Upload
others
View
16
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
2
Colectivul de redacţie al revistei „Primul zbor“ a Liceului de
Metrologie „Traian Vuia“, Bucureşti
Nr. 21 / 2008
Redactor-şef: Iulia STROE
Redactori: Liviu APOSTOL
Andrei-Mihăiţă MURARIU
Gheorghe Cornelius ŞOIMU
Ana-Maria TOTOROŢEA
Tehnoredactori:
Marian Silviu PĂDURARIU
Ramona Florentina ZETEA
Coordonator:
Prof. Mihai FLOAREA
3
Cuvînt de învăţătură
„Ziua îndrăgostiţilor“…
În fiecare an, primăvara, elevii liceului nostru şi, în genere, tinerii României serbează,
dimpreună cu congenerii lor de pe tot globul „Ziua îndrăgostiţilor“. E un prilej pentru mine, anul
acesta, să-mi afirm unele opinii despre acest extraordinar sentiment, catalizator al multor
evenimente – bune ori rele – din viaţa omului.
Asociată pînă la confuzie, din păcate, unor instincte fireşti, proprii lumii animale,
dragostea are în realitate prea puţine în comun cu actul sexual. Dacă n-ar fi aşa, partenerii unor
raporturi intime s-ar despărţi definitiv în clipele imediat următoare consumării contactului
trupesc. Familia ar deveni, astfel, un nonsens, fidelitatea – de asemenea…
Cînd a creat universul, potrivit Vechiului Testament, Dumnezeu a zis „Să fie lumină“.
Noi, oamenii, apăruţi abia în a cincia zi a Facerii după săvîrşirea acestei uimitoare porunci,
purtînd nu numai chip divin, ci avînd şi putinţa alegerii unei căi întru asemănarea cu Tatăl
nostru, trebuie să ne întrebăm ce fel de lumină va fi fost aceea, apărută nu numai înaintea ochilor
noştri meniţi s-o perceapă, ci chiar înaintea soarelui, a lunii şi a stelelor – „luminătorii cereşti“ e
sintagma biblică pentru aceştia – care furnizează lumina fizică, fenomen straniu, nici pură undă,
nici pur corpuscul… Lucian Blaga, deopotrivă poet şi filosof, a intuit esenţa Creaţiei divine
punînd semnul echivalenţei între LUMINA dintîi şi IUBIREA divină: Lumina ce-o simt
năvălindu-mi / în piept cînd te văd – minunato, / e poate că ultimul strop / din lumina creată în
ziua dintîi. (Lumina)
Astfel văzută, dragostea are ca sursă Întreita Persoană Divină, adăugîndu-i-se plăcerea,
ca un accesoriu fără importanţă, abia în urma copilăreştii păcăleli despre care ne relatează
aceeaşi sursă biblică şi a căderii întru cunoaşterea materialistă, dură (sudoare, lacrimi, durere) a
primilor oameni. Aşadar, componenta fizică a iubirii e secundă, ca răspuns al proastei alegeri
făcute illo tempore de Eva şi de Adam la îndemnul şarpelui întunericului visceral. Satisfacţia
aceasta după care aleargă şi astăzi cei ce nu înţeleg mai nimic din taina creaţiei este un rest, o
rămăşiţă efemeră şi derizorie a împreună-vieţuirii primordiale. Aşa cum, se ştie, au făcut
autohtonii din America, schimbînd cu europenii cuceritori aurul pe mărgelele de sticlă ordinară,
protopărinţii noştri au schimbat aurul IUBIRII divine pe mărgelele fără valoare ale sexului
satisfăcut după regulile şarpelui amăgitor…
Trecînd de la aceste înţelesuri înalte la sărbătoarea concretă, pe care o aşteptaţi cu
nerăbdare şi voi, cititorii revistei noastre, v-aş sugera să meditaţi la faptul că, din imemoriale
timpuri, fără să aştepte îndemnurile occidentalilor, românii celebrau Dragobetele în Oltenia,
Muntenia şi Dobrogea între 24-28 februarie (în unele sate între 1-20 martie). Conexe sărbătorii
vesele a îndrăgostiţilor erau venirea primăverii şi mărţişorul – tradiţii multimilenare ale spaţiului
carpato-danubian, unice în lume. În loc de a imita pe alţii, fie în bune, fie în rele, oare n-ar fi mai
potrivit să ne cunoaştem şi să ne păstrăm obiceiurile, cu nimic mai prejos, pentru a putea, astfel,
să intrăm într-un dialog fertil, de la egal la egal, cu restul cetăţenilor planetei?...
Prof. Mihai FLOAREA
4
Din viaţa liceului:
Concursul Eustory
O zi de toamnă, de şcoală. Ore, ore,
teme, teme.
O iniţiativă la ora de istorie: un
concurs numit „Eustory“. Tema generală a
concursului era: „Călătorii frontiere ieri şi azi,
întâlniri, despărţiri, regăsiri.“ Nu ne prea
interesa. Ar însemna mai multă muncă, ar fi
mai bine să facem o echipă…
Ne gândeam la ceva despre călatori
şi călătorii. Am primit indicaţia să căutăm un
subiect. Barca, trenul, avionul… Trebuie sa găsim subiectul potrivit, dar el… se ascundea de noi!
Am reuşit în cele din urmă să formăm o mică echipă: două fete, patru băieţi. Mergea greu, nu
reuşeam să ne mobilizăm, termenul se apropia. Vom renunţa?
Am verificat harta oraşului Bucureşti şi am constatat că sunt câteva străzi – puţine – cu nume de
mijloace de transport. Oare de ce se numesc aşa? Din aproape în aproape am descoperit cartea despre
Strada Birjarii Vechi apoi am început să cercetăm istoria ei şi… istoria birjei.
Cândva, pe aceste străzi circulau căruţe, birje. Birjarii erau respectaţi, dar consideraţi : „din
popor“; şi astăzi se spune în acest sens ironic: „Vorbeşti ca un birjar!“.
Am făcut un mic plan: vom aduna informaţii şi vom face o pagină web. Credem că va fi
interesant şi pentru alţi colegi. Ne gândeam chiar şi la un forum de discuţii despre întâlniri, mijloace de
transport, dar am renunţat din cauză că timpul nu era în favoarea noastră.
Am fixat pe hartă unde e strada Birjarii Vechi. Era o zonă a oraşului în care nu am fost niciodată,
nu cred că ne vom descurca singuri să ajungem. Am planificat, deci, o excursie „cercetoare“ cu doamna
profesoară imediat după trecera tezelor.
Au trecut şi tezele şi, în sfârşit, a venit ziua călătoriei. Era un frig de îngheţau pietrele dar am
pornit în căutarea străzii. Cu ajutorul trecătorilor, am reuşit să găsim strada căutată. Am făcut poze pe
care urma să le punem în jurnalul de călătorie, pentru a fi cât mai original proiectul.
A trecut şi vacanţa de Crăciun şi ne-am apucat să adunăm toate materialele aduse de fiecare
membru al grupei.
Echipa noastră se strângea tot mai des şi am stabilit clar ce face fiecare: fetele se ocupă de
jurnal, iar băieţii se ocupă de redactarea şi tehnoredactarea site-ului.
Am strâns materialul, am discutat cu doamna profesoară şi am pornit la redactarea lucrării.
În sfârşit, jurnalul este aproape gata, deşi nu
am avut timp să-l completăm în fiecare zi. Pagina web
mergea puţin mai greu, pentru că toată munca îi
revenise unui singur coleg (doar el ştia să creeze site-
ul!).
