Împreună, să-l redescoperim pe Moșu’

În fiecare an, de Crăciun, toţi (cu mic, cu mare) îl redescoperă pe Moșu’. Unii merg din casă-n casă, pentru a colinda gazdele, a le transmite Nașterea lui Iisus, alţii, mai mititei, se duc să le spună gazdelor despre cum negre-șit, Moșu’ pribeag sosește. Cei de la Fundaţia Împreună, „Centrul de zi al Fundaţiei Împreună”, l-au redescoperit pe Moș Crăciun în cei mici. Copiii de la Funda-ţie i-au scris Moșului cam ce ar vrea ei să le fie adus: sănătate, bucurie, cadouri (cine nu ar vrea cadouri?), și o perioadă liniștită, alături de familie, prieteni șamd. Au cântat, au dat viaţă personajelor în scenetele interpretate, și au încercat să-l impresioneze pe Moșu’, care a fost prezent la aceste activităţi. Se poate spu-ne că la Fundaţia Împreună atmosfera prezen-tă a fost una jovială, caldă, primitoare. În această perioadă, cei mici au învăţat de la cei mari cum să fie mai buni, cum să dăruiască zâmbete și clipe de fericire, iar cei mari au (re)învăţat de la cei mici ce e inocenţa, ce este bucuria de a primi un cadou de la persoana care, o dată pe an, călătorește în toată lumea pentru a împărţi zâmbete copiiilor cuminţi. Voluntarii l-au redescoperit pe omul

EDITORIAL

rumen la faţă, cu barbă lungă, dalbă, blând, care iubește copiii prin activităţile făcute: jocuri cu copiii, dăruirea unor cadouri mai mult sau mai puţin simbolice celor mici. Deși a fost un an greu pentru fiecare, în această perioadă, copiii au avut ocazia să-l redescopere pe Moșu’ prin bulgăreli, prin povești, și prin visare. Fiind convins că fiecare dintre cei de la Fundaţie, mic sau mare, a visat și încă visează. Mă întreb uneori, căci în ziua de azi e foarte greu să fii copil — când copiii cresc mari înainte de vreme, și au visuri de om mare — oare mai crede cineva în Moș Crăciun? Mai es-te vreun suflet care crede asta? Iar răspunsul este unul categoric: DA! Chiar și doamnele de la Fundaţie, dacă mi-e permis să exemplific: doamna Ionica, doamna Geta, doamna Elena șamd, cred că, undeva, Moșu’ lucrează de zor pentru a pregăti cadourile pentru copiii cuminţi de la Fundaţie. Astfel îl redescoperim pe Moșu’ fiecare în parte. Visând, fiind inocenţi, darnici, buni. Pentru că nu trebuie să dăruiești un cadou foar-

te scump, e suficient și un cadou simbolic, venit

din inimă, pentru a fi darnic.

Toate fiinţele umane sunt și

fiinţe visătoare. Visarea aduce

oamenii împreună.

Împreună pentru comunitate! Dăruiește zâmbete!

Te bucuri împreună cu ceilalţi, lucrezi împreună cu ceilalţi, trăiești îm-preună cu ceilalţi. Fiecare dintre noi avem nevoie de cineva cu care să împăr-tășim fericirea și grijile, bucuriile și eșe-curile, preocupările și succesele.

Cea mai importantă sărbătoare care se apropie este Sfânta Sărbătoare de Crăciun, perioadă în care toţi – copii, tineri, părinţi și bunici – ar trebui să fie fericiţi, fără ca zâmbetul să le fie umbrit de greutăţile vieţii. Anul acesta, prichin-deii de la Centrul de zi „Împreună” al Fundaţiei „Împreună” din Galaţi, au înce-put repetiţiile cu speranţa că, lângă bra-dul frumos împodobit, în atmosfera ma-gică de Crăciun, vor primi, pe lângă apla-uze, și vizita Moșului încărcat cu multe daruri.

Marţi, 21 decembrie, începând cu orele 11.00, la Centrul de zi „Împreună” ne-am bucurat de un spectacol impresio-nant, cu poezii și colinde, momente umo-ristice, sceneta „Vizita”, dansuri populare și dans modern, toate pregătite cu multă dragoste de copii, iar Moș Crăciun nu s-a lăsat prea mult timp așteptat. A fost aju-tat de prietenii noștri, elevi și profesori voluntari de la: Grup Școlar „Gheorghe Asachi”, Școala Generală Nr. 11, C.N. „Vasile Alecsandri”, C.N. „Mihail Kogălni-ceanu”, C.N. Pedagogic „Costache Negri”, Liceul „Al.I. Cuza”, Liceul Teoretic „Dunărea”, A.M.C. Christiana. Tuturor le mulţumim pentru toate momentele fru-moase pe care le-am petrecut Împreună!

Se spune că de sărbători ar trebui să fim mai buni, mai calzi, mai generoși, mai darnici și mai zâmbitori. Eu vă propun să trăim veșnic perioada

sărbătorilor! Nu trebuie neapărat să fie Crăciunul pentru a putea dărui. Fiecare zâmbet adresat celor dragi, fiecare privire încărcată de dragoste, fiecare îmbrăţișare, fiecare „mulţumesc!” sau „te iubesc!” sunt cadouri ușor de oferit, și care îi fac foarte fericiţi pe ceilalţi. Și sunt gratis. Nu ne costă absolut nimic. În schimb, aduc multă bucurie și împlinire celor din jur și nouă înșine, satisfacţiile sufletești fiind deosebite. Zâmbetul adus pe faţa tristă de copil este mai valoros decât orice pe lume.

Din partea copiiilor de la Centrul de zi „Împreună”, vă doresc sărbători fericite și un călduros La mulţi ani!

Elena-Daniela Strat,

director executiv Fundaţia „Împreună”

Fundaţia Împreună este o organizaţie nonguvernamentală, de-

mocratică, apolitică, necondiţionată religios, născută, în toamna anului

1998, din convingerea că fiecare persoană, indiferent de situaţia materi-

ală, poziţia socială, starea de sănătate, nivelul de educaţie, capacitatea

fizică sau intelectuală, are dreptul la o viaţă demnă și decentă.

Misiune: îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor comunităţii aflaţi în

dificultate, cu risc de marginalizare și excluziune socială.

Un prieten adevărat te

prinde de mână și îţi atinge

inima. ― Gabriel Garcia Marquez

Încă de la înfiinţare, organizaţia s-a ocupat de furnizarea de servicii sociale pentru diferite categorii de persoane vulnerabile: copiii defavori-zaţi și familiile lor, persoane în vârstă, persoane cu dizabilităţi, tineri pro-veniţi din centrele de plasament.

Primele activităţi (1998 — 1999) au fost susţinute din surse proprii ale fundaţiei, sponsorizări, donaţii și muncă voluntară, și au constat din: sprijin material și financiar, suport emoţional, ajutor la igienizarea locuin-ţei și igiena personală, montare apometre, racordarea la reţelele de gaz metan și curent electric pentru persoane aflate în dificultate.

Din 2000 a început să deruleze proiecte și programe sociale pentru persoane defavorizate (copii din familii sărace, vârstnici, persoane cu dizabilităţi, tineri din centrele de plasament), prin subvenţii de la bugetul de stat și bugetul local, finanţări, sponsorizări, contribuţii, donaţii.

Cu timpul, serviciile oferite de organizaţie s-au specializat, s-au di-ferenţiat pe diferite categorii sociale vulnerabile, au fost îmbunătăţite sau au fost dezvoltate altele noi, toate venind în întâmpinarea nevoilor identi-ficate ale comunităţii locale gălăţene.

Începând cu noiembrie 2005, Fundaţia Împreună este acreditată de DMPS Galaţi ca furnizor de servicii sociale, în conformitate cu prevede-rile O.G. nr. 68/2003, privind serviciile sociale.

