PRINCIPALELE ASPECTE CIVILE THE MAIN CIVIL ASPECTS OF …€¦ · - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013

59

PRINCIPALELE ASPECTE CIVILE

ALE RĂPIRII INTERNAŢIONALE DE

COPII

Alin-Gheorghe GAVRILESCU*

Abstract: Articolul pune în discuţie principalele aspecte civile ale răpirii internaţionale de copii fiind avute în vedere dispoziţiile Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, precum şi ale Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. După o scurtă parte introductivă privitoare la cadrul juridic sunt analizate aspectele privitoare la condiţiile răpirii internaţionale de copii, sesizarea autorităţii centrale, sesizarea autorităţii judiciare sau administrative, calitatea procesuală pasivă, ascultarea copilului, ascultarea titularului dreptului privind încredinţarea, regulile stabilite pentru a asigura înapoierea imediată a copilului, hotărârea de înapoiere a copilului pronunţată ulterior hotărârii de neînapoiere iar în partea finală sunt prezentate concluziile care se desprind din acest studiu.

Cuvinte cheie: autoritate judiciară sau

administrativă, deplasarea sau reţinerea ilicită, înapoierea copilului, dreptul privind încredinţarea, autoritate centrală, reşedinţa obişnuită, hotărâre

1. Cadrul juridic Lupta impotriva răpirilor

internaţionale de copii se realizează printr-un ansamblu de măsuri care au menirea de a face sa înceteze separarea între copilul deplasat sau reţinut ilicit şi părintele ale cărui drepturi au fost violate1, măsuri cuprinse în următoarele

THE MAIN CIVIL ASPECTS OF THE

INTERNATIONAL CHILD ABDUCTION

Alin-Gheorghe GAVRILESCU**

Astract: The article discusses the main, civil aspects of the international child abduction considering the stipulations of the Hague Convention on the civil aspects of the international children kidnapping, of the (EC) Regulation no. 2201/2003 of the European Union Council from November 27th, 2003 regarding the competence, the recognition and the execution of the judicial decisions in matrimonial matter and in the parental responsibility matter, and also of Law no. 369/2004 regarding the application of the Convention on the civil aspects of the international children kidnapping, adopted at Hague on October 25th, 1980, where Romania accessed by Law no. 100/1992. After a short introduction regarding the juridical frame, there is an analysis of the aspects regarding the conditions of international child abduction, the intimation of the central authority, the intimation of the judicial or administrative authority, the passive processual quality, the child’s hearing, the hearing of the holder of the entrusting right, the rules established for providing the child’s immediate return, the decision of the child’s return pronounced after the non-return decision and the final part presents the conclusions resulted from this study. Key words: judicial or administrative authority, illegal displacement or keeping, child’s return, entrusting right, central authority, regular residence, decision

2. Juridical framework The fight against the international

children kidnapping is accomplished by a set of measures meant to stop the separation between the illegally displaced or kept child and the parent whose rights were violated21 contained in the following juridical instruments: - the Hague Convention on the civil

* Lect. univ. dr., Departamentul Ştiinţe Juridice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu ** University Lecturer, PhD, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and Administrative Sciences “Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu



60

instrumente juridice: - Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii2 care are drept obiect să asigure înapoierea imediată a copiilor deplasaţi sau reţinuţi ilicit în orice stat contractant (art. 1 lit. a din convenţie) şi să facă să se respecte efectiv în celelalte state contractante drepturile privind încredinţarea şi vizitarea care există într-un stat contractant (art. 1 lit. b din convenţie). Aşadar, prevederile Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii au aplicabilitate în cazul existenţei unei situaţii de urgenţă, pentru apărarea drepturilor privind încredinţarea3 iar măsura de înapoiere a copilului dispusă în temeiul acestor prevederi de instanţa statului pe teritoriul căruia se află copilul la momentul pronunţării hotărârii are caracter temporar4. Dispoziţiile acestei convenţii sunt aplicabile oricărui copil care îşi avea reşedinţa obişnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredinţarea sau vizitarea; ele încetează a se mai aplica la data când copilul atinge vârsta de 16 ani (art. 4 din convenţie). Ceea ce Convenţia îşi propune să apere sunt relaţiile care se află deja protejate cel puţin prin aparenţa unui titlu valabil asupra dreptului de încredinţare în statul reşedinţei obişnuite a copilului, adică prin dreptul statului unde aceste relaţii s-au derulat înaintea deplasării5. - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti6. Potrivit art. 60 lit. e din Regulament, în relaţiile dintre statele membre acesta prevalează asupra Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, în măsura în care aceasta priveşte materiile reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003. Aşadar, Regulamentul va prevala asupra Convenţiei dacă respectivul caz priveşte una dintre materiile reglementate

aspects of the international children kidnapping22 whose object is to provide the immediate return of the illegally displaced or kept children in any contracting state (art. 1 letter a of the convention) and to make sure that the entrusting and visiting rights existing in a contracting state are actually respected in the other contracting state (art. 1 letter b of the convention). Therefore, the stipulations of the Hague Convention of the civil aspects of the international children kidnapping are applicable in case of an emergency situation, for defending the entrusting rights23 and the measure of the child’s return stipulated based on these stipulations by the court of the state on whose territory the child is when the decision is pronounced, is temporary24. The stipulations of this convention are applicable to any child who had his regular residence in a contracting state immediately before disrespecting the entrusting or visiting rights; they stop applying when the child turns 16 years old (art. 4 of the convention). The Convention wants to defend the relations which are already protected at least by the appearance of a valid title on the entrusting right in the state of the child’s regular residence, namely by the law of the state where these relations developed before the displacement25. - the (EC) Regulation no. 2201/2003 of the European Union Council from November 27th, 2003 regarding the competence, the recognition and the execution of the judicial decision in the matrimonial matter and in the parental responsibility matter26. According to art. 60 letter e of the Regulation, in the relations between the member states, they prevail on the Hague Convention from October 25th, 1980 on the civil aspects of the international children kidnapping, as long as it regards the matters regulated by the (EC) Regulation no. 2201/2003. Therefore, the Regulation prevails on the Convention if that case regards one of the matters regulated by the Regulation and the child has his regular residence on the territory of a member state.



61

de Regulament şi copilul îşi are reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru. În conformitate cu prevederile art. 11 alin 1 din Regulament în cazul în care o persoană, instituţie sau orice alt organism căruia / căreia i s-a încredinţat copilul solicită autorităţilor competente dintr-un stat membru să pronunţe o hotărâre judecătorească pe baza Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii în vederea obţinerii înapoierii copilului care a fost deplasat sau reţinut ilicit într-un alt stat membru decât statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înainte de deplasarea sau de reţinerea sa ilicită se aplică alineatele (2)-(8) ale art. 11.

În cauzele având ca obiect soluţionarea cererilor de înapoiere a unui copil deplasat sau reţinut ilicit pe teritoriul României sunt incidente şi prevederile Legii nr. 369/20047 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.

2. Condiţiile răpirii internaţionale

de copii Din prevederile Convenţiei şi ale

Regulamentului rezultă că pentru a discuta despre o răpire internaţională de copii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- deplasarea sau neînapoierea copilului să aibă caracter ilicit apreciat în raport de dreptul privind încredinţarea al cărui titular este cel care solicită înapoierea copilului;

- imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale ilicite copilul să fi avut reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului membru de unde a fost deplasat ilicit;

a) Copilul să fi fost deplasat sau neînapoiat ilicit Potrivit art. 3 parag.1 din convenţie, deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită:

a) când are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei

According to the stipulations of art. 11 paragraph 1 of the Regulation, when a person, an institution or any other organism whom the child was entrusted to, requires to the competent authorities of a member state to pronounce a judicial decision based on the Hague Convention from October 25th, 1980 on the civil aspects of the international children kidnapping in order to obtain the return of the child who was illegally displaced or kept in another member state different from the member state where the child had his regular residence immediate before the illegal displacement or keeping, the paragraphs (2)-(8) of art. 11 are applied.

In causes whose object is to solve the returning demands of an illegally displaced child or of a child illegally kept on Romania’s territory, the incident stipulations are the ones of law no. 369/200427 regarding the application of the Convention of the civil aspects of the international children kidnapping, adopted at Hague, on October 25th, 1980, where Romania accessed by Law no. 100/1992.

3. Conditions of International child

abduction From the stipulations of the

Convention and of the Regulation, it results that, for to be able to talk about child abduction the following conditions should be accomplished:

- the displacement or non-return of the child should be illegal in report to the right regarding the entrustment, whose holder is the one claiming the return of the child;

- immediately before the illegal displacement or non-return, the child should have had the usual residence on the territory of the member state from where he or she was illegally displaced;

a) The child should have been illegally displaced or non-returned According to art. 3, paragraph 1 of the convention, the displacement or the non-return of a child is considered as unlawful:

1. When it has taken place by



62

persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale8; şi

b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acţionându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.

