Upload
alexandra-ale
View
50
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
iuuiuiu
Citation preview
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” FACULTATAEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
METODE DE CALCUL A IMPOZITULUI PE
PROFIT
Materand: Bangălă Alexandra Maria
PCAG, AN II
BRAŞOV, 2014
CUPRINS
1. Importanţa impozitului pe profit la bugetul statului
2. Reglementări legale privind impozitul
3. Studiu de caz
4. Concluzii şi propuneri
INTRODUCERE
“Impozitul înseamnă ceea ce plătim pentru o societate civilizată”
( Justice Oliver Wendell Holmes)
Impozitele reprezintă o categorie financiară a cărei apariţie şi evoluţie se află în
legătură cu statul şi relaţiile băneşti. Rădăcina etimologică a acestei noţiuni provine din
limba latină de la cuvântul „ impositus”.1
Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice, la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor
publice. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înteles în sensul că plata acestora
către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice, care realizează
venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii,
datorează impozit.
Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului.
România face parte, incepând cu 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, şi în acest
context, trebuie să promoveze politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii
Europene. Reforma sistemului fiscal fiind o necesitate a armonizării sistemelor fiscale
europene, a determinat frecvente modificări ale reglementărilor legale în acest domeniu.
Rolul impozitelor este deosebit de important, din punct de vedere financiar,
economic şi social. Rolul principal al impozitelor datorate bugetelor este acelea de a
procura resursele financiare, necesare efectuării cheltuielilor publice.
Economistului francez Maurice Duverger care spunea: “În neocapitalismul modern
impozitul capăta o semnificaţie mai largă: el încetează de a mai constitui grăuntele de
nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele şi motoarele
maşinii. Prelevările fiscale asupra preţurilor şi veniturilor nu au numai scopul de a
acoperi cheltuielile aparatului de stat, ci de a asigura o anumită corectare şi o anumită
orientare a mecanismelor pieţei. Scopul “intervenţionist” se adaugă astfel la cel
“financiar”; impozitul devine un instrument esenţial al politicii economice a statului;
precum şi a politicii sociale”
1 Vasile Zaharia – Finanţe publice, Editura George Bariţiu , Cluj-Napoca, 2002, pag. 131
1. Importanţa impozitului pe profit
Profitul este o forma de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice,ca
urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit, este
necesar ca activitatea economică să fie desfăşurată cu scopul obţinerii de beneficiu.
Această subliniere este foarte importantă, întrucat, în practică, există situaţia în care o
entitate desfaşoară o activitate producatoare de venit ce nu este calificată drept profit,
pentru ca nu există intenţia obţinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate susţinerii
unei alte activităţii proprie entităţii respective cum este cazul persoanelor juridice fără
scop lucrativ.
Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplică beneficiului obţinut din
desfasurarea unei activităţi economice. El reprezintă una din principalele surse de venituri
ale bugetului de stat.
Impozitul pe profit este o plată bănească obligatorie, generală şi efectuată de către
persoanele fizice şi juridice în favoarea statului, în cuantumul şi la termene precis
stabilite de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent
direct şi imediat. Reprezintă o constituţie bănească în sensul că persoanele fizice şi
juridice sunt datoare să participe, după anumite criterii, la formarea fondurilor generale
de dezvoltare a societăţii necesare finanţării unor trebuinţe social-economice în folosul
întregii colectivităţi.
Odată făcute, prelevările din impozitul pe profit în scopul formării fondurilor
generale ale societăţii, ele sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective
necesare tuturor membrilor societăţii.
Rolul impozitului pe profit
Impozitul pe profit are un rol principal în procurarea resurselor financiare necesare
efectuării cheltuielilor publice.
Din punct de vedere economic este un instrument de intervenţie a statului pentru a
încuraja -sub formă de exonerări- sau de a descuraja -prin suprataxare-, anumite sectoare
sau activităţi economice.
Rolul impozitului pe profit se manifestă pe plan financiar, economic şi social, dar
în mod diferit de la o etapă la alta de dezvoltare a economiei. Rolul cel mai important se
manifestă pe plan financiar, deoarece constituie unul din principalele mijloace de
procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Sporirea volumului acestui impozit s-a realizat prin creşterea numărului plătitorilor,
extinderea bazei de impozitare, dar şi prin cotele de impunere stabilite.
Aria de aplicare a impozitului pe profit
Conform Codului Fiscal - sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform
prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
persoanele juridice române;
persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu/mai multor sedii permanente în România; (în vigoare de la 1 iulie 2013)
persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;
persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română;
persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate
juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine
şi se varsă de către persoana juridică română.
persoanele juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei
europene.
Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit urmatorii contribuabili:
trezoreria statului;
instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru
veniturile proprii şi disponibilităţile;
persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor;
fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat;
cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult,
potrivit legii, veniturobţinute din chirii, alte venituri obţinute din
activităţi economice, venituri dindespăgubiri în formă bănească,
obţinute ca urmare a măsurilor reparatoriiprevăzute de legile
privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţica
sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii
următori,pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult,
pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a
lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ,
pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau înparteneriat, de
servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru
acţiunispecifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase;
instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele
autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii
următori;
asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi
asociaţiile delocatari recunoscute ca asociaţii de proprietari,
pentru veniturile obţinute dinactivităţi economice şi care sunt
sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a
eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii
comune;
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit
potrivit legii;
Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
Banca Naţională a României;
Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.
Anul fiscal este anul calendaristic.Când un contribuabil se înfiinţează sau
încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din
anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
Calculul impozitului pe profit
Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra
profitului impozabil:
Impozitul pe profit = Profitul impozabil x Cota de impozitare
Profitul impozabil = Venituri impozabile – Cheltuieli
deductibile
Profitul impozabil = (Venituri totale – Venituri neimpozabile)
– (Cheltuieli totale –Cheltuieli nedeductibile)
Impozitul pe profit = 16% x Profitul impozabil
Dacă din rezultatul brut al exerciţiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade
impozitul pe profit, se obţine rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere). Acest
rezultat net al exerciţiului se regăseşte în soldul final al contului 121 “Profit sau
pierdere”, este înscris în pasivul bilanţului contabil şi explicat în contul de profit şi
pierdere. Deciziile privind modalităţile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire
(în cazul pierderilor) a rezultatului net al exerciţiului sunt luate de adunarea generală a
acţionarilor sau asociaţilor, după caz.
Profitul impozabil se calculează şi se evidenţiază lunar, cumulate de la începutul
anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculează lunar extracontabil, astfel
încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare.
Impozit minim
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor
de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice
care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora
impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât
5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor
venituri înregistrate.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice
sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se
scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor
potrivit normelor de aplicare.
Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea
din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil.Metodele
contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în
baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul
realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor
norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii.
Tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului preţului
pieţei libere, potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile
stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare
stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se
au în vedere principiile privind preţurile de transfer.
În scopul determinării profitului impozabil, contribuabilii sunt obligaţi să
evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile realizate din orice sursă,
într-un an fiscal, precum şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv
cele reglementate prin acte normative în vigoare.
La calculul profitului impozabil, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare se
acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentară la calculul profitului impozabil, în proporţie de 50%, a
cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează
trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează
potrivit dispoziţiilor
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi
echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
Scutirea de impozit a profitului reinvestit
Profitul investit în producţia şi/sau achiziţia de echipamente tehnologice (maşini,
utilaje şi instalaţii de lucru), astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul
privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în
scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit.
Profitul investit reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul
contabil cumulat de la începutul anului, utilizat în acest scop în anul efectuării investiţiei.
Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului
pe profit datorat pentru perioada respectivă.
Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozit pe profit trimestrial, în
situaţia în care se efectuează investiţii în trimestrele anterioare, din profitul contabil
cumulat de la începutul anului se scade suma profitului investit anterior pentru care s-a
aplicat facilitatea.
Venituri neimpozabile
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană
juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe
profit, situată într-un stat terţ, cu care România are încheiată o convenţie de evitare a
dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la
persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data
înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1
an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca
urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele
juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării,
transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la
care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare
pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);
c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori
anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în
natură la capitalul altor persoane juridice;
d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri
aprobate prin acte normative;
e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are
încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării
inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din
capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare;
f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale
de raportare financiară;
g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor
imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe
valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile
concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune
a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz;
h) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane
juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a
dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii,
contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul
social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare.
Declararea şi plata impozitului pe profit
Declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile prevăzute de prezentul
articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare
încheierii trimestrelor I - III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului
fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul
pe profit.
Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii, pot opta pentru declararea şi
plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul până
la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei
privind impozitul pe profit.
Depunerea declaraţiei de impozit pe profit
Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit până
la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepţia contribuabililor, care depun
declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor
alineate.
Contribuabilii au obligaţia de a depune şi declaraţia privind distribuirea între
asociaţi a veniturilor şi cheltuielilor.
Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (3) au obligaţia să
depună o declaraţie anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit aferent
anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea
anului fiscal modificat.
2. Reglementări legale privind impozitul pe profit
Principalele modificari privind impozitul pe profit, in vigoare de la 1 februarie 2013.
S-a introdus obligativitatea contribuabililor plătitori de impozit pe profit să
evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile realizate din orice sursă,
într-un an fiscal, precum şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora.
Pentru activităţile de cercetare-dezvoltare deducerea suplimentară la calculul profitului
impozabil a cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi se acordă , începand cu 1
februarie 2013, în proporţie de 50%.
Stimulentele fiscale se acordă pentru activităţile de cercetare-dezvoltare care
conduc la obţinerea de rezultate ale cercetarii, valorificabile de către contribuabili,
efectuate atat pe teritoriul naţional, cât sâ şi în statele membre ale Uniunii Europene sau
în statele care aparţin Spaţiului Economic European.