„Împreună” ne face să nu ne simţim niciodată singuri!

Omul, acest miracol cald și plin de viaţă, de complicaţie și de

inocenţă...

― Anne Rice

Scop:

Dezvoltarea unei oferte de alternative/ soluţii pentru promovarea drepturilor și

capacităţilor persoanelor cu risc de marginalizare și excluziune socială, în ve-

derea unei vieţi mai bune.

Obiective:

O1 – dezvoltarea de programe/ servicii sociale care să răspundă nevoilor reale

ale comunităţii gălăţene;

O2 – susţinerea drepturilor persoanelor cu risc de marginalizare și excluziune

socială;

O3 – iniţierea/ susţinerea unor iniţiative de dezvoltare locală, cu focus pe servi-

ciile sociale, și parteneriatul public-privat care pot contribui la îmbunătăţirea

calităţii vieţii;

Valori:

pasiune și implicare;

profesionalism;

munca în echipă;

iniţiativă;

solidaritate;

responsabilitate;

onestitate;

toleranţă;

acceptare necondiţionată;

demnitatea fiecărei persoane;

respect;

egalitate de șanse;

respectarea drepturilor omului;

orientare pe nevoile grupurilor ţintă;

încredere.

Decembrie — lună guvernată

de spiritul dăruirii, ajutorării aproapelui, toleranţei, acceptării. Lună în care dăru-im și primim în același timp bucurii și speranţe de mai bine —, iar uneori pri-mim mai mult decât dăruim.

Și noi, cei de la Centrul de zi „Împreună” — copiii, voluntarii, elevi, studenţi și pensionari —, personalul an-gajat am fost prinși în mrejele spiritului darnic al Crăciunului.

De fapt, deviza acestei luni a fost „Împreună, să-l redescoperim pe Moș Crăciun”, iar noi nu am precupeţit nici un efort în a face acest lucru. Dar cei care s-au întrecut pe ei înșiși au fost co-

piii și voluntarii, pentru ei, și pentru noi, decembrie a fost o lună plină de efer-vescenţă și dinamism.

Am avut alături voluntari deose-biţi de la Colegiul Mihail Kogălniceanu, Colegiul Al.I. Cuza, Colegiul Costache Negri, Colegiul V.Alecsandri, Asociaţia Medical Creștină Christiana, Liceul Teo-retic Dunărea, Grup Școlar Gheorghe Asachi, Club Alice, elevi ai Școlii Gimna-ziale Nr. 11, APH Sporting Club și, nu în ultimul rând, tineri proveniţi din centre-le de plasament, care locuiesc acum la Centrul de locuinţe și sprijin tineret al Primăriei Galaţi.

„Împreună, să-l redescoperim pe Moșu’...”

Prietenii de ocazie i-am găsit

asemănători cu rândunelele, care vin primăvara și

pleacă atunci când începe frigul. ―

Oxenstierna Toţi aceștia s-au implicat cu entu-ziasm, optimism și energie greu de de-scris în cuvinte. Pot spune că au partici-pat la toate activităţile desfășurate — de la sprijinul copiiilor la teme și la repetiţii-le pentru spectacol, până la confecţionat felicitări, confecţionat ornamente pen-tru brad, ornarea sălii, asigurarea sonori-zării la serbare, etc.

Tot ei ne-au ajutat și la vânzarea felicitărilor și a altor produse realizate în cadrul atelierului lucrativ pentru strân-gerea de fonduri, au fost spiridușii Mo-șului, și au oferit cadouri tuturor copiiilor. Tineri deosebiţi, cu iniţiative demne de laudă, care se implică cu tot sufletul în ceea ce fac.

Este minunat — dar și mai minu-

nat este că transmit și copiiilor acest lu-cru — este foarte important că aceștia din urmă învaţă și ei, la rândul lor, să dă-ruiască, înainte de a primi.

„Împreună să-l redescoperim pe Moșu’” înseamnă, de fapt, „Împreună să rede-scoperim omenia din noi!” Să fim tole-ranţi, să fim mai buni, să ne gândim la cel de lângă noi, care, poate, se află într-o suferinţă mai mare ca a noastră, fără a arăta aceasta. Așa se face că, înainte de a-l aștepta pe Moș Crăciun cu

daruri, copiii au dăruit bucurie, zâmbete și recunoștinţă: persoanelor cu handicap

— prin evoluţia alături de copii și tineri cu handicap în spectacolul „Fii azi alături de noi”, voluntarilor care își dedică din timpul și bogăţia lor sufletească celor

Activităţi

— prin evoluţia alături de copii și tineri cu handicap în spectacolul „Fii azi alături de noi”, voluntarilor care își dedică din timpul și bogăţia lor sufletească celor aflaţi în nevoie — cu ocazia zilei acestora pe care am organizat-o la sediul centrului nos-tru, felicitări de Crăciun dăruite tu-turor prietenilor și susţinătorilor fundaţiei, părinţilor, fraţilor, altor invitaţi și invitatului de onoare — Moș Crăciun — prin spectacolul sus-ţinut la serbarea special pregătită.

Serbarea a fost un regal de puri-tate, inocenţă și bucurie copilăreas-că, sentimemte care au pătruns în inimile tuturor celor prezenţi în sală ― și nu au fost puţini.

3 Decembrie — Ziua persoanelor cu han-dicap — copiii de la centrul nostru au evoluat ― alături de copii și tineri cu han-dicap din școlile speciale, centre de plasa-ment și membri ai Asociaţiei Sporting Club ― într-un frumos spectacol pe scena Teatrului Muzical Nae Leonard denumit sugestiv „Fii azi alături de noi” — pentru a promova împreună concepte precum: incluziune socială, șanse egale, acceptare, toleranţă, nondiscriminare. Copiii au încântat publicul prezent în sală cu talentul lor, iar prestaţia le-a fost răsplătită prin aplauzele primite la scenă deschisă.

5 Decembrie — Ziua voluntarului

O mare parte din munca noastră este sprijinită de activitatea voluntarilor, și, de aceea, împreună cu Asociaţia Filantropică Medical Creştină „Christiana”, Direcţia Judeţeană de Tineret, și Fundaţia de Sprijin a

Vârstnicilor, la Centrul de zi „Împreună” am organizat o zi dedicată acestora — pentru a-i felicita și a evidenţia importanţa acţiunilor lor. În prezenţa a peste 150 de persoane (voluntari, invitaţi și organizatori), voluntarii au fost felicitaţi și au primit diplome de excelenţă. Copiii i-au răsplătit în felul lor — au oferit un spectacol deosebit dedicat voluntarilor, iar la final toată lumea s-a distrat și a dansat.

Câteva din activităţile desfășurate de copii și voluntari în această lună:

Mulţumim tuturor prietenilor noștri!

Scenete

Dansuri populare

Serbarea — „Iată – vine Moșu’!” — spiritul Crăciunului a

ajuns și la centrul nostru de zi, iar copiii sunt cei care degajă entuziasmul și bucuria ce ne-a cuprins pe toţi. Pentru serbarea din acest an, au pregătit, împreună cu instructorul educator și voluntari, un program artistic deosebit. Acesta, pe lângă poezii și colinde specifice, a cuprins şi dansuri populare și moderne, scurte scenete umoristice, piesa de teatru „Vizita” de I.L.Caragiale, nelipsita Sorcovă. Invitaţii au umplut sala — voluntari de la liceele din oraș, școala postliceală sanitară Christiana, asociaţia persoanelor cu handicap Sporting Club, reprezentanţi ai autorităţilor, tineri, vârstnici, părinţi

au fost încântaţi de prestaţia deosebită a copiiilor. Atmosfera creată a fost una de sărbătoare, iar la sfârșit, Moșul — cu ajutorul spiridușilor de la Christiana, Liceul Teoretic Dunărea, Colegiile Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, AL. Ioan Cuza și Vasile Alecsandri, Grup Școlar Gheorghe Asachi — a împărţit mult așteptatele cadouri copiiilor prezenţi în sală.

Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung.

„În Ţara lui Moș Crăciun” —

în ajun de sărbătoare, copiii au fost invitaţi de Primăria Galaţi și Asociaţia Eurodezvoltare la CETATE, în Ţara lui Moș Crăciun. Pentru majoritatea dintre ei, a fost pentru prima dată când au mers într-un loc de poveste special amenajat pentru sosirea Moșului. Copiii au fost întâmpinaţi de zâne (ajutoarele acestuia), care le-au făcut acestora așteptarea cât mai plăcută. Moșul a sosit cu sacul plin și a dăruit copiiilor cadouri, iar aceștia, pentru a răplăti efortul Moșului, și, mai ales, bucuria pe care le-a oferit-o, i-au desenat, au spus poezii și glume, și l-au încântat cu colindele lor emoţionante. Atmosfera creată a fost una de basm pentru toţi cei prezenţi.

Colinde

Daruri

Poză cu Moşu... În Ţara lui Moşu’

Page 10

„A fi voluntar sau a nu fi voluntar?”, aceasta este întrebarea! Ei bine, eu răspund „Sunt voluntar Împreună cu voi toţi! De ce cu voi toţi? Pentru că fiecare om este voluntar la via-ţă, fiecare om trăiește prin voinţa sa, după voinţa sa, depunând astfel „o muncă de voluntariat”. Cineva spunea că „voluntariatul este o stare”. Cred că avea dreptate. În ciuda faptului că cei mai mulţi spun: „Și mie ce-mi iese din asta?”, pot spune, cu bucurie, că am descoperit oameni care trăiesc cu adevărat această stare cu tot sufletul. De la ei am învăţat și eu să fiu voluntar; totul a început în momentul în care am înţeles că există suflete care au nevoie. Astfel, nu m-am mai simţit atât de neputincioasă în faţa atâtor strigăte de „Ajutor! Am nevoie!”. Am reușit să rămân copil, și am învăţat că, oricât ne-ar îmbătrâni trupul, su-fletul ne rămâne mereu tânăr, asemenea tuturor voluntarilor alături de care am învins și alături de care luptăm în continuare, indiferent de vârstă. Este minunat să simţi cum, undeva, cândva, cine-va a zâmbit, s-a bucurat pentru că tu, ca voluntar, ai reușit să capeţi această răsplată: bucuria din sufletul celor care simt că cineva, cândva, undeva se gândește la ei. Ca voluntar nu aștepţi nimic în schimb, însă primești cu „vârf și îndesat” încărcătură de măreţie sufletească prin zâmbete, iubire, creaţie, veselie, copilărie. Asta înseamnă „a fi voluntar”!

Alexandra Andreea Creţu, C.N.M.K

Există îngeri printre oameni, care au grijă de cei care întind mâna pentru puţin ajutor. Oferă ajutor necondiţionat, fără a cere nimic în schimb, de cele mai multe ori din inimă, și știm cu toţii că, atunci când oferim din inimă, acel „cadou” are o valoare mult mai mare. Acei oameni, conștienţi de faptul că se poate și mai rău, sau care au văzut în ce condiţii trăiesc co-piii, anumite familii, bătrânii, au realizat că nu vom crește mari decât prin bun simţ și educaţie corectă. După aceste idei oamenii s-au unit sub nume-le de VOLUNTARI. Nesiliţi de nimeni, ei își pun la dis-poziţie timpul, energia, fondurile materiale pentru a deschide fundaţii cu scopul de a ajuta. Organizează spectacole de caritate, activităţi prin a căror desfășurare îi ajută pe nevoiași. Voluntarii nu îi ajută doar pe oameni, ci și pe anima-le, sau luptă pentru anumite probleme ce privesc în-treaga societate: protejarea animalelor pe cale de dispariţie, protecţia mediului, ajutarea persoanelor cu dizabilităţi. Ei au deschis ochii, au văzut că au totul, însă alţii nu. S-au gândit că pot ajunge în aceeași situaţie, și, poate, atunci un voluntar îi va ajuta, așa cum pot ei face în situaţia în care au posibilitatea de a-i ajuta pe alţii. Au învăţat că nu neapărat banii, ci dragostea și devotamentul îi susţin în ajutorarea celorlalţi. Ar trebui să le urmăm exemplul și să nu ne gândim la faptul că am putea fi consideraţi naivi dacă ajutăm; ce oferim ni se va întoarce înzecit.

Simona Enache, C.N.M.K

Conform DEX-ului, voluntar înseamnă: (despre persoane) care acţionează de bună vo-ie, din proprie iniţiativă. Eu afirm că suntem oa-meni printre oameni, altfel nu ar exista plural al cuvântului om. Am decis să fiu voluntar al Fundaţiei Îm-preună când am auzit prima dată de la prietena mea de acest centru. Am mai avut tangenţe cu Fundaţia anul trecut, pe 1 iunie 2010, când am avut onoarea să fac un tort din pișcoturi cu prie-tena mea, Alexandra (fie vorba între noi – a ieșit un tort haios și gustos), iar copilașii m-au încân-tat foarte mult. Mari sufleţele stăteau înghesui-te în niște trupuri mici și fragede. Îmi dau seama mereu când văd astfel de copii nevinovaţi că nevoile oamenilor sunt nelimitate, iar puterile noastre sunt limitate, din păcate. Dar, dacă știi că poţi împărţi din sufletul tău, oferă-i o bucăţi-că și celui de lângă tine; dacă nu-ţi va oferi încă o jumătate înapoi din jumătatea dată de tine, într-o zi vei primi înzecit. Cineva afirma că până la „vârsta de 30 de ani nu am știut, sau nu am conștientizat că există oameni necăjiţi, cu probleme serioase. Am pus mâna pe ziar, și am văzut un anunţ în care se căutau asistenţi sociali. Am sunat nu-maidecât, și, pe parcurs, am fost familiarizată cu acest mediu până în prezent.” Consider că acţiunile voluntare sunt un mod prin care mă împlinesc și îmi întăresc spe-ranţa și credinţa în copilul, tânărul, și, de ce nu?, și a adultului de lângă mine, pentru că nu doar copiii sunt vulnerabili, ci și cei mari au nevoie de ajutor — și putem face acte voluntare oriunde, în fiecare zi.

Elena Donea, C.N.M.K

A fi voluntar este un lucru destul de greu, deoarece implică mai mult decât a lucra cu un grup de copii. Implică devotament, spirit de sacrificiu și muncă în echipă. Voluntariatul însemnează acea forţă interi-oară ce mă determină, ca om, să spun „și ce? ce dacă ceea ce fac eu acum nu va fi primit îna-poi? asta e!” Voluntariatul implică renunţarea la binele propriu, la interesele proprii, și lucrul pentru o cauză bună: a ajuta un copil, o fami-lie, o persoană ce nu-și permite ceva. Fără să primești ceva material în schimb. Din experienţa proprie, pot spune că, la sfâr-șitul unei astfel de munci de voluntariat, satis-facţia personală este enormă; să văd un copil zâmbind, fericit, să văd în ochii unei persoane speranţa zilei de mâine îmi inspiră puterea de a continua, de a perseverea în munca mea vo-luntară. Ceea ce este mai mult decât ne putem închipui.

Florin Buzdugan, Facultatea de Litere

Frumuseţea pălește, iubirea se stinge, frunzele

prieteniei cad. Secretul mamei este să le

supravieţuiască tuturor.