De asemenea, deplasarea sau reţinerea ilicită a unui copil este definită şi în art. 2 pct. 11 din Regulamentul (CE) nr. 2201 /2003 care arată că „deplasare sau reţinere ilicită a unui copil” înseamnă deplasarea sau reţinerea unui copil în cazul în care:

(a) a avut loc o încălcare adusă încredinţării dobândită printr-o hotărâre judecătorească, în temeiul legii sau printr-un acord în vigoare în temeiul legislaţiei statului membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale

şi (b) sub rezerva ca încredinţarea să fi

fost exercitată efectiv, singur sau împreună, în momentul deplasării sau reţinerii, sau ar fi fost exercitată dacă nu ar fi survenit aceste evenimente. Încredinţarea se consideră ca fiind exercitată împreună atunci când unul dintre titularii răspunderii părinteşti nu poate, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau ca efect al legii, să decidă asupra locului de reşedinţă a copilului fără consimţământul celuilalt titular al răspunderii părinteşti.

Deplasarea sau neînapoierea sunt două acţiuni distincte ce au loc în momente diferite, existând posibilitatea ca instanţa să constate că deplasarea copilului a fost licită dar neînapoierea nu, sau că ambele sunt ilicite9.

Referitor la prevederile art. 3 lit. a din Convenţie, în practica judiciară s-a arătat că acestea se raportează, în primul rând, la legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, adică la împrejurarea că încredinţarea rezultă dintr-o atribuire de plin drept, înainte de pronunţarea oricărei decizii

violating a right regarding the entrusting, attributed to a person, an institution or to any other organism acting either separately, or together, by the law of the state where the child has his or her usual residence, immediately after his or her displacement or non-return28; and

2. If, at the moment of the displacement or of the non-return, this right was effectively exerted, acting separately or together or they were thus exerted, if such circumstances had not appeared.

Also, the displacement or the unlawful keeping of a child is defined in art. 2, point 11 of Regulation (EC) no. 2201 /2003 showing that “the displacement or the unlawful keeping of a child” means the displacement or the keeping of a child when:

(a) there had been a contravention brought to the entrusting gained by a judicial decision, based on the law or by a valid agreement based on the legislation of the member state where the child had his or her usual residence immediately before his or her displacement or keeping

and (b) under the reserve for the fact that

the entrusting had been effectively exerted, alone or together, when displacing or keeping, or that it had been exerted if there had not appeared these events. Entrusting is considered as being exerted together when one of the holders of the parental responsibility cannot, based on a judicial decision or as an effect of the law, make decisions regarding the child’s place of residence without the consent of the other holder of the parental responsibility. The displacement or the non-return are two different actions occurring in different moments, and there is the possibility for the court to find that the child’s displacement was legal, but the non-return was not, or that both of them are illegal29.

Referring to the stipulations of art. 3, letter a of the Convention, in the judicial practice it was shown that these are reported,



63

iar în privinţa art. 3 lit. b din Convenţie s-a subliniat că exercitarea efectivă a dreptului privind încredinţarea se referă la îngrijirea persoanei copilului raportat la momentul la care a survenit refuzul înapoierii10. Dreptul privind încredinţarea poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept11, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat (art. 3 parag. 2 din convenţie) şi include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi, îndeosebi, acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale12 (art. 5 lit. a din convenţie). Pentru a se stabili existenţa unei deplasări sau a unei neînapoieri ilicite în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Haga trebuie avute în vedere şi prevederile art. 14 din aceeaşi convenţie care arată că autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitant poate ţine seama în mod direct de legea şi de hotărârile judiciare sau administrative recunoscute sau nu în mod formal în statul în care se află reşedinţa obişnuită a copilului, fără a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoaşterea hotărârilor străine care ar fi altfel aplicabile.

b) Copilul să fi avut reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului membru de unde a fost deplasat ilicit imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale ilicite Copilul a cărui deplasare sau neînapoiere se pretinde a fi ilicită trebuie să aibă reşedinţa obişnuită în statul membru la data deplasării lui ilicite din acest stat sau a neînapoierii lui ilicite în acest stat. Prevederile Convenţiei şi ale Regulamentului se referă în mod expres la reşedinţa obişnuită a copilului fără a defini această noţiune. În lipsa unei atari prevederi legale urmează a fi considerată reşedinţă obişnuită aceea unde minorul a locuit în chip statornic şi a fost îngrijit până la data deplasării sau neînapoierii lui ilicite. În principiu, reşedinţa obişnuită este determinată în raport de cea a titularului dreptului de încredinţare care cere înapoierea minorului. În acest sens sunt prevederile art. 5 lit. a din

in the first place, to the law of the state where the child had his or her usual residence, namely to the circumstance that the entrusting results from a full law attribution, before pronouncing any decision and regarding art. 3, letter b of the Convention, it was emphasized that the effective exertion of the law regarding the entrusting refers to the caring of the child’s person reported to the moment when the refuse to return him or her occurred30. The right regarding the entrusting may result, among others, from a full law attribution31, from a judicial or administrative decision or from a valid agreement according to the law of that state (art. 3, paragraph 2 of the convention) and includes the right to decide on the place of his or her residence32 (art. 5, letter a of the convention). In order to establish the existence of a displacement or of an unlawful non-return according to art. 3 of the Hague Convention, we should also consider the stipulations of art. 14 of the same convention showing that the judicial or administrative authority of the demanding state may directly consider the law and the judicial or administrative decisions that are formally acknowledged or not in the state where there is the child’s usual residence, without using the specific procedures on proving this right or for acknowledging the foreign decisions that would be otherwise applicable.

b) The child should have had the usual residence on the territory of the member state from where he or she was illegally displaced immediately before being illegally displaced or non-returned The child whose displacement or non-return claims to be illegal should have had the usual residence in the member state since the date of his or her illegal displacement from this state or since the date of his or her illegal non-return to this state. The stipulations of the Convention and of the Regulation refer expressly to the child’s usual residence without defining this notion. In the lack of such a legal stipulation, we are to consider as



64

Convenţie care stabileşte că dreptul privind încredinţarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi, îndeosebi, acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale, precum şi cele ale art. 2 pct. 9 din Regulament care, definind încredinţarea, arată că aceasta înseamnă drepturile şi obligaţiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reşedinţă.

3. Procedura înapoierii

copilului 3.1. Sesizarea autorităţii centrale

În temeiul art. 8 parag. 1 din convenţie persoana, instituţia sau organismul care pretinde că un copil a fost deplasat sau reţinut prin violarea dreptului privind încredinţarea poate sesiza fie autoritatea centrală a reşedinţei obişnuite a copilului, fie pe cea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistenţă lor în vederea asigurării înapoierii copilului. Cererea de sesizare va cuprinde, conform art. 8 parag. 2 din Convenţie, următoarele:

a) informaţii privind identitatea reclamantului, a copilului şi a persoanei despre care se susţine că a luat sau a reţinut copilul;

b) data naşterii copilului, dacă este posibil să fie obţinută;

c) motivele pe care se sprijină reclamantul pentru a cere înapoierea copilului;

d) toate informaţiile disponibile privitoare la localizarea copilului şi identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla;

e) copie autentificată a oricărei decizii sau acord utile;

f) o atestare sau declaraţie sub jurământ emanând de la autoritatea centrală sau de la altă autoritate competentă a statului în care se află reşedinţa obişnuită sau de la o altă persoană calificată privind dreptul statului în materie;

g) orice alt document util.

the usual residence the one where the minor has permanently lived and has been taken care of until the illegal displacement or non-return. Mainly, the usual residence is determined in report to the one of the holder of the entrustment right who claims the minor’s return. In this sense, there are the stipulations of art. 5 letter a of the Convention establishing that the entrustment right includes the right regarding the cares deserved by the child’s person and especially the one to decide on the place of his or her residence, and also the ones of art. 2 point 9 of the Regulation that, by defining entrustment, shows that it means the rights and obligations regarding the act of taking care of a child’s person, especially the right to decide on his or her residence place.

3. Returning Procedure of the Child a. Intimating the central authority

Based on art. 8 paragraph 1 of the convention, the person, the institution or the organism claiming that a child was displaced or kept by violating the entrusting right, may intimate either the central authority of the child’s regular residence, or the one of any contracting states, so that they could grant assistance in order to provide the child’s return. The intimation demand will contain, according to art. 8 paragraph 2 of the Convention, the following:

h) Information regarding the identity of the plaintiff, of the child and of the person which is supposed to have taken or kept the child;

i) The child’s birth date, if it is possible to obtain it;

j) The plaintiff’s reasons for demanding the child’s return;

k) All the available information regarding the child’s localisation and the identity of the person whom the child is supposed to be with;

l) An legalised copy of any useful decision or agreement;

m) A certificate or a declaration under



65

În cazul în care se solicită înapoierea unui copil aflat pe teritoriul României cererea tip se adresează, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 369/2004, de către persoana fizică, instituţia sau organismul interesat ori de către autoritatea centrală a statului parte la Convenţie autorităţii centrale române, respectiv Ministerului Justiţiei potrivit art. 1 alin. 1 din lege. Aceasta verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 parag. 2 din Convenţie şi, dacă este cazul, în termen de 10 zile de la primirea cererii va solicita reclamantului completarea cererii sau, după caz, a actelor doveditoare (art. 3 alin. 1 teza finală din lege.)

Când autoritatea centrală care este sesizată printr-o cerere în temeiul art. 8 din Convenţie are motive să creadă că copilul se află într-un alt stat contractant, atunci, conform art. 9 din Convenţie, ea transmite cererea direct şi fără întârziere autorităţii centrale a acestui stat contractant, informând despre aceasta autoritatea centrală reclamantă sau, dacă este cazul, pe reclamant.

