Probe de Audit

Ana Morariu – Probe de audit

Prof.univ.dr. Ana MORARIU

1

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMANIA CURS DE PREGATIRE PROFESIONALA 2009

PROBE DE AUDIT– ISA 500

Autor: Prof.univ.dr. Ana Morariu

BUCURESTI 2009



2

PROBE DE AUDIT –ISA 500 Referintele de baza privind PROBELE DE AUDIT sunt date de ISA5001, ISA 501-

ConsideraŃii specifice pentru elemente selectate, ISA 505 „Confirmari externe” , ISA 510- “Misiuni de audit iniŃiale-Solduri iniŃiale, ISA 520- Proceduri analitice, ISA 530- Eşantionarea în audit, ISA 570- Continuitatea activităŃii, ISA 330 ”Raspunsul auditorului la riscurile evaluate”, ISA 200”Obiective generale ale auditorului independent si desfasurarea unui audit in conformitate cu Standardele Internationale de Audit”,ISA 230- DocumentaŃia în audit,ISA 240 „Responsabilitatea auditorului privind frauda in cadrul unui audit al situatiilor financiare”, ISA 705“ Modificari ale opiniei raportului auditorului independent”. Trebuie de asemenea avute in vedere si “Normele minimale de audit” elaborate de CAFR. Aplicarea celorlalte standarde (ISA) completeaza intr-un fel sau altul Confirmarile externe si

sustinerea opiniei prin raportul de audit.

DefiniŃii şi concepte Proceduri de audit - un set de instrucŃiuni în termeni suficienŃi de specifici privind

colectarea tipurilor de probe de audit care urmează a fi obŃinute pe parcursul desfasurarii unei misiuni de asigurare.

Probe de audit - Informatiile utilizate de auditor pentru emiterea de concluzii pe care se bazeza opinia auditorului. Probele de audit includ atât informaŃiile cuprinse in inregistrarile contabile, cât şi alte informatii, spre exemplu din auditurile anterioare, rapoarte ale analiştilor, date comparabile cu privire la concurenŃă.

Confirmare externa - Probă de audit obŃinută sub formă de răspuns scris adresat direct auditorului de către o terŃă parte ( partea care confirmă), în format electronic, imprimat, sau în alt format.

Grad de adecvare al probelor de audit- măsura calităŃii probelor de audit exprimată de relevanŃa şi credibilitatea acestora în justificarea concluziilor pe care se întemeiază opinia auditorului.

SuficienŃa probelor de audit – Măsura cantităŃii probelor de audit. Cantitatea probelor de audit necesare este afectată de evaluarea de către auditor a riscurilor de denaturare semnificativă şi de asemenea, de calitatea acestor probe de audit

Aspecte generale Probele de audit sunt necesare pentru a justifica opinia ;i raportul auditorului. Ele sunt

cumulative ca natur[ ;i sunt ob’inute ]n principal prin intermediul procedurilor de audit desf[;urate pe parcursul misiunii.

Pentru obŃinerea unor astfel de informaŃii, auditorul, trebuie să dispună de cunoştinte şi

aptitudini necesare pentru a colecta pentru fiecare aserŃiune inclusă în situaŃiile financiare

supuse auditului, probe suficiente şi temenice, astfel încât să se conformeze standardelor de audit financiar definite .

1 CAFR-IFAC, Audit financiar 2009, ISA 500 aplicabil cu data de 15 decembrie 2009, pag.411



3

Aceste probe sunt obtinute prin desfasurarea de : a. Proceduri de evaluare a riscului; şi b. Proceduri de audit ulterioare care cuprind:

- Teste ale controalelor, atunci cand acestea sunt prevazute de ISA-uri sau atunci cand auditorul a ales sa le efectueze; şi

- Proceduri de fond, inclusive teste de detaliu si proceduri de fond analitice

Elaborarea programului de audit este abilitatea auditorului în luarea deciziilor majore cu privire la :

1. ce proceduri de audit trebuie să utilizeze ; 2. natura şi cantitatea probelor ce trebuie obŃinute pe baza procedurilor aplicate;

3. programarea în timp a procedurilor de audit; 4. care este dimensiunea eşantionului şi care vor fi elementele extrase din populaŃie

pentru a fi testate; 5. costurile implicate .