După multe retuşuri şi modificări pagina web
era gata!
5
După îndelungi zile de muncă, echipa era gata să-şi propună şi să realizeze alte proiecte!
Am ales ca lucrarea noastră să fie o pagină web pentru că aceasta este o formă eficientă de
comunicare şi suntem ecologişti, nu vrem să moară copacii, pădurile. Pentru că suntem ecologişti nu am
printat lucrarea şi am prezentat-o la nivelul şcolii din anul 2050.
Sperăm că vom câştiga!
Andrei Mihăiţă Murariu
Cl. a X-a C
Mesaje de dragoste pentru Valentine`s
Day
« Atît cît voi trăi, inima nu-mi va bate pentru
altcineva, oricît ar fi de bun, frumos, bogat,
vita nobila. Nu-mi voi schimba alegerea nicicînd»
(Poem francez)
„În adevăr şi în adorare voi fi al tău pînă la ultima
suflare”
William Shakespeare(1564-1616)
„Vreau să străbatem drumul vieţii împreună, să devenim o
singură fiinţă, pînă în clipa morţii’’
James Joyce (1882-1941)
„Să nu mai lumineze luna, stelele în veci să nu mai
licarească, dacă vreodată mă voi arăta nevrednic de aura iubirii,
dumnezeiască.”
(Anonim)
„Pe cît de minunată eşti
Pe atîta dragostea-i în mine,
Şi sece mările cereşti
Eu te voi iubi mereu pe tine.
Şi zice marea tinereţii
Şi să se topească pietre-n soare
Va curge fin nisipul vieţii
Iubirea mea-i nemuritoare.”
Robert Burns(1759-1796)
6
„Iubirea mea pentru ea e clară
Precum albia rîului ce trece liniştit
Prin turnul înalt şi mica moară
Predestinat, ca un îndrăgostit
Adînc în sine, mare în afară.”
James Russel Lowel(1819-1891)
„Iubirea noastră a inventat o limbă dincolo de cuvinte
pînă cînd o sută de cuiburi
au prins să cînte
şi răsăritul s-a întunecat.”
Frederic Lawrence Knowles(1869-1905)
„Te vreau pentru totdeauna-zile, ani, eternitate.”
Robert Schumann(1810-1865)
„Timpul zboară, soarele răsare, umbrele cad -
Să treacă toate, doar iubirea e nemuritoare.”
(De pe un cadran solar)
Iulia Stroe
Cl. a X-a C
Sursa: Helen Exley, „Iubirea e nemuritoare”, Ed. Helen Exley Com., 2006
7
Încercări literare:
Cu gîndul la tine Nu pot… nu pot
Acum e seară, Poţi oare să iubeşti Şi mîine e zi Ceva ce nu ai încă ?
Te aştept să vii Poţi oare să trăieşti
Cu ochii spre lună Clipa cea din urmă ?
Cu gîndul la tine Aş vrea să pot atinge… cu privirea
Te aştept să vii la mine Măcar o clipă zîmbetul tău
Deodată... ce aud ? S-adulmec fericirea,
În faţa mea, senin Să uit de tot ce-i rău…
Apari chiar tu, Încerc, încerc şi vreau să zbor
Iubirea mea. Încerc, încerc şi vreau să mor…
Nu pot printre stele s-ajung
Ana Maria Totoroţea Să-ţi fiu mereu aproape…
Cl. a X-a C
Ramona Zetea
Cl. a X-a C
Dragostea
Dragostea şi frumuseţea
Amândouă sunt surori
Fără ele tinereţea
E ca soarele sub nori.
De urât te poţi ascunde
Dar de dragoste n-ai unde
Că oriunde te-ai ascunde
Ea în inimă-ţi pătrunde
Iubirea e un vierme
Ce roade neîncetat
O inimă de fată
Şi-un suflet de băiat.
8
Bobocel cu
bobocel
Se transformă-n bucheţel
Şi-ntîlnire cu-ntîlnire
Se transformă în iubire.
Prietenia
Prietenii se nasc Eu mă simt ca şi cum aş cunoaşte
Orgoliile se sting în cuvinte De o viaţă întreagă
Ecou de singurătate Pe mulţi dintre cei de aici
Purtat în aerul nopţii Este o atmosferă caldă care te îmbie
Ziua îmi răspunde Şi care te face să simţi
Cu lumină din gândire Curcubeul gândurilor unind suflete.
Inimi se contopesc într-un curcubeu
Arcul unind suflete
În incandescenţă aripi se împletesc
În paginile albe
Daniela Cobrescu
Cl. a IX-a F
Ce-nseamnă...
Ce-nseamnă o privire, Ce-nseamnă să iubeşti
Un zâmbet, Tu singur să priveşti?
Un sărut? Ce este acest simplu gând,
Ce-nseamnă-o-amintire, Această simplă voce ce, iată, o aud...
O simplă alinare, Ce poate, acum şi-aici,
Un suflet rătăcit? Un simplu gest gentil,
Ori mai presus de toate În vorbe să transforme?
9
Am fost aici Te-am aşteptat atât...
Şi totul a fost aici mai bine ca acolo...
Am fost pierdut o viaţă, Un chip de înger vesel...
Nu pot să uit cum tu, M-am regăsit în tine,
Cu chip senin de înger, M-ai ajutat atâta,
În inimă-ai pătruns... M-ai readus la viaţă.
Am fost aici, uitat de toţi, Uitând de viaţa mea,
Uitând de toate Am început a te iubi pe tine
Am aşteptat să vii... Şi iată cum iubirea,
Şi ai venit în fine, Făcându-şi loc să iasă,
Mi-ai alinat cu drag, Din tristu-mi suflet negru,
Cumplit de trista viaţă... Răsună fără glas,
Un simplu „te iubesc“, Şi strigă fără sunet.
O simplă mângâiere, Ce-nseamnă să ai viaţă dacă nu poţi trăi?
Pierdută într-un cub. Iubirea este viaţa, iubind tu vei trăi.
Cezar Mihăiţă Raiciu
Cl. a XII-a D
Lecturi la zi
Patul lui Procust
Voluptate, dragoste şi deznădejde, lupta vieţii şi involuţia raţionamentului uman.
Înşelăciunea, ignorarea moralei – toate sunt specifice acestui roman tulburător şi total realist scris de
Camil Petrescu.
Voluptatea este surprinsă în toată splendoarea ei, îndeajuns de multă încât să-ţi provoace
dezgust. Poţi observa cu stupoare că până şi personajului Fred Vasilescu i s-a instalat o stare de greaţă
alături de Emilia. Până la urmă este o nevoie, o trebuinţă fiziologică de satisfăcut; dar te umple de
scârbă, făcând-o cu imoralitate de care nu îţi dai seama pe moment din pricina ispitelor sexuale.
De multe ori în viaţă apar imagini, perspective, întâmplări frustrante cărora le atribuim o
importanţă necondiţionată şi total nefolositoare, provocând o luptă continuă cu propria personalitate,
ajungând de cele mai multe ori la finaluri tragice. Spre exemplu, domnul „Gedeme“, care şi-a irosit
timpul trăgând din greu pentru o cauză inexistentă, umilindu-se în faţa unei „mizerabile“. Folosind
vorbele lui Fred Vasilescu, pot spune că „îmi aminteşte organic de toate indigestiile pe care le-am avut“,
10
observând atitudinea imorală pe care o expune acestă „târâtură“ în faţa unui om ca Ladima. Într-
adevăr, nu era un om foarte îngrijit, din cauza situaţiei lui financiare; dar era cumsecade, bun,
considerat de unii, după moartea lui, unul dintre cei mai lăudaţi (?) poeţi de azi, „un strălucit talent“.