Sunt venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil, inclusiv veniturile
reprezentand modificarea valorii juste a activelor biologice, ca urmare a evalaurii
ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internationale de raportare financiară.
Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la
momentul scăderii din gestiune a acestor active biologice.
Sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil:
- cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei
evaluări utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internationale de raportare financiară,
se înregistrează o descreştere a valorii acestora;
- cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme
cu Standardele internationale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele
fixe/imobilizarile necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată
amânată;
- cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior
ca fiind legate de fapte de corupţie.
Au fost incluse in categoria mijlocelor fixe amortizabile:
investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte
asociere în participaţiune;
activele biologice, înregistrate de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internationale de
raportare financiară.
Deducerea pentru impozitele platite către un stat străin într-un an fiscal (creditul
fiscal) se acordă doar din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost
plătit statului străin.
Potrivit modificărilor Codului fiscal introduse prin O.G. nr. 8/2013 şi care intră în vigoare
la data de 1 februarie 2013, microîntreprinderile vor aplica in mod obligatoriu regimul de
impozitare de 3%, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
În vechea reglementare, microîntreprinderile puteau opta între regimul de impozitare de
3% şi cel de 16%. Condiţiile pentru aplicarea regimului de impozitare de 3% erau
următoarele:
microîntreprinderea realiza venituri, altele decât cele prevăzute la art. 112 alin. (6)
cod. fiscal (venituri din activitatea bancară, asigurări şi reasiguri etc.);
aceste venituri nu depăşeau echivalentul în lei al 100.000 euro;
capitalul social al microîntreprinderii era deţinut de persoane, altele decât statul şi
autorităţile locale;
microîntreprinderea avea de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv.
Potrivit noii reglementări, pentru a aplica regimul de impozitare de 3%, veniturile
realizate trebuie să nu depăşească echivalentul în lei a 65.000 euro.
Reguli de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii:
impozitul reglementat de prezentul titlu este obligatoriu.;
microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit sunt obligate la plata
impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal următor;
pentru anul 2013, persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care
la data de 31 decembrie 2012 îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1121 sunt
obligate la plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu 1 februarie
2013, urmând a comunica organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului de
impunere, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 25
martie 2013 inclusiv;
persoană juridică română care este nou-înfiinţată este obligată să plătească
impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal;
microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul
fiscal următor anului;
persoanele juridice române care au optat pentru acest sistem de impunere potrivit
reglementărilor legale în vigoare până la data de 1 februarie 2013 păstrează acest
regim de impozitare pentru anul 2013.
În plus, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari
de 65.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile
realizate de la începutul anului fiscal.
O societate care nu a realizat niciun venit nu poate fi considerată microîntreprindere.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2013 (Monitorul Oficial nr.
703/15.11.2013) aprobă modificări şi completări ale Codului Fiscal aprobat prin Legea
nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Modificările referitoare la impozitului pe profit şi impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor, aplicabile începând cu 1 ianuarie 2014, sunt:
Actul normativ prevede scutirea castigurilor de capital, prin:
scutirea veniturilor din dividende primite de la persoane juridice din state terte cu
care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri;
scutirea castigurilor de capital realizate de contribuabili din vanzarea/cesionarea
titlurilor de participare;
scutirea veniturilor obtinute de o persoana juridica romana din lichidarea unei alte
persoane juridice.
Aceste scutiri se acorda in conditiile in care contribuabilul detine pe o perioada
neintrerupta de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are
titlurile de participare.
Au fost introduse, respectiv modificate, si prevederile referitoare la:
scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoana juridica romana de la
alta persoana juridica romana;
scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoana juridica romana de la alta
persoana juridica straina situata intr-un stat membru;
neimpozitarea dividendelor distribuite de o persoana juridica romana unei alte
persoane juridice romane.
De asemenea, noul act normativ prevede:
conditiile de schimbare a anului fiscal pentru contribuabilii care solicita
modificarea exercitiului financiar, potrivit art. 27 din Legea contabilitatii nr.
82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
revizuirea regimului fiscal aplicabil cheltuielilor cu sponsorizarea, in sensul
reportarii sumelor care raman nededuse in anul fiscal, intrucat depasesc limita
minima care se scade din impozitul pe profit, 3 la mie din cifra de afaceri dar nu
mai mult de 20% din impozitul pe profit, in urmatorii 7 ani consecutivi;
veniturile impozitate in strainatate, incluse in profitul impozabil atribuibil sediului
permanent din Romania al unei persoane juridice din alt stat membru al Uniunii
Europene sau dintr-un stat din Spatiul Economic European, vor beneficia de
avantajul fiscal al creditului fiscal extern acordat unei persoane juridice romane,
indiferent daca conventia de evitare a dublei impuneri aplicabila incheiata intre
Romania si statul sursa a veniturilor prevede sau nu in mod explicit acest avantaj
fiscal in favoarea sediului permanent.
BIBLIOGRAFIE
static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014