Proceduri de audit

Auditorul financiar obŃine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii

rezonabile pe baza cărora să-şi fundamenteze opinia de audit prin aplicarea unor proceduri de

audit prin intermediul cărora2:

- Să realizeze o cunoastere a entităŃii, a mediului in care

aceasta îşi desfasoară activitatea şi a controlului intern Proceduri de evaluare a

pentru a evalua riscurile existenŃei unor erori semnifi- riscurilor

cative la nivelul situaŃiilor financiare şi aserŃiunilor.

- Să testeze - dacă este necesar si/sau a decis sa facă ast-

fel - eficienŃa sistemului de control intern în prevenirea Teste ale controalelor

sau detectarea şi corectarea denaturărilor semnificative

de la nivelul aserŃiunilor.

- Să detecteze denaturările semnificative de la nivelul Proceduri de fond

aserŃiunilor aplicate de management.

Procedurile de audit selectate şi aplicate în evaluarea calităŃii informaŃiilor contabile

trebuie să verifice utilitatea acestora, şi anume existenŃa caracteristicilor calitative ale

situaŃiilor financiare. Caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare: inteligibilitatea,

relevanŃa, credibilitatea şi comparabilitatea informaŃiilor.

2 Culda, E. – Revista “Audit financiar”, Nr. 3 / 2007, pag 3-7



4

Testele de fond (de fundamentare) constituie teste realizate cu scopul detectării

denaturărilor semnificative care afectează situaŃiile financiare. Acestea pot fi:

- teste substanŃiale ale operaŃiunilor, tranzacŃiilor;

- teste substanŃiale ale soldurilor conturilor;

- proceduri analitice.

Testele substanŃiale ale operaŃiunilor, tranzacŃiilor sunt utilizate pentru evaluarea

tranzacŃiilor realizate în cadrul organizaŃiei şi înregistrate în rulajele debitoare/creditoare ale

conturilor. Se examinează astfel documentele care au stat la baza înregistrărilor.

Testele substanŃiale ale şoldurilor conturilor vizează colectarea de elemente probante

privind soldurile conturilor în ansamblul lor, la un moment dat, decât a tranzacŃiilor

individuale care au condus la soldurile respective.

În conformitate cu Standardele de Audit Financiar3, procedurile analitice conŃin o

serie de comparaŃii efectuate de auditorul financiar, ce pot fi sistematizate după cum

urmează:

• compararea informaŃiilor financiare curente cu cele aferente perioadelor precedente;

• compararea informaŃiilor financiare curente cu cele estimate de entitatea patrimonială,

regăsite sub forma prognozelor şi previziunilor;

• compararea informaŃiilor financiare curente cu estimările auditorului financiar;

• compararea informaŃiilor financiare curente cu cele referitoare la sectorul de activitate

al entităŃii patrimoniale auditate.

În acest context, existenŃa unor diferenŃe semnificative, constituie un semnal de

alarmă pentru auditorul financiar, sub aspectul prezenŃei unor posibile erori în situaŃiile

financiare.

Scopul acestor proceduri constă în identificarea corelaŃiilor şi a tendinŃelor de

evoluŃie a elementelor analizate. În general, prin aplicarea procedurilor analitice, auditorul

caută să obŃină un răspuns la întrebarea: “Sunt toate aceste cifre în concordanŃă cu

informaŃiile pe care le am despre entitate?”

Procedurile de fondcuprind:

- testele substanŃiale ce se aplică până la închiderea exerciŃiului financiar;

- testele substanŃiale privind soldurile conturilor aplicabile de cele mai multe ori după

închiderea exerciŃiului financiar;

3 Standardul de Audit Nr. 520 - Proceduri analitice.



5

În practică, de regulă, se aplică testele substanŃiale privind soldurile conturilor şi

înainte de închiderea exerciŃiului financiar, procedându-se la:

� asistarea la inventarierea activelor

� inspecŃia imobilizărilor

� obŃinerea confirmărilor de la terŃi

totodată se efectuează verificări în ceea ce priveşte riscul apariŃiei unor erori semnificative,

care constau în:

� eficacitatea sistemului de control intern

� eficienŃa sistemului contabil

� posibilitatea ca managementul să emită rapoarte eronate

Întinderea, aria de aplicabilitate a procedurilor de fond depinde de nivelul riscului de

nedetectare stabilit. Cu cât riscul de nedetectare este mai mare, cu atât procedurilor de fond

vor fi mai detaliate.