Vă aduceţi aminte de crezul Christianei:

Un OM pentru OAMENI!

Niște oameni care încearcă să-și clădească un viitor, un viitor mai bun, și, din puţinul lor, găsesc de cuviinţă să îm-partă cu cei care nu au avut noroc nici de-atât sunt, într-adevăr, OAMENI! Le spu-nem noi oameni cu O mare. Și gestul se repetă.

Încă 50 de copii, proveniţi din familii de-favorizate, aflaţi în grija Fundaţiei Împre-ună, s-au bucurat de prezenţa lui Moș Crăciun la serbarea lor. Au recitat poezii, au cântat cântece de iarnă și colinde, au spus bancuri, au interpretat piese de tea-tru, au dansat. Au fost foarte frumoși, chiar dacă hăinuţele nu le erau albe ca neaua...

Moșul i-a felicitat și, ajutat de ele-vii voluntari de la Școala Postliceală Sani-tară Christiana Galaţi, le-a oferit fiecăruia câte o pungă cu dulciuri, fructe și sucuri pentru bradul de Crăciun. Pentru Centrul

Oamenii sunt

împărţiţi în

două categorii:

regi și pioni.—

Napoleon

Bonaparte

Vocaţie de OM

de Zi Împreună, prietenii de la Christiana le-au adus vopsele vitraliu pentru mai mult spor în efectuarea superbelor deco-raţiuni pentru masa de Crăciun.

Și, pentru că Împreună este un cuvânt magic, alături de oamenii cu suflet mare de la Fundaţie, nu au stat doar pă-rinţii copiiilor, elevii și cadrele didactice de la Christiana și prietenii de la APH, ci și alţi elevi voluntari de la Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu, Colegiul Naţional Pedagogic Costache Negri, Colegiul Naţio-nal Alexandru Ioan Cuza, Colegiul Naţio-nal Vasile Alecsandri, Liceul Teoretic Du-nărea, Grup Școlar Gheorghe Asachi, Școala Generală Nr. 11, toate din Galaţi, care le-au oferit copiiilor cadouri.

Toată acţiunea s-a desfășurat sub ochii celei care a înfiinţat, în urmă cu 12 ani, Fundaţia Împreună, doamna Strat Vasili-ca, care, acum într-un scaun cu rotile, a găsit resursele să se bucure din tot sufle-tul de talentul și de munca copiiilor, și a celor pe care îi veghează.

A fost o atmosferă de poveste, în care colindele au unit inimi. Inimi de Oa-meni adevăraţi!

Sorina Vasilica Cîrlan, Profesor Școala Postliceală Sanitară Christiana Ga-

laţi

Vagabondajul

normelor ce conduc grupul (de obicei, este și un lider care pronunţă, și care se asigură ca valorile să fie respectate).

3 — Combatere și prevenire a vagabondajului Metodele de combare a vagabondajului sunt, mai mult sau mai puţin, câteva teorii elabo-rate de câţiva psihologi: Teoria rezistenţei la frutrare se referă la crearea unei structuri interioare a individului care acţio-nează ca un scut împotriva stresului și tensiunii sociale, astfel încât să nu se declanșeze manifesta-rea deviantă (mecanism de protecţie); Teoria asocierilor diferenţiale face apel la învă-ţarea socială a comportamentului deviant (aici fiind două modele – primul, pozitiv-conformist; al dolea – negativ-neconformist); Instituţionalizarea minorilor este un mod de prevenire a vagabondajului stipulat în lege, regle-mentat de Legea nr. 272/ 2004, organismele auto-rizate să facă acest lucru fiind Direcţiile Sociale (DGASPC – Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecţie a Copilului); O ultimă metodă ar fi cea prin care se formează centre de zi și de noapte pentru vagabonzi, după cum urmează: Ordinul 132 din 2005 aprobă standardele minime privind serviciile referitoare la protecţia copiiilor străzii. Respectivele standarde prevăd norme funcţionale pentru patru tipuri de servicii specializate existente: centrele de coordonare și informare pentru copiii străzii; serviciile sociale stradale pentru copiii străzii; adăpostul de zi și de noapte pentru copiii străzii și centrele de primire în regim de urgenţă pentru copiii străzii.

Florin Buzdugan, Facultatea de Litere

1 — Definiţie Vagabondajul este o manifestare deviantă a tinerilor cu grave repercursiuni asupra societăţii. Acesta nu este o manifestare caracteristică socie-tăţii contemporane. În perioada comunistă, acest fapt a fost suprimat, tinerii fiind incluși în câmpul forţei de muncă. Cei ce vagabondează sunt copii care: au fugit de acasă, refugiindu-se în stradă, câștigând bani prin cerșit, sau care revin acasă zi de zi, în timpul zilei stând în stradă pentru a cerși; în ambele cazuri, analfabetismul este prezent la fiecare vagabond; nu mai au nici o tangenţă cu centrul de plasament de care aparţin, nici cu familia lor; strada fiind ca-sa lor, aici ducându-și viaţa de zi cu zi, uneori fiind chiar racolaţi de cei ce formează și conduc agenţii-le de carne vie (persoane care racolează tineri/ tinere, și îi trimit la cerșit, la prostituţie sau la a presta activităţi ofensatoare demnităţii umane).

2 ― Cauze

O primă cauză ar fi cea datorată instituţii-lor legale cu „un scop măreţ” (educaţia, ridicarea calităţii condiţiilor de trai etc.), dar metodele prin care se ajunge la acest „scop” fiind defectuoase sau greoaie; în urma acestei „constatări”, adoles-centul renunţă. Acest fapt se datorește unui con-flict interior de tipul ce și cum trebuie să fac?, con-flict pe care, în cele din urmă îl pierde, și renunţă la a mai încerca – de aici refugiul în vagabondaj. O altă cauză ar fi libertatea neîngrădită pe care, în cadrul familiilor sau al centrelor de asis-tenţă socială nu și-ar permite să o practice (aici putând include și libertinajul ca mod de manifesta-re; exemplu: furtul, consumul de substanţe stupe-fiante, acţiuni antisociale etc., etc. – fapt care, în cadrul familiei ar fi sancţionat și s-ar proceda la a-i înscrie în centre de dezintoxicare sau consiliere); O ultimă cauză este cea a incluziunii tineri-lor în grupurile proxime din stradă. Cel care a ple-cat de acasă observă grupul de pe stradă și imedi-at este inclus în el, și se subsumează valorilor și

Anchetă Cine mai crede în Moșu’, și care este povestea lui?

Credeţi că doar cei mici sunt încântaţi de Moșu’? Ei bine, și oamenii mari își pun întrebări în legătură cu provenienţa lui: de la Polul Nord, de la Polul Sud, sau din altă parte? Silvia este de părere că Moșu’ vine dintr-un loc mult mai îndepărtat: din cer... Despre Moș Ajun se spune că ar fi baciul lui Moș Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Dom-nului L-a născut pe Iisus Hristos. Se mai spune că acesta ar fi fost sărac și că nu i-a putut primi în casa sa, astfel că i-a trimis la fratele său mai mare și mai bogat, Moș Crăciun. Moș Crăciun era un cioban aspru care n-a vrut s-o primească pe Fecioara Maria într-un staul al său. Soţia lui, Crăciunoaia, o femeie cu suflet bun, a primit-o, însă, pe Maica Domnului fără ști-rea soţului. Crăciun, când a aflat una ca aceasta, i-a tăiat mâinile soţiei. Dar Maica Domnului i le-a lipit la loc. Fiind profund impresionat de această minune, el s-a bucurat și minunat de Fecioara Ma-ria, și a făcut foc din brad în curtea casei, începând să se joace ca un copil în jurul lui. Mai apoi, i-a ofe-rit Măicuţei Domnului daruri precum: caș, urdă, lapte și smântână. Din acea zi, Moș Crăciun a de-venit un om bun și generos. Știm că este bătrân, iubitor, plin de cadouri și împăciutor al oamenilor. Tocmai de atunci vine obiceiul împărţirii darurilor în ziua Nașterii Mântuitorului. Să vă spun ce mi s-a întâmplat într-o zi, pe când eram un copil nerăbdător să-l văd pe Moș Crăciun. Am crezut că există, pentru că, într-o sea-ră de Ajun, după ce îmi făcusem curat în cameră, primisem un telefon misterios, în care o voce de bătrânel smerit m-a întrebat dacă am fost cumin-te. Am stat pe gânduri și, în cele din urmă, i-am răspuns că am fost ascultătoare și că mi-aș dori ca, de Crăciun, Moșu’ să îmi aducă o păpușă și un abecedar. M-am dus la somn, și ce credeţi că am visat? Se făcea că lângă brad venise un bătrân cu o barbă lungă și albă, iar alături stăteau trei îngeri care cântau la harpă „O, ce veste minunată!”. Am