Oare iubirea era mai complexă atunci, decât acum, sau invers? Nu! Şi atunci, la fel ca şi astăzi,
iubirea este un sentiment foarte complex, strâns legat de motivaţia erotică. Aceasta este mult
influenţată de societate. Depinzând de raţionamentul nostru, putem să devenim orbi ca liliecii sau să
devenim cârtiţe, în funcţie de demnitatea fiecăruia, pe care o dobândeşti sau nu, sau să ţinem ochii larg
deschişi, astfel constatând şi eliminând iluziile pe care le clădim cu propria noastră imaginaţie puerilă.
Acum se ivesc alte probleme, atunci nu erau atâtea „Emilii“, găseai câte una pe kilometru
pătrat, să zicem, dar astăzi nu mai ai loc de ele nici pe metrul pătrat pe care şezi frumuşel… Cum? Nu
mă credeţi? Uitaţi-vă atent în stânga sau în dreapta şi vă va fi imposibil să nu zăriţi măcar una!
Romanele de dragoste, în general, sunt tulburătoare, că altfel nu ar mai fi romane de dragoste,
ar fi doar iubiri cu finaluri fericite, comemorate după mai multă vreme. Sincer să fiu, nu ştiu cine le-ar
mai citi dacă nu ar avea final tragic; de fapt, nici nu ştiu ce oameni ar citi astfel de romane; poate doar
profesorii de română şi elevii, care, evident, sunt terorizaţi constant de astfel de romane, fiindu-le
îndesate pe gât cu piciorul.
Precizez că acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare, eventual.
Cât despre Camil Petrescu, „mare autor“, am mai citit de el doar „Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război“ despre care am auzit că nu e decât o copie fidelă după „Război şi pace“ de
Tolstoi. Oare la bibliotecă găsesc „Război şi pace“? Rămâne de aflat. Până data viitoare, v-am dat şi o
temă pentru acasă. Acum poate citiţi şi voi romanul; după care puteţi să vă prezentaţi la domnul
profesor M. Floarea (la 33 A) să dezbatem acestă temă şi, de ce nu, să facem un alt articol...
Ghe. Cornelius Şoimu
Cl. a X-a C
Caracterizarea Emiliei Rãchitaru
din romanul „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu
Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), ,, Patul lui Procust“ apare în 1933, la
numai trei ani dupã ,, Ultima noaptea de dragoste întâia noapte de rãzboi“ şi
constituie, pentru literatura românã, un eveniment deosebit consolidând astfel romanul românesc
modern.
Emilia Rãchitaru este o cocotã de lux si o actritã fãrã talent care stârneşte o pasiune
mistuitoare şi inexplicabilã în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima. Vulgara actriţã deţinea
toate scrisorile de dragoste în care Ladima pusese tot sufletul sãu sensibil, toatã puritatea şi
profunzimea simţirii şi pe care le citeşte, consternat, Fred Vasilescu.
Relativismul reflectã opiniile diferite ale personajelor despre eroinã, fiecare percepând cu
subiectivism trãsãturile fizice şi morale ale acesteia. Ladima o divinizeazã, îi pare talentatã ca actriţã, o
considerã o femeie frumoasã, unoeri o crede un copil cu suflet mare, iar el iubeşte aceste nobile calitãţi.
Pentru Fred Vasilescu, Emilia este proastã, insensibilã, total lipsitã de talent ca actriţã, pe scenã
fiind ,,dezastruoasã ca o bucătăreasã pateticã“, deoarece nu se putea încadra în niciun rol, deoarece ea
nu putea întelege decat unul singur – de ,,damã de companie“.
11
Pentru Cibãnoiu, Emilia este ,,o femeie fãrã suflet, o fire netrebnicã, în carnea căreia înflorea
numai ochiul diavolului“, care l-a şi distrus pe intelectualul Ladima, acesta neavând forţa de a i se
încredinţa total lui Dumnezeu, singurul care l-ar fi putut salva.
Trãsãturile fizice contureazã o femeie a cãrei frumuseti ,,caligraficã e uneori jignitoare. Are
capul rotund de tot, cu pãrul pieptãnat, lipit, cu o frunte ca un fragment de sferă [...] aşa de limpede, de
parcã niciunul dintre milioanele ei de strãmoşi n-a încreţit-o vreodatã din cauza vreunui gând“. Ironic,
Fred Vasilescu vede în Emilia o blondã spãlãcitã şi vulgarã atât în gesturi, cât şi în vocabular.
Emilia este de o gravitate prosteascã, mereu încruntatã, dându-şi o importanţã specificã celor
sãraci cu duhul. Dragostea ei este, pentru Fred, penibil de dramaticã, de serioasã şi de calculatã, Emilia
având ,,conştiinţa valorii animalitãţii ei exploateazã totul la rece, cu rânduialã şi socoteşte; gândeşte
vulgar şi grijiliu despre sexul ei, ca un ţãran despre marfã şi hambar“.
De data aceasta, naratorul- personaj e sarcastic. Ladima vede însã în ea, femeia idealã, care
însã nu are nicio legăturã cu femeia realã. Determinatã de interes, relaţia ei cu Ladima se justificã prin
eventualele servicii pe care acesta i le-ar fi putut face, fie ca articol favoarabil scris despre ea în ziarul
,,Veacul“, fie printr-un bilet de favoare la spectacol, ori chiar prin obţinerea unui rol, graţie influenţei
pe care o avea Ladima ca gazetar asupra directorului teatrului, mai ales pe când era el însuşi un
director de temut la ziarul „Veacul“.
Fred Vasilescu chiar face o comparaţie între doamna T, pe care o considerã o fire sensibilã,
delicatã, discretã şi Emilia, pe care o crede o femeie falsã: ,,(...) Emilia, de pildã, are ceva dintr-o
unealtã prost conducãtoare de electricitate, care îţi dã totdeauna impresia unei baterii descãrcate, din
pricina proastei fabricaţii, doamna T, pare străbătutã necontenit de un fluid, care o face excesiv sexualã
chiar în gesturile inerte la celalalte femei“.
Insensibilã la sentimente puternice, iubirea Emiliei „jigneşte, cum jigneşte conversaţia ei atunci
când vorbeşte cu importanţã şi cu «radicale»“, fapt ce-l face pe criticul G. Călinescu sã o numeascã
,,bestie incultã“, afirmând totodatã cã Emilia întruchipeazã ,,femeia de toate zilele“.
Camil Petrescu, un romanciar care a realizat o literaturã intelectualã, valorificând ideea cã
actul scrisului este, în primul rând, ,,o experienţã spiritualã, o formã de confesiune destinatã sã atingã
suprema sinceritate şi sã ducã la o revelaţie existenţialã“. (Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura românã
între cele douã razboaie mondiale“).
Iulia Stroe
Cl. a X-a C
Bibliografie: romanul „Patul lui Procust“ de Camil Petrescu, Bucureşti, Editura Gramar, 2007; Mariana Badea,
„Limba şi literatura românã“, Bucureşti, Editura Badea şi Professional consulting, 2006.
Mic dicţionar de simboluri
12
Aurul
Considerat prin tradiţie că este cel mai pretenţios dintre metale, aurul este metalul
perfect.
