Upload
lisa-marot
View
16
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Reprezentarea părţilor în procesul civil. Condiţii legale. rezumat
Citation preview
Reprezentarea părților în procesul civil în reglementarea NCPC8 aprilie 2013 | Tiberiu PATANCIUS3.413 citiri
inShare
Odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura civila, se pot
distinge doua categorii principale de noutati in reglementare,
prezentul material limitandu-se la o enumerare stricto-sensu a
acestora:
a) Principalele modificari in ceea ce priveste reglementarea
reprezentarii procesuale sunt:
- Instituirea obligativitatii reprezentarii prin avocat a mandatarului, in
fata primei instante si a celei de apel, in vederea punerii de concluzii
atat asupra exceptiilor de procedura cat si privitor la fondul cauzei.
Aceasta norma imperativa se aplica, potrivit reglementarii art. 83 alin.
1 NCPC, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in aceea a
dezbaterilor. Asadar, in cazul in care partea-persoana fizica este
reprezentata de un mandatar neavocat si care nu indeplineste
cumulativ conditiile de a fi licentiat in drept si ruda pana la gradul al
II-lea inclusiv a reprezentatului, aceasta reprezentare „poate avea loc
numai in fata primei instante si a celei de apel”. Chiar si in aceste
etape procesuale, „mandatarul nu poate pune concluzii asupra
exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in
etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor”.[1]
- Reducerea sferei mandatarilor persoanelor fizice care, indeplinind
conditia de a fi licentiate in drept si in calitate de rude ale partii, pot
primi mandat ad litem in vederea reprezentarii: spre deosebire de
vechea reglementare este permisa aceasta modalitate de reprezentare
numai rudelor de pana la gradul II inclusiv (art. 83 alin. 2 NCPC).
- In ce priveste faza procesuala a recursului, art. 83 alin. 3 NCPC
reglementeaza obligatia pentru persoanele fizice de a fi reprezentate –
sub sanctiunea nulitatii – numai prin avocat “atat la redactarea
recursului cat si la sustinerea lui”. Asadar, partile nu pot sa se
reprezinte nici singure, nici prin mandatar – cu exceptia ipotezelor in
care partea este licentiata in drept sau mandatarul partii este licentiat
in drept si este ruda pana la gradul al II-lea cu reprezentatul. Prin
asimilare, regulile sus-mentionate isi gasesc aplicabilitate si in caile
extraordinare de atac: contestatia in anulare si revizuirea.
- Noi reglementari in ceea ce priveste partea-persoana juridica: art.
84 NCPC statueaza in mod neechivoc obligatia reprezentarii
conventionale a persoanelor juridice (in sfera notiunii fiind incluse, pe
langa societati, si asociatiile si alte entitati fara personalitate juridica)
“numai prin consilier juridic sau avocat, in conditiile legii”. Pentru
etapa recursului, conditia asistentei si reprezentarii sus-indicate este
prevazuta sub sanctiunea nulitatii.
- Modificarea conditiilor de publicitate in ce priveste mandatul ad
litem: art. 85 NCPC reclama forma autentica a inscrisului ce
dovedeste mandatul. Spre deosebire de aceasta reglementare, art. 68
alin. 1 CPC 1865 utiliza termenul de “inscris sub semnatura
legalizata”, ceea ce conducea la interpretari si chiar la acceptarea de
catre instantele de judecata a unor incrisuri certificate potrivit Legii
nr. 51/1995 (acestea neavand, in opinia autorului, valoarea unui
inscris sub semnatura autentica).
- In ipoteza mandatului „presupus dat” avocatului ce a exercitat calea
de atac in numele clientului sau, art. 87 alin. 2 NCPC reglementeaza
in mod expres cerinta ca „sustinerea caii de atac se poate face numai
in temeiul unei noi imputerniciri”.
b) Diferente privitoare la procedura invocarii exceptiei lipsei
calitatii de reprezentant si privind sanctiunile procedurale:
- Art. 82 NCPC consacra distinctia intre exceptia lipsei calitatii de
exercitiu si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant. Astfel, s-a
dezvoltat vechea reglementare a art. 161 CPC 1865, in sensul
separarii si a delimitarii dintre exceptia de fond (in cazul actului
procesual intocmit de persoana lipsita de capacitate procesuala de
exercitiu) si exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant – ce
vizeaza numai aspectul formal, respectiv cerinta ca reprezentantul sa
faca dovada calitatii sale.
S-au inregistrat insa critici la omisiunea inclusiv in actuala
reglementare, de a se face inca o distinctie necesara, intre notiunea
„puterii de reprezentare” si cea a „dovezii calitatii de reprezentant”,
sustinandu-se pe buna dreptate ca aceasta deosebire este necesara
pentru stingerea controversei inregistrate in doctrina, privitoare la
regimul juridic al exceptiei procesuale reglementate in art. 161 CPC
1865 – care nu reglementa in mod diferit puterea de reprezentare
(calitatea de reprezentant) si dovada de reprezentare. Aceasta
operatiune de definire a fiecarei tipologii de exceptie, prezinta
importanta in ceea ce priveste aplicarea sanctiunii procesuale a
nulitatii: daca lipsa puterii de reprezentare („insasi calitatea de
reprezentant”) – ca exceptie de fond, in principal peremptorie – poate
atrage atat sanctiunea nulitatii absolute cat si pe cea a nulitatii
relative (dupa caz), lipsa dovezii calitatii de reprezentant
(reprezentand o exceptie de procedura – in principal dilatorie, o
cerinta de forma, sanctionata cu nulitate relativa) poate fi
complinita/acoperita, in conditiile art. 82 alin. 1 NCPC.[2]
- Instituirea unei obligatii pentru instanta de judecata, de a acorda un
„termen scurt”, atunci cand constata lipsa calitatii de reprezentant
(art. 82 alin. 1 NCPC), spre deosebire de reglementarea anterioara,
potrivit careia instanta „poate da un termen” (reglementare
facultativa).[3]
Aceasta modificare a reglementarii s-a impus, pentru preintampinarea
unor ipoteze cum ar fi cea in care instanta de judecata, observand
lipsa de la dosarul cauzei a dovezii calitatii de reprezentant privind
dreptul de exercitare a actiunii, nu acorda un termen ci respingea
cererea introductiva ca inadmisibila – solutie apreciata ca fiind
„criticabila”.[4]
- Art. 82 alin. 2 NCPC statueaza ca exceptia lipsei dovezii calitatii de
reprezentant inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru
prima oara in calea de atac.
S-a aratat ca aceasta reglementare trebuie interpretata in sensul ca:
1) „exceptia poate fi invocata in fata primei instante oricand pana la
momentul inchiderii dezbaterilor asupra fondului (…) Chiar in ipoteza
in care paratul nu a formulat intampinare ori a depus intampinare cu
incalcarea termenului procedural de 25 de zile de la data comunicarii
cererii de chemare in judecata (…) paratul nu este decazut din dreptul
de a invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant;
2) instanta este in drept sa invoce din oficiu lipsa dovezii calitatii de
reprezentant pe cale de exceptie procesuala, in etapa judecatii in
prima instanta, pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului
cauzei;
3) partea nu poate invoca pentru prima data in calea de atac a
apelului sau a recursului ca motiv al caii de atac exercitate, lipsa
dovezii calitatii de reprezentant a partii adverse in ipoteza in care nu
a invocat-o in etapa anterioara judecatii caii de atac respective, fiind o
nulitate care s-a acoperit in timp;
4) in ipoteza in care numai reclamatul a declarat cale de atac
impotriva hotararii prin care cererea sa a fost admisa in parte, paratul
nu mai este in drept sa invoce lipsa dovezii calitatii de reprezentant a
persoanei care a formulat cererea in numele reclamantului, chiar daca
a invocat-o in fata primei instante si s-a respins (…) in conditiile in
care paratul nu a declarat cale de atac, iar partea neatacata din
hotarare a dobandit autoritate de lucru judecat”.[5]
- In fine, se remarca reglementarea expresa a sanctiunii nulitatii in
ipotezele incalcarii dispozitiilor art. 83 alin. 3 si 4 si ale art. 84 alin. 2
NCPC.
[1] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Noul Cod de Procedura civila –
comentariu pe articole, vol.I, Editura Hamangiu, 2013, p. 241.
[2] Alexandru Suciu, Exceptiile procesuale in noul cod de procedura
civila, Editura Universul Juridic, 2013, pp. 478-482.
[3] Veronica Danaila, Carla Alexandra Anghelescu, Victor Horia Dimitrie
Constantinescu, Exceptiile in procesul civil – jurisprudenta comentata si
reglementarea din Noul cod de procedura civila, Editura Hamangiu, 2012, p. 535.
[4] Mihaela Tabarca, Exceptiile procesuale in procesul civil, Editura Rosetti, 2001,
p. 129.
[5] Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, op. cit., p. 240.