ascultat, dar vocile de îngeri nu puteau fi asemăna-te cu nici o voce pământească. Deodată s-au apucat să-mi împodobească bradul: în vârf au așezat o stea lucitoare, pe fiecare ramură au presărat câte un glob ce licărea atât de minunat, și, alături, au pus bomboane și ciocolată. Moș Crăciun parcă se făcea tot mai mare și nevăzut. Am tresărit la apariţia unei luminiţe care se revărsa asupra mea, și o voce mi-a șoptit ușor: „nu-ţi fie teamă — noi suntem magii, iar Acela, cu barbă albă, este Iisus Hristos”. Am ve-nit să îţi urăm „Crăciun Fericit, Fericit, Fericit... Feri-cit!” M-am trezit speriată și parcă în cap încă îmi răsuna: Crăciun Fericit! M-am ridicat din pat, și văzusem în vârf Steaua vestitoare a minunii și, lângă pom, cadoul pe care mi l-am dorit de Crăciun: o papușă și-un abecedar, dar și o scrisoare al cărei expeditor era chiar Moș Crăciun, iar pe spatele ei scria „Din cer…” Din acea zi am crezut în Moș Crăciun, pentru că mi-am dat seama că tocmai El este Iisus Hristos, aducător de daruri, de iubire, bunătate și blândeţe. Din acea zi l-am iubit pe Moș Crăciun pentru că El nu uită pe nici un copil din lumea aceasta, chiar și pe cei care mai fac din când în când câte o năzbâtie. Am înţeles că fiecare dintre noi poate fi Moș Cră-ciun, pentru că suntem fraţii lui Iisus, și El ne-a dat binecuvântare să dăruim cadouri celor dragi. Am înţeles din acel vis că bradul pe care îl împodobesc an de an este chiar Sfânta Treime, și acolo, pe un-deva, sunt și cei trei magi, care ne vestesc „Nașterea Domnului”. Moș Crăciun a fost atât de bun cu mine și mi-a dăruit cel mai frumos cadou din lume: dragostea lui din Cer, dragoste ce nu poate fi asemanată cu nici o altă dragoste de pe Pământ. Știţi ce, copii? Să-l așteptaţi pe Moș Crăciun, și veţi vedea că există, pentru că eu l-am văzut în mantaua sa minunată, iar barba lui să știţi că este adevarată. Sub această înfăţișare se-ascunde bunătatea lui Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul și asemărea Lui.

Silvia- Alexandra Manolache

ci de adevăratul Moș Crăciun! Spi-ritul magic din fiecare persoană, care ne îndeamnă să fim buni unii cu alţii, să ne apreciem și să mate-rializăm aceste aprecieri prin niște cadouri mai simple sau mai complicatre. Scumpe, ieftine, sim-bolice, practice — nu conteaza. Orice cadou este o reprezentare a Moșului, care ne ajută sa ne facem fericiţi unii pe alţii în viaţa de zi cu zi…

Moș Crăciun... mulţi îl știu ca pe un bătrân gras, îm-brăcat în roșu, cu o barbă albă și lungă, căruia îi place să spună întruna „ho ho ho”. Dar foarte puţini știu cine, sau ce este cu adevărat Moș Crăciun… Cu toţii facem cadouri în fiecare zi, fie că este un zâmbet sau ceva de valoare, tot cadou se numește. Fie că este perioada sărbători-lor, fie că este o simplă zi de vară, orice cadou este legat de un spirit sacru, un spirit ce nu poate fi explicat, și căruia nu i se poate atribui o valenţă logi-că. V-aţi întrebat vreodată „de ce facem cadouri?”. Nu este o obligaţie, nimeni nu îţi dă în cap dacă nu îi iei ceva de ziua lui/ ei, sau nu îi faci un cadou de Cră-ciun. Mulţi interpretează asta drept o tradiţie, dar această in-terpretare este total greșită.

Fiecare cadou pe care îl facem, oricât de mic ar fi, este legat de Moș Crăciun. Nu de bătrânul gras, îmbrăcat în roșu,

Fă ce iubești, iubește ce faci,

lasă lumea un loc mai bun și

nu te scobi în nas. ― Jeff

Mallett

Mituri despre Moș Crăciun

Sărbătoarea Crăciunului este legată de Moș Crăciun, și are ca element principal bradul sub care acesta lasă cadourile copiiilor. Ceea ce nu mulţi știu este faptul că, în timpurile de demult, sărbătoarea Crăciunului (printre care nașterea lui Iisus) coincidea cu Saturnalia ― sărbătoare închi-nată unuia din zeii lor, Saturn. Bradul fiind un element împrumutat de creștinism.

Un alt lucru neștiut de prea multă lume este cel care spune că Moș Crăciunul cunoscut de noi, tot în vechime, era patro-nul Soarelui. În această perioadă, în care Soarele este tot mai palid, se credea că acesta se află într-o criză cosmică, Moș Cră-ciun fiind cel care îl ajuta să depășească această criză cosmică (solstiţiul de iarnă).

Florin Buzdugan, Facultatea de Litere

În Regatul Unit al Marii Britanii tra-diţia spunea că, de pe masa de Cră-ciun, nu trebuie a lipsi capul unui porc servit în ulei de muștar. Din fericire, în ziua de azi, nu se mai ţine cont de această tradiţie în nici o ţară a insulei Britanice.

Curiozităţi ale Crăciunului

Cei mai vechi copaci împodo-biţi,asociaţi Crăciunului, apar în piesele de teatru medievale, care îi au ca protagoniști pe Adam și Eva. Potrivit legendelor, copacii din Grădina Raiului erau decoraţi cu miere și biscuiţi.

Tot în secolul al XIX-lea, cadourile erau puse sub brad cadouri neîm-pachetate, mai ales, ori atârnate de ramurile acestuia. Uneori, oa-menii ascundeau cadourile pentru a prelungi surpriza.

Vâscul este cunoscut încă din vremuri păgâne, când druizii foloseau planta pentru puterile ei magice și tă-măduitoare. Tradiţia sărutului sub vâsc, de Anul Nou sau de Crăciun, în unele părţi ale lumii, este însă relativ recentă. Ea a devenit populară printre familiile de ser-vitori englezi din secolul al XIX-lea, și s-a răspândit în-cet dar sigur, în clasa mijlocie, apoi în alte ţări.

Lumânările reprezintă un detaliu important al tradiţiilor din Ajunul Crăciunului în Gouda, Olanda. Gouda este centrul industriei olandeze de fabricat lumânări. Aici, în ajunul Crăciunului, se sting toate luminiţele, în timp ce prima-rul citește povestea Nașterii Dom-nului în Piaţa Centrală, la lumina lumânării.

