupra evoluției

economiei reale, implicit impactul măsurilor de politici publice îndreptate

spre atenuarea crizelor financiare (figura nr. 2):

Figura nr. 2. Reprezentarea grafică a contribuției fiecărei variabile

financiare la evoluția ISF estimat

Episodul de scădere al ISF din trim IV, 2008 este determinat în cea

mai mare parte de evoluția variabilelor financiare EURIBOR, BET şi

ROBOR care, coroborată cu răspunsul la impulsul asupra PIB, au cele mai

mari contribuții la scăderea ISF. Fenomenul a fost evident şi în trim I, 2009

prin contribuția evoluției EURIBOR, BET şi REER. Aceste evoluții ale

-4.000

-3.000

-2.000

-1.000

0.000

1.000

2.000

3.000

ROBOR REER IPC ExpNet BET

PSB SdBug VIX EURIBOR ISF


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

ISF sunt confirmate şi de scăderea PIB din respectivele trimestre ale anilor

2008 şi 2009.

Revenind la perioada recentă, tabelul nr 1 de mai jos identifică o

corelație strânsă între evoluția PIB real şi evoluția EURIBOR ( = 0,568),

respectiv, evoluția SdBug, ( = 0,139), ROBOR, ExpNet, şi PBS Asig ( =

0,122; fiecare) şi a VIX ( = 0,272), ceea ce a condus la ponderi

semnificative ale acestor variabile financiare asupra valorilor ISF din anul

2018.

Tabelul nr. 1. Identificarea corelaţiilor, a răspunsurilor la impuls/PIB şi a

evoluţiei recente a ISF

1. Urmare a creşterii în anul 2018 a ROBOR (de la 2,08% în T1 / 2018 la

3,17% în T3 / 2018), a ExpNet (de la – 3.602,4 mil. lei în T1 / 2018 la –

12.628,8 mil. lei în T4 / 2018), a creşterii VIX (de la 12,12 în T3 / 2018 la

25,42 în T4 / 2018) dar şi a creşterii EURIBOR (de la – 0,328% în T1 /

2018 la – 0,31% în T4 / 2018) 1, coroborate şi cu răspunsul acestor variabile

la impulsul asupra PIB, ȋnregistrăm o reducere semnificativă a ISF în T4 /

2018 (de – 0,449).

2. Evoluţiile ROBOR, IPC, BET şi ExpNet din T2 / 2018 au condus, de

asemenea, la reducerea ISF din acelasi trimestru 2018 (de – 0,3503).

Predicția evoluției PIB pe următoarele 4 trimestre (T1 – T4 / 2019)

am efectuat-o pe seama variabilelor economico-financiare din compoziţia

ISF, la un lag şi la două lag-uri.2 În baza ecuației folosite, se estimează,

pentru perioada de previziune, o rată de creștere PIB de 3,81%; cu rate 1 Valorile din tabelul nr 2 sunt variaţii trimestriale, standardizate şi deci diferite de valorile reale

de creştere ROBOR, ExpNet VIX şi EURIBOR 2 Ecuatia este de forma: PIB = C(1) + C(2)*PIB(-1) + C(3)*PIB(-2) + C(4)*ROBOR(-1) +

C(5)*ROBOR(-2) + C(6)*REER(-1) + C(7)*REER(-2) + C(8)*IPC(-1) + C(9)*IPC(-2) +

C(10)*EXPNET(-1) + C(11)*EXPNET(-2) + C(12)*BET(-1) + C(13)*BET(-2) + C(14)*PBS(-

1) + C(15)*PBS(-2) + C(16)*DEFBUG(-1) + C(17)*DEFBUG(-2) + C(18)*VIX(-1) +

C(19)*VIX(-2) + C(20)*EURIBOR(-1) + C(21)*EURIBOR(-2)

Correl => 0.122 0.066 -0.023 0.122 0.039 0.122 0.139 0.272 0.568

Accum. response of PIB => -0.3736 -0.1522 0.2056 -0.1454 0.3021 -0.0476 0.0681 0.0105 0.3954

Time ISF ROBOR REER IPC ExpNet BET PBS Asig SdBug VIX EURIBOR

Tr I 2018 0.4841 0.2230 -0.4215 1.3131 -0.4715 0.5864 0.1601 -0.9170 1.2831 0.1115

Tr II 2018 -0.3503 0.8829 -0.0293 0.4501 0.3331 -0.6703 -0.2161 1.1585 -0.5822 0.1278

Tr III 2018 -0.1814 0.2167 1.1507 -0.1496 -0.0156 0.0500 -0.3994 0.3800 -0.5953 0.1251

Tr IV 2018 -0.4490 0.1088 -0.3948 -1.1661 0.2536 -0.9934 0.4016 0.8167 1.9194 0.1305



trimestriale de 0.61%; 1,05%; 0,79% şi respectiv, 1,36%. Acest lucru este

în relativă concordanță cu previziunile de creştere a PIB de 5,5% din

fundamentarea bugetului de stat pe 2019. Este o previziune prudentă

determinată îndeosebi de evoluţia recentă a ROBOR(3M), a ExpNet şi a

SdBug.

Actualizarea trimestrială, la momentul când datele devin disponibile,

ne va permite să evaluăm puterea de predicţie a modelului şi să facem

estimări cât mai apropiate de realitatea economică.

Concluzii

• Există o corelație semnificativă între ISF și PIB, inclusiv o reacție

relevantă în perioadele de criză.

• Includerea în model a variabilelor non bancare din sectorul financiar

(BET, PSB asig) determină creşterea performanței modelului.

• Este necesară testarea şi a altor metode pentru construirea indicelui de

stabilitate financiară (ex. analiza componentei principale; medii

ponderate).

• De asemenea, este necesară găsirea și testarea includerii în model a altor

variabile legate de sistemul financiar non bancar din România (ex.

fondurile de investiții, fondurile de pensii, alți indicatori ai pieței

asigurărilor).

Bibliografie

[1] Adrian, T. și Brunnermeier, M. K., 2008. CoVaR, „Federal

Reserve Bank of New York Staff Reports No. 348”

[2] Albulescu, C., T., 2008. - “Utilizarea unui indice agregat pentru

măsurarea stabilităţii sectorului financiar din România”, Revista

OEconomica, no.2, pp. 67-87

[3] Albulescu, C., T., 2012. - “Stabilitatea financiară, politica

monetară şi coordonarea bugetară în UEM”, Economie teoretică

și aplicată, vol XIX(2012), no.8(573), pp. 77-88


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

[4] Boţel C., 2002., Cauzele inflaţiei în România, iunie 1997 - august

2001. Analiză bazată pe vectorul autoregresiv structural, BNR,

Caiete de studii nr. 11/iunie 2002, pp. 6-48;

[5] Giang, H., Lu, Y., 2013. - “Financial Condition Index for Poland”

Working Paper 13/252, International Monetary Fund, Washington

DC

[6] Ho, G., Lu Y., 2013., A financial conditions index for Poland, IMF

Working Paper, nr. 13/252, 2013, pp. 1-16;

[7] Hollo, D., Kremer M., and Duca, M. L., 2010. - ”CISS –A

composite indicator of systemic stress in the financial system”,

ECB Working Paper Series, no. 1426, March 2012

[8] Louzis, D.P., Vouldis, A.T., 2013. - „A Financial Systemic Stress

Index for Greece”, Working Paper Series, no.1563,

Macroprutential Research Network

[9] Luetkepohl, H., 2011. - “Vector Autoregressive Models”, EUI

Working Paper ECO 2011/30, European University Institute,

Florence

[10] Muraru, A., 2014. - “Construirea unui indice al condițiilor

financiare pentru România”, Colocviile de politică monetară –

ediția a VII-a, București

[11] Nagy, A., Benyovszki, A.D., Skekely, I., 2016. - “Measuring

Financial Systemic Stress in Romania: A Composite Indicator

Approach”, Financial Perspective and Challenges 2016

[12] Necula, C., 2012. - “Econometrie - Nivel de complexitate 1”,

Comisia Națională de Prognoză, pp.50-53

[13] Paries, M.D., Moccero, L.M.&D., 2014. - “Financial Conditions

Index and Credit Supply Shocks for the Euro Area”, Working

paper Series, no.1644

[14] Sargent, T., J., 1979. – “Estimating vector autoregressions using

methods not based on explicit economic theories”, Federal Reserve

Bank of Minneapolis Quarterly Review, vol.3, issue 3, pp. 8-15

[15] Sims, C., A., 1986. – “Are Forecasting Models Usable for Policy

Analysis?”, Federal Reserve Bank of Minneapolis Quarterly

Review, vol.10, issue 1, pp. 2-16

[16] ASF,

https://asfromania.ro/files/rapoarte/EVOLUTIA%20PIETELOR

%20FINANCIARE%20NEBANCARE%20S1%202018.pdf

https://asfromania.ro/files/rapoarte/EVOLUTIA%20PIETELOR%20FINANCIARE%20NEBANCARE%20S1%202018.pdf

https://asfromania.ro/files/rapoarte/EVOLUTIA%20PIETELOR%20FINANCIARE%20NEBANCARE%20S1%202018.pdf



[17] Bank for International Settlements,

https://www.bis.org/statistics/eer.htm

[18] BNR (2014 şi 2018), Rapoarte asupra stabilităţii financiare.

[19] BVB,

http://bvb.ro/FinancialInstruments/Indices/IndicesProfiles.aspx?i=

BET

[20] EURIBOR, https://www.euribor-rates.eu/euribor-rate-3-

months.asp

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=namq_10

_gdp&lang=en

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=gov_10q

_ggnfa&lang=en

[21] INS, http://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro

[22] Yahoo Finance,

https://finance.yahoo.com/quote/%5EVIX/history?p=%5EVIX

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=namq_10_gdp&lang=en

https://www.euribor-rates.eu/euribor-rate-3-months.asp

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=gov_10q_ggnfa&lang=en

https://www.euribor-rates.eu/euribor-rate-3-months.asp

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=namq_10_gdp&lang=en

http://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro

https://www.bis.org/statistics/eer.htm

http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=gov_10q_ggnfa&lang=en

http://bvb.ro/FinancialInstruments/Indices/IndicesProfiles.aspx?i=BET

http://bvb.ro/FinancialInstruments/Indices/IndicesProfiles.aspx?i=BET

https://finance.yahoo.com/quote/%5EVIX/history?p=%5EVIX

Cuprins RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

CUPRINS

Studii și cercetări

Asigurarea riscului cibernetic - o mare provocare cu care se

confruntă economiile moderne

Leonardo Badea și Călin Mihai Rangu

Transparenţa informaţiilor publicate de băncile comerciale din

România privind guvernanţa corporativă şi implicaţiile asupra

auditului financiar

Andreea Claudia Crucean

Proiecții privind sustenabilitatea sistemului de pensii în România

Ion Stancu, Dragoș Hașeganu și Alexandra Darmaz-Guzun

Evoluţia internaţională a incidenţei riscurilor catastrofale

Nicoleta Radu și Laura Elly Naghi

The differences of corporate governance influence on state-owned

enterprise and non-state-owned entrerprise’s performance: the case

of Indonesia

Irine Herdjiono

O analiză comparativă a criteriilor de evaluare a proiectelor

finanțate din fonduri structurale din perspectiva managementului

riscurilor

Ciprian Nicolae


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

ASIGURAREA RISCULUI CIBERNETIC - O MARE PROVOCARE CU

CARE SE CONFRUNTĂ ECONOMIILE MODERNE

Prof.univ.dr. Leonardo Badea1) și Lect.univ.dr. Călin Mihai Rangu2)

1) Președinte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, București,

România 2) Director, Autoritatea de Supraveghere Financiară, București, România

Rezumat

Asigurarea cibernetică dincolo de concept, trebuie să reprezinte un

produs care să fie oferit societății moderne. Trăim într-o lume complexă

bazată pe digitalizarea produselor si serviciilor. Digitalizarea implică şi un

sistem complex de riscuri asociate. Drumul spre lumea de mâine trece prin

lumea de azi și o analiză a situației existente în economiile contemporane

cu privire la asigurarea riscului cibernetic este doar un prim pas pe care

acest articol își propune sa-l realizeze.

Studiul urmărește fundamentarea nevoii de formulare și asumare

de politici și de susținere a reglementării acoperirii riscurilor cibernetice

prin asigurare, a nevoii de susținere a unor strategii sectoriale pentru

creșterea nivelului de maturitate a companiilor din perspectiva protecției

față de amenințările cibernetice. Este nevoie, de asemenea, de instituirea

unui sistem de raportare a pierderilor generate de riscurile cibernetice, cel

puțin pentru infrastructurile critice și importante, dezvoltarea și utilizarea

de către asiguratori a unor modele de consultanță și evaluare, pe baza de

standarde și certificări recunoscute la nivel mondial, inclusiv dezvoltarea

competențelor necesare la nivelul asiguratorilor referitor la ingineria

acestor riscuri.

Autor de contact, Călin RANGU - [email protected]


RSF Asigurarea riscului cibernetic - o mare provocare cu care se confruntă economiile moderne


Cuvinte cheie: risc cibernetic, asigurare, GDPR, management riscuri,

subscriere, CISO, securitate IT, confidențialitate, disponibilitate,

integritate date, infrastructuri critice, NIS, CERT

Clasificare JEL: D81, G22, H56, M15

Introducere

Tehnologia informației și a comunicațiilor digitale este prezentă

zilnic în viața noastră, atât personală cât și a activităților profesionale, în

servicii, în comerț, în susținerea infrastructurilor critice, peste tot. Dacă în

asigurări unul din conceptele principale este cel de omogenizare, prin

conectarea tuturor într-o rețea distribuită, prin intermediul Internetului,

participăm la o rețea globală, omogenă. Deși această rețea virtuală si

utilizatorii săi, sunt expuși unor mari și noi riscuri, amenințări concrete

care fructifică din ce în ce mai mult vulnerabilitățile instituțiilor,

companiilor și a persoanelor, conexiunea cu asigurările nu s-a realizat încă

și este impetuos necesar să se realizeze pentru desfășurarea unei vieți

digitale liniștite.

Conform Geneva Association1 riscul cibernetic este cu siguranță

cea mai mare provocare cu care se confruntă economiile moderne. Acesta

poate fi definit ca orice risc care decurge din utilizarea tehnologiei

informațiilor și a comunicațiilor inclusiv „încercarea deliberată a unor

infractori informatici care se folosesc de internet pentru a utiliza rețelele

de calculatoare asupra cărora au preluat controlul în scopul de a modifica,

de a bloca sau de a distruge sisteme computerizate, rețele de calculatoare

ori date sau programe stocate pe ele ori transmise de acestea”2. Atacurile

cibernetice compromit confidențialitatea, disponibilitatea sau integritatea

datelor sau a serviciilor. Acestea duc la întreruperea activităților/afacerilor,

indisponibilizând infrastructurile critice (servicii publice, energie,

transport, financiar etc), afectând oameni și proprietăți.

1 3 5 Understanding and Addressing Global Insurance Protection Gaps, Geneva Association, aprilie

2018 2 https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102012171#h=1

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102012171#h=1


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Noțiunea de risc cibernetic cuprinde o multitudine de riscuri care

amenință bunurile firmelor, guvernelor sau persoanelor fizice, pierderile

în general incluzând active financiare sau nefinanciare, identități,

divulgarea de informații sensibile și întreruperea activităților/afacerii.

Riscurile cibernetice apar ca rezultat fie al atacurilor intenționate

(criminale, teroriste, susținute de state ostile, activiști, șantaj sau din

motive personale), fie evenimentelor accidentale (ștergeri date, întreruperi

servicii)3.

1. Amenințările cibernetice se află într-un trend de creștere, atât din

punct de vedere al numărului, cât și al complexității.

Conform raportului CERT-RO4 privind evoluția amenințărilor

cibernetice pentru anul 2017 alertele de securitate cibernetică în România

au crescut cu 25% față de anul 2016, afectând 33,71% (2,89 de milioane)

adrese IP unice din România, din totalul IP-urilor alocate RO. Un procent

de 10,32% (14,33 mil.) din alertele procesate se referă la sisteme

informatice compromise, în sensul că, fie au fost infectate, fie au fost

exploatate5 și utilizate de atacatori în diferite tipuri de atacuri.

La nivel mondial atacurile majore sunt într-o creștere accelerată

conform Fig.1, în primele 3 luni din 2019 s-au înregistrat 13 atacuri

cibernetice importante conform CSIS & Hackmageddon6.

3 Raport privind evoluția amenințărilor cibernetice în 2017, CERT-RO, aprilie 2018, 3 4 Interviu Leonardo Badea, Președintele A.S.F.: https://www.ziarulprofit.ro/index.php/semnal-

de-alarma-tras-de-presedintele-asf-asigurarea-riscului-cibernetic-o-mare-provocare-cu-care-se-

confrunta-economiile-moderne/

6 https://www.hackmageddon.com/category/security/cyber-attacks-statistics/

https://www.ziarulprofit.ro/index.php/semnal-de-alarma-tras-de-presedintele-asf-asigurarea-riscului-cibernetic-o-mare-provocare-cu-care-se-confrunta-economiile-moderne/



https://www.hackmageddon.com/category/security/cyber-attacks-statistics/



. Figura nr. 1. Evoluţia anuală a numărului de atacuri cibernetice în

perioada 2006 – 2018 Sursa : CSIS & Hackmageddon 2019 şi prelucrări proprii

Pe baza informațiilor disponibile publicului conform CSIS

Technology Policy Program și hackmageddon.com, privind spionajul

cibernetic și războiul cibernetic, excluzând criminalitatea informatică

țările de origine și al victimelor ar fi cele reprezentate în Fig. 2. Campaniile

de spionaj de lungă durată au fost tratate ca evenimente singulare în scopul

totalurilor incidentelor. Datele sunt parțiali deoarece unele state ascund

incidentele, în timp ce altele nu reușesc să le detecteze.

Figura nr. 2. Reprezentarea grafică pe ţări a numărului de atacuri

cibernetice şi de victime, cumulate din 2006 până în 2019, CSIS Technology

Policy Program Sursa: CSIS & Hackmageddon

Estimarea costului incidentelor cibernetice este o provocare,

companiile evitând a raporta pierderile. La nivel mondial se estimează

pierderi cauzate de riscurile cibernetice la aproape 0,5 % din PIB-ul

8 1319

28 2334 29

3731 36

5467

113

0

20

40

60

80

100

120

2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018 2020


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

mondial și aproape de două ori mai mult decât media anuală a pierderilor

cauzate de dezastrele naturale7. Dacă replicăm la nivelul României același

procent de 0,5% din PIB ar rezulta pierderi de aproximativ 9 miliarde de

EURO.

Valoarea pierderilor financiare generate de riscul cibernetic este

dificil de estimat, existând un deficit de informație. Unele activități de

criminalitate informatică nu au un cost direct sau nu pot fi cuantificate.

Industria de profil încearcă să estimeze costurile totale, costurile per

incident, și costul pe înregistrare a unei încălcări a datelor conform

tabelului 16. Fig.3 și Fig. 4 prezintă estimări ale costurilor medii anuale ale

criminalității informatice pe domenii și principalele țări afectate.

Tabel nr. 1. Costuri estimate ale criminalității informatice

Sursa: Geneva Association, 2016

În conformitate cu estimările companiei multinaționale

„Accenture”, de consultanță în management, soluții tehnologice și

outsourcing, pe perioada 2015-2018, cele mai mari daune ale crimei

cibernetice se înregistrează în domeniul pierderii informațiilor stocate

electronic (circa 6 milioane de dolari SUA, în 2018), urmate de

întreruperea afacerilor (circa 4 milioane de dolari SUA, în 2018), pierderile

din cifra de afaceri şi avarierea echipamentelor (fig. nr. 3.):

6 Ten Key Questions on Cyber Risk and Cyber Risk Insurance, Geneva Association, nov 2016.



Figura nr. 3. Costurile medii anuale ale crimei cibernetice pe principalele

domenii ale pierderilor Sursa: Accenture, 2019

Sunt prezentate în continuare estimările aceleiași companii, pe ţări

dezvoltate, în care SUA deţine recordul cu peste 27 milioane de dolari

SUA, în 2018, urmată de Japonia, Germania Regatul Unit etc. (fig. nr. 4.).

Figura nr. 4. Costurile medii anuale ale crimei cibernetice pe principalele

ţări afectate Sursa: Accenture, 2019


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Pe baza unui barometru al riscurilor8, realizat prin interviuri asupra

a 968 de participanți, la nivelul anului 2019 s-au stabilit principalele cauze

ale pierderilor generate de incidentele cibernetice (fig. 5):

1. Întreruperea afacerii

2. Pierderea reputației

3. Daunele generate de pierderea datelor

4. Costurile cu restaurarea datelor

5. Amenzi și penalități

Figura nr. 5. Principalele cauze ale pierderilor economice cauzate de

incidentele cibernetice Sursa: Allianz Risk Barometer, 2019

Ca urmare a aplicării Regulamentului GDPR costuri majore,

suplimentare, pot fi generate de afectarea datelor cu caracter personal.

2. Impactul financiar care poate fi acoperit de asigurările de risc

cibernetic7:

• furtul de active (financiare),

• întreruperea activităților/afacerii cu afectarea veniturilor/cifrei de

afaceri,

8 Allianz Global Corporate & Specialty, Allianz Risk Barometer, 2019 7 https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf



• costurile pentru protecție și despăgubiri, costuri adiționale cu

investigarea pierderilor, costurile de comunicare (autorități, clienți,

păgubiți) și de reparare.

Cu toate aceste pierderi, nivelul asigurărilor de risc cibernetic este

foarte redus în comparație cu volumul de ansamblu al pieței asigurărilor.

Swiss Re estimează ca în 2025 (Fig. 6) acest volum să ajungă la

aproximativ 1% din piața globală a asigurărilor.

Figura nr. 6. Evoluția primelor subscrise pentru asigurările cibernetice Sursa: Swiss Re, 2018

Previziuni similare realizează și portalul german on line pentru

statistici „Statista”9 pentru primelor de asigurare cibernetică subscrise la

nivel mondial în perioada 2014-2020 conform Fig. 7.

9 https://www.statista.com/markets/414/topic/461/insurance/

0

5

10

15

20

25

2014 2016 2018 2020 2022 2024 2026

Miliarde USD

https://www.statista.com/markets/414/topic/461/insurance/


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Figura nr. 7. Valorile estimate ale primelor subscrise pentru asigurările de

risc cibernetic 2014-2020 (miliarde USD) Sursa: © Statista 2019

Conform Raportului privind analiza tematică referitoare la

asigurarea de risc cibernetic10, elaborat de către A.S.F., riscurile

cibernetice sunt în responsabilitatea atât a managementului instituțiilor și

companiilor, cât și la nivel de angajați, asigurările cibernetice putând

acoperi și riscurile profesionale generate de riscurile cibernetice.

Majoritatea politicilor de asigurare a proprietății acoperă pagubele

fizice (chiar dacă întreruperea activității este în mod constant o parte din

partea de proprietate comercială) și în general exclude riscul cibernetic. La

nivel mondial mai puțin de 10% dintre companii sunt considerate a fi

achiziționat astăzi produse de asigurări cibernetice. În România nu avem

informații.

Asigurarea este un instrument care completează (și nu înlocuiește)

cadrul de gestionare a riscurilor pe care fiecare organizație ar trebui să îl

aibă și, prin urmare, este relevant deoarece11:

10 11 https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf

https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf



• În fiecare zi, organizațiile se luptă împotriva riscului, concentrându-se

asupra frecvenței (evitând un incident) prin prevenirea și securitatea

cibernetică (CISO, CERT etc.)

• În cazul în care atacul are succes și impactul este amplu, consecințele

financiare pot fi uriașe, iar repercusiunile politice / sociale/ destabilizarea

politică / invazia militară sunt ușurate dacă infrastructurile cheie devin

nefuncționale (energia, telecomunicațiile, băncile, administrațiile publice,

transportul, infrastructuri etc.)

• Asigurarea informatică există pentru a îmbunătăți rezistența

organizațiilor prin sprijin financiar.

Accenture în 201812 a prezentat propria analiză asupra costurilor

medii ale criminalității informatice, observând că investițiile în securitatea

informatică au un impact pozitiv major (fig. 8) și corelația dintre costul

anual al criminalității cibernetice şi dimensiunea organizațională a

companiilor afectate (fig. 9).

Figura nr. 8. Costul mediu global al criminalității cibernetice în perioada

2013 – 2017 Sursa: Accenture, 2018

De asemenea, compania Accenture ne prezintă, la nivelul anului 2017, o

evoluție a costului anual al criminalității cibernetice în funcție de mărimea

12 Cost of cyber crime study, pag. 12, 17, Accenture, 2017


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

firmelor afectate din SUA cu un vârf de pierderi de peste 75 milioane

dolari SUA pentru companii mari. Regresia acestor înregistrări ne indică,

în medie, un vârf de peste 25 milioane dolari SUA pentru firme foarte mari.

Figura nr. 9. Corelația dintre costul anual al criminalității cibernetice și

dimensiunea organizațională a companiilor afectate Sursa: Accenture, 2018

3. Asigurarea riscurilor cibernetice are trei provocări principale13:

• Lipsa previzibilității pierderilor cibernetice. Expunerile sunt în mare

parte imprevizibile nu numai din cauza lipsei de date statistice din trecut,

dar mai mult din cauza dinamicii criminalității cibernetice și a riscurilor

asociate care complică evaluarea acestora.

• Asimetria informațională. Selecția adversă este aproape inevitabilă,

organizații care au luat asigurare de risc cibernetic au experimentat

incidente cibernetice înainte de a cumpăra asigurarea. Lipsa datelor

privind pierderile afectează clasificarea riscului deținătorilor de polițe de

asigurare.

• Limitele de acoperire. Politicile tind să acopere doar pierderi maxime

limitate (10-500 milioane USD, vezi, Biener, Eling, Matt și Wirfs, 2015;

13 Ten Key Questions on Cyber Risk and Cyber Risk Insurance, Geneva Association, nov 2016



Finkle, 2015), și conțin mai multe excluderi (de exemplu, pierderi

provocate de sine, accesarea site-urilor nesigure sau a terorismului).

Potenţialele scenarii extreme (uneori numite "Cybergeddon") nu pot fi

acoperite de polița de asigurare. În plus, ar putea fi indirect neacoperite

efectele pierderilor cibernetice care nu pot fi măsurate (de exemplu,

pierderile de reputație și impactul acestora privind prețurile acțiunilor). Un

alt aspect problematic al acoperirii este complexitatea poliței. Având în

vedere numărul de excluderi și natura dinamică a riscului cibernetic, există

incertitudine cu privire la ceea ce polița de risc cibernetic acoperă de fapt,

incertitudine asupra terminologiei convenite, situație care face ofertele de

asigurări foarte greu de comparat.

Deloitte14 a prezentat cercul vicios al asigurărilor cibernetice (fig.

10) care pune accentul pe faptul că lipsa datelor istorice este, probabil,

provocarea fundamentală și contribuie la strângerea limitele de acoperire

pe piețele de asigurări cibernetice și apariția de excluderi, cum ar fi

pierderile de la accesarea site-urilor nesigure sau a terorismului. Unele

efecte indirecte ale incidentelor cibernetice nu pot fi măsurate și, ca

rezultat, nu sunt acoperite ( de exemplu daunele reputaționale)15.

14 Demystifying cyber insurance coverage: Clearing obstacles in a problematic but promising

growth market, Deloitte, 2017 15 Understanding and Addressing Global Insurance Protection Gaps, Geneva Association, aprilie

2018


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Figura nr. 10. Cercul vicios al asigurărilor cibernetice

Sursa: Deloitte, 2017

Cu toate aceste neajunsuri există deja produse de asigurare

cibernetică globală oferite la nivel internațional și adaptate profilului de

risc al companiei client. Acestea permit companiilor să beneficieze de o

protecție completă împotriva criminalității cibernetice și a altor incidente

cibernetice, indirecte sau externe, rău intenționate sau accidentale.

4. Cele mai importante 5 abordări la nivel global pentru astfel de

produse, ar fi:

1. abordarea de sprijinire a clienților cu nevoi de asigurare cibernetică,

oferind instrumente de prevenire a pierderilor informatice și servicii

orientate spre recâștigarea stabilității în urma unor atacuri cibernetice.

2 abordarea unei zone estinse prin introducerea în mod specific a cazurilor

de eșec uman sau neglijență a angajaților, deci nu doar asigurări cibernetice

de afaceri, dar asigurare în mod individual. Unele domenii cheie din

această acoperire includ pagubele produse de hackeri, furtul cibernetic,



ingineria socială, extorcarea cibernetică și răspunderea pentru mass-media

on-line.

3. abordarea analizării gradului în care un client gestionează riscul.

Această evaluare cantitativă utilizează modele statistice care sunt apoi

aplicate procesului de subscriere. Recunoscând o temă a organizațiilor care

se concentrează în întregime pe evitarea încălcărilor, în general, se

urmărește o abordare pe care întreprinderile o doresc, personalizată

calculând cele mai mari riscuri cibernetice care se confruntă cu o anumită

țintă și construind o politică în consecință.

4. abordarea integrată cu managementul tehnologic clarifică faptul că

tehnologia și, mai precis, cyber-space ul au creat o forma de asigurare cu

totul nouă. Recunoscând modul în care tehnologia acum pătrunde în

societate, se remarcă nivelul ridicat al riscului pe care îl aduce acest lucru.

Abordarea a fost formulată pentru a privi dincolo de protecția financiara,

oferind de asemenea o capacitate de consultanță in spațiul cibernetic. De

fapt sprijinul acordat de experți în acest domeniu poate ajuta, clienții să-și

îmbunătățească siguranța. Există platforme care oferă acces la zeci de

asiguratori de risc cibernetici . Folosind această armadă de asistență, se

propun, de asemenea, politici de asigurare cibernetică adaptate clienților

individuali și propriului lor profil de risc specific.

5. abordarea din perspectiva complexității amenințărilor cibernetice.

Protecția de confidențialitate este o zonă centrală de interes, furnizând

acoperirea riscului de reputație, o zonă crucială din cauza creșterii

frecvenței și gravității încălcărilor privind protecția datelor. Sunt luați în

considerare factori precum costurile medico-legale și costurile de

monitorizare a creditelor și cheltuielile de PR.

În ciuda numeroaselor provocări la adresa asigurării riscului

cibernetic, aceste exemple dovedesc că există, modele de risc și seturi de

date relevante ce se îmbunătățesc continuu. Noii jucători vor crește

capacitatea pieței, iar concurența se va intensifica.

Swiss Re se așteaptă să crească brusc asigurarea globală de risc

cibernetic la 18 miliarde USD până în 2025; totuși, aceasta ar fi în

continuare mai mică de 1% din piața globală de asigurări generale. 99%

din pagubele provocate de incidente cibernetice rămân neasigurate.

Nu în ultimul rând, problema fundamentală a asigurării cibernetice

poate fi abordată de către parteneriate public-privat pentru a dezvolta din

perspectiva riscurilor cibernetice un parteneriat comercial robust.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

5. Asigurarea riscurilor cibernetice este un subiect important pentru

autorități16 cel puțin din următoarele 6 motive:

1. Este un element de stabilitate economică, socială și politică, atât

pentru infrastructurile critice, guvernamentale, cât și pentru cele

comerciale și personale, inclusiv pentru sectorul financiar și ar trebui să fie

utilizat în evaluarea solidității/sănătății financiare și a susținerii activității

prin recuperarea rapidă a pierderilor și continuarea activității17

2. Poate fi un element al securității naționale (să susțină activitatea

instituțiilor de profil – SRI, MAPN, etc)

3. Este benefic pentru societate, deoarece pretențiile legate de

confidențialitatea datelor (adică pierderea datelor clientului de către un

operator de telecomunicații, în sistemul medical, cel de protecție socială,

în sistemul bancar și nebancar etc.) vor avea un impact asupra vieții tuturor

cetățenilor. Capacitatea de despăgubire rapidă, cu sprijinul financiar al

unui asigurător, este o garanție că aceste crize generate de producerea

riscului nu va genera unele tulburări în rândul populației timp de luni de

zile.

4. Riscurile cibernetice nu pot fi eliminate oricât s-ar investi, atacatorii

fiind înaintea soluțiilor tehnice de remediere. Poate fi acoperit financiar

prin sistemul de asigurări, doar un risc rezidual major pentru evitarea

răspunderii atât financiare a instituțiilor/companiilor (care pot determina

chiar incapacitate de plată), cât și personale, sociale, sau chiar penale.

5. Tendințele și interdependențele tehnologice vor aduce noi riscuri

cibernetice majore prin interconectarea caselor, a vieții curente prin

sisteme inteligente (IoT), inteligență artificială, robotică etc.

6. În prezent instituțiile de rating18 și autoritățile cer măsuri concrete de

eliminare a riscurilor cibernetice, solicitând aplicarea de reglementări,

standarde, audituri, care se completează natural cu asigurarea pe zonele în

care vulnerabilitățile nu pot fi acoperite tehnic. Unul dintre cele mai

importante acte legislative adoptate în domeniul securității cibernetice la

16 Navigating through Cyber Risk, Thomas MARCADET, mai 2018, prezentare Marsh 17 https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf 18 Cyber Risk And Corporate Credit – June 9, 2015,

WWW.STANDARDANDPOORS.COM/RATINGSDIRECT

http://www.standardandpoors.com/RATINGSDIRECT




nivel european este „Directiva pentru securitatea rețelelor și a sistemelor

informatice” (NIS Directive 2016/1148)19 a Parlamentului European, care

stabilește măsuri în vederea obținerii unui nivel comun ridicat de securitate

a rețelelor și a sistemelor informatice în cadrul Uniunii, astfel încât să se

îmbunătățească funcționarea pieței interne. Această directivă solicită

măsuri concrete la nivelul infrastructurilor critice dar nu numai,

reglementările alocând responsabilitatea către factorii de răspundere și

către instituții/companii.

Calendarul de implementare al Directivei NIS este următorul:

August 2016 – Intrarea în vigoare a Directivei

Februarie 2017 6 luni Grupul de cooperare își începe

activitățile

August 2017 12 luni

Comisia Europeană adoptă actele de

punere în aplicare a cerințelor de

securitate și notificare pentru furnizorii

de servicii digitale

Februarie 2018 18 luni Grupul de cooperare stabilește

programul de lucru

9 Mai 2018 21 de luni Transpunerea Directivei NIS în

legislația națională

Noiembrie

2018 27 de luni

Statele membre vor identifica

operatorii de servicii esențiale

Mai 2019

33 de luni (1 an

de la

transpunere)

Raportul Comisiei Europene

Mai 2021

57 de luni (3 ani

de la

transpunere)

Revizuire de către Comisia Europeană

19 https://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/?qid=1479977104870&uri=CELEX:32016L1148

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1479977104870&uri=CELEX:32016L1148

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1479977104870&uri=CELEX:32016L1148



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Evoluția amenințărilor cibernetice va crește în frecvență și în

sofisticare. Instituțiile/companiile au nevoie de o strategie cuprinzătoare

de management al riscului cibernetic – strategie bazată pe modelarea

riscurilor economice, pe securitate cibernetică optimizată, pe programe de

asigurare cibernetică robustă și pe capabilități de reacție eficace și care să

răspundă în timp util și eficient, menținând întreruperile la minimum și

asigurând revenirea la operațiunile normale cât mai repede posibil, cu

costuri cât mai reduse20.

În general despre riscurile cibernetice se discută tehnic, cu noțiuni

specializate domeniului IT, dar acest subiect deja transcende acest

domeniu și este transpus în domeniul afacerilor, al economiei sociale, a

modelării matematice și statistice, a managementului datelor, a teoriilor

incertitudinii, a managementului riscurilor, (de exemplu, Maillart și

Sornette 2010; Biener, Eling și Wirfs, 2015). Aceste noțiuni privesc

domeniul complexității și a structurilor de risc dependente (de exemplu,

Hofmann și Ramaj, 2011; Ögüt, Raghunathan şi Menon, 2011) sau

domeniul selecție adversă şi al problemelor de hazard moral (de exemplu,

Gordon, Loeb și Sohail, 2003), domeniul infrastructurilor critice (de ex

Forum economic, 2010; Ruffle şi colab., 2014; Lloyd's, 2015b; Long

Finance, 2015). Studiile existente confirmă provocările în gestionarea

riscurilor și a asigurării riscurilor cibernetice.4

Conform Asociației de la Geneva, prin documentul Ten Key

Questions on Cyber Risk and Cyber Risk Insurance4, s-a constat că:

• O cădere globală al internetului este puțin probabilă, dar căderi

limitate la nivel regional au avut deja loc; având în vedere conexiunea la

nivel global între economie și societate, identificăm consecințe potențiale

masive ale unor scenarii extreme privind companiile și persoanele fizice.

Același lucru este valabil și pentru alte scenarii cibernetice, cum ar fi, de

exemplu, blocarea sistemelor energetice. Pentru asiguratori, astfel de

scenarii reprezintă un risc de acumulare putând inhiba asigurarea la nivel

general, dacă nu se aplică metode hibride de analiză.

• Piața asigurărilor cibernetice este în prezent mică în comparație cu

alte linii de afaceri, dar este de așteptat să crească semnificativ în

20 WannaCry: Lessons learned following ransomware attack, Jean Bayon de La Tour, Marsh



următorii ani. Statele Unite ale Americii sunt înaintea Europei și a Asiei,

de exemplu, în ceea ce privește cerințele de raportare. Principalele

probleme ale extinderii acestor asigurări sunt lipsa datelor, riscul de

schimbare, riscul de acumulare și potențialele probleme generate de

hazardul moral.

• Datele privind riscul cibernetic sunt foarte puține, deoarece victimele

sunt reticente să raporteze astfel de evenimente. Cele mai multe lucrări

empirice privind riscul cibernetic se bazează pe informații privind

pierderea datelor (nu pierderea de informații), dar recent s-au constituit

primele baze de date cu pierderi (NetDiligence (2014) în SUA, Biener et

al. (2015) la nivel global).

• Industria de asigurări ar trebui: să dezvolte standarde, taxonomii și

bune practici comune ; să dezvolte analize de scenarii; să inițieze și / sau

intensifice dialogul cu părțile interesate; să urmărească dezvoltările

tehnologice (cloud computing, Internet of Things, blockchain etc.), să

crească propriile abilități analitice (criminalistică digitală) și să facă

propriul IT mai rezistent, să susțină concret asigurarea cibernetică fie prin

dezvoltarea de baze de date anonime de (re) asigurare și dezvoltarea de

noi politici, fie prin stabilirea de noi modele și abordări pe bază de

consultanță și evaluare

• Modelarea frecvenței și severității riscului cibernetic poate fi făcută

prin aplicarea teoria valorilor extreme și abordarea vârfurilor peste

limită. Au fost propuse distribuții, legea puterii sau distribuția log-

normală pentru severitate și distribuția binomială negativă pentru

frecvență. Agregarea riscului cibernetic trebuie să ia în considerare

dependența neliniară. Analiza de scenarii este un instrument popular în

astfel de situații.

• Pentru a preveni riscurile cibernetice trebuie să se intensifice

combaterea criminalității informatice prin colaborare internațională, să

se inițieze dialoguri globale și convenții care vizează limitarea războiului

cibernetic, să se stimuleze reziliența sistemelor IT, să se introducă cerințe

de raportare, sprijinirea dezvoltării bazelor de date cu incidente

cibernetice și elaborarea de standarde minime pentru atenuarea

riscurilor.

• Pentru susținerea asigurării cibernetice se recomandă a se stabili

parteneriate public-privat cu guvernul în calitate de asigurător de ultimă


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

instanță (asigurare guvernamentală pentru scenarii extreme); a se stimula

dezvoltarea de baze de date anonimizate, stimularea dezvoltării

mecanismelor tradiționale și alternative de transfer de risc

Cu toate acestea, Maillart și Sornette (2010) au investigat încălcări

ale datelor cu caracter personal, cum ar fi cărțile de credit, numere de

securitate socială, conturi bancare sau dosare medicale. Ei găsesc o

creștere exponențială a frecvenței acestor incidente (rata evenimentelor)

pentru perioada 2001 - 2006 (fig. 11). Referitor la funcția de distribuție

ilustrată în Figura 11, punctele violete sunt observațiile înainte de 2006,

iar puncte albastre observațiile după acea dată. In timp ce încălcările

datelor cu caracter personal sunt doar un tip de risc cibernetic autorii susțin

că aceste constatări sunt reprezentative pentru alte tipuri de riscuri

cibernetice provin din Internet21.

Figura nr. 11. Distribuția severității și a frecvenței

Sursa: Maillart și Sornette, 2010

Cercetarea în domeniul asigurărilor de risc cibernetic cuprinde

două aspecte conform Geneva Association4:

• Perspectiva micro: cercetări pe partea cererii (de ex. percepția riscurilor,

fatalismul); analiza asigurabilităţii și a modalităților de îmbunătățire a

asigurabilității (în special cercetarea empirică, de exemplu, generarea de

date, analiza datelor); analiza managementului optim al riscului (atenuarea

21 National Vulnerability Database (by NIST)- Collects software vulnerabilities for the U.S., used

by Maillart and Sornette; 2010



vs asigurare) și nevoia capital necesar pentru a acoperi riscurile

cibernetice.

• Perspectiva macro: analize de scenarii pentru măsurarea și de

gestionarea riscului de acumulare, dacă companiile de asigurări pot

înregistra un risc sistemic cu asigurarea riscurilor cibernetice, actorii

implicați să devină parte a dialogului global. În lipsa datelor, analizele

trebuie realizate mai mult din perspectivă tehnică decât statistică.