Testele de control constau în evaluări ale sistemului de control intern şi ale sistemului

contabil pentru a se aprecia riscul de control, furnizând probe de audit necesare verificării

celor două sisteme.

Procedurile de audit cele mai utilizate sunt:

- inspecŃia

- observarea

- examinarea documentelor şi înregistrărilor

- investigarea

- confirmarea

- recalcularea (verificarea calculelor matematice)

- reefectuarea (reconstituirea)

- revizuirea

InspecŃia4 constă în examinarea înregistrărilor, documentelor precum şi în

examinarea imobilizărilor corporale sau a altor active. InspecŃia furnizează probe de audit cu

grade diferite de credibilitate, în funcŃie de natura şi sursa lor. Există patru categorii de probe

de audit, prezentate în mai jos, în ordinea descrescătoare a credibilităŃii:

• probe de audit cu caracter documentar, elaborate şi păstrate de terŃi;

4 Morariu, A. – Revista “Audit financiar”, Nr.1 / 2008, pag 7-12



6

• probe de audit cu caracter documentar, elaborate de terŃi şi pătrate de entitatea auditată ;

• probe de audit cu caracter documentar, elaborate de entitatea auditată şi care circulă la

exterior ;

• probe de audit cu caracter documentar, elaborate şi păstrate de entitatea auditată.

InspecŃia activelor corporale ale entităŃii furnizează informaŃii despre existenŃa lor,

dar nu şi despre proprietatea şi valoarea lor .

Observarea constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri care este efectuată

de alte persoane. În acest caz, auditorul trebuie să Ńină cont că observarea anumitor proceduri

poate altera rezultatul acelor proceduri.

Dacă realizăm o comparaŃie între procedura inspecŃiei şi procedura observaŃiei, putem

constata următoarele:

- inspecŃia are ca obiect documentele, activele entităŃii auditate;

- observaŃia se referă la procese, proceduri, operaŃii etc.

Examinarea documentelor şi a înregistrărilor vizează analiza documentelor,

urmărirea circuitului acestora, compararea şi reconcilierea lor. Prin examinarea circuitului

documentelor se verifică modul de înregistrare a lor în contabilitate, iar prin examinarea

documentelor se obŃin informaŃii referitoare la forma documentelor, modul de completare a

acestora, precum şi la fondul acestora (măsura în care documentele reflectă o tranzacŃie reală,

la valoarea corectă, examinarea semnăturilor etc).

Investigarea presupune realizarea unor chestionare adresate atât persoanelor din

interiorul organizaŃiei, cât şi din exteriorul acesteia cu scopul de a obŃine informaŃii

pertinente legate de entitatea economică auditată. O procedură larg utilizată pentru

cunoaşterea activităŃii entităŃii auditate constă în investigaŃie.

Un aspect foarte important constă în evaluarea răspunsurilor primite în urma

investigaŃiei şi coroborarea acestora cu informaŃiile din contabilitate.

Confirmarea externă constă în procesul de obŃinere a unor informaŃii, de obicei în

scris, de la o terŃă persoană, care vizează o anumită situaŃie, ca de pildă informaŃii despre

soldurile unor conturi, despre anumite operaŃiuni, documente, condiŃii etc.

De regulă, probele de audit obŃinute prin confirmare au un grad ridicat de

credibilitate, dar care poate fi influenŃat de anumiŃi factori: destinatarul solicitării de

confirmare, forma confirmării, natura informaŃiei confirmate.



7

Recalcularea (verificarea calculelor matematice) constă în verificare acurateŃei

matematice a sumelor conŃinute în documentele contabile, înregistrări,situaŃii financiare etc

Reefectuarea reprezintă procedura prin care auditorul financiar execută în mod

independent proceduri şi activităŃi pe care entitatea le-a efectuat iniŃial. Probele de audit

obŃinute prin această procedură au un grad ridicat de credibilitate, deoarece auditorul verifică

direct fiabilitatea sistemului de control intern.

Revizuirea presupune identificarea unor situaŃii importante sau neobişnuite, a unor

iregularităŃi în şoldurile şi/sau rulajele conturilor, ajustări, stornări efectuate etc.