Cadourile se împachetează încă din vremea descoperi-rii hârtiei, în anul 105 d. Hr., în China. Hârtia decorativă de Crăciun s-a răspândit de abia în 1917, tot de Cră-ciun, când un magazin din Nebraska a rămas fără hâr-tie, și a fost obligat să vândă plicuri colorate, decorati-ve pentru împachetarea cadourilor.

Olivia Alexandra Radu, C.N.M.K

În ceea ce privește masa americanilor, acestora le place vita, de Crăciun. În toate casele se găsește un bol cu lichior de ouă. Acesta e un amestec de lapte, gălbenuș de ou, rom și scorţișoară, care li se oferă musafirilor pentru a le aduce noroc.

În unele părţi ale Italiei, masa de Crăciun include 7 feluri diferite de pește pentru a comemora cele șapte Taine. Pește este însoţit de paste, salate, fructe și pâine, pre-cum și de vin. La desert, se servesc salate de fructe, panettone, biscu-iţi condimentaţi, nuga, și nuci.

Eu știu că tu ești cel mai bun și iubitor, și că îţi plac foarte mult copiii, de aceea tu, în fiecare an, în seara de Ajun înspre Crăciun, vii și aduci copiiilor ca-douri pe care ei și le doresc. Eu știu că tu vii din La-ponia. Eu le mulţumesc și renilor care muncesc din greu și trag sania cea grea cu jucării și multe altele ce aduci copiiilor, să știi că eu te iubesc foarte mult pe tine și pe reni.

Să știi că am luat și note proaste, dar eu am muncit și am învăţat foarte mult și mi-am reparat aproape toate notele cele proaste, și sper ca să iau numai note foarte mari în continuare, pentru ca tu și părinţii mei să fiţi mulţumiţi de mine.

Adu-mi ce cadou vrei tu, dragă moșule.

Cu drag, Viorel

Cu ocazia acestei zile, dra-gă moșule, eu nu îmi doresc cine știe ce... Eu îmi doresc niște dul-ciuri și multă sănătate; tuturor, nu numai mie! Bănuiesc că astea sunt cele mai frumoase cadouri pe care le-ar putea primi un copil.

Pa!!! Moșule, sper ca într-o zi să ne vedem!

Cu drag, Mariana

Scrisori pentru Moșu’

Să știi, Moșule, că eu vreau de la tine dulciuri și haine, dar să știi că nu prea am fost cuminte, meam făcut de cap, dar acum sunt cuminte și te aștept; tu ai venit tot timpul la mine pentru că am fost cuminte. Și am uitat că mai vreau și o pereche de cercei și un telefon. Atât vreau, te aștept. Pa, pa!

Cu drag, Georgiana

Știu că în fiecare an ai fost darnic cu toţi copiii care au fost cuminţi, și cred că în acest an ai putea să-mi aduci și mie, dacă poţi, un nou ondulator de păr și o pălărie cu sclipici de care am văzut în complexul din micro 40. Știu că nu am fost prea cuminte și nu am luat nici note bu-ne, dar voi încerca să iau note bune și să fiu cu-minte.

Te voi aștepta cu mult drag, moșule!

Cu drag, Mădălina

Să știi, Moșule, că eu vreau de la tine dulciuri și haine, dar să știi că nu prea am fost cuminte, meam făcut de cap, dar acum sunt cu-minte și te aștept; tu ai venit tot timpul la mine pentru că am fost cuminte.

Și am uitat că mai vreau și o pereche de cercei și un telefon. Atât vreau, te aștept. Pa, pa!

Cu drag, Georgiana

Și n-am luat note bune, dar am să iau.

Dragă Moș Crăciun, eu știu că tu dintotdeau-na ne-aduci cadouri, și ești bun, și colinzi prin toată lumea, și te îmbraci frumos. Eu zilele astea nu prea am fost cuminte și n-am ascultat-o pe mama și pe dirigintele meu de la școală. Eu vreau să îmi aduci un penar gata echipat cu trei fermoare, cu carioci mul-te, și cu creioane multe, cu corector, cu pic, cu stilou și pixuri roșii și albastre, creion în formă de pix, și o cutie cu vârfuri ascuţite, și radieră cu ascuţitoare, și dulciuri, cinci susane, și o pungă cu napolitane și un suc.

Cu drag, Mirela

Eu știu că tu vii tocmai din Laponia foar-te obosit. Știu că nu am fost cuminte tot anul, pe deoparte, da’ am fost și cuminte, pe de altă parte, și mi-aș dori de la tine nu foarte mult, ci următoarele:

un telefon Pauăr Renger și un telefon care se transformă în robot. Eu îmi mai doresc și o sacoșică cu bunătăţi.

Cu drag, Cosmin

Moș Crăciun, eu știu că am fost rău și n-am ascultat-o pe doamna Geta. Și știu că au venit spiridușii la tine cu vești rele, dar și bune. Relel mele care le-am făcut sunt când nu am ascultat-o pe doamna Ionica și pe Cosmina.

Dragă Moș Crăciun, când vii la Fundaţia Împreună, te rog mult să-mi aduci o mașină cu telecomandă sau un skateboard.

Îţi mulţumesc foarte mult pentru cadou.

Cu multă căldură, Leonard

Eu știu că tu vii în fiecare an de Cră-ciun. Tu știi că eu am fost foarte cuminte. Eu îmi doresc o papușă Liv pe Alexa. Și îmi mai doresc dulciuri. Moșule, vreau să îţi zic poezia mea care mi-a dat doamna de la Fundaţie, și pentru doamna vreau o vestă și o poșetă. Să îţi zic poezia mea.

Bradul: De e frig, de e soare, Bradul stă tot în picioare. De Crăciun, tot mă aș-teaptă Să mai trec și pe la el, Că e singur, singurel. Și-am, și uite, iată. Încă el tot mai așteaptă Moșul să-l viziteze Daruri să-i în-credinţeze.

Cu drag, Maricela

Vreau să îmi iei un bebeluș cu biberon și cu haine, și o păpușă mititică cu haine.

Îmi doresc un costum de crăciuniţă și o geantă de școală, plină cu caiete multe și cizme.

Și bomboane, numărătoare, beţișoare și pan-tofi cu toc.

O perucă Hannah Montana.

O păpușă Hannah Montana.

Cu drag, Rebeca

Eu te aștept cu drag!

Moș Crăciun, eu te iubesc și am să împodobesc bradul pentru tine. Îmi doresc o păpușă mare, cu telecomandă și cu tot ce-i trebuie.

Îmi mai doresc un Moș Crăciun cu telecomandă.

Vreau cele mai multe globuri de cio-colată.

Cu drag, Veronica

Moș Crăciun, știu că vii de terparte, și că n-am ascultat, dar totuș îmi doresc dulciur și sănătate la Părinţii mei, sam ca toci copiii, la fel ca mine.

Cu drag, Florica

Eu știu că Moș Crăciun vine pe 24 decembrie, și le aduce copiiilor dulciuri și jucări.

Eu știu că am fost cam obraznic, dar merit ce-va de la Moș Crăciun. Eu îmi doresc de la Moș Crăciun o minge, o pungă cu dulciuri, niște jucări și un penar.

Cu drag, Gabriel

“În anul acesta am făcut multe activităţi la fundaţia „Împreună" care mi-au fost de foarte ma-re folos. În timpul acesta am învăţat să cos, să fac mâncare, să spăl, și să-mi menţin igiena corporală curată; am mai învăţat și despre buget, și am strâns bani la pușculiţe fiecare.

Mie mi-a plăcut foarte mult, și aș mai vrea să mai facem astfel de activităţi în timpul vacanţe-lor.”