În India se spune că aurul ar fi lumina minerală, este definit ca un produs al focului
solar, regal, ba chiar divin. În anumite ţări carnea zeilor era făcută din aur, cea a faraonilor
egipteni de asemenea.
Aurul-lumină reprezintă, în general, simbolul cunoaşterii, yang-ul esenţial. Aurul – spun
Brahmanele (culegerea de texte şi comentarii la Veda) – este nemurirea.
S-a descoperit în Urali o legătură între aur şi şarpele mitic: Marele Şarpe al pământului,
Marele Tartor este stăpânul aurului. Aurul aduce fericire dacă e folosit cum trebuie, adică
pentru aflarea cunoaşterii; dacă nu, el grăbeşte pieirea proprietarului.
Metal ambiguu, aurul prezintă şi dualismul originar: este o cheie ce poate deschide
multe uşi.
Pentru triburile bambara, aurul simbolizează, de asemenea, focul purificator, iluminarea.
Cuvîntul sanuya care poate fi tradus prin puritate, este construit din sanu care înseamnă aur.
În tradiţia greacă, aurul evoca soarele şi întreaga simbolistică: fecunditate, bogăţie,
dominaţie, centru al căldurii, dragoste, dăruire, cunoaştere.
Aurul a fost şi unul dintre simbolurile lui Iisus: lumina, soarele, orientul. Aşa înţelegem
de ce creştinii L-au reprezentat uneori pe Iisus Hristos cu părul blond auriu, ca pe Apollo (zeul
Soarelui) şi i-au aşezat o aureolă pe cap.
Numai că aurul e o comoară ambivalentă.
Dacă aurul-culoare şi aurul-metal pur sînt simboluri solare, aurul
monedă reprezintă un simbol al pervertirii şi exaltarii impure a
dorinţelor, materializarea celor spirituale, o degradare a nemuritorului
în muritor.
Lebăda
13
Din Grecia antică şi până în Siberia, trecând prin Asia Mică, de la popoarele slave la cele
germanice, un ansamblu impunător de mituri, tradiţii şi poeme celebrează lebăda, pasăre
imaculată, care prin albul, forţa şi graţia sa constiutuie o vie epifanie a luminii.
Există totuşi două feluri de alb, două lumini; cea a zilei, solară şi masculină; cea a nopţii,
lunară şi feminină. După cum lebăda o întruchipează pe una sau pe cealalaltă, simbolul său se
îndreaptă într-un sens diferit.
Bureaţii povestesc că un vînător a surprins odată trei femei splendide care se scăldau
într-un lac singuratic. Erau nişte lebede care îşi lepădaseră veşmîntul de pene ca să poată intra
în apă. Omul fură unul dintre aceste veşminte şi îl ascunse, din care cauză, după baie numai
două dintre femeile-lebede îşi putură lua zborul regăsindu-şi aripile. Pe cea de-a treia, vînătorul
o luă de nevastă. Ea îi dărui unsprezece fii şi şase fiice, apoi îşi îmbracă haina şi-şi luă zborul,
după ce îi spuse : ,,Voi sînteţi făpturi terestre şi veţi rămîne pe pămînt, pe cînd eu nu sînt de aici,
eu vin din cer şi acolo se cuvine să rămîn. În fiecare an, primăvara, cînd ne veţi vedea trecînd în
zbor spre miazănoapte, în fiecare toamnă, cînd vom coborî spre miazăzi, veţi serba trecerea
noastră prin ceremonii rânduite anume“.
Victor Magnien spune în lucrarea sa despre misterelede la Eleusis, că lebedele
simbolizează forţa poetului şi a poeziei. Ea va fi simbolul poetului inspirat, al preotului sfînt, al
bradului nordic etc.
La prima vedere, mitul Ledei pare să reia aceeaşi interpretare, masculină şi diurnă, a
simbolului lebedei. Cercetîndu-l mai îndeaproape, observăm totuşi că, dacă Zeus s-a
preschimbat în lebădă pentru a se putea apropia de Leda, aceasta s-a întîmplat, precizează
mitul grec, după ce ea s-a metamorfozat în gîscă spre a scăpa de el.
În Extremul Orient, lebăda este şi simbolul eleganţei, al nobleţei şi al curajului. De
aceea, potrivit spuselor lui Lizi, mongolii i-au dat împăratului Mu din dinastia Zhu să bea sînge
de lebădă. Ea este simbolul muzicii şi al cîntecului, în vreme ce gîsca sălbatică, a cărei
suspiciune este cunoscută, este simbolul prudenţei, folosită în Yijing, pentru a indica etapele
unei înaintări prudente. Iar acestă mişcare progresivă este, fireşte, susceptibilă de o
interpretare spirituală.
În textele celtice, majoritatea fapturilor de pe lumea cealaltă care, dintr-un motiv sau
altul, pătrund în zona terestră, iau înfăţişarea lebedei şi călătoresc cîte două, legate printr-un
lanţ de aur sau de argint. Pe multe opere de artă celtice, apar cate două lebede, fiecare de cîte
o parte a bărcii solare pe care o însoţesc în călătoria ei pe oceanul ceresc. Venind dinspre
miazănoapte sau înapoindu-se pe acolo, ele simbolizează stările umane pe cale să se elibereze
şi să se întoarcă spre Principiul suprem.
Lebăda face parte şi din simbolistica alchimiei. A fost întotdeauna privită de alchimişti
drept o emblemă a mercurului. Are şi culoarea şi mobilitatea acestuia, precum şi volatilitatea
prin capacitatea de zbor datorată aripilor sale. Lebada exprimă un centru mistic şi unirea
contrariilor (apa-focul), unde se regăseşte valoarea sa arhetipală de androgin. ( A se răsfoi şi
Basile Valentin, Les clefs de la Philosophie, Ed. De Minuit, Paris, 1965, p. 152).
Iulia Stroe
Cl. a X-a C
Sursă: Dicţionar de simboluri, volumele 1 şi 2. Autorii sînt: Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Bucureşti,
Ed. Artemis, 1995.
14
Români celebri DUMITRU DINTRE STELE
Generalul Prunariu – eroul unei aventuri unice, care l-a propulsat în
istorie
Singurul cosmonaut român activ a adus printre astre două sticle de
coniac ,,Drobeta“, de cinci stele
În aprilie 1977 aproape 150 de români au candidat pentru un loc de cosmonaut în cadrul
programului ,,Intercosmos“. Toţi au fost respinşi. La acel moment, se părea că România nu are
nici măcar un candidat apt pentru zborul cosmic. Totuşi, un braşovean avea să ajungă, patru ani
mai tîrziu, la bordul staţiei spaţiale Saliut 6. A rămas eroul de legendă al unui moment istoric
pentru ţara noastră şi deţinătorul unor decoraţii care, actualmente, nu-l ajută la nimic.
S-a născut la 27 septembrie 1952 într-o casă de pe Strada Ghiocelului, din Dîrste, lîngă
Braşov. Atunci cînd ruşii au lansat primul satelit artificial, l-a desenat după o poză din ziar.
Avea numai cinci ani. La şase ani, a făcut primul său ,,antrenament vestibular“, cum cu umor îi
spune : ,,M-am învîrtit prea mult cu un avion legat cu sfoară şi mi s-a făcut rău.“
Pe lîngă faptul că schiul a fost una dintre pasiunile sale, Dumitru Prunariu era fascinat de
aviaţie şi a urmat cu încăpăţînare drumul spre stele. A absolvit Facultatea de Aeronave în 1976.