Procedurile analitice reprezintă evaluări ale informaŃiilor financiare efectuate prin

intermediul unui studiu al relaŃiilor dintre datele financiare şi nefinanciare. Ele cuprind

investigarea fluctuaŃiilor şi relaŃiilor identificate care nu sunt consecvente cu alte informaŃii

relevante sau care se abat in mod semnificativ de la valorile previzionate

Interogarea presupune căutarea de informaŃii financiare şi nefinanciare, din

interiorul sau afara entităŃii. Interogările pot fi oficiale scrise sau neoficiale verbale.

Răspunsurile la interogări pot oferi auditorului informaŃii pe care le analiyeayă în combinaŃie

cu alte probe de audit.

Tipul Procedurii de Audit Gradul de asigurare

Inspectia activelor corporale

Reefectuarea

Recalcularea

Inalt

Inspectia documentelor, inregistrarilor

Confirmarea

Revizuirea

Proceduri analitice

Mediu

Observarea

Investigarea

Scazut

Sursa: Culda, E. – Revista “Audit financiar”, Nr. 3 / 2007, pag 3-7

Probele de audit – argument forte in sustinerea opiniei exprimata de auditor

Tehnica culegerii elementelor probante nu este o metodă caracteristică auditului

financiar, şi cu toate că a fost preluată din alte domenii, a dobândit o deosebită importanŃă,

precum şi caracteristici tipice profesiei de auditor. Astfel, în planificarea şi selectarea unei



8

tehnici de auditare a situaŃiilor financiare, cel mai anevoios aspect pentru auditorii financiari

îl constituie acumularea unei cantităŃi adecvate de probe de audit, cu costuri minime şi fără a

fi perturbat fluxul normal al activităŃii entităŃii economice.

Standardele internaŃionale de audit subliniază faptul că probele de audit sunt necesare

pentru a putea dovedi fidelitatea declaraŃiilor conducerii cuprinse in situaŃiile financiare.

Astfel, prin cunoştinŃele profesionale şi metodele de care acesta dispune, auditorul financiar

colectează pe tot parcursul activităŃii sale probe de audit adecvate prin intermediul cărora

poate, să îşi exprime opinia în legătură cu compania auditată.

Probele de audit financiar, reprezintă totalitatea informaŃiilor utilizate de auditorul

financiar, pentru emiterea unei concluzii, pe care este bazată opinia de audit şi includ toate

informaŃiile conŃinute în evidenŃele contabile, care stau la baza situaŃiilor financiare. Sunt

considerate probe de audit financiar orice documente sau declaraŃii obŃinute de auditor în

timpul misiunii sale şi care sunt relevante pentru acesta în obŃinerea unei opinii rezonabile.5

Putem astfel, menŃiona faptul, că auditorul financiar poate utiliza o gamă extrem de

variată de elemente probante, sub diferite forme, de pildă: mărturiile verbale ale clientului

(persoanei auditate) sau ale unei terŃe persoane, corespondenŃa cu terŃe persoane din afara

unităŃii, precum şi propriile sale observaŃii. EvidenŃele contabile cuprind de regulă, probe de

audit financiar, cum ar fi: evidenŃele înregistrărilor iniŃiale şi evidenŃele justificative, facturi,

contracte, registrul jurnal şi registrul inventar, înregistrări contabile şi alte ajustări ale

situaŃiilor financiare, care nu sunt reflectate în înregistrările contabile oficiale, alte evidenŃe

(cum ar fi documente de lucru şi foi de calcul care justifică alocările costurilor, calculele,

reconcilierile şi prezentările de informaŃii).

Auditorul financiar obŃine unele probe de audit testând evidenŃele contabile, de

exemplu, prin intermediul analizei, reefectuând procedurile urmate în procesul de raportare

financiară şi reconciliind categoriile şi aplicaŃiile aferente ale aceloraşi informaŃii. Prin

efectuarea unor astfel de proceduri de audit, auditorul financiar poate stabili că, evidenŃele

contabile sunt consecvente, la nivel intern şi poate fi de acord cu fidelitatea situaŃiilor

financiare.

În scopul formulării opiniei de audit, auditorul nu examinează toate informaŃiile

disponibile, deoarece concluziile pot fi obtinuŃe utilizând abordările de eşantionare şi alte

mijloace de selecŃie a elementelor testate. Este necesar ca auditorul să se bazeze pe acele

5 IFAC-CAFR, Audit financiar 2009, Ed. Irecson,2009’Standardul de audit nr. 500 – Probe de audit”



9

probe de audit care sunt mai degrabă persuasive decât conclusive. Pentru o certificare

rezonabilă, nu sunt suficiente probe de audit care sunt mai puŃin decât persuasive. Atunci

când evaluează cantitatea şi calitatea probelor de audit şi, astfel gradul de suficientă şi de

adecvare al acestora, pentru a susŃine opinia de audit, auditorul face uz de raŃionamentul

profesional şi exercită scepticismul profesional.6 Sursele probelor de audit sunt redate in

schema de mai jos7

Culegerea probelor de audit financiar în scopul formulării opiniei de conformitate a

situaŃiilor financiare cu prevederile din Standardele NaŃionale şi InternaŃionale de

Contabilitate presupune parcurgerea succesivă a mai multor etape:

• analizarea reglementărilor naŃionale şi internaŃionale specifice entităŃii patrimoniale;

• utilizarea de proceduri pentru detectarea aspectelor de nonconformitate cu aplicarea

Standardelor NaŃionale şi InternaŃionale de Contabilitate;

6 F.Cojoc, Gh. Rusu, E.I.Ghizari, A. Rusovici – Auditul situatiilor financiare in entitatile economice, Bucuresti, 2006, pag 234 7 Sursa: Gray, Iain; Manson, Stuard - Audit process: The principles, practice and cases

Probe de audit

Facturi

Contracte

Registrul jurnal

Registrul inventar

Inregistrări de regularizare

BalanŃa de verificare intocmită conform

IAS

SituaŃii financiare armonizate cu IAS

Proceduri analitice

InformaŃii generale

Evaluarea controlului si auditului intern

Dosare permanente

Testele mecanismelor de control si testele

substanŃiale ale operaŃiunilor



10

• obŃinerea de elemente probante suplimentare cu privire la conformitatea cu

Standardelor NaŃionale şi InternaŃionale de Contabilitate pentru acele aspecte cunoscute de

auditorul financiar, care ar putea afecta conŃinutul situaŃiilor financiare;

• obŃinerea unor declaraŃii scrise din partea conducerii, cu privire la situaŃiile de

nonconformitate reală sau potenŃială specifică întocmirii situaŃiilor financiare, ce i-a

determinat să nu respecte prevederile Standardelor NaŃionale şi InternaŃionale de

Contabilitate.

Dacă în urma demersului realizat sunt constatate elemente grave de nonconformitate,

responsabilitatea auditorului financiar este de a comunică aceste aspecte conducerii entităŃii

economice. Atunci când există suspiciuni cu privire la implicarea conducerii în nerespectarea

prevederilor legale, auditorul financiar poate solicita consultanŃă juridică.

Auditorul financiar justifică situaŃiile, care sunt importante în vederea furnizării de

probe adecvate de audit financiar, ce susŃin opinia sa de audit şi arată că auditul financiar a

fost realizat în conformitate cu Standardele NaŃionale şi InternaŃionale de Contabilitate.

SuficienŃa şi adecvarea probelor de audit, care să susŃină concluziile auditorului

financiar pe parcursul activităŃii sale, sunt o problemă de raŃionament profesional.

Caracteristicile de calitate ale probelor de audit Gradul de adecvare al probelor de audit8

Gradul de adecvare al probelor de audit dă în fapt măsură calităŃii acestora, astfel,

probele de audit, indiferent de forma lor, sunt considerate ca fiind adecvate atunci când

ele oferă informaŃii ce sunt şi relevante şi credibile.

Relevantă probelor de audit este dată de măsura în care acestea sunt în concordanŃă

cu aserŃiunile aplicate de management la întocmirea situaŃiilor financiare.

Credibilitatea probelor de audit se referă la faptul dacă auditorul se poate baza pe un

anumit tip de probe pentru a evalua corect modul de aplicare a unei aserŃiuni sau a alteia,

fiind influenŃată de sursa, de natura şi de circumstanŃele în care aceste probe sunt obŃinute.

Gradul de suficienŃa al probelor de audit

Gradul de suficienŃă reprezintă măsura cantităŃii probelor de audit, respectiv

cantitatea de materiale doveditoare necesare pentru a oferi o bază rezonabilă exprimării unei

opinii asupra situaŃiilor financiare, stabilirea acestor “cantităŃi” depinzând în mare măsură de

8 IFAC –CAFR , Audit financiar 2009. Editura IRECSON, Bucuresti, 2009



11

exercitarea raŃionamentelor profesionale. Cantitatea probelor de audit este influenŃată de o

serie de factori (materialitatea, riscul de denaturare, mărimea şi caracteristicile populaŃiei,

omogenitatea populaŃiei, calitatea probelor de audit culese):

•••• RelevanŃa/Pragul de semnificaŃie (Materialitatea)- se referă la importanŃa

claselor de tranzacŃii şi a conturilor pentru utilizatorul informaŃiilor, astfel încât, cu cât

tranzacŃiile/poziŃiile/elementele din situaŃiile financiare sunt mai importante, cu atât este

nevoie de o cantitate mai mare de probe.

•••• Riscul de denaturare - se referă la riscul (inerent) de a exista unele erori în

aplicarea regulilor contabile şi la riscul de nedetectare a acestor erori prin sistemul de control

intern, astfel încât, cu cât acest risc va fi mai mare, cu atât vor fi cerute mai multe probe de

audit.

•••• Mărimea populaŃiei - în cadrul unei misiuni de audit, de multe ori este

necesar să se lucreze cu eşantioane din cadrul unor populaŃii statistice, nefiind posibilă

analizarea tuturor elementelor (tranzacŃiilor, operaŃiunilor) dintr-o astfel de „populaŃie”.

Numărul probelor de audit, în acest caz, depinde de mărimea şi caracteristicile populaŃiei

analizate, astfel încât, cantitatea de probe necesare este cu atât mai mare, cu cât populaŃia

(numărul tranzacŃiilor/operaŃiunilor) este mai mare (ISA 530).

• Omogenitatea populaŃiei - dacă populaŃia statistică este omogenă respectiv

elementele care o formează au caracteristici asemănătoare, aceasta poate fi analizată (testată)

cu ajutorul unui eşantion de dimensiuni mai mici.

• Calitatea probelor de audit culese - cu cât calitatea probelor de audit este mai

ridicată, cu atât numărul acestora va putea fi mai mic.

În consecinŃă, gradul de adecvare şi gradul de suficienŃă al probelor de audit sunt

în strânsă interdependenŃă, iar simpla obŃinere a unei cantităŃi mari de probe de audit nu

poate compensa calitatea slabă a acestora.9

9 Morariu, A., Stoian, F. – Revista “Audit financiar”, Nr.7 / 2008, pag 26-31



12

Sursa: Graham W. Cosserat – „Modern Auditing”, Ed. John Wiley & Sons, New York

Factorii care influenŃează calitatea probelor de audit financiar

RaŃionamentul profesional al auditorului în ceea ce priveste selectarea unor probe de

audit adecvate şi suficiente este influenŃat de următorii factori:

� Pragul de semnificaŃie;

� Nivelul riscului de audit, respectiv al riscului de control şi al riscului inerent;

� Profesionalismul şi experienŃa acumulata a auditorului;

� Sursa şi credibilitatea informaŃiilor dobândite.

RelaŃia între riscul de audit, pragul de semnificaŃie şi probele de audit

Schema grafică existentă între riscul de audit, pragul de semnificaŃie şi probele de

audit este reprezentată în figură de mai jos, care prezintă deopotrivă raportul invers

proporŃional dintre mărimea pragului de semnificaŃie şi probele de audit ce urmează a fi

colectate, şi relaŃia invers proporŃională dintre riscul de audit şi probele de audit.

CalităŃile probelor de

audit

Gradul de adecvare

Gradul de suficienŃă

RelevanŃa

IndependenŃa sursei

Specializarea sursei

Mecanisme de control eficiente

Informarea directă a auditorului

Obiectivitatea sursei

Forma de prezentare

Materialitatea

Riscul de denaturare

Mărimea populaŃiei

Omogenitatea populaŃiei

Calitatea probelor de audit



13

Astfel, dacă menŃinem, riscul de audit constant, dar reducem mărimea pragului de

semnificaŃie se observă necesitatea creşterii probelor de audit. Similar, dacă menŃinem

mărimea pragului de semnificaŃie constantă şi reducem probele de audit, impactul se

răsfrânge asupra riscului de audit, prin creşterea acestuia.10

Fiabilitatea elementelor probante colectate este apreciată în funcŃie de originea lor

internă sau externă, de natura lor scrisă sau orală şi de circumstanŃele în care s-au obŃinut,

astfel:

� probele de audit din surse externe (spre exemplu, confirmarea de la o terŃă parte) sunt

mai credibile decât cele generate intern.

� probele de audit generate intern, sunt mai credibile atunci când sistemul contabil şi de

control intern sunt funcŃionale.

� probele de audit obŃinute direct de auditor sunt mai credibile decât cele obŃinute de

entitate.

� probele de audit sub formă de documente scrise sunt mai credibile decât declaraŃiile

orale.11

Sinteza relaŃiilor dintre situaŃiile financiare şi raportul de audit12

10 Prawitt, Messier, Glover - Auditing and assurance services, Editura McGraw-Hill Irwin, 2006, pag. 130-164

11 Culda, E. – Revista “Audit financiar”, Nr. 3 / 2007, pag 3-7 12 Morariu, A. – Revista “Audit financiar”, Nr.1 / 2008, pag 7-12

Probe de audit Prag de Risc de semnificatie audit



14

In loc de concluzii

Literatura de specialitate, din Ńară şi din afara graniŃelor, cuprinde o multitudine de

studii având ca temă sistemul contabil şi capacitatea acestuia de a răspunde, prin intermediul

situaŃiilor financiare, cerinŃelor unei categorii cât mai largi de utilizatori. Astfel, eforturile au

fost îndreptate către crearea unui set de norme a căror aplicare să conducă la o informare de

înaltă calitate, care să ajute actorii pieŃelor mondiale să ia decizii pertinente.

În acest context, intervine rolul deosebit de important al auditului financiar , de a

aduce un plus de siguranŃă asupra faptului că informaŃia contabilă a fost obŃinută, tratată şi

prezentată în conformitate cu standardele şi principiile contabile internaŃionale. Cu alte

cuvinte, opinia exprimată de auditori devine esenŃială pentru imaginea companiilor şi a

grupurilor de entităŃi şi se transformă într-un garant pentru toŃi utilizatorii de informaŃie

contabilă. Însă, pentru o certificare rezonabilă, auditorul financiar colectează pe tot parcursul

misiunii sale probe de audit temeinice, prin intermediul cărora îşi poate fundamenta opinia

sa în legătură cu firma auditata.

Prin urmare, putem sintetiza, schematic, relaŃiile de interdependentă exprimate prin

importanta probelor de audit în fundamentarea opiniei auditorului, importanta auditului

financiar în garantarea credibilităŃii situaŃiilor financiare, respectiv importanta credibilităŃii

situaŃiilor financiare în procesul decizional al diverşilor utilizatori ai informaŃiei contabile.

AserŃiunile managementului referitoare la componenetele

situaŃiilor financiare

Procedurile de audit

Probele referitoare la corectitudinea, obiectivitatea

situaŃiilor financiare

Raportul de audit



15

- Prin sporirea credibilităŃii informaŃiilor financiar-contabile, auditul reduce

într-o măsură semnificativă “riscul informa Ńiei” pentru utilizatorii situa Ńiilor

financiare. Prin risc al informaŃiei se înŃelege riscul ca informaŃiile prezentate să nu fie

corecte. Astfel, dacă există un risc, investitorii vor dori sporirea remuneraŃiei

capitalurilor investite, pentru a acoperi acel risc, însă reducerea riscului informaŃiei va

genera reducerea primei de risc aferente investitorilor, respectiv reducerea costurilor

capitalurilor alocate şi promovarea resurselor în afaceri.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

� Audit financiar 2009: Manual de Standarde Internationale de Audit si Control de calitate., Editura IRECSON, 2009,

1. Arens, A.A; Loebbecke, J.K.-Audit – o abordare integrată, EdiŃia a 8-a, Editura Arc, Editie

revizuita, 2006, pag 15-188 2. Cosserat, Graham W,-Modern auditing, Editura John Wiley & Sons, New York, 2006, pag 17-51 3. Dănescu, T. Proceduri şi tehnici de audit financiar, Editura IRECSON, 2007, pag 221-343 4. Gray, Iain; Manson, Stuard, Audit process: The principles, practice and cases, Editura Thomson, Londra, Editie revizuita, 2006, pag 3-30

Credibilitatea situaŃiilor financiare

Auditul financiar

Probele de audit financiar contabil

Utilizatorii informaŃiei contabile



16

Documents

Probe de Audit