Ungureanu Mădălina

Impresii despre activităţile practice în 2010

“Păiii... eu nu am fost în vacanţa de vară, dar îmi imaginez că a fost foarte frumos când copiii găteau, se spălau pe dinţi (învăţau despre igiena orală), și multe altele. Dacă aș fi fost și eu, presu-pun că ar fi fost incredibil de frumos și interesant.

Dar, până la urmă, am fost implicată într-o activitate. Eu am pictat pe sticlă, mai exact, pe niște pahare. Vreau să spun că a fost o experienţă incredibil de interesantă, deoarece am făcut ceea ce îmi plăcea. Când am luat parte la această activi-tate, am dat tot ce era mai bun din mine folosindu-mi imaginaţia.

Acea zi a fost frumoasă, interesantă și de neuitat!”

Bejan Mariana

“Pe mine mă cheamă Miron Cosmin. Sunt de ceva timp la fundaţia „Împreună”. Mie mi-a plă-cut foarte mult în vacanţa de vară. Noi am învăţat să coasem, să avem grijă de corpul nostru. Am ieșit afară în curte, și am făcut curat. Eu și câteva fete și băieţi de la grupa de dimineaţă ne-am dus în sală și am cusut tivuri, în timp ce alţii au pictat. În altă zi, am învăţat, împreună cu alte fete, să facem perne pentru ace. Doamnele de jos ne-au adus o masă de ping-pong, și ne-am jucat cu paletele. Apoi am fost vizitaţi de niște copii de la altă școală. Ne-au adus un puzzle și o pungă cu dulciuri. Pe la sfârșitul verii, doamna Leo ne-a făcut pizza, iar doamna Otilia ne-a învăţat să ne îngrijim.”

Când am gătit gogoși și clătite, apoi am spă-lat, a fost foarte amuzant și frumos. Când am cusut nasturi, mi-au ieșit foarte frumoși, aproape ca ai unei fete. Am mai făcut serbări de Moș Crăciun, și am primit cadouri. Am învăţat harta României. Aici avem niște reguli, și trebuie să le respectăm. Tre-buie să învăţăm și să ne facem lecţiile. Avem și cărţi de citit.

Ragea Sorin

“Anul acesta, la fundaţia Împreună, am par-ticipat la mai multe activităţi. Doamnele au avut răbdare cu noi și ne-au învăţat foarte multe lucruri frumoase și practice. Am învăţat să călcăm, să gă-tim, am făcut și igienă corporală. La igiena corpora-lă, ne-a învăţat să ne spălăm corect pe mâini, faţă, în urechi și pe dinţi. Când am gătit, am făcut cu doamna Leo clătite, gogoși, salată de fructe și mai multe.

A fost o vară cu adevărat frumoasă.”

Bujeniţă Ana-Maria

Creaţie

Mi-e dor Bucură-te de viaţă cât poţi, de fiecare mi-nut, secundă; de fiecare persoană pe care o întâl-nești. De ce îmi pare rău e faptul că, atunci când avem din plin, preţuim puţin; iar după ce pierdem, ne este dor de ce obișnuia să fie, de trecut. Mai stai puţin cu mine pe prispă, nu îţi ple-ca privirea blândă în pământ. Mi-e dor, mi-e dor de tine, bunicule! Mai povestește-mi de război, mai stai cu mine măcar un minut. Ia-mă în braţe, cântă-mi, vorbește-mi despre păsări, toamnă, iar-nă, zâne, crăiese. Mi-e dor. Mai încruntă-ţi fruntea lată, când nu sunt cuminte, brăzdată de războaie și suferinţe. Întinde mâna obosită de portul armei și munca pământului. Hai să ne uităm iar la pozele de când eram noi, eu și tu, la poala nucului, și îmi povesteai cât de brav ai fost în luptă. Știu că tu nu ai minţi. Ochii aceia mici și negri, atât de sinceri… Îţi mai aduci aminte cum îţi sorbeam fiecare cuvânt? Mi-e dor-!... După ce ai plecat, mi-a povestit bunica cât de mândru ai plecat la război cu arma pe umăr, drept, cu capul sus, fără să te gândești că îţi poţi pierde viaţa. Ai rezistat, ai fost puternic, și te-ai întors. Medalia ta stă și acum în cuiul de lângă fereastră, în casa de la ţară. Mă uit la el și la poza ta, mi-e dor… Atunci când ai plecat, o bucată din mine s-a rupt, inima sfâșiată. Lacrimi cădeau necontenit. Și îţi mai aduci aminte ce mică eram? Mi-e dor… Dă-mi mâna, și hai să ne plimbăm, hai să mâncăm gemul acela de prune, știu că îţi place.

Enache Simona, C.N.M.K

Poesis

*

în fiecare an, am grijă să-mi scutur cojoacele de praf, îmi scot bradul afară,

îl atârn de-un nor, şi-ncep să-l împodobesc.

un vis ici, o dorinţă colo, şi apoi scriu pe boltă, mare, pentru Moş Crăciun

*

în fiecare seară de Crăciun, când geamurile sunt pantă pe care fulgii se-aşază ca să se-odihnească din zborul lor rătăcitor,

pe sub uşă o umbră uriaşă se strecoară, lasă un pui de umbră sub brad,

şi-apoi îmi mângâie fruntea, ştiind că am fost cum-inte.

*

noi vara alergăm desculţi pe câmpii, ne pierdem în imensitatea florilor,

în imensitatea Soarelui, toamna jucăm v-aţi ascuns sub frunze, printre muşuroaie de furnici, şi promisi-uni îngropate într-o gaură de castan.

iarna, în schimb, ne-mbrăcăm unul cu cojocul celu-ilalt,

un bocanc într-un picior, un altul în celălalt, şi mergem aşa prin nămeţi, până când Luna se rezeamă de nori.

în seara în care o perdea făcută din fulgi acoperă totul, noi ne ascundem după

mama, şi aşteptăm să vedem cine îşi lasă amprenta sub bradul nostru.

Florin Buzdugan, Facultatea de Litere

Svetlana şi melcii de iarnă

săniuţe multe pe degetele ei de copil; mâna ei era ca un derdeluș

Svetlana încerca să fugă cu fulgii pe nas,să râdă cu ei.

pământul i se răsucea sub picioare

restul de melci nătângi se jucau în jurul ei.

ningea baloane albe și Svetlana îi trăgea

pe acești melci inocenţi cu sania pe un râu de flori.

Svetlana râde cu fulgii, florile,

melcii, nătângii.

Elena Donea, C.N.M.K.

Crăciunul este

perioada când copiii

îi spun Moșului ce

doresc și adulţii

plătesc.

Dragă Moș Crăciun cu barba deasă,

Uite, Moșule! Toată lumea știe că ești bun, că aduci cadouri tuturor, deși nu suntem buni întotdeauna. Toţi te laudă și te iubesc în fel și chip, numai ca să le aduci mari bucurii în sufletele lor plăpânde. Recunosc că și eu, fără să te cunosc vreodată, am avut pretenţii mari de la tine, încă de când eram mică. Atât dorinţele mele, cât și ale celorlalţi copii, și chiar ale celor mari, sunt mereu nelimitate. Dar, te întreb, Moșule, ţi-a trimis vreunul, vreodată, o scrisoare de mulţumire? Ţi-a mulţu-mit vreodată cineva că te-ai târât prin zăpadă, și toţi renii ţi-au răcit, că ţi-ai murdă-rit hainele cu funingine din șemineele în care puteai să-ţi pierzi și viaţa? Cine s-a gândit vreodată că ai putea să faci infarct în timp ce urci pe casele noastre mari, cu acoperișuri pline de zăpadă, și alunecoase?