În termeni similari, art. 4 din Legea nr. 369/2004 prevede că dacă autoritatea centrală română are indicii că minorul a cărui înapoiere se solicită se află pe teritoriul altui stat parte la Convenţie, va trimite cererea direct şi fără întârziere autorităţii centrale a acelui stat, informând despre aceasta autoritatea centrală solicitantă sau, după caz, reclamantul. Autoritatea centrală a statului unde se află copilul va lua sau va face să se ia orice măsură susceptibilă să asigure înapoierea acestuia de bună voie (art. 10 din convenţie).

3.2. Sesizarea autorităţii judiciare sau administrative

Din prevederile art. 7 parag. 2 lit. f din Convenţie care arată că autorităţile centrale urmează, fie direct, fie cu sprijinul oricărui intermediar, să ia toate măsurile potrivite pentru a introduce sau a înlesni deschiderea unei proceduri judiciare sau administrative, menite să obţină înapoierea copilului şi, dacă este cazul, să îngăduie organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizită

an oath, emanating from the central authority or from another competent authority of the state where there is the regular residence or from another qualified person regarding the state law in matter;

n) Any useful document. If it is required the return of a child

placed on Romania’s territory, the standard demand is addressed, according to art. 3 paragraph 1 of Law no. 369/2004, by the natural person, the institution or the interested organism or by the central authority of the state which is a part of the Convention to the Romanian central authority, respectively to the Ministry of Justice according to art. 1 paragraph 1 of the law. This provides the accomplishment of the conditions stipulated by art. 8 paragraph 2 of the Convention and, where appropriate, in a 10 day term since receiving the demand, it requires to the plaintiff to complete the demand or, where appropriate, the proving documents (art. 3 paragraph 1 of the final thesis of the law.)

When the central authority which is intimated by a demand based on art. 8 of the Convention, has reasons to believe that the child is in another contracting state, then, according to art. 9 of the Convention, it transmits the demand directly and immediately to the central authority of this contracting state, informing also the plaintiff central authority or, where appropriate, the plaintiff.

In similar terms, art. 4 of Law no. 369/2004 stipulates that, if the Romanian central authority has indications that the minor whose return is required is n the territory of another state which is a party of the Convention, it will send the demand directly and immediately to the central authority of that state, informing the demanding central authority or, where appropriate, the plaintiff, on this. The central authority of the state where the child is, will take measures or will make sure that any measure susceptible of providing his willingly return is taken (art. 10 of the convention).



66

rezultă că autoritatea centrală sesizată cu o cerere de înapoiere a copilului va sesiza la rândul său autorităţile judiciare sau administrative competente dacă înapoierea copilului nu se face de bună voie.

În cazul în care se solicită înapoierea unui copil aflat pe teritoriul României art. 3 alin. 1 din Legea nr. 369/2004 prevede că autoritatea centrală română sesizată potrivit art. 3 alin. 1 din lege se va adresa de îndată instanţei judecătoreşti competente cu o cerere având ca obiect înapoierea minorului iar, în cazul în care reprezentarea se face prin avocat, va pune la dispoziţia acestuia toate actele necesare promovării acţiunii, la cerere urmând a se anexa cererea-tip completată şi toate actele doveditoare transmise de statul solicitant.

Persoana, instituţia sau organismul interesat care solicită înapoierea copilului are posibilitatea de a alege între a recurge la autorităţile centrale şi calea unei acţiuni directe în faţa autorităţilor judiciare sau administrative competente. În acest sens sunt prevederile art. 29 din Convenţie care stabilesc că aceasta nu împietează asupra posibilităţii persoanei, instituţiei sau organismului care pretinde că dreptul privitor la încredinţare sau de vizitare în înţelesul art. 3 sau 21 au fost violate, să se adreseze direct autorităţilor judiciare sau administrative ale statelor contractante în aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor convenţiei.

Şi în reglementarea Legii nr. 369/2004 reclamantul are facultatea de a opta pentru o acţiune direct la instanţa de judecată în temeiul art. 5 din lege care arată că prevederile art. 3 din lege nu exclud posibilitatea ca reclamantul să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.

Reclamantul are posibilitatea de a sesiza în mod direct numai instanţa aflată pe teritoriul statului de unde se solicită returnarea copilului13. 3.3. Calitatea procesuală pasivă Calitate procesuală pasivă are răpitorul copilului. În sensul Convenţiei noţiunea de eventuali răpitori nu se referă

3.2. Intimating the judicial or administrative authority

From the stipulations of art. 7 paragraph 2 letter f of the Convention showing that the central authorities are, either directly, or by the support of any mediator, to take all the adequate measures for introducing or facilitating the opening of a judicial or administrative procedure meant to obtain the child’s return and, where appropriate, to allow the organisation or the actual exertion of the visiting right, it results that the central authority intimated by a demand of returning the child, will announce, at its turn, the competent judicial or administrative authorities if the child’s return is not accomplished willingly.

If it is required the return of a child placed on Romania’s territory, art. 3 paragraph 1 of Law no. 369/2004 stipulates that the intimated Romanian central authority according to art. 3 paragraph 1 of the law will immediately address to the competent judicial court by a demand whose object is the minor’s return and, if the representation is made by a lawyer, it will make available for him all the documents necessary for promoting the action, and if it is demanded, it may attach the completed standard demand and all the proving documents transmitted by the demanding state.

The person, the institution or the interested organism demanding the child’s return may choose between using the central authorities and the way of a direct action in front of the competent judicial or administrative authorities. In this sense, there are the stipulations of art. 29 of the Convention, establishing that this does not bring impieties to the possibility of the person, institution or organism claiming that the entrusting or visiting right according to art. 3 or 21 were violated, to address directly to the judicial or administrative authorities of the contracting states in the application or non-application of the convention stipulations.

In the regulation of Law no. 369/2004



67

exclusiv la părinţi. Ea trebuie privită prin accepţiunea mai largă dată familiei prin calificarea ca atare şi a bunicilor sau a părintelui adoptiv14. 3.4. Ascultarea copilului În conformitate cu art. 11 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 la aplicarea art. 12 şi 13 din Convenţia de la Haga din 1980 trebuie asigurată posibilitatea de ascultare a copilului în cadrul procedurii, cu excepţia cazului în care aceasta este necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate. Ascultarea copilului rezultă şi din prevederile art. 13 parag 2 din Convenţie în temeiul cărora instanţa poate refuza să dispună înapoierea copilului dacă două condiţii sunt îndeplinite cumulativ:

- instanţa constată că respectivul copil se împotriveşte la înapoierea sa;

- instanţa constată că respectivul copil a atins o vârstă sau o maturitate care face necesar să se ţină seama de opinia sa. Aşa cum se poate observa nici prevederile art. 13 parag. 2 din Convenţie nici cele ale art. 11 alin. 2 din Regulament nu stabilesc o limită de vârstă de la care copilul să poată fi ascultat ci lasă autorităţii judiciare sau administrative posibilitatea de a ţine seama de opinia acestuia dacă apreciază, în raport de vârsta şi gradul de maturitate al copilului, că opinia sa este relevantă. Privitor la ascultarea copilului legea română prevede că este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani15 însă va putea fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă instanţa consideră necesar (art. 9 alin. 3 din Legea nr. 369/2004). 3.5. Ascultarea titularului dreptului privind încredinţarea Ascultarea titularului dreptului privind încredinţarea care cere înapoierea copilului nu este reglementată de prevederile Convenţiei dar rezultă din dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Regulament care arată că o instanţă judecătorească nu poate refuza înapoierea copilului în cazul în care persoana care a

the plaintiff is able to choose an action directly at the judicial court based on art. 5 of the law showing that the stipulations of art. 3 of the law do not exclude the possibility for the plaintiff to directly intimate the competent judicial court.

The plaintiff may intimate directly only the court placed on the territory of the state where the child’s return is demanded33. 3.3. The passive processual quality The passive processual quality belongs to the child’s kidnapper. According to the Convention, the potential kidnapper notion does not exclusively refer to the parents. It should be regarded by the larger acceptation given to the family by the qualification as such of the grandparents or of the foster parent34. 3.4. The child’s hearing According to art. 11 paragraph 2 of the (EC) Regulation no. 2201/2003, when applying art. 12 and 13 of the 1980 Hague Convention, it should be provided the possibility to hear the child in the procedure framework, except for the case when it is not corresponding with his age or maturity degree. Also, the child’s hearing results from the stipulations of art. 13 paragraph 2 of the Convention based on which the court may refuse to decide the child’s return if two conditions are cumulatively accomplished:

- The court finds that this child is against his return;

- The court finds that this child turned a certain age or reached a certain maturity requiring the consideration of his opinion. As we may notice, neither the stipulations of art. 13 paragraph 2 of the Convention, nor the ones of art. 11 paragraph 2 of the Regulation establish an age limit when the child could be heard, but it offers to the judicial or administrative authority the possibility to consider his opinion if it appreciates, according to the child’s age and maturity degree, that his opinion is relevant. Regarding the child’s hearing, the Romanian law stipulates that it is mandatory