La 20 martie 1978, în prezenţa cîtorva oficialităţi, a unui detaşament de pionieri şi a unui car
de reportaj TV al armatei, pe baza militară Otopeni, Dediu şi Prunariu îşi începeau aventura lor
de cosmonauţi.
Pregătirea pentru zbor se făcea în aparate construite pentru a fi lansate, cu singura diferenţă
că avea comenzile conectate la pupitru exterior. Lipsa gravitaţiei se simula pe un aparat de zbor
gol, special pregătit.
Mică enciclopedie spaţială :
15
•12 aprilie 1961, primul om care zboară în spaţiu: Iuri Gagarin;
•În 1965, ţările comuniste au hotărît să-şi dezvolte colaborarea în domeniul cercetării şi utilizării
spaţiului cosmic prin programul ,,Intercosmos“. Sovieticii ofereau infrastructură pentru lansările
în spaţiu şi specialiştii necesari;
•În Orăşelul stelar, începînd cu 1978 au fost pregătiţi cîte doi cosmonauţi candidaţi din Ungaria,
Bulgaria, Cuba, Mongolia, România şi Vietnam, zborurile făcîndu-se în ordinea alfabetului rus;
•În 1980, la zborul cosmonautului bulgar, nişte probleme tehnice provocate de un meteorit care
lovise nava au produs panică, tot programul spaţial sovietic fiind amînat pentru un an;
•Nava cu care a zburat Prunariu a fost lansată pe orbită la o altitudine de 250 kilometri de o
rachetă purtătoare Saliut şi avea o greutate de 7 tone. Viteza rachetei a fost de 7,85 km/s;
•Dumitru Dorin Prunariu a fost cel de-al 104-lea cosmonaut al lumii cu un zbor de 7 zile, 20 de
ore, 41 de minute şi 52 de secunde;
•În momentul de faţă, Agenţia Spaţială Română participă la mai mult de 20 de programe
spaţiale;
•Costul pregătirii unui om pentru a executa un zbor în spaţiu se ridică la aproape 20.000.000 $.
Ana-Maria Totoroţea
Cl. a X-a C
Sursa: ziarul « Evenimentul zilei », nr. 3185, duminică 3 noiembrie 2002, pag. 7, autor: Doru Colrez.
ESEURI
A avea sau a fi ?
Deşi am ajuns şi în anul 2008, parcă am fi tot în vremurile trecute! Printre lucrurile
schimbate s-ar număra tehnologia care a avansat; clădirile sunt din ce în ce mai luxoase, înalte
şi spaţioase.
Datorită faptului că Romania a intrat în Uniunea Europeană, probabil unii s-au gândit că
acum ar trebui să se poarte mai civilizat, să fie mai cultivaţi; dar nu pe toţi îi preocupă acestea.
Pot spune că vânătoarea de bani încă a rămas şi în timpurile noastre şi cred că va continua şi de
aici încolo. Această lăcomie după bani era simţită şi pe vremea lui Ion, personajul principal din
16
romanul Ion de Liviu Rebreanu şi este chiar de actualitate, pentru că şi pe atunci ca şi acum,
multe persoane încearca să-şi găsească pe cineva care este bogat şi se gândesc cum să profite de
acea persoană.
Mulţi dintre noi am vrea sa avem o viaţă de lux, să ne permitem orice, când vrem.
Majoritatea fetelor şi băieţilor caută adesea parteneri înstăriţi (cum menţionam şi mai
sus) deoarece vor să fie ca ei, dar să-i şi răsfeţe, fără să aibă grija banilor. Acest lucru este de
scurtă durată, de multe ori se întâlnesc cazuri de acestea în adolescenţă, dar când va veni vremea
căsătoriei, tot după acest „principiu“ o să alerge?
Dar ce s-a întâmplat cu iubirea adevărată? Atunci când se dorea ca fiecare să-şi găsească
sufletul pereche, să afle pe cineva cu care să aibă cât mai multe în comun? Mai există aşa ceva?
Oare am devenit prea materialişti?
Cam multe întrebări; dar oare ce variante de răspunsuri avem?
Astăzi, totul a devenit greu, începând de la capitolul şcoală, continuând cu serviciul,
până la neînţelegerile dintre oameni care, de multe ori, sunt cauzate de stres şi de faptul că
aproape toată viaţa muncim, învăţăm ca să ne fie bine şi nu mai avem timp de relaxare…
Relaţiile dintre oameni s-au deteriorat în timp, multe sunt bazate pe interes, şi nu pe
iubire, pe încredere şi puţini mai tânjesc să fie mereu alături de persoana dragă. Dar oare mai
sunt cazuri aşa de grave, precum se întâmplau în romanul Ion de Liviu Rebreanu, în care
personajul principal a recurs la violenţă, la înşelăciuni, la minciuni şi la şantaj pentru a se
îmbogaţi cu cât mai mult pământ?
Am mai văzut şi eu pe ici, pe colo cazuri de genul acesta: o fată îl minţea pe logodnicul
ei că-l iubeşte şi că vrea să fie toată viaţa cu el, dar aceste lucruri erau simple aparenţe, pentru că
ea urmărea a se îmbogaţi de pe urma căsătoriei (şi este destul de des întâlnit acest exemplu, din
păcate).
Aceasta e lumea actuală – o mască: la suprafaţă zâmbeşte larg şi blând, dar înăuntru are
viclenie diabolică! În minţile multora încolţesc încă numeroase idei egoiste...
Stroe Iulia
Cl. a X-a C
PERSONALITATEA
Înainte de a explica personalitatea, trebuie să definim persoana. Pentru a înţelege omul,
trebuie să acceptăm, că din punct de vedere universal, el este ca toţi ceilalţi, după normele de grup,
este o parte dintre oameni, iar prin natura sa el este unic.
Şi totuşi...
Există patru tipuri de temperamente fundamentale: colericul, sangvinicul, flegmaticul şi
melancolicul.
Colericul este neliniştit, nerăbdător, predispus la furie violentă, dar şi la afecţiuni neobişnuite,
extravertit, foarte comunicativ, orientat spre prezent şi viitor. Are o voinţă
accentuată, este pasional, are parte de reacţii bogate şi intense. Aş putea da un
17
exemplu de persoană: P.M., care este un om foarte neliniştit şi se enervează uşor. Este genul omului
care se crede stăpân peste toţi cei din jur, nu suportă să fie refuzat şi, mai ales, vrea să se facă
„înţeles“ cu vorbe şi fapte urâte. L-aş sfătui să-şi schimbe comportamentul şi să se mai informeze în
legătură cu poziţia lui, cu statutul lui în lume.
Sangvinicul este echilibrat, sociabil, dinamic, mulţumit de sine, superficial, inconstant. Poate
aştepta fără o încordare chinuitoare şi poate să renunţe fără a suferi prea mult.
Este mereu bine dispus, dar trăirile sale sunt fluctuante şi inegale. Un exemplu ar
fi F.M., care are foarte multă energie şi poate renunţa cu uşurinţă la ceva fără să
sufere. Este o persoană sociabilă, dar pentru el totul e o joacă. Nu ştie ce e
responsabilitatea. După opinia mea, ar trebui să se poarte mai matur şi să înveţe
ce înseamnă responsabilitatea.