Sunt sigură că nici măcar părinţii mei nu ţi-au mulţumit vreodată, nici atunci când erau mici, nici acum, când sunt adulţi. Iar altminteri, ei ne învaţă să fim buni și recunoscători celor care ne dăruiesc din inima lor mică. Oriunde te-ai afla acum, pentru că eu nu știu cum arăţi, Moșule, și nici nu știu dacă vreodată ai avut burtă (așa cum se spune în toate poveștile pentru copii, în toate legendele, și în toate cântecele care vorbesc despre tine), nici măcar nu cred că ai o barbă atât de deasă precum se presupune, sper ca ţie să-ţi fie bine. Într-o zi am să mă trezesc, singură, în dimineaţa Crăciunului, și, poate, nu o să mai găsesc nimic sub brad. M-aș întrista să aflu că ai facut infarctul pe care îmi e teamă să-l ai vreodată! De asta, refuz să cred că ești bătrân; refuz să cred că ești chiar mama sau tata, pentru că și pe ei i-au prins anii și i-au îmbătrânit (mama e parcă tot mai frumoasă, pe masură ce îmbă-trânește).

Într-o zi, iarna ar putea face febră brusc, brazii ar cădea pe jos ca niște sol-daţi care se predau în război. Globuleţele n-ar mai străluci, iar tu, tu te-ai întrista... Pentru că niciodată, Moșule, nu a venit cineva să te viziteze. Iar eu nu știu acum unde ești, Moș Crăciun, căci aș vrea să te vizitez, să-ţi văd mașinăria aia uriașă de împachetat cadouri și gânduri bune.

Aș vrea ca eu să-ţi fiu Moș pentru o zi, să-ţi citesc scrisoarea presărată cu vise, să mănânc prăjituri cu lapte, în timp ce spiridușii mei personali pregătesc săni-uţa cu melci către casa ta!

Dacă te gândești vreodată, Moșule, să-mi spui cine ești și unde locuiești, când mama îmi va umple bolul cu clementine, te rog să îmi lași adresa ta pe una

Svetlana şi melcii de iarnă

săniuţe multe pe degetele ei de copil; mâna ei era ca un derdeluș

Svetlana încerca să fugă cu fulgii pe nas,să râdă cu ei.

pământul i se răsucea sub picioare

restul de melci nătângi se jucau în jurul ei.

ningea baloane albe și Svetlana îi trăgea

pe acești melci inocenţi cu sania pe un râu de flori.

Svetlana râde cu fulgii, florile,

melcii, nătângii.

Elena Donea, C.N.M.K.

Într-o școală se aude un zgomot teribil dintr-o clasă. Directorul intră în clasă, și vede îngrozit cum toată lumea ţipă, se bate, unii s-au urcat pe bănci. Direc-torul se repede la cel mai zgo-motos și îl dă afară din sală. Se face dintr-odată linişte. - Unde este profesorul vostru? - Tocmai l-aţi dat afară...

-Alo, Vladimir! - Da. - Îţi amintești ce ne-a dat ieri la matematică? - Câte un 3.

-Domnule diriginte, aţi pedepsi pe cineva daca n-a făcut ceva? -Desigur că nu. Ar fi absurd. -Bine că nu mi-am făcut tema, atunci!

- Fi-fi-fiţi bun, u-u-unde se află

ș-ș-școala de-de-de bâl-bâl-

bâlbâiţi?

- La ce vă mai trebuie? Observ

că vă bâlbâiţi foarte bine!

- Cred că notele pe care mi le-ai adus cer o bătaie zdravănă. - Nu te sfătuiesc s-o faci, tăticule, profesorul nostru de matematică e campion la karate!

- Chiar credeţi că meritam eu să-

mi puneţi nota unu, domnule

profesor ?

- Ce să fac, dacă alta mai mică nu

există?...

- Să presupunem că locuieşti la etajul cinci şi că între fiecare două etaje sunt 15 trepte. Câte trepte va trebui să urci pentru a ajunge la apartamentul tău? - Pe toate, domnule profesor.

- Ţi-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu cea a colegului tău de bancă. Ce con-cluzie să trag de aici?, întreabă profesorul. - Că și a lui e foarte bună.

Î: De ce au elefanţii urechile lungi ? R: Ca să zboare din floare în floare. Î: Dar de ce nu se umblă duminica prin pădure ? R: Că zboară elefanţii din floare în floare.

Î: Cum îţi dai seama dacă un elefant ţi-a intrat in congelator ? R: Îi vezi urmele pe care le lasă în pachetul cu unt! Î: Cum poţi să-ţi dai seama dacă ţi-au intrat 2 ele-fanţi în frigider ? R: Sunt două perechi de amprente în pachetul de unt... Î: De unde știi dacă ai 3 elefanţi în frigider? R: Nu se închide ușa!

Î: De ce cade un elefant din copac ? R: Era mort. Î: De ce cade al doilea elefant din copac ? R: Era legat de primul. Î: De ce cade al treilea elefant din copac ? R: Credea că e un fel de joc.

Î: De ce au elefanţii coadă ? R: Ca să nu se termine așa brusc!

- Ce e cu tine, draga mea; de ce ești azi atât de nervoa-să?, o întreabă elefantul pe tânăra lui soţie. - De la o vreme, am senzaţia că mă duci de nas...

1. Au fost auziţi de către magi cântând la nașterea lui Iisus.

2. Sinonim pentru nea.

3. Sport artistic de iarnă.

4. Fiinţe iubitoare și simpatice, care îl ajută pe Moșu’ la împachetarea cadourilor.

5. Ajutoarele lui Moșu’.

6. Fură ouă din coteţ.

7. Porcul se taie de...

Un crocodil, sătul de

viaţă:

- Alo! Fabrica de

poșete?

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

a. Înger de rang superior situat ierar-hic între arhangheli și heruvimi:

S_ _ _ _ _ M

b. Renul cu nas roşu (preferatul lui

Moș Crăciun): R_ _ _ _ F

c. O șireată albă:

d. Sub el se sărută îndrãgostiţii:

V_ _ _ _ A P_ _ _ _ Ă

V_ _ C

SUDOKU

LISTĂ SUSŢINĂTORI 2010

Mulţumim tuturor celor care, cu multă generozitate și căldură, au susţinut activităţile desfășurate de organizaţia noastră în anul 2010.

Ne bazăm în continuare pe sprijinul dumneavoastră pentru a ajuta oameni în nevoie, pentru a putea răspunde, și pe viitor, la problemele reale ale co-

munităţii noastre, din ce în ce mai diverse și mai grave.

FINANŢATORI: Consiliul Judeţului Galaţi

Consiliul Local Galaţi Fundaţia Principesa Margareta a României

Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Galaţi Asociaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile - ADSC Galaţi Asociaţia Filantropică Medical Creștină „Christiana” Galaţi Asociaţia Persoanelor cu Handicap „Sporting Club” Galaţi

Cantina de Ajutor Social Galaţi Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” Galaţi

Consiliul Judeţului Galaţi Direcţia Generală de Asistenţa Sociala și Protectia Copilului Galaţi

Grup Școlar „Gheorghe Asachi” Galaţi Inspectoratul Școlar Judetean Galaţi

Liceul Teoretic Dunarea Galaţi Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România - ONPHR

Primăria Galaţi - Administraţia Publică Locală Școala Specială „Constantin Pufan”

MULŢUMIM tuturor finanţatorilor, colaboratorilor, susţinătorilor, vo-

luntarilor şi prietenilor copiiilor de la Fundaţia Împreună - Centrul de zi « Împreună »,

şi le urăm Sărbători Fericite şi un călduros

« La multi ani ! »

MULŢUMIM colegelor noastre, pentru care fiecare zi este dovada dăruirii stropului de bunătate, ca viaţa copiiilor să fie un pic mai

bună, mai fără griji!