68

solicitat înapoierea copilului nu a avut posibilitatea să fie ascultată. 3.6. Reguli stabilite pentru a asigura înapoierea imediată a copilului Întrucât în chestiunile legate de reunirea copiilor cu părinţii lor oportunitatea unei măsuri trebuie judecată prin rapiditatea cu care este pusă în practică, asemenea cazuri necesită o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu aceştia16. Înapoierea de urgenţă a copilului în ţara în care îşi are reşedinţa obişnuită este motivată şi de necesitatea ca acesta să nu mai fie considerat proprietatea părinţilor săi ci să fie recunoscut ca o persoană cu drepturi şi necesităţi proprii17. Autorităţile judiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să procedeze de urgenţă în vederea înapoierii copilului (art. 11 parag. 1 din convenţie) dispoziţiile art. 11 parag. 2 din convenţie impunând un termen limită de 6 săptămâni de la data sesizării autorităţii judiciare sau administrative pentru ca aceasta să statueze. În caz contrar, prevederile aceluiaşi text dau reclamantului sau autorităţii centrale a statului solicitant posibilitatea să ceară o declaraţie asupra motivelor acestei întârzieri. Soluţionarea cu celeritate a cererii de înapoiere a unui copil rezultă şi din prevederile art. 11 alin. 3 din Regulament conform căruia o instanţă sesizată cu o cerere de înapoiere a unui copil acţionează cu celeritate în cadrul procedurii privind cererea, utilizând procedurile urgente prevăzute de dreptul intern. Instanţa judecătorească pronunţă hotărârea, cu excepţia cazului în care aceasta se dovedeşte imposibilă din cauza unor împrejurări excepţionale, în cel mult şase săptămâni de la sesizarea sa. Prevederi concordante cu cele ale Convenţiei şi Regulamentului întâlnim în dreptul român în art. 6 alin. 1 din Legea nr. 369/2004 potrivit căruia cauzele având ca obiect soluţionarea cererilor de înapoiere a

to hear the child who turned 10 years old35 but the child who has not turned 10 years old may also be heard if the court considers it as necessary (art. 9 paragraph 3 of Law no. 369/2004). 3.5. The hearing of the holder of the entrusting right The hearing of the holder of the entrusting right who demands the child’s return is not regulated by the Convention stipulations, but it results from the stipulations of art. 11 paragraph 5 of the Regulation showing that a judicial court may not refuse the child’s return when the person who demanded the child’s return had no possibility to be heard. 3.6. Rules established for providing the child’s immediate return Whereas in the problems related to the children’s reunion with their parents, the opportunity of a measure should be judged by the promptitude by means of which it is applied, such cases need an urgent solution, because the time passing may have irremediable consequences on the relationships between the children and the parent who does not live with them36. The child’s emergency return to the country where he has his regular residence is also motivated by his necessity of not being his parents’ property anymore, but of being acknowledged as a person having his own rights and needs37. The judicial or administrative authorities of any contracting state are to emergently proceed to the child’s return (art. 11 paragraph 1 of the convention) the stipulations of art. 11 paragraph 2 of the convention, by imposing a 6 week deadline since the intimation of the judicial or administrative authority for it to decide. On the contrary, the stipulations of the same text offer to the plaintiff or to the central authority of the demanding state the possibility to ask for a declaration on the reasons of this delay. The solving with celerity of a child’s returning demand also results from the stipulations of art. 11 paragraph 3 of the



69

unui copil aflat pe teritoriul României în condiţiile art. 3 din Convenţie se soluţionează de urgenţă. Dacă de la data deplasării sau reţinerii ilicite a copilului şi până la momentul introducerii cererii înaintea autorităţii judiciare sau administrative a statului contractant unde se află copilul s-a scurs o perioadă de mai puţin de un an, art. 12 parag. 1 din convenţie stabileşte regula că autoritatea sesizată trebuie să dispună înapoierea sa imediată. Autoritatea judiciară sau administrativă sesizată, chiar şi după expirarea perioadei de un an, va dispune înapoierea copilului afară dacă nu se stabileşte că acesta s-a integrat în noul său mediu (art. 12 parag. 2 din convenţie). În cazul în care un copil este deplasat sau reţinut pe teritoriul României iar instanţa constată că deplasarea sau reţinerea copilului este ilicită în sensul art. 3 din Convenţie, va dispune înapoierea copilului în ţara în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 369/2004). Instanţa va fixa în chiar cuprinsul hotărârii un termen pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copilului sub sancţiunea unei amenzi civile în favoarea statului român cuprinsă între 5 milioane şi 25 de milioane (art. 11 alin. 2 din lege). Motivarea hotărârii se face în termen de 10 zile de la pronunţare (art. 12 alin. 1 din lege). Hotărârea este supusă recursului la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia pentru minori şi familie, în termen de 10 zile de la comunicare (art. 12 alin. 2 din lege). Dacă obligaţia de înapoiere a copilului nu este executată de bună voie, în termenul stabilit de instanţă, la expirarea acestuia autoritatea centrală română va solicita instanţei comunicarea titlului executoriu către organele fiscale, pentru punerea în executare a amenzii (art. 13 alin. 3 din lege). Dacă nici după aplicarea amenzii hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în ţara reşedinţei sale obişnuite nu este executată voluntar, se procedează la executarea silită, conform Codului de procedură civilă (art. 14 alin. 1 din lege).

Regulation according to which a court intimated by a child’s returning demand acts with celerity in the framework of the procedure regarding the demand, by using the emergent procedures stipulated by the intern law. The judicial court pronounces the decisions, except for the case when it proves to be impossible because of certain exceptional circumstances, at least six weeks after its intimation. Other stipulations according to the ones of the Convention and of the Regulation may be found in the Romanian law in art. 6 paragraph 1 of Law no. 369/2004 according to which the causes whose object is the solving of the demands to return a child placed on Romania’s territory in the conditions of art. 3 of the Convention are emergently solved. If, since the date of the child’s illegal displacement or keeping until the moment of introducing the demand to the judicial or administrative authority of the contracting state where the child is, there was a lapse of time shorter than a year, art. 12 paragraph 1 of the convention establishes the rule according to which the intimated authority should decide his immediate return. The intimated judicial or administrative authority, even after the expiration of the lapse of time of a year, will decide the child’s return outside unless it is established that he adapted to his new environment (art. 12 paragraph 2 of the convention). If a child is displaced or kept on Romania’s territory and the court finds that the child’s displacement or keeping is illegal according to art. 3 of the Convention, it will decide the child’s return to the country where he has his regular residence (art. 11 paragraph 1 of Law no. 369/2004). The court will settle in the decision content a term for executing the obligation to return the child under the sanction of a civil fine in the advantage of the Romanian state contained between 5 million and 25 million (art. 11 paragraph 2 of the law). The decision motivation is made in a 10 day term since



70

Înainte de a dispune înapoierea copilului, autorităţile judiciare sau administrative ale unui stat contractant pot cere, în temeiul art. 15 din Convenţie, ca reclamantul să înfăţişeze o hotărâre sau o atestare emanând de la autorităţile statului în care se află reşedinţa obişnuită a copilului, prin care să se constate că deplasarea sau neînapoierea era ilicită în înţelesul art. 3 din Convenţie, în măsura în care această hotărâre sau atestare poate fi obţinută în acest stat. În aplicarea art. 15 din Convenţie, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 369/2004 prevede că la cererea unei autorităţi judiciare sau administrative a unui stat parte la Convenţie, instanţa română poate pronunţa o hotărâre prin care să se constate dacă, potrivit legislaţiei române, deplasarea ori reţinerea copilului având reşedinţa obişnuită în România, pe teritoriul acelui stat, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredinţarea. Potrivit art. 15 alin. 2 din lege, în soluţionarea unei asemenea cereri instanţa va putea să ateste după caz:

a) titularul drepturilor cu privire la copil;

b) conţinutul şi limitele drepturilor cu privire la copil, potrivit legii române;

c) dacă în raport de elementele menţionate, în sensul legii române, deplasarea copilului de pe teritoriul României sau reţinerea lui în afara acestui teritoriu a respectat drepturile privind încredinţarea copilului ori dacă persoana căreia îi era încredinţat copilul avea dreptul să încuviinţeze sau să se opună deplasării copilului în afara teritoriului României ori reţinerii lui în afara acestui teritoriu;

d) orice alt aspect determinant pentru a stabili dacă deplasarea sau reţinerea copilului în afara teritoriului României este ilicită în sensul art. 3 din Convenţie.

Hotărârea instanţei nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică autorităţilor judiciare sau administrative solicitante prin intermediul autorităţilor centrale române (art. 15 alin. 5 din lege).

pronouncing it (art. 12 paragraph 1 of the law). The decision is submitted to the appeal at Bucharest Appeal Court, Section for minors and family, in a 10 day term since the communication (art. 12 paragraph 2 of the law). If the obligation to return the child is not willingly executed, within the term established by the court, at its expiration, the Romanian central authority demands to the court to communicate the executory title to the fiscal organs, for executing the fine (art. 13 paragraph 3 of the law). If, after applying the fine, the judicial decision of returning the child to the country of his regular residence is not willingly executed, it is proceeded to the forced execution, according to the Civil Procedure Code (art. 14 paragraph 1 of the law). Before deciding the child’s return, the judicial or administrative authorities of a contracting state may demand, based on art. 15 of the convention, for the plaintiff to bring a decision or a certificate emanating from the authorities of the state where the child’s regular residence is, which should show that the displacement or the non-return is illegal according to art. 3 of the convention, as long as this decision or certificate may be obtained in this state. In the application of art. 15 of the Convention, art. 15 paragraph 1 of Law no. 369/2004 stipulates that, at the demand of a judicial or administrative authority of a state which is a party of the Convention, the Romanian court may pronounce a decision finding that if, according to the Romanian legislation, the displacement or the keeping of the child having his regular residence in Romania, on the territory of that state, was made by disrespecting any entrusting right. According to art. 15 paragraph 2 of the law, in solving such a demand, the court may certificate, where appropriate:

e) The holder of the rights regarding the child;

f) The content and the limits of the rights regarding the child, according to the



71

O hotărâre asupra înapoierii copilului, pronunţată în cadrul Convenţiei nu afectează fondul dreptului privind încredinţarea (art. 19 din Convenţie).