În mod deosebit în scopuri de asigurare, un simplu număr de

încălcări nu este suficient pentru calcularea primelor, a capitalului sau a

rezervelor de capital. În schimb, un indicator de preț corespunzător

potențialei cereri de despăgubire trebuie să fie alocat fiecărei încălcări a

securității. În cele din urmă, măsuri clasice de risc bazate pe medie și

varianță nu sunt aplicabile și meritele diversificării ar putea dispărea

datorită momentelor infinite care caracterizează riscurile cibernetice (vezi

Chavez-Demoulin et al., 2006).

6. Riscul cibernetic trebuie gestionat din mai multe perspective.

Procesul clasic de gestionare a riscului constă în cinci etape:

1. definirea obiectivelor,

2. identificarea riscurilor,

3. evaluare /analiză,

4. gestionarea efectivă a riscurilor (evitarea, atenuare, transfer, retenție)

5. monitorizarea de risc.

Agenția NIST a SUA propune cadrul de lucru descris în figura 12.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Figura nr. 12. Cadrul securității cibernetice

Sursa: US Department of Commerce, 2018

În fiecare etapă a procesului de management clasic al riscurilor,

riscurile cibernetice prezintă caracteristici speciale, de exemplu

managementul riscului cibernetic nu este responsabilitatea

departamentului IT, dar este necesar un dialog de-a lungul companiei

referitoare la acest risc (de exemplu, sensibilizare, instruire etc). Subiectul

ar trebui, de asemenea, să fie încorporat în responsabilitățile conducerii de

top, de nivel C22. Deja angajamentul instituțional - demonstrat prin

desemnarea unei persoane responsabile de securitatea informațiilor – este

esențial pentru o gestionare reușită a categoriei de riscuri.

De exemplu, firmele care au deja un ofițer de securitate informatică

(CISO) sau o poziție similară, au o medie mai mică de evenimente când se

produce riscul, înregistrându-se o pierdere de 157 USD / înregistrare vs.

236 USD per înregistrare pentru firmele fără conducere de securitate

strategică (vezi Shackelford, 2012).

22 The step down of Target’s CEO following a massive data breach in 2014 exemplifies that the

top management might be held accountable for cyber incidents

(http://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2014/05/08/targets-ceo-steps-down-following-

the-massive-data-breach-andcanadian- debacle/#799cf7283f56).

http://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2014/05/08/targets-ceo-steps-down-following-the-massive-data-breach-andcanadian-




Accenture (2019) stabilește o ierarhie a principalelor patru

activități de apărare23 contra riscurilor cibernetice (fig. 13).

Figura nr. 13. Ponderea a patru activități de apărare contra riscurilor

cibernetice Sursa: Accenture, 2019

Primul pas în procesul de gestionare a riscurilor îl reprezintă

definirea situației inițiale și a obiectivelor managementului riscului

cibernetic. Până acum, există o multitudine de standarde, în special din

domeniul tehnologiei informației, care pot servi ca șabloane pentru

managementul riscului cibernetic, de exemplu, familia ISO / IEC 2700x,

standardele BSI-IT-Grundschutz (BSI, 2008) sau Cyber Security Best

Practices (Allianz, 2011). Există și posibilitatea de a certifica respectarea

acestor standarde. De exemplu U.K.’s Department for Business,

Innovation & Skills and Cabinet Office (2014) definește, în așa-numitul

Cyber Essentials, un standard de securitate IT și o certificarea a

implementării sale24.

23 Cost of cyber crime study, pag. 30, Accenture, 2017 24 This certificate is required for companies in order to be admitted for public procurements. A

similar framework is in place in Japan and a proprietary framework specifically tailored for the

needs of SMEs is provided by VdS (2015)..


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Partenerii de afaceri și clienții cer tot mai mult companiilor să

verifice că îndeplinesc anumite standarde minime de securitate IT. Pentru

asigurarea cibernetică asiguratorii ar trebui să se bazeze pe evaluări

similare. Companiile care solicită acoperirea cibernetică ar avea nevoie să

aibă astfel de certificate iar asigurătorul ar trebui să efectueze o evaluare

similară a riscurilor25. Asigurătorii vor trebui să intre în zona de

consultanță pre-evaluare, în vederea estimării riscurilor cibernetice și

emiterea polițelor.

În acest sens, pentru identificarea riscului:

• Trebuie stabilite procesele de afaceri care sunt relevante pentru riscul

cibernetic cu activele și valoarea lor corespunzătoare. După aceea,

amenințările potențiale, tipul lor și sursele trebuie să fie determinate. O

listă detaliată a amenințărilor curente se regăsesc în standardul ISO / IEC

27005.

• Trebuie să se colecteze date despre punctele slabe, întotdeauna în

conexiune cu activele, amenințările și metodele de protecție deja existente.

Un prim potențial indicator pentru identificarea riscului poate fi asigurat

de auto-evaluarea de risc cibernetic; de exemplu metode propuse de

companii specializate in distribuția unor astfel de asigurări26. Aceste

instrumente pot ajuta la determinarea expunerii la risc și gradul de

conștientizare a riscului de companie și să furnizeze indicații pentru

riscurile încă neidentificate. Un alt aspect ar fi cum un atac cibernetic poate

fi detectat cât mai repede posibil de la momentul când s-a întâmplat. Un

instrument pentru analiza consecințelor asupra operațiunilor este analiza

impactului asupra afacerii (BIA).

Pentru gestionarea efectivă a riscurilor există patru opțiuni:

a) evitarea riscurilor,

b) reducerea riscului / atenuarea,

c) transferul de risc

d) auto-asigurarea.

Evitarea riscurilor ar însemna că stocarea electronică a

informațiilor și restricționarea utilizării sistemelor informatice. În lumea

25 ACGS (2014) analyses cyber risk management with the Business Model Canvas and the House

of IT Quality. 26 http://www.marsh-stresstest.eu/.



de astăzi, acest lucru este greu de imaginat. Reducerea riscului și atenuarea

sunt mai eficiente. Acestea sunt instrumente pentru a reduce probabilitatea

apariției (de ex. software anti-virus, firewall-uri etc.) sau care diminuează

dimensiunea pierderilor (de exemplu, planuri de recuperare în caz de

dezastru)27 .

În general, transferul de risc este posibil prin cumpărare a unui

contract de asigurare. Cu toate acestea, piața de asigurare cibernetică se

dezvoltă, gama de produse va crește și o acoperire suficientă va deveni

viabilă. Este deosebit de importantă și combinația dintre reducerea /

atenuarea și transferul riscurilor. Un asigurător va emite polița dacă pentru

reducerea / atenuarea riscurilor au fost instituite măsuri adecvate și

asigurătorul a putut verifica situația eficienței acestor instrumente în

evaluările inițiale. Prin urmare, evaluările în avans și interviurile, sau

consultanța acordată direct de către asigurator, sunt necesare înainte de a

semna un contract de asigurare. Aceste evaluări vor contribui, de

asemenea, la creșterea gradului de conștientizare a riscului cibernetic.

În caz de auto-asigurare, compania decide să plătească pierderile

pe cont propriu. În acest caz, capitalul firmei trebuie să servească drept

tampon de siguranță și trebuie alocat în avans. Pe lângă acumularea

capitalului propriu, trebuie stabilite planuri de urgență și de gestionare a

crizelor.

Putem obține următoarele linii directoare pentru managementul

riscului cibernetic de către companii (vezi, de asemenea, Biener, Eling,

Matt și Wirfs, 2015): angajament instituțional, gestionarea efectivă a

crizelor, dialogul despre riscuri cu toți angajații, dialogul despre riscuri cu

clienții și furnizorii, certificarea, monitorizare continuă, transferul de risc

prin asigurare ca singurul mijloc eficient de transferare a riscului

cibernetic.

7. Riscurile identificate trebuie să se regăsească în acoperirile sau

excluderile asigurărilor cibernetice.

27 See CIS (2016) or ASD (2014) for guidance on how IT security measures, such as access control,

authorisation of devices and software, malware defense, and network configuration, should be

used.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

În general riscurile acoperite prin asigurare de societăți înregistrate

în România, conform Raportului A.S.F. privind asigurările de risc

cibernetic28 , sunt:

• răspundere pentru scurgerea de informații, inclusiv pierderea datelor

personale colectate;

• costuri generate de scurgerile de informații inclusiv costuri legate de

notificări și analiză criminalistică;

• răspundere pentru securitatea rețelelor pentru sisteme compromise,

inclusiv cauzate de atacuri DOS;

• răspundere media pentru publicații digitale;

• întreruperea afacerii cauzată de un incident informatic;

• costuri de restaurare a datelor și a aplicațiilor rezultate în urma unui

incident de natură să afecteze funcționarea afacerii;

• comunicare de criză pentru reducerea riscului reputațional;

• răspundere pentru plăți electronice, inclusiv amenzi și penalități;

• pierderile generate de furtul de proprietate intelectuală.

Principalele excluderi din asigurare sunt în general:

• Pierderi auto-provocate;

• Acte de terorism;

• Altele: Încălcarea obligațiilor profesionale; Deficiențe ale furnizorilor

de servicii; Patent sau secret comercial; Hacking săvârșit de directori sau

parteneri; Distrugerea bunurilor corporale; Vătămare corporală; Sechestru

și confiscare; Război, terorism și riscuri nucleare; Declarații defăimătoare;

Insolventa; Probleme pre-existente; Acte abuzive și penale; Conduită

iresponsabilă; Cereri de despăgubire cu privire la răspunderea media

formulate de angajați; Amenzi, penalități și sancțiuni; Cereri de

despăgubire în afara instanțelor competente.

În cazul producerii unui eveniment asigurat, viteza de reacție a

societății de asigurare poate fi de 4 ore de la sesizarea evenimentului.

Tabelul nr. 2 arată diferite exemple de acoperiri prin asigurare de

risc cibernetic la nivel internațional ca răspuns la diferitele etape ale 28 https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf




atacului cibernetic sau a pierderii de date, din perspectiva FERMA

(Federația Asociațiilor Europene pentru Managementul Riscurilor)29.

Tabel nr. 2 Acoperiri ale asigurărilor de risc cibernetic aferente

atacurilor și a pierderii datelor

Sursa: FERMA 2018

Concluzii

Conform analizei tematice a A.S.F.30 referitoare la asigurarea de

risc cibernetic:

o Riscurile cibernetice sunt în responsabilitatea atât a managementului

instituțiilor și companiilor, cât și la nivel de angajați, asigurările

cibernetice putând acoperi și riscurile profesionale generate de riscurile

cibernetice.

o Instituțiile/companiile au nevoie de o strategie cuprinzătoare de

management al riscului cibernetic asigurând revenirea la operațiunile

normale cât mai repede posibil, cu costuri cât mai reduse.

29 Preparing for Cyber insurance, FERMA, Octombrie 2018 30 https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

o Asigurarea de risc cibernetic poate avea un rol esențial în a

prelua/transfera riscurile la care companiile sunt expuse. Aceasta pot fi un

instrument care completează (și nu înlocuiește) cadrul de gestionare a

riscurilor pe care fiecare organizație ar trebui să îl aibă și ar trebui să fie

un element de stabilitate economică și socială, atât pentru infrastructurile

critice, guvernamentale, cât și pentru cele comerciale și personale, inclusiv

pentru sectorul financiar.

o Asigurarea de risc cibernetic ar trebui să fie utilizată în evaluarea

solidității/sănătății financiare și a susținerii activității prin recuperarea

rapidă a pierderilor și continuarea activității.

Având în vedere cele de mai sus, pentru atingerea obiectivului de

acoperire și a riscurilor generate de societatea digitală, se relevă

următoarele concluzii:

• Pentru susținerea protecției infrastructurilor critice, ale activităților

sectorului public, a bunului mers al economiei și a protecției activelor

naționale și individuale, cu expunere majoră la riscuri în contextul lumii

digitale actuale, este esențială formularea și asumarea de politici și

susținerea reglementării acoperirii riscurilor cibernetice prin asigurare, cu

mutarea responsabilității financiare către cei care pot plăti pagube de

dimensiuni posibil foarte mari prin reducerea impactului politic, social și

economic. Aceste politici vor avea efecte benefice atât la nivelul cererii31,

cât și al ofertei.

• Pentru a asigura pe termen lung seriile de date necesare activității

actuariale ale asigurătorilor, este necesară instituirea unui sistem de

raportare a pierderilor generate de riscurile cibernetice, cel puțin pentru

infrastructurile critice și importante,

• Pentru asigurarea dezvoltării produselor de asigurare specifice, pe

termen scurt-mediu, este nevoie să se dezvolte și utilizeze de către

asigurători a unor modele de consultanță și evaluare pentru clienții care

doresc să se asigure împotriva amenințărilor cibernetice, pe baza de

standarde și certificări recunoscute la nivel mondial, și dezvoltarea

31 Interviu Leonardo Badea, Președintele A.S.F.: https://www.ziarulprofit.ro/index.php/semnal-

de-alarma-tras-de-presedintele-asf-asigurarea-riscului-cibernetic-o-mare-provocare-cu-care-se-

confrunta-economiile-moderne/






competențelor necesare la nivelul asigurătorilor referitor la ingineria

acestor riscuri.

• Riscurile cibernetice impun realizarea unui front comun al

beneficiarilor, al companiilor tehnologice și al asiguratorilor pentru a

crește nivelul maturității informatice și a securității cibernetice, a aplicării

principiilor de management al riscurilor, implementarea de mecanisme

comune de luptă împotriva criminalității cibernetice și dezvoltarea de

produse de asigurări specifice nevoilor clienților.

Bibliografie

[1] Geneva Association - Understanding and Addressing Global

Insurance Protection Gaps, aprilie 2018;

[2] CERT-RO - Raport privind evoluția amenințărilor cibernetice în

2017, aprilie 2018;

[3] Demystifying cyber insurance coverage: Clearing obstacles in a

problematic but promising growth market, Deloitte, 2017

[4] WannaCry: Lessons learned following ransomware attack, Jean

Bayon de La Tour, Marsh;

[5] Thomas MARCADET - Navigating through Cyber Risk, , mai

2018, prezentare Marsh;

[6] www.standardandpoors.com - Cyber Risk And Corporate Credit

– June 9, 2015,;

[7] ACGS (2014)- Analyses cyber risk management with the

Business Model Canvas and the House of IT Quality;

[8] Ten Key Questions on Cyber Risk and Cyber Risk Insurance,

Geneva Association, nov 2016,

[9] Navigating through Cyber Risk, Thomas MARCADET, mai

2018, prezentare Marsh

[10] Cyber Risk And Corporate Credit – June 9, 2015,

WWW.STANDARDANDPOORS.COM/RATINGSDIRECT

[11] The step down of Target’s CEO following a massive data breach

in 2014 exemplifies that the top management might be held

accountable for cyber incidents

(http://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2014/05/08/targ

http://www.standardandpoors.com/RATINGSDIRECT



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

ets-ceo-steps-down-following-the-massive-data-breach-

andcanadian- debacle/#799cf7283f56).

[12] ACGS (2014) analyses cyber risk management with the Business

Model Canvas and the House of IT Quality.

[13] http://www.marsh-stresstest.eu/.

[14] CIS (2016) or ASD (2014) for guidance on how IT security

measures, such as access control, authorisation of devices and

software, malware defense, and network configuration, should be

used.

[15] National Vulnerability Database (by NIST), USA- Collects

software vulnerabilities for the U.S., used by Maillart and

Sornette; 2010

[16] Cost of cyber crime study, pag. 12, 17, 30, Accenture, 2017

[17] Preparing for Cyber insurance(ppt), FERMA, Octombrie 2018

[18] Interviu Leonardo Badea, Președintele Autorității de

Supraveghere Finnaciară:

https://www.ziarulprofit.ro/index.php/semnal-de-alarma-tras-de-

presedintele-asf-asigurarea-riscului-cibernetic-o-mare-

provocare-cu-care-se-confrunta-economiile-moderne/

[19] https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102012171#h=1

[20] https://asfromania.ro/files/analize/Asigurari_risc_cibernetic.pdf

[21] https://eur-lex.europa.eu/legal-

content/RO/TXT/?qid=1479977104870&uri=CELEX:32016L11

48

[22] https://www.hackmageddon.com/category/security/cyber-

attacks-statistics/

[23] https://www.statista.com/markets/414/topic/461/insurance/


https://www.statista.com/markets/414/topic/461/insurance/






https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102012171#h=1



http://www.marsh-stresstest.eu/


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

TRANSPARENŢA INFORMAŢIILOR PUBLICATE DE BĂNCILE

COMERCIALE DIN ROMÂNIA PRIVIND GUVERNANŢA CORPORATIVĂ

ŞI IMPLICAŢIILE ASUPRA AUDITULUI FINANCIAR

Andreea Claudia Crucean1

Universitatea de Vest din Timişoara, FEEA, ECREB, Timişoara,

România

Rezumat

Articolul prezintă aspectele relevante referitoare la implementarea

regulilor şi a principiilor de guvernanţă corporativă în cadrul domeniului

bancar din România. Scopul lucrării îl reprezintă cercetarea bazei

teoretice şi legislative care reglementează acest domeniu, dar şi

cercetarea aspectelor practice pe acest subiect. Pe baza recenziei

literaturii de specialitate, naţională şi internaţională, a fost realizat un

studiu bazat pe un eşantion format din 17 de bănci comerciale cu sediul

în România. Cu ajutorul datelor colectate de pe site-urile oficiale ale

băncilor, au fost analizate gradul de detaliere a elementelor de guvernanţă

corporativă alese: sistemul de administrare, structura acţionariatului şi

cea organizatorică, controlul şi auditul financiar precum şi dacă

instituţiile analizate oferă o transparenţă informaţională asupra codurilor

de guvernanţă aplicabile. Principala concluzie care rezultă din studiul

efectuat, este că informaţiile puse la dispoziţia publicului oferă detalii

despre structura de conducere şi despre departamentul de audit, dar

aceste informaţii nu sunt foarte amănunţite, informaţiile referitoare la

experienţa profesională a membrilor sau la beneficiile pe care aceste

instituţii de credit le obţin în urma aplicării codurilor de guvernanţă

corporativă sunt foarte vag descrise, in unele cazuri chiar deloc.

Autor de contact, Andreea Claudia Crucean – [email protected]

RSF Transparenţa informaţiilor publicate de băncile comerciale din România privind guvernanţa corporativă şi implicaţiile asupra auditului financiar


Cuvinte-cheie: guvernanță corporativă, audit financiar, transparenţa

informaţională, sistem bancar, sistem dualist, sistem unitar.

Clasificare JEL: G30 , M14, M41, M42, M48.

Introducere

Chiar dacă a fost intens analizată, atât la nivel naţional cât şi

internaţional, tema guvernanţei prezintă o semnificaţie deosebită

deoarece, însumează atât ştiinţe economice cât şi politice, dar totodată,

prezintă un real interes în sfera preocupărilor instituţiilor publice ale

statului şi al întreprinderilor organizaţionale. Conceptul teoretic a

stimulat numeroase reflecţii în lucrările de specialitate, pe când latura

practică a acestui concept este reprezentată de elaborarea de reguli şi

conduite, unele cu caracter normativ. Conceptul de guvernanţă

corporativă a apărut în SUA, fiind adoptat şi în România, pornind de la

principiile emise de către OECD şi de beneficiile pe care acestea le aduc

la nivelul companiei, al părţilor interesate, al acţionarilor şi al pieţei.

Prin intermediul acestei lucrări doresc să subliniez importanţa

aplicării conceptului de guvernanţă la nivel corporativ, cu precădere la

nivelul băncilor cu sediul în România, dar şi a implicaţiilor pe care acest

concept le generează la nivelul auditului extern şi intern. Am ales acest

domeniu deoarece oferă o transparenţă informaţională mai ridicată decât

domeniul comercial sau financiar. De asemenea, faptul că majoritatea

băncilor sunt filiale ale unui grup internaţional care aplică cu seriozitate

guvernanţa corporativă la nivel de grup, a fost un motiv pentru care am

optat spre acest domeniu. Pentru a analiza stadiul implementării regulilor

şi principiilor de guvernanţă coporativă au fost analizate 24 de instituţii

de credit cu sediul în România, care au obţinut opinii fără rezerve din

partea auditorilor financiar. Entităţile au fost analizate din punct de

vedere a celor mai importante elemente de guvernanţă corporativă, ţinând

cont de transparenţa informaţională pe care băncile o oferă. În urma

sistematizării datelor de pe site-urile oficiale ale băncilor, s-au identificat

mai multe instituţii de credit care au optat pentru un sistem unitar de

administrare, în detrimentul sistemului dualist. De asemenea, gradul de


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

transparenţă informaţională a fost redus, foarte puţine bănci prezentând

detalii despre structura de conducere şi comitetul de audit.

Obiectivele pe care doresc să le ating în acest articol sunt:

evidenţierea beneficiilor pe care le poate avea o entitate dacă adoptă un

cod de guvernanţă corporativă, transparenţa activităţilor desfăşurate de o

întreprindere prin implementarea guvernanţei corporative, sublinierea

legăturii dintre guvernanţa corporativă şi auditul intern şi/sau auditul

financiar şi dacă existenţa unui comitet de audit este importantă pentru o

companie, chiar şi atunci când nu este impusă de reglementări.

Cercetarea va contribui la dezvoltarea literaturii de specialitate

deoarece oferă o analiză a informaţiilor disponibile la nivelul sistemului

bancar din România, dintr-o perspectivă orientată spre importanța și

necesitatea publicarii datelor referitoare la guvernaţa corporativă.

Lucrarea este structurată astfel: o prima secțiune care conține o

sinteză a literaturii naţionale şi internaţionale privind guvernanţa

corporativă, în timp ce a doua secțiune a lucrarii descrie metodologia

cercetării. A treia secțiune prezintă rezultatele studiului împreună cu

discuţiile rezultate în urma colectării datelor. Ultima parte a lucrării este

rezervată concluziilor studiului, limitele studiului și direcțiile viitoare de

cercetare.

1. Recenzia literaturii științifice

1.1. Modele de guvernanţă corporativă

1.1.1. Modele de guvernanţă corporativă aplicate în România

Conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în

cazul întreprinderilor româneşti guvernanţa corporativă poate fi

organizată prin sistemul unitar şi sistemul dualist. Diferenţa dintre cele

două sisteme este reprezentată de faptul că în cadrul sistemului unitar,

societăţile comerciale sunt conduse de un consiliu de administraţie, iar

din punct de vedere al auditului intern funcţionează un comitet de audit

format din administratori neexecutivi cu experienţă în aplicarea

principiilor contabile sau în auditul financiar. Sistemul dualist

reglementează faptul că societăţile pe acţiuni sunt conduse de un



directorat şi un consiliu de supraveghere care poate crea consilii

consultative inclusiv în domeniul auditului.

Codul de guvernanță corporativă al Bursei de Valori București

stabileşte faptul că Consiliul de Administraţie trebuie să adopte reguli

stricte, menite să protejeze interesele societăţii, în domeniul raportărilor

financiare, controlului intern şi administrării riscurilor.

Referitor la comitetele consultative, autorii Hodgson şi Nechita

(2013) susţin că principalul scop al acestora este de a investiga şi de a

propune recomandări referitoare la activitatea de audit, politica de

remunerarea şi desemnare candidaţilor pentru funcţii de conducere.

Studiul despre guvernanţă în România condus de Feleagă et al.

(2011) colectează indicatori referitori la atributele consiliului de

administraţie, precum: mărimea, structura, frecvenţa întâlnirilor,

independenţa, separarea dintre preşedinte şi director executiv şi gradul de

divulgare a informaţiilor pentru un eşantion de 15 societăţi industriale

cotate pe BVB la categoria I. În ciuda cerinţelor de guvernanţă puse în

aplicare, rezultatele au arătat că cele mai multe companii nu respectă

recomandările Codului BVB de guvernanţă corporativă în ceea ce

priveşte independenţa directorilor şi membrilor comitetului de audit.

Ştefănescu (2013a) a identificat că, în concordanţă cu premisele

teoriei agenţiei (Agency theory) a apărut următoarea prezumţie: cu cât

numărul membrilor neexecutivi din componenţa consiliului de

administraţie este mai mare cu atât acesta îşi poate duce la îndeplinire cu

succes rolul său de a monitoriza şi controla acţiunile directorilor

executivi, oferind totodată o imagine transparentă lumii exterioare.

În plus, Gîrbină şi colab. (2012) au cercetat nivelul de expunere a

informaţiilor referitoare la guvernanţa corporativă de către societăţile

româneşti cotate în categoria I la BVB. Rezultatele cercetării subliniază o

variaţie ridicată în ceea ce priveşte divulgarea corespunzătoare a

aspectelor referitoare la guvernanţa corporativă. Astfel, doar 73% dintre

societăţi au făcut publice pe site-urile lor informaţiile obligatorii legate

de guvernanţa corporativă, existând tendinţa de a dezvălui un nivel redus

de informaţii şi doar în cazul în care această cerinţă este obligatorie.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

1.1.2. Modele de guvernanţă corporativă aplicabile în alte ţări

Guvernanţa corporativă a devenit un concept care preocupă în

ultimul timp din ce în ce mai mult profesia contabilă, deoarce oferă un

grad mai mare de asigurare asupra faptului că la nivelul entităţii este

implementat un sistem de control eficient, garantând astfel că afacerea

este condusă în interesul investitorilor (engl., shareholders) şi al părţilor

interesate (engl., stakeholders). (Albu şi colab., 2013).

Autorii Feleagă et al. (2011) au efectuat un studiu privind

conceptul de guvernanţă corporativă în economiile emergente, afirmând

că în ţările dezvoltate întâlnim două modele de guvernanţă corporativă:

modelul shareholder şi modelul stakeholder. În timp ce primul model are

ca obiectiv maximizarea valorii pentru acţionari, modelul următor îşi

propune să apare interesele părţilor implicate (salariaţi, parteneri

comerciali, acţionari, manageri). Rezultatele au evidenţiat că unele

economii emergente tind să adopte modelul shareholder, în ciuda faptului

că acest model se bazeaza pe ipoteze de pieţe eficiente şi pe finanţarea

bursieră.

O aplicare practică a celor doua modele dezbătute anterior a fost

efectuată de către Chuna şi Rodrigues (2018) asupra companiilor cotate

la bursa din Portugalia. Autorii au considerat că aplicarea modelului

părţilor interesate în context portughez presupune o ineficiență, având în

vedere concentrarea ridicată a proprietății, privilegierea acționarilor mari,

ignorând interesele acționarilor minoritari. Modelul orientat către

acţionari este mai benefic, deoarece urmăreşte bunăstarea socială

generală prin care managerii entităţilor sunt responsabili în mod direct

pentru satisfacerea intereselor acţionarilor.

Chiar dacă literatura de specialitate ne oferă numeroase

interpretări asupra sistemelor de guvernanţă corporativă, rămâne valabilă

întrebarea: Există o convergenţă spre un sistem unic de guvernanţă

corporativă?

Potrivit lui Magdaş şi Fulop (2019) este necesar să se investească

mai mult în elaborarea unor reglementări mai puternice, mai ample şi mai

eficiente privind guvernanţa corporativă. Se pune întrebarea costului, dar

indiferent de nivelul acestuia, el poate fi cu siguranţă mai mic decât

pierderile cauzate de eşecurile sistemice repetate. Deşi este dificil să se

estimeze corect costul reglementării şi al implementării, la prima vedere,



costul reglementării pe piaţa de capital pare mai mare decât în sistemul

bancar.

La nivel internaţional, autorii Du boys şi Tiberghien (2009) au

dezbătut în lucrarea lor, posibilitatea de a deţine o convergenţă îndreptată

spre un sistem unic care ar putea facilita accesul întreprinderilor la

finanţare. Investitorii internaţionali trebuie să poată înţelege şi estima

dacă normele fundamentale de conducere, inteligibile pe plan

internaţional, sunt respectate. În schimb, această convergenţă ridică o

problemă importantă, respectiv constrângerea întreprinderilor la

adoptarea unui sistem de guvernanţă care nu ar fi adaptat specificului

acestora.

1.2. Implicaţiile guvernanţei corporative în sistemul bancar şi în

auditul financiar

Literatura de specialitate în domeniu bancar nu este foarte vastă,

cele mai multe cercetări au fost realizate pentru a evidenţia latura

practică a aplicării conceptului de guvernanţă la nivel de instituţie şi la

nivelul comitetului de audit. Astfel în viziunea lui Bunea (2013), la

nivelul sistemului bancar românesc, există o preocupare continuă pentru

înţelegerea şi implementarea elementelor cheie de guvernanţă

corporativă, iar corectitudinea, credibilitatea şi transparenţa în relaţia cu

acţionarii, asumarea responsabilităţilor, o gestionare optimă a funcţiei de

management a riscurilor sunt esenţiale pentru asigurarea unei bune

guvernanţe corporative, capabile să susţină şi să promoveze performanţa

în sistemul bancar românesc şi la nivelul întregii economii naţionale.

Ştefănescu (2013b) consideră că funcţiea de audit, din perspectiva

guvernanţei corporative, este apreciată prin prisma capacităţii acesteia de

a solicita entităţilor să dezvăluie cât mai multe informaţii suplimentare în

vederea reducerii asimetriei informaţionale dintre management şi

investitori. Un rol primordial în acest sens îl are comitetul de audit care,

din perspectiva teoriei agenţiei, este privit ca un „instrument” de

monitorizare ce îmbunătăţeşte calitatea fluxului de informaţii dintre

proprietarii entităţii şi conducerea acesteia.

Evaluarea gradului de implementare a principiilor guvernanţei

corporative privind sistemul de administrare la instituţiile de credit din

România prin testarea empirică cu metode combinate a fost efectuată de


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

către Bîgioi (2013). Autorul a ales un eşantionul format din 29 de

instituţii de credit cu sediul în România. Entităţile supuse studiului au

implementat parţial recomandările şi practicile internaţionale privind

administrarea companiilor, obţinând un scor mediu de 2,36 puncte dintr-

un maxim de 10. Doar 55 % din entitatile supuse cercetarii au publicat o

listă a membrilor consiliului de administraţie şi doar 10 % dintre acestea

au publicat informaţii legate de prezentarea fiecărui membru.

Autorii români care au studiat corelației existentă între auditul

financiar, elementele de guvernanță corporativă și performanța financiară

au fost preocupați mai mult de latura practică a acestui aspect și au

formular propuneri și recomandări de îmbunătățire a procesului de

guvernanță.

Fătu (2018) a studiat conceptul de guvernanţă corporativă din

prisma raportărilor financiare şi nefinanciare, ajungând la concluzia că

evaluarea actului de conducere privită prin prisma raportării financiare

are la bază criterii legate de îndeplinirea sau neîndeplinirea unor

obiective pe termen scurt, în general legate de indicatorii financiari dar şi

de modul în care au fost utilizate resursele societăţii, de integritatea şi

reflectarea la justa valoare a elementelor patrimoniale ale acesteia. Pe de

altă parte, raportarea nefinanciară, deşi aparent mai puţin încărcată de

răspundere, realizează o radiografie mult mai profundă a modelului de

afaceri al companiei, indicând într-o mai bună măsură potenţialul de

dezvoltare, pe termen lung, al acesteia.

Fulop (2011) a specificat că un element central în asigurarea unei

guvernanțe corporative vizează relația dintre elementele componente ale

funcției de audit. Relația dintre auditului intern și auditului extern este

agreată deoarece se reduc costurile de audit. Relația auditului intern cu

comitetul de audit se caracterizează prin strânsa colaborare a celor două

funcții de audit.

Dobre (2015) sugerează că implementarea unui audit financiar ce

prezintă o calitate mai ridicată şi adoptarea politicilor de guvernanţă

corporativă sunt elemente importante şi pot contribui la relansarea

economică. Autorul afirmă că pentru o creştere a calităţii auditului

financiar este necesar să se ţină cont de caracteristicile companiei şi de

modalitatea în care politicile de guvernanţă corporativă sunt

implementate la nivel de companie.



Un alt studiu efectuat asupra companiilor listate pe Bursa de

Valori București a fost întocmit de către Apostol (2015) care declară ca

auditul financiar are un rol foarte important în asigurarea transparenţei

financiare şi diseminarea informaţiilor, iar sistemul de guvernanţă

corporativă îi accentuează acest rol.

Dobre şi Brad (2015) au constatat că schimbarea auditorului

financiar este, de asemenea, un element care ar putea influența relevanța

valorii pe piata de capital a Romaniei.

De asemenea, la nivel international este realizată o cercetare

continuuă în ceea ce priveşte convergenţa sistemelor de guvernanţă cu

auditul intern şi extern. Autorii Klai şi Omri (2011) au explicat că s-au

aşteptat ca implementarea guvernanţei corporative în cadrul unei

companii să îmbunătăţească calitatea situaţiilor financiare.

Koutoupis şi Pappa (2018), au conceput o cercetare folosind un

eşantion format din companii listate la Bursa din Atena în anul 2016,

instrumentul de cercetare fiind modelul COSO. În urma analizei

efectuate, au concluzionat că auditul intern este eficient atunci când

consiliul de administrație și conducerea se asigura că obiectivele

societății sunt gestionate, iar situațiile financiare publicate sunt fiabile.

Autorii Vintilă şi Gherghina (2012) au conceput un studiu pentru

a examina relația dintre ratingurile de guvernanță corporativă și

performanța firmelor, pe baza unui indice global al guvernanței

corporative cat și patru subindici reprezentati de audit, structura

consiliului de conducere, drepturile acționarilor și compensațiile pentru

un eşantion de 155 de companii americane listate la bursa din New York,

NASDAQ și NYSE Amex Equities. Cercetarea subliniază o relație

negativă între componentele guvernantei corporative si performanta şi

sugerează că acționarii și investitorii nu ar trebui să se bazeze în

întregime pe ratingurile de guvernanță corporativă în deciziile lor de

investiții, deoarece nu pot lua de fiecare dată decizia de investiție

adecvată.

Potrivit teoriilor agenției și a părților interesate, marile firme de

audit pot influența nivelul și calitatea al guvernanţei corporative (Barako

et al., 2006). Firmele de audit mari pot fi văzute ca un mecanism

important pentru sporirea încrederii în informațiile financiare și

performanța managementului unei companii (Haniffa şi Hudaib, 2007).


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

De exemplu, firmele mari de audit oferă audituri de calitate mai

înalte comparativ cu firmele mici de audit. Companiile mari de audit pot

fi un mecanism de limitare a comportamentului oportunist al agenţilor.

Prin urmare, calitatea funcţiei de audit poate îmbunătăți nivelul de

divulgare a guvernanței corporative (Barako și colab. , 2006 şi Eng and

Mak, 2003).

Potrivit studiului întreprins de către Change et al. (2010),

schimbarea auditorului din BIG 4 în non - BIG 4 are inițial un impact

pozitiv asupra prețului acțiunilor, dar atunci când calitatea auditului

scade, entitățile se reorientează spre firmele cu reputație mai bună.

O cercetare efectuată de către Wafa (2013) a investigat efectul

mecanismelor de guvernanţă (adică consiliul de administrație, comitetul

de audit, structura proprietății și efectul de levier) asupra calității

auditului, măsurată prin apartenența Big4 si suma taxelor de audit.

Rezultatele regresiei logistice arată că mecanismele de guvernanta

afectează în mod pozitiv cererea de calitate a auditului.

2. Metodologia cercetării

Pentru efectuarea studiului a fost ales inițial un eşantion format

din 24 de instituţii de credit (bănci comerciale) cu sediul în Romania. Am

optat pentru domeniul bancar, deoarece consider ca oferă mai multă

transparenţă la nivelul informaţiilor financiare şi nonfinanciare publicate,

dar şi pentru motivul că majoritatea instituţiilor de credit fac parte dintr-

un grup internaţional, fapt care conduce la o posibilitate mai ridicată de a

implementa un cod de guvernanţă corporativă, atât la nivel de filială, cât

şi la nivel de grup.

Din eşantionul iniţial compus din 24 de instituţii de credit, doar

17 instituţii de credit au publicat informaţii referitoare la codul de

guvernanţă aplicat, astfel că eșantionul final analizat a constat în cele 17

instituții de credit. Datele au fost culese de pe site-urile oficiale ale

băncilor comerciale, acestea fiind expuse pe site-ul BNR. Principalele

metode de cercetare folosite au fost: observarea, analiza, sinteza şi

studiul de caz.

Am analizat dacă conceptul de guvernanţă corporativă este

aplicat în cadrul activităţiilor desfăşurate de către bănci, respectiv dacă



instituţia deţine un cod de guvernanţă corporativă, spre ce sistem de

administrare a optat şi care sunt principalele beneficii ale acestei decizii,

cum este structurat acţionariatului, structura capitalului social, ce

structuri organizatorice s-au format în cadrul fiecarei instituţii, dar şi care

sunt principalele avantaje ale implementării codurilor de guvernanţă

corporativă la nivelul departamentului de control şi audit intern.

3. Rezultate și discuții

Pentru o interpretare mai uşoară, am grupat rezultatele obţinute pe

patru categorii, respectiv: sistemul de administrare ales, structura

acţionariatului, structura organizatorică, auditul financiar, a căror

sintetizare este prezentată în tabelul nr. 1.

Tabel nr. 1 Elementele guvernanţei corporative din sistemul bancar

(sintetizat)

Nr. crt.

Instituţia de

credit

Sistemul de

administrare

Structura

acţionariatului

Nr. total

comitete

Total

membrii

%

P.F.

%

P.J.

Adm. Cons.

1 Alpha Bank

România S.A.

Unitar - 100 2 - 14

2 Banca Română

de credite şi

Investiţii

(BRCI)

Dualist 1,78 98,22 2 - 6

3 Banca

Comercială

FEROVIARĂ

Unitar 38,44 61,56 2 3 10

4 Banca

Comercială

Româna (BCR)

Dualist 0,12 99,88

2 4 12

5 Banca de

Export-Import a

României

EXIMBANK

Unitar 2,95 97,05 2 2 4

6 Banca

Românească -

Dualist 0,72 99, 28 2 2 13

http://www.eximbank.ro/

http://www.brom.ro/




http://www.brom.ro/


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Membră a

Grupului

Naţional Bank

of Greece

7 Banca

Transilvania

Unitar - 100 2 2 20

8 BRD - Groupe

Société

Générale

Unitar 39,83 60,17 2 4 17

9 CEC Bank Dualist - 100 1 4 13

10 Crédit Agricole

Bank România

Unitar - 100 2 1 9

11 Credit Europe

Bank

(România)

Unitar 0,67 99,33 2 3 16

12 Garanti Bank Unitar - 100 2 - 14

13 Idea Bank Unitar - 100 2 - 9

14 Libra Internet

Bank

Unitar 5,77 94,23 2 2 13

15 OTP Bank

România

Dualist - 100 2 - 11

16 Raiffeisen Bank Dualist - 100 2 1 16

17 UniCredit Bank Dualist 1,40 98,60 2 4 15

Sursă: proiecţia autorului

Abrevieri folosite:

% PJ = proporţia din capitalul social deţinută de către persoane juridice

% PF = proporţia din capitalul social deţinută de către persoane fizice

Adm. = comitete administrative

Cons. = comitete consultative

3.1. Sistemul de administrare

http://www.crediteurope.ro/

http://www.librabank.ro/

http://www.raiffeisen.ro/

http://www.unicredit.ro/

http://www.bancatransilvania.ro/

http://www.otpbank.ro/

http://www.brd.ro/

http://www.brd.ro/

http://www.garantibank.ro/


http://www.brom.ro/



http://www.brd.ro/

http://idea-bank.ro/

http://www.credit-agricole.ro/

http://www.brom.ro/

http://www.brom.ro/



http://www.brom.ro/


http://www.cec.ro/



0

5

10

15

20

Sistemul de administrare

ales

Total

Unitar

Dualist

Figura nr. 1 Sistemul de administrare ales

Sursă: proiecţie proprie

Din totalul de 17 instituţii de credit, 10 au optat pentru un sistem

de administrare unitar, iar diferenţa de 7 societăţi au ales sistemul de

administrare dualist. Deşi o proporţie mai mare a instituţiilor analizate s-

au îndreptat către un sistem unitar de administrare, consider că sistemul

dualist este mult benefic pentru bunăstarea unei societăţi, deoarece

plasează în centrul său interesele societăţii şi oferă acţionariatului un

control mai sporit asupra managementului, prin cele două organisme de

conducere distincte. De asemenea, posibilitatea de a crea consilii

consultative, cu precădere în domeniul auditului, este un alt punct forte

pe care acest sistem de administrare îl oferă. Aceste argumente susţin

convingerea că sistemul dualist este mai profitabil pentru o societate,

contribuind la creşterea încrederii terţilor interesaţi, dar şi la o

transparenţă decizională şi o prezentare fidelă a informaţiilor financiare şi

de conducere.

O concluzie a analizei efectuate este referitoare la obiectivele pe

care băncile comerciale din eşantion şi-au popus să le îndeplinească prin

implementarea codului de guvernanţă corporativă. Atât în cazul

sistemului dualist, cât şi în cazul sistemului unitar, un obiectiv primordial

este referitor la definirea competenţelor şi a responsabilităţilor pe care

structurile de conducere le au, dar şi respectarea drepturilor şi tratamentul

echitabil al acţionarilor.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

3.2. Structura acţionariatului

Din totalul de 17 instituţii de credit incluse în eşantion, majoritatea deţin

un capital social străin, cu excepţia celor 3 bănci (Banca Română de

credite şi Investiţii (BRCI), CEC Bank si Banca Comercială

FEROVIARA) care deţin un capital social în totalitate românesc. De

asemenea, proporţia cea mai ridicată de deţinere a capitalului este

formată în general din persoane juridice, membre ale grupului

internaţional de care deţin. În cadrul sistemului unitar, din totalul de 10

instituţii de credit, 4 deţin un capital social deţinut în totalitate de

persoane juridice, iar în cadrul sistemului dualist, din totalul de 7

instituţii de credit, 3 deţin un capital social la a cărui aport au contribuit

doar persoane juridice. Proporţia din capitalul social deţinută de persoane

fizice este mult mai redusă în comparaţie cu deţinerea de persoane

juridice unde proporţia depăşeste 60 %.

