L E G E PRIVIND ACTIVITATEA DE INFORMAŢII,

CONTRAINFORMAŢII ŞI SECURITATE

- PROPUNERE DE PROIECT -

2

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1 Obiectul, scopul şi limitele activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate

ART.1 Prezenta lege stabileşte normele generale ale activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate, ca domeniu al securităţii naţionale a României.

ART.2 (1) Activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate are drept scop prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, diminuarea ori înlăturarea consecinţelor în cazul materializării acestora, precum şi protejarea şi promovarea intereselor naţionale şi ale aliaţilor statului român. (2) Autorităţile care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, denumite în continuare „autorităţi informative”, au îndatorirea să asigure informaţiile necesare pentru garantarea ordinii constituţionale şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. ART.3 (1) Activităţile reglementate de prezenta lege se realizează în conformitate cu prevederile Constituţiei României şi ale legilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a obligaţiilor asumate de România prin tratatele şi convenţiile internaţionale la care este parte. (2) Autorităţile informative desfăşoară activităţi de culegere, procesare şi valorificare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor ce le revin, cu obligaţia de comunicare a datelor şi informaţiilor care le exced competenţele şi pot fi utile realizării atribuţiilor altor autorităţi informative. ART.4 Activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate are drept obiective :

(a) apărarea democraţiei şi ordinii constituţionale, precum şi a celorlalte valori supreme garantate de Constituţie;

(b) realizarea obiectivelor de securitate naţională, protejarea şi promovarea intereselor strategice ale României şi ale aliaţilor săi;

(c) protejarea exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a siguranţei cetăţeanului în cadrul statului de drept;

(d) apărarea împotriva agresiunii armate, terorismului, crimei organizate, subminării intereselor economice naţionale, a sabotajelor, şi a altor acţiuni şi fenomene care periclitează funcţionarea normală a instituţiilor democratice;

3

(e) susţinerea informativă şi contrainformativă a forţelor armate ale României şi a misiunilor acestora pe teritoriul naţional şi în afara graniţelor;

ART.5 (1) Angajaţii autorităţilor informative prevăzute în prezenta lege, care desfăşoară activitate de informaţii, contrainformaţii şi securitate sau concură la realizarea acesteia, denumiţi în continuare „ofiţeri de informaţii”, sunt obligaţi să acţioneze independent de orice interese partizane, subordonându-şi conduita profesională exclusiv valorilor şi intereselor naţionale. (2) Ofiţerii de informaţii nu pot efectua acte de urmărire penală ori lua măsura reţinerii sau arestării preventive. ART.6 Activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate reglementate de prezenta lege nu pot fi desfăşurate de alte autorităţi sau persoane juridice de drept public sau privat.

Secţiunea a 2-a Definiţii

ART.7 În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următorul înţeles:

(a) Activitatea de informaţii constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor şi operaţiunilor desfăşurate de către autorităţile informative, pentru planificarea, culegerea, verificarea, prelucrarea analitică şi valorificarea datelor şi informaţiilor cu relevanţă pentru securitatea naţională şi informarea factorilor de decizie, investiţi legal cu competenţă de realizare a securităţii naţionale ori de aplicare a legii.

(b) Activitatea de contrainformaţii constă din ansamblul acţiunilor, operaţiunilor şi procedeelor desfăşurate de către autorităţile informative în scopul protejării procesului de decizie politico-statal, apărării instituţiilor statului faţă de activităţile de sabotaj, terorism, subminare şi alte acte subversive, contracarării acţiunilor de spionaj, crimei organizate, precum şi a mijloacelor şi metodelor utilizate. Activitatea de contrainformaţii cuprinde contraspionajul şi metodologia operativă defensivă.

1. Contraspionajul este componenta specializată a activităţii contrainformative prin care se identifică planurile şi obiectivele spionajului şi se asigură prevenirea, contracararea sau neutralizarea acţiunilor acestuia.

4

2. Metodologia operativă defensivă se bazează pe studiul organizării, metodelor, capacităţilor şi caracteristicilor mijloacelor părţii adverse, urmate de prevenire şi contracarare, combinate cu măsuri specifice de securitate; când acţiunea ostilă este iminent periculoasă se aplică măsurile prevăzute de lege.

(c) Activitatea de securitate constă din ansamblul măsurilor de apărare, materiale şi procedurale, desfăşurate de către autorităţile informative în scopul protecţiei personalului şi a informaţiilor clasificate, protecţiei fizice a persoanelor şi pazei obiectivelor şi valorilor din sfera de competenţă, precum şi controlul acestor măsuri.

(d) Ameninţarea la adresa securităţii naţionale constă în manifestările de orice fel ale unor capacităţi, intenţii, disfuncţii sau vulnerabilităţi, precum şi faptele, stările de fapt sau situaţiile de natură să pună în pericol, direct sau indirect, securitatea naţională.

(e) Informaţia pentru securitate naţională este produsul analitic rezultat din procesarea datelor referitoare la factorii de risc şi vulnerabilităţile, care indică posibilitatea materializării unei ameninţări la adresa securităţii naţionale.

(f) Informarea şi comunicarea informaţiei – constituie activitatea specializată de transmitere a informaţiilor către beneficiari/utilizatori legal determinaţi, cu competenţe în domeniul securităţii naţionale, precum şi relaţia permanentă, continuă, între emitent/producător şi beneficiar/utilizator.

(g) Extremism înseamnă propaganda sau acţiunile rasiste, xenofobe, anarhiste, autoritare sau totalitare, cu caracter politic, ideologic ori confesional şi care contravin principiilor democraţiei sau drepturilor omului, bunei funcţionări a instituţiilor democratice sau altor fundamente ale statului de drept;

(h) Protecţia persoanelor oficiale constă în apărarea vieţii şi a integrităţii fizice şi psihice a persoanelor desemnate ca atare de legislaţia naţională şi practica internaţională, ori alte personalităţi ce pot face obiectul unor ameninţări ce rezultă din activităţile definite la art.8;

(i) Proliferare înseamnă traficul sau tranzacţiile ilegale cu materiale, echipamente sau tehnologii supuse controlului destinaţiei finale, precum şi dezvoltarea, în afara normelor şi tratatelor internaţionale, de programe nucleare, chimice şi biologice, precum de a vectorilor purtători;

(j) Activitatea care aduce atingere integrităţii teritoriului statului naţional reprezintă orice fel de manifestare a intenţiei de a ameninţa, agresa sau ocupa teritoriul statului naţional, în

5

întregime sau în parte, precum şi orice manifestare care ar putea afecta patrimoniul naţional sau potenţialul economic al ţării;

(k) Activitatea care afectează misiunile forţelor armate desemnează orice manifestare a intenţiei de a neutraliza, îngrădi, sabota, aduce atingere sau împiedica menţinerea operaţională, mobilizarea şi constituirea forţelor armate române, a forţelor armate aliate sau a organismelor interaliate, în cursul misiunilor, acţiunilor sau operaţiunilor în cadrul naţional, în cadrul unei alianţe sau a unei colaborări internaţionale sau multinaţionale desfăşurate atât pe teritoriul României cât şi în afara acestuia;

(l) Activitatea care aduce atingere planurilor de apărare reprezintă orice acţiune de natură să compromită planurile de apărare a teritoriului naţional şi de apărare comună în cadrul Alianţe sau a unei colaborări internaţionale;

(m) Sursele de informaţii reprezintă acele persoane, sisteme ori alte mijloace specializate sau ocazionale, utilizate pentru obţinerea datelor de interes pentru scopul prezentei legi;

(n) Sursele umane secrete sunt persoane fizice ce se află în legătură directă, liber consimţită şi secretă, cu un ofiţer de informaţii, în calitate de reprezentant autorizat al statului, căruia îi furnizează informaţii ce prezintă interes pentru securitatea naţională, garantându-i-se protecţia identităţii şi a secretului relaţiei astfel stabilite;

(o) Sursele tehnice secrete: echipamente şi dispozitive electronice, informatice, fizico – chimice, video, audio, foto, optice şi mecanice sau soft-uri, care funcţionează independent sau în sisteme integrate şi se folosesc, în secret, în cadrul activităţii de informaţii pentru securitatea naţională, în vederea interceptării, captării sau procesării sunetelor, imaginilor sau oricărui alt tip de semnal sau informaţie;

(p) TEMPEST: ansamblu de măsuri ce previn interceptarea şi descifrarea semnalelor electrice şi electromagnetice radiate de calculatoare şi echipamente asociate;

(q) Telecomunicaţii speciale: telecomunicaţii de stat emanate de la autoritatea legală competentă pentru susţinerea funcţiilor de securitate naţională şi a actului de guvernare.

(r) Ingerinţă înseamnă orice tentativă de influenţare ilegală a procesului decizional şi a activităţii instituţiilor statului.

(s) Infrastructuri critice reprezintă acele dispozitive, reţele, servicii, sisteme de bunuri materiale (energetice, de transport, de comunicaţii, de furnizare a utilităţilor) şi de tehnologia informaţiei, de interes strategic şi/sau de utilitate publică, a căror distrugere, aducere în stare de nefuncţionare, degradare ori

6

perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel naţional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranţei cetăţenilor, mediului, funcţionării economiei şi activităţii instituţiilor statului.

7

CAPITOLUL II

RISCURI ŞI AMENINŢĂRI LA ADRESA SECURITĂŢII NAŢIONALE

ART.8 Constituie riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale: (1) spionajul;

(2) punerea în pericol în orice mod a securităţii informaţiilor clasificate naţionale, ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ale Uniunii Europene, precum şi ale altor state cu care România a încheiat acorduri de protecţie a informaţiilor clasificate;

(3) terorismul internaţional, actele de terorism şi faptele asimilate acestora; (4) proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, a

produselor cu dublă utilizare şi a armamentului convenţional; (5) traficul ilegal de armament, tehnică militară, muniţii, materii explozive,

precum şi cu produse sau tehnologii aflate sub control internaţional ori interzise prin tratate şi convenţii internaţionale; (6) nerespectarea tratatelor, convenţiilor şi acordurilor internaţionale referitoare la frontieră, migraţie, strămutări de populaţie, urgenţe civile şi umanitare; (7) activităţile reţelelor internaţionale ale crimei organizate – traficul de droguri şi persoane, contrabandă, evaziune fiscală, spălare de bani - care aduc atingere gravă ordinii de drept interne şi internaţionale; (8) Periclitarea activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor statului prin acte de corupţie, influenţarea şi deturnarea deciziilor în scopuri contrare interesului naţional;

(9) Punerea în pericol a ordinii constituţionale prin: (a) suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ori restrângerea exerciţiului acestora în afara cadrului constituţional;

(b) acţiuni violente de natură să submineze puterea de stat; (c) afectarea deciziilor şi acţiunilor prin care se asigură

independenţa şi suveranitatea naţională; (d) acţiuni extremiste de factură politică, religioasă, etnică,

rasistă, xenofobă, antisemită şi anarhistă; (e) acţiuni revizioniste sau secesionist-separatiste şi alte

acţiuni care atentează sau aduc atingere sub orice formă caracterului naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al României;

(10) Periclitarea capacităţii de apărare a ţării prin: (a) elaborarea şi punerea în aplicare a unor strategii, intenţii,

planuri generatoare de pericole care vizează apărarea naţională; (b) acţiuni ostile la adresa forţelor armate ale României şi ale

aliaţilor săi, inclusiv în zone de operaţii în afara teritoriului României.

8

(c) organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi a statului român.

(11) Punerea în pericol a securităţii economice prin: (a) gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor

economice de interes naţional sau blocarea accesului la acestea; (b) subminarea şi sabotarea intereselor economico-financiare

ori comerciale naţionale, inclusiv prin acte de corupţie; (c) degradarea mediului ambiant şi punerea în pericol a

securităţii ecologice la nivel naţional şi regional. (12) Punerea în pericol a securităţii informaţionale a cetăţenilor, a societăţii

şi a statului prin: (a) îngrădirea accesului la informaţiile publice necesare

realizării siguranţei cetăţeanului şi a societăţii; (b) alterarea conţinutului informaţiilor vehiculate în spaţiul

public, cu scopul de a crea panică, induce tensiuni ori conflicte sociale; (c) agresiuni informaţionale şi război informaţional.

(13) Culegerea de informaţii ori alte activităţi pregătitoare în scop de

atentat, atentatele la adresa vieţii, a sănătăţii ori integrităţii persoanelor române sau străine care, potrivit legii, beneficiază de protecţie.

(14) Periclitarea securităţii infrastructurilor şi serviciilor de comunicaţii şi tehnologia informaţiei de interes naţional, prin:

(a) acţiuni de distrugere, degradare, deteriorare, perturbare a infrastructurilor de comunicaţii electronice speciale, precum şi a celor publice sau private cu relevanţă pentru securitatea naţională;

(b) accesul ilegal sau perturbarea funcţionării sistemelor informatice şi de comunicaţii ce aparţin autorităţilor şi instituţiilor publice sau altor persoane juridice de drept public sau privat;

(c) pătrunderea fără drept în spectrul de frecvenţe radio cu utilizare guvernamentală şi interceptarea comunicaţiilor din acesta;

(d) interceptarea comunicaţiilor şi accesarea ilegală a conţinutului procesat prin sisteme/reţele informatice şi comunicaţii electronice;

(e) frauda informatică şi alte operaţiuni informatice ilegale; (f) alterarea integrităţii bazelor de date de interes public; (g) crearea sau utilizarea unor canale de comunicaţii sau

sisteme informatice în afara cadrului legal, de natură să aducă atingere securităţii naţionale;

(h) acţiuni sau fapte ce pot genera premise şi condiţii de insecuritate, de limitare a capabilităţii/disponibilităţii funcţionale ale reţelelor şi sistemelor de comunicaţii electronice, precum şi a protecţiei acestora, de natură să aducă atingere securităţii naţionale;

(i) confecţionarea şi deţinerea ilegală de echipamente în vederea interceptării comunicaţiilor electronice.

9

(15) Periclitarea altor infrastructuri critice prin degradarea sau distrugerea

reţelelor magistrale de transport a resurselor energetice şi de alimentare cu apă, a căilor de comunicaţii terestre, a lucrărilor şi amenajărilor energetice, inclusiv a sistemelor de protecţie împotriva accidentelor tehnologice şi calamităţilor; ART.9 (1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă documentele de planificare strategică privind originea, ţintele şi formele de manifestare a ameninţărilor. (2) Cercetarea, investigarea şi documentarea informativă a ameninţărilor se planifică şi se organizează din stadii preliminare de apariţie şi evoluţie a acestora de către autorităţile informative. (3) Datele şi informaţiile referitoare la disfuncţiile, vulnerabilităţile şi factorii de risc identificaţi sunt comunicate autorităţilor publice competente, în scopul adoptării, de decizii şi măsuri preventive, în vederea evitării materializării ameninţărilor.