3.7. Refuzul de a dispune înapoierea copilului

Autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitant nu este ţinută să dispună înapoierea copilului în următoarele situaţii prevăzute de art. 13 parag. 1 din convenţie: - dacă persoana, instituţia sau organismul care se împotriveşte înapoierii sale stabileşte că părintele (persoana, instituţia sau organismul) care avea în îngrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind încredinţarea la data deplasării sau neînapoierii, ori consimţise sau achiesase ulterior acestei deplasări sau neînapoieri (art. 13 parag. 1 lit. a); - dacă persoana, instituţia sau organismul care se împotriveşte înapoierii sale stabileşte că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip să-l situeze într-o situaţie intolerabilă18 (art. 13 parag. 1 lit. b); Dispoziţiile Convenţiei instituie prezumţia că cel care îngrijeşte copilul exercită efectiv încredinţarea. Această prezumţie are caracter relativ, putând fi răsturnată prin proba contrară. Sarcina probei revine celui care se opune înapoierii copilului, acesta urmând să stabilească, pentru a evita înapoierea copilului, că persoana care avea dreptul privind încredinţarea nu o exercită efectiv19. Instanţa nu va fi obligată să dispună înapoierea nici în situaţia în care înapoierea ar expune copilul la un pericol fizic sau psihologic sau l-ar pune într-o situaţie intolerabilă, însă instanţa trebuie să se pronunţe în funcţie de circumstanţele cauzei, sarcina probei, în sensul incidenţei acestei situaţii de excepţie revenind tot celui care se opune la înapoierea copilului20. Autoritatea judiciară sau administrativă poate, de asemenea, în baza art. 13 parag. 2 din convenţie să refuze să dispună înapoierea copilului dacă constată că

Romanian law; g) If, in report to the mentioned

elements, according to the Romanian law, the child’s displacement from Romania’s territory or the fact of keeping him outside this territory respected the rights regarding the child’s entrustment or if the person whom the child was entrusted to had the right to consent or to oppose to the child’s displacement outside Romania’s territory or to the fact of keeping him outside this territory;

h) Any other determining aspect for establishing whether the child’s displacement or keeping outside Romania’s territory is illegal according to art. 3 of the Convention.

The court decision is submitted to no attack way and it is communicated to the demanding judicial or administrative authorities by means of the Romanian central authorities (art. 15 paragraph 5 of the law).

A decision on the child’s return, pronounced in the Convention framework, does not affect the law fund regarding the entrustment (art. 19 of the Convention).

3.7. The refusal to order the return of the child The judicial or administrative authority of the demanding state is not kept to dispose the child’s return in the following situations stipulated by art. 13, paragraph 1 of the convention: - if the person, the institution or the organism opposing to the child’s return establishes that the parent (the person, the institution or the organism) that will take care of the child did not effectively exert the right regarding the entrusting since the date of the displacement or the non-return, or had subsequently agreed or acquiesced this displacement or non-return (art. 13, paragraph 1, letter a); - if the person, the institution and the organism opposing to the child’s return establishes that there is a serious risk for the child’s return to expose to child to a physical or mental danger or to place him or her in any



72

acesta se împotriveşte la înapoierea sa şi că a atins o vârstă sau o maturitate care face necesar să se ţină seama de opinia sa. Dispoziţii privind ascultarea copilului la aplicarea art. 13 din Convenţia de la Haga, cu excepţia cazului în care aceasta este necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate conţine şi art. 11 alin 2 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003

Potrivit art. 11 alin. 4 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 o instanţă judecătorească nu poate refuza înapoierea copilului în temeiul art. 13 litera b din Convenţia de la Haga din anul 1980 în cazul în care se stabileşte că s-au luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecţia copilului după înapoierea sa. De asemenea, înapoierea copilului nu va putea fi refuzată de către instanţa de judecată în cazul în care persoana care a solicitat înapoierea copilului nu a avut posibilitatea de a fi ascultată [art. 11 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]. În cazul în care o instanţă judecătorească a pronunţat o hotărâre de neînapoiere în temeiul articolului 13 din Convenţia de la Haga din 1980 instanţa trebuie să transmită, de îndată, fie direct, fie prin intermediul autorităţii sale centrale, o copie a hotărârii judecătoreşti de neînapoiere şi a documentelor pertinente, în special un proces verbal al şedinţelor, instanţei competente sau autorităţii centrale din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasări sale sau reţinerii sale ilicite, în conformitate cu dreptul intern. Instanţa trebuie să primească toate documentele menţionate în termen de o lună de la data hotărârii de neînapoiere [art. 11 alin. 6 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003]. Hotărârea instanţei din statul membru în care copilul a fost deplasat sau reţinut ilicit prin care aceasta s-a opus înapoierii sale poate fi înlocuită cu o hotărâre ulterioară pronunţată de instanţa din statul membru al reşedinţei obişnuite a copilului înaintea deplasării sale sau a reţinerii sale ilicite. Această posibilitate rezultă din prevederile art. 11 alin. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 care

other manner in an intolerable situation38 (art. 13, paragraph 1, letter b); The stipulations of the Convention institute the presumption that the one who takes care of the child effectively exerts the entrusting. This presumption is relative, as it may be turned by the contrary evidence. The task of the evidence belongs to the one opposing to the child’s return and he or she is to establish, in order to avoid the child’s return, that the persons who had the right regarding the entrusting does not effectively exert it39. The court will not be forced to dispose the return even if the return exposed the child to a physical or mental danger or put the child in an intolerable situation, but the court should pronounce depending on the circumstances of the cause, the evidence task, meaning that the incidence of this exceptional situation belongs to the one opposing to the child’s return40. The judicial or administrative authority may also, based on art. 13, paragraph 2 of the convention, refuse to dispose the child’s return if it is found that the child opposes to the return and that he or she has reached an age or a maturity requiring the consideration of his or her opinion. Stipulations regarding the listening to the child when applying the art. 13 of the Hague Convention, except for the case when this is not adequate to the child’s age or maturity degree also contain art. 11, paragraph 2 of Regulation (EC) no. 2201/2003

According to art. 11, paragraph 4 of Regulation (EC) no. 2201/2003 a judicial court cannot refuse the child’s return based on art. 13, letter b of the 1980 Hague Convention if it is established that there were taken measures adequate in order to provide the child’s protection after the return. Also, the child’s return cannot be refused by the judicial court if the person demanding the child’s return had no possibility to be listened to [art. 11, paragraph 5 of Regulation (EC) no. 2201/2003]. If a judicial court pronounced a decision of non-return based on article 13 of



73

stabilesc că fără a aduce atingere unei hotărâri de neînapoiere pronunţate în conformitate cu art. 13 din Convenţia de la Haga din 1980 orice hotărâre ulterioară prin care se dispune înapoierea copilului, pronunţată de a instanţă de o instanţă competentă în temeiul acestui Regulament, este executorie în conformitate cu capitolul III, secţiunea 4, în vederea asigurării înapoierii copilului.

4. Hotărârea de înapoiere a copilului pronunţată ulterior hotărârii de neînapoiere În cazul în care o instanţă judecătorească a pronunţat o hotărâre de neînapoiere în temeiul articolului 13 din Convenţia de la Haga din 1980, atunci, potrivit art. 11 alin. 6 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 instanţa trebuie să transmită, de îndată, fie direct, fie prin intermediul autorităţii sale centrale, o copie a hotărârii judecătoreşti de neînapoiere şi a documentelor pertinente, în special un proces verbal al şedinţelor, instanţei competente sau autorităţii centrale din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasări sale sau reţinerii sale ilicite, în conformitate cu dreptul intern. Instanţa trebuie să primească toate documentele menţionate în termen de o lună de la data hotărârii de neînapoiere.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 7 din Regulament, cu excepţia cazului în care instanţele judecătoreşti din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înainte de deplasarea sau de reţinerea sa ilicită au fost deja sesizate de una dintre părţi, instanţa judecătorească sau autoritatea centrală care primeşte informaţia menţionată la alineatul 6 trebuie să o notifice părţilor şi să le invite să prezinte observaţii instanţei, în conformitate cu dreptul intern, în termen de 3 luni de la data notificării, pentru ca instanţa judecătorească să examineze problema încredinţării copilului.