0

2

4

6

8

10

Unitar Dualist

Total

PersoaneJuridice

Persoane juridicesi persoane fizice

Figura nr. 2 Structura capitalului social


În cadrul sistemului unitar întâlnim o proporţie cuprinsă între 0,67

% şi 39 %, iar în cadrul sistemului dualist o proporţie între 0,12 % şi 1,78

%. Acest aspect este datorat faptului că majoritate instituţiilor de credit

sunt doar o filială a unui grup internaţional (cu excepţia celor 3 bănci

menţionate în primul paragraf), iar la rândul său, aportul la capital al

societăţii mamă este unul autohton, format aproape integral din persoane

juridice. Din datele furnizate de către instituţiile analizate, grupul de care

fiecare filială aparţine, deţine un aport de peste 50 % din capitalul social

al filialei.



3.3. Structura organizatorică

0

1

2

3

4

Membrii structurilor

administrative în sistemul

unitar

Între 5 şi 8 membrii

Între 9 şi 11 membrii

Între 12 şi 14membrii

Figura nr. 3 Componenta comitetelor administrative în sistemul unitar


În cazul structurilor administrative, în cadrul băncilor care aplică

un sistem unitar de administrare, media generală este de 11 membrii.

Doar 2 bănci (Alpha Bank şi Garanti Bank) deţin un număr maxim de 14

membrii iar structura comitetelor administrative ale Băncii Transilvania

este compusă din 14 membrii. La polul opus, Banca Comercială

FEROVIARA deţine un număr minim de 5 membrii iar Banca de Export-

Import a României EXIMBANK si Libra Internet Bank detin cate 7

membrii. Celelalte bănci incluse în eşantion deţin un număr aproximativ

egal cu media generală de 11 membrii (Credit Europe Bank - 10

membrii, Crédit Agricole Bank România şi Idea Bank – 9 membrii iar

BRD – 9 membrii).

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

Membrii structurilor

administrative în sistemul

dualist




Figura nr. 4 Componenta comitetelor administrative în sistemul dualist








Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

În cazul sistemului dualist, media este de 10 membrii în consiliile

administrative, numărul maxim fiind atins de către CEC Bank si

Raiffaisen Bank care deţin o structură compusă formata din cate 13

membrii, iar cea a băncii Unicredit din 12 membrii. Sub medie se află

BCR si Banca Românească - Membră a Grupului Naţional Bank of

Greece cu un total de 7 membrii, BRCI cu 6 membrii.

Referitor la comitetele consultative, formate în subordinea

Consiliului de Administraţie, în cazul Comitetelor de Audit media

generală este de 3 membrii (un preşedinte şi doi membrii). Dintre băncile

care au optat pentru un sistem de administrare unitar, doar Libra Internet

Bank deţine mai mulţi membrii în Comitetul de Audit decât media

generală, iar Banca Comercială FEROVIARA se află sub medie, având

doar 2 membrii în Comitetul de Audit. La partea opusă, băncile care au

optat pentru un sistem de administrare dualist respectă media generală de

trei membrii care compun Comitetul de Audit. În cazul celorlalte

comitete consultative, numărul de membrii diferă în funcţie de numărul

comitetelor formate, media maximă fiind de 10 membrii în cazul Băncii

Comerciale FEROVIARA, urmată de BRD şi BCR care deţin fiecare câte

5 membrii, Credit Europe Bank cu 3 membrii iar spre finalul

clasamentului fiind Libra Internet Bank care deţine comite consultative

formate din 2 membrii. Media minimă este de 3 membrii şi este aplicată

în cadrul băncilor detaliate în Tabelul nr 1. , care au oferit informaţii în

acest sens.

3.4. Relația comitete audit - auditul financiar

Consiliul de administraţie are obligaţia să înfiinţeze un comitet de

audit pentru a-l asista în îndeplinirea responsabilităţilor sale în domeniul

raportărilor financiare, al controlului intern şi în cel al administrării

riscurilor. Comitetului de audit îi revine sarcina de a sprijini consiliul de

administraţie în monitorizarea credibilităţii şi integrităţii informaţiilor

financiare furnizate de societate (Fulop, 2014).

În cadrul băncilor analizate, implementarea unei guvernanţe la

nivel de corporaţie reglementează trei funcţii importante: funcţia de

administrare a riscurilor, funcţia de conformitate şi funcţia de audit

intern. Respectarea celor trei funcţii enunţate conduce la atingerea a patru



http://www.brom.ro/

http://www.brom.ro/



tipuri de obiective. Acestea sunt: obiective de performanţă (eficienşa şi

eficacitatea), obiective de informare (credibilitatea, integritatea,

furnizarea la timp), obiective de conformitate (conformitatea cu legile şi

reglementările aplicabile) şi obiective referitoare la auditul intern.

Două avantaje importante pe care conceptul de guvernanţă

corporativă le reglementează la nivelul controlului şi auditului intern din

cadrul sistemului bancar, sunt: întelegerea scopului pentru care este

examinat controlul intern de către un auditor intern sau extern, în ceea ce

priveşte situaţiile financiare şi obţinerea de rapoarte sau recomandări în

legatură cu constatările identificate, dar şi examinarea împreună cu

conducerea departamentului de Audit Intern a modalităţilor de

funcţionare, a planului de audit, a activităţilor desfăşurate, a personalului

şi a funcţiei de audit intern.

0

2

4

6

8

10

Structura comitetelor de audit

Deţin un Comitet de Audit

Nu se specifică

Deţin un Comitet de Auditdar nu se specificăcomponenţa membrilor

Figura nr. 5 Existenţa Comitetelor de Audit în cadrul structurii

organizatorice Sursă: proiecţie proprie

Deşi existenţa unui Comitet de Audit este obligatorie în cadrul

instituţiilor de credit analizate (acestea fiind supuse auditării), nu toate

băncile oferă informaţii referitoare la acest aspect. Se poate observa din

figura nr. 1 că din totalul de 17 bănci, doar 9 declară pe site-urile oficiale

că deţin un Comitet de Audit şi specifică care este structura membrilor.

Pe lângă aceste 9 bănci, mai sunt încă 5 care declară că deţin un Comitet

de Audit, dar nu oferă detalii despre componenţa membrilor, nici măcar

care este numărul total de membrii. Diferenţa de 3 bănci nu oferă nici un

detaliu despre existenta unui Comitet de Audit în cadrul structurilor

organizatorice pe care le deţin.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

0

2

4

6

8

Comitetul de Audit

Structura nu este publicată

3 membrii

> de 3 membrii

< de 3 membrii

Figura nr.6 Structura Comitetelor de Audit

Sursa: proiecţie proprie

După cum am specificat la paragraful 3.3, Comitetul de Audit

este format în general din 3 membrii (un preşedinte şi doi membrii). Din

analiza efectuată, am observat că majoritatea băncilor sunt rezervate în

ceea ce priveşte transparenţa informaţiilor referitoare la structura

Comitetelor de Audit. Doar 58 % dintre bănci au publicat informaţii în

acest demers, mai exact 10 bănci, dintre care Banca FEROVIARA

deţine un Comitet de Audit format din 2 membrii, iar Comitetul de Audit

al băncii Libra Internet Bank este format din 4 membrii. Diferenţa de 8

bănci, deţin Comitete de Audit formate din doi membrii şi un preşedinte.

De asemenea, întâlnim şi instituţii de credit care au decis să nu publice

date despre structura şi existenţa Comitetelor de Audit. Aceste bănci

reprezintă o proporţie de 42% din totalul instituţiilor analizate.

Concluzii

Deşi a cunoscut un progres important în România, implementarea

integrală a principiilor de guvernanţă corporativă rămâne la stadiul de

discurs. Un obstacol principal este caracterul speculativ al pieţei bursiere

româneşti. Se impune o revizuire a cadrului legal românesc pentru a

realiza o compatibilitate reală cu principiile corporative privind atribuţiile

şi competenţele Comitetului de audit.

Nu putem face referire la un sistem unic de guvernanţă

corporativă deoarece fiecare structura fiind unica, iar fiecare instituţie

care îl aplică are particularităţile ei proprii.



Un obiectiv important pe care guvernanţa corporativă îl

reglementează este referitor la evitarea conflictului de interese între

instituţie şi management, bazându-se pe transparenţă şi încredere.

Sistemul de guvernanţă corporativă stimulează creşterea eficienţei

economice a întreprinderilor, prin extinderea competenţelor auditului

intern şi constituirea comitetelor de audit, prin organizarea controlului

intern, înţelegerea semnificaţiei transparenţei şi calităţii informaţiilor

financiare si îmbunătăţirea managementului şi stimulează entitatea să se

orienteze spre responsabilitate socială.

Conceptul de guvernanţă corporativă are implicaţii şi în audit,

prin aplicarea teoriei agenţiei (Agency Theory) şi a modelului părţilor

interesate (Stakeholder Theory).

De asemenea, o asemănare între cele două sisteme de

administrare aplicabile în România (unitar şi dualist) este faptul că

constituirea unui Comitet de Audit este obligatorie pentru toate

societăţile supuse auditării. Principala deosebire între cele două sisteme

de administrare face referire la structurile de conducere ale instituţiei. În

cadrul sistemului unitar administrarea societăţii revine în sarcina

Consiliului de administraţie, pe când, în cazul sistemului dualist, această

sarcină intră în atribuţiile Directoratului sau a Consiliului de

Supraveghere.

Comitetul de Audit asistă Consiliul de administraţie atunci când

se aduc în discuţie probleme referitoare la controlul intern şi la raportarea

financiare, elaborarea situaţiilor financiare anuale, managementul

riscurilor şi raportările de audit.

În urma studiului de caz efectuat, pot concluziona faptul că în

sistemul bancar românesc, gradul de transparenţă informaţională

referitoare la conceptul de guvernanţă corporativă nu este foarte ridicat,

doar 71% au publicat pe site-urile proprii date despre aplicarea acestui

concept, dar în unele cazuri datele au fost doar parţial complete. Referitor

la sistemul de administrare, o proporţie mai ridicată a instituţiilor de

credit s-au orientat spre adoptarea unui sistem unitar de administrare,

chiar dacă, sistemul dualist oferă un control mai sporit al activităţii

desfăşurate, prin Consiliul de Supraveghere. Capitalul social al băncilor

este deţinut în cea mai mare parte de persoane juridice, fiind unul

autohton, iar societatea mama deţine o cotă semnificativă. Ca excepţie,

sunt trei instituţii de credit cu capital social 100 % românesc. Cu referire


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

la auditul financiar, dintre băncilor analizate, 47% deţin un Comitet de

Audit şi oferă informaţii despre structura şi responsabilităţile acestuia,

34% deţin Comitete de Audit dar nu oferă detalii despre componenţa

acestuia, iar 19 % dintre bănci nu au publicat nici o informaţie referitoare

la domeniul auditului.

Limitele lucrării constau în faptul că nu a fost dezvoltată o

cercetare empirică cu prelucrări statistice pentru a evidenția dacă

guvernanța corporativă are impact asupra perfomanței băncilor analizate,

dar aceste limitări reprezintă puncte de plecare pentru direcțiile viitoare

de cercetare.

Bibliografie

[1] Albu, N., Durica, A., Grigore, N., Grigoras, D., Mateescu, R.,

Ichim, A., 2013, Corporate Governance in Romania. Perception

and Overview, Academy of Economic Studies Bucharest,

disponibil la

http://www.conta.ase.ro/Media/Default/Page/Articol%20guvernant

a%20corporativa.pdf [Accesat 22 februarie 2019]

[2] Apostol, C., 2015, Study on the role of corporate governance in

ensuring the transparency of financial information, Audit

Financiar, vol. XIII, nr. 128 (8)/2015, pp. 72-78

[3] Ayadi, W-M, 2013, Mécanismes de gouvernance et qualité de

l'audit externe : le cas français, La revue gestion et organisation,

no.5, pp.183–195, accesat pe

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2214423413000

227, [Accesat 25 februarie 2019]

[4] BVB, Codul de guvernanță corporativă al Bursei de Valori

București, disponibil la

http://www.bvb.ro/info/Codul%20de%20Guvernanta%20Corporat

iva%20al%20Bursei%20de%20Valori%20Bucuresti.pdf [Accesat

23 februarie 2019]

[5] Barako, D. G., Hancock, P., & Izan, H. , 2006, Factors influencing

voluntary corporate disclosure by Kenyan companies. Corporate

Governance: An International Review, 14(2), pp.107-125

disponibil la



http://www.bvb.ro/info/Codul%20de%20Guvernanta%20Corporativa%20al%20Bursei%20de%20Valori%20Bucuresti.pdf

http://www.conta.ase.ro/Media/Default/Page/Articol%20guvernanta%20corporativa.pdf

http://www.conta.ase.ro/Media/Default/Page/Articol%20guvernanta%20corporativa.pdf

http://www.bvb.ro/info/Codul%20de%20Guvernanta%20Corporativa%20al%20Bursei%20de%20Valori%20Bucuresti.pdf



https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1467-

8683.2006.00491.x [Accesat 22 februarie 2019]

[6] Bunea, M., 2013, Impactul guvernanţei corporative în creşterea

performanţei bancare, Management Intercultural, vol. XV, nr. 3

(29)/2013, pp. 40 -51, disponil la

http://www.mi.bxb.ro/Articol/MI_29_4.pdf, [Accesat 22 februarie

2019]

[7] Bîgioi, A.,D., 2013, Sistemul de administrare a instituţiilor de

credit din România, prin prisma principiilor privind guvernanţa

corporativă, Revista Audit Financiar, nr. 99 (3)/2013, pp. 28 – 32

[8] Cunha, V., Rodrigues, L., 2018, Determinants of Structure of

Corporate Governance Disclosure in Portugal, Revista Brasileira

de Gestão de Negócios, Review of Business Management, vol. 20,

nr. 3, pp. 338-360

[9] Change. H. Cheng. C.S and k.J. Reichelt., 2010, Market Reaction

to Auditor Switching from Big 4 to Third-Tier Small Accounting

Firms, Auditing: A Journal of Practice & Theory, 2,pp. 83–114

[10] Du boys, C., Tiberghien, B., 2009, Reflectii cu privire la

finalitatea şi convergenţa sistemelor de guvernanţă corporativă,

Studia Universitatis Petru Maior, Series Oeconomica, Fasciculus

1, anul III, disponibil la

https://old.upm.ro/facultati_departamente/ea/RePEc/oeconomica/0

9/oeconomica0901_01.pdf [Accesat 23 februarie 2019]

[11] Dobre, F., 2015, Rolul guvernanţei corporative în vederea

îmbunatăţirii calităţii auditului financiar, Editura ASE, Bucureşti,

pp. 9-66, disponibil la

http://excelenta.ase.ro/Media/Default/Page/dobreflorin.pdf,

[Accesat 25 februarie 2019]

[12] Dobre, F., Brad, L., 2015, A research regarding the influence of

financial audit and of corporate governance on value relevance,

Audit Financiar, vol. XIII, no. 131(11)/2015, pp. 116 – 127

[13] Dobre, F., 2015, Are financial audit elements and corporate

governance policies solutions for the economic crisis?, Theoretical

and Applied Economics, 22(2/603), pp.275-284

[14] Eng, L. L., & Mak Y. T., 2003, Corporate governance and

voluntary disclosure. Journal of Accounting & Public Policy,

22(4), 325-345, disponibil la

https://old.upm.ro/facultati_departamente/ea/RePEc/oeconomica/09/oeconomica0901_01.pdf

http://www.mi.bxb.ro/Articol/MI_29_4.pdf

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1467-8683.2006.00491.x

https://old.upm.ro/facultati_departamente/ea/RePEc/oeconomica/09/oeconomica0901_01.pdf

http://excelenta.ase.ro/Media/Default/Page/dobreflorin.pdf

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.1467-8683.2006.00491.x


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019


0371, [Accesat 23 februarie 2019]

[15] Fulop, M., 2011, Teză de doctorat: Auditul în guvernanţa

corportivă, disponibil la

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/conta

bilitate/Fulop%20Melinda%20Timea_RO.pdf , [Accesat 23

februarie 2019]

[16] Fulop, M., 2014, Study on the Structure of the Audit Committee

in Romania, Revista Audit Financiar, nr. 112 (4)/2014, pp. 3-10

[17] Fătu, C-S, 2018, Ce au în comun guvernanţa corporativă şi

raportarea nefinanciară?, Revista de studii financiare, vol. 3, nr.

4/2018, pp. 166-169

[18] Feleagă, N., Feleagă, L., Dragomir, V-D, Bîgioi, A-D, 2011,

Guvernanţa corporativă în economiile emergente: cazul României,

Economie teoretică şi aplicată, vol. XVIII, nr. 9 (562), pp. 3-15

[19] Haniffa, R. M., & Hudaib, M., 2007, Locating audit expectations

gap within a cultural context: The case of Saudi Arabia, Journal of

International Accounting, Auditing & Taxation, 16(2), 179-206,

disponibil la

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S106195180

7000225, [Accesat 25 februarie 2019

[20] Hodgson, A., Nechita, E., 2013, Calculul rezultatului global în

conformitate cu IFRS, risc ridicat de audit pentru auditorii din

România, Audit Financiar, nr. 9/2013, pp. 34

[21] Klai, N. and Omri. A., 2011, Corporate Governance and

Financial Reporting Quality: The Case of Tunisian Firms,

International Business Research, vol. 4, no. 1, pp. 158-166

[22] Koutoupis, A-G, Pappa, E., 2018, Corporate governance and

internal controls: a case study from Greece, Journal of

Governance and Regulation , volume 7, no. 2, pp. 91-99,

disponibil la https://virtusinterpress.org/Corporate-governance-

and-internal-controls-a-case-study-from-Greece.html, [Accesat 25

februarie 2019

[23] Măgdaş, N., Fülöp, M.T., 2019, Theoretical Approach between

the Soft and Hard Law in the Context of Corporate Governance,

Audit Financiar, vol. XVII, no. 1(153)/2019, pp. 134-141




https://virtusinterpress.org/Corporate-governance-and-internal-controls-a-case-study-from-Greece.html

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/contabilitate/Fulop%20Melinda%20Timea_RO.pdf

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/contabilitate/Fulop%20Melinda%20Timea_RO.pdf


https://virtusinterpress.org/Corporate-governance-and-internal-controls-a-case-study-from-Greece.html



[24] OECD (2004), OECD Principles of Corporate Governance,

disponibil la

http://www.oecd.org/daf/ca/corporategovernanceprinciples/31557

724.pdf, [Accesat 23 februarie 2019], pp. 15-25

[25] Ştefănescu, C-A, 2013, Independence in corporate governance –

empirical study upon its impact towards European Banking system

transparency, Audit Financiar, vol. XI, no. 103 (7)/2013, pp. 3-14

[26] Ştefănescu, C., 2013, Comitetul de audit şi transparenţa

informaţională. Studiu empiric la nivelul sistemului bancar

european, Audit Financiar, nr. 99 (3)/2013, pp. 33-44

[27] Vintilă, G., Gherghina, Ş.C., 2012, An Empirical Examination of

the Relationship between Corporate Governance Ratings and

Listed Companies Performance, International Journal od Business

and Management, vol. 7 , no. 22, disponibil la

http://www.ccsenet.org/journal/index.php/ijbm/article/view/19653,

[Accesat 01 Aprilie 2019], pp. 46-61

Reglementări legislative:

[1] Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată şi

actualizată

Site-uri web:

*** http://www.bvb.ro/

*** https://www.bnro.ro/Banci-comerciale-1333.aspx

https://www.bnro.ro/Banci-comerciale-1333.aspx

http://www.ccsenet.org/journal/index.php/ijbm/article/view/19653

http://www.oecd.org/daf/ca/corporategovernanceprinciples/31557724.pdf

http://www.oecd.org/daf/ca/corporategovernanceprinciples/31557724.pdf

http://www.bvb.ro/


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Anexa A

Tabel nr. 1 Elementele guvernanţei corporative din sistemul bancar

(integral) Nr

crt

Instituţia de

credit

Sistemul

de

administ

rare

Structura

acţionariatului

Structura organizatorică

%

P.F.

%

P.J.

Comitete Membrii Nr.

tota

l

1. Alpha Bank

România

S.A.

Unitar - 100 Consiliul de

Administraţie

1 preşedinte

8 membrii

9

Comitetul

Executiv

1 preşedinte

5 membrii

6

2. Banca

Română de

credite şi

Investiţii

(BRCI)

Dualist 1,78 98,22 Consiliul de

Supraveghere

1 preşedinte

2 membrii

3

Directorat

1 director

2 membrii

3

3. Banca

Comercială

FEROVIAR

Ă

Unitar 38,44 61,56 Consiliul de

Administraţie

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Conducere

1 director

2 membrii

3

Comitetul de

Audit

1 presedinte

1 membru

2

Comitetul de

Credit

1 preşedinte

6 membrii

7

Comitetul de

Administrare a

Activelor şi a

Pasivelor

1 preşedinte

5 membrii

6

4. Banca

Comercială

Româna

(BCR)

Dualist 0,12 99,88

Comitetul

Executiv

1 preşedinte

4 membrii

5

Consiliul de

Supraveghere

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Audit şi de

Conformitate

1 preşedinte

2 membrii

3

Consiliul de

Administrare

Riscuri

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Remunerare

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Nominalizare

1 preşedinte

2 membrii

3

5. Banca de

Export-


Administraţie

1 preşedinte

4 membrii

5





Import a

României

EXIMBAN

K

Comitetul

director

1 director

1 membu

2

Comitetul de

Audit

Nu este

specificat.

-

Comitetul de

Management al

Riscurilor

Nu este

specificat.

-

6. Banca

Românească

- Membră a

Grupului

Naţional

Bank of

Greece

Dualist 0,72 99, 28

Consiliul de

Administraţie

1 preşedinte

5 membrii

6

Directorat 1 director

1 membru

2

Comitetul de

Audit şi

Administrare

Riscuri

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Nominalizare şi

Remunerare

1 preşedinte

2 membrii

3

7. Banca

Transilvania


Administraţie

1 preşedinte

6 membrii

7

Comitetul

Conducătorilor

1 director

6 membrii

7

Comitetul de

Remunerare şi

Nominalizare

2 directori

1 membru

3

Comitetul de

Audit

2 directori

1 membru

3

8. BRD -

Groupe

Société

Générale


Administraţie

2 directori

7 membrii

9

Comitetul de

Audit

1 preşedinte

2 membrii

3

Consiliul de

Administrare

Riscuri

1 preşedinte

2 membrii

3

Consiliul de

Remunerare

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Nominalizare

1 preşedinţi

2 membrii

3

9. CEC Bank Dualist - 100 Consiliul de

Administraţie

1 preşedinte

10 membrii

11

Comitetul de

directie

1 preşedinte

4 membrii

5

Comitetul de

Audit

Nu este

specificat.

-

Comitetul de

Administrare a

Riscurilor

Nu este

specificat.

-

Comitetul de Nu este -

http://www.brom.ro/


http://www.brd.ro/

http://www.brom.ro/

http://www.brd.ro/


http://www.cec.ro/


http://www.brom.ro/


http://www.brom.ro/

http://www.brom.ro/

http://www.brom.ro/

http://www.brd.ro/


http://www.brom.ro/

http://www.brd.ro/



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Remunerare specificat.

Comitetul de

Nominalizare

Nu este

specificat.

-

10. Crédit

Agricole

Bank

România


Administraţie

1 preşedinte

4 membrii

5

Comitetul

Executiv

1 director

4 membrii

5

Comitetul de

Audit

1 preşedinte

2 membrii

3

11. Credit

Europe

Bank

(România)


Administraţie

1 preşedinte

6 membrii

7

Comitetul de

Conducere

1 preşedinte

3 membrii

4

Comitetul de

Audit

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Remunerare

1 preşedinte

2 membrii

3

Consiliul de

Administrare

Riscuri

1 preşedinte

2 membrii

3

12. Garanti

Bank


Administraţie

1 preşedinte

9 membrii

10

Comitetul

Executiv

1 director

4 membrii

5

13. Idea Bank Unitar - 100 Consiliul de

Administraţie

1 preşedinte

4 membrii

5

Comitetul de

Direcţie

1 preşedinte

4 membrii

5

14. Libra

Internet

Bank


Administraţie

1 preşedinte

6 membrii

7

Comitetul de

Direcţie

1 director

3 membrii

4

Comitetul de

Audit

1 preşedinte

3 membrii

4

Comitetul de

Remunerare şi

Nominalizare

1 preşedinte

3 membrii

4

15. OTP Bank

România

Dualist - 100 Consiliul de

Supraveghere

1 preşedinte

5 membrii

6

Directorat 1 preşedinte

4 membrii

5

16. Raiffeisen

Bank

Dualist - 100 Consiliul de

supraveghere

2 preşedinţi

4 membrii

6

Directorat 1 preşedinte

6 membrii

7

Comitet de

audit

1 preşedinte

2 membrii

3

17. UniCredit

Bank

Dualist 1,40 98,60 Consiliul de

supraveghere

1 preşedinte

5 membrii

6










http://idea-bank.ro/













Directoratul 1 director

5 membrii

6

Comitetul de

Audit

1 preşedinte

2 membrii

3

Comitetul de

Remunerare

Nu este

specificat.

-

Comitetul de

Administrare a

Riscurilor

Nu este

specificat.

-

Comitetul de

Nominalizare

Nu este

specificat.

-

Sursă: proiecţia autorului

Abrevieri folosite:

% PJ = proporţia din capitalul social deţinută de către persoane juridice

% PF = proporţia din capitalul social deţinută de către persoane fizice


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

PROIECŢII PRIVIND SUSTENABILITATEA SISTEMULUI DE PENSII ÎN

ROMÂNIA

Ion Stancu1, Dragoş Haşeganu2 şi Alexandra Darmaz-Guzun3 1) Academia de Studii Economice şi Institutul de Studii Financiare,

București, România 2) Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Institutul de Studii

Financiare, București, România 3) Universitatea de Vest, Timişoara, România şi Institutul de Studii

Financiare, București, România

Rezumat

Sistemul pensiilor sociale reprezintă pentru orice ţară şi pentru

autorităţile naţionale o problemă de o complexitate deosebită. Instituţiile

statistice şi de prognoză, naţionale şi internaţionale, precum şi intituţiile de

cercetare îşi asumă complexitatea sistemului de pensii ca o mare provocare

profesional-ştiinţifică pentru identificarea fenomenelor protecţiei sociale

şi proiectarea unui sistem de pensii sustenabil.

Ȋn acest context, Institutul de Studii Financiare (ISF) din Bucureşti

preia această ştafetă de preocupaări, propunând o serie de studii privind

sustenabilitatea sistemului de pensii din România. Din fericire, intenţia

noastră are ca suport studiile anterioare realizate de colective de experţi în

demografie şi protecţie socială, precum şi proiecţiile furnizate liber de

către organisme consacrate în materie (Eurostat, US Census Bureau, INS,

CNSP, CNPP, EFOR etc.).

Ȋn acest prim studiu al ISF prezentăm succint, în prima parte,

literatura de specialitate, îndeosebi românească, cu abordări ale

specificului pensiilor din România comparativ cu ţările europene, în partea

a doua, evoluţia şi tendinţele demografice din România, în partea a treia şi

a patra, proiecţiile privind numărul de pensionari versus numărul de

contribuabili şi, respectiv, proiecţia echilibrului financiar al sistemului de

Autor de contact, Ion Stancu – [email protected]

RSF Proiecții privind sustenabilitatea sistemului de pensii în România


pensii din România. Studiul nostru îşi asumă, cu reţinută cutezanţă,

actualizarea multiplelor proiecţii anterioare ale instituţiilor consacrate şi

încercarea de explicare contextuală a fenomenelor demografice şi de

protecţie socială2.

Cuvinte cheie: sistemul de pensii sociale, tendinţele demografice,

contribuţiile şi beneficiile sociale, echilibrul financiar al sistemului de

pensii

Clasificare JEL: C15; C87; H55

Introducere

Pentru toate ţările, protecţia socială este o problemă de securitate

naţională care impactează politicile demografice, relaţiile inter generaţii,

echilibrul bugetar general, datoria publică şi-n general, echilibrul macro-

economic. Ȋmbătrânirea populaţiei ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor de

viaţă, scăderea ocupării pe piaţa muncii, volatilitatea pieţelor financiare

pun serioase probleme echilibrului financiar al sistemului de pensii, ratelor

de înlocuire a salariilor cu pensiile şi identifică riscuri de nesustenabilitate

a sistemului de pensii.

Strategia Europa 2020 recomandă reducerea datoriei publice,

creşterea ocupării fortei de muncă şi reformarea sistemelor de securitate

socială. Pentru aceasta din urmă se recomandă creşterea vârstei de

pensionare în funcţie de creşterea speranţei de viaţă, prelungirea vieţii

profesionale după vârsta de pensionare, reducerea diferenţelor în condiţiile

de pensionare între bărbaţi şi femei şi limitarea pensionărilor anticipate şi

pentru condiţii speciale. Ca alternativă la pensia publică se încurajează

completarea acesteia cu forme de economisire privată (Pilonul II, III şi IV).

Având în vedere diversitatea sistemelor naţionale de pensii,

condiţiile economice şi sociale specifice, politica de pensii este

2 Pe întregul parcurs al elaborării lucrării noastre am beneficiat de suport documentar şi metodologic

de la conf.univ.dr. Bogdan Dumitrescu, specialist preocupat, la rândul lui, de problematica

abordată. Îi mulţumim frumos şi aşteptăm colaborări viitoare, cel puţin la fel de fructuoase.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

responsabilitatea fiecărui stat atât în ceea ce priveşte reglementarea cât şi

sustenabilitatea sistemului de pensii. La nivelul Uniunii Europene sunt

preocupări de asigurare a unui set comun de indicatori statistici ai

protecţiei sociale şi de elaborare a Stategiei Europa 2020 cu recomandări

dedicate evitării riscurilor de dezechilibre în piaţa forţei de muncă, în

sistemul de pensii şi în ratele de înlocuire a salariilor prin pensii.

1. Privire succintă asupra studiilor privind structura şi

sustenabilitatea sistemului de pensii

Literatura străină dar şi cea română este deosebit de cuprinzătoare

în ceea ce priveşte arhitectura sistemelor de pensii moderne, performanţa

privind beneficiile sociale şi sustenabilitatea financiară a acestora. Ne

propunem să prezentăm doar câteva studii relevante din această vastă

preocupare ştiinţifică privind sistemul optim de pensii.

Încă de la sfârşitul anilor ‚70, EUROSTAT a elaborat ,,Sistemul

european de statistici integrate de protecție socială (ESSPROS)” ca

instrument specific de observare statistică a protecției sociale în statele

membre ale Uniunii Europeane, respectiv, definiții și clasificări ale

informaţiilor privind beneficiarii de pensii, precum și colectarea datelor

privind beneficiile protecției sociale. ESSPROS oferă o descriere

cuprinzătoare și coerentă a protecției sociale în statele membre privind

beneficiarii de pensii şi alte tipuri de protecție socială, beneficiile sociale

și finanțarea acestora, comparabilitatea internațională şi armonizarea cu

alte statistici, în special cu conturile naționale. Prestațiile sociale sunt

transferuri către gospodării, în numerar sau în natură, pentru cazurile de

handicap, boală / îngrijire medicală, bătrânețe, supraviețuitori, familie /

copii, șomajul, locuințele și excluderea socială. Ediţia 2016 a Manualului

şi ghidului de utilizare introduce informații statistice suplimentare privind

încasările și cheltuielile sistemelor de protecție socială, beneficiarii de

pensii și prestațiile sociale nete din UE.

Compania Mercer şi CFA Institute au adus în atenţia publică un

studiu interesant privind „SISTEMUL IDEAL DE PENSII” ce prezintă 10

principii care să stabilească cele mai bune practici de structurare optimă a

sistemelor de pensii (Mercer & CFA Institute, 2018):



1. Obiective guvernamentale clare pentru fiecare pilon de pensii, venitul

minim, atenuarea sărăciei personelor vârstnice;

2. Nivel minim de finanțare al sistemului general de pensii, fiecare

participant eligibil (persoană care a muncit vreodată) având un cont de

pensii;

3. Opțiuni atractive şi eficiente de participare la sistemul de pensii pentru

participanții, atât pentru perioada de dinainte de pensionare, cât și pentru

cea de după pensionare;

4. Costurile de administrare și investire ale fiecărui plan de pensii trebuie

să fie făcute publice şi să încurajeze concurenţa;

5. Flexibilitate pentru ca pensionarea să se poată face la vârste diferite și

în moduri diferite, în circumstanţe personale şi financiare specifice;

6. Contribuții sau retrageri de capital în perioada anilor de pensie, fără

efecte negative în sistemul de pensii;

7. Beneficiile acumulate trebuie să fie accesibile imediat doar în anumite

condiții, cum ar fi pensionarea, decesul ori invaliditatea permanentă;

8. Facilități fiscale echitabile și sustenabile pentru sistemele de pensii

finanțate care să încurajeze economisirea voluntară;

9. Guvernanța corporativă a fondurilor de pensii trebuie să fie

independentă față de guvern și să nu fie sub controlul angajatorilor;

10. Reglementare prudenţială a fondurilor de pensii şi cerințe de

transparență în comunicare și de protecție a participanților la sistemul de

pensii.

Structura ideală a unui sistem de pensii este o provocare de mare

amplitudine privind politicile guvernamentale, practicile angajatorilor,

educația investitorilor individuali, dar și diferențele culturale. În acest sens

stau mărturie următoarele declaraţii invocate în acest studiu (Mercer &

CFA Institute, 2018):

• William Sharpe, laureat al premiului Nobel – Gândirea financiară -

trecut, prezent și viitor: pensiile sunt «cea mai dificilă problemă cu care

m-am confruntat până acum - deoarece este o problemă

multidimensională» (CFA Institute, 2014)

• Robert Merton, laureatul al premiului Nobel – Criza planificării

perioadei de pensionare: «piețele dezvoltate au făcut ca planurile (de

pensii) cu contribuții definite să devină o provocare mult mai acută,

necesitând „să regândim modul în care implicăm participanţii precum și

modul cum le investim banii”» (Harvard Business Review, iulie 2014)


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

• CFA Institute – Global Market Sentiment Survey: «cel mai subestimat

risc este tendința demografică de îmbătrânire a populațiilor + deficitele

aferente planurilor de pensii și nivelul scăzut al economisirii pentru

perioada anilor de pensie» (2015)

Tatyana Bogomolova, face o prezentare analitică a aplicaţiei

PROST – Pension Reform Options Simulation Toolkit3, elaboartă de

Banca Mondială privind diagnosticarea şi evaluarea opţiunilor de reformă

a sistemelor naţionale de pensii. Aplicaţia realizează proiecţii pe termene

lung asupra factorilor demografici, economici, politicile / parametrii

sistemului de pensii, inclusiv, comportamentul individual al potenţialului

beneficiar de pensii. Aplicaţia permite analizarea sistemului de pensii în

ansamblu, a tuturor dimensiunilor principale ale politicii de pensii, dar și

la nivelul unui individ. Aplicaţia prezintă, de asemenea, sustenabilitatea

financiară a sistemelor de pensii publice (fluxuri financiare, datorii

guvernamentale, datorii implicite de pensii, deficit de finanțare) şi

adecvarea beneficiilor așteptate (la pensionare, după pensionare, pe

categorii de pensionari), Bogomolova, 2010.

Institutul Naţional de Statistică a elaborat în 2017 studiul privind

„Proiectarea populaţiei României în profil teritorial”, până la orizontul

anului 2050. Fenomenele de scădere demografică rezultate sunt cele pe

care le regăsim şi-n studiile ulterioare: rate ale fertilităţii reduse, creşterea

moderată a speranţei de viaţă la naştere şi un sold negativ al migraţiei

externe. În proiectarea populaţiei României până în 2050 INS a utilizat trei

variante de prognoză: medie, optimistă şi pesimistă. Scăderea populaţiei

va fi între 3,6 milioane (varianta optimistă) şi 6,5 milioane de persoane

(varianta pesimistă, CNP, 2012).

Pentru prognoza populaţiei INS a utilizat programul „Spectrum”

dezvoltat de Avenir Health în colaborare cu divizia de populaţie a

Naţiunilor Unite, UNICEF, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi alţii.

Programul oferă estimări privind populaţia cu reşedinţa obişnuită în

România, numărul mamelor, rata de fertilitate şi numărul născuţilor-vii cu

reşedinţa obişnuită în România, speranţa de viaţă la naştere, numărul

imigranţilor şi emigranţilor în funcţie de stabilirea reşedinţei obişnuite,

rata de mortalitate pentru persoanele cu reşedinţa obişnuită în România,

rata de dependenţă etc.

3 Pentru mai multe detalii, puteţi accesa www.worldbank.org/pensions

http://www.worldbank.org/pensions



Comisia Naţională de Pensii Publice (CNPP) face în septembrie

2015 un ,,Raport final privind modelul de micro-simulare a evoluţiei

sistemului public de pensii din România” având ca obiectiv prezentarea

caracteristicilor modelelor de simulare pentru prognozele de pensii,

utilizate în cadrul UE. Acestea sunt de două tipuri: modele standard și

modele de micro-simulare. Pentru proiecția agregată a sustenabilității

sistemului public de pensii, respectiv, proiecția distribuției pensiilor și a

ratei de înlocuire în cadrul populației, CNPP a folosit modelul de micro-

simulare, denumit SimProVision, elaborat împreună Deloitte Consultanţă

România. SimProVision este un model de micro-simulare, cu simulare

(pseudo) aleatorie de tip Monte-Carlo, implementat în cadrul aplicației

actuariale Prophet Professional 8 (CNPP, 2015).

Sub o serie de ipoteze economice (rata inflației, evoluția salariilor

în cadrul economiei, creșteri salariale corelate cu cariera individului etc.),

de comportament (distribuția căsătoriilor/ divorțurilor, distribuția

nașterilor etc.), legislative şi demografice (proiecții ale noilor intrați pe

piața muncii, statistici actuale ale populației pe vârste, sex etc.), modelul

poate raporta lunar, trimestrial, semestrial și anual:

• La nivel agregat

o Cheltuieli cu pensiile din BASS (bugetul asigurărilor sociale de

stat)

o Venituri la bugetul BASS

o Soldul bugetului BASS (deficit / excedent)

o Datorii sau economii realizate de bugetul BASS

o Cheltuielile cu indemnizațiile de la Bugetul de Stat

o Fluxuri de numerar Pilonul II

• La nivel de individ

o Venitul net al unei persoane la momentul pensionării inițiale;

o Venitul din pensia pentru limită de vârstă, de invaliditate și alte

pensii în total.

o Rata de înlocuire a fiecărei persoane la momentul pensionării;

Expert Forum (EFOR), grup de experți din Bucureşti care oferă

consultanță și idei privind probleme politice sau economice specifice, a

elaborat în 2012 «Carta albă a pensiilor – RO sub titlul generic „CINE VA

MAI PLĂTI PENSIILE DECREŢEILOR IN 2030?”» în care realizează o

analiză comparativă detaliată a pensiilor din Europa versus pensiile din

România şi elaborează, cu bună expertiză, şapte scenarii de evoluţie a


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

sistemului de pensii publice în România (1) în situaţia legislativă din 2012,

(2) creşterea vârstei de pensionare, (3) indexarea pensiilor cu inflaţia şi

separat, (4) indexarea pensiilor cu creşterea salariului mediu, respectiv, (5-

7) păstrarea/reducerea/creşterea contribuţiei obligatorii de 3,5% la Pilonul

II versus naţionalizarea acestuia. Toate rezultatele din scenariile

complementare 2-7 sunt comparate cu cele din scenariul 1 de bază privind

valoarea pensiei, rata de înlocuire (venituri la pensie raportate la veniturile

anterioare) şi echilibrul financiar (EFOR, 2012).

Ca şi concluzii ale studiului lor reţinem:

• tendinţele accentuate de îmbătrânire demografică, „în următorii 50 de

ani, România va ajunge în grupul țărilor cu cea mai îmbătrânită populație”,

• scăderea ratei de ocupare sub nivelul actual,

• de la 0,85 pensionari/contribuabil în 2010, se va ajunge la 1,5

pensionari/contribuabil în 2060,

• un deficit imens la fondul de pensii cauzat atât de factorii demografici,

cât şi de evaziunea fiscală și de propunerile şi deciziile populiste pentru

obţinerea votului pensionarilor.

Propunerile de măsuri optime din studiu vizează creșterea vârstei

de pensionare proporțional cu creșterea speranței de viață la 65 de ani,

îmbunătățirea colectării contribuțiilor, diminuarea evaziunii și eliminarea

excepțiilor de la plată, asigurarea unui mediu de afaceri prietenos,

debirocratizare, legislatie predictibilă și un mediu politic stabil (EFOR,

2012).

Comisia Naţională de Strategie și Prognoză (CNSP) a realizat, de

asemenea, un amplu studiu privind „Evoluţia demografică pe termen lung

şi sustenabilitatea sistemului de pensii” în România. Din rezumatul făcut

public de către CNSP reţinem că „efectele negative asupra sustenabilităţii

financiare a sistemului public de pensii cauzate de îmbătrânirea populaţiei

sunt determinate de trei factori importanţi, şi anume: creşterea speranţei de

viaţă a populaţiei, scăderea natalităţii şi, nu în ultimul rând, creşterea

migraţiei” (Şeitan, 2012).

La acestea se mai adaugă în cazul României, „pensionările

anticipate masive din anii ‚90, prin reglementări legale speciale, ... vârsta

legală de pensionare relativ scăzută, pensionările anticipate, prin

reglementări legale speciale și toleranța față de fraudele în pensionarea pe

motiv de invaliditate”. Criza financiară şi economică, creşterea şomajului,

diminuarea creşterii economice, creşterea datoriei publice şi a volatilităţii



pieţelor financiare sunt dificultăti suplimentare cu care se confruntă toate

ţările membre ale Uniunii Europene şi afectează semnificativ

sustenabilitatea sistemelor de pensii.

Autorii studiului au realizat o prognoză până la orizontul anului

2060 a evoluţiei demografice (natalitate, speranţă de viaţă şi migraţie) şi a

sistemului de pensii (numărul de pensionari, pensie medie, rată de

dependenţă4 a sistemului de pensii publice şi rata de înlocuire a câştigului

salarial prin pensie). Rezultatele prognozei au fost obţinute prin utilizarea

aplicaţiei PROST (Pension Reform Options Simulation Toolkit), realizată

de Banca Mondială, aplicaţie utilizată, de asemenea, în peste 80 de ţări

(Şeitan, 2012).

Propunerile de îmbunăţire a sustenabilităţii sistemului de pensii în

România sunt similare cu cele din studiul anterior EFOR (noi reglementări

privind pensiile anticipate şi cele de invaliditate, prelungirea vârstei de

pensionare, reducerea pierderilor cauzate de erori, fraude şi corupţie în

sistemul de pensii). În plus, regăsim şi propuneri de îmbunătăţire a

capacităţii administrative a instituţiilor din domeniul pensiilor publice şi

private, precum şi un sistem de pensii publice, contributive pentru cei care

lucrează exclusiv în sectorul agricol.

2. Prognoza tendinţelor demografice în România la orizontul anilor

2060

Orice studiu privind sustenabilitatea sistemului de pensii în

România porneşte inevitabil de la cel puţin trei probleme demografice cu

care se va confrunta ţara noastră în următorii 40 de ani:

• Scăderea numărului populaţiei totale;

• Îmbătrinirea populaţiei;

• Emigraţia ce s-a manifestat până-n prezent şi va mai continua o

perioadă de circa 30 de ani.

Toate acestea conduc spre dificultăţi majore în finanțele publice

sub presiunea cheltuielilor suplimentare determinate de schimbările

demografice. Viitoarele politici publice vor trebui să ţintească «păstrarea

datoriei publice la un nivel rezonabil pentru a putea face faţă creşterilor

4 Raportul dintre persoanele de 65 de ani şi peste şi persoanele între 15 şi 64 de ani


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

viitoare cu cheltuielile publice cauzate de tendinţele demografice», (Dobre

şi coautorii, 2012).

2.1. Scăderea numărului populaţiei totale

Pornind de la situaţia actuală a populaţiei, Eurostat face proiecţii

ale evoluţiei numărului populaţiei ţărilor UE, din 10 în 10 ani, până la

orizontul anilor 2080. Urmare a ratei tot mai scăzute a natalităţii, dar şi a

emigraţiei consistente, numărul actual al populaţiei României de 19,3

milioane de locuitori este prognozat să ajungă la 15,7 milioane, în 2060 şi

la 14,5 milioane, în 2080. În aceeaşi perioadă, populaţia medie a ţărilor

Uniunii Europene este într-o uşoară creştere, de la 18,4 milioane, în

prezent, la 18,7 milioane în 2060 şi la 18,5 milioane în 2080 (fig. nr. 1).

Figura nr. 1. Evoluţia populaţiei României, comparativ cu media ţărilor

UE, pe perioada 2007 – 2018 şi prognoza pe perioada 2020 – 2080 Sursa: Eurostat, Population and social conditions şi calcule proprii.

Prognoza US Census Bureau5 este anuală şi mai puţin

descrescătoare decât cea elaborată de Eurostat (din 10 în 10 ani). Pornind

5 US Census Bureau (Biroul de recensământ) este principalul furnizor de date de calitate

privind națiunile și economia țărilor.

17.8 18.0 18.2 18.3

21.120.3

19.9 19.5

18.418.7 18.9 18.7 18.5

19.3

18.017.116.3

15.715.0

14.5

14.0

15.0

16.0

17.0

18.0

19.0

20.0

21.0

22.0

2007 2009 2011 2013 2015 2017 2020 2040 2060 2080

PopulationEU (28) countries avrg Romania Projected EU Projected Romania



de la această prognoză US Census Bureau, care ne permite să facem

previziuni anuale, vom extrapola estimările Eurostat la nivel anual pe

fiecare perioadă decenală. Prognoza US Census Bureau este disponibilă

doar pânâ la orizontul anilor 2050, astfel încât extrapolările nostre s-au

făcut până-n 2060 (fig. nr. 2).

Figura nr. 2. Prognoza populaţiei României pe perioada 2020 – 2060 Sursa: US Census Bureau, Demographic Overview - Custom Region – Romania,

comparativ cu

Sursa: Eurostat, Population and social conditions şi calcule proprii.

Comparativ cu Eurostat, prognoza US Census este cu circa 1 – 2

milioane de persoane mai optimistă. Din păcate, ambele prognoze ne

prezintă o perspectivă de scădere drastică a numărului populaţiei din ţara

noastră.

2.2. Îmbătrinirea populaţiei

US Census Bureau ilustrează semnificativ fenomenul de

îmbătrânire a populaţiei României. Pe structura populaţiei din 2018

21.320.4

19.3

18.1

16.819.2

18.017.0

16.315.7

10

12

14

16

18

20

22

24

2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050 2055 2060 2065

Populatia (US Census) Populatia (Eurostat)


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

comparativ cu cea din 2050, populaţia de 50 de ani este, în prezent,

preponderentă (2%), prezintă o scădere de pondere destul de accentuată

către vârsta de 53 de ani (1%), o creştere de pondere către vârsta de 63 de

ani (1,4%) şi este urmată, în mod natural, de scăderi de ponderi către vârsta

de 100 de ani (fig. nr. 3). Comparativ, în anul 2050, populaţia de 62 – 63

de ani este preponderentă (1,7%), precum şi cea de 69 – 73 de ani (1,6%).

Îmbătrânirea populaţiei este redată şi de mediana vârstei din anul

2018, de 41,6 ani, comparativ cu o mediană a vârstei de 51,5 ani, în anul

2050, respectiv cu circa 10 ani mai mare. Vârsta mediană este mai mare la

femei (43 versus 54 de ani) în raport cu aceea a bărbaţilor (40,2 versus

49,1).

Figura nr. 3. Evoluţia structurii de vârstă a populaţiei României în anul

2018, comparativ cu anul 2050 Sursa: US Census Bureau, Mid-year Population by Single Year Age Groups - Custom

Region – Romania şi calcule proprii.

Conform proiecţiilor EUROSTAT, deşi avem în prezent mediana

de vârstă a populaţiei mai mică decât mediana la nivelul UE, condiţiile

demografice viitoare vor conduce la fenomenul de îmbătrânire a populaţiei



României cu o mediană semnificativ mai ridicată decât mediana UE

(tabelul nr. 2.).

Tabelul nr. 2. Proiecţiile EUROSTAT privind mediana de vârstă în

România versus Uniunea Europeană

2015 2020 2030 2040 2050 2060 2070 2080

European Union - 28

countries 42.4 43.5 45.4 46.6 46.7 46.8 46.7 46.6

Romania 41.0 42.9 46.3 48.8 48.3 47.8 47.0 46.3

Sursa: Eurostat.ec.europa.eu, 2019

Natalitatea în România a scăzut dramatic după revoluţie cu mult

sub pragul de 2,1 copii pentru o femeie, rată care permite reînnoirea pe

cale naturală a generaţiilor. Astfel că, după o uşoară creștere în 2009, către

1,66 copii născuţi vii de o femeie, în timpul vieţii, am avut scăderi către

1,46 născuţi în anii 2011 şi 2014 dar cu o revenire către 1,64 născuţi în

2016. Media UE este relativ constantă de 1,6 nou născuţi din 2008 până-n

2016, evident şi această rată este sub pragul de creştere naturală de 2,1 nou

născuţi.

Figura. nr. 4. Numărul de copii născuți în viață de o femeie, în timpul vieții.

Sursa: Eurostat, Population and social conditions şi calcule proprii.

Şi în acest caz, cauzele sunt multiple şi complexe. În primul rând,

femeile tinere amână căsătoria şi nașterea primului copil din raţiuni de

poziţionare profesională şi materială. În prezent, femeile tinere românce se


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

căsătoresc şi devin mame după vârsta de 27 ani faţă de anii ´90 când

majoritatea femeilor se căsătoreau şi făceau primul copil la vârste situate

între 19 şi 25 de ani. Din păcate, în următorii ani, vârsta femeilor la prima

căsătorie şi la prima naştere va creşte la 30-34 de ani.

Rata căsătoriilor a scăzut în România de la 9,1 căsătorii pe an la

1.000 de persoane, în anul 2007 (UE = 4,9), la 5,2 în 2011, după care a

crescut la 6,8 în 2016 (UE = 4,1) în timp ce ratele de divorţuri au rămas

relativ constante de circa 2 divorţuri pe an la 1.000 persoane (UE ≈ 1.6).

În al doilea rând, migraţia externă este predominant formată din

femei, persoane cu vârsta între 25 şi 45 de ani. Faptul că majoritatea

acestor persoane migratoare sunt femei la vârsta de fertilitate, iar nou-

născuţii acestora vor rămâne în ţările de destinaţie, determină o cauză

majoră a reducerii populaţiei României.

Toate aceste fenomene demografice nefavorabile conduc spre rate

de dependenţă a vârstnicilor (65 ani şi peste/(15-64 ani)) de la 26,3% în

2016 la 56,7% în 2060 în condiţiile în care angajabilitatea forţei de muncă

(15-64 ani) scade de la 8,1 milioane din 2016 la 5,2 milioane în 2060.

2.3. Migraţia

Cea de-a treia cauză a reducerii drastice a populaţiei României este

emigraţia românilor. Migrația externă, de circa 70.000 de persoane anual,

este determinată, în mod esențial, de cauze economice.

Exodul românilor înregistrează situaţii fără precedent situând ţara

noastră pe locul doi (după Siria); exod de cetăţeni ce nu este cauzat de

război (suntem, din fericire, în stare de pace) ci de lipsa locurilor de muncă,

de salarizărea inferioară din ţară, de restructurările din economia naţională,

climatului politic descurajator etc. Emigraţia a fost favorizată de obţinerea

de către România a statutului de ţară membră a Uniunii Europene şi

implicit a dreptului de liberă circulaţie în interiorul UE. Anul 2007

înregistrează un record al exodului cu peste 450 de mii de români în ţările

europene dezvoltate (Italia, Spania, Germania, Anglia etc.).



Tabelul nr. 3 Proiecţia fluxului net de migraţie a românilor 2016 – 2070

Net migration ('000) Net migration (% of population)

2016 2030 2060 2070 2016 2030 2060 2070 2016-70*

EU27 1241 937 793 697 0.3 0.2 0.2 0.2 11.2

RO -64 -51 2 3 -0.3 -0.3 0 0 -7.2

IT 134 210 177 164 0.2 0.3 0.3 0.3 18.9

DE 750 268 175 143 0.9 0.3 0.2 0.2 16.7

ES 13 119 154 137 0 0.3 0.3 0.3 14.5

UK 244 220 121 107 0.4 0.3 0.2 0.1 11.8

* Note: Cumulative net migration as % of population in 2070.

Sursa: Eurostat, 2015-based population projections.

Tabelul nr. 3 ilustrează sugestiv situaţia migraţiei în Romania,

comparativ cu fluxurile pozitive de migraţie în cele mai importante ţări

europene de destinaţie. Conform prognozei EUROSTAT, soldul migraţiei

se va reduce treptat până către anul 2040, urmând apoi să înregistrăm sold

pozitiv migrator de cetăţeni străini în România (fig. nr. 5.).

Figura. nr. 5. Evoluţia în 2006 – 2018 şi proiecţia soldului migraţiei

românilor până în 2060. Sursa: The 2018 Ageing Report: Economic & Budgetary Projections for the 28 EU

Member States (2016-2070) şi calcule proprii

-86.6

-451.9

-163.5

-109.6

-48.5-22.0

-14.0-19.9-49.4

-58.9-48.8

-55 -60 -65.1-51.1

-8.9

7.7 1.6 2.6

-500

-450

-400

-350

-300

-250

-200

-150

-100

-50

0

50

2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018 2020 2040 2060

Net migration / 1000…


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Se estimează că avem circa 5,85 milioane de români în diasporă6,

mulţi dintre ei cu reşedinţă temporară dar care intenţionează să se

stabilească în ţările de destinaţie pentru a prezerva statutul social, educaţia

copiilor şi pentru a promova în poziţii profesionale mai bune. Mai recent,

asistăm şi la cazuri de revenire în ţară a celor foarte bine motivaţi să

dezvolte o afacere de nişă sau a celor bine încurajaţi pentru cariera de

cercetare şi de învătământ.

3. Proiecţiile privind numărul de pensionari versus numărul de

contribuabili la sistemul de pensii publice

Urmare a fenomenelor demografice descrise anterior dar şi a

dezechilibrelor din piaţa forţei de muncă (rate de ocupare reduse,

preponderenţa lucrătorilor în sectorul agricol, munca fără forme legale -

estimată între 1,5 şi 3 milioane), numărul contribuitorilor la sistemul de

pensii scade îngijorător de la 5,6 milioane în 2016 (cu o uşoară creştere în

2020 = 6,25 mil.) la 4,3 milioane în 2060 (fig. nr. 6). În evoluţie

contradictorie, numărul pensionarilor va înregistra o uşoară creştere, de la

5,15 milioane în 2016 la 5,63 milioane în 2050, respectiv, 5,47 milioane

în 2060.

Figura. nr. 6. Proiecţia numărului de pensionari, respectiv, a numărului de

contribuabililor la sistemul de pensii din România Sursa: The 2018 Ageing Report: Economic & Budgetary Projections for the 28 EU

Member States (2016-2070)

6 Diaspora română – Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Diaspora_română

5.19

5.13

5.53 5.63 5.47

6.25

5.43

4.734.36 4.30

3.0

4.0

5.0

6.0

7.0

2015 2025 2035 2045 2055 2065

Pensionari, mil.pers. Contributori, mil.pers.



Raportul contribuabili/pensionari era supraunitar în 2016 (1,09)

dar va deveni mult subunitar în 2050 (0,78) cu uşoare îmbunătăţiri în 2060

(0,79), respectiv, în 2070 (0,88). Rata de dependenţă economică efectivă a

vârstnicilor7 va creşte de la 32% în 2010 la 109% în 2060 (EFOR, 2012).

Totuși, începând cu intrarea în plată a pensiile private (Pilonul II şi III) se

va simți o îmbunătăţire a ratei de dependenţă economică.

Această evoluţie dezechilibrantă va determina o deteriorare a

echilibrului financiar al sistemului de pensii din România. Ponderea

cheltuielilor cu pensiile publice în produsul intern brut va evolua de la

7,3% în 2020 la 8,9% în 2060 cu o uşoară reducere în 2030 (6,6%).

4. Proiecţiile privind echilibrul financiar al sistemului de pensii

Potrivit datelor prezentate de Ministerul Finanţelor Publice,

„deficitul la bugetul de pensii a fost în anul 2016 de 1,95% din PIB, în

2017 de 1,6% din PIB, în 2018 de 0,5% din PIB, în timp ce pentru anul

acesta (2019) bugetul de pensii va avea un excedent de 0,2% din PIB”8.

Conform estimărilor noastre privind evoluţia produsului intern brut

(creşterea reală9 – între 3,4% şi 1,3%, respectiv, inflaţie de 3%), bugetul

de pensii va rămâne într-un relativ excedent până în anul 2022. După acest

an se proiectează deficite semnificative, cu un maximum de 87,9 mld. lei

în anul 2050, nivel ce urmează a se reduce la 70,7 mld. lei în anul 2060.

7 Raportul dintre populaţia inactivă de peste 65 de ani şi populaţia ocupată din categoria de vârstă

între 15 şi 64 de ani. 8 Conferinţă de presă a ministrului finantelor publice, Eugen Teodorovici, în 2 februarie 2019, cu

ocazia prezentării proiectului de buget pe 2019 9 CE Ageing Report 2018 estimează cresterea economică a României cu valorile din tabelul

următor:

Macroeconomic assumptions* AVG 2016 2020 2030 2040 2050 2060 2070

Potential Real GDP (growth rate) 3,5 3,4 2,1 1,3 1,3 1,3 1,3


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Figura nr. 7. Proiecţia echilibrului financiar al sistemului de pensii din

România Sursa: The 2018 Ageing Report: Economic & Budgetary Projections for the 28

EUMember States (2016-2070) şi calcule proprii.

Ȋn pofida unei creşteri economice viitoare moderate, această

evoluţie nefavorabilă a echilibrului financiar al sistemului de pensii din

România este datorată în exclusivitate tendinţelor demografice

dezechilibrante (populaţia în scădere, îmbătrânirea, reducerea forţei de

muncă, creşterea numărului pensionarilor) aşa cum au fost acestea evocate

anterior. Toate acestea vor determina reducerea accentuată a numărului şi

a valorii contribuţiilor la sistemul de pensii.

Cheltuielile pentru plata pensiilor publice au manifestat o creştere

constantă ca urmare a creşterii economice (creştere firescă), a creşterii

speranţei de viaţă a vârstnicilor (cu circa 7 ani – de la 15 la 20 ani, la bărbaţi

şi de la 18 la 25 ani la femei) dar şi pentru câştigarea de capital electoral

(creştere nesustenabilă). Toate acestea vor detemina deficite accentuate ale

bugetului asigurărilor sociale cu acoperire din bugetul statului şi cu

afectare durabilă a finanţării investiţiilor. La toate acestea se adaugă

politica de acordare de pensii speciale unor categorii de persoane din

sistemul public (foşti parlamentari, judecători, procurori, personalul

auxiliar al instanţelor şi parchetelor, foşti angajaţi ai Corpului Diplomatic,

ai Curţii de Conturi şi cei din Aviaţia Civilă)10.

10 La finalul anului 2018 erau 9.171 de beneficiari de pensii speciale, (HotNews.ro, ian. 2019)

-4.7

5.5

-4.0 -13.4

-51.4-87.9

-70.7

-100

-50

0

50

2015 2025 2035 2045 2055 2065

Deficit/Excedent



Figura nr. 8. Proiecţia cheltuielile pentru plata pensiilor publice și a

contribuțiilor la sistemul de pensii din România Sursa: The 2018 Ageing Report: Economic & Budgetary Projections for the 28 EU

Member States (2016-2070)

Veniturile la sistemul de pensii se formează din contribuţiile

angajaţilor (25% din salariul brut) din care 15% (3,75%/25%) se virează

la Pilonul II. Acoperirea deficitului bugetului de pensii se face din bugetul

de stat. „Veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul

2018 sunt diminuate cu suma de 7.315.105 mii lei, sumă aferentă Pilonului

II de pensii. Pentru susţinerea în totalitate a cheltuielilor ce se finanţează

din acest buget, în anul 2018, din bugetul de stat se alocă o subvenţie de

circa 7,409 miliarde lei” se precizează în expunerea de motive la proiectul

de buget pe 2018, (Agerpres, 2017).

Concluzii

România are în prezent o concentrare a populaţiei către grupele de

vârstă activă, respectiv, o mediană a vârstei populaţiei mai mică decât cea

medie europeană, cu potenţial de creştere economică accelerată coroborată

cu o presiune redusă ratei de dependenţă totală (persoanele de peste 65 de

ani şi copiii între 1 şi 14 ani). Pe termen lung, sistemul de pensii va fi însă

afectat de dezechilibrele structurale demografice, ale pieţei forţei de

63 74115

157

287

463

693

58 80 111 143

236

375

622

0

100

200

300

400

500

600

700

800

2010 2020 2030 2040 2050 2060 2070

Chelt. pt plata pensiilor, mld.lei Contrib. la sistem. de pensii, mld.lei


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

muncă, ale sistemului de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale, ale

deciziilor politice preelectorale populiste.

Printre măsurile de optimizare a politicii de pensii ne asociem

propunerilor atât cele ale Uniunii Europene cât şi ale specialiştilor români

în materie, respectiv:

• creşterea vârstei de pensionare dar şi prelungirea vieţii profesionale

dincolo de vârsta pensionării,

• încurajarea completării pensiei publice cu venituri din economisirea

privată,

• asigurarea unui mediu de afaceri sănătos pentru încurajarea apariţiei

de noi locuri de muncă şi reducerea muncii fără forme legale,

• creşterea colectării contribuţiilor de asigurări sociale, reducerea

evaziunii şi a excepţiilor de la plată,

• politica de pensii să fie centrată pe echilibrarea durabilă a bugetului de

pensii şi să se abţină de la deciziile populiste cu scop electoral,

• asigurarea unui cadru legal stabil şi predictibil, inclusiv a unui mediu

politic stabil.

Bibliografie

[1] AGERPRES, Bugetul asigurărilor sociale de stat pe 2018, programat

cu un excedent de 191,071 milioane lei; fondurile pentru pensii - 6,7 %

din PIB, 29 noiembrie 2017,

https://www1.agerpres.ro/economie/2017/11/29/bugetul-asigurarilor-

sociale-de-stat-pe-2018-programat-cu-un-excedent-de-191-071-

milioane-lei-fondurile-pentru-pensii-6-7-din-pib-20-29-01

[2] Bogomolova T., (2010), PROST – Pension Reform Options Simulation

Toolkit, World Bank,

http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Event/pensions/1.

%20Bogomolova%20_Core%20Course-prost-

March2014.pdfREZUMAT,

[3] CNPP, (2015), Raport final privind modelul de micro-simulare a

evoluţiei sistemului public de pensii din România, Comisia Naţională

de Pensii Publice, 2015,

https://www.cnpp.ro/documents/10180/567439/Raport%20final_mode

l.pdf

https://www1.agerpres.ro/economie/2017/11/29/bugetul-asigurarilor-sociale-de-stat-pe-2018-programat-cu-un-excedent-de-191-071-milioane-lei-fondurile-pentru-pensii-6-7-din-pib-20-29-01

http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Event/pensions/1.%20Bogomolova%20_Core%20Course-prost-March2014.pdf


https://www.cnpp.ro/documents/10180/567439/Raport%20final_model.pdf


https://www.cnpp.ro/documents/10180/567439/Raport%20final_model.pdf





[4] CNSP, (2019) Proiecţia principalilor indicatori macroeconomici 2018

– 2022, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză, Prognoza de iarnă

2019

[5] Dobre S., Ioniţă S. şi Marinache D. (2012), Carta albă a pensiilor –

RO, Working paper no. 3, EFOR, 2012

[6] Dumitrescu B., (2018), Pilonul I versus Pilonul II în perioada 2008-

2018. În care din cele două sisteme au rezultat beneficii mai mari?,

http://www.contributors.ro/economie/pilonul-i-versus-pilonul-ii-in-

perioada-2008-2018-in-care-din-cele-doua-sisteme-au-rezultat-

beneficii-mai-mari/

[7] European Commission (2018) 2018 Ageing Report: Economic and

Budgetary Projections for the EU 27 Member States (2016-2060),

Institutional paper 079 | may 2018

[8] ESSPROS, (2016), European system of integrated social protection

statistics, Eurostat, 2016

[9] European Commission (2017), Romania, Country fiche on pension

projections prepared for the Economic Policy Committee,

https://europa.eu/.../romania_-_country_fiche_on_pensions

[10] Gheţău V., (2010), Câți pensionari ar putea avea România în anul

2030?, Sinteză, http://media.hotnews.ro/media_server1/document-

2011-05-11-8612696-0-pensionari-2030-sinteza.pdf

[11] INS, (2010), Explicații statistice privind drepturile de pensie

acumulate la sfârșitul unei perioade în cadrul asigurărilor sociale,

www.insse.ro/.../statistici/Drepturi%20de%20pensie/Explicatii%20sta

tistice%20dreptur...

[12] INS, (2017), Proiectarea populaţiei României în profil teritorial, la

orizontul anului 2060, Editat de Institutul Naţional de Statistică,

Bucureşti, 2017

[13] Mercer & CFA Institute, (2018), Sistemul ideal de pensii,

https://www.cfasociety.org/romania/Documents/SISTEMUL%20DE

%20PENSII%20IDEAL%2001.10.2018L.pdf

[14] Stancu I., (2019), Prognoza sustenabilității sistemului de pensii din

Romania, Conferința Europeană a Serviciilor Financiare (ECFS), ed. a

3-a, Braşov, 21-22 martie 2019, https://ecfs.jus.ro/

[15] Șeitan M., Arteni M., Nedu A., (2012): REZUMAT, Evoluția

demografică pe termen lung și sustenabilitatea sistemului de pensii,

Comisia Națională de Prognoză, Bucureşti, 2012

http://www.contributors.ro/economie/pilonul-i-versus-pilonul-ii-in-perioada-2008-2018-in-care-din-cele-doua-sisteme-au-rezultat-beneficii-mai-mari/

https://europa.eu/.../romania_-_country_fiche_on_pensions

https://www.cfasociety.org/romania/Documents/SISTEMUL%20DE%20PENSII%20IDEAL%2001.10.2018L.pdf

https://www.cfasociety.org/romania/Documents/SISTEMUL%20DE%20PENSII%20IDEAL%2001.10.2018L.pdf

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-05-11-8612696-0-pensionari-2030-sinteza.pdf

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-05-11-8612696-0-pensionari-2030-sinteza.pdf

https://ecfs.jus.ro/


http://www.insse.ro/.../statistici/Drepturi%20de%20pensie/Explicatii%20statistice%20dreptur

http://www.insse.ro/.../statistici/Drepturi%20de%20pensie/Explicatii%20statistice%20dreptur



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

EVOLUŢIA INTERNAŢIONALĂ A INCIDENŢEI RISCURILOR

CATASTROFALE

Nicoleta Radu1)* și Laura Elly Naghi2)

1),2)Academia de Științe Economice, Bucureşti, România

Rezumat

În ultimii 20 de ani, a existat o creştere semnificativă în frecvenţa

şi impactul evenimentelor de tip catastrofă, ceea ce a generat preocupări

la nivel de industrie mondială a asigurărilor. Pierderile importante (atât

materiale cât şi umane) au fost în atenţia publicului determinând acţiuni

guvernamentale pentru acoperirea acestora, mai ales în cazul în care

daunele nu erau asigurate/asigurabile. Cutremure, incendii, alunecări de

teren sau inundaţii – toate au înregistrat un impact financiar, social,

economic şi politic în regiunile afectate. Prezentul articol analizează

experienţa ultimelor evenimente de tip catastrofa (atât asigurate cât şi

neasigurate) pentru a ilustra lipsa unor mecanisme operaţionale sau a

unor soluţii inovatoare care să răspundă unui astfel de tip de expunere.

Cuvinte cheie: catastrofă, daune, asigurări obligatorii

Clasificare JEL: G22, G28

Introducere

Din toate cercetările efectuate până în prezent de diferite entități

abilitate rezultă că pierderile economice că urmare a dezastrelor naturale

*Autor de contact, Laura Elly Naghi – [email protected]


RSF Evoluţia internaţională a incidenţei riscurilor catastrofale


sunt din ce în ce mai mari, atât din punct de vedere al frecvenţei de

producere cât şi din punct de vedere al impactului financiar şi,

bineînţeles, social. Conform unui studiu realizat de Munich Re (1998) în

a doua parte a secolului XX, omenirea s-a confruntat cu un număr de

243 de evenimente catastrofale mari, dintre care 38% au fost furtuni și

uragane, 29% cutremure și 27% inundații. Valoarea cumulată a

pierderilor economice provocate de aceste evenimente este de 960

miliarde USD (Munich Re, 2013).

Pierderile economice cauzate de cutremure reprezintă 35% din

valoarea tuturor pierderilor, în timp ce pierderile economice ca urmare a

furtunilor și inundaţiilor sunt de 28% respectiv de 30%. Dintre acestea,

pierderile asigurate sunt de numai 141 miliarde USD, ceea ce reprezintă

un grad de acoperire de asigurare de aproximativ 14,68% - o sumă

insuficientă pentru situaţii care au un impact social semnificativ. 70% din

pierderile asigurate sunt aferente riscului de cutremur. Aceste costuri

afectează toate regiunile lumii, atât pe cele dezvoltate cât și pe cele mai

puțin dezvoltate- gradul de dezvoltare al ţării atrage şi gradul de educaţie

a populaţiei, şi implicit, gradul de acoperire a pierderilor prin asigurare,

ceea ce duce la un impact mai ridicat în ţări subdezvoltate sau în curs de

dezvoltare (a se vedea exemplul cutremurului din Haiti sau inundaţiile

generate de Katrina în zona New Orleans, o zonă mai puţin dezvoltată).

Cele mai mari pierderi financiare au fost înregistrate în statele

dezvoltate, pentru că ele dețin din punct de vedere al valorilor financiare,

cele mai noi, moderne și, în consecință, scumpe infrastructuri. Mai mult

pentru aceste ţări, chiar dacă frecvenţa de apariţie nu este întotdeauna

semnificativă, impactul/ severitatea evenimentelor este importantă ca

urmare a aglomerărilor umane dar şi a valorii proprietăţii/ bunurilor

existente.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Nr. Data Ţara Eveniment

Pierderi

asigurate

(miliarde

USD)

1 Aug. 25, 2005 Golful Mexicului, SUA Uraganul Katrina,

furtuna

62.2

2 Mar. 3, 2011 Japonia Cutremur (Mw 9.0),

tsunami

34.3

3 Sep. 19, 2017 Puerto Rico, Insulele Virgine,

Insulele Caraibe Uraganul Maria

30

4 Oct. 24, 2012 Insulele Caraibe, Canada Uraganul Sandy,

furtuna

29.5

5 Sep. 6, 2017 Puerto Rico, Insulele Virgine,

Insulele Caraibe Uraganul Irma

32

6 Aug. 25, 2017 SUA Uraganul Harvey 30

7 Aug. 23, 1992 SUA, Bahamas Uraganul Andrew,

furtuna

17

8 Sep. 11, 2001 SUA Atac terorist la WTC,

Pentagon asi alte cladiri

31.6

9 Jan. 1, 1994 SUA Cutremur Northridge

(Mw 6.7)

15.3

10 Sep. 6, 2008 SUA, Insulele Caraibe ,

Golful Mexicului Uraganul Ike, incendiu

18.5

Sursa: Swiss Re, sigma, No. 1/2018; Property Claim Services (PCS®), a Verisk

Analytics® business, insured losses for natural catastrophes in the United States, date

prelucrate de autor pe baza unor informații furnizate de Raportul Swiss Re

În toate cazurile, însă, aceste pagube se datorează neputinței

umane de a preveni și absorbi potențialele pierderi financiare de către

sisteme adecvat construite, capabile să preia aceste șocuri.

Responsabilitatea aparține în mod clar guvernelor țărilor expuse, care nu

sunt suficient de responsabile în a înțelege și rezolva acest tip de

problemă. În aceeași măsură, există și o responsabiltate individuală care

este în relaționare directă cu responsabilitatea publică.

Tabel nr 1. Evenimentele cu cele mai mari pierderi asigurate, 1970-2017



1. Stadiul cunoaşterii

Prevenirea dezastrelor naturale devine pe zi ce trece o activitate

care concentrează din ce în ce mai multe resurse. De aceea, studierea și

înțelegerea conceptelor de hazard natural, dezastru natural,

vulnerabilitate sau risc reprezintă o prioritate pentru întreaga societate,

întrucât doar prin înţelegerea cu acurateţe a acestor concepte pot fi luate

măsuri atât pentru reducerea efectelor (diminuarea lor) dar şi pentru

reconstrucţia ulterioară evenimentelor.

Hazardele naturale sunt evenimente geofizice care se produc pe

planetă și care au un impact direct asupra societății și a mediului

înconjurător. Hazardele naturale reprezintă o formă de interacţiune dintre

om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite praguri

de adaptare ale societăţii (Bernaz et. all, 2006). Caracterul extrem al

evenimentelor considerate hazard în ce priveşte prognoza sau controlul

lor a fost remarcat şi în studii de specialitate (Scrădeanu, 2014). Ceea ce

deosebește un simplu hazard natural de un dezastru este tocmai impactul

pe care primele îl produc asupra societății în ansamblu și a mediului

natural. Dezastrul natural se referă la situaţia în care hazardul s-a produs

şi apare o reacţie de adaptare la efectele hazardului.

Hazardele naturale, precum cutremurele, alunecările de teren,

inundațiile sau erupțiile vulcanice produc un impact asupra tuturor

entităților sociale. Acesta nu este numai rezultatul evenimentului însuși ci

este și rezultatul sistemelor umane cu care interacționează. Avem de a

face așadar cu o vulnerabilitate naturală, creată de evenimente care

interacționează cu vulnerabilitatea umană, care aparține sistemelor

umane (Bălteanu et all, 2006). Dezastrele naturale apar permanent în

lume. Impactul pe care acestea îl au asupra unei zone sau regiuni este

rezultatul, pe de-o parte a factorilor geofizici și pe de altă parte, de gradul

de dezvoltare economică, politică, socială, culturală pe care îl are

respectivă regiune. Cu cât aceste grade sunt mai scăzute, cu atât

vulnerabilitatea zonei este mai ridicată.

Ca o consecință, vulnerabilitatea este gradul în care o comunitate

poate fi afectată de un risc. Acest grad depinde invers proporțional de

nivelul de reziliența al zonei care, la rândul sau, este un efect al

dezvoltării sistemului socio-economico-politic (Berz et all, 2011).

Vulnerabilitatea este în funcţie de capacitatea sistemului de a se adapta la


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

modificările condiţiilor mediului intern şi extern, şi presupune eforturi

financiare importante pentru adaptarea la noile condiţii. Berz consideră

că vulnerabilitatea relativă în caz de dezastru, este cuantificată de

Disaster Risk Index şi calculată ca raport între numărul de persoane

afectate şi numărul de persoane expuse.

Riscul de eveniment este probabilitatea de apariție a unui

eveniment, conform lui Badea (2008). Riscul de daună este nivelul

probabil al daunelor provocate de un eveniment natural într-un anumit

loc și într-o anumită perioada. Aceste daune se referă atât la pierderi de

vieți omenești sau persoane rănite cât și la pierderi materiale cauzate

persoanelor sau activităților economice. Riscul este o funcție de

probabilitate și de impactul produs. Din punct de vedere al riscurilor

naturale extreme, se poate vorbi despre evenimente/riscuri tolerabile şi

catastrofa, acea situaţie în care impactul evenimentului este semnificativ,

mult peste gradul de cuprindere al societătii/ comunităţii, iar procesul de

adaptare la noua situaţie presupune un efort financiar considerabil.

Hazardele naturale pot fi cauzate / influențate de următorii factori

(Naghi, 2007):

a. de natură geologică: cutremure, erupții vulcanice, alunecări de teren,

tsunami

b. de natură hidrologică: inundații

c. schimbări climatice: furtuni, seceta, incendii, temperaturi extreme

d. de natură biologică: epidemii

Cutremurele de pământ

Acestea fac parte din categoria hazardelor endogene și sunt

mișcări bruște ale scoarței pământului, care pot avea un impact devastator

asupra comunităților umane. În funcție de magnitudinea acestora, că

urmare a acestor evenimente pot apărea atât pierderi de vieți omenești cât

și pierderi economice substanțiale.



Tabelul nr. 2 Cele mai mari cutremure din istoria omenirii după numărul

de morți înregistrat Anul Țara/ Regiunea Pierderi de vieți

omenești (mii)

1556 China, Shoanxi 830

1850 China, Sichuan 300

1976 China, Tangshan 290

1920 China, Gansu 235

1303 China, Linfen 200

1923 Japonia, Tokyo 143

Sursa: Munich Re, date prelucrate de autor pe baza unor informații furnizate de

Raportul Munich Re

Erupțiile vulcanice

Acestea sunt, de asemenea, fenomene de natură endogenă care

sunt datorate energiilor acumulate în rezervoarele subterane terestre. Cele

mai devastatoare erupții vulcanice cunoscute de omenire sun (Bird,

2013):

a. 1815 – Indonezia, Sumbawa – 100.000 morţi

b. 1883 – Indonezia, Sumatra – vf. Krakatao – 36.000 morți – această

erupție a fost urmată și de tsunami

c. 1985 – Columbia, Armera – mt.Nevada del Ruiz – 24.740 morți și

pierderi economice de 230 milioane USD

Hazardele biologice

Hazardele biologice sunt reprezentate în general de epidemii care

au drept consecință îmbolnăviri în masă ale populației. Cele mai grave

sunt: malaria, febra galbenă, tifosul exantematic, gripă. Epidemiile de

mari proporții se numesc pandemii (ciumă bubonică). Cum asigurările au

nevoie de istoric de date statistice, modelarea şi tarifarea acestor

evenimente este extrem de dificilă, având în vedere că în ultimul secol au

fost doar 3 sau 4 pandemii (Bernaz, 2006). Asigurarea parametrică a

astfel de evenimente poate reprezenta o cale mai uşoară dar numai în

baza unei înţelegeri mai bune a riscului (Kunreuther, 2006).

Fără înţelegerea cu acurateţe a măsurilor de reducere sau transfer

a riscului, pierderile se pot intensifica, ceea ce ar genera o scădere a

apetitului de acceptare în asigurare de către societăţile de profil.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

2. Metodologia cercetării

Pentru prezenta lucrare, am studiat datele statistice referitoare la

volumul şi la structura pierderilor apărute ca consecinţă a dezastrelor

naturale în ultimii 70 de ani. Analiza datelor a avut drept scop

identificarea unor soluţii fezabile pentru managementul daunelor,

pornind de la experienţa trecută, un reper în stabilizarea tipurilor de

soluţii probabile de aplicat, în planificarea acţiunilor/ instituţiilor abilitate

să fie implicate în cazul unui dezastru natural pentru reducerea

consecinţelor negative, a efectelor sociale semnificative. Perioada

analizată a fost 1950-2018, datele legate de numărul dezastrelor naturale

înregistrate la nivel mondial şi valoarea daunelor provocate de acestea

fiind împărţite pe serii de 10 ani – decade – pentru o analiză mai facilă a

acestora.

Analizând ponderea fiecărui tip de hazard în totalul numărului

evenimentelor naturale catastrofale, observăm cu ușurință că în timp ce

numărul total al catastrofelor naturale care s-au produs începând cu 1980

și până în 2018 a crescut permanent, numărul evenimentelor de natură

geofizică- cutremure, erupții vulcanice sau tsunami a rămas relativ

constant. Ceea ce crește odată cu parcurgerea acestor perioade este

numărul celorlalte tipuri de hazarde de natură meteorologică, hidrologică

sau climatologică. Așadar, putem trage concluzia că numărul în creștere

al catastrofelor naturale și implicit al pierderilor ca urmare a acestora se

datorează în principal schimbărilor climatice, evenimentelor hidrologice

și ale celor meteorologice, adică ale acelor tipuri de evenimente care sunt

o consecință a intervenției omului asupra mediului înconjurător.

În cazul evenimentelor geofizice, de natură endogenă, acestea au

legătură cu mișcările interne ale scoarței pământului și au loc cu o

periodicitate aproape constantă de la începuturile existenței acestei

planete și până în prezent.

2.1. Analiza pierderilor economice și a pierderilor asigurate între

1950 și 2018

Același studiu realizat de Munich Re combinat cu Raportul AON

2018 relevă că doar în perioada 1988-1997, costurile pe care economia

globală le-a înregistrat că urmare a evenimentelor catastrofale se situează



undeva în jurul cifrei de 700 miliarde USD, pe când în ultimele două

decade (2000-2018) a fost de aproximativ 4000 miliarde USD, raportaţi

la cifrele anului 2018. Munich Re estimează că în această decadă

numărul catastrofelor naturale a fost de cinci ori mai mare, în timp ce din

punct de vedere al costurilor, acestea au fost de opt ori mai mare decât în

decadă precedent, din anii 1960-1970. În cea de-a două jumătate a

secolului XX au fost înregistrate 250 catastrofe naturale de dimensiuni

mari.

O catastrofă este considerată a fi de mari dimensiuni atunci când

comunitatea care a fost afectată nu poate să se recupereze singură și are

nevoie de asistență regională sau internațională. În general, în aceste

situații, comunitățile afectate suferă pierderi economice substanțiale, care

depind de gradul de dezvoltare economică al comunității respective și nu

în ultimul rând, avem de-a face cu un număr însemnat de victime- morți,

răniți, oameni care rămân fără adăpost.

Bazându-ne pe datele furnizate de studiile Munich Re (1999) si

AON (2018), în continuare vom analiza modul în care numărul

evenimentelor catastrofale, pierderile economice înregistrate și pierderile

asigurate aferente acestora au evoluat în perioada 1950 – 2018.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Tabel nr. 2 Analiza pe intervale de zece ani a impactului catastrofelor

naturale (mld. USD 2018)

Sursa: calcule ale autorilor pe baza rapoartelor internaţionale

În tabelul de mai sus, pentru a face o evaluare mai completă a

evoluției numărului de evenimente, pierderilor economice și pierderilor

asigurate înregistrate în perioada 1950- 2018, agregate pe intervale de

zece ani, calculăm și analizăm următorii parametri (Safari, 2016):

a. Rata de acoperire a pierderilor asigurate Rap, calculat ca procent

al pierderilor asigurate în pierderile economice produse într-un anumit

interval de timp, x:

Acest raport ne dă măsura în care pierderile economice sunt

recuperate ca urmare a acoperirii în asigurare (Kunreuther, 2006). Putem

observa că în perioadele supuse analizei, acest coeficient a înregistrat o

creștere continuă (dublându-şi valoarea), ceea ce înseamnă că

modalitatea de transfer în asigurare a înregistrat creșteri continue,

dovedind astfel acceptarea de către companiile de profil a unor

evenimente naturale de tip catastrofă. Fie că ne referim la scheme

naţionale obligatorii de acoperire a riscurilor naturale catastrofale ( de

exemplu Turcia) sau că ne referim la iniţiative voluntare la nivel de pieţe

naţionale (de exemplu Germania), creşterea acestui indicator poate fi

1950-

1959

1960-

1969

1970-

1979

1980-

1989

1990-

1999

2000-

2009

2010-

2018

1 2 3 4 5 6 7

Numărul

evenimentelor 292 547 839 1653 2577 3861 2988

Pierderile

economice 6.058 18.445 17.181 53.845 746.015 892.312 1354.014

Pierderile

asigurate 0.033 0.066 0.113 0.239 98.8 479 739

a. Rata de

acoperire a

pierderilor

economice

(%)

0.54% 0.36% 0.66% 0.44% 13.24% 53.68% 54.58%

b. Dauna

medie pe

eveniment

0.0207466 0.0337203 0.0204779 0.0325741 0.2894897 0.231109 0.4531506

c. Dauna

medie

asigurata pe

eveniment

0.000113 0.0001207 0.0001347 0.0001446 0.0383392 0.1240611 0.2473226



utilizată ca şi documentare/ argumentare în implementarea unor noi

soluţii de asigurare sau în modificarea unor scheme deja existente dar

care nu şi-au dovedit fezabilitatea (de exemplu, asigurarea obligatorie a

locuinţei din Turcia, care, deşi implementată prin lege, nu a dus la

creşterea gradului de penetrare, ca urmare a lipsei unor penalităţi pentru

persoanele care nu respectau legea).

Creşterea gradului de acoperire a pierderilor poate fi o consecinţă a

campaniilor de conştientizare a populaţiei cu privire la efectele negative

ale catastrofelor dar şi la potenţialele beneficii ale produselor de

asigurare pentru riscurile catastrofale. Cuplarea acestor campanii cu un

suport real din partea autorităţilor locale poate duce la înregistrarea unor

procente similare de creştere şi în decadele următoare.

b. Dauna medie pe eveniment, Dm, calculat ca raport între pierderile

economice și numărul de evenimente produse într-un anumit interval de

timp, x :

Analizând dauna medie pe eveniment, observăm o creștere a

acesteia. Această situaţie este posibilă ca urmare a creșterii continue a

pierderii economice, generată de dezvoltarea economică a societății.

Această daună medie măsoară impactul economic pe care evenimentele

catastrofale îl au într-o anumită perioada de timp. Creşterea cu 340 % în

perioada analizată este un rezultat normal al dezvoltării economice şi

sociale ale unei ţări. Bineînţeles că acest indicator prezintă valori mai

mari în ţările dezvoltate care au o expunere mai mare al proprietăţilor/

bunurilor existente, cu valori importante.

c. Dauna asigurată pe eveniment, Da, calculat ca raport între

pierderile asigurate și numărul de evenimente produse într-un anumit

interval de timp, x:

Analizând acest coeficient, observăm că a înregistrat valori în

creștere – tendinţa fiind de +730% - și putem deduce că odată ce

dezvoltarea economică ia amploare, despăgubirile oferite de asigurători

încep să crească, pierderile neacoperite fiind din ce în ce mai mici.

In acelaşi timp, din punct de vedere al ţărilor mai puţin dezvoltate, dauna

medie asigurată este moderată deşi din punct de vedere al impactului

social, pierderile sunt necuantificate (bile) – a se vedea cutremurul din

Haiti sau tsunami din Indonezia.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Pentru a stabili modul în care a evoluat numărul de daune în

aceste intervale, calculăm indicele de creștere al daunelor, Cd, (graficul

nr.1), ca raport între numărul de daune produs într-un anumit interval de

timp și numărul de daune produs în intervalul de referință, în cazul

nostru, primul interval considerat (Stripple, 1998).

Cdi=Ni/N1, unde N este numărul daunelor și i este perioada, i= 2, 3, 4, 5.

Această creștere continuă a indicelului Cdi conduce către concluzia că,

odată cu trecerea timpului, s-a produs o mărire a numărului de

evenimente naturale comparativ cu intervalul precedent. Acest lucru a

fost posibil ca urmare a dezvoltării economice pe care fiecare decadă a

adus-o. Această dezvoltare economică a fost consecința unei implicări

din ce în ce mai consistente a omului asupra mediului înconjurător, care a

condus implicit la creșterea numărului de dezastre de natură exogenă.

Graficul nr.1 Indicele de creştere a evenimentelor de tip catastrofă

Analizând datele de mai sus, se constată o creștere de zece ori a

numărului de daune în ultima decadă față de prima decadă luată în calcul

adică în intervalul 2000-2018 față de intervalul 1950-1959. În același

timp, odată cu creșterea numărului de daune a avut loc și creșterea

volumului de pierderi economice. Pentru a analiza această evoluție,

calculăm Indicele de creștere al pierderilor economice, Cpx, ca raport

între pierderile economice dintr-un anumit interval și pierderile

economice din primul interval de referință, 1950-1959.

Cpi= Pei/Pe1, unde Pe . (1)

1.872.87

5.66

8.83

13.22

10.23

0.00

5.00

10.00

15.00

1 2 3 4 5 6



Ca urmare a calculelor, rezultă că pierderile economice

înregistrate au avut o creștere de 223 ori în ultimul interval, 2000-2018 ,

față de intervalul inițial 1950-1959. Această valoare de creștere urmează

aproximativ valoarea de creștere a numărului de daune, deci putem

concluziona că pentru această perioada, pierderile economice sunt

proporționale cu numărul de daune.

Graficul nr. 2 Indicele de creștere a pierderilor economice Ce

Pentru a studia evoluția pierderilor asigurate, vom calcula

coeficientul de creștere al pierderilor asigurate, Ca1, ca raport între

pierderile asigurate raportate într-un interval de timp față de pierderile

asigurate din intervalul precedent. Cai=Pai/Pai-1, unde Pai sunt pierderile

asigurate dintr-un anumit interval. Calculând acest parametru, observăm

o situaţie impresionantă în decada 1990-1999 faţă de 1980-1989 unde

creșterea relativă a fost de aproximativ 313% demonstrând creşterea

ponderii utilizării asigurării ca metodă de finanţare a pagubelor.

Această evoluţie, coroborată cu creșterea pierderilor economice, ne

conduce la concluzia că într-un interval de 70 de ani luați în analiză,

diferența dintre pierderile asigurate și pierderile neasigurate a scăzut

continuu, rezultat care confirmă că asigurarea a devenit și rămâne

principalul instrument prin care aceste pierderi economice pot fi

acoperite.

3.04 2.84 8.89

123.15147.29

223.51

-50.00

0.00

50.00

100.00

150.00

200.00

250.00

1 2 3 4 5 6


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

3. Anul 2017 – cel mai costisitor din punct de vedere al pierderilor ca

urmare a dezastrelor naturale

La nivel internaţional, în ultimii 10 ani, s-a remarcat o tendinţă de

intensificare a efectelor financiare ale dezastrelor naturale. Ca urmare a

acţiunii umane sau a factorilor naturali, numărul şi impactul dezastrelor

naturale au înregistrat creşteri anuale semnificative (inclusiv prin apariţia

unor evenimente de tip catastrofal în regiuni care nu se confruntaseră cu

asemenea expuneri) – în acest context, anul 2017 este considerat cel mai

costisitor an pentru societate dar şi pentru industria asigurărilor (World

Bank, 2019).

Harta evenimentelor naturale catastrofale care s-au produs la nivel

global în anul 2017 (harta nr. 1), ne arată o distribuție a pierderilor

economice de peste 80% în America de Nord, Centrală și zona

Caraibelor, unde s-au produs 44% din totalul evenimentelor.

Harta nr. 1 Harta evenimentelor naturale catastrofale mondiale în 2017 Sursa: Munich Re, Geo Risks Research, NatCatSERVICE

Catastrofele naturale care au produs cele mai mari pierderi în

2017 au fost uraganul Irma cu pagube de 32 miliarde USD în Statele

Unite și zona Caraibelor, uraganul Harvey care a produs pagube de 30

miliarde USD în Statele Unite și uraganul Maria care a produs pagube de

30 miliarde USD în zona Caraibelor.



Urmărind harta realizată în anul 2018 de către NAT CAT Service

al Munich Re, observăm că în anul 2017, în întreagă lume, a fost

înregistrat un număr total de 710 evenimente catastrofale care au generat

pagube totale în valoare de 330 miliarde USD. Spre comparație, în anul

2016 valoarea pagubelor produse din aceleași cauze a fost de doar 184

miliarde USD rezultate dintr-un număr de 780 evenimente. În timp ce

pierderile acoperite din asigurare în 2016 au fost de doar 51 miliarde, în

anul 2017 acestea au fost de 135 miliarde USD.

Grafic nr. 3 Pierderi asigurate globale 2017-2018

Din punct de vedere al pierderilor economice că urmare a

catastrofelor naturale înregistrate dar și al pierderilor asigurate pentru

aceste evenimente, anul 2017 a fost cel mai costisitor de până acum. Așa

cum după cum relevă studiul realizat de Swiss Re, în 2017 s-au produs

183 catastrofe mari care au generat o pierdere totală de 138 miliarde

USD. Pe lângă acestea, au mai existat 118 dezastre mari produse din alte

cauze decât cele naturale, în general produse din erori umane. Pierderile

economice că urmare a acestora au fost de doar 6,2 miliarde USD.

Ca urmare, un astfel de eveniment poate deveni non-asigurabil şi

poate determina populaţia să identifice soluţii noi de finanţare – fie prin

69

25.5

3.9 1.2 0.2 0.1

67.1

06.5

25.9

0.5 00

10

2030

40

5060

7080

USA America Latinasi Caraibe

Europa, Orientul

Mijlociu și Africa

Asia, Pacific Canada Altele

Pierderile asigurate globale 2017 - 2018 distribuite pe regiuni

geografice

2017 2018


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

retenţie activă, fie prin implicarea active a autoritătilor (bugete speciale

pentru astfel de situaţii). Pe de altă parte, ca urmare a producerii unor

valori atât de consistente a pagubelor înregistrate, există şi posibilitatea

ca societăţile de asigurare să accepte în continuare aceste riscuri, în ciuda

creşterii lor, în schimbul încasării unei prime de asigurare mai mari, ceea

ce ar duce la o presiune socială importantă mai ales în ţările mai puţin

dezvoltate.

După cum menţionam şi mai devreme, evenimentul natural de tip

catastrofă caracteristic anului 2017 l-au reprezentat furtunile cu 44.81%

din totalul evenimentelor. Cauzele acestor evenimente pot fi identificate

ca urmare a acţiunii umane sau ca urmare a unor factori climatici dincolo

de controlul omului. 30.05% din evenimente au fost inundaţiile – o altă

situaţie generată ca urmare a acţiunilor – defrişări, alunecări de teren ca

umare a exploatărilor neconforme şi abuzive.

Indiferent de structura sau modul de clasificare a dezastrelor

naturale, în ce priveşte dezastrele naturale înregistrate în anul 2017, se

poate observa aceeaşi tendinţă remarcată şi în literatura de specialitate –

există o relaţie direct între densitatea populaţiei şi reducerea

consecinţelor acestor fenomene (Safari, 2016). Cu alte cuvinte, cu cât

sunt urmărite mai atent proporţionalitatea evenimentelor şi densitatea

populaţiei , cu atât mai rapid se pot reduce consecinţele negative ale

dezastrelor naţionale.

3.1. Studiu de caz – România

România se înscrie în rândul țărilor sud-est europene cu un ridicat

grad de expunere la riscuri catastrofale naturale, cu precădere cutremur,

alunecări de teren și inundații. Conform World Risk Report, România

ocupă locul 87 din 171 în topul țărilor cu cel mai ridicat risc la catastrofe

naturale.

Cutremurul este pe departe riscul natural cu impactul cel mai

semnificativ care ar putea afecta România. Deși acest fenomen este unul

cu o frecvența scăzută, severitatea pe care aceste evenimente naturale o

poate avea în România este una destul de ridicată. România este una din

țările europene cu cel mai mare risc la cutremur. Statistic, în România se

poate întâmplă un cutremur de 6 grade pe scară Richter o dată la 10 ani,

unul de 7 grade, o dată la 33 de ani, iar unul cu peste 7.5 grade se poate



produce o dată la 90 de ani. Cu o durată de 55 de secunde, cutremurul din

1977 a cauzat moartea a aproximativ 1600 de persoane, rănirea a 11.000

persoane și prăbușirea a 35.000 de locuințe. În București, s-au prăbușit

33 de blocuri de locuințe. Cutremurele care caracterizează activitatea

seismică din România, au majoritatea epicentre în zona Vrancea și se

caracterizează prin faptul că produc pagube la o magnitudine mai mare

de 7 grade.

Conform statisticilor, România s-a confruntat cu inundații

catastrofale dintotdeauna dar primele inundații de proporții despre care

avem informații s-au produs în secolul al XVI-lea. Acest fenomen a

crescut în intensitate de-a lungul veacurilor astfel încât secolul XX –lea a

fost unul cu extrem de multe evenimente iar secolul XXI-lea putem

spune că a fost unul cu adevărat catastrofal pentru România. Inundații cu

adevărat importante s-au înregistrat în anii 1970 și 1975, 2001, 2005,

2006, 2007. Aceste inundații s-au soldat cu pierderi de vieți omenești și

importante pierderi economice. Conform declaratiei Secretarului de Stat

al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor din martie 2016, pagubele

înregistrate în România că urmare a inundațiilor produse între 2004 și

2016, au înregistrat o valoare de 4 miliarde euro reprezentând 2.7 % din

PIB (PAID România, 2018a).

Alunecările de teren se produc în România că urmare a

existenței unui relief înclinat, dealuri, al cărui sol este format din straturi

de natură argiloasă, această având proprietatea de a absorbi apă care se

scurge pe versanți că urmare a precipitațiilor abundente și favorizând

desprinderea acelor straturi sub greutatea apei. Cea mai mare alunecare

de teren produsă în România s-a produs în 1971, când iazul de decantare

al minereului de la Certej, s-a prevalit și a rupt barajul. Că urmare,

300.000 de metri cubi de steril au acoperit practic localitatea Certej. Au

murit atunci 89 de oameni îngropați de vii, 76 de oameni au fost răniți, au

fost distruse 7 blocuri și 20 de gospodării. Pincipala cauza a acestei

alunecări a fost pierderea în timp a stabilității stratului de steril că urmare

a exploatării lui în timp.

Având în vedere gradul ridicat de expunere al României la cele

trei riscuri naturale – cutremur, alunecări de teren și inundații și pentru a

asigura populația că în cazul în care se vor întâmplă în România

asemenea catastrofe vor există bani pentru că populația să fie


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

despăgubită, decidenții politici au stabilit în 2008 înființarea unei scheme

de asigurare obligatorie a locuințelor împotriva dezastrelor naturale.

Polița de asigurare obligatorie se încheie pentru toate locuințele

din România, atât pentru cele construite din materiale rezistente, tip A cât

și pentru materiale construite din materiale mai puțîn rezistente, tip B și

asigura în momentul de față sume de până la 20.000 euro pentru locuințe

de tip A și 10.000 euro pentru locuințe tip B.Singurele excluderi sunt

locuințele care în baza unei inspecții de risc, au fost încadrate în clasa de

risc seismic 1.În completarea acestei polițe, pentru a acoperi prin

asigurare întreagă valoare a locuinței, se poate cumpăra o poliță

facultativă.

În momentul de față, în România există 8,98 milioane locuințe

conform Institutului Național de Statistică, dintre care, la sfârșitul anului

2018, un număr de 1,707 milioane au încheiate polițe de asigurare

obligatorie (PAID România, 2018b). Ca urmare, în România există un

grad de penetrare al asigurărilor de locuinţă de 19%.

Graficul nr.4 Evoluția numărului de asigurări obligatorii împotriva

dezastrelor naturale în România, 2013-2018

Pe modelul propus de Banca Mondială şi ajustat parţial la

realităţile locale, poliţa de asigurare obligatorie a reuşit să convingă o

bună parte din populaţia urbană din România de a-şi transfera în mod

clasic riscurile de catastrofă naturală. Problema principală a gradului de

penetrare redus încă (18.99%) o constituie lipsa de impunere a legislaţiei

736,318

1,491,329 1,590,954 1,703,047 1,693,006

1,704,634

8.37%

16.95%18.00% 19.17% 18.96% 18.99%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

-

200,000

400,000

600,000

800,000

1,000,000

1,200,000

1,400,000

1,600,000

1,800,000

2013 2014 2015 2016 2017 2018

Gra

du

l de

cup

rin

der

e



în domeniu de către persoanele responsabile cu aceasta – autorităţile

locale care ar putea utiliza motivul emiterii somaţiilor de plată pentru

taxele şi impozitele locale de plata poliţei de asigurare obligatorii.

Evoluţia portofoliului de poliţe obligatorii PAD a fost pozitivă în

ultimii 5 ani ca urmare a unor campanii de conştientizare a populaţiei, a

unor acţiuni de tip caravană organizate împreună cu autorităţi locale sau a

creditelor ipotecare care solicită garanţii (implicit prezentarea unei poliţe

facultative alături de cea obligatorie).

Tabelul nr.3 Numărul de daune și sumele platite aferente asigurărilor

obligatorii de locuințe în România, 2013-2018

Anul Număr dosare

daune

Sume plătite (euro)

2013 296 86.045

2014 1813 575.292

2015 1059 653.746

2016 2119 540.697

2017 642 620.095

2018 1844 712.414

Sursa: calcule ale autorilor pe baza rapoartelor PAID România

Capacitatea companiei care gestionează plata daunelor cauzate de

evenimente naturale, PAID Romania, a crescut de la un an la altul,

urmând oarecum şi evoluţia daunelor plătite clienţilor. Trendul daunelor

plătite este per total pozitiv, deşi pentru anumiţi ani se poate remarca o

oarecare ciclicitate a lor.

4. Concluzii

În ultimii ani, evenimentele catastrofale naturale produc din ce în

ce mai multe pierderi tuturor economiilor mondiale. Schimbările

climaterice globale, cum ar fi încălzirea globală, ca urmare a intervenției

umane sau indiferent de ea, precum și creșterea densității populației, cu

precădere în zonele expuse, sunt principalele cauze ale creșterii


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

volumului de pierderi economice, atât în țările dezvoltate cât și în țările

cu economii emergente. Cu cât economia unei regiuni este mai

dezvoltată, cu atât pierderile economice provocate de catastrofe sunt mai

consistente.

Impactul acestor evenimente crește constant atât ca număr cât și

ca volum al pierderilor economice și, ceea ce este îngrijorător este faptul

că în loc ca acest impact să fie diminuat în timp, pare că există motive să

credem că el va fi amplificat cu o viteză din ce în ce mai mare.Singurul

lucru fezabil pe care îl putem face faţă de aceste expuneri este să

analizăm ceea ce s-a întâmplat în materie de dezastre naturale și să ne

folosim cunoștințele pe care le-am acumulat în soluționarea problemelor

cu care ne-am confruntat în trecut pentru a pune bazele unui viitor mai

sigur.

În acest sens, guvernele sunt direct vizate când vine vorba de

prevenire. Ele răspund în totalitate și de acțiunea de răspuns la dezastre,

ca o consecință a celei de prevenire. Fiecare stat reacționează diferit la

acești stimuli externi. Statele mai dezvoltate absorb și gestionează mai

puțin prin ele însele aceste pierderi, în timp ce statele mai puțin

dezvoltate întâmpină dificultăți majore în gestionarea acestora, atât ante

cât și post dezastru.

În ceea ce privește modalitățile prin care piața poate recupera o

parte din pierderile economice, un aport semnificativ îl aduce asigurarea,

reasigurarea și piața de capital. Industria asigurărilor și reasigurărilor se

confruntă așadar cu o enormă provocare - aceea de a identifica soluții

pentru a gestiona panelul de probleme pe care creșterea impactului

catastrofelor naturale îl are asupra întregii lumi.

De aceea, la nivel global, este încurajată apariția de parteneriate

public-private, care, cu un efort conjugat, să poată acționa complementar

astfel încât, statele să rămână responsabile pentru o cât mai mică parte

din povara acoperirii daunelor, în general concentrându-se pe sectorul

public și pe categoria populației cea mai vulnerabilă.

În acest context, România a adoptat măsuri proactive atât în ceea

ce privește prevenția dar și acțiunea post-dezastru. Ea face parte din

rândul țărilor pe deplin conștiente de riscul la care este expusă şi de aceea

a răspuns prompt la provocarea de a avea soluții efective pentru a reuși în

timp real să reducă costurile unor posibile dezastre naturale. Deși din ce

în ce mai pregătite și mai reziliente în față dezastrelor, statele mai au încă



multe de făcut pentru a se adapta modificărilor climatice și răspunde cu

promptitudine la evenimentele catastrofale care vor urma.

Bibliografie

[1] Badea D, Tudor B, Novac L. , 2008. Manualul agentului de

asigurare. Bucureşti:Ed. Economica, ISBN 978-973-709-376-9

[2] Garrick, B. John ,2008. Quantifying and controlling catastrophic

risks. Burlington, SUA: Academic Press, ISBN 9780123746016.

[3] Scrădeanu D , 2014. Geologia riscului – hazard şi risc.

[pdf].Disponibil la

http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2014/mar/22_11_37_

263_GEOLOGIA_MEDIULUI_HAZARD_SI_RISC.pdf

[4] Bălteanu D, Cheval S, Serban M ,2006. Evaluarea şi

cartografierea hazardelor naturale şi tehnologice la nivel local şi

naţional. Studii de caz. [pdf]. Disponibil la

https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/35925636/Eva

luarea_hazardelor_studii.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYY

GZ2Y53UL3A&Expires=1552762926&Signature=S0L5zulOlukw

kPChKc%2Feuc4uUfk%3D&response-content-

disposition=inline%3B%20filename%3DEVALUAREA_SI_CAR

TOGRAFIEREA_HAZARDELOR_N.pdf

[5] Bernaz E, Procopişin V, Dumitraş V , 2006. Volumul probabil de

victime în urma calamităţilor - suport de aprecierea necesităţilor

medicale. Curierul medical, nr.6(294), disponibil la

http://moldmedjournal.md/wp

content/uploads/2016/09/43.pdf#page=27

[6] G. Berz, W. Kron, T. Loster, E. Rauch, J. Schimetschek, J.

Schmieder, A. Siebert, A. Smolka, A. Wirtz, 2011. World Map of

Natural Hazards – A Global View of the Distribution and Intensity

of Significant Exposures, Volume 23, Issue 2–3, pp 443–465,

disponibil la

https://link.springer.com/article/10.1023/A:1011193724026

[7] Bird D , 2013. The Worst Volcanic Eruptions in History,[pdf].

Disponibil la https://www.ranker.com/list/the-worst-volcanic-

eruptions-in-history/drake-bird

http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2014/mar/22_11_37_263_GEOLOGIA_MEDIULUI_HAZARD_SI_RISC.pdf

http://moldmedjournal.md/wp%20content/uploads/2016/09/43.pdf#page=27

https://www.ranker.com/list/the-worst-volcanic-eruptions-in-history/drake-bird

https://www.ranker.com/list/the-worst-volcanic-eruptions-in-history/drake-bird

http://www.unibuc.ro/prof/scradeanu_d/docs/2014/mar/22_11_37_263_GEOLOGIA_MEDIULUI_HAZARD_SI_RISC.pdf

https://link.springer.com/article/10.1023/A:1011193724026

https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/35925636/Evaluarea_hazardelor_studii.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1552762926&Signature=S0L5zulOlukwkPChKc%2Feuc4uUfk%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DEVALUAREA_SI_CARTOGRAFIEREA_HAZARDELOR_N.pdf



https://link.springer.com/journal/11069/23/2/page/1




http://moldmedjournal.md/wp%20content/uploads/2016/09/43.pdf#page=27


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

[8] Kunreuther, H., Mark P., 2006. Rules rather than discretion:

Lessons from Hurricane Katrina. Journal of Risk and Uncertainty,

Springer, volume 33.1-2, [pdf]. Disponibil la

https://link.springer.com/article/10.1007/s11166-006-0173-x

[9] Safari N., Mehr AM, Heidari R., 2016. The role of urban planning

in reducing the harmful consequences of natural disasters, [pdf].

Disponibil la

http://www.ijhcs.com/index.php/ijhcs/article/view/1441

[10] Spătaru, S., Hosu M., 2016. Percepţia publică a riscului de

inundaţii, cu implicaţii asupra nivelului de pregătire a comunităţilor

vulnerabile. Bulletin of the'Carol I'National Defence

University/Buletinul Universitatii Nationale de Aparare'Carol I'.

Disponibil la

https://revista.unap.ro/index.php/revista/article/view/301

[11] Stripple, J. , 1998. Securitizing the Risks of Climate Change.

Instituțional Innovations în the Insurance of Catastrophic Risks,

Research Gate, disponibil la

https://www.researchgate.net/publication/23738328_Securitizing_t

he_Risks_of_Climate_Change_Institutional_Innovations_in_the_In

surance_of_Catastrophic_Risks

[12] AON ,2019. Weather, Climate & Catastrophe Insight: 2018

Annual Report, [pdf]. Disponibil la https://www.aon.com/global-

weather-catastrophe-natural-disasters-costs-climate-change-annual-

report/index.html?promo_name=CP-data-01-2019-02-20-

catastrophe-impact&promo_position=CP-data-01

[13] Munich Re, 2013. Natural catastrophes – the current position,

[pdf]. Disponibil la https://www.imia.com/wp-

content/uploads/2013/05/EP17-2003-Loss-Potential-of-Natural-

Hazzards-sm.pdf

[14] PAID Romania , 2018. PAID România: inundațiile au provocat

cele mai multe daune în 2017, [pdf]. Disponibil la

https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de

_presa_07.05.2018.pdf

[15] PAID Romania , 2018. PAID Romania-262 de dosare de daună

înregistrate de PAID până acum, ca urmare a inundațiilor din

perioada iunie – iulie, [pdf]. Disponibil la

https://www.researchgate.net/publication/23738328_Securitizing_the_Risks_of_Climate_Change_Institutional_Innovations_in_the_Insurance_of_Catastrophic_Risks

https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de_presa_07.05.2018.pdf

https://www.imia.com/wp-content/uploads/2013/05/EP17-2003-Loss-Potential-of-Natural-Hazzards-sm.pdf


https://revista.unap.ro/index.php/revista/article/view/301




https://www.aon.com/global-weather-catastrophe-natural-disasters-costs-climate-change-annual-report/index.html?promo_name=CP-data-01-2019-02-20-catastrophe-impact&promo_position=CP-data-01

https://link.springer.com/article/10.1007/s11166-006-0173-x


https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de_presa_07.05.2018.pdf



http://www.ijhcs.com/index.php/ijhcs/article/view/1441



https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de

_presa_Rezultate_PAID_iunie_2018.pdf

[16] Swiss Re, 2018. Natural catastrophes and man-made disasters in

2017: a year of record-breaking losses. sigma, No. 1/2018, [pdf].

Disponibil la https://www.swissre.com/dam/jcr:1b3e94c3-ac4e-

4585-aa6f-4d482d8f46cc/sigma1_2018_en.pdf

[17] The World Bank , 2019. Annual report 2018, Ending Poverty.

Investing in Opportunity, [pdf]. Disponibil la

http://www.worldbank.org/en/about/annual-report

https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de_presa_Rezultate_PAID_iunie_2018.pdf

https://www.swissre.com/dam/jcr:1b3e94c3-ac4e-4585-aa6f-4d482d8f46cc/sigma1_2018_en.pdf

https://www.swissre.com/dam/jcr:1b3e94c3-ac4e-4585-aa6f-4d482d8f46cc/sigma1_2018_en.pdf

http://www.worldbank.org/en/about/annual-report

https://paidromania.ro/sites/default/files/comunicate/Comunicat_de_presa_Rezultate_PAID_iunie_2018.pdf


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

THE DIFFERENCES OF CORPORATE GOVERNANCE INFLUENCE ON

STATE-OWNED ENTERPRISE AND NON STATE-OWNED

ENTRERPRISE’S PERFORMANCE: THE CASE OF INDONESIA

Irine Herdjiono* Economy and Business Faculty, Musamus University in Indonesia

Abstract

This research aims to analyze the influence of audit committee,

institutional ownership, and managerial ownership towards company’s

value. Moreover, it also analyzes the differences of influence on state-

owned enterprise (SEO) and non SEO companies which are registered in

Indonesian Stock Exchange. The sample consists of 48 SEO companies

and 36 non SEO companies in Indonesian Stock Exchange. Purposing

sampling method is used in this research. The used technique data

analysis is linear regression. The result of this research shows that audit

committee has significant influence on SEO value, while in non SEO it

does not influence performance. In SEO companies, institutional

ownership does not influence company value while in non SEO company

it does. Managerial ownership does not show any influences on both

SEO and non SEO companies. This research is the first research which

compares the impact of corporate governance implementation on

Indonesia SEO and non-SEO companies’ value. This research implies

that strengthening corporate governance aspects between SEO and non

SEO companies in order to increase the company’s value is needed.

* Corresponding author - Irine Herdjiono –[email protected]

Notă: am optat pentru publicarea versiunii în engleză, articolul fiind o traducere din limba

maternă a autoarei.

mailto:–[email protected]

RSF The differences of corporate governance influence on state-owned enterprise and non state-owned entrerprise’s performance: the case of Indonesia


Keywords: corporate governance, audit committee, institutional

ownership, managerial ownership

JEL Classification: D4, G30

Introduction

Good corporate governance or GCG issue started to appear when

Indonesia experienced a long-term crisis in 1998. At that time, Rupiah

(Indonesian currency) decreased up to 80% and caused poverty. Based on

some experts, the crisis was caused by bank's weak regulation towards

inappropriate practices and lack of banking regulation (International

Finance Corporation, 2014). In 1999, Indonesian Government established

a National Committee on Corporate Governance (NCGG) which

arranged the stipulation of corporate governance in Indonesia. Through

the establishment of NCGG, it was expected to increase companies’

performance, bring back investor trust, and make shareholders satisfy

with companies’ performance so that it automatically increases

shareholders value and dividend.

There are two kinds of company based on its ownership in which

SEO and non SEO. The differences take place on its purposes. Non SEO

companies generally purpose to maximize their profit, meanwhile, SEO

companies have the same purpose but they have other aims such as to

maintain economic stability, to increase national prosperity, and for

sustainable economic development (Wang, 2015; Kamal, 2010). In

addition, public monitoring is higher in SEO companies than in non SEO

companies (Bhat, Jebran, 2018). Furthermore, Government also has an

authority to determine SEO companies’ management.

In 1989, SEO's management was improved through the

stipulation of Ministry of Finance Number 741/1989 that obligated SEO

to make work and finance reports and then published them. It is a form of

GCG programs implementation. By publishing finance report, it means

SEO companies have applied GCG principle related to openness aspect.

GCG implementation in SEO has been increased in 2002 through the


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

implementation of Law of the Republic of Indonesia Number 19 Year

2003 on State-Owned Enterprise.

The example of the number of problems related to GCG

implementation in Indonesia which occurs on SEO Company is the

bankruptcy of Merpati Nusantara Airlines (MINA). The bankruptcy was

seemingly caused by management incompetence and the stipulation of

management of Garuda Indonesia. Based on the two problems above,

GCG principle is very important in a company’s management.

GCG has positive significant influence on companies’ value.

Company’s value is one of the measurements of success in the

implementation financial functions. The purpose of a company in long-

term period is to optimize company’s value to draw investor interest to

invest their money in the related company. Before an investor makes

capital investment, they will evaluate the capital first based on the

information from capital market.

Research which discusses the differences of GCG influence on

companies’ value in Pakistan was conducted by Bhat and Jebran (2018).

Bhat and Jebran used GCG aspect variables such as board size, board

independence, and board meeting. The result of the research shows that

there are differences of board size, board independence, and board

meeting influence on companies’ value. In SEO companies, board size

has positive influence but not significant. Yet, in non SEO companies

board size has negative influence and not significant. Board

Independence has positive and significant influence in SEO companies

while it has positive influence but not significant in non SEO companies.

Frequency of board meeting does not give any influences on both of the

company types but it has different influence on company’s value. In SEO

companies, the frequency of board meeting has positive influence but not

significant while in non SEO companies it has negative influence but not

significant.

This research observes other GCG aspects which have not

analyzed by Bhat and Jebran (2018), which are audit committee and

institutional managerial. This research also differentiates the influence of

those aspects on SEO and non SEO companies.



Audit committee in a company has an important and strategic role

in maintaining the credibility of finance report arrangement process and

making sure that good corporate governance is implemented. A research

by Aanu et al. (2014) and Amer (2014) concluded that audit committee

does not influence company’s value. Another result is shown by a

research by Defond et al. (2005) that audit committee has positive and

significant influence on company’s values.

Institutional ownership is a party which monitoring companies’

performance particularly as an effective monitoring mechanism in every

decision taken in the management of the companies. Institutional

ownership is an instrument which can reduce agency conflict between

manager and the investor. Agency theory explain the relationship

between owner as principal and manager as a agent (Jensen & Meckling,

1976). In a research by Uwuigbe and Olusani (2012), it shows

institutional ownership has a positive influence on companies’ value. In

contrast, different result is shown by a research by Najjar (2015) that

institutional ownership has positive influence but not significant over

companies’ value.

According to agency theory managerial ownership can reduce

agency conflict between principal and agent. Bozek (2015) conclude that

high managerial ownership may decrease agency conflict in a company

because management will work harder to improve company’s

performance which are themselves. Meanwhile, another result found by

Din and Attiya (2011) shows managerial ownership does not have

influence over companies’ value.

1. Literature and Hypotheses

SEO is a company for which part or the whole of the company is

owned and controlled by the state (Bruton, Peng, Ahlstrom, Stan, & Xu,

2015). The theories which used to explain SEO are agency theory,

property rights theory, transaction cost theory and resource based theory

(Peng et al., 2016). Thus, this research will use agency theory to explain

the differences of GCG influences over companies’ value.


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Based on agency theory, a company is a contract between the

principle and agent (Jensen & Meckling, 1976) . Related to SEO, agent is

the manager and employee of the company while the principle is the

state. Manager has more information related about the company than the

principle. Hence, they have the tendency to make a decision which

prioritizes their interest. The tendencies which prioritize manager interest

above the principle interest may be minimized with good corporate

governance.

Audit committee is assigned to give monitor on internal and

external companies’ auditor and ensure the management conducts

periodical and appropriate corrective action and to control companies’

weakness and discrepancy with the applicable policy, law, and regulation

according to the decision of Chairman of Bapepam Number: Kep-

643/PM/2012. BAPEPAM is capital market supervisory agency in

Indonesia.

Audit committee in this research is measured by number of audit

committee’s members . The bigger number of audit committee, the better

protection and control which are given in accounting and financial

process. Then it leads to positive influence on companies’ financial

performance (Anderson et al., 2004). The big number of audit committee

will increase monitor in the company which will give good impact on the

companies’ performance. Based on the explanation, the research

hypothesis can be stated as follows:

H1: Audit committee influences companies’ performance.

Institutional investors have two role in a company, ‘exit policy’

and ‘voice disagreement (Charfeddine and Elmarzougui, 2010). Exit

policy is selling decision by institutional investor when dissatisfied with

management decision. Exit policy will influence firm’s stock price. Now,

institutional investor more engage in corporate management decision.

They attempt to influence management decision, instead of make exit

policy.

The more institutional ownership, the more efficient companies’

asset utilization and it acts as a prevention of wasting which conducted



by the management (Faizal, 2004). A high institutional ownership level

will influence a bigger monitoring effort by the investor so that it will

prevent the potential action which causes companies’ performance

decrease. Institutional ownership has an important meaning in

monitoring the management since it will encourage optimal monitoring.

Based on the explanation, the research hypothesis is:

H2: Institutional ownership influences companies’ performance.

By the existence of ownership, management motivation to do a

better work will increase and automatically increases companies’

performance. The management will more careful in taking decision in

order not to harm the company. The bigger managerial ownership, the

more maximal manager effort to increase companies’ profit since the

manager has profit share (Jensen & Meckling, 1976). The higher

managerial ownership will make companies’ performance increases.

Managerial ownership is deemed to be able to reduce agency

problem since the size of managerial ownership reflects the same interest

between manager and shareholders. By the managerial ownership,

manager will be motivated to increase companies’ performance.

Several kinds of research show the different influence of

managerial ownership. There are two arguments which explain the

managerial ownership influence on companies’ performance. First,

managerial ownership acts as incentives for the management and second

overpower effect (Berga and Abula, 2017).

Based on the explanation above, the research hypothesis is:

H3: managerial ownership influences companies’ performance.

2. Research Design

The research method is quantitative method in which collecting

the data in form of number from several SEO and non SEO companies


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

which are registered in Indonesian Stock Exchange in 2013-2016. The

measurement of research variables may be seen in Table 1.

Table No. 1: Definition of Variables

Variables Description Measurement

Audit

Committee

(AC)

Audit committee is a

group of people which

appointed by the board of

commissioners that

responsible to help

auditor in maintaining

management

independency

Audit committee size = ∑ Audit Committee

Institutional

Ownership

(IO)

Institutional ownership is

a proportion of capital

ownership which owned

by an institution

Institutional Ownership= the number of institutional ownership

the number of shared institutional ownership×100 %

Managerial

Ownership

(MO)

Managerial ownership is

a proportion of capital

ownership which owned

by the manager of a

company.

Managerial Ownership = the number of managerial ownership

the number of shared capital×100 %

Company’s

Performance

(TQ)

Company’s performance

is measured by using

Tobin’s Q.

Tobin's Q =(MVE+DEBT)

TA

Tobin’s Q = company’s performance

MVE = Market Value of Equity- the

price of one piece of capital

x the number of shared

capital

DEBT = Debt amount

TA = Total Asset

3. Result and Discussion

3.1. Result

In order to understand the variables characteristic from the aspect

of minimum, maximum, average, and standard deviation values for



describing the data into clear and understandable information, the

descriptive statistics of audit committee, managerial ownership, and

companies’ performances on SEO and non SEO companies can be seen

on Table 2. Table No 2: Descriptive Statistic of Audit Committee, Institutional and

Managerial Ownership on SEO and non SEO companies

The result of multicollinearity test can be seen on Table 3:

Table No 3: Multicollinearity Test

Variable SEO Non SEO

Tolerance VIF Tolerance VIF

AC

0.54

1.85

0.28

3.50

IO

0.79

1.26

0.81

1.22

MO

0.93

1.07

0.28

3.51

Based on Table 3, the value of tolerance in each variable

independent is bigger than 0,10 and the variance inflation factor (VIF)

value of the fourth variables in which audit committee, institutional and

Variables Companies Minimum Maximum Mean Std. Deviation

SEO

TQ 48 0.49 3.82 1.39 0.67

AC 48 2.00 8.00 4.23 1.29

IO 48 51.00 90.03 67.48 11.55

MO 48 0.00 0.22 0.023 0.04

Non SEO

TQ 36 -1.40 2.46 0.31 0.89

AC 36 3.00 4.00 3.08 0.28

IO 36 39.85 89.26 69.94 18.01

MO 36 0.01 61.26 8.51 19.30

Notes: Variables definitions in Table 1


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

managerial ownership is smaller than 10. Consequently, it can be said

that between variables independent, multicollinearity does not occur.

Hypothesis test is using t-test. The result of t-test and multiple

regression tests for SEO and non SEO companies can be seen in Table 4. Table No 4: t test and ANOVA

Variables SEO Non SEO

Coefficient Sig Coefficient Sig

Constant 1.55 0.72

AC 0.21 0.02* -0.68 0.42

IO 0.00 0.55 0.02 0.01*

MO -1.87 0.42 -0.01 0.26

ANOVA 0.02* 0.004*

R 0.48 0.61

R Square 0.23 0.38

Adjusted R

Square

0.16 0.30

Notes: * significant at 5 percent level

Based on table 4, the significant level of audit committee

influence on SEO performance is 0.02, meanwhile, in non SEO it is 0.42.

It proves that audit committee has positive and significant influences on

SEO companies’ value, while in non SEO companies it does not show

any influences.

The significant level of institutional ownership influence on SEO

performance is 0.55 and in non-SEO it is 0.01. It shows that institutional

ownership does not have influence on SEO companies’ value but it has

influence in non SEO companies.

The significant level of managerial ownership influence on SEO

companies is 0.42. Meanwhile, in non-SEO companies it is 0.26. It

shows that managerial ownership does not have influence in either SEO

or non SEO companies.

3.2. Discussion

Audit Committee Influence on Companies’ Performance



The average number of audit committee on SEO is 4,2 and in

non-SEO it is 3. It shows that the number of audit committee in SEO is

bigger than those in non SEO. Thus, audit committee in SEO companies

is considered as an important matter. Lin et al. (2008) conclude that

based on the investor, creditor, audit committees members, company

officer and auditors perception, audit committee role is believed may

increase companies’ image by implementing good corporate governance.

Audit committee is deemed to be able to increase communication

between the board of directors and auditor, as well as it mediates conflict

between the management and auditor.

Audit committee has a role in monitoring the process of financial

report which has been arranged through investigation process with

integrity and objectivity from the auditor. Related to money

manipulation, audit committee will help to check the financial report so it

can be accounted for. The existence of clear and transparent finance

information may reduce wrong information. Audit committee will

increase the credibility of finance report effectively and help the board of

commissionaire to obtain the trust from shareholders. Besides, audit

committee can evaluate the internal control process to generate a good

quality finance report. Thus, it can be seen that audit committee existence

may decrease management dishonesty and convince investor to entrust

their investment on the related company; thus, companies’ value will

increase as well (Rouf, 2011)

Audit committee on SEO companies is considered can minimize

conflict between the agent and principle based on agency theory

perspective. In contrast, in non SEO companies, audit committee exists

only because of the requirements of its existence. The regulation about

audit committee requirement is at least consists of 3 people based on

Capital Market Supervisory Agency Regulation Kep 29/PM/2004 about

the Regulation Number IX.1.5. This result consistent with Cai et al

(2015) that conclude audit committees have a stronger impact on SEO.

Institutional Ownership Influence on Companies’ Performance


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Institutional ownership on SEO companies does not influence the

companies’ value. Institutional ownership in this case is the State and it is

considered less effective since there is political element. The ownership

regulation in Indonesia may be included as unique. SEO is regulated by

one ministry in which SEO ministry. It is different with SEO in general

which divided in department or ministry based on its field. The result of

this research support Kim’s doubt (2018) that questioning the possibility

of SEO ownership success in Indonesia which managed by state-owned

holding companies. Yet, in non SEO companies, institutional ownership

does not have influence.

Even does not influence the companies’ value, institutional

ownership has positive relationship with companies’ value. This result

support Pound (1988) proposes efficient monitoring hypothesis that says

institutional ownership more effective monitoring than small or

individual shareholders

Managerial Ownership Influence on Companies’ Performance

In SEO and non SEO companies, managerial ownership does not

show any influences on companies’ performance. In general, managerial

ownership in Indonesian companies is still low. Thus, it is not enough for

management to have a controlling right in managing asset to obtain

companies profit (Nuzula and Lokuwaduge, 2017). The result of the

research is in accordance with research by Ullah and Arshad (2015),

Warganegara et al (2013), Berg and Abula (2017) that concludes

managerial ownership in SEO companies does not have influence on

companies’ performance in Pakistan and Poland.

The result of the test also shows that managerial ownership has

negative direction on companies’ performance. It is in line with research

by Warganegara et al (2013). Claessens et al. (2000) and Johnson et al.,

(2000), they conclude that in Asian countries, when at the same time a

manager is also a shareholder, the manager will tend to misuse and harm

minority interest.

In SEO and non SEO companies, the average of managerial

ownership is 8,51% and 0,023% have not raised the companies’



performance. This research is in accordance with research by Ruan et al.,

(2011) that states when managerial ownership is below 18%, it will have

negative correlation with companies’ performance. In this research,

managerial ownership and companies performance is negatively related.

In this low ownership, management does not have enough authority in

taking an advantageous decision for the company. Management only

focuses on self-incentives as employee rather than the owner of the

company.

This research implies on the corporate governance practice in a

company needs to be increased in order to increase company’s value. A

total corporate governance implementation is really hard and needs a

long time. Kurzeja and Novak (2017) state that in a company with low

agent and principle conflict, their mechanism of required corporate

governance is considered too expensive.

Based on the research, the big or small managerial ownership

does not influence companies’ value. Managerial ownership does not

help in integrating manager and shareholders interest and does not

emerge an ownership feeling which may motivate management to

increase companies’ performance and then leads to the increasing of

companies’ value. This research is in line with a research by Din and

Attiya (2011) that shows managerial ownership does not have influence

on companies’ value.

Conclusion and Suggestion

This research aims to examine the influence of GCG factors on

companies’ performance that is measured with Tobin’s Q. As in general,

in developing country GCG implementation is not fully conducted and

still interesting to be examining its development and effect on the

company.

The result of the research shows that there are differences of

influence on GCG implementation in SEO and non SEO companies. The

result shows that audit committee in SEO has significant influence on

companies’ value while in non SEO companies it does not have


Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

influence. In SEO companies, institutional ownership does not have

influence on companies’ value, meanwhile, in non SEO companies it

show an influence on companies’ value. Managerial ownership does not

show any influences on SEO or non SEO companies. This research is the

first research in Indonesia which compares the differences of corporate

governance influence on companies’ value between SEO and non SEO.

Further research needs to consider other factors such as purpose

conflict between maximize profit and national purpose, political

intervention, transparency which can influence SEO, since according to

Kamal (2010), those problems are generally faced by SEO, including in

Indonesia.

Bibliography

[1] Aanu, O.S., Oduanonses, I.F. and Foyeke, O.I., 2014.

Effectiveness of Audit Committee and Firm Financial

Performance in Nigeria: An Empirical Analysis. Journal of

Accounting and Auditing: Research and Practice: 1–11

[2] Anderson, R.C., Mansi S.A. and Reeb D.M., 2004. Board

characteristics, accounting reportintegrity and the cost of debt.

Journal of Accounting and Economics, 37: 315–342

[3] Amer, Mrwan, Aiman A. Ragab and Shehata Elsayed Shehata,

2014. Audit Committee Characteristics And Firm Performance:

Evidence from Egyptian Listed Companies. Proceedings of 6th

Annual American Business Research Conference, 9–10. New

York

[4] Berga A - Berke, Dovladbekova I., Ābula M., 2017. Managerial

Ownership And Firm Performance: Evidence Of Listed

Companies In The Baltics, Polish Journal Of Management

Studies. Vol.15 No.2:273-282

[5] Bhat, Ullah Kalim, Yan Chen, Khalil Jebran, Niaz Ahmed Bhutto,

2018. Corporate governance and firm value: a comparative

analysis of state and non-state owned companies in the context of

https://www.emeraldinsight.com/author/Bhutto%2C+Niaz+Ahmed

https://www.emeraldinsight.com/author/Jebran%2C+Khalil

https://www.emeraldinsight.com/author/Chen%2C+Yan



Pakistan, Corporate Governance: The International Journal of

Business in Society, Vol. 18 Issue: 6: 1196-1206

[6] Bozek, Agnieszka, 2015. Positive Psychology Capital Concept: A

Critical Analysis in the Context of Participatory Management.

Management and Business Administration. Central Europe,

23(3): 19–31

[7] Bruton, G. D., Peng, M. W., Ahlstrom, D., Stan, C. V., Xu, K.,

2015. State-Owned Enterprises Around The World As Hybrid

Organizations. Academy Of Management Perspectives, 29(1): 92–

114.

[8] Cai, Charlie X., David Hillier, Gaoliang Tian, Qinghua Wu. 2015.

Do audit committees reduce the agency costs of ownership

structure? Pacific-Basin Finance Journal Volume 35, Part A,

November: 225-240.

[9] Charfeddine, Lanouar, Abelaziz Elmazougui, 2010. Institutional

Ownership and Firm Performance: Evidence From France. The

IUP Journal of Behavioural Finance, Vol VII, No.4:35-46

[10] Claessens, S., Djankov, S. And Lang, L. H. P., 2000. The

Separation Of Ownership And Control In East Asian

Corporations. Journal Of Financial Economics, 58 (1/2): 81-112.

[11] Defond, M. L., Hann, R. N., and X.S. Hu. 2005. Does The Market

Value Financial Expertise On Audit Committees Of Boards Of

Directors? Journal of Accounting Research, Vol. 43, pp. 153-193.

[12] Din, Shahab-u – and Javid, Attiya Yasmin, 2011. Impact of

managerial ownership on financial policies and the firm’s

performance: evidence Pakistani manufacturing firms.

International Research Journal of Finance and Economics, 81:

13–29.

[13] Faisal, 2005. Analisis Agency Cost, Struktur Kepemilikan, dan

Mekanisme Corporate Governance. Research and Accounting

Journal of Indonesia. Vol. 8, No. 2, May: 175-190.

[14] International Finance Corporation. 2014. The Indonesia Corporate

Governance Manual First Edition. Jakarta-Indonesia.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0927538X15000049#!


https://www.sciencedirect.com/science/journal/0927538X

https://www.sciencedirect.com/science/journal/0927538X/35/part/PA



Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

[15] Jensen, M.C. and Meckling, W.H., 1976. Theory of the firm:

managerial behavior, agency costs, Journal of Financial

Economics, 3(4), 305–360.

[16] Johnson, S., Boone, P., Breach, A. And Friedman, E., 2000.

Corporate Governance In The Asian Financial Crisis. Journal Of

Financial Economics, 58 (1/2): 141-186

[17] Kim, Kyunghoon, 2018. Matchmaking: Establishment Of State‐

Owned Holding Companies In Indonesia. Asian & The Pasific

Policy Studies. Volume 5, Issue 2 May: 313-330.

[18] Kamal, Milo. 2010. Corporate Governance And State-Owned

Enterprises: A Study Of Indonesia’s Code Of Corporate

Governance. Journal Of International Commercial Law And

Technology Vol. 5, Issue 4:206-224.

[19] Kurzeja, Jan, Jiri Novak. 2017. Corporate Governance Quality

And A Firm’s Adaptation To Competitive Threats. Finance A

Úvěr-Czech Journal Of Economics And Finance, 67 No. 1:53-78

[20] Lin Z. Jun, Jason Z. Xiao, Qingliang Tang. 2008. The Roles,

Responsibilities And Characteristics Of Audit Committee In

China. Accounting, Auditing & Accountability Journal. Vol. 21

No. 5: 721-751.

[21] Najjar, Dana-AL, 2015. The Effect of Institutional Ownership on

Firm Performance: Evidence from Jordanian Listed Firms.

International Journal of Economics and Finance, 7(12): 97–105.

[22] Nuzula, Nila Firdausi, Chitra Sriyani De Silva Lokuwaduge,

2017. Do Ownership Structures Really Matter? A Study Of

Companies Listed On The Indonesia Stock Exchange. Asia-

Pacific Development Journal. Vol. 24, No. 1:55-82

[23] Peng, Mike W., Garry D. Bruton , Ciprian V. Stan, Yuanyuan

Huang, 2016. Theories Of The (State-Owned) Firm. Asia Pac J

Manag 33:293–317

[24] Pound J., 1988. Proxy Contest and the Efficiency of Shareholder

Oversight. Journal of Financial Economics. Vol.27, No. 2: 595-

612.



[25] Rouf, A., 2011. The Relationship between Corporate Governance

and Value of the Firm in Developing Countries: Evidence from

Bangladesh. The International Journal of Applied Economics and

Finance Vol.5 (3), 237-244.

[26] Ruan, Wenjuan, Gary Tian Gang, Shiguang Ma, 2011.

Managerial Ownership Dan Firm Value: Evidence From China’s

Civilian-Run Firms. Australasian Accounting , Business And

Finance Journal, 5(3): 73-92.

[27] Ullah, Muhammad Rizwan Ullah, Farwa Amjed, Muhammad

Gulbaz Arshad, 2015. State Ownership, Corporate Governance

And Firm Performance: A Note On Pakistani Firms. International

Journal Of Linguistics, Social And Natural Sciences 1(1):18-23

[28] Uwuigbe, U. and Olusanmi, O., 2012. An empirical examination

of the relationship between ownership structure and the

performance of firms in Nigeria. International Business Research,

5(1): 208–215.

[29] Wang, Zhaofeng, 2012. Corporate Governance Under State

Control: The Chinese Experience. Theoretical Inquiries In Law

13.2 : 487-502.

[30] Warganegara, D. L. , Y. R .I. Hutagaol, M. A. Saputra, Y.

Anggraini, 2013. State-Owned Enterprises And Corporate

Governance Strength: Evidence From Indonesia. Int. J. Manag.

Bus. Res., 3 (4): 325-335

https://www.researchgate.net/profile/Muhammad_Arshad103?_sg=aVspKmfrksdiip6OvdJ9Yn4zF3f8ByBq-jFRBDTEn5Et3jpIS3CMe3kYD9oOlSMGSjGlDSE.0LHezbDJvEnsarApvL4wWfPY8tDj-MAsqXQoa1y8EY1fIP8TySQuW87PaF5fxjYtYui0QWrpzrk3JBS-mi7-kw

https://www.researchgate.net/profile/Muhammad_Ullah19?_sg=aVspKmfrksdiip6OvdJ9Yn4zF3f8ByBq-jFRBDTEn5Et3jpIS3CMe3kYD9oOlSMGSjGlDSE.0LHezbDJvEnsarApvL4wWfPY8tDj-MAsqXQoa1y8EY1fIP8TySQuW87PaF5fxjYtYui0QWrpzrk3JBS-mi7-kw

https://www.researchgate.net/scientific-contributions/2113078245_Farwa_Amjed?_sg=aVspKmfrksdiip6OvdJ9Yn4zF3f8ByBq-jFRBDTEn5Et3jpIS3CMe3kYD9oOlSMGSjGlDSE.0LHezbDJvEnsarApvL4wWfPY8tDj-MAsqXQoa1y8EY1fIP8TySQuW87PaF5fxjYtYui0QWrpzrk3JBS-mi7-kw

https://www.researchgate.net/profile/Muhammad_Arshad103?_sg=aVspKmfrksdiip6OvdJ9Yn4zF3f8ByBq-jFRBDTEn5Et3jpIS3CMe3kYD9oOlSMGSjGlDSE.0LHezbDJvEnsarApvL4wWfPY8tDj-MAsqXQoa1y8EY1fIP8TySQuW87PaF5fxjYtYui0QWrpzrk3JBS-mi7-kw


Vol. IV • Nr.6 • Mai 2019

O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A CRITERIILOR DE EVALUARE A

PROIECTELOR FINANȚATE DIN FONDURI STRUCTURALE DIN

PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI RISCURILOR

Ciprian Nicolae1 1) Academia de Studii Economice, București, România

Rezumat

Evaluarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă reprezintă un

proces esențial pentru eficiența utilizării fondurilor, indiferent de

finanțator. Cu atât mai mult, în contextul utilizării fondurilor provenind

de la Uniunea Europeană și a multitudinii de nevoi de dezvoltare de

acoperit, România avea nevoie să-și stabilească cele mai eficiente

sisteme și criterii de evaluare, a căror aplicare să conducă la selectarea

proiectelor cu cel mai bun impact economic și social.

Prezentul articol prezintă rezultatele unui demers de cercetare

care a analizat comparativ, din perspectiva gradului de subiectivitate și a

relevanței lor pentru selecția proiectelor, criteriile de evaluare stabilite

pentru câteva programe de finanțare relevante, de către autoritățile

responsabile pentru finanțările din fondurile structurale din perioadele

financiare 2007-2013, respectiv 2014-2020.

Rezultatele demersului de cercetare permit formularea de

răspunsuri la o întrebare importantă pentru autoritățile și instituțiile care

gestionează finanțări nerambursabile în România: Există o legătură între

modul de abordare a procesului de evaluare a proiectelor și

manifestarea unor riscuri specifice procesului de evaluare? De

asemenea, rezultatele cercetării permit o analiză mai detaliată a modului

în care o metodologie unitară de management al riscurilor pentru toate

finanțările nerambursabile gestionate în România s-ar putea aplica

riscurilor specifice procesului de evaluare a proiectelor.

Autor de contact, Nicolae Ciprian – [email protected]

RSF O analiză comparativă a criteriilor de evaluare a proiectelor finanțate din fonduri structurale din perspectiva managementului riscurilor

Revista de Studii Financiare 2

Cuvinte-cheie: risc, managementul riscului, finanțări nerambursabile,

proiecte, evaluarea proiectelor

Clasificare JEL: G32, H83

Introducere

La peste 5 ani de la începerea perioadei de finanțare 2014-2020,

România se află în continuare printre ultimele state membre ale UE la

capitolul absorbției finanțărilor disponibile, așa cum reiese și din figura 1

de mai jos. Potrivit datelor oficiale publicate pe site-ul Ministerului

Fondurilor Europene, la data de 01.03.2019, România înregistra un

procent de 27,72% sume primite de la Comisia Europeană din Fondurile

Structurale și de Investiții Europene (FESI), dintr-un total disponibil de

circa 30,8 miliarde Euro. Detaliat pe tipuri de fonduri, Comisia

Europeană transferase către România 47,84% din fondurile pentru

dezvoltare rurală, 22,29% din fondurile pentru pescuit și doar 20,52% din

fondurile structurale și de coeziune aferente perioadei de finanțare 2014-

2020.

Dintre acestea, sumele care pot fi luate în considerare pentru

calcularea ratei de absorbție efectivă (rambursările) erau de 21,98%

pentru toate FESI și de doar 14,16% pentru fondurile structurale și de

coeziune. Creșterea este foarte mică față de data de 30.06.2018, când

România înregistra o rată de absorbție efectivă de doar 11,81% din

fondurile structurale și de coeziune aferente perioadei de finanțare 2014-

2020.

O comparație cu Bulgaria, Polonia sau Ungaria, state față de care

autoritățile din România obișnuiesc să facă analize paralele, confirmă

această realitate înregistrată pentru anii 2014-2018.



Figura nr. 1 – Privire de ansamblu a implementării FESI la finele anului

2018 Sursa: https://cohesiondata.ec.europa.eu/overview, Aprilie 2019

Figura nr. 2 – Situație comparativă a utilizării Fondurilor Structurale și de

Coeziune Europene în perioada 2014-2018 Sursa: prelucrare proprie a datelor de pe https://cohesiondata.ec.europa.eu, Aprilie

2019

0.00%

0.00%

3.00%

12.00%

24.00%

0.00%

5.00%

10.00%

15.00%

20.00%

25.00%

30.00%

2014 2015 2016 2017 2018

Progresul implementării FESI pentru perioada 2014-2018

România Bulgaria Polonia Ungaria



Așa cum am afirmat într-un articol anterior (Nicolae, 2018),

managementul defectuos al riscurilor, realizat de către autoritățile și

instituțiile publice din România, reprezintă o cauză principală a gradului

redus de absorbție a fondurilor provenite de la Uniunea Europeană.

Analizele calitative privind riscurile identificate de autoritățile și

instituțiile responsabile de gestionarea finanțărilor nerambursabile

(Nicolae, 2015) au evidențiat legăturile managementului riscurilor cu

toate fazele ciclului de proiect, definite de Comisia Europeană (Ghidul

privind Managementul Ciclului Proiectului, 2004). Una dintre cele mai

importante faze, aceea de formulare a proiectelor individuale, concrete,

include o etapă obligatorie pentru toate finanțările UE: evaluarea

proiectelor.

Această etapă a făcut obiectul unei analize derulate pe parcursul a

aproape trei ani, fiind unul din elementele importante din cadrul

cercetării realizate de autor în timpul studiilor doctorale urmate în cadrul

Academiei de Studii Economice din București în perioada 2014-2018.

Cercetarea legată de evaluarea proiectelor s-a manifestat pe mai multe

paliere, pornind de la experiența concretă a autorului în domeniul

accesării finanțărilor nerambursabile europene, naționale, respectiv

provenind de la alți donori internaționali. Metodologia cercetării a vizat

explorarea cât mai multor fațete ale procesului de evaluare a proiectelor,

toate având efecte asupra sau fiind afectate de managementul riscurilor.

Au fost analizate informații disponibile din surse multiple: chestionare

completate de specialiști în domeniu, ghiduri de finanțare, registre de

riscuri, diverse documente obținute prin intermediul cererilor de

informații de interes public, literatura de specialitate.

Cercetarea a avut două premise cheie, și anume:

1) într-un sistem complex de gestionare a finanțărilor nerambursabile,

riscurile sunt inerente, iar eliminarea lor în totalitate este imposibilă; cu

toate acestea, obiectivul autorităților și instituțiilor responsabile trebuie să

fie întotdeauna tratarea permanentă a riscurilor, în special prin prevenirea

manifestării lor;

2) perioada de finanțare 2007-2013 a reprezentat pentru autoritățile din

România o bună ocazie de a învăța activ, respectiv de a aduce

îmbunătățiri procesului de gestionare a finanțărilor pentru perioada 2014-

2020.



Prezenta lucrare este structurată în șase capitole plus concluzii,

primul capitol realizând o scurtă trecere în revistă a literaturii de

specialitate recente în domeniul evaluării proiectelor cu finanțare

nerambursabilă. Cel de-al doilea capitol prezintă rezultatele aplicării unui

chestionar la care au răspuns persoane ce au evaluat proiecte în cadrul

programelor de finanțare disponibile în perioada de finanțare 2007-2013,

în timp ce capitolul trei sintetizează o verificare exhaustivă a grilelor de

evaluare a proiectelor specifice ghidurilor de finanțare utilizate în cadrul

perioadelor de finanțare 2007-2013 și 2014-2020.

Capitolele patru și cinci fac o trecere în revistă a riscurilor incluse

în registrele de riscuri ale autorităților responsabile pentru finanțările din

fonduri structurale din perioadele de finanțare 2007-2013 și 2014-2020,

respectiv prezintă efectele manifestării riscurilor specifice procesului de

evaluare la nivel de programe de finanțare din fonduri structurale și de

coeziune 2007-2013. Cel de-al șaselea capitol prezintă modul în care o

metodologie unitară de management al riscurilor pentru toate finanțările

nerambursabile disponibile în România s-ar putea aplica riscurilor

specifice procesului de evaluare a proiectelor.

Lucrarea se încheie cu concluziile autorului privind stadiul la care

este abordată etapa de evaluare a proiectelor de către autoritățile și

instituțiile responsabile de gestionarea finanțărilor nerambursabile,

respectiv cu propunerile de îmbunătățire a procesului de evaluare a

proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile.

1. Literatura recentă de specialitate privind criteriile de evaluare a

proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile

Trebuie subliniat că literatura de specialitate nu s-a aplecat, până

în prezent, asupra tematicii vizate de prezentul articol, în sensul analizării

criteriilor de evaluare a proiectelor prin prisma corelării cu

managementul riscurilor. De asemenea, nu există încă lucrări care să

prezinte rezultatele unor analize exhaustive a criteriilor de evaluare

utilizate de autoritățile din România pentru finanțările din fonduri

nerambursabile.

Literatura de specialitate tratează diverse aspecte ale procesului

de evaluare a proiectelor, cum sunt cele privind metodele de evaluare,



importanța evaluării sau influența procesului de evaluare asupra pregătirii

proiectelor. Lucrările de specialitate din ultimii doi ani abordează metode

de evaluare sau modalități de utilizare a acestora considerate cheie pentru

diverse domenii vizate de proiecte. Astfel, unii autori (Rouhani, O.M.,

2019) încearcă să demonstreze că, pentru proiectele de transport,

metodele cheie de evaluare sunt analiza financiară, analiza cost-

beneficiu, analiza multicriterială sau analiza de risc (simularea Monte

Carlo). Alți autori (Woolcock, 2019) prezintă o serie de considerente

pentru utilizarea mixului de metode de evaluare în cazul proiectelor

complexe. Aceștia afirmă că mixul de metode trebuie atent utilizat, dar că

el este deosebit de important “pentru a înțelege condițiile în care

proiectele "de succes" de orice fel ar putea fi extinse sau să fie adoptate

în altă parte”.

Alte lucrări se concentrează pe identificarea de modele de

evaluare pentru activitățile de cooperare transfrontalieră (De Luca, A.I.,

Iofrida N., Strano, A., Gulisano, G., 2018), afirmând că “evaluarea este

un instrument necesar pentru măsurarea succesului cooperării și pentru a

ajuta actorii să se adreseze strategiilor lor pentru viitor”. În acest caz,

evaluarea este, în fapt, activitatea de măsurare a rezultatelor proiectelor,

iar nu cea vizată de prezenta cercetare, adică evaluarea în vederea

acceptării sau nu a proiectelor la finanțare.

O analiză interesantă vizează modul în care pregătirea proiectelor

este influențată de procesul de evaluare (Boleslavskyy, R., Carlinz, B.I.,

Cottonx, C.S., 2019). Concluziile autorilor sunt în sensul că: o creștere a

disponibilității finanțărilor tinde să diminueze calitatea proiectelor,

organizațiile care le pregătesc investind mai puțin în pregătirea acestora;

organizațiile care pregătesc proiecte încearcă să găsească finanțările la

care evaluările inițiale sunt mai puțin riguroase, deși finanțatorii își

doresc să aibă evaluări care să conducă la o calitate cât mai bună a

proiectelor finanțate; existența și calitatea informațiilor disponibile

despre procesul de evaluare nu crește numărul proiectelor cu valoare

ridicată care sunt finanțate.

Legătura dintre competiția la o finanțare de proiecte și calitatea

proiectelor vizează însă doar o mică parte a riscurilor posibile în

domeniul evaluării proiectelor, principalele probleme fiind ridicate de

structurarea și calitatea criteriilor de evaluare. În condițiile în care acestea

din urmă sunt preponderent subiective, potențialii aplicanți de finanțare



sunt mult mai descurajați să pregătească proiecte decât atunci când

competiția este mare. În fapt, rezultatele evaluărilor care au la bază

criterii preponderent subiective sunt susceptibile a fi interpretate ca o

competiție viciată de către cei care nu obțin finanțarea.

Pentru prezenta cercetare a fost important de definit în primul

rând ce reprezintă “evaluarea”. Din rațiuni legate de coerența demersului,

a fost aleasă varianta utilizării definițiilor oficiale ale finanțatorilor.

În primul rând, definiția corectă și relevantă o considerăm a fi cea

a Comisiei Europene (Ghidul privind Managementul Ciclului Proiectului;

2004), care folosește termenul "appraisal" desemnând prin aceasta

"analiza unui proiect propus spre finanțare pentru a determina meritele și

acceptabilitatea acestuia în conformitate cu criteriile de calitate stabilite".

În al doilea rând, definițiile din ghidurile solicitanților de finanțare,

utilizate de autoritățile și instituțiile publice din România în cazul

finanțărilor nerambursabile, converg către definiția din Ghidul Comisiei

Europene. Spre exemplu, în Ghidul solicitantului - Condiții generale

pentru accesarea fondurilor, aferent Programului Operațional Regional

2014-2020, se precizează că "evaluarea tehnică și financiară va permite

aprecierea gradului în care proiectul răspunde obiectivelor axei

prioritare/priorității de investiție/operațiunii, a coerenței și clarității

metodologiei propuse, a fezabilității și eficienței financiare, a

sustenabilității și durabilității proiectului, etc.".

De asemenea, în Metodologia de verificare, evaluare și selecție a

proiectelor în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020

se precizează că procesul de evaluare tehnică și financiară presupune

analiza proiectului și notarea acestuia din perspectiva unor criterii și

subcriterii incluse în Grila de evaluare tehnică și financiară. O astfel de

abordare transpare din aproape toate ghidurile de finanțare utilizate în

perioadele 2007-2013, respectiv 2014-2020, deși acestea nu conțin

definiții ale termenului "evaluare". Sintetizând prevederile tuturor

ghidurilor de finanțare analizate, putem conclude că procesul de evaluare

în ansamblul său se realizează în trei etape succesive: (1) verificarea

conformității administrative; (2) verificarea eligibilității solicitanților de

finanțare și a proiectelor și (3) evaluarea tehnică și financiară a

proiectelor.

Trebuie precizat că prezenta cercetare a vizat doar etapa de

evaluare tehnică și financiară a proiectelor.



2. Riscurile specifice procesului de evaluare a proiectelor din

perspectiva evaluatorilor de proiecte

În cadrul cercetării doctorale menționate mai sus, în anul 2016

autorul a realizat și aplicat un chestionar online pe care a invitat să-l

completeze persoane care au evaluat proiecte depuse spre finanțare din

fonduri structurale, fonduri de dezvoltare rurală și fonduri de cooperare

teritorială europeană, aferente perioadei financiare 2007-2013. Scopul

chestionarului a fost acela de a obține opiniile unor persoane avizate în

ceea ce privește o serie de aspecte relevante pentru etapa de evaluare

tehnică și financiară a proiectelor.

La chestionar au răspuns în total 37 persoane care au evaluat

proiecte în cadrul a cel puțin un program de finanțare dintre cele

menționate în figura de mai jos, care reprezintă grafic răspunsurile la

întrebarea "Pentru care dintre următoarele programe de finanțare din

perioada financiară 2007-2013 ați evaluat proiecte?"

Figura nr. 3 – Experiența de evaluare a persoanelor care au participat la

completarea chestionarelor privind etapa de evaluare a proiectelor

Sursa: cercetare proprie

Așa cum reiese din figura de mai sus, pentru trei dintre cele 10

programe de evaluare enumerate, cel puțin 25% dintre toți respondenții la



chestionar (minim 11 persoane) au evaluate proiecte: POR1, POSCCE2 și

POSDRU3. Prin urmare, autorul a decis ca răspunsurile legate de aceste

programe de finanțare să fie considerate valide, existând premisele

atingerii unui grad de relevanță suficient de mare. Foarte important

pentru demers este și faptul că unele persoane au evaluat proiecte în

cadrul a două sau mai mule programe de finanțare, ceea ce le oferea o

perspectivă mai bună asupra procesului de evaluare, putând face

comparații între experiențele legate de acestea.

La întrebarea "Ținând cont de experiența de evaluator, cum

apreciați gradul de SUBIECTIVITATE4 al criteriilor de evaluare ale

următoarelor programe de finanțare", pentru cele 3 programe menționate,

evaluatorii au apreciat că acestea sunt subiective în următoarele proporții:

• 34,00% - POR 2007-2013;

• 43,13% - POSCCE 2007-2013;

• 49,57% - POSDRU 2007-2013.

La un alt punct important al chestionarului, evaluatorii au fost

solicitați să marcheze "Care dintre următoarele riscuri considerați că se

manifestă ca urmare a utilizării în cadrul grilelor de evaluare a unor

CRITERII SUBIECTIVE?". Răspunsurile evaluatorilor, în ordinea

probabilității cumulate a riscurilor, au fost:

• 70,27% - Riscul selectării unor proiecte mai puțin oportune și/sau

relevante pentru societate și/sau strategia finanțatorului;

• 51,35% - Riscul selectării arbitrare și/sau părtinitoare a unor

proiecte de către evaluatori;

• 48,65% - Riscul selectării neintenționate a unor proiecte mai slabe

calitativ de către evaluatori;

• 37,84% - Riscul formulării unui număr mare de contestații privind

evaluarea;

• 13,51% - Alte riscuri.

Doi dintre respondenți (5,42%) au bifat "Nu se manifestă nici un

risc. Este bine așa cum este".

În categoria "Alte riscuri", propuse de respondenți, s-au numărat:

1 Programul Operațional Regional 2007-2013 2 Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice 2007-2013 3 Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 4 A se vedea explicațiile legate de criterii subiective vs. criteriile obiective, din Figura nr. 4, de

mai jos



• Riscul selectării unui proiect cu livrabile nedeterminate;

• Riscul întârzierii procesului de evaluare datorită inițierii procedurii de

consultare între evaluatori și mai ales datorită intrării celui de-al treilea

evaluator în procesul de evaluare;

• Riscul neîndeplinirii indicatorilor specifici la nivelul Programelor

Operaționale, pe anumite Axe prioritare și anumite Domenii Majore de

Intervenție;

• Riscul ca statul membru România să piardă sume de bani pe care le-ar

fi utilizat altfel;

• Riscul ca la reevaluarea unei cereri de finanțare urmare a unei

contestații, aceasta să fie selectată.

De asemenea, a fost înregistrată și o opinie în favoarea criteriilor

subiective și anume: "Utilizarea unor criterii care nu sunt subiective

(evaluare mecanică) atrage riscul selectării unor proiecte aparent

calitative, dar de neimplementat; sunt situații în care criteriile subiective

stimulează selectarea proiectelor de calitate (mai ales în cazul

proiectelor majore)".

3. Gradul de subiectivitate a grilelor de evaluare a proiectelor

specifice perioadelor de finanțare 2007-2013, respectiv 2014-2010

Pornind de la rezultatele chestionarului prezentat mai sus, pentru

3 dintre cele 10 programe de finanțare - POR, POSCCE și POSDRU - a

fost realizată o analiză a grilelor de evaluare utilizate pentru apelurile de

proiecte din perioada de finanțare 2007-2013. Aceasta a fost extinsă și la

perioada de finanțare 2014-2020, pentru programele POR5, POC6 și

POCU7, echivalente în bună măsură ca obiect de finanțare cu cele din

perioada anterioară.

Trebuie subliniat că aceste programe sunt și cele în cadrul cărora

au fost finanțate cele mai multe proiecte și au fost înregistrați cei mai

mulți competitori dintre programele finanțate din fonduri structurale și de

coeziune în România în ambele perioade de finanțare amintite. Ipoteza de

la care a pornit analiza a fost aceea că grilele de evaluare a proiectelor

5 Programul Operațional Regional 2014-2020 6 Programul Operațional Competitivitate 2014-2020 7 Programul Operațional Capital Uman 2014-2010



depuse spre finanțare în perioadele de finanțare 2007-2013 și 2014-2020

sunt preponderent subiective, iar acest aspect determină riscuri specifice

legate oportunitatea și eficiența finanțărilor nerambursabile.

Pentru claritatea demersului, s-a realizat o diferențiere între

noțiunile "criteriu subiectiv" și "criteriu obiectiv", care este reprezentată

grafic în figura nr. 4, de mai jos.

Figura nr. 4 – Diferențierea între criteriul "subiectiv" și criteriul

"obiectiv" de evaluare Sursa: cercetare proprie

Așadar, analiza a pornit de la premisa că evaluatorul apreciază el

însuși și decide pentru criteriile / subcriteriile subiective (ex: "Planificarea

coerentă a activităților (claritatea și fezabilitatea planului de acțiune al

proiectului"). Per a contrario, criteriile / subcriteriile obiective au fost

desemnate cele în care evaluatorul poate doar verifica și constata

îndeplinirea unui criteriu / subcriteriu de evaluare (ex: "Fluxul de numerar

net cumulat este pozitiv pe toata durata de analiză a investiției"). Altfel

spus, în cazul criteriilor / subcriteriilor subiective evaluatorul decide

măsura (%) în care un criteriu / subcriteriu este respectat / îndeplinit și

acordă un punctaj care reflectă aceasta (calculat, spre exemplu, ca procent

din punctajul maxim posibil a fi acordat pentru criteriul / subcriteriul

respectiv). De cealaltă parte, în cazul criteriilor / subcriteriilor obiective,

evaluatorul stabilește dacă DA/NU criteriul / subcriteriul este

îndeplinit/respectat și acordă punctajul (maximul de puncte posibile la acel

criteriu / subcriteriu) sau nu îl acordă (0 puncte).



Rezultatele analizei au fost următoarele:

❖ POR 2007-2013 și POR 2014-2020

În cazul POR 2007-2013 au fost analizate grilele de evaluare

tehnică și financiară folosite pentru 13 dintre cele 15 domenii majore de

intervenție (DMI), ghidurile pentru axa de asistență tehnică nefiind

incluse în analiză. Trebuie specificat că pentru două DMI (1.2 și 3.3),

evaluarea tehnică și financiară prevăzută de ghidurile solicitantului nu a

presupus acordarea de puncte, ci doar validarea prin Da/Nu a unor

condiții de acordare a finanțării.

Exemple de criterii subiective (criteriile care implică aprecierea și

decizia evaluatorului):

- Există o nevoie bine definită, în zona țintă, pentru activitatea propusă

a se derula în clădirea finalizată/renovată sau, după caz, pentru investiția

ce urmează a se realiza pe terenul amenajat/reabilitat. Facilitățile și/sau

serviciile oferite corespund / sunt adecvate necesităților grupului țintă

identificat. Gradul de accesibilitate: localizarea investiției permite un

acces facil, adecvat în totalitate obiectivului investiției respective;

- Analiza pieței demonstrează existența unei cereri certe pentru

serviciile oferite în cadrul structurii. Analiza concurenței identifică

competitorii, punctele lor tari și slabe, avantajul competitiv al

solicitantului (în termeni tehnici, de marketing, operaționali,

organizaționali). Strategia de marketing și de promovare/ocupare a

structurii de sprijinire a afacerilor identifică instrumente adecvate și

eficiente și costuri realiste, în strânsă corelare cu specificul structurii.

Strategia de administrare a structurii este corelată cu specificul structurii

și al serviciilor oferite și adecvată acestuia. Societatea de administrare are

capacitate suficientă pentru asigurarea funcționării structurii și prestării

serviciilor specifice (ex: personal suficient, expertiză adecvată, activități

și atribuții clar definite). Sunt identificate riscuri și mecanisme adecvate

de gestionare a riscurilor, în activitatea de administrare a structurii.

Exemple de criterii obiective (criteriile care implică verificarea și

constatarea evaluatorului):

- Proiectul prevede crearea de noi locuri de muncă (permanente sau

temporare):

- Proiectul prevede crearea de noi locuri de muncă permanente - 6



puncte;

- Proiectul prevede crearea de noi locuri de muncă temporare - 3

puncte;

- Proiectul prevede doar menținerea locurilor de muncă existente - 0

puncte.

- Importanța proiectului pentru regiune

- RIRE >= 5.5%, B/C >=1, VNAE>0 - 6 puncte;

- RIRE < 5.5%, B/C <1 - 0 puncte.

Pentru cele unsprezece DMI luate în calcul, au fost analizate 18

grile de evaluare tehnică și financiară, întrucât pentru unele DMI au fost

utilizate mai multe grile de evaluare, în funcție de aplicanți sau

obiectivele finanțării.

Situația statistică a prevederilor celor 18 grile de evaluare este

următoarea:

✓ 18,18% criterii obiective (puncte acordate obiectiv): 1 grilă de

evaluare (5,55% din totalul grilelor de evaluare);

✓ 20,00% criterii obiective: 1 grilă de evaluare (5,55%);

✓ 25,00% criterii obiective: 2 grile de evaluare (11,11%);









✓ 46,15% criterii obiective: 1 grilă de evaluare (5,55%).

Așa cum se poate vedea, fiecare grilă de evaluare are un minim de

18% puncte acordate pe criterii obiective de evaluare. Cea mai

"obiectivă" grilă de evaluare a avut 46,15% puncte acordate conform

unor criterii / subcriterii obiective. Prin urmare, concluzia este că POR

2007-2013 a fost un program de finanțare cu criterii de evaluare

preponderent subiective, având potențial relativ mediu de manifestare a

riscului de selectare și finanțare a unor proiecte mai slabe calitativ.

În ceea ce privește POR 2014-2020 au fost analizate grilele de

evaluare tehnică și financiară folosite în cadrul a 57 apeluri de proiecte,



care au fost derulate de autorități până la nivelul lunii martie 2019.

Situația statistică a apelurilor este următoarea:

✓ Nu există apeluri 100% subiective;

▼ între 80% și 89% criterii subiective (puncte acordate subiectiv): 3

apeluri (5,26%);


apeluri (5,26%);


apeluri (7,02%);


apeluri (14,04%);

✓ între 40% și 49% criterii subiective (puncte acordate subiectiv): 11

apeluri (19,30%);


apeluri (31,58%);


apeluri (17,54%)

Prin urmare, putem concluziona că POR 2014-2020 a devenit un

program de finanțare cu criterii preponderent obiective (media pentru

toate ghidurile analizate este de 56,40% criterii obiective).

❖ POSCCE 2007-2013 și POC 2014-2020

În cazul POSCCE 2007-2013 au fost analizate grilele de evaluare

tehnică și financiară folosite în cadrul a 72 apeluri de proiecte.



- Calitatea propunerii (claritatea, coerența, realismul proiectului în

raport cu activitățile, graficul de implementare și bugetul proiectului);

- Descrierea obiectivelor și activităților proiectului:

- sunt parțial identificate și detaliate;

- sunt clare, detaliate și realizabile.



- Disponibilitatea soluției tehnice și a schemelor de legătură față de

data semnării contractului de finanțare:

- >6 luni;



- (0 ÷ 6 ] luni;

- disponibile.

- Solicitantul este:

- Microîntreprindere - 5 pct.;

- Întreprindere Mică - 5 pct.;

- Întreprindere Mijlocie - 2 pct.


▼ 100% criterii subiective (puncte acordate subiectiv): 11 apeluri

(15,49% din total apeluri);

▼ între 4% și 10% criterii obiective (puncte acordate obiectiv): 7 apeluri

(9,72%);

▼ între 11% și 20% criterii obiective: 15 apeluri (20,83%);



✓ între 51% și 60% criterii obiective: 6 apeluri (8,33%);

✓ între 61% și 70% criterii obiective: 8 apeluri (11,11%);

✓ între 71% și 76,67% criterii obiective: 5 apeluri (6,94%).

Trebuie specificat faptul că POS CCE a avut o situație specială,

fiecare axă prioritară dintre primele 4 fiind gestionată de un alt minister.

Aceasta a contribuit la abordarea proiectelor în mod diferit, lucru

reflectat și în grilele de evaluare. Astfel, toate cele 11 grile de evaluare

subiective aparțin ghidurilor axei prioritate cercetare-dezvoltare, alături

de un ghid pentru care gradul de obiectivitate al grilelor de evaluare a

fost de 7,41% și două de 13,00%. Pentru axa prioritară energie, gradul de

obiectivitate a fost între 45% și 68%; pentru cel privind dezvoltarea

IMM-urilor între 6,00% și 76,67%; iar cel pentru axa TIC între 4,00% și

29,00%.

Prin urmare, concluzia este că POSCCE 2007-2013 a fost un

program de finanțare cu potențial relativ mare de manifestare a riscului

de selectare și finanțare a unor proiecte mai slabe calitativ, pentru axele

prioritare cercetare-dezvoltare și TIC. Pentru celelalte axe prioritare,

POSCCE 2007-2013 a fost un program de finanțare cu criterii de

evaluare preponderent obiective.

Pentru POC 2014-2020 au fost analizate grilele de evaluare

tehnică și financiară folosite în cadrul a 27 apeluri de proiecte, care au

fost derulate de autorități până la nivelul lunii martie 2019. Situația

statistică a apelurilor este următoarea:






apeluri (29,63%);

✓ între 50 și 60% criterii obiective: 1 apel (3,70%).

Prin urmare, putem concluziona ca POC 2014-2020 a devenit un

program de finanțare cu criterii de evaluare preponderent subiective.

Trebuie precizat însă că acest program include în perioada de finanțare

2014-2020 axele prioritare cercetare-dezvoltare și TIC prezente în fostul

POSCCE 2007-2013, o serie de axe prioritare fiind în prezent gestionate

în cadrul POR 2014-2020.

❖ POSDRU 2007-2013 și POCU 2014-2020

În cazul POSDRU 2007-2013 au fost analizate grilele de evaluare

tehnică și financiară folosite în cadrul a 188 apeluri de proiecte.



- Grupul/grupurile țintă sunt definite clar și cuantificate;

- Coerența proiectului, expunere clară și completă;

- Proiectul conține elemente de „valoare adăugată” (ex.: proiectul

contribuie la creșterea nivelului de calificare, a gradului de ocupare

etc.).



- Contribuția proiectului la creșterea ratei de ocupare (proiectul

prevede angajarea unui anumit număr sau procent din grupul țintă

până la finalizarea proiectului):

- rata de ocupare între 2% - 3% - 1 pct.



- rata de ocupare peste 5% - 4 pct.

- Cheltuielile de management ale proiectului respectă procentul de

maxim 5% din valoarea cuantumului burselor doctoranzilor - 2 pct.



(65,42% din total);



▼ 98% criterii subiective: 9 apeluri (4,78%);



✓ 19% criterii obiective (puncte acordate obiectiv): 1 apel;

✓ 15% criterii obiective: 1 apel;

✓ 13% criterii obiective: 2 apeluri;




✓ 7% criterii obiective: 1 apel;

✓ 6% criterii obiective: 8 apeluri.

Așa cum se poate vedea, 65,42% dintre grilele de evaluare au fost

în totalitate (100%) subiective, adică nu au inclus niciun criteriu

"obiectiv" de evaluare. Cea mai "obiectivă" grilă de evaluare a avut doar

19% puncte acordate conform unor criterii / subcriterii obiective. Prin

urmare, concluzia este că POSDRU 2007-2013 a fost un program de

finanțare cu potențial mai mare a manifestare a riscului de selectare și

finanțare a unor proiecte mai slabe calitativ.

Pentru POCU 2014-2020 au fost analizate grilele de evaluare

tehnică și financiară folosite în cadrul a 67 apeluri de proiecte, care au

fost derulate de autorități până la nivelul lunii martie 2019. Situația

statistică a apelurilor este următoarea:




apeluri (41,79%);


apeluri (38,81%);


apeluri (4,48%);

▼ între 60% și 69% criterii subiective (puncte acordate subiectiv): 1 apel

(1,49%).

Prin urmare, putem concluziona ca POCU 2014-2020 păstrează

tendința de utilizare a criteriilor subiective de evaluare, prezentând un

potențial mai mare de manifestare a riscului de selectare și finanțare a

unor proiecte mai slabe calitativ.



4. Riscurile incluse în cadrul metodologiilor / procedurilor specifice

ale autorităților de management ale programelor de finanțare din

fonduri structurale și de coeziune 2007-2013, respectiv 2014-2020

Următorul pas al analizei a fost verificarea metodologiilor /

procedurilor utilizate de autoritățile și instituțiile publice care au

gestionat programele de finanțare din fonduri structurale și de coeziune

2007-2013 și 2014-2020, pentru a stabili dacă în acestea se regăsesc

riscuri specifice procesului de evaluare a proiectelor. În acest sens, au

fost analizate registrele de riscuri primite pentru POR, POSCCE și

POSDRU 2007-2013, urmare a cererii de informații de interes public din

anul 2015. De asemenea, au fost analizate informațiile primite pentru

POR, POC și POCU 2014-2020, urmare a unei cereri de informații de

interes public din anul 2018.

În registrele de riscuri aferente POR 2007-2013 au fost

identificate următoarele riscuri specifice procesului de evaluare:

- întârzierea procesului de evaluare, selecție și contractare a unor

proiecte din cauza apariției unor situații de aglomerare sau pentru că

evaluarea tehnică și financiară nu începe la data preconizată;

- imposibilitatea realizării etapei de evaluare tehnică și financiară

pentru cererile de finanțare care au ajuns în această etapă ca urmare a

faptului că AM POR se află în imposibilitatea de a desemna evaluatori

independenți;

- creșterea numărului de erori în evaluare.

În registrele de riscuri aferente POSCCE 2007-2013 nu a fost

identificat niciun risc specific procesului de evaluare a proiectelor.

În registrele de riscuri specifice POSDRU 2007-2013 au fost

identificate următoarele riscuri specifice procesului de evaluare:

- depășirea termenelor procedurale. Imposibilitatea constituirii

comitetelor de evaluare;

- riscul verificării insuficiente a documentelor de programare -

evaluare - selecție - contractare prin neaplicarea principiului celor 4

ochi.

Trebuie subliniat că niciunul dintre riscurile identificate în cazul

celor 3 programe de finanțare menționate mai sus nu face referire la

subiectivitatea/obiectivitatea criteriilor de evaluare.



În registrul de riscuri aferente POR 2014-2020, valabil pentru

semestrul II al anului 2018, au fost identificate următoarele riscuri legate

de procesul de evaluare:

- număr mare de cereri de finanțare respinse pe motive de

neconformitate, etc.;

- nerespectarea procedurii de evaluare și, implicit, neatingerea

rezultatelor și absorbția fondurilor;

- emiterea unui număr mare de instrucțiuni și derularea evaluării în baza

acestora, nu în baza procedurii specifice de evaluare, selecție și

contractare în vigoare;

- posibilitatea apariției erorilor în procesul de evaluare, selecție și

contractare, datorită emiterii unui număr mare de instrucțiuni și

neconcordanțelor între Ghidurile specifice, procedură și instrucțiuni.

În ceea ce privește POC și POCU 2014-2020, Ministerul

Fondurilor Europene (MFE) nu a transmis registrele de riscuri solicitate,

specificând în răspunsul la cererea de informații de interes public că

acestea urmau să fie elaborate până la finele anului 2018. MFE nu a mai

răspuns revenirilor ulterioare la cererea de informații de interes public.

5. Efectele manifestării riscurilor specifice procesului de evaluare la

nivel de programe de finanțare din fonduri structurale și de

coeziune 2007-2013

Ultimul element important al analizei a fost acela de a cerceta în

ce măsură poate fi stabilită o corelație între apariția riscurilor specifice

procesului de evaluare a proiectelor și efectele majore la nivelul

programelor de finanțare. Astfel, pentru cele 3 programe de finanțare din

fonduri structurale și de coeziune 2007-2013 (POR, POSCCE și

POSDRU) a fost verificat dacă printre motivele aplicării de corecții

financiare de către Comisia Europeană se numără și unele care au

legătură cu procesul de evaluare a proiectelor.

Astfel, răspunsurile primite la o cerere de informații de interes

public în luna iunie 2017 de la Ministerul Dezvoltării Regionale,

Administrației Publice și Fondurilor Europene au fost următoarele:

- pentru Programul Operațional Regional (POR) 2007-2013 Comisia

Europeană (CE) a stabilit corecții financiare pentru una dintre cele 52



cereri de rambursare - în valoare de 8.257.231,92 Euro (circa 0,22%

raportat la totalul sumelor solicitate la rambursare); motivele invocate de

CE au fost deficiențele sistemului de management și control în ceea ce

privește achizițiile publice derulate de către beneficiari;

- pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității

Economice (POSCCE) 2007-2013 CE a stabilit corecții financiare de

42.740.025 Euro (aproape 1,60% raportat la total sume solicitate la

rambursare); motivația CE a fost nearmonizarea legislației naționale cu

directivele europene (domeniul achizițiilor publice, eligibilitate IMM

etc.), precum și interpretarea neunitară a acestora;

- în cazul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane (POSDRU) 2007-2013, CE a stabilit corecții financiare pentru nu

mai puțin de 41 dintre cele 49 de cereri de rambursare transmise de statul

român, totalizând 466.527.300,88 Euro (circa 19,10% raportat la total

sume solicitate la rambursare); motivele invocate de CE au fost legate de:

evaluare și selecție (în cazul a 35 cereri); verificări de management (38

cereri); sound financial management (4 cereri); salarii finanțate prin

program exagerat de mari (5 cereri).

Așadar, Comisia Europeană a motivat corecțiile financiare

aplicate cu referire la evaluarea și selecția proiectelor doar în cazul

POSDRU 2007-2013.

În ceea ce privește cele trei programe operaționale din perioada de

finanțare 2014-2020 - POR, POC și POCU - o analiză similară se poate

realiza în anii 2023-2024 la finele perioadei efective de utilizare a fondurilor,

întrucât în prezent procesul de gestionare a fondurilor disponibile

beneficiază de o serie de reguli de finanțare ce permit amânarea pentru

anumite perioade a utilizării fondurilor disponibile (ex: regula n+3, care

prevede că resursele alocate pentru anul "n" se pot utiliza în anul "n" și în

următorii 3 ani calendaristici.

6. Aplicarea metodologiei unitare de management al riscurilor la

procesul evaluare a proiectelor

Așa cum reiese de mai sus, rezultatul cercetării efectuate a fost

acela că autoritățile și instituțiile responsabile de gestionarea finanțărilor

nerambursabile nu au inclus decât sporadic în registrele de riscuri

situațiile specifice procesului de evaluare a proiectelor. Mai mult, atât din



analiza criteriilor de evaluare din grilele utilizate în cadrul programelor

POR, POSCCE și POSDRU 2007-2013, respectiv aferente POR, POC și

POCU 2014-2020, cât și din răspunsurile a 37 evaluatori de proiecte la

un chestionar specific, a reieșit că acestea sunt relativ subiective din

punct de vedere al evaluării proiectelor, ceea ce pune semne de întrebare

asupra calității finanțării.

În acest context, se pune problema cum ar putea o metodologie de

management al riscurilor unică pentru toate finanțările nerambursabile

din România, să sprijine îmbunătățirea procesului de management al

riscurilor. Metodologia a fost documentată de autor în lucrările anterioare

(Nicolae, C., 2018).

Pentru exemplificarea utilizării acesteia, au fost avute în vedere

informațiile care reies din punctele anterioare, și anume:

- au fost luate în considerare doar programele POR, POSCCE și

POSDRU 2007-2013;

- s-a considerat că baza de date cu riscuri le include pe cele folosite sau

obținute prin aplicarea chestionarului prezentat mai sus.

Metodologia de management al riscurilor pentru autoritățile

responsabile de gestionarea finanțărilor nerambursabile ar presupune

derularea următorilor pași:

PASUL 1 vizează stabilirea/actualizarea obiectivelor și

activităților legate de gestionarea finanțărilor nerambursabile. Astfel, în

cadrul bazei de date cu riscuri, în legătură cu procesul de evaluare a

proiectelor, pot fi identificate următoarele obiective, activități și riscuri

specifice (cu cauzele și efectele aferente):

➢ Obiectiv: Finanțarea celor mai relevante proiecte pentru societate în

ansamblu

o Activitate: Evaluarea și selecția proiectelor de către evaluatori

independenți

- Risc 1: selectarea arbitrară și/sau părtinitoare a unor proiecte de către

evaluatori

• cauza 1: evaluatorii nu sunt instruiți în materia conflictului de interese;

• cauza 2: sunt recrutați evaluatori care au participat la pregătirea de

proiecte depuse în cadrul acelorași apeluri de proiecte;

• efect: corecții financiare aplicate în legătură cu procesul de evaluare și

selecție.

- Risc 2: selectarea neintenționată a unor proiecte mai slabe calitativ de



către evaluatori

• cauza 1: evaluatorii nu sunt instruiți în legătură cu obiectivele

procesului de evaluare, respectiv cu restricțiile de reglementare și

strategice din domeniul în care se face evaluarea;

• efect: proiectele selectate contribuie în mai mică măsură la atingerea

indicatorilor programului de finanțare, care se ating doar în proporție de

90%.

- Risc 3: formularea unui număr mare de contestații privind evaluarea:

• cauza 1: punctajele acordate de evaluatori sunt insuficient justificate în

cadrul grilelor de evaluare;

• efect: întârzierea procesului de evaluare, respectiv a procesului de

contractare a proiectelor; ceea ce duce la dezangajarea de fonduri.

PASUL 2 se referă la crearea/dezvoltarea/actualizarea bazei de

date cu riscuri specifice procesului de gestionare a finanțărilor

nerambursabile. În legătură cu aceasta, s-a considerat că, la momentul

analizei, nu existau riscuri noi cu care baza de date existentă să fie

actualizată.

PASUL 3 presupune completarea informațiilor despre riscuri de

către operatorii de la autoritățile de management responsabile. Astfel,

aceștia vor completa în baza de date informațiile legate de riscurile

menționate mai sus. Situația centralizatoare a acestor situații pentru anul

"n", respectiv pentru riscul selectării neintenționate a unor proiecte mai

slabe calitativ de către evaluatori și riscul unui număr mare de contestații

privind evaluarea, este următoarea (date ipotetice):

Tabelul nr. 1 – Informații legate de riscurile identificate în cadrul analizei

Denumire

risc Denumire cauză

Total situații

posibile

Total situații

în care s-a

manifestat

cauza

Efecte

cuantificabile

Expunerea la

risc

riscul selectării

neintenționate a

unor proiecte

mai slabe

calitativ de

către evaluatori

evaluatorii nu sunt

instruiți în legătură

cu obiectivele

procesului de

evaluare, respectiv

cu restricțiile de

reglementare și

strategice din

domeniul în care se

face evaluarea

1.500 50 10.000.000 333.333



riscul unui

număr mare

de contestații

privind

evaluarea

punctajele acordate

de evaluatori sunt

insuficient

justificate în cadrul

grilelor de evaluare

1.500 280 2.000.000 373.333

Sursa: cercetare proprie

PASUL 4 presupune ierarhizarea riscurilor din baza de date.

Presupunând că cele 2 riscuri menționate mai sus sunt singurele din baza

de date la momentul analizei, ele pot fi ierarhizate prin compararea

expunerii la risc, primul care trebuie abordat cu prioritate fiind cel cu

expunerea cea mai mare.

Ca și strategie de răspuns la risc, autoritățile de management

responsabile vor utiliza prevenirea riscurilor, asigurând:

- instruirea evaluatorilor, la începerea fiecărui proces de evaluare, în

legătură cu obiectivele procesului de evaluare, respectiv cu restricțiile de

reglementare și strategice din domeniul în care se face evaluarea;

- instruirea evaluatorilor, la începutul fiecărui proces de evaluare, în

legătură cu modul în care se face justificarea corectă a fiecărui punct din

grila de evaluare.

Concluzii

Urmare a analizelor realizate în cadrul cercetării noastre, o primă

concluzie care trebuie obligatoriu formulată este că autoritățile

responsabile de gestionarea finanțărilor nerambursabile continuă și în

perioada 2014-2020 să trateze superficial problematica riscurilor în

general, respectiv a riscurilor specifice procesului de evaluare în

particular. Astfel, fie nu au identificat decât sumar riscuri specifice, cum

este cazul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice -

autoritatea care gestionează Programul Operațional Regional 2014-2020,

fie nu aveau deloc registru al riscurilor la 5 ani de la începerea perioadei

de finanțare, cum este cazul Ministerului Fondurilor Europene -

autoritatea care gestionează, printre altele, Programul Operațional

Competitivitate 2014-2020 și Programul Operațional Capital Uman

2014-2020.

O a doua concluzie, care rezultă în mod natural și complementar

alături de cea precedentă este că doar Ministerul Dezvoltării Regionale și



Administrației Publice a îmbunătățit sistemele de evaluare a proiectelor,

prin folosirea mai multor criterii obiective. De cealaltă parte, Ministerul

Fondurilor Europene pare că nu a învățat din greșelile făcute anterior,

continuând trendul de utilizare a unor criterii de evaluare preponderent

subiective.

O a treia concluzie este că, în continuare, autoritățile și instituțiile

publice responsabile de gestionarea finanțărilor, dar și solicitanții și

beneficiarii de finanțare au nevoie de implementarea unei metodologii

unice de management al riscurilor pentru toate finanțările din România,

care ar atrage inclusiv modificări calitative ale sistemelor și criteriilor de

evaluare a proiectelor. Este evident faptul că există o legătură între modul

de abordare a procesului de evaluare a proiectelor și manifestarea unor

riscuri specifice procesului de evaluare.

Bibliografie

[1] Boleslavskyy, R., Carlinz, B.I., Cottonx, C.S., (2019),

"Disincentive effects of evaluation", Queen’s University

[2] De Luca, A.I., Iofrida N., Strano, A., Gulisano, G., (2018),

"Toward an evaluation model for transnational cooperation

activities in rural areas: a case study within an EU LEADER

project", Bulletin of Geography. Socio-economic Series, 42(42),

19-45.

[3] Nicolae, C., (2015), "Qualitative Analysis of the Risks Identified in

the Management of the Non-Reimbursable Funds in Romania in

2007-2013", București, proceedings of the 11th Administration and

Public Management International Conference – Strategic

Management for Local Communities

[4] Nicolae, C., (2018b), "Implicațiile modificării reglementărilor

privind controlul intern managerial asupra unei metodologii unitare

de management al riscurilor pentru finanțările nerambursabile",

Revista de Studii Financiare, Vol. III • Nr.5 • Noiembrie 2018

[5] Rouhani, O.M., (2019), "Transportation Project Evaluation

Methods/Approaches", Munich Personal RePEc Archive



[6] Woolcock, M., (2019) "Reasons for Using Mixed Methods in the

Evaluation of Complex Projects", Center for International

Development at Harvard University, Working Papers, Working

Paper No. 348, March 2019

[7] Ghidul privind Managementul Ciclului Proiectului (Project Cycle

Management Guidelines) (2004), elaborat de Comisia Europeană,

disponibil la https://ec.europa.eu/europeaid/

[8] Metodologia de verificare, evaluare și selecție a proiectelor în

cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020,

actualizat 2018

[9] Ghidul solicitantului - Condiții generale pentru accesarea

fondurilor, aferent Programului Operațional Regional 2014-2020,

actualizat 2018

[10] Programul Operațional Regional 2007-2013

[11] Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității

Economice 2007-2013

[12] Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

2007-2013

[13] Programul Operațional Regional 2014-2020

[14] Programul Operațional Competitivitate 2014-2020

[15] Programul Operațional Capital Uman 2014-2010

[16] https://cohesiondata.ec.europa.eu – site-ul oficial al Comisiei

Europene pentru Fondurile Europene Structurale și de Investiții

[17] www.fonduri-ue.ro – site-ul oficial al fondurilor structurale și de

coeziune în România

[18] www.inforegio.ro – site-ul oficial al Programului Operațional

Regional

Cuprins RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

CUPRINS

Opinii

Scurtă incursiune în megatendințele ce vor modela lumea

asigurărilor

Adrian Marin

Contrapartea centrală locală


Câteva aspecte ale arbitrajului ca modalitate de soluționare a

litigiilor din asigurări

Raul-Felix Hodoș și Narcis Păvălașcu

Recenzie carte: Capitalul în România Postcomunistă

Dan Constantinescu

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

SCURTĂ INCURSIUNE ÎN MEGATENDINȚELE CE VOR MODELA LUMEA

ASIGURĂRILOR

Adrian Marin*

Președinte UNSAR, CEO GENERALI România

Rezumat

O scurtă privire către mediul socio-economic actual relevă, pentru

industria asigurărilor, o serie de provocări ce au capacitatea de a

revoluționa acest domeniu. Progresul tehnologic manifestat în aproape

toate domeniile, digitalizarea accelerata a proceselor de business,

modificările de ordin demografic, precum și zona de reglementare și

protecție a consumatorilor vin să redeseneze cadrul unei industrii cu

rădăcini până în Antichitate și, totodată, ese nțială pentru continuarea unei

dezvoltări durabile a societății. Așadar, identificarea acestor elemente

disruptive, prioritizarea importanței lor și definirea proceselor ulterioare

de adaptare vor ocupa, în perioada următoare, tot mai mult din agenda

companiilor de profil.

Industria asigurărilor, unul dintre sectoarele de business de tradiţie

şi, în acelaşi timp, unul dintre principalii piloni de sprijin ai mediului

economic şi ai populaţiei, se află acum în pragul celor mai mari

transformări din ultimii 30 de ani şi, de ce nu, poate chiar din întreaga sa

istorie.

De aceea, fără a încerca de data aceasta o analiză a cifrelor

prezentului, este necesară o aplecare asupra megatendințelor ce vor modela

industria în perioada următoare, toate cu impact masiv asupra nevoii de

protecție și comportamentului de consum din industria de profil.

* Autor de contact, Adrian Marin – [email protected]


RSF Scurtă incursiune în megatendințele ce vor modela lumea asigurărilor


În primul rând, majoritatea forţelor ce impulsionează sau chiar

impun aceste transformări sunt generate de factori externi. Modificările

sunt la nivel:

• social şi demografic (tendinţa de îmbătrânire a populaţiei, schimbarea

stilului de viaţă, creşterea inegalităţilor între păturile sociale, transformări

ale comportamentului de consum, protecţia consumatorilor)

• politic (incertitudinile de ordin geopolitic în creştere, reforme fiscale),

economico-financiar (ratele scăzute ale dobânzilor, competitori noi din

afara industriei, economia colaborativă)

• de reglementare şi supraveghere în zona de asigurări (Directiva

Solvency II, IDD-Directiva privind Distribuţia în Asigurări, GDPR etc.)

• ale climatului global de risc (riscul producerii de catastrofe în creştere

şi cu o impredictibilitate crescută, riscuri generate de modificările

climatice globale etc.) şi, cu siguranţă nu în ultimul rând

• tehnologic (impactul digitalizării, automatizarea proceselor, riscurile

cibernetice, facilitarea accesului la informaţii prin soluţii mobile).

Este cert că îmbătrânirea populaţiei şi creşterea duratei medii de

viaţă vor genera schimbări la nivelul industriei de asigurări – prin

adaptarea poliţelor de asigurare de viaţă cu componentă investiţională,

spre exemplu, pentru a veni în întâmpinarea consumatorilor. Un efect la

fel de important determinat de această tendință s-ar putea regăsi și în zona

polițelor de sănătate care, într-un context în care guvernele încearcă să

degreveze sistemele medicale proprii de o serie de cheltuieli, vor trebui să

răspundă noilor nevoi ale oamenilor.

Printre modificările la nivel social şi demografic identificate la

nivel mondial se numără şi îmbunătăţirea poziţionării consumatorilor ca şi

stakeholderi implicaţi, tendinţă vizibilă şi în sectorul asigurărilor.

Consumatorii sunt, acum, mai bine reprezentanţi şi implicaţi în procesul

legislativ, fapt de natură să aducă un plus de echilibru în tot acest proces.

Dacă în urmă cu 10-15 ani la nivelul Uniunii Europene consumatorii erau

implicaţi în procesul legislativ doar prin asociaţiile care îi reprezentau, în

acest moment, ei îşi pot transmite punctele de vedere prin mult mai multe

canale oficiale. Spre exemplu, la fel ca şi în cazul autorităţilor similare ce

supraveghează sectorul bancar şi cel al pieţelor de capital din Europa, şi

EIOPA menţine un canal deschis de comunicare cu toate părţile interesate

prin cele două grupuri de stakeholderi pe care le-a înfiinţat.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Factorii ce ţin de zona de reglementare fac dificile, la rândul lor,

proiecțiile pe termen lung. Cadrul normativ care guvernează industria

europeană de asigurări a trecut în ultimii ani prin cele mai mari schimbări

de până acum, într-un efort comunitar de a asigura o şi mai bună stabilitate

financiară a sectorului de asigurări, de a trece de la o supraveghere statică

la una bazată pe evaluarea riscurilor şi de a îmbunătăţi protecţia

consumatorilor. Acest din urmă deziderat face subiectul unui întreg pachet

de directive, reglementări, standarde tehnice de implementare care pun

consumatorul în centrul întregii paradigme şi vin să introducă noi noţiuni

sau să le fortifice pe cele existente din zona de conduită a afacerilor

asiguratorilor.

Această parte de market conduct vine deci să complementeze zona

de reglementări prudențiale unde, fără a încerca o analiză detaliată a

cadrului de reglementare din Europa, trebuie menţionat faptul că

Directivele Solvency II și IDD sunt considerate a fi pietre de hotar în

schimbarea abordării companiilor de asigurări din Europa asupra riscurilor

pe care le gestionează, asupra stabilităţii lor financiare și asupra distribuției

de produse specializate.

Peste toate acestea planează digitalizarea. Digitalizarea este poarta

de intrare spre o altă lume, spre o nouă etapă din evoluţia globală a

industriei de asigurări. Avantajul oferit consumatorilor este evident:

economii de timp, simplitate în a vedea oferta existentă pe piaţă. La fel de

evident este şi dezavantajul: focus pe preţ, tendinţa de a nu oferi

consumatorilor toate informaţiile necesare şi deci, poziţionarea acestuia în

imposibilitatea de a face diferenţa între produsele de asigurare la nivel de

acoperiri, excluderi, teritorialitate. Din perspectiva companiilor,

digitalizarea influenţează şi produce efecte complexe şi de durată pe

întregul lanţ valoric al asigurărilor, de la dezvoltarea produselor

(„Asigurări la cerere”, corelarea cu gadget-uri de tip Smart Watch, produse

scalabile şi flexibile), la vânzare (digitalizarea departamentelor de vânzări,

implementarea de soluţii dedicate managementului relaţiei cu clienţii,

apariţia unor noi canale de distribuţie online, cross-selling cu alte tipuri de

companii din alte industrii), subscriere (automatizarea proceselor de

underwriting, cuplarea acestor soft-uri la baze de date generoase care

permit analize amănunţite ale portofoliilor), managementul daunelor

(sisteme automate de constatare, evaluare şi lichidare a daunelor, soluţii de

prevenire şi management al fraudelor bazate pe inteligența artificială).

RSF Scurtă incursiune în megatendințele ce vor modela lumea asigurărilor


Digitalizare înseamnă, prin urmare, mult mai mult decât

schimbarea modului în care o companie de asigurări „clasică”

interacţionează cu clienţii săi, aşa cum a fost percepută de către analiştii

externi şi de către publicul larg, la început. Digitalizarea asigurărilor are,

într-adevăr, o parte foarte vizibilă, cea de distribuţie, urmată de ceea ce

înseamnă dezvoltarea de noi produse de asigurare și mai ales de

automatizare si simplificare a proceselor interne.

Ceea ce, fireşte, ne duce la concluzia că impactul digitalizării este

mult mai profund. Industria asigurărilor, această formă complexă de a face

business marcată de incertitudinea producerii riscurilor acoperite a făcut

ca, până acum, competitorii tradiţionali ai unui asigurător să fie alţi

asigurători. Marea lor majoritate funcţionau folosind metode apropiate, iar

succesul a depins, de cele mai multe ori, de modul în care şi-au corelat

strategia comercială cu capacitatea de a prelua în acoperire riscuri de

diverse tipuri. Odată cu digitalizarea, în viitor se poate doar specula cine

vor fi competitorii companiilor de asigurări. În acelaşi context, se pune

întrebarea cine vor fi viitorii clienţi. Dacă acum asigurătorii, direct sau prin

intermediari, deservesc consumatorii finali, persoane fizice sau juridice, în

anii următori se pot întrevedea şi alte scenarii. Aşadar, pe fondul unei

automatizări tot mai elaborate a produselor şi serviciilor pe care le folosim,

clienţii asigurătorilor se pot restrânge, pe anumite linii, la producătorii sau

furnizorii respectivelor bunuri şi servicii.

În cele din urmă, rămân întrebările dacă vor reuşi start-up-urile

fintech să ajungă la o masă critică pentru a deveni concurenţi relevanţi în

acest domeniu și, nu în ultimul rând, dacă rămân volatile pieţele de capital

pe care asigurătorii sunt jucători importanţi.

Desigur, aspectele punctate mai sus nu se vor petrece subit şi nici

schimbările nu vor fi de la o extremă la cealaltă. Iar conceptele

fundamentale ale acestei industrii, de mutualizare a riscurilor şi de

solidaritate financiară în fața anumitor pierderi vor rămâne constante în

orice context viitor. Totuşi, răspunsurile la aceste provocări sunt acum, în

mare parte, pur speculative.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Concluzii

În oricare dintre scenarii, industria de asigurări va trebui să se

adapteze şi să vină cu soluţii pentru nevoile consumatorilor din acel

moment şi ale celor din viitor. Numai astfel se poate vorbi despre o

evoluție a domeniului, despre creşterea penetrării asigurărilor în PIB-ul

României şi despre activarea rolului asigurărilor în o economie de piaţă

funcţională, în beneficiul consumatorului român. Tocmai de aceea, viitorul

este deschis tuturor posibilităţilor - iar industria asigurărilor din România

este una bine poziţionată şi conectată la realităţile regionale şi globale în

domeniu, rămânând cu provocarea de a-şi atinge potenţialul de dezvoltare.

Acesta este contextul în care avem, la nivelul UNSAR, cel mai

ambițios program de activitate din istoria de 25 de ani a Uniunii – un cadru

în care educația financiară a populației a preluat un rol strategic. Iar

digitalizarea vine și schimbă inclusiv maniera în care gândim campaniile

dedicate pe care le realizăm în acest sens. Ne alăturăm, așadar, inclusiv

prin această dimensiune a activității noastre, eforturilor depuse de

Institutul de Studii Financiare – eforturi pe care le apreciem și susținem în

continuare.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

CONTRAPARTEA CENTRALĂ LOCALĂ


Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Rezumat

În data de 29.01.2019 Adunarea Generală Extraordinară a

Acționarilor societății Bursa de Valori București (BVB) a hotărât

înființarea unei societăți pe acțiuni în vederea autorizării și funcționarii

sale ca și contraparte centrală. Această societatea va avea ca obiectiv de

activitate efectuarea de operațiuni de compensare, de calcul al obligațiilor

nete și de asigurare a disponibilității instrumentelor financiare, a fondurilor

bănești (sau a ambelor) pentru acoperirea expunerilor rezultate.

Contrapartea centrală va putea oferi servicii de garantare a tranzacțiilor cu

instrumente financiare realizate atât pe locurile de tranzacționare la vedere

administrate în prezent de BVB cât și pe piața de derivate, în cazul în care

BVB va dezvolta o astfel de piață.

Având în vedere că instrumentele financiare listate pe locurile de

tranzacționare administrate de BVB sunt eterogene, din punct de vedere al

lichidității și al volatilității, posibilitatea contrapărții centrale locale de a

oferi servicii de compensare va fi limitată la anumite instrumente

financiare, cel puțin în prima etapă. În situația în care serviciile de

compensare vor fi extinse la toate valorile mobiliare listate la BVB, nivelul

garanțiilor va ajunge, în anumite situatii, și până la 100% din valoarea

tranzacției, fapt ce ar conduce, în fapt, la o activitate de prevalidare.

Cuvinte-cheie: contrapartea centrală, instrumente financiare, poziții nete,

risc de piață, risc de credit

Clasificare JEL: G14, G23, G28

Autor de contact, Paul Barangă - [email protected]


RSF Contrapartea centrală locală


Introducere

Contrapartea centrală (CCP) este acea entitate de infrastructură a

pieței (FMI) care se interpune între părțile unei tranzacții, devenind

cumpărător pentru fiecare vânzător și vânzător pentru fiecare cumpărător

și asigurând astfel buna executare a tranzacțiilor în curs de decontare sau

a obligațiilor aferente pozițiilor deschise. CCP se interpune între părțile

unei tranzacții prin intermediul novației.

CCP reduce riscurile asociate tranzacțiilor pentru participanți prin

compensarea1 multilaterală de tranzacții, precum și prin intermediul unor

mecanisme de limitare a riscului2/expunerii pentru toți participanții. De

exemplu, CCP-urile solicită participanților să furnizeze garanții

(contribuirea cu resurse financiare la sistemele de garantare) și totodată, să

mențină aceste garanții peste anumite nivele minime cu scopul de a se

putea acoperi expunerile/pozițiile nete debitoare ale participanților în cazul

unei incapacități de plată.

Prin intermediul acestor activități și operațiuni realizate de o CCP, se reduc

riscurile asociate tranzacțiilor financiare. Din acest motiv eficacitatea

mecanismelor de limitare a riscului folosite de o CCP, precum și caracterul

adecvat al resurselor sale financiare sunt esențiale pentru obținerea acestor

beneficii.

1. Riscurile financiare gestionate de o CCP

În activitatea curentă CCP trebuie, cu precădere, să gestioneze

riscul de credit, de lichiditate și operațional. Deși aceste riscuri sunt

concepte distincte, în activitatea unei CCP există o interacțiune

semnificativă între aceste tipuri de riscuri.

Riscul de credit este definit ca fiind riscul ca o contrapartidă să nu

își poată îndeplini obligațiile financiare atunci când acestea sunt datorate

sau în orice moment în viitor. Expunerea la riscul de credit poate apărea

1 Activitatea de compensare reprezintă procesul de stabilire a pozițiilor, inclusiv calculul obligațiilor

nete, și de asigurare a disponibilității instrumentelor financiare, a fondurilor bănești sau a ambelor

pentru acoperirea expunerilor rezultate în urma respectivelor poziții. 2 Prin mecanismele de limitare a riscului folosite de o CCP se înțeleg limitele de expunere maximă

determinate de aceasta pentru fiecare participant în funcție de nivelul garanțiilor depuse de acesta,

bonitatea participantului, tipul de instrumente financiare care fac obiectul expunerii, precum și

nivelul riscurilor de piață asociate respectivelor instrumente, etc.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

sub formă de expuneri curente3 și de expuneri potențiale4. Expunerea la

riscul credit este compusă din două sub-categorii, respectiv: expunerea la

riscul aferent costului de înlocuire5 (unde potențiala pierdere este

reprezentată de volatilitatea prețului) și expunerea la riscul principal6

(asociat cu riscul de decontare).

Totodată, o CCP poate să fie expuxă și la riscul rezidual al un

participant dacă condițiile de piață se modifică în mod mai drastic decât s-

a prevăzut la determinarea nivelului de marjă. În astfel de situații,

pierderile pot depăși nivelul garanțiilor depuse de participant în contul de

marjă.

Riscul de lichiditate este definit ca fiind riscul ca o contraparte, să

nu dispună de fonduri/active suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile

financiare, deși poate fi capabilă să facă acest lucru în viitor. Ambele părți

ale unei tranzacții pot fi expuse la riscul de lichiditate la data decontării.

Riscul operațional reprezintă riscul ca deficiențele sistemelor

informatice sau ale proceselor interne, erorile umane și eșecurile de

gestiune datorate evenimentelor externe să afecteze serviciile furnizate.

Aceste evenimente de risc operațional pot duce la întârzieri, pierderi,

probleme de lichiditate, eficiență scazută în activitatea de gestionare a

expunerilor și, în unele cazuri, la riscuri sistemice.

În activitatea de management al riscului CCP dispune de o serie de

instrumente precum: mecanisme de gestionare a riscului de credit și de

lichiditate și aranjamentele de prefinanțare a sistemului de garanții.

Garanțiile constituite la nivelul CCP sunt folosite, pentru a-și gestiona

pierderile cauzate de intrarea în incapacitate de plată a unui participant,

3 Expunerea curentă provine din fluctuațiile valorii de piață a pozițiilor deschise între CCP și

participanții săi. 4 Prin expunere potențială se înțelege orice posibilă expunere de credit pe care o CCP ar putea să o

înregistreze într-un moment viitor. Aceasta poate proveni din fluctuațiile potențiale ale valorii de

piață a pozițiilor deschise ale unui participant în situație de incapacitate de plată până când pozițiile

sunt închise, acoperite integral sau transferate. Calculul expunerii potențiale viitoare necesită

modelarea potențialelor mișcări ale prețurilor și a altor factori relevanți, precum și specificarea

gradului de încredere și a duratei perioadei de închidere. 5 Riscul aferent costului de înlocuire reprezintă riscul de pierdere a câștigurilor nerealizate pe

tranzacțiile nedecontate cu o contrapartidă. Expunerea aferentă acestui risc reprezintă costul

înlocuirii tranzacției inițiale care a intrat în incapacitate de plată la prețurile curente ale pieței. 6 Riscul principal reprezintă riscul ca o contrapartidă să piardă valoarea integrală implicată într-o

tranzacție.



într-o anumită succesiune de resurse, denumită "în cascadă". Sistemul “în

cascadă” de acoperire a necesarului de resurse include contribuțiile la

sistemul de marja, contribuția la Fondul de garantare, precum și fondurile

proprii ale CCP.

2. Sistemul de management al riscului

Sistemul de management al riscului al unei FMI este organizat pe

următorii piloni: un sistem de garanții colectate de la fiecare participant,

un sistem de limite de expuneri/decontare, precum și mecanisme de

gestionare a riscului.

a. Sistemul de garanții este organizat din două structuri, respectiv: dintr-

un sistem de marje și dintr-un fond colectiv de garantare. Garanțiile depuse

de participanți trebuie să fie active cu risc scăzut de credit, de lichiditate și

de piață. În funcție de nivelul de risc agregat al unui activ, CCP stabilește

anumite ajustări ale valorii acestora. Aceste ajustări reflectă potențialul de

scădere a valorii activelor în intervalul dintre ultima lor reevaluare și

timpul în care acestea pot fi vândute/ transformate în numerar. De

asemenea, la stabilirea structurii garanțiilor sunt avute în vedere și

următoarele reguli: limitarea prociclicității, evitarea concentrațiilor de

garanții, precum și capacitatea de reutilizare a garanției.

Sistemul de marje este format din garanțiile depuse de participanți

în funcție de tranzacțiile pe care le realizează sau intenționează să le

realizeze. CCP colectează contribuții la sistemul de marjă7 cu scopul de a

diminua expunerile în cazul unei situații de incapacitate de plată. Sistemul

de marjă este compus din marja inițială și marja variabilă (de variație).

Marja inițială se colectează la început pentru a acoperi eventualele

expuneri viitoare. Marja variabilă se colectează pentru a acoperii

expunerile curente care rezultă din modificările efective ale prețurilor de

piață. Pentru a calcula necesarul de marjă suplimentară, pozițiile deschise

sunt marcate la piață, iar fondurile sunt colectate de la (sau plătite) unei

contrapărți pentru a deconta orice pierderi (sau câștiguri) din respectivele

poziții.

7 Marja reprezintă un depozit de garanții sub formă de bani, valori mobiliare sau alte instrumente

financiare.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Pentru fiecare participant, în funcție de expunerile pe care le

înregistrează, CCP calculează un nivel al marjei necesare care dacă se află

la un nivel mai mare decât cel constituit anterior, respectivul participant va

primi o solicitare de completare a marjei (apel în marjă). Nivelul cerinței

de marjă este stabilit în urma marcării8 la piață a pozițiilor deținute de

participant și este adaptat în funcție de caracteristicile de risc ale

produsului (volatilitatea, situațiile de corelare a prețurilor, riscul de

faliment, lichiditatea pieței, implicațiile volatilității asupra operațiunilor de

management al riscului și capacitatea acestora de a diminua

expunerea/poziția netă debitoare înregistrată de respectivul participant,

procedura și perioadele de închidere9 forțată, etc.). Totodată, la calcularea

cerințelor de marjă, CCP poate permite compensări sau reduceri ale

marjelor necesare unui produs dacă acesta este corelat în mod semnificativ

cu un alt produs.

Fondul de garantare este constituit din contribuția fixă (inițială)10

și contribuții suplimentare (ulterioare). În funcție de nivelul dorit al

operațiunilor financiare, participantul își poate mări nivelul expunerilor

potențiale prin depunerea de contribuții suplimentare la Fondul de

garantare. Astfel, la stabilirea contribuțiilor la Fondul de garantare, CCP

are în vedere impactul pe care îl poate avea un participant în situația intrării

în incapacitate de plată, dinamica acestui impact, precum și bonitatea

financiară a participantului (riscul de solvabilitate al acestuia).

De asemenea, la stabilirea nivelului garanțiilor se mai poate ține

cont și de capacitatea financiară a participantului de a disponibiliza fonduri

bănești necesare acoperirii oricărei poziții nete debitoare într-un orizont de

timp foarte scurt cu alte resurse decât cele reprezentând contribuții la

Fondul de Garantare, de istoricul comportamentului acestuia în ceea ce

8 Prin activitatea de marcare la piață se evaluează pozițiile deschise deținute de un participant pe

contul propriu sau ale clienților la prețurile de referință ale instrumentelor financiare sau ale

activelor financiare ale căror prețuri sunt suport pentru alte instrumente financiare. 9 La determinarea perioadei de închidere forțată a unei poziții CCP are în vedere impactul

nerespectării de către un participant a condițiilor de piață existente, perioadele anticipate de

închidere în condiții de piață extreme, nivelul de lichiditate al produselor, eventualele concentrări

de poziții la nivelul unui participant, precum și volatilitatea prețurilor în timpul închiderilor. 10 Contribuția fixă (inițială) este contribuția depusă de un participant la sistemul de compensare

decontare prin care primește pentru prima data dreptul de a înregistra expuneri până la un anumit

nivel.



privește frecvența cu care a apelat la măsurile de management al riscului

și/sau sancțiunile primite, etc.

b. Sistemul de limite. În funcție de contribuțiile la sistemul de garantare

participantul primește dreptul de a înregistra expuneri până la un anumit

nivel. Scopul acestor limite de expuneri este de a previni dobândirea unor

poziții dominante în piață de către un singur participant. De asemenea,

CCP va menține în permanență o anumită pondere a garanțiilor constituite

la Fondul de garantare din totalul garanțiilor constituite de un participant

pentru un anumit interval al expunerilor pe care le poate înregistra.

Expunerile unui participant pot fi reprezentate de o valoare

absolută a tranzacțiilor înregistrate pe un anumit instrument financiar sau

clasă de instrumente financiare, sau pot reprezenta o pondere maximă a

pozițiilor deschise de un anumit tip (lungi/scurte) și pentru o anumită

scadență a unui instrument financiar derivat. Aceste limite maxime de

deținere pot fi ajustate în functie de dimensiunea garanțiilor depuse de

respectivul participant, de nivelul de lichiditate al pieței (volumele

tranzacționate și valoarea tranzacțiilor aferente respectivului instrument

financiar), precum și de microstructura respectivei piețe (numărul de

participanți).

În funcție de modul de organizare al sistemului de management al

riscului, FMI poate să limiteze expunerile unui participant la nivelul celor

care pot fi realizate conform garanțiilor depuse (se stabilește o limită de

decontare) sau poate să permită expuneri superioare nivelului celor care

pot fi realizate conform garanțiilor depuse (situație care conduce la apel în

marjă).

c. Mecanisme de gestionare a riscurilor. În situația unui eșec la decontare

sau a unei depășiri a limitei de expunere, în lipsa reacției din partea

participantului la apelul în marjă, FMI apelează la o serie de operațiuni

menite să reducă expunerea sau mărimea poziției debitoare.

Pentru gestionarea unei situații de incapacitate de plată aferentă unei

tranzacții cu valori mobiliare FMI poate apela la împrumuturi de

instrumente financiare, la tranzacții speciale (de tip buy-in/sell out) sau la

refacerea tranzacției în cauză.

În situația în care lichiditatea unei valori mobiliare se reduce

foarte mult, CCP nu va mai putea apela la operațiuni de împrumuturi de

instrumente financiare sau la tranzacții speciale/de refacere a tranzacției

pentru a gestiona situația de incapacitate de plată a unui vânzător de valori

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

mobiliare. În astfel de situații, se va ajunge la rezilierea tranzacției și la

compensări în numerar pentru cumpărătorul de bună credință din partea

CCP, urmând ca acesta să încerce să achiziționeze respectivele valorile

mobiliare ulterior când va fi posibil.

Pentru gestionarea unei situații de incapacitate de plată aferentă unor

poziții deschise pe instrumente financiare derivate, CCP apelează la

operațiuni de închidere forțată11 a respectivelor poziții deschise. În situația

în care CCP oferă servicii unei piețe de derivate unde sunt tranzacționate

instrumente financiare derivate cu decontare fizică, în cazul unei situații

de incapacitate de plată, aceasta va apela la operațiunile de management al

riscului specifice pieței la vedere.

În situația în care lichiditatea unui instrument financiar derivat se

reduce foarte mult, CCP nu va mai putea închide poziția aflată în

incapacitate de plată în condiții optime, fapt ce va conduce la creșterea

nivelului debitului, creștere care în anumite situații poate conduce la riscuri

sistemice.

3. Piața de instrumente derivate

O piață eficientă de instrumente financiare derivate nu poate exista

fără o CCP funcțională care să asigure servicii de compensare, de calculul

a obligațiilor nete și de asigurare a bunei executări a obligațiilor ce îi revin

fiecărui participant în funcție de tipul, numărul și valoarea pozițiilor

deschise.

Dar simpla înființare a unei societăți cu obiect de activitate specific

unei CCP nu reprezintă premiza absolută că respectiva CCP o să fie și

funcțională. Pentru ca o CCP să fie funcțională mecanismelor de limitare

a riscului folosite trebuie să fie eficiente, garanțiile financiare trebuie să

prezinte un nivel adecvat, iar costurile operaționale să fie acoperite de

veniturile curente (obținute prin intermediul comisioanelor).

Aceste condiții pot fi îndeplinite doar în situația în care piața de

derivate va prezenta un anumit nivel de lichiditate și implicit se va putea

11 Prin operațiunea de închidere forțată a unei poziții, CCP inițiază o poziție de sens contrar și de

aceeași valoare cu cea aflata în incapacitate de plată prin realizarea unei noi tranzacții pe piața de

derivate.



oferi instituțiilor financiare, la costuri rezonabile, mijloace și instrumente

necesare în atingerea obiectivelor investiționale proprii sau ale clienților

acestora. Astfel că, odată ce această piață de derivate este mai atractivă

pentru instituțiile financiare și nivelul garanțiilor va fi mai adecvat și mai

robust, atât din punct de vedere al mărimii și structurii, cât și din punct de

vedere al ponderilor deținute de participanți12.

Dar cum atractivitatea unei piețe de derivate poate fi asigurată doar

printr-un anumit nivel al lichidității, administratorul respectivului loc de

tranzacționare trebuie să țină cont și de instrumentele financiare care

concurează cu instrumentele derivate listate pe o piață reglementată.

În prezent, o serie de instituții financiare oferă posibilitatea

clienților săi de a iniția poziții și implicit de a beneficia de expuneri pe

diferite active sau pe mix-uri de active. Astfel, prin intermediul produselor

structurate, CFD-urilor sau al perechilor valutare, instituțiile financiare pot

adapta cu ușurință oferta de produse financiare oferite clienților săi pentru

a veni în întâmpinarea nevoilor acestora, respectiv de a beneficia de

expuneri pe diferite active, cu un nivel al multiplicatorului și al efectului

de levier similar cu cel al instrumentelor financiare standardizate care se

tranzacționează pe o piață reglementată de derivate (ex: contracte futures,

options) .

De asemenea, pentru activitatea interbancară, instituțiile de credit

și-au dezvoltat relații contractuale cu diferiți furnizori de lichiditate în

vederea închiderii unor eventuale expunerii nete prin intermediul

instrumentelor financiare derivate oferite de aceștia (ex: contracte de tip

swap, forward).

Concluzii

Din cele prezentate se observă că eficacitatea operațiunilor de

management al riscului realizate de o CCP depinde de nivelul de lichiditate

și volatilitate al instrumentului financiar tranzacționat sau care este

constituit ca garanție pentru a garanta alte tranzacții financiare.

12 Cu cât ponderea contribuțiilor depuse de participantul cu cea mai mare expunere înregistrată în

totalul garanțiilor existente în cadrul sistemului de garantare este mai mică, cu atât respectivul

sistem de garantare este mai robust.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

În cazul în care o valoare mobiliară prezintă o lichiditate foarte

scazută, nu se va putea găsi o contraparte în eventualitatea unei operațiuni

speciale sau de refacere a tranzacției, fapt ce va afecta capacitatea CCP de

a asigura buna executare a obligațiilor unui vânzător aflat în incapacitate

de plată către cumpărătorul de bună credință. În aceste situații FMI nu

poate decât să realizeze compensații în numerar pentru cumpărătorul de

bună credință în vederea acoperirii pierderilor înregistrate de acesta ca

urmare a eșecului de decontare a tranzacției.

De aseamenea, lichiditatea scăzută a unui instrument derivat

afectează capacitatea CCP de a diminua expunerea unui participant care

nu răspunde la apel în marjă și implicit poate afecta sustenabilitatea

sistemelor de garantare datorită faptului că obligațiile participantului intrat

în incapacitate de plată sunt acoperite și din garantiile colective constituite

la nivelul CCP până la finalizarea operațiunilor de închidere forțată.

În cazul instrumentelor financiare derivate, pe lângă nivelul

lichidității si volatilității acestora, un alt factor cu impact major este

sensivitatea prețului derivatului la dinamica prețului activului suport. Cu

cât volatilitatea și sensivitatea este mai mare cu atât nivelul de marjă este

mai mare fapt ce poate conduce la situații în care nivelul ridicat al marjei

necesare reduce semnificativ efectul de levier și implicit rațiunea

economică de a mai iniția astfel de expuneri.

Având în vedere că valorile mobiliare listate pe locurile de

tranzacționare administrate de BVB sunt eterogene, din punct de vedere al

lichidității și al volatilității, pentru a oferi un sistem solid de garantare a

tranzacțiilor Contrapartea Centrală locală va oferi, cel puțin în prima etapă,

servicii de compensare doar pentru anumite valori mobiliare.

În situația în care serviciile de compensare vor fi extinse la toate valorile

mobiliare listate la BVB, nivelul garanțiilor va ajunge, în cazul valorilor

mobiliare nelichide, și până la 100% din valoarea tranzacției, fapt ce ar

conduce, în fapt, la o situație de prevalidare a respectivei tranzacții.

Referitor la valorile mobiliare care pot fi aduse ca garanție pentru

a garanta alte tranzacții financiare, numărul acestora va fi redus doar la

acele valori mobiliare care prezintă un nivel scăzut al riscului de credit, de

lichiditate și de piață. În funcție de nivelul riscului asociat valorilor

mobiliare aduse colateral, CCP va ajusta valoarea acestora. Astfel, valorile

mobiliare cu un nivel ridicat al riscului nu pot fi aduse colateral pentru alte



tranzacții financiare deoarece ajustarea de valoare aplicată acestora de

către CCP poate tinde spre 100%.

Bibliografie

[1] Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al

Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate

extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de

tranzacții;

[2] Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din

26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit

și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de

investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a

Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE;

[3] Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru

instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a

Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

[4] Committee on Payment and Settlement Systems; Technical

Committee of the International Organization of Securities

Commissions; Principles for financial market infrastructures; Bank

for International Settlement; OICV-IOSCO, April 2012;

[5] Committee on Payment and Settlement Systems; Technical

Committee of the International Organization of Securities

Commissions; Disclosure framework and Assessment methodology;

Bank for International Settlement; OICV-IOSCO, December 2012;

[6] Laurențiu Paul Barangă; Noile produse financiare tranzacționate pe

piaţa Forex și impactul acestora; Revista de Studii Financiare;

Volumul 1, nr.1, 2016;

[7] Laurențiu Paul Barangă; Opinie privind noile produse financiare

emise de către instituțiile financiare – produse structurate; ICBE;

2017; Volumul 11, nr. 1; 2017.

https://content.sciendo.com/view/journals/picbe/11/1/picbe.11.issue-1.xml

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

CÂTEVA ASPECTE ALE ARBITRAJULUI CA MODALITATE DE

SOLUȚIONARE A LITIGIILOR DIN ASIGURĂRI

Raul-Felix Hodoș1)* și Narcis Păvălașcu2)

1)Academia de Studii Economice București, România 2)Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie, Tîrgu

Mureș, România

Rezumat

Lucrarea își propune o scurtă trecere în revistă a avantajelor

arbitrajului în raport cu justiția clasică, publică, pe de o parte, iar, pe de

altă parte, a arbitrajului specializat (în asigurări) în fața celui general.

Soluționarea alternativă a litigiilor a fost receptată în ultimele decenii ca

o măsură necesară nu doar pentru degrevarea instanțelor de judecată de o

parte importantă a cauzelor potențiale, cât mai ales pentru natura

confidențială și rapidă a procedurilor adoptate. Schimbările tehnologice

au adus cu ele noi moduri de comunicare, iar conflictele se pot naște

acum nu doar din lipsă de comunicare, cât mai ales din comunicarea

neconformă a unor informații sau a prea multor informații care conduc la

pierderea celor esențiale. Ieșirea din formatele predefinite a jucătorilor de

pe piața asigurărilor trebuie să conducă în mod obligatoriu și la adaptarea

modalităților de soluționare a conflictelor, iar arbitrajul specializat este

dintre cele mai importante căi ce pot fi alese.

Cuvinte cheie: asigurare, arbitraj, justiție, despăgubire, hotărâre.

Clasificare JEL: K41

* Autor de contact: Raul-Felix Hodoș - [email protected]


RSF Câteva aspecte ale arbitrajului ca modalitate de soluționare a litigiilor din asigurări


1. Istorie și prezent în justiția comercială

Dacă arbitrajul, ca formă de soluționare a litigiilor, a apărut în

negura timpurilor, cel mai probabil imediat după apariția ideii de

proprietate, arbitrajul comercial s-a născut din nevoia de specializare, pe

de o parte, dar mai ales de păstrare a confidențialității, pe de altă parte.

Consacrarea arbitrajului ca justiție privată este cunoscută încă din

antichitatea romană. În Țările Române, reglementarea arbitrajului,

cunoscut sub numele de eretocrisie, s-a făcut prima dată în Manualul

Donici din 1814 în Moldova, imediat urmat de codul Calimach la 1817,

iar în Țara Românească prin Codul Caragea, la 1818. Ulterior, sub

influență franceză și elvețiană, reglementările referitoare la arbitraj se

regăsesc în Codul de Procedură Civilă de la 1865. Cartea a IV-a,

referitoare la arbitraj, a rezistat în pofida schimbărilor de regim și de

orânduire socială și economică, cu modificări mai ample doar în 1993 şi

a rezistat până la apariția noului Cod de Procedură Civilă (2010), intrat în

vigoare în 2013.

Justiția comercială își are originile în sistemul judecătorilor

comerciali din Franța anilor 1400, urmând ca, la 1563, regele Carol al

IX-lea să înființeze la Paris un tribunal comercial cu proceduri rapide,

informale, specifice, etc. Cu anumite modificări ale procedurilor,

tribunalele comerciale franceze și-au păstrat cele mai multe și mai

importante dintre caracteristici până astăzi, una dintre cele mai

importante fiind păstrarea profesioniștilor domeniului comercial în

scaunele de judecată, mai ales din perspectiva cunoașterii reglementărilor

și uzanțelor specifice.

În dreptul românesc recent, modelul francez al tribunalelor

comerciale s-a dorit a fi introdus și la noi, primul pas făcându-se în 2004

prin crearea tribunalelor comerciale de la Cluj, Pitești și Tîrgu Mureș.

Acestea au rezultat ca urmare a reorganizării tribunalelor județene

respective prin desprinderea secțiilor comerciale. Dacă primul pas a fost

făcut, următorii au lipsit cu desăvârșire, mai ales prin lipsa deschiderii

către accederea în scaunul de judecată a profesioniștilor domeniului, dar

și a eliminării formalismului excesiv. În continuare, judecătorii acestor

tribunale sunt judecători de carieră și nu s-a mai ridicat problema

asistenților specializați, cum este cazul completelor de muncă, de

exemplu. Mai mult, după intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Civilă în 2013, cele trei tribunale comerciale și-au modificat

denumirea în tribunale specializate în litigii între profesioniști, motivată

de eliminarea cuvântului „comercial” din arhitectura noului drept privat

românesc și nici un alt tribunal nou nu a mai fost deschis, toate secțiile

comerciale ale celorlalte tribunale transformându-se în secții „civile”.2

Dincolo de absurdul situației care a condus la crearea unor forme

lipsite de conținut și imposibil de pus în practică, aplicarea principiului

prevalenței economicului asupra juridicului este o condiție esențială a

unei economii de piață, respectiv a apartenenței României la Uniunea

Europeană. Astfel, până la o reașezare necesară a legislației comerciale în

matca firească, inclusiv a normelor de procedură mai puțin formale care

să conducă la o justiție rapidă și confidențială pentru comercianți,

opțiunea eficace în justiția comercială este soluționarea alternativă a

litigiilor (ADR) prin arbitraj specializat, după cum vom vedea mai jos.

2. Reglementare. Noțiune. Forme

În România, arbitrajul este reglementat în cartea a IV-a a noului

Cod de Procedură Civilă (2010). Conform art. 541 din acest act normativ,

arbitrajul este definit ca o jurisdicție alternativă cu caracter privat în care

părțile pot stabili propriile reguli de procedură atât timp cât nu încalcă

ordinea publică sau dispozițiile imperative ale legii. Având o natură

juridică mixtă, contractuală și jurisdicțională, arbitrajul poate avea ca

obiect doar litigii care nu se aplică asupra unor drepturi asupra cărora

părțile nu pot dispune sau drepturi care sunt stabilite de lege că nu pot

face obiect al arbitrajului, cum ar fi starea civilă, dezbaterea succesorală,

relațiile de familie, etc. [art. 542 alin. (1) din noul Cod de Procedură

Civilă].

Arbitrajul presupune prezența cel puțin a unui terț față de părți,

numit arbitru, terț pe care acestea îl investesc cu putere jurisdicțională,

conform unei înțelegeri anterioare izbucnirii litigiului sau intervenită

după nașterea acestuia, dar anterior soluționării sale definitive. Formal,

2 Pentru mai multe detalii și argumentări în favoarea monismului dreptului privat român

a se vedea: M. Nicolae, Unificarea obligațiilor civile și comerciale, Universul Juridic,

București, 2015;



distingem două tipuri de arbitraj: arbitrajul ad-hoc și arbitrajul

instituționalizat. Arbitrajul ad-hoc sau arbitrajul ocazional este creat prin

convenția părților conform regulilor stabilite de noul Cod de Procedură

Civilă în Cartea a IV-a, fără a fi necesară o intervenție sau autorizare

exterioară voinței. Cu toate acestea şi în măsura în care părțile convin

astfel, el poate fi organizat de un terț.

Arbitrajul instituționalizat presupune organizarea arbitrajului de o

instituție permanentă astfel cum se definește prin art. 616 și urm., NCPC.

În acest sens, instituția organizatoare a arbitrajului trebuie să aibă ca

obiect de activitate organizarea arbitrajului, acesta neavând caracter

economic și obținerea de profit, activitatea de arbitraj să aibă o

organizare proprie, cu conducere, personal și bază materială proprie, să

aibă propriile reguli de organizare și funcționare, respectiv de procedură

arbitrală și, nu în cele din urmă, propriul corp de arbitri.

Obligativitatea aplicării normelor de drept ne conduce la

distincția dintre arbitrajul de jure sau ex aequo et bono, respectiv

aplicarea normelor de drept în plenitudinea lor şi arbitrajul în echitate

astfel cum este ea văzută de arbitri, viziune limitată de aplicarea

normelor imperative ale dreptului și de ordine publică.

Arbitrajul în echitate este excepția, astfel că părțile trebuie să

specifice în mod clar dacă solicită ca soluția pe care o vor pronunța

arbitrii să fie pronunțată având aceste considerente la bază și nu normele

de drept strict.3

Mai distingem între arbitraj național și arbitraj internațional, în

funcție de existența unui element de internaționalitate în clauza arbitrală,

cum ar fi stabilirea competenței unui tribunal arbitral cu sediul într-o altă

țară, părți din țări diferite, etc.

În cele din urmă, dar nu mai puțin important, sub raportul

competenței instituțiilor arbitrale, arbitrajul poate îmbrăca forma

arbitrajului general, cum este cel al Curții de Arbitraj Intern și

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sau

forma arbitrajului specializat, cum este în domeniul asigurărilor Curtea

3Pentru dezvoltări a se vedea T. Prescure, R. Crișan, Arbitrajul comercial, Universul

Juridic, București, 2010.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

de Arbitraj din cadrul Asociației „Centrul de Arbitraj și Mediere în

Asigurări”, ambele instituții având sediul în București.

3. Convenția arbitrală

Arbitrajul nu poate avea loc în afara unei convenții arbitrale.

Aceasta va trebui întotdeauna să îmbrace forma scrisă, sub sancțiunea

nulității [art. 548 alin. (1) NCPC]. O regăsim sub forma clauzei

compromisorii sau a compromisului și poate fi încheiată chiar dacă există

un litigiu pe rolul unei instanțe, consecința directă și inevitabilă a

încheierii sale fiind excluderea instanțelor judecătorești de la soluționarea

litigiului pendinte sau eventual (art.553, NCPC).

Între condițiile de fond care trebuie îndeplinite din perspectiva

validității convenției arbitrale (capacitatea de a contracta,

consimțământul părților, obiectul și cauza), două sunt cele care trebuie

privite cu atenție din perspectiva arbitrajului specializat în asigurări:

consimțământul și obiectul. Astfel, în ce privește validitatea

consimțământului, dincolo de condițiile generale de validitate, trebuie

identificată calitatea persoanei care l-a acordat, respectiv să se poată

stabili calitatea de profesionist sau consumator al acesteia. Problema se

pune doar în cazul persoanei fizice, calitatea de consumator sau

profesionist a acesteia fiind dată de scopul încheierii poliței de asigurare:

în interes personal sau familial sau în interesul profesiei sau al afacerii

acesteia. În cazul în care persoana fizică are calitatea de consumator, în

conformitate cu alin.(1) lit. l din anexa privind lista cu clauzele

considerate ca fiind abuzive din Legea nr. 193/20004, modificată și

completată, s-a stabilit că o clauză prin care acesta este împiedicat să

întreprindă o acțiune legală sau să exercite un alt remediu legal simultan

cu impunerea unei proceduri arbitrale este considerată abuzivă și în

conformitate cu art. 6 din aceeași lege nu va produce efecte, chiar dacă

4 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între

profesionişti şi consumatori, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 560

din data de 10 noiembrie 2000, republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I,

nr. 305 din 18 aprilie 2008, ulterior modificată prin Legea nr. 161/2010, publicată în

Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 497 din 19 iulie 2010.



profesionistul ar putea dovedi că s-a acordat de către consumator un

consimțământ liber și neviciat.

Pe de altă parte, consumatorilor parte sau beneficiari ai unor

contracte de asigurare li s-a deschis posibilitatea soluționării alternative a

litigiilor în cadrul SAL-FIN, entitate de soluționare alternativă a litigiilor

financiare nebancare organizată de Autoritatea de Supraveghere

Financiară în temeiul O.G. 38/20155. De menționat că modalitatea

alternativă de soluționare a litigiilor promovată și în domeniul financiar

nebancar, concilierea, deși în forma de impunerea soluției este extrem de

apropiată de arbitraj, are un regim aparte, stabilit prin norme specifice de

către Autoritatea de Supraveghere Financiară și nu poate face obiectul

unei clauze preformulate sau chiar negociate într-un contract încheiat cu

consumatorul. Mai mult, dreptul de a apela la această procedură aparține

doar consumatorilor, nu și profesioniștilor care au deschisă doar calea

instanțelor judecătorești.

În ce privește obiectul convenției arbitrale trebuie să fie licit și

determinat sau determinabil. Reglementarea art. 542 alin. (1) NCPC

referitoare la obiectului arbitrajului stabilește regula arbitrabilității

generale, stabilind expresis verbis excepțiile: „starea civilă, capacitatea

persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi

drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună”. Înțelegem astfel că

pot fi supuse arbitrajului orice litigii provenind din contracte de

asigurare. Pe de altă parte, prin convenția arbitrală se identifică arbitrul

sau instituția arbitrală, iar în lipsa mențiunii aceasta este lovită de

nulitate. Totodată, prin convenția arbitrală se pot conveni și alte

prevederi, în special cele privitoare la regulile de procedură aplicabile,

limba arbitrajului, numirea arbitrilor, etc.

5Ordonanța Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre

consumatori şi comercianţi, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 654

din data de 28 august 2015 și prin care se transpun prevederile Directivei 2013/11/UE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluţionarea

alternativă a litigiilor în materie de consum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.

2.006/2004 şi a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum),

publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 165 din 18 iunie 2013.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

4. Arbitrii

Orice persoană fizică poate îndeplini funcția de arbitru în

condițiile în care are capacitate deplină de exercițiu (art.555, NCPC). În

cazul în care sunt mai mulți arbitri, aceștia trebuie să fie în număr impar

și constituie tribunalul arbitral. Aceștia pot fi numiți prin însăși convenția

arbitrală, sau ulterior, prin înțelegerea părților, iar în lipsa acordului

acestora, aceştia pot fi numiţi potrivit regulamentului instanței arbitrale în

cazul arbitrajului instituționalizat, respectiv, de către instanța de judecată

competentă, tribunalul în circumscripția căruia are loc arbitrajul.

Arbitrii sunt incompatibili să judece, conform art. 562, NCPC, în

toate cazurile prevăzute pentru judecători, dar și în cazurile speciale

legate de: a) lipsa calificării sau a altor condiții stabilite convenţia

arbitrală; b) existența unui interes al unei persoane juridice la care

arbitrul este asociat sau organ de conducere; c) existența unor raporturi

directe de muncă ori de serviciu sau, după caz, comerciale, ale arbitrului

cu una dintre părţi, cu o societate care este controlată de una dintre părţi

se află sub un control comun cu aceasta; sau d) prestarea de consultanţă,

de către arbitru, uneia dintre părţi, respectiv a asistat sau a reprezentat

una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale

litigiului.

În cazul în care arbitrul care cunoaște că se află într-un caz de

incompatibilitate nu se abține de la judecarea pricinii, el poate fi recuzat

de părți, iar tribunalul competent va soluționa cererea printr-o încheiere

nesupusă nici unei căi de atac, iar ulterior, dacă este cazul, va fi înlocuit.

Tribunalul arbitral se constituie la data acceptării de către arbitrul

unic a însărcinării sau la data când toate însărcinările sunt acceptate de

către toți cei propuși [art. 566 alin. (1) NCPC]. După acest moment,

arbitrii răspund pentru prejudiciul cauzat, în situația in care: a) în mod

nejustificat, aceștia renunţă la însărcinarea lor, b) nu participă la

soluționarea cauzei; c) nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de

convenţia arbitrală sau de lege, d) încalcă cu rea-credinţă sau gravă

neglijenţă alte îndatoriri ce le revin (art. 565, NCPC). Nerespectarea

caracterului confidenţial al arbitrajului, prin publicarea sau divulgarea de

date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără acordul părților, este,

de asemenea, motiv de atragere a răspunderii.



5. Arbitrajul

Termenul arbitrajului este, potrivit legii române [art. 567 alin. (1)

NCPC], de 6 luni, sub sancțiunea caducității, dacă părțile au înțeles să o

invoce. Locul și limba arbitrajului sunt cele stabilite de părți sau în cazul

în care nu există un acord, asupra acestora va hotărî tribunalul arbitral.

Procedura arbitrală propriu-zisă, deși asemănătoare cu cea din

fața unei instanțe de judecată, este caracterizată de un formalism mai

puțin pregnant. Sesizarea instanței arbitrale se face, de regulă, printr-o

cerere de arbitrare care trebuie să cuprindă toate elementele necesare

identificării părților, a obiectului pricinii, motivele de fapt și de drept,

urmând a fi indicate și probele pe care se sprijină. Prin cererea de

arbitrare sau ulterior, în termenul stabilit de secretariatul instituției de

arbitraj, se va indica și arbitrul sau arbitrii propuși a face parte din

tribunalul arbitral. În urma comunicării cererii de arbitrare, în termen de

30 de zile, pârâtul va depune întâmpinare prin care își va face propriile

apărări și, eventual, cerere reconvențională dacă are pretenții față de

reclamantul inițial și va numi arbitrul sau arbitrii pentru constituirea

tribunalului arbitral.

În cazul existenței unor reguli proprii de procedură, se vor aplica

acestea, dar nu cu ignorarea principiilor fundamentale ale procesului civil

[art. 575 alin. (2) NCPC].

Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înțelegerii dintre părți, iar,

în lipsa unei astfel de înțelegeri, de către partea care a pierdut litigiul.

Verificarea cheltuielilor poate fi examinată de tribunalul competent la

cererea oricărei părți, urmând să pronunțe o încheiere executorie,

nesupusă nici unei căi de atac (art. 598, NCPC).

6. Hotărârea arbitrală

Hotărârea pronunțată de tribunalul arbitral este definitivă și

obligatorie (art. 606, NCPC) și constituie titlu executoriu și se pune în

executare silită la fel ca o hotărâre judecătorească (art. 615, NCPC).

Părțile nu pot dispune în mod absolut de drepturile lor, acestea putând fi

exercitate doar în limitele principiilor relative la respectarea bunelor

moravuri și a ordinii publice. Astfel, împotriva hotărârii arbitrale poate fi

formulată acțiune în anulare doar pentru motivele expres prevăzute de

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

art.608 NCPC, acțiunea urmând a fi înregistrată pe rolul curții de apel în

circumscripția căreia a avut loc arbitrajul (art.610, NCPC).

Termenul pentru depunerea acțiunii în anulare este diferențiat, în

funcție de motivele avute în vedere [art. 611 alin. (1) NCPC raportat la

art.608 alin. (1), NCPC].

Astfel, acesta este de o lună de la comunicarea hotărârii în

următoarele situații: a) litigiul nu ar fi trebuit soluționat pe calea

arbitrajului; b) tribunalul arbitral a soluţionat cauza în absența unei

convenţii arbitrale sau în baza unei convenţii nule ori inoperante; c)

constituirea tribunalului arbitral nu a fost realizată conform convenţiei

arbitrale; d) partea a lipsit la termenul la care s-au derulat dezbaterile și

nu s-a realizat procedura de citare conform legii; e) hotărârea s-a

pronunţat după expirarea termenului arbitrajului, atunci când s-a invocat

caducitatea de către una dintre părți și nu a existat o convenție de

continuare a arbitrajului; f) tribunalul arbitral s-a pronunţat extra petita

sau plus petita; g) hotărârea arbitrală nu este motivată, nu indică data şi

locul pronunţării ei sau nu cuprinde semnăturile arbitrilor; h) hotărârea

arbitrală încalcă principiile legate de ordinea publică ori bunele moravuri

sau alte prevederi imperative ale legii.

Termenul este de trei luni în situația în care, după pronunţarea

hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei

excepţii formulate în acel dosar, declarând ca fiind neconstituţională

legea, ordonanţa ori prevederi ale actului normativ atacat, care, în mod

evident şi necesar, nu pot fi disociate de dispoziţiile legale invocate în

sesizare.

Concluzii

Soluționarea litigiilor prin intermediul arbitrajului este cu

siguranță o modalitate de salvgardare a interesului comercial în fața unor

proceduri extrem de formaliste cum sunt cele pe care se sprijină procesul

civil din fața instanțelor judecătorești după 2013, create pentru o

legislație civilă supradimensionată și flagrant dizarmonioasă. Or,

reducerea exigențelor formale, limitate totuși de principiile fundamentale

la care am făcut referire pe parcursul lucrării, nu face altceva decât să



conducă la o reducere a costurilor și, în același timp, la o reducere a

timpului de soluționare a litigiilor.

Celeritatea este unul dintre avantajele de care arbitrajul se bucură

în fața justiției realizate de instanțele de judecată, deoarece încă de la

început de stabilește un termen maxim de judecată de 6 luni, termen care

nu poate fi depășit decât în cazul unor excepții de strictă interpretare.

Stabilitatea relațiilor juridice, readusă rapid în actualitate prin arbitraje

soluționate în termene scurte, nu poate fi decât de dorit atât timp cât

incertitudinea provoacă pierderi mult mai mari părților, raportat la

valoarea litigiului.

Alegerea arbitrilor aparține părților, în timp ce judecătorul cauzei

aflate pe rolul instanței de judecată este numit aleatoriu, fără a se avea în

vedere experiența în domeniu. În lipsa unei specializări a instanțelor,

numirea unor judecători fără experiență în domeniul asigurărilor nu va

face decât să crească riscul unor soluții puțin fundamentate sau

fundamentate doar teoretic. Pe de altă parte, numirea unor arbitri cu

experiență practică în domeniu va conduce nu doar la o soluție

argumentată temeinic, ci și la o scădere a costurilor din perspectiva

administrării probatoriului și a duratei litigiului.

Un principiu extrem de solid al arbitrajului este legat de

confidențialitatea asupra lucrărilor dosarului și a soluției pronunțate. Pe

de altă parte, de regulă, ședințele de judecată ale instanțelor judecătorești

sunt publice, iar hotărârile, de asemenea, se pronunță public.

Independența, neutralitatea, integritatea morală și imparțialitatea

arbitrilor, precum şi competența profesională de care trebuie să se bucure

aceștia, nu fac altceva decât să sublinieze avantajul arbitrajului

specializat ca parte a sistemului de soluționare alternativă a litigiilor

(ADR). Sunt deci argumente că soluția pronunțată va fi evident una

chibzuită, corectă și argumentată obiectiv pe baza experienței teoretice și

practice a completului de arbitri, tribunalul arbitral.

Toate argumentele de mai sus ne conduc în mod ferm spre

concluzia că arbitrajul specializat are avantaje practice reale atât în fața

procedurilor instanțelor judecătorești, cât și a arbitrajelor nespecializate,

nu doar din perspectiva costurilor imediate, cât mai ales a calității

soluțiilor pronunțate în cauze cu un mare necesar de cunoștințe specifice,

cum este domeniul asigurărilor.

Opinii RSF

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Bibliografie

[1] G. Dănăilă, Procedura arbitrală în litigiile comerciale interne,

Universul Juridic, București, 2006

[2] G. Mihai, Procedura arbitrală, Universul Juridic, București,

2015

[3] M. Nicolae, Unificarea obligațiilor civile și comerciale,

Universul Juridic, București, 2015

[4] T. Prescure, R. Crișan, Arbitrajul comercial, Universul Juridic,

București, 2010

[5] M. Voicu, Arbitrajul comercial: jurisprudență adnotată și

comentată, Universul Juridic, București, 2014

[6] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din data de 15

iulie 2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 545 din 3 august 2012, intrată în vigoare în data de 15.02.2013;

[7] http://arbitration.ccir.ro

[8] http://www.acama.ro

http://arbitration.ccir.ro/

http://www.acama.ro/

Capitalul în România postcomunistă RSF vă recomandă

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

Recenzie de carte

CAPITALUL ÎN ROMÂNIA POSTCOMUNISTĂ

Florin GEORGESCU

Prof.univ.dr. Dan CONSTANTINESCU

Institutul de Studii Financiare

Universitatea Ecologică din București

UN TRATAT ECONOMIC CU ASPECT DE TRILOGIE

Fiind un obișnuit al gesturilor

spectaculoase - e drept, mult mai

sporadice de când a îmbrăcat haina de

prim-viceguvernator al băncii centrale -

profesorul Florin Georgescu nu se

dezminte nici de această dată, ultima

apariție editorială a domniei sale1 având

dimensiunile unui roman-fluviu.

Deși aria cercetării

este precis delimitată

încă din titlul

lucrării, ea referindu-

se la evoluția și caracteristicile capitalului din țara

noastră în ultimii treizeci de ani, analizele efectuate

au, cel puțin în câteva privințe, reverberații mult mai

ample, autorul realizând o adevărată frescă a

formării capitalului în economia de piață a spațiului

est-european în perioada postcomunistă.

RSF vă recomandă Capitalul în România postcomunistă


De altfel, principalele puncte-forte ale acestei lucrări sunt tocmai analiza

riguroasă a principalelor aspecte ce țin de formarea și dezvoltarea

capitalului românesc postdecembrist și materialul ilustrativ extrem de

bogat, tabelele și graficele realizate fiind bazate pe serii statistice

detaliate și de mari dimensiuni. Nu putem omite, desigur, nici valențele

descriptive ale cărții, care creionează specificul unei perioade pline de

provocări economice și sociale, precum privatizarea și proliferarea

investițiilor străine, sau integrarea euro-atlantică a României, dar nici

opririle frecvente asupra politicilor macroeconomice, inclusiv cele de

natură prospectivă.

Nu putem vorbi despre un demers polemic, nici măcar cu lucrarea

apărută cu trei ani în urma a deja celebrului Thomas Piketty1, cu care - de

altfel - autorul pare să aibă o relație de reciprocă prețuire, dar discursul

științific are un vădit caracter programatic. Vorbim, în ultimă instanță,

despre opiniile unui economist ale cărui simpatii social-democrate sunt

mai mult decât evidente, chiar dacă am face abstracție de implicarea sa

politică anterioară.

Într-un asemenea context, sunt de înțeles aprecierile critice –

unele chiar acide – referitoare la modul în care s-a realizat transferul de

proprietate, de la stat la privat, care a condus la formarea capitalului

autohton și a oferit largi spații de desfășurare capitalului străin. Astfel,

diferitele etape și forme de manifestare ale procesului de privatizare sunt

privite din perspectiva erodării capitalului creat în perioada economiei

planificate de tip socialist și a transferurilor frauduloase în patrimoniul

individual. Nu avem de-a face însă cu un partizanat politic, câtă vreme

autorul recunoaște cu obiectivitate că fenomenele în cauză transced

perioadele guvernărilor de dreapta (altminteri destul de reduse),

manifestându-se pe durata întregii tranziții, majoritar supusă guvernărilor

de (centru-)stânga.

În aceeași logică se înscrie și ideea că, indiferent de originea

capitalului, firmele românești sunt supuse în mod deliberat unui proces

de subcapitalizare, ca premisă a unei fiscalizări mai favorabile și a

simplificării procedurilor de insolvență și faliment. La fel și analizele

1 Thomas Piketty, Capitalul în secolul XXI, Editura Litera, București, 2015

Capitalul în România postcomunistă RSF vă recomandă

Vol. IV • Nr. 6 • Mai 2019

privind raportul capital-muncă, pe care autorul îl consideră a fi în mod

evident în defavoarea angajaților.

Nu pot fi trecute cu vederea considerațiile vizând profundele

disfuncționalități cu care se confruntă capitalul de pe piața românească,

precum aportul nesemnificativ la obținerea valorii adăugate brute a

firmelor cu capitaluri proprii negative (ponderea lor numerică fiind

semnificativă), procesul de dezinvestire sesizat în cazul companiilor

străine (sugestia exportului de profit fiind destul de transparentă),

utilizarea scăzută a fondurilor europene în raport cu nevoile economiei

românești și rezultatele modeste ale efortului de susținere a capitalului

străin (inclusiv prin intermediul facilităților fiscale) asupra bunăstării

majorității populației.

Preocupat la modul cel mai serios de realitățile românești, autorul

riscă și unele opinii care se pot dovedi a fi cel puțin discutabile din

perspectiva integrării europene a țării noastre, așa cum sunt cele privind

întărirea rolului statului într-o Uniune la rândul ei preocupată de întărirea

reglementărilor comune, sau considerațiile referitoare la efectele nocive

ale capitalului privat. Rolul paternal al statului ar fi, de asemenea, dificil

de operaționalizat în contextul recunoașterii accentuării procesului de

globalizare și apelului la reglementările unor instituții internaționale de

genul FMI, Banca Mondială sau Organizația Mondială a Comerțului.

Alte propuneri și sugestii, formulate mai ales spre finalul cărții,

vizează o anumită „îmblânzire” a capitalismului, în sensul sporirii

echității economice și au în vedere măsuri de îmbunătățire a colectării

fiscale, pe fondul unui proces de reindustrializare a țării, în paralel cu

creșterea remunerării muncii și aplicarea impozitului progresiv.

În ceea ce privește stilul, autorul scrie la fel cum se exprimă

verbal. Adică amplu, nestăvilit uneori, cu accente didactice, sau alteori cu

un sarcasm bine temperat, cu repetiții necesare sau inutile și cu tendința

(e drept, niciodată mărturisită) a unei abordări cât mai exhaustive.

Îndrăznind o comparație cu domeniul literaturii, deși conținutul s-ar

apropia de romanul istoric, nu exprimarea molcomă a narațiunii lui

Sadoveanu ar fi echivalentul, ci patosul verbului din poemele lui Adrian

Păunescu.

Dincolo de străluciri și umbre, cartea profesorului Florin

Georgescu rămâne o lucrare de referință în materie, un studiu important

RSF vă recomandă Capitalul în România postcomunistă


de natură să contribuie la o mai bună înțelegere privind modalitățile de

formare și de manifestare a capitalului în economia de piață din țările est-

europene în perioada postcomunistă. Avem de-a face cu un volum de

muncă mai mult decât semnificativ, care deschide calea unor noi

cercetări și analize în domeniu.

Editura Academiei Române

2018

1019 pag.

Volumul I cuprinde următoarele capitole:

Capitalul – concept și mod de formare în România postcomunistă; 2.

Capitalul – resursă financiară proprie permanentă; 3. Capitalul fix –

dinamica și calitatea acestuia.

Volumul II:

Capitalul bancar în România – între factor de dezvoltare și sursă de

dezechilibru; 5. Raportul dintre factorii capital și muncă – expresie a

relației eficacitate-echitate; 6. Privatizarea – pârghie de capitalizare și

creștere a competitivității sau sursă de vulnerabilitate a economiei

românești?

Volumul III:

Fondurile în România – sursă de capital sau de finanțare a cheltuielilor

curente?; 8. Globalizarea, dereglementarea și evoluția capitalului în

România; 9. Dezvoltarea economico-socială și capitalul în România; 10.

Concluzii.