10

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA, COORDONAREA ŞI PLANIFICAREA STRATEGICĂ A ACTIVITĂŢII DE INFORMAŢII, CONTRAINFORMAŢII ŞI

SECURITATE

Secţiunea 1 Organizare, coordonare şi planificare strategică

ART.10 Organizarea, coordonarea şi planificarea strategică a activităţii autorităţilor informative se exercită de către Preşedintele României, Parlament, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Guvern, potrivit prerogativelor şi competenţelor conferite de lege, şi se fundamentează pe principiile şi normele constituţionale, strategiile şi politicile de securitate, în conformitate cu dispoziţiile legilor care reglementează domeniul securităţii naţionale.

ART.11 (1) Bugetul destinat autorităţilor informative se aprobă de Parlament, cu avizul comisiilor permanente de control al activităţii acestora. (2) Constituirea şi utilizarea resurselor financiare, precum şi regularitatea cheltuielilor sunt supuse controlului Curţii de Conturi. (3) Normele privind planificarea, evidenţa, utilizarea şi controlul cheltuielilor operative pentru activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. (4) Finanţarea activităţilor de informaţii, contrainformaţii şi securitate prin donaţii sau sponsorizări din surse private este interzisă.

ART.12 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării asigură organizarea şi coordonarea unitară a activităţii de informaţii, contrainformaţii şi securitate, planificarea strategică a obiectivelor şi resurselor şi stabilirea priorităţilor informative naţionale.

ART.13 (1) Guvernul stabileşte şi transmite autorităţilor informative competente nevoile de informare pentru:

(a) implementarea strategiilor şi politicilor de securitate naţională;

(b) susţinerea programului de guvernare şi a altor programe şi strategii guvernamentale;

(c) adoptarea măsurilor generale de securitate pentru funcţionarea Guvernului şi a instituţiilor subordonate.

(2) Ministerele, agenţiile guvernamentale, alte autorităţi administrative centrale şi locale întreprind, potrivit competenţelor, măsurile necesare gestionării factorilor de risc, reducerii şi înlăturării disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale.

11

(3) Miniştrii pot solicita autorităţilor informative consilierea şi asistenţa de specialitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor ce au legătură cu securitatea naţională.

Secţiunea 2

Comunitatea Naţională de Informaţii

ART.14 (1) Comunitatea Naţională de Informaţii funcţionează sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi reprezintă reţeaua funcţională a autorităţilor informative din sistemul securităţii naţionale.

(2) Comunitatea Naţională de Informaţii are rolul de a planifica la nivel strategic activitatea autorităţilor informative în scopul integrării şi valorificării produselor informaţionale ale acestora în estimări informative de nivel naţional, potrivit necesităţilor de fundamentare, elaborare, susţinere şi promovare a strategiilor şi politicilor de securitate naţională.

(3) Activitatea Comunităţii Naţionale de Informaţii se bazează pe: (a) integrarea informaţiilor furnizate de componentele

Comunităţii Naţionale de Informaţii; (b) responsabilitatea fiecărei componente a Comunităţii

Naţionale de Informaţii pentru produsele informative furnizate

ART.15 (1) Componentele Comunităţii Naţionale de Informaţii sunt Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării din Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

(2) Serviciul de Pază şi Protecţie şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale concură, potrivit competenţelor proprii, în calitate de servicii de securitate, la activitatea Comunităţii Naţionale de Informaţii.

ART.16 Organizarea şi funcţionarea Comunităţii Naţionale de Informaţii se reglementează prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

ART.17 Ministerele, agenţiile guvernamentale, alte autorităţi administrative centrale şi locale contribuie la realizarea scopului Comunităţii Naţionale de Informaţii şi beneficiază de produsele finale ale acesteia, potrivit prezentei legi.

12

Secţiunea 3 Autorităţile informative

ART.18 (1) Serviciile naţionale de informaţii - Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe, precum şi serviciile de securitate - Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale sunt autorităţi administrative autonome.

(2) Directorul Serviciului Român de Informaţii şi Directorul Serviciului de Informaţii Externe se numesc în funcţie de Parlament, la propunerea Preşedintelui României. (3) Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază şi Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se numesc în funcţie de Preşedintele României cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (4) Structurile informative şi de securitate departamentale din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor se organizează şi funcţionează în baza legilor care reglementează activitatea celor două ministere. (5) Şefii structurilor informative şi de securitate departamentale se numesc în funcţie de către miniştrii de resort, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

ART.19 (1) Serviciul Român de Informaţii este autoritatea informativă responsabilă pentru securitatea naţională a României, potrivit competenţelor stabilite prin lege. (2) Serviciul Român de Informaţii desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi de securitate în scopul apărării ordinii constituţionale, garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevenirii şi contracarării extremismului, terorismului, spionajului, subminării economice şi marii corupţii, a ameninţărilor transfrontaliere, precum şi pentru protejarea şi promovarea valorilor şi intereselor naţionale ale României.

ART.20 (1) Serviciul de Informaţii Externe este autoritatea informativă responsabilă pentru securitatea naţională a României, potrivit competenţelor stabilite prin lege. (2) Serviciul de Informaţii Externe desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate pentru identificarea, cunoaşterea şi prevenirea ameninţărilor externe la adresa securităţii naţionale; asigurarea comunicărilor cifrate cu misiunile diplomatice ale României pentru instituţiile abilitate prin lege să transmită prin cifrul de stat; avizarea accesului la informaţii clasificate, la cifrul de stat şi la armament pentru personalul român care desfăşoară misiuni de lungă durată în exterior; organizarea şi realizarea transportului corespondenţei diplomatice, precum şi a pazei şi apărării misiunilor diplomatice ale României;

13

reglementarea şi realizarea activităţii de control privind protecţia informaţiilor clasificate în cadrul reprezentanţelor României din străinătate.

ART.21 (1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structura sa desemnată, este autoritatea informativă militară cu competenţe în domeniul apărării naţionale, în interiorul şi exteriorul ţării. (2) Ministerul Apărării Naţionale este responsabil de elaborarea politicilor, strategiilor şi reglementărilor în domeniul informaţiilor pentru apărare, în care sens planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate militare, pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război şi asigură informaţiile necesare pentru luarea deciziilor politico-militare şi militare în domeniul apărării naţionale.

ART.22 (1) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin structura specializată, este autoritatea informativă cu competenţe în domeniul ordinii publice, ca parte componentă a securităţii naţionale. (2) Ministerul Administraţiei şi Internelor organizează şi desfăşoară activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate, necesare realizării protecţiei informaţiilor clasificate, misiunilor, patrimoniului şi personalului propriu.

ART.23 (1) Serviciul de Protecţie şi Pază, prin structura internă specializată, este autoritatea responsabilă pentru protecţia demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul şederii lor în România, a familiilor acestora, precum şi pentru paza sediilor de lucru şi a reşedinţelor acestora. (2) Serviciul de Protecţie şi Pază organizează şi desfăşoară activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate necesare îndeplinirii atribuţiilor ce-i revin. ART.24 (1) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este autoritatea responsabilă cu protecţia telecomunicaţiilor speciale puse la dispoziţia autorităţilor informative, autorităţilor publice şi utilizatorilor prevăzuţi de lege. (2) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale iniţiază şi implementează politicile de securitate pentru telecomunicaţiile speciale aflate în administrarea sa. (3) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale organizează şi desfăşoară activitate de contrainformaţii şi de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate, a activităţii şi a personalului propriu.

14

CAPITOLUL IV ACTIVITATEA DE INFORMAŢII

Secţiunea I

Culegerea de informaţii

ART.25 În scopul realizării securităţii naţionale, autorităţile informative prevăzute în prezenta lege sunt autorizate să planifice, să culeagă, să proceseze, să stocheze, să analizeze, să sintetizeze, să disemineze şi să valorifice informaţii, în limita competenţelor prevăzute de lege.

ART.26 (1) Autorităţile informative sunt autorizate să creeze, să achiziţioneze, să deţină şi să utilizeze mijloace, respectiv să folosească metode şi surse pentru culegerea secretă, procesarea şi valorificarea informaţiilor necesare realizării securităţii naţionale.

(2) Conducătorul fiecărei autorităţi informative reglementează utilizarea mijloacelor şi metodelor de obţinere a informaţiilor prin ordine, instrucţiuni, regulamente şi metodologii.

(3) Accesul autorităţilor informative la datele şi informaţiile deţinute de autorităţile şi instituţiile statului, agenţi economici, operatori de comunicaţii şi transport, precum şi companiile care transportă oficial trimiteri poştale, necesare îndeplinirii scopului prezentei legi, este gratuit. (4) Informaţiile menţionate la alin.(3) se solicită în baza unei cereri scrise de către conducătorul autorităţii informative, transmisă ministrului, conducătorului autorităţii de reglementare competente sau persoanei juridice, după caz. (5) Persoanele prevăzute la alin.(4) au obligaţia să asigure transmiterea informaţiilor solicitate către autoritatea informativă în condiţiile legii.

(6) Autorităţile informative pot obţine, cu autorizarea prevăzută de prezenta lege, în cazuri determinate, de la instituţiile financiare, de credit şi de finanţare, informaţiile referitoare la conturi, posesorii conturilor, cu privire la plăţi şi la mişcarea şi depozitarea banilor, dacă acestea sunt necesare în legătură cu un pericol major la adresa securităţii naţionale.

ART.27 Culegerea de informaţii conform prevederilor art.26, alin. (3) este permisă numai în scopul obţinerii de informaţii despre acte pregătitoare sau fapte circumscrise ameninţărilor prevăzute la dispoziţiile art.8 sau se identifică sursele necesare unor astfel de informaţii, precum şi dacă acest lucru este necesar protecţiei angajaţilor, instituţiilor, obiectivelor şi surselor împotriva unor acţiuni care ar putea periclita securitatea naţională.

15

ART.28 Autorităţile informative nu pot stoca, prelucra şi folosi informaţiile care nu au legătură cu securitatea naţională ori cu propriul lor domeniu de activitate. ART.29 (1) Activitatea de informaţii pentru securitatea naţională se desfăşoară în baza documentelor de planificare informativă şi de gestionare a resurselor informaţionale elaborate de fiecare autoritate, în conformitate cu competenţele materiale şi atribuţiile care îi revin în îndeplinirea lor. (2) Fiecare autoritate informativă transmite Comunităţii Naţionale de Informaţii obiectivele sale informative în vederea elaborării Planului naţional de priorităţi informative, care este aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

ART.30 (1) Culegerea de informaţii şi alte activităţi specifice concordante scopului prezentei legi se pot desfăşura şi utilizând identităţi, documente, indicative, persoane juridice de drept privat, de acoperire.

(2) Se interzice folosirea ca acoperire a autorităţii legislative şi judecătoreşti din România.

Secţiunea a 2-a Protecţia surselor, mijloacelor şi metodelor

activităţii de informaţii

ART.31 (1) Activitatea de informaţii pentru securitatea naţională are caracter de secret de stat.

(2) Informaţiile din domeniul securităţii naţionale nu pot fi comunicate decât în condiţiile prezentei legi.

ART.32 (1) Sursele secrete umane se creează, de regulă, în numele autorităţii statului, prestează o activitate specială de utilitate socială şi se bucură de protecţia legii. (2) Identitatea surselor secrete umane nu poate fi divulgată. (3) Documentele care privesc identitatea surselor şi a ofiţerilor de informaţii, în măsura în care regulile autorităţilor informative permit constituirea unor astfel de documente explicite, au caracter secret de stat pe timp nelimitat, neputând fi consultate sau date publicităţii. (4) Sursele secrete umane, precum şi membrii de familie ai acestora, cărora le este periclitată viaţa sau integritatea fizică, pot beneficia de măsurile prevăzute de lege pentru protecţia martorilor.

ART.33 (1) Sunt protejate, faţă de orice fel de divulgări, în condiţiile generale ale protecţiei informaţiilor clasificate, situaţiile, împrejurările, cazurile sau problemele în care au fost, sunt ori urmează să fie folosite mijloace şi metode secrete, utilizate în activitatea de informaţii.

16

(2) Nici o persoană nu are dreptul să divulge activităţile secrete privind securitatea naţională. (3) Prevederile alin.(2) nu pot fi interpretate ca o interdicţie de a dezvălui abuzurile ori ilegalităţile prin care s-a încălcat ori urmează a fi încălcat vreun drept sau libertate fundamentală garantat de Constituţie.

ART.34 (1) Îi este interzis oricărui ofiţer de informaţii audiat ca martor în cadrul unei proceduri administrative, judiciare sau a comisiei de control parlamentar abilitate, să divulge informaţii care, prin natura sau conţinutul lor, ar putea dezvălui identitatea vreunei surse secrete sau ar afecta, sub orice formă, securitatea naţională.

(2) O persoană care, în cadrul relaţiei sale profesionale cu un ofiţer de informaţii, a aflat o informaţie permiţând identificarea unei surse este supusă aceleiaşi interdicţii formulate la alin. (1). (3) Autorităţile poliţieneşti, judiciare sau administrative nu pot ordona sau lua măsuri ce ar putea intra sub incidenţa interdicţiei definite în alin.(1). (4) În mod excepţional, dacă nu se împiedică operaţiuni în curs de desfăşurare sau nu se pune în pericol o persoană fizică şi nu sunt afectate interesele de securitate naţională, identitatea surselor poate fi dezvăluită autorităţilor judiciare, la decizia Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu acordul scris al conducătorului autorităţii informative competente şi a surselor respective, care beneficiază de măsurile de protecţie a martorilor. (5) Dispoziţia de la alin. (4) nu se aplică surselor şi informaţiilor puse la dispoziţie de către serviciile de informaţii străine.

ART.35 Protecţia surselor, mijloacelor şi metodelor secrete este obligatorie şi permanentă, inclusiv în procesul transmiterii informaţiilor spre valorificare factorilor de decizie stabiliţi de lege. ART.36 (1) Statul este responsabil pentru pierderile de orice natură suferite de persoanele care şi-au oferit sprijinul autorităţilor informative, în măsura în care prejudiciile sunt rezultatul colaborării. (2) În numele statului, despăgubirea este acordată de către autoritatea informativă care a beneficiat de sprijinul persoanei prejudiciate.

Secţiunea a 3-a Utilizatorii informaţiilor şi obligaţiile acestora

ART.37 (1) Sunt beneficiari şi utilizatori ai informaţiilor care privesc securitatea naţională, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi răspunderilor cu care sunt investiţi:

17

(a) Preşedintele României; (b) preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor; (c) primul-ministru; (d) preşedinţii comisiilor parlamentare de apărare, ordine

publică şi siguranţă naţională, precum şi ai comisiilor parlamentare de control a activităţii pentru securitatea naţională;

(e) miniştrii, şefii de departamente din ministere sau asimilaţii acestora, când informaţiile privesc probleme care au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;

(f) consilierii prezidenţiali şi ai primului ministru potrivit competenţelor;

(g) şeful Statului Major General; (h) prefecţii, primarul general al Capitalei, precum şi preşedinţii

de consilii judeţene, pentru probleme care vizează competenţa organelor respective;

(i) organele de cercetare şi urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea de infracţiuni;

(j) conducătorii altor autorităţi sau instituţii ale administraţiei publice centrale, a căror intervenţie este necesară pentru prevenirea, contracararea sau înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale la care se referă informaţiile respective.

(2) Informaţiile care necesită adoptarea unor măsuri urgente pot fi comunicate şi înlocuitorilor delegaţi ai beneficiarilor, în măsura în care au autorizarea de acces, potrivit Legii privind protecţia informaţiilor clasificate.

(3) Comunicarea informaţiilor şi conţinutul documentelor de informare se aprobă de conducătorii autorităţilor informative.

ART.38 (1) Beneficiarii şi utilizatorii legali de informaţii prevăzuţi la art.37, alin.(l) pot solicita în scris informaţiile pe care le consideră necesare bunei desfăşurări a activităţii lor, în cazul în care respectivele informaţii nu pot fi obţinute din alte surse şi intră în obiectul de activitate al autorităţilor informative (2) Beneficiarii şi utilizatorii de informaţii prevăzuţi la art.37, alin.(l) vor dispune oportun şi în cadrul competenţelor deţinute, măsurile de prevenire şi înlăturare a ameninţărilor puse în evidenţă de informaţiile primite, comunicând despre acestea emitentului informaţiilor. (3) Beneficiarii şi utilizatorii informaţiilor din domeniul securităţii naţionale le vor utiliza fără dezvăluirea emitentului acestora. (4) Este interzisă multiplicarea şi/sau transmiterea informaţiilor către alte instituţii publice sau persoane, precum şi folosirea datelor sau informaţiilor respective în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

18

(5) După luarea la cunoştinţă, documentele de informare se restituie emitenţilor. (6) Comisiile parlamentare de control competente verifică modul în care factorii prevăzuţi la art.37, alin.(l), lit. e), h) i) şi j) au valorificat informaţiile primite şi au dispus măsurile legale de prevenire şi contracarare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, respectiv de aplicare a legii.

19

CAPITOLUL V ACTIVITATEA DE CONTRAINFORMAŢII

Secţiunea 1

Controlul factorilor de risc şi reducerea ori înlăturarea vulnerabilităţilor la ameninţări

ART.39 (1) Activităţile de contrainformaţii desfăşurate de către autorităţile informative asigură prevenirea, neutralizarea şi contracararea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. (2) În vederea realizării scopului prevăzut la alin.(1), autorităţile publice responsabile pentru apărarea securităţii naţionale întreprind în domeniile lor de competenţă, în baza informaţiilor ce le sunt transmise, măsurile necesare controlului factorilor de risc şi reducerii ori înlăturării vulnerabilităţilor la ameninţări, sens în care le revin următoarele îndatoriri:

(a) să întreprindă măsurile necesare pentru respectarea dispoziţiilor prezentei legi, în domeniile de care răspund şi să asigure aplicarea prevederilor actelor normative ce privesc protecţia informaţiilor clasificate pe care le deţin sau pe care le primesc;

(b) să asigure cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale în domeniul propriu de competenţă;

(c) să întreprindă cu celeritate măsurile ce se impun pentru prevenirea, contracararea şi înlăturarea faptelor, stărilor de fapt sau situaţiilor ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, din oficiu sau prin valorificarea informaţiilor pe care le primesc de la autorităţile informative;

(d) să pună la dispoziţia autorităţilor informative, prevăzute de prezenta lege, la cererea acestora, documentele, datele şi informaţiile de care dispun şi pe care acestea le solicită pentru stabilirea şi clarificarea faptelor, situaţiilor sau stărilor de fapt ce constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale;

(e) să sesizeze, potrivit legii, organele judiciare, cu privire la săvârşirea, în domeniul lor de responsabilitate, a faptelor infracţionale care pun în pericol sau lezează securitatea naţională, despre care au luat cunoştinţă în orice mod.

(3) Autorităţile publice, instituţiile statului, celelalte persoane juridice de drept public sau privat cărora le revin obligaţii legale pentru apărarea securităţii naţionale în domeniile lor de activitate vor solicita asistenţa necesară din partea autorităţilor informative.

20

ART.40 Autorităţile informative iniţiază, în conlucrare cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, societăţi private de pază şi protecţie, precum şi cu alte organizaţii de drept privat, programe naţionale de prevenire a pericolelor la adresa securităţii naţionale, inclusiv prin promovarea culturii de securitate.

ART.41 (1) Autorităţile publice, instituţiile statului, precum şi persoanele juridice de drept public sau privat ale căror domenii de activitate sunt vizate de ameninţări la adresa securităţii naţionale întocmesc programe proprii de prevenire, care sunt supuse avizării de specialitate a Serviciului Român de Informaţii. (2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în alin.(1) al prezentului articol revine, potrivit legii, conducătorului organului sau organizaţiei respective. (3) Sunt exceptate de la avizarea de specialitate prevăzută în alin.(1) programele proprii de prevenire ale Parlamentului României, Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Guvernului, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Secţiunea a 2-a Protecţia împotriva actelor de spionaj, terorism şi a operaţiunilor

de război informaţional şi a altor acţiuni subversive

ART.42 (1) Serviciul Român de Informaţii, în conlucrare cu celelalte componente ale Comunităţii Naţionale de Informaţii, asigură protecţia structurilor statului şi a persoanelor oficiale faţă de acţiunile de spionaj, precum şi în legătură cu apărarea faţă de operaţiunile serviciilor străine care depăşesc sfera culegerii de informaţii şi prin care se urmăresc obiective precum: agresiunile cu scop de afectare a securităţii informaţionale prin dezinformare; manipularea curentelor de opinie; atacuri imagologice; discreditarea instituţiilor formatoare ale conştiinţei şi valorilor de identitate naţională; crearea de pretexte pentru tensionarea relaţiilor dintre state; slăbirea autorităţii organismelor de impunere a legii. (2) Serviciul de Informaţii Externe organizează şi desfăşoară, pentru obiectivele date în responsabilitate, activităţi de prevenire, identificare şi contracarare a ameninţărilor la adresa informaţiilor clasificate, generate de servicii de informaţii străine, ori de persoane sau grupuri de persoane angajate în acţiuni subversive, de spionaj, sabotaj sau terorism. În exercitarea acestor atribuţii, Serviciul de Informaţii Externe poate colabora, după necesităţi, cu celelalte componente ale Comunităţii Naţionale de Informaţii sau coopera cu serviciile partenere străine, atunci când informaţiile vizate sunt primite ori destinate unor state aliate.

21

(3) Ministerul Apărării Naţionale, prin structura sa specializată, organizează şi desfăşoară activităţi de contrainformaţii şi securitate în scopul realizării protecţiei personalului, bunurilor şi activităţilor Armatei României, inclusiv a forţelor dislocate în afara ţării, precum şi a forţelor statelor aliate prezente pe teritoriul statului naţional. (4) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin structura informativă specializată, desfăşoară activităţi de contrainformaţii şi securitate, în scopul realizării protecţiei informaţiilor clasificate, misiunilor, patrimoniului şi personalului propriu.

ART.43 Apărarea împotriva actelor de terorism se realizează prin:

(a) identificarea, monitorizarea şi evaluarea constantă a riscurilor şi ameninţărilor, respectiv a vulnerabilităţilor de această natură pe coordonatele securităţii naţionale;

(b) protejarea teritoriului statului naţional, a populaţiei şi obiectivelor autohtone, a rezidenţilor şi obiectivelor străine faţă de actele de terorism şi faptele asimilate acestora;

(c) protejarea cetăţenilor şi obiectivelor româneşti din exterior de activităţi subsumate ori asociate terorismului;

(d) prevenirea implicării cetăţenilor români şi a rezidenţilor străini din România în activităţi subsumate ori asociate terorismului internaţional;

(e) participarea la eforturile internaţionale de prevenire şi combatere a terorismului.

ART.44 Autorităţile care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate asigură detecţia, localizarea, identificarea şi neutralizarea mijloacelor tehnice ilegale de interceptare a comunicaţiilor, precum şi cercetarea radioelectronică pentru depistarea emisiilor şi legăturilor radio clandestine, potrivit competenţelor stabilite prin lege.

22

CAPITOLUL VI ACTIVITATEA DE SECURITATE

ART. 45 Activitatea de securitate se realizează prin:

a) paza şi protecţia fizică a unor obiective speciale, persoane şi valori importante, precum şi a informaţiilor clasificate; b) protecţia persoanelor învestite cu exerciţiul atributelor fundamentale ale statului şi a persoanelor care au acces la informaţii clasificate; c) măsuri de securitate a comunicaţiilor speciale si guvernamentale; d) măsuri care vizează securitatea informaţiilor clasificate naţionale, precum şi a celor aparţinând NATO, UE, altor organizaţii internaţionale sau statelor cu care România a încheiat tratate, înţelegeri sau acorduri privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate. e) măsuri de securitate procedurale, care vizează o anumită conduită bazată pe principii contrainformative de securitate, precum şi educaţia de securitate a populaţiei. f) controlul măsurilor de securitate, prin verificarea cunoaşterii şi

aplicării prevederilor actelor normative, a existenţei şi corectitudinii măsurilor materiale, testarea conduitei contrainformative, constatarea riscurilor şi vulnerabilităţilor, stabilirea şi înlăturarea cauzelor acestora, precum şi îmbunătăţirea cadrului procedural şi material de securitate.

ART.46 Măsurile de securitate prevăzute la art.45 se realizează de către autorităţile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, prin structuri interne specializate, conform competenţelor legal stabilite. ART.47 (1) Securitatea telecomunicaţiilor şi a sistemelor informatice de interes naţional se realizează prin:

a) identificarea, localizarea, evaluarea şi contracararea riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor care pot aduce atingere confidenţialităţii, integrităţii, disponibilităţii autenticităţii şi nerepudierii informaţiilor clasificate prelucrate, stocate sau transmise prin intermediul sistemelor informatice şi de comunicaţii, precum şi afectarea, în orice mod, a funcţionării respectivelor sisteme;

b) protecţia sistemelor informatice şi de telecomunicaţii speciale şi guvernamentale;

c) prevenirea şi contracararea faptelor de natură a afecta continuitatea, disponibilitatea şi confidenţialitatea altor tipuri de comunicaţiilor, inclusiv a celor destinate înştiinţării ori alarmării populaţiei în situaţii deosebite, precum şi a sistemelor care prelucrează, stochează sau vehiculează date personale;

23

d) elaborarea şi aplicarea unor programe naţionale în domeniul protecţiei şi inviolabilităţii comunicaţiilor şi transmisiilor de date ale cetăţenilor; e) identificarea şi prevenirea acţiunilor de creare sau utilizare a unor sisteme ori programe informatice şi de comunicaţii cu scopul de a fi folosite în acţiuni care ar putea afecta securitatea naţională; f) prevenirea şi contracararea activităţilor ilegale de confecţionare, comercializare, instalare sau utilizare a unor mijloace tehnice destinate interceptării comunicaţiilor şi a transmisiilor de date, precum şi a acţiunilor de introducere pe piaţa autohtonă şi punere în funcţiune a unor echipamente speciale de bruiaj ori de întrerupere a comunicaţiilor şi transmisiilor de date.

(2) Autorităţile prevăzute în prezenta lege, elaborează şi dezvoltă, potrivit competenţelor ce le revin, programe de protecţie a informaţiilor clasificate în format electronic prin utilizarea mijloacelor criptografice, a standardelor utilizate pentru protecţia informaţiilor clasificate în format electronic, asigură evaluarea, certificarea şi acreditarea algoritmilor, aplicaţiilor criptografice şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia informaţiilor clasificate şi stabilirea criteriilor şi proceselor de evaluare şi validare, pentru produsele criptografice, precum şi în domeniul protecţiei TEMPEST. ART.48 În scopul realizării măsurilor prevăzute la art.45 şi 47, potrivit competenţelor stabilite de lege, autorităţile care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, pot acorda, contra cost, asistenţă de specialitate persoanelor fizice şi juridice.

24

CAPITOLUL VII CONLUCRAREA CU ORGANELE DE CERCETARE ŞI URMĂRIRE

PENALĂ

Secţiunea 1 Dispoziţii procedurale privind autorizarea actelor de obţinere

a informaţiilor prin activităţi care implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi constituţionale

ART.49 Ameninţările la adresa securităţii naţionale a României prevăzute în art.8 constituie temeiul legal pentru solicitarea autorizării de a efectua activităţi în scopul culegerii de informaţii, constând în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, căutarea unor informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine cât şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse, conform legislaţiei în vigoare.

ART.50 (1) Propunerea de autorizare se formulează în scris de către conducătorul autorităţii informative competente în raport cu ameninţarea prezumată şi cuprinde: date sau indicatori din care rezultă existenţa, probabilitatea ori iminenţa unei ameninţări la adresa securităţii naţionale pentru a cărei descoperire, prevenire sau contracarare se impune autorizarea; categoriile de activităţi pentru a căror efectuare este necesară autorizarea; identitatea persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate, dacă este cunoscută, sau a persoanei care deţine informaţiile, documentele ori obiectele ce trebuie obţinute; descrierea generală, dacă şi când este posibil, a locului unde urmează a fi efectuate activităţile autorizate; durata de valabilitate a autorizării. (2) Propunerea se înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este examinată, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, de procurori anume desemnaţi de acesta. (3) În termen de 8 de ore de la înregistrarea cererii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va decide asupra acesteia. (4) În situaţia în care procurorul constată că sunt necesare clarificări de fond, poate solicita precizări şi date suplimentare. (5) Dacă se apreciază că propunerea este nejustificată, procurorul o respinge prin rezoluţie motivată care se transmite de îndată solicitantului. Acesta poate contesta rezoluţia, printr-o cerere de reexaminare motivată adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

25

(6) Dacă se apreciază că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau înlocuitorul de drept al acestuia solicită în scris preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie autorizarea activităţilor propuse. (7) Solicitarea trebuie să cuprindă datele menţionate în alin.(1). ART.51 (1) Cererea de autorizare este examinată în camera de consiliu de judecători anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care o admit sau o resping motivat, prin încheiere.

(2) Procedura de examinare se desfăşoară cu participarea obligatorie a procurorului anume desemnat, precum şi a reprezentantului solicitantului. (3) În cazul în care solicitarea este respinsă, aceasta se restituie procurorului, împreună cu un exemplar al încheierii. (4) Când solicitarea este justificată, judecătorul emite autorizarea de efectuare a activităţilor propuse odată cu încheierea de admitere. (5) Autorizarea se înmânează reprezentantului anume desemnat al solicitantului care a propus autorizarea şi trebuie să cuprindă: categoriile de comunicaţii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obţinute; datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate sau care se află în posesia datelor, informaţiilor ori obiectelor ce trebuie obţinute – dacă sunt cunoscute; descrierea generală a locului în care urmează a fi pusă în aplicare autorizarea; organul împuternicit cu aplicarea; durata de valabilitate a autorizării.

ART.52 (1) Durata de valabilitate a autorizării nu poate depăşi 6 luni; în cazuri întemeiate, judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pot prelungi, la cerere, durata autorizării, fiecare prelungire neputând depăşi 3 luni.

(2) O nouă autorizare cu privire la aceeaşi persoană poate fi solicitată numai dacă cererea se bazează pe noi date. (3) În situaţia prelungirii autorizării prevăzute la alin.(1), se va urma procedura prevăzută la art.50, alin.(1)-(5). (4) Solicitarea, emiterea şi punerea în aplicare a autorizării se fac cu respectarea prevederilor legii privind protecţia informaţiilor clasificate. (5) Instituţiile care au solicitat autorizarea sunt obligate să înceteze de îndată activităţile autorizate, atunci când temeiurile care le-au justificat nu mai există, şi să informeze despre aceasta pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

ART.53 (1) Autorizarea se suspendă din oficiu dacă în primele două luni de la emitere nu se obţin informaţii relevante scopului urmărit.

26

(2) Activităţile autorizate iniţial pot fi reluate dacă în cadrul termenului de valabilitate al actului de autorizare se obţin noi date care impun aceasta. (3) Relevanţa informaţiilor şi oportunitatea suspendării autorizării se apreciază de către titularul acesteia, în legătură cu care este informat judecătorul care a emis-o.

ART.54 (1) Activităţile autorizate pot fi efectuate în perioada de valabilitate a autorizării, şi în alte locuri sau localităţi decât cele prevăzute în actul de autorizare, dacă nu sunt lezate drepturile şi libertăţile fundamentale ale altor persoane. (2) În situaţiile în care este necesară şi autorizarea altor activităţi ori actualizarea unor date sau prevederi din conţinutul autorizaţiilor, se poate solicita judecătorului anume desemnat completarea autorizării iniţiale, urmând, în prealabil, procedura stabilită la 50, alin.(1)–(5). (3) Dacă apreciază că cererea este justificată, judecătorul emite autorizarea, cu aplicarea prevederilor art.51, pe durata de valabilitate a autorizării la care se referă aceste completări.

ART.55 (1) În situaţii deosebite, care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru securitatea naţională, activităţile prevăzute de art.49 pot fi efectuate fără autorizarea prevăzută de prezenta lege, din dispoziţia conducătorului autorităţii solicitante, urmând ca cererea de autorizare să fie înaintată judecătorului de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore. (2) Dacă judecătorul apreciază că nu se mai impune continuarea activităţilor prevăzute la alin.(1), dispune încetarea imediată a acestora şi distrugerea datelor obţinute.

ART.56 (1) Autorizarea emisă în conformitate cu prevederile prezentei legi conferă titularului dreptul de a folosi mijloace adecvate pentru efectuarea activităţilor autorizate şi de a fi asistat de persoane a căror prezenţă este considerată necesară, fără a uza de constrângere fizică sau morală. (2) Punerea în aplicare de către autorităţile informative, în conformitate cu competenţele proprii, a autorizării de interceptare a comunicaţiilor se realizează prin Serviciul Român de Informaţii. (3) Persoanele care sprijină punerea în executare a autorizării beneficiază de protecţia legii şi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor şi informaţiilor de care iau cunoştinţă cu acest prilej.

ART.57 Datele şi informaţiile de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, consemnate în actele, formele şi în condiţiile prevăzute de lege, constituie mijloace de probă.

27

ART.58 (1) Eliberarea şi punerea în aplicare a autorizării, precum şi folosirea metodelor şi mijloacelor specifice activităţii de informaţii nu trebuie să conducă la restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale în alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie şi legile în vigoare. (2) Orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin măsurile prevăzute la alin.(1) poate, pe lângă exercitarea accesului liber la justiţie, să se adreseze Avocatului Poporului sau să sesizeze comisiile permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, care au atribuţii în acest domeniu, ori comisiile permanente de control parlamentar.

Secţiunea a 2-a

Cooperarea cu organele de aplicare a legii

ART.59 (1) Autorităţile informative furnizează organelor de aplicare a legii informaţii privind stări de fapt sau elemente ale acestora cu potenţial infracţional. (2) Transformarea informaţiilor secrete referitoare la probabilitatea săvârşirii unor infracţiuni în acte oficiale de sesizare a organelor competente de aplicare a legii se realizează pe baza conlucrării dintre emitentul şi destinatarul informaţiilor secrete, asigurându-se respectarea exigenţelor legii privind protecţia surselor, mijloacelor şi metodelor activităţii secrete de informaţii.

ART.60 (1) Organele de aplicare a legii comunică autorităţilor informative datele de interes pentru activitatea acestora din urmă, în vederea planificării şi coordonării efortului informativ pentru identificarea probelor şi realizarea mijloacelor de probă. (2) De asemenea, autorităţilor informative li se transmit rezultate şi concluzii privind evoluţia criminalităţii, în vederea adaptării culegerii informaţiilor la cerinţele de identificare şi documentare informativă a actelor pregătitoare înaintea încălcării efective a legii.

ART.61 Autorităţile informative sunt autorizate să sprijine aplicarea legii prin:

(a) investigarea, culegerea de date şi informaţii, prelevarea de probe referitoare la activităţile clandestine de informaţii desfăşurate de entităţi străine, referitoare la activităţile teroriste şi ale reţelelor internaţionale de criminalitate organizată;

(b) furnizarea de echipament specializat, cunoştinţe tehnice sau asistenţă din partea personalului competent, pentru a fi utilizate de organele de aplicare a legii, în cazul în care sunt periclitate vieţi omeneşti;

(c) cooperarea cu organele de aplicare a legii în scopul asigurării protecţiei angajaţilor, informaţiilor, proprietăţii şi echipamentelor autorităţilor informative;

28

(d) facilitarea oricărei alte activităţi de asistenţă sau cooperare cu organele de aplicare a legii care nu sunt interzise de legile în vigoare.

Secţiunea a 3-a Dreptul şi limitele ofiţerilor de informaţii de a efectua acte premergătoare cu

caracter probatoriu ART.62 (1) În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, art. 224, ofiţeri de informaţii anume desemnaţi pot efectua acte premergătoare cu privire la fapte infracţionale ce au legătură cu ameninţările la adresa securităţii naţionale prevăzute de lege. (2) În situaţii iminente, când nu există posibilitatea înştiinţării organului judiciar competent, ofiţerii de informaţii pot constata infracţiuni flagrante referitoare la acte de pregătire, tentative sau acte de săvârşire a atentatelor şi actelor de terorism.

(3) În cazurile de constatare a infracţiunilor flagrante se procedează conform dispoziţiilor Codului de Procedură Penală.

(4) Organele de urmărire penală comunică autorităţilor informativei, din oficiu sau la cerere, datele sau informaţiile privind securitatea şi siguranţa naţională rezultate din activitatea de urmărire penală.

ART.63 La solicitarea scrisă a procurorului şi sub supravegherea acestuia

ofiţerii de informaţii desemnaţi potrivit prevederilor art.62 pot acorda sprijin şi asistenţă de specialitate organelor de urmărire penală.

29

CAPITOLUL VIII REGULI SPECIALE PRIVIND PROTECŢIA DATELOR CU CARACTER

PERSONAL

ART.64 Autorităţile informative au obligaţia de a asigura respectarea strictă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

ART.65 (1) Orice persoană are dreptul de a solicita accesul la datele cu caracter personal ce o privesc exclusiv, în legătură cu o situaţie determinată, dacă justifică un interes legitim pentru obţinerea acestora şi are un motiv întemeiat să considere că acele date sunt deţinute de către autoritatea solicitată. (2) Datele personale pot fi puse la dispoziţie prin informare, consultare sau un rezumat al suportului acestora, după caz.

(3) Autorităţile informative aleg modul de furnizare a datelor respective, în funcţie de necesităţile de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.

(4) Nu pot face obiectul comunicării informaţiile referitoare la provenienţa datelor cu caracter personal sau beneficiarii legali ai acestora.

(5) Accesul la datele de interes personal poate fi respins de către autoritatea solicitată în următoarele condiţii:

(a) furnizarea informaţiilor periclitează îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale acesteia;

(b) informaţiile sunt necesare pentru apărarea securităţii naţionale sau pentru protejarea interesului naţional;

(c) furnizarea informaţiilor aduce atingere drepturilor şi libertăţilor unor terţe persoane;

(d) furnizarea informaţiilor duce la deconspirarea surselor, mijloacelor şi metodelor protejate prin prezenta lege.

(6) În situaţiile menţionate la alin.(5), precum şi atunci când acesta nu se află în evidenţe, solicitantul va fi informat asupra faptului că au fost efectuate verificări, fără a se oferi alte date. (7) Autoritatea informativă căreia i se solicită datele personale este obligată să comunice răspunsul în 30 de zile. ART.66 (1) Orice persoană are dreptul de a cere verificarea, corectarea sau ştergerea datelor cu caracter personal, ce o privesc exclusiv, dacă se constată că sunt incorecte, incomplete ori au fost prelucrate fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(2) Autorităţile informative au obligaţia ca, în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii, să procedeze la ştergerea sau corectarea datelor respective şi să informeze solicitantul cu privire la efectuarea acestor operaţiuni.

30

ART.67 (1) Autorităţile informative au obligaţia de a şterge datele cu caracter personal de îndată ce se constată că acestea nu au legătură cu ameninţări la adresa securităţii naţionale.

(2) Informaţiile privind datele personale, viaţa privată, onoarea şi reputaţia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare realizării securităţii naţionale, nu pot fi făcute publice, stocate sau arhivate, iar suportul pe care acestea sunt înregistrate va fi distrus sau, după caz, şters.

(3) Documentul care atestă efectuarea operaţiunilor menţionate la alin.(1) şi (2) se păstrează în arhiva autorităţii care a prelucrat datele cu caracter personal. ART.68 Persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prin acte ale autorităţilor informative, constând în încălcarea obligaţiei de protecţie a datelor personale, a dreptului de acces al persoanelor la date ce le privesc exclusiv, stocarea unor date incorecte, incomplete sau care au fost prelucrate fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege ori comunicarea ilegală sau abuzivă a unor asemenea date către alte instituţii, se poate adresa Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sau instanţelor judecătoreşti, pentru a solicita, după caz, anularea actelor administrative abuzive sau ilegale, acordarea accesului ori efectuarea modificărilor, completărilor sau corecturilor ce se impun, ştergerea respectivelor date, precum şi repararea vătămărilor sau a prejudiciilor suferite.

31

CAPITOLUL IX CONTROLUL DEMOCRATIC

AL ACTIVITĂŢII AUTORITĂŢILOR INFORMATIVE

ART.69 (1) Legalitatea activităţii secrete de informaţii, contrainformaţii şi securitate este supusă controlului şi supravegherii în condiţiile legii.

(2) Controlul şi supravegherea se realizează de către: (a) Parlament şi comisiile parlamentare ale căror competenţe şi

forme de control se stabilesc prin legea specială; (b) Curtea de Conturi; (c) Structurile interne pentru controlul legalităţii şi asigurarea

juridică a activităţii de informaţii; (d) Organele judiciare, în cazurile şi condiţiile exprese

prevăzute de lege.

ART.70 Controlul se realizează de către comisii parlamentare speciale permanente ale Parlamentului asupra activităţii:

(a) Serviciului Român de Informaţii; (b) Serviciului de Informaţii Externe; (c) Serviciului de Protecţie şi Pază; (d) Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. (e) Structurile departamentale de informaţii din

Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

ART.71 (1) Controlul parlamentar are ca obiect verificarea modului în care autorităţile informative:

(a) respectă Constituţia şi legile în activitatea pe care o desfăşoară;

(b) furnizează informaţii corecte şi oportune, sau propun măsuri de aplicare a legii factorilor de decizie în drept, după caz;

(c) utilizează, în mod eficient, banul public din bugetele alocate.

(2) Controlul parlamentar, organizarea şi funcţionarea comisiilor sunt reglementate prin lege specială şi hotărâri ale Parlamentului.

ART.72 (1) Supravegherea realizată de organele judiciare, în mod direct, priveşte şi se limitează la cazurile şi situaţiile în care anumite operaţiuni de culegere secretă de informaţii se realizează prin acte care implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale autorizate în condiţiile legii.

32

(2) În mod indirect, organele judiciare supraveghează activitatea autorităţilor informative prin intermediul cercetării şi soluţionării cauzelor cu care sunt investite. ART.73 Autorităţile judiciare şi autorităţile informative stabilesc de comun acord modalităţile de cooperare destinate să realizeze culegerea şi valorificarea informaţiilor necesare aplicării legii.

33

CAPITOLUL X SANCŢIUNI

ART.74 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.

ART.75 (1) Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere securităţii naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de surse tehnice destinate interceptării comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

ART.76 (1) Desfăşurarea, fără drept, a activităţilor informative supuse autorizării în condiţiile legii, precum şi depăşirea autorizării acordate, cu excepţia situaţiilor care impun înlăturarea, potrivit legii, a unor pericole iminente pentru securitatea naţională, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public sau a funcţionarului care divulgă, refuză sau împiedică, în orice mod, punerea în executare a autorizării eliberate cu respectarea dispoziţiilor legale ori care face publice sau foloseşte informaţiile care privesc viaţa privată, onoarea sau reputaţia persoanelor, dacă aceste informaţii au fost cunoscute incidental în activitatea de serviciu.

ART.77 (1) Fapta de a divulga identitatea reală a sursei secrete umane sau a ofiţerului de informaţii acoperit ori date semnificative pe baza cărora identitatea acestora ar putea fi stabilită constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani dacă: (a) fapta a fost săvârşită de către o persoană care, în

exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a luat cunoştinţă de identitatea reală a sursei secrete umane sau a ofiţerului de informaţii acoperit;

(b) s-a cauzat sursei umane secrete sau ofiţerului de informaţii acoperit ori membrilor familiilor acestora o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sursei ori a ofiţerului acoperit, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani. (4) Dacă fapta prevăzută la alin.(2), lit.(a) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

34

(5) Prejudiciile cauzate ca urmare a deconspirărilor prevăzute la alin.(1) se suportă de către persoanele vinovate stabilite prin hotărâre judecătorească.

ART.78 Cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se efectuează de către procuror.

CAPITOLUL XI DISPOZIŢII FINALE

ART.79 (1) Selecţia, promovarea şi evoluţia în activitate a ofiţerilor de informaţii din Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe se stabilesc prin Legea statutului profesional şi de carieră a ofiţerilor de informaţii.

(2) Selecţionarea, încadrarea, acordarea gradelor militare sau profesionale înaintarea în grad şi funcţii, transferarea, trecerea în rezervă şi încetarea raporturilor de muncă pentru personalul din celelalte autorităţi informative se fac potrivit statutelor proprii. (3) Salarizarea ofiţerilor de informaţii se realizează pe baza unei grile specifice sistemului autorităţilor informative.

ART.80 La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea

nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din 7 august 1991 şi art.20 – art.22 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1161 din 8 decembrie 2004..................................................