Dacă în acest termen părţile nu prezintă instanţei observaţiile lor aceasta închide cauza. În această situaţie, instanţele

the 1980 Hague Convention, the court should transmit immediately either directly, or by means of its central authority, a copy of the judicial decision of non-return and of the pertinent document, especially a protocol of the meetings, to the competent court or to the central authority of the member state where the child had his or her usual residence immediately before the displacement or the unlawful keeping, according to the intern law. The court should receive all the mentioned documents in a one year term since the decision of non-return [art. 11, paragraph 6 of Regulation (EC) no. 2201/2003].

4. The returning decision of the child pronounced after the non-returning decision When a judicial court pronounced a non-returning decision based on 13 of the 1980 Hague Convention, then, according to art. 11 paragraph 6 of the (EC) Regulation no. 2201/2003 the court should immediately transmit either directly, or by means of its central authority, a copy of the non-returning judicial decision and of its pertinent documents, especially a verbal process of the meetings, to the competent court or to the central authority of the member state where the child had his regular residence immediately before his illegal displacement or keeping, according to the intern law. The court should receive all the mentioned documents in a month term since the non-returning decision.

According to the stipulations of art. 11 paragraph 7 of the Regulation, except for the case when the judicial courts of the member state where the child had his regular residence immediately before his illegal displacement or keeping have been already intimated by one of the parties, the judicial court or the central authority receiving the information mentioned by paragraph 6 should intimate it to the parties and to invite them to bring observations to the court, according to the intern law, in a 3 month term since the intimation date, for the judicial court to



74

din statul pe teritoriul căruia copilul a fost deplasat sau reţinut ilicit dobândesc competenţa în privinţa încredinţării în temeiul art. 10 lit. b (iii) din Regulament dacă respectivul copilul a locuit în acest stat membru o perioadă de cel puţin un an după ce persoana, instituţia sau orice alt organism căreia/căruia i s-a încredinţat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de locul în care se afla copilul şi dacă acesta s-a integrat în noul său mediu.

Dacă în termen de 3 luni de la data notificării prezintă observaţiile lor,instanţa competentă poate pronunţa, în temeiul art. 11 alin. 8 din Regulament, o hotărâre prin care să se dispună înapoierea copilului, hotărâre care este executorie în conformitate cu capitolul III, secţiunea 4 din Regulament, în vederea asigurării înapoierii copilului.

În conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 parag. 1 din Regulament înapoierea copilului care rezultă dintr-o atare hotărâre judecătorească executorie pronunţată într-un stat membru este recunoscută şi executorie într-un alt stat membru fără să fie necesară încuviinţarea executării şi fără să fie posibil să se opună recunoaşterii sale în cazul în care hotărârea a fost certificată în statul membru de origine.

Chiar dacă dreptul intern nu prevede caracterul executoriu de drept al unei hotărâri prin care se dispune înapoierea copilului, instanţa de origine poate declara hotărârea executorie, fără a aduce atingere unei eventuale căi de atac.

Hotărârea judecătorească prin care se dispune înapoierea copilului va fi certificată de instanţa judecătorească de origine care va elibera un certificat în acest scop dacă sunt îndeplinite condiţiile procedurale prevăzute de art. 42 alin. 2 din Regulament, respectiv dacă:

a) copilul a avut posibilitatea de a fi ascultat, cu excepţia cazului în care aceasta a fost considerată necorespunzătoare în conformitate cu vârsta sau gradul său de maturitate;

b) părţile au avut posibilitatea de a fi ascultate;

examine the problem of the child’s entrustment.

If, until the end of this term, the parties do not bring their observations to the court, this closes the cause. In this situation, the courts of the state on whose territory the child was illegally displaced or kept gain the competence regarding the entrustment based on art. 10 letter b (iii) of the Regulation, if that child had lived in this member state for at least one year after the person, the institution or any other organism whom the child was entrusted to, knew or should have known about the place where the child was and whether he adapted to his new environment.

If, in a 3 month term since the intimation they bring their observations, the competent court may pronounce, based on art. 11 paragraph 8 of the Regulation, a decision for the child’s return which is executory according to chapter III, section 4 of the Regulation, in order to provide the child’s return.

According to the stipulations of art. 42 paragraph 1, paragraph 1 of the Regulation, the child’s return resulting from such an executory judicial decision pronounced in a member state is recognized and executory in another member state, without needing the consent of the execution and without offering the possibility to oppose to its recognition if the decision was certified in the original member state.

Even if the intern law does not stipulate the executory feature of a decision stipulating the child’s return, the original court may declare the executory decision, without reaching a potential attack way.

The judicial decision stipulating the child’s return is certified by the original judicial court which releases a certificate in this purpose, if the procedural conditions stipulated by art. 42 paragraph 2 of the Regulation are accomplished, respectively if:

a) the child had the possibility to be heard, except for the case when this was considered as non-corresponding, according to his age or maturity degree;



75

c) instanţa judecătorească a pronunţat hotărârea ţinând seama de motivele şi mijloacele de probă care au stat la baza hotărârii pronunţate în conformitate cu art. 13 din Convenţia de la Haga din 1980.

În cazul în care părţile prezintă observaţiile lor în termenul de 3 luni dar instanţa hotărăşte ca respectivul copil să nu fie înapoiat instanţele din statul pe teritoriul căruia copilul a fost deplasat sau reţinut ilicit dobândesc competenţa în privinţa încredinţării în temeiul art. 10 lit. b (iv) din Regulament dacă respectivul copilul a locuit în acest stat membru o perioadă de cel puţin un an după ce persoana, instituţia sau orice alt organism căreia/căruia i s-a încredinţat copilul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de locul în care se afla copilul şi dacă acesta s-a integrat în noul său mediu.

5. Concluzii Din cele mai sus prezentate se desprind următoarele concluzii:

- atunci când se solicită înapoierea unui copil deplasat sau reţinut ilicit, respectiv prin violarea dreptului privind încredinţarea exercitat efectiv de titularul său la data deplasării sau neînapoierii copilului, au aplicabilitate prevederile Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, precum şi cele ale Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti;

- scopul reglementărilor cuprinse în Convenţie şi în Regulament este acela de a asigura înapoierea imediată a copilului deplasat sau reţinut ilicit, şi, în consecinţă, de a proteja dreptul privind încredinţarea, drept ocrotit prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării ori neînapoierii sale;

- regulile Regulamentului în materie de înapoiere a copilului prevalează asupra regulilor Convenţiei în relaţiile dintre statele

b) the parties had the possibility to be heard;

c) the judicial court pronounced the decision by considering the reasons and the proving means which based the decision pronounced according to art. 13 of the 1980 Hague Convention.

When the parties bring their observations within the 3 month term, but the court decides for that child not to be returned, the courts of the state on whose territory the child was illegally displaced or kept gain the competence regarding the entrustment based on art. 10 letter b (iv) of the Regulation if that child lived in this member state for at least a year after the person, the institution or any other organism whom the child was entrusted to, knew or should have known about the place where the child was and whether he adapted to his new environment. 5. Conclusions From the facts presented above, the following conclusions result:

- when it is demanded the return of an illegally displaced or kept child, respectively by violating the entrustment right actually exerted by its holder at the displacement date or at the child’s non-return date, the applicable stipulations are the ones of the 1980 Hague Convention on the civil aspects of the international children kidnapping, and also the ones of the (EC) Regulation no. 2201/2003 of the European Union Council from November 27th, 2003 regarding the competence, the recognition and the execution of the judicial decisions in the matrimonial matter and in the parental responsibility matter;

- the purpose of the regulations contained by the Convention and by the Regulation is to provide the immediate return of the illegally displaced or kept child and, as a consequence, to defend the entrusting right, a right protected by the law of the state where the child had his regular residence immediately before his displacement or non-return;



76

membre în cazul în care copilul a cărui înapoiere se solicită îşi avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale ilicite; - dacă un copil care îşi avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului membru A este deplasat sau reţinut ilicit pe teritoriul statului membru B, instanţele din acest din urmă stat sunt competente să soluţioneze cererea de înapoiere a copilului, acestea putând să decidă: a) înapoierea copilului în statul membru A având aplicabilitate principiul înapoierii imediate a copilului consacrat atât de dispoziţiile Convenţiei cât şi de cele ale Regulamentului b) să nu fie înapoiat copilul în statul membru A, caz în care va transmite instanţei competente din acest stat o copie a hotărârii sale. Odată ce primeşte copia hotărârii instanţa competentă din statul membru A invită părţile să prezinte observaţiile lor într-un termen de 3 luni două situaţii fiind posibile: 1. părţile nu prezintă observaţii situaţie în care instanţa închide cauza; 2. părţile prezintă observaţii situaţie în care instanţa examinează problema încredinţării şi poate să decidă fie ca acel copil să nu fie înapoiat, fie înapoierea copilului, caz în care hotărârea este însoţită de un certificat fiind automat recunoscută şi executorie în statul membru B. Aşadar, hotărârea de înapoiere pronunţată în statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau reţinerii sale ilicite prevalează faţă de hotărârea pronunţată în statul pe teritoriul căruia copilul a fost deplasat sau reţinut ilicit.