Flegmaticul este un om lent în tot ceea ce face, deosebit de calm, tolerant,
perseverent, de regulă introvertit, puţin comunicativ şi orientat mai mult spre
trecut. Se adaptează greu şi reacţionează la fel de greu. Deşi pare
insuficient dezvoltat din punct de vedere afectiv, ajunge la sentimente
extrem de consistente şi durabile. Un exemplu ar fi T.S., care este timidă
şi introvertită. Am observat că stă mai mult „în spate”, adică nu îi place să
fie în atenţia celorlalţi. Uneori e bine să fii aşa, dar trebuie să ştie să-şi
exprime şi părerile când este nevoie. Cred că-ar fi bine Să încerce să se
facă remarcat de celilalţi, bizuindu-se pe atuurile pe care le are şi să fie mai comunicativ.
Melancolicul este sensibil, deosebit de emotiv, perseverent. Are
dificultăţi în adaptarea socială, predispoziţii spre anxietate şi depresie,
neîncredere în sine, pesimism. Este responsabil şi are simţul datoriei. Aici am
ca exemplu pe G.A., care uneori e glumeţ şi bine dispus, dar alteori e irascibil
şi nervos şi devine chiar violent dacă îl întrebi ceva. Ar trebui, poate, să fie
mai atent atunci când este nervos. Încet-încet e posibil să devină mai
temperat dacă acceptă că nu trebuie să-şi verse nervii pe oricine şi să fie mai comunicativ.
În funcţie de orientarea către lume, Carl G. Jung a împărţit oamenii în trei categorii:
extravertitul, introvertitul şi ambivertul.
Extravertitul este foarte interesat de lumea exterioară, de persoane şi obiecte, este foarte
comunicativ, sociabil, optimist şi se adaptează cu uşurinţă condiţiilor de viaţă.
Introvertitul îşi canalizează energia asupra lumii sale interioare, construindu-şi propriul său
univers; este rezervat, timid, greu de pătruns şi manifestă tendinţe de izolare şi anxietate.
Ambivertul este cel care împrumută caracteristici de la extravertit şi de la introvertit.
Să reţinem faptul că personalitatea este formată din temperament şi caracter, două noţiuni
care nu trebuie confundate. Dacă temperamentul se referă la însuşirile ereditare ale omului,
caracterul reprezintă structura morală dobîndită a personalităţii.
Personalitatea se schimbă odată cu tine, iar în timp devii, de fapt, ceea ce ţi-ai propus.
Iulia STROE
Cl. a X-a C
Bibliografie: „Terra Magazin“, nr.5 (155), mai 2007.
18
Sfaturi de viaţă
Am ales pentru acest număr următoarele sfaturi :
„Speranţa este discretă dar puternică. Îndură totul, fără sprijin.
Supravieţuieşte fără lumină. Face viaţa posibilă.“
Pam Brown*
● Ştiţi vorba aceea: speranţa moare ultima. Chiar dacă se întâmplă să
treceţi prin perioade dificile, trebuie să vă rămână speranţa că în viitor o să
fie bine şi că problemele o să se rezolve. Trebuie doar să încercaţi să
gândiţi pozitiv şi să nu vă lăsaţi umbriţi de tristeţe, depresii şi gânduri
negre.
„Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor visuri.“
Anna Eleanor Roosevelt**(1884-1962)
● Îi dau dreptate lui Eleanor Roosevelt în privinţa visurilor, deoarece,
pentru îndeplinirea unui vis, trebuie să i se găsească un loc în inimă ca el
să capete forţă şi să crească, chiar dacă la momentul respectiv pare
irealizabil. Aşa ar trebui să facă fiecare. De exemplu, am întâlnit o
persoană care nu credea că o să-şi îndeplinească visul deoarece era
înconjurată de multe probleme, dar i-am dat ca sfat să nu-şi părăsească
visul deoarece nu se ştie când va veni ziua împlinirii lui.
19
Note:
*Pam Brown s-a născut în 1948 în Victoria dar majoritatea timpului a locuit la Sydney.
Este o poetă australiancă. A lucrat la publicaţia Overland din 1997 până în 2002.
În 2004 a luat New South Wales Premier’s Literary la ediţia Dear Deliria: New şi selected Poems. În
1971, Pam Brown a publicat 40 de romane şi 4 ediţii (brosuri) de poezii şi proză incluzând: Dear Deliria,
This word. This place (1994), 50-50 (1997), Cafe sport (1979).
** Anna Eleanor Roosevelt s-a născut la 11 octombrie 1884 şi a murit la 7 noiembrie 1962. A fost o
lideră politician. S-a născut în New York. Primul dintre cele 35 de premii l-a primit la Doctor of Humane
Letters la 13 iunie 1929 şi ultimul la Doctor of Laws în iunie 1962. În iunie a fost premiată la Drepturile
umane ale Uniunii Europene.
A făcut şi un film pe nume Sunrise at Compobello cu Greer Garson în 1960. În 1961 toate volumele
biografice pe care le-a scris în anul 1937 au fost publicate în Autobiografia lui Eleanor Roosevelt în
anul 1961. A murit în 1962 în apartamentul ei din Manhattan la 78 de ani.
Iulia Stroe
Cl. a X-a C
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki
Sînteţi tocilari ?
Capacitatea de a învăţa este cea mai importantă abilitate pe care o putem dezvolta. Ai carte, ai
parte – spune o vorbă din bătrâni. Pentru a înţelege mai bine modul în care preferi să înveţi şi să
prelucrezi informaţiile, îţi propunem un chestionar cu 24 de întrebări şi trei variante de răspuns: adesea
– A, uneori – U şi rar – R. Urmăreşte cu atenţie enunţurile de mai jos şi marchează X în spaţiul
corespunzător fiecărei afirmaţii alese.
Foloseşte ceea ce afli din interpretarea rezultatelor pentru a dezvolta, cu mai mult succes,
strategiile de învăţare care se potrivesc cel mai bine cu stilul tău personal. Răspunde sincer la fiecare
enunţ.
A U R
1. Mi se mai întâmplă să mai mă joc cu creionul ţinut în buzunar. □□□
2. Decât să fac tot felul de calcule, prefer să fac grafice şi schiţe. □□□
3.Dacă scriu ceva de mai multe ori, reţin foarte uşor. □□□
4.Când sunt la şcoală, îmi face plăcere să scriu şi să iau notiţe. □□□
5. Îmi amintesc mai bine un subiect dacă ascult o lecţie care include informaţii,
20
explicaţii şi discuţii. □□□
6. Îmi place să realizez manual tot felul de lucruri. □□□
7. Când am de argumentat ceva, caut să folosec planşe,modele sau exerciţii practice □□□
8. Mi se spune că am ureche muzicală. □□□
9.Chiar şi pe timp nefavorabil înţeleg şi urmez cu uşurinţă indicaţiile de pe o hartă. □□□
10.Când am de studiat o limbă străină, cel mai bine mă descurc ascultând lecturi şi
casete. □□□
11. În cazul unor cuvinte mai dificile, reuşesc să le reţin mai bine rostindu-le cu voce
tare. □□□
12. Înţeleg mai bine o ştire dacă o citesc în ziar, decât dacă o ascult la radio. □□□
13. În timp ce învăţ simt nevoia să fac şi un alt lucru (să mănânc...). □□□
14. Cea mai bună metodă de a reţine o temă este să încerci să-ţi imaginezi subiectul. □□□
15. Învăţ mult mai uşor pronunţia unor cuvinte folosind diferite combinaţii de litere. □□□
16. Prefer să ascult o lectură de calitate, decât să citesc aceeaşi expunere în formă
scrisă. □□□
17. Mă descurc bine în desenarea unui cub mozaic sau a unor labirinturi. □□□
18. În timp ce învăţ obişnuiesc să ţin ceva în mână (un creion, pix etc.). □□□
19. Decât să citesc ştirile în ziar prefer să le ascult la radio. □□□
20. Prefer să obţin informaţiile despre un lucru interesant din surse sigure. □□□
21. Înţeleg mai bine ce am de făcut când urmez indicaţii verbale, şi nu scrise. □□□
22. În prezenţa altor persoane, mă simt destul de degajat(-ă). □□□
23. Pentru înţelegerea unui lucru, solicit explicaţii recurgând chiar la unele scheme
şi grafice. □□□
24. În prezentarea unei lecţii, prefer să văd subiectele scrise pe tablă. □□□
21
ATENŢIE !
În vederea stabilirii profilului tău, acordă pentru fiecare variantă de răspuns (bifată)
următoarele puncte: Adesea (A) = 5 ; Uneori (U) = 3 ; Rar (R) = 1. Fă suma punctelor de pe fiecare
coloană prezentată mai jos, scorul cel mai mare indicând stilul de învăţare care îţi este caracteristic.
REZOLVARE!
Preferinţă vizuală(PV) Preferinţă auditivă (PA) Preferinţă tactilă(PT)
Nr. Crt. Punct Nr. Crt. Punct Nr. Crt. Punct
2 5 1
4 8 3
9 10 6
12 11 7
14 16 13
17 19 15
20 21 18
24 23 22
Total: Total: Total:
Dacă înveţi mai ales vizual (PV), asigură-te prin toate mijloacele că ai luat în considerare materialele
necesare. Foloseşte hărţi, schiţe, notiţe şi imagini. Exersează vizualizând sau imaginându-ţi cuvinte şi
noţiuni. Notează-ţi pentru a putea revedea rapid şi ori de câte ori este nevoie. Ai puterea de a-i uimi pe
cei din jur prin cunoştinţele tale.
Dacă învăţarea se bazează pe preferinţe auditive (PA), atunci foloseşte mai ales casete (CD-uri).
Înregistrează-ţi lecturi pentru a te ajuta să-ţi completezi notiţele luate. Ascultă, ia notiţe de pe text şi
revino asupra lor în mod frecvent. Important pentru tine este şi locul pe care-l ocupi în sala de curs. Ai
şansa să înveţi lecţia din clasă, chiar dacă există riscul să pari un mic tocilar.
Dacă înveţi mai ales pe baza simţului tactil (PT), urmează cuvintele în timp ce le pronunţi. Este bine să
scrii de mai multe ori ceea ce trebuie să înveţi. Important este să ai tot timpul o ciornă pe care o poţi
folosi în scopul amintit. Asociază lecţiile cu lucruri din lumea reală sau cu evenimente. Ai în vedere şi
posibile fişe de studiu. Datorită inteligenţei tale, lucrurile sînt ca şi rezolvate .
Iulia Stroe şi Andrei-Mihăiţă Murariu
Cl. a X a C
Text preluat din cartea „Teste psihologice pentru orientarea în carieră şi autocunoaştere“ .
Din viaţa culturală a Terrei:
A amuţit cîntecul…
22
Considerat „gigantul secolului XX“, tenorul Luciano Pavarotti s-a stins din viaţă.
Luciano Pavarotti, cel mai faimos cîntăreţ de operă al generaţiei sale, a încetat din viaţă în
vila sa din oraşul natal Modena, după o lungă bătălie împotriva cancerului de pancreas. Avea 71
de ani. De la marele Caruso încoace, Pavarotti „a fost unul dintre puţinii artişti care a ajuns la
sufletele tuturor oamenilor din lume, din toate mediile sociale“, cum afirma un comunicat dat
publicităţii de Covent Garden.
Starea de sănătate a celui care a fost unul dintre cei mai cunoscuţi tenori ai lumii s-a deteriorat în
ultimul an, dar anunţul decesului lui Pavarotti, supranumit „Big Luciano“, din cauza fizicului
impozant, a suscitat o mare emoţie. Tenorul a fost vegheat pînă în ultima clipă de soţia sa, Nicoleta, şi
de cele patru fiice, Lorenza (45 ani), Cristina (43 ani), Giuliana (30 ani) şi Alice (4 ani). Starea sa s-a
agravat în noaptea de miercuri spre joi. Cu o zi înainte îşi pierduse cunoştinţa. Decesul nu a fost
anunţat imediat, dar s-a răspîndit cu viteza fulgerului pe cale neoficială. Pavarotti a fost operat de
tumoare la pancreas. După o perioadă de remisie, starea sănătăţii sale s-a deteriorat. La 8 august a fost
internat în urma unei infecţii pulmonare. La 25 august a revenit la Modena. Funeraliile au avut loc în
oraşul sau natal. Ultima apariţie publică a lui „Big Luciano“ a avut loc la ceremonia de deschidere a
Olimpiadei de Iarnă de la Torino, în februarie, anul trecut, când a interpretat „Nessun dorma“, aria din
ultimul act al operei „Turandot“ de Giacomo Puccini. Ultimul concert l-a susţinut la Taipei, în
decembrie 2005.
Dar cine a fost, de fapt, Luciano Pavarotti – mă veţi întreba. Am aflat pentru cititorii revistei
următoarele:
Luciano Pavarotti a fost „primul tenor care a democratizat opera“ s-a născut la 12 octombrie 1935, la
Modena, în familia unui brutar, fiind singurul copil la părinţi. În copilărie, a fost mai interesat de fotbal
decât de muzică şi a intrat în echipa locală. A cântat pentru prima data în cor alături de tatăl său, care
era un mare iubitor de operă şi un tenor amator talentat. La operă, a debutat la 29 aprilie 1961, în rolul
studentului Rodolfo din „Boema“ lui Giacomo Puccini. După seria de succese înregistrate în Italia, a
urmat consacrarea internaţională pe scenele teatrelor de operă din Amsterdam, Viena, Zurich şi Londra.
Marele tenor a cântat pentru prima dată în Statele Unite în 1965, la Miami, în opera „Lucia di
Lammermoor“, a compozitorului Gaetano Donizetti, alături de Joan Sutherland, ei formând ulterior un
duet consacrat. Încununarea carierei sale a fost tot în Statele Unite, în 1972, când Pavarotti a avut o
prestaţie de excepţie pe scenă, atacând cu mare uşurinţă tonurile cele mai înalte. Din acel moment, au
fost vândute în toată lumea milioane de discuri pe care erau înregistrate arii celebre din opere sau
simple canţonete din repertoriul muzicii italiene.
Faima sa a crescut şi mai mult în 1990, când a susţinut o serie de concerte cu prilejul Campionatului
Mondial de Fotbal din Italia, alături de alţi doi mari tenori ai momentului, spaniolii Placido Domingo şi
Jose Carreras. Cei trei mari tenori au început un turneu în toată lumea, care s-a bucurat de un succes
imens. În 1992, la concertul susţinut în Hyde Park în prezenţa prinţului Charles şi a prinţesei Diana, au
participat 150.000 de spectatori. La New York, audienţa a depăşit jumătate de milion, iar la Paris a
ajuns la 300.000. Pavarotti a cântat, de asemenea, alături de staruri ale muzicii pop, precum Sting,
Bono şi Bryan Adams.