- the regulation rules in the matter of the child’s return prevail on the Convention rules in the relations between the member states when the child whose return is demanded had his regular residence on the territory of a member state immediately before his illegal displacement or keeping; - if a child who had his regular residence on the territory of a member state A is illegally displaced or kept on the territory of the member state B, the courts of this latter state are competent to solve the returning demand of the child, as they may decide: a) the child’s return to the member state A, as it is applicable the principle of the child’s immediate return, consecrated both by the stipulations of the Convention and by the ones of the Regulation b) the child should not be returned to the member state A, a case when it transmits a copy of its decision to the competent court of this state. Once it receives the copy of the decision, the competent court of the member state A invites the parties to bring their observations in a 3 month term, as two situations are possible: 1. the parties bring no observations, a situation when the court closes the cause; 2. the parties bring their observations, a situation when the court examines the entrusting problem and it may decide either for that child not to be returned, or the child’s return, a case when the decision is accompanied by a certificate as it is automatically recognized and executory in the member state B. Therefore, the returning decision pronounced in the member state where the child had his regular residence immediately before his illegal displacement or keeping, prevails to the decision pronounced in the state on whose territory the child was illegally displaced or kept.

1 Philippe Bonfils, Adeline Gouttenoire, Droit des mineurs, Dalloz, Paris, 2008, p. 319. 2 România a aderat la Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii încheiată la Haga la 25 octombrie 1980 prin Legea nr. 100/1992, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992.



77

3 CEDO, Cauza Monory c. României şi Ungariei, Hotărârea din 5 aprilie 2005, publicată în Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 1055 din 26 noiembrie 2005. 4 Veronica Dobozi, Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei de la Haga privind aspectele civile ale răpirilor internaţionale de copii, în Curierul Judiciar, nr. 6/2011, p. 318. 5 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civila şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 1195 din 28. 09. 2009, pe www.avocatura.com. 6 Publicat în Jurnalul Oficial L338/23 decembrie 2003, A 0001-0029, în vigoare de la 01 august 2004, modificat prin Regulamentul nr. 2116/2004 al Consiliului din 02 decembrie 2004, abrogă Regulamentul (CE) nr. 1347/2000. Prevederile art. 1 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 stabilesc că acesta se aplică, oricare ar fi natura instanţei, materiilor civile privind: (a) divorţul, separarea de corp şi anularea căsătoriei; (b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti. Materiile prevăzute la litera b cuprind în special: (a) încredinţarea şi dreptul de vizită; (b) tutela, curatela şi instituţiile similare; (c) desemnarea şi atribuţiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l reprezinte sau să-l asiste; (d) plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de plasament; (e) măsurile de protecţie a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziţia cu privire la bunurile copilului. 7 Publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 888 din 29 septembrie 2004. 8 În practica judiciară s-a constatat caracterul ilicit al neînapoierii minorului la reşedinţa obişnuită din Portugalia, având loc prin violarea dreptului mamei privind încredinţarea, drept atribuit prin legea statului portughez . În speţă, minorul s-a născut la data de 6 noiembrie 2006 la Setubal, Portugalia, din relaţia de concubinaj dintre reclamanta C. S. P. C., cetăţean portughez, şi pârâtul M. S. B., cetăţean român. În luna septembrie 2007, când minorul avea 8 luni, părinţii au venit în România împreună cu acesta, în vizită la bunica paternă, urmând ca înapoierea mamei şi a copilului în Portugalia să aibă loc în luna octombrie 2007, însă reclamanta a fost nevoită ca la data de 27 octombrie 2007 să se întoarcă la reşedinţa obişnuită fără fiul său. La data de 18 decembrie reclamanta s-a întors în România pentru a-şi lua fiul însă pârâtul a recurs la violenţă împotriva sa şi nu i-a permis să plece împreună cu minorul. Aceasta a rămas alături de copil până la data de 1 februarie 2008 când s-a întors din nou în Portugalia pentru a-şi relua activitatea la locul de muncă şi a putea trimite bani pentru minor. Instanţa a avut în vedere prevederile art. 1911 din Codul civil portughez potrivit cărora în cazul în care părinţii nu sunt căsătoriţi şi nu locuiesc împreună, în măsura în care nu s-a cerut să se stabilească în justiţie custodia, se presupune că mama este aceea care deţine custodia şi care exercită responsabilităţile părinteşti. În consecinţă, întrucât părinţii nu au fost căsătoriţi şi nu au declarat autorităţilor portugheze că doresc exercitarea custodiei comune asupra copilului, conform dispoziţiilor art. 1911 din Codul civil portughez, mama deţine custodia asupra copilului, pârâtul neavând dreptul de a decide cu privire la reşedinţa minorului, astfel că reţinerea acestuia pe teritoriul României, fără acordul mamei, este ilicită conform art. 3 din Convenţia de la Haga. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 580 din 12 mai 2010, în Pandectele Române, nr. 8/2010, p. 170 şi urm. 9 Curtea de Apel Bcureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cause cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 855 din 19. 05. 2009, pe www. portal.just.ro 10 A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 1081 din 23 septembrie 2005, în E. Roşu, Dreptul familiei. Practică judiciară. Hotărâri CEDO, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 294-295. 11 Într-o speţă, instanţa a reţinut încredinţarea ex lege în situaţia reglementată de art. 144 din Codul civil austriac, conform căruia ambii părinţi ai copilului născut în timpul căsătoriei sunt îndreptăţiţi să se îngrijească de copil şi să acţioneze ca reprezentanţi legali ai acestuia; ei sunt obligaţi să exercite aceste drepturi în bune condiţii unul faţă de celălalt. Instanţa a constatat că, atât timp cât, potrivit art. 144 din Codul civil austriac, minora era încredinţată de plin drept, prin lege, ambilor părinţi, prin luarea acesteia din Austria şi reţinerea sa de către pârât pe teritoriul României, fără acordul mamei, se încalcă dispoziţiile art. 3 din Convenţia de la Haga. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 1081 din 23 septembrie 2005, în E. Roşu, op. cit., p. 294-295. 12 În practica judiciară s-a decis că sunt îndeplinite condiţiile art. 3 din Convenţie în situaţia reţinerii de către mamă a minorului în România, fără acordul tatălui. Privitor la situaţia de fapt, instanţa a reţinut că minorul a locuit în Ungaria de la data de 7 februarie 2001, dată de la care părinţii săi şi-au stabilit domiciliul la adresa reclamantului. La data de 20 iulie 2008 părinţii împreună cu minorul s-au deplasat în România pentru a-şi vizita rudele. Reclamantul s-a întors în Ungaria, la începutul lunii august iar pârâta împreună cu minorul au rămas în România. Ulterior, pe la mijlocul lunii august, pârâta i-a comunicat reclamantului că nu mai doreşte să se întoarcă în Ungaria şi că intenţionează să se stabilească cu minorul în România. Instanţa a constatat că



78

neînapoierea copilului a avut loc prin violarea unui drept privind încredinţarea. Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 5 din Convenţie care arată că dreptul privind încredinţarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi îndeosebi acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale, drept care se exercită în mod efectiv de către părinţii minorului, acesta fiind încredinţat, de plin drept, prin lege, ambilor părinţi. În acest sens instanţa a avut în vedere dispoziţiile din Secţiunea 72 paragraful 1 şi 4 şi Secţiunea 77 paragraful 1 din Actul VI privind căsătoria, familia şi tutela din legislaţia ungară unde se prevede că „supravegherea parentală este realizată de părinţi împreună”, precum şi dispoziţiile art. 97 din Codul familiei care instituie principiul egalităţii în drepturi şi îndatoriri a ambilor părinţi faţă de copilul minor, fără a deosebi după cum acesta este din căsătorie sau din afara căsătoriei. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 1635 din 19 decembrie 2009 pe www.jurisprudenţa.org. 13 Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civ., Sent. civ. nr. 210 din 12 februarie 2009 în Jurisprudenţa Convenţiei de la Haga din 1980. Aspecte civile ale răpirii internaţionale de copii de Daniela Briţa, pe www.mpublic.ro. 14 Raportul explicativ Perez Vera al Convenţiei, pct. 81. 15 Într-o speţă, instanţa română a considerat că un minor cu vârsta de 10 ani nu a atins un grad de maturitate necesar pentru a putea aprecia că se opune înapoierii sale. A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 1695/9 decembrie 2009 pe www.jurisprudenta.org. 16 Cauza Iosub Caras împotriva României Hotărârea din 27 iulie 2006 (nepublicată), pe www. csm1909.ro, precum şi în Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Jurisprudenţa privind încălcarea unor drepturi parentale în cauze cu minori, Selecţie realizată de D. Briţa, pe www. mpublic.ro. 17 Raportul explicativ Perez Vera asupra Convenţiei de la Haga din 1980. 18 În practica judiciară s-a stabilit că sunt incidente prevederile art. 13 alin. 1 lit. b din Convenţia de la Haga într-o speţă în care s-a solicitat înapoierea copilului aflat în România la reşedinţa sa obişnuită din Italia. Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că deplasarea copilului în România a avut loc atunci când acesta avea vârsta de 2 ani şi 5 luni. În România copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii materni, s-a integrat perfect în familie, vorbeşte limba română, nu cunoaşte limba italiană iar mediul familial de la domiciliul tatălui, cetăţean italian, pune în pericol integritatea fizică şi psihică a copilului, deoarece, din apărările formulare de pârâtă, precum şi din depoziţiile martorilor, rezultă faptul că atât tatăl copilului cât şi unchiul patern şi bunica paternă consumă alcool, bunica având şi probleme psihice, iar tatăl şi unchiul patern sunt consumatori de droguri. În aceste condiţii instanţa a apreciat că este în interesul copilului să crească şi să se dezvolte într-un mediu familial favorabil, înapoierea copilului la reşedinţa tatălui din Italia nefiind în interesul copilului în condiţiile în care aceasta ar presupune lipsirea copilului de ocrotirea şi supravegherea pe care mama copilului a asigurat-o acestuia încă de la naştere şi integrarea sa într-un mediu tensionat, unde se consumă alcool, droguri şi unde există violenţă în familie (A se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, dec. nr. 643 din 09 aprilie 2009, în Pandectele Române, nr. 10/2009, p. 217-220). 19 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 510 din 18 martie 2009 pe www.jurisprudenta.com. 20 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia civilă nr. 887 din 21 mai 2009 pe www.jurisprudenta.org. 21 Philippe Bonfils, Adeline Gouttenoire, Droit des mineurs, Dalloz, Paris, 2008, p. 319. 22 Romania accessed the Convention on the civil aspects of the international children kidnapping contracted at Hague on October 25th, 1980 by Law no. 100/1992, published in “Romania’s Official Gazette”, part I, no. 243 from September 30th, 1992. 23 CEDO, The cause of Monory a. Romania and Hungary, the Decision from April 5th, 2005, published in Romania’s Official Gazette”, part I, no. 1055 from November 26th, 2005. 24 Veronica Dobozi, Applying the stipulations of the Hague Convention regarding the civil aspects of the international children kidnapping, in Judicial Courier, no. 6/2011, p. 318. 25 Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes regarding the minors and the family, Civil Decision no. 1195 from 28. 09. 2009, on www.avocatura.com. 26 Published in the Official Journal L338/December 23rd, 2003, A 0001-0029, valid since August 1st, 2004, changed by Regulation no. 2116/2004 of the Council from December 2nd, 2004, abrogates the (EC) Regulation no. 1347/2000. The stipulations of art. 1 paragraph 1 of the (EC) Regulation no. 2201/2003 establish that it applies, whatever is the nature of the court, of the civil matter regarding: (a) the divorce, the separation from the body and the marriage annulment; (b) assigning, exerting, delegating, totally or partially retracting the parental responsibility. The matters stipulated at letter b contain especially: (a) the entrustment and the visiting right; (b) the guardianship, the curatorship and the similar institutions; (c) the assignment and the attributions of any person or organism