În martie 2004, după punerea în scenă a operei Tosca de Puccini, a fost aclamat continuu timp de 11
minute. În acelaşi an, el a anunţat că în 2005 va începe un turneu de adio în care urma să cânte în 40 de
oraşe mari ale lumii, dar problemele de sănătate nu i-au mai permis să-şi ducă la îndeplinire acest ultim
23
proiect. Pavarotti este recunoscut drept primul tenor care a reuşit să „democratizeze" opera pentru
marele public.
În final, lansez o întrebare iubitorilor de operă: cînd a evoluat tenorul italian în România şi
împreună cu ce altă renumită cîntăreaţă?
Apostol Liviu
Cl.a XI-a D
Cum vorbesc/scriu Unii... Îmi continui rubrica fiindcă, din păcate, greşelile de exprimare abundă încă în limba vorbită şi
scrisă…
☻Un autor respectabil, cu rubrici permanente în cotidiene şi reviste, a absentat, probabil, la ora
de gramatică dedicată în şcoala generală adjectivului. Altfel cum să explicăm expresia atît de special
(Daniel Cristea Eanche, Convorbiri cu Octavian Paler, în „România literară“, nr. 19, din 18 mai 2007, p.
11), ştiut fiind faptul că adjectivul special nu admite grade de comparaţie, el însemnînd ieşit din comun,
excepţional (cf. DEX)?...
☻ Într-o epocă bezmetică din punct de vedere lexical – cînd mii de neologisme au năvălit în
limbă, graţie apetitului ieşit din comun al jurnaliştilor, cu sute de enunţuri zilnic formulate strîmb, peltic
ori dezacordat etc. etc. – citesc un articol de teorie literară în care apar bizarerii terminologice precum:
bricolează, rizomatică, tardomodernism, arta nepreciziei în cinetică, teoria haosului, estetica
informaţională etc. Iată o mostră din acest text aproape ininteligibil: „M. Horia Simionescu bricolează o
structură romanescă rizomatică, rupînd orice înţeles al literaturii mimetice şi al ideologiei
propagandistice (…)“ (Lucia Simona Dinescu, Strategii literare, în „România literară“ nr. 16 din 27
aprilie 2007, p. 10). Las pe doritori să continue… „beţia de cuvinte“ din respectiva publicaţie!...
24
☻ O reclamă dintr-o revistă cu difuzare gratuită inclusiv în liceul nostru, anume „Şapte seri“ (nr.
6/ decembrie 2003) ne propune un „Joc – incredibil de irezistibil“. Ambele adjective din sintagma citată
au valoare superlativă, aşa încît alăturarea lor produce un dublu pleonasm!
☻ În fine, redau, fără comentarii, spre analiza şi amuzamentul celor preocupaţi de puritatea
limbii noastre nişte… „perle“: • „Dar pasărea căzută“ reprezintă o metaforă care poate însemna viaţa
care dispare zborul sufletului… •În acea vreme elevii trebuiau să devină ţaranii, ţăranii să devină
proletar, proletarii – activişti, iar activişti să devină intelectuali, iar în ziua de azi elevii îşi pot face propiul
viitor cu mîna lor, nu sunt obligaţi să devină ţărani, elevii sunt obligaţi să facă zece clase… •Poezia lui
Mircea Dinescu care se intitulează „Hau-hau“ conţine confruntări etice şi civice deoarece în
text sunt nişte neadevăruri dar care autorul încearcă să le reducă cît mai mult.
Prof. Mihai Floarea
Sănătate: Dacă vor, elevii pot mânca mai sǎnǎtos!
Cel puţin aceasta se urmăreşte printr-un proiect de lege
aprobat de Senat conform căruia produsele nesănătoase
vor fi interzise la vânzare în şcoli. Ministerul Sǎnǎtaţii va
elabora o listǎ a alimentelor nerecomandate
copiilor, printre care se vor afla sucurile acidulate,
chipsurile, câteva produse de patiserie şi alte
produse care conţin aditivi şi substanţe
nesănătoase. Comercializarea acestora va fi
interzisǎ în grădiniţe, şcoli şi licee. De asemenea,
meniurile servite în cantinele din unităţile de
învǎţǎmânt vor fi avizate de către specialiştii în nutriţie, acreditaţi de Ministerul Sǎnǎtăţii.
De anul viitor va intra în vigoare această lege. Pânǎ atunci însǎ, comericianţii îşi fac
provizii cu cele mai bine vândute produse, cât mai au încǎ voie .
Am mai aflat că un domn profesor doctor Gheorghe
Mencinicopschi a analizat mai multe produse de pe piaţă. Iată
câteva exemple.
Unele din cele negative:
Viva Snacks, pernuţe cu multe calorii
Profesorul ne avertizează că, prin conţinutul foarte ridicat în glucide din care aproape
jumătate sunt zaharuri rapide, cu un index glicemic ridicat, produsul stresează
pancreasul, determinând hipersecreţia de insulină. De asemenea, din cauza
25
conţinutului ridicat de lipide, din care mai mult de jumătate sunt acizi graşi saturaţi şi
din cauza conţinutului foarte mic de colesterol, produsul predispune la apariţia
bolilor cardiovasculare.
Măgura – două straturi pufoase umplute cu E-uri
Specialistul Gheorghe Mencinicopshi explică, pornind de la eticheta produsului, că
prăjitura Măgura este un aliment dezechilibrat nutriţional, bogat în zaharoză, cu
index glicemic foarte ridicat, cu grăsimi vegetale hidrogenate periculoase pentru
sănătate şi un întreg arsenal de aditivi alimentari.
Crispy Grissini cu ulei de măsline
Doctorul spune că eticheta nutriţională a acestui produs nu este corectă şi numai
prin simplul fapt de a aduna procentele nutrienţilor rezultă că are un conţinut de
substanţă uscată de doar 15,62%. Pe ambalaj ni se spune că ar conţine o
semnificativă cantitate de ulei de măsline, ceea ce i-ar conferi o calitate superioară,
însă rezultă, după calcul, că aceasta se găseşte, de fapt, în cea mai mică proporţie în
produs.
Tableta de ciocolată Laura
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopshi avertizeazã cã „deşi
produsul nu are etichetă nutrioţională, din compoziţie reiese că are
o densitate calorică foarte ridicată, din cauza conţinutului de
zaharuri cu index glicemic foarte ridicat, stresant pentru pancreasul
endocrin. De asemenea, conţine o mare cantitate de grăsimi
hidrogenate de tip margarină, înalt calorigenă şi periculoasă pentru
sănătate, din cauza efectului aterogen (depuneri de grăsimi pe
vasele de sînge)“.
Cu Bake Rolls rupi cîntarul
Acest produs este bogat în carbohidraţi, e dezechilibrat
nutriţional, cu index glicemic ridicat şi, probabil, cu densitate
calorică mare, facilitând luarea în
greutate.
26
Batoanele de slăbit Q-form
Acestea nu ard grăsimile. Produsul conţine grăsime vegetală hidrogenată
recunoscută a fi periculoasă pentru sănătate. Deşi se vrea un produs „care are arde
grãsimile“, batonul Q-form nu face decît să îi aducă aceluia care-l consumă multe
calorii, invers decît promite prin denumire.
Cele bune de consumat ar fi:
Brânza Almette
Profesorul spune că Almette este un produs lactat pasteurizat, cu un conţinut pe
bază de brânză proaspătă de vacă, având o valoare energetică reală. Este
recomandat copiilor, adolescenţilor, sportivilor, persoanelor active.
Dobrogea – o pâine adevărată
Acesta este un produs de panificaţie din făină neagră fortificată cu vitamine şi
minerale. De aceea, este o pâine întegrală autentică, fiind recomandată în diete.