79

responsible for the child’s person or goods, for representing or assisting him; (d) placing the child into a substitutive family or in a foster care centre; (e) the protection measures of the child regarding the administration, the conservation or the stipulation regarding the child’s goods. 27 Published in “Romania’s Official Gazette” no. 888 from September 29th, 2004. 28 In the judicial practice, it was found the unlawful feature of non-returning the minor to the usual residence in Portugal, as it had place by violating the mother’s right regarding the entrusting, a right attributed by the law of the Portuguese state. In this case, the minor was born on November, 6th 2006 in Setubal, Portugal, as a result of the concubinage relation between the plaintiff C. S. P. C., a Portuguese citizen and the defendant M. S. B., a Romanian citizen. In September 2007, when the minor was 8 months old, the parents came in Romania together with him, to visit the paternal grandmother and the return of the mother and of the child in Portugal was to have place in October 2007, but the plaintiff had to return on October, 27th 2007 to the usual residence without her son. On December, 18th the plaintiff returned in Romania to take her son but the defendant used violence against her and did not allow her to leave together with the minor. She stayed with her child until February, 1st 2008 when she returned again to Portugal in order to resume her activity at her job and to be able to send money for the minor. The instance considered the stipulations of art. 1911 of the Portuguese Civil Code according to which, if the parents are not married and they do not leave together, as long as it was not required for the custody to be established in justice, it is supposed that the mother owns the custody and exerts the parental responsibilities. As a consequence, whereas the parents have not been married and they have not declared to the Portuguese authorities that they wanted the exertion of the common custody of the child, according to the stipulations of art. 1911 of the Portuguese Civil Code, the mother owns the custody of the child and the defendant has no right to make decision regarding the minor’s residence so his keeping on Romania’s territory without the mother’s consent is unlawful according to art. 3 of the Hague Convention. See Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for cause related to minors and family, decision no. 580 from May, 12th 2010, in the Romanian Pandects, no. 8/2010, p. 170 and the following ones. 29 The Appeal Court of Bucharest, the 3rd Civil Section and for minor and family causes, Civil Decision no. 855 of 19. 05. 2009, on www. portal.just.ro 30 See Bucharest Court of Appeal, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, decision no. 1081 from September, 23rd 2005, in E. Roşu, Family Law. Judicial Practice. ECHO Decisions, Hamangiu Press, Bucharest, 2007, p. 294-295. 31 In one case, the instance kept the ex lege entrusting in the situation regulated by art. 144 of the Austrian Civil Code according to which both of the parents of the child born during marriage have the right to take care of the child and to act as his or her legal representatives; they are forced to exert these rights in good conditions one to the other. The instance found that, as long as, according to art. 144 of the Austrian Civil Code, the minor was entrusted in full law, by the law, to both of the parents, by taking her from Austria and keeping her by the defendant on Romania’s territory, without the mother’s consent, there is a contravention of the stipulations of art. 3 of the Hague Convention. See Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, decision no. 1081 from September, 23rd 2005, in E. Roşu, op. cit., p. 294-295. 32 In the judicial practice, it was decided that there are accomplished the conditions of art. 3 of the Convention when the mother keeps the minor in Romania, without the father’s consent. Regarding the situation of fact, the instance kept that the minor has lived in Hungary since February, 7th 2001, a date since his parents have established their domicile at the plaintiff’s address. On July, 20th 2008 the parents together with the minor went to Romania to visit their relatives. The plaintiff returned to Hungary, at the beginning of August and the defendant woman together with the minor remained in Romania. Subsequently, at the middle of August, the defendant communicated to the plaintiff that she did not want to return to Hungary and that she intended to settle down in Romania, together with the minor. The instance found that the non-return of the child had place by violating a right regarding the entrusting. In order to decide thus, the instance considered the stipulations of art. 5 of the Convention showing that the right regarding the entrusting includes the right regarding the cares deserved by the child’s person, and especially the one to make decisions regarding the place of his residence, a right that is effectively exerted by the minor’s parents, as he is entrusted in full law, by law to both of the parents. In this sense, the instance considered the stipulations of the Section 72 paragraph 1 and 4 and Section 77 paragraph 1 of the 4th Act regarding the marriage, the family and the guardianship of the Hungarian legislation, where it is stipulated the “the parental surveillance is accomplished by the parents together”, and also the stipulations of art. 97 of the Family Code instituting the principle of the equality in rights and obligations of both of the parents to their minor child, without distinguishing whether if it is inside or outside the marriage. See Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, decision no. 1635 from December, 19th 2009 on www.jurisprudenţa.org.



80

33 Bucharest Court, the 4th Civil Section, Civil Sentence no. 210 from February 12th, 2009 in the Jurisprudence of the 1980 Hague Convention. Civil aspects of the international children kidnapping by Daniela Briţa, pe www.mpublic.ro. 34 The explanatory report Perez Vera of the Convention, point. 81. 35 In a case, the Romanian court considered that a 10 year old-minor had not reached a maturity degree necessary for appreciating that he was against his return. See Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes regarding minors and family, Civil Decision no. 1695/December 9th, 2009 on www.jurisprudenta.org. 36 The cause Cauza Iosub Caras against Romania, Decision from July 27th, 2006 (unpublished), on www. csm1909.ro, and also in the European Court of Human Rights. The Jurisprudence regarding the Deviation from certain Parental Rights in Causes Regarding the Minors, A selection accomplished by D. Briţa, on www. mpublic.ro. 37 The explanatory report Perez Vera on the 1980 Hague Convention. 38 In the judicial practice, it was established that the stipulations of art. 13, paragraph 1, letter b of the Hague Convention are incidental in a case where it was required the return of the child placed in Romania at his usual residence in Italy. In order to decide this, the court kept the fact that the child’s displacement in Romania had place only when he was 2 years and 5 months old. In Romania, the child lives together with his mother and his maternal grandparents, he integrated perfectly in the family, he speaks Romanian, he does not know Italian and the family environment at the father’s domicile, an Italian citizen, endangers the child’s physical and mental integrity because, from the justifications formulated by the defendant, and also from the depositions of the witnesses, it results that both the child’s father and the paternal uncle and paternal grandmother drink alcohol, the grandmother has also mental problems and the father and the paternal uncle use drugs. In these conditions, the instance appreciated that the child’s interest is to grow up and to develop in a favourable family environment, and the child’s return to the father’s residence in Italy is not in his interest if this supposes the child’s lack of the protection and surveillance provided by his mother since his birth and integration in a tensed environment where there are drugs, alcohol and family violence (See Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, decision no. 643 from April, 9th 2009, in the Romanian Pandects, no. 10/2009, p. 217-220). 39 Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, Civil Decision no. 510 from March, 18th 2009 on www.jurisprudenta.com. 40 Bucharest Appeal Court, the 3rd Civil Section and for causes related to minors and family, Civil Decision no. 887 from May, 21st 2009 on www.jurisprudenta.org.

Documents

PRINCIPALELE ASPECTE CIVILE THE MAIN CIVIL ASPECTS OF …€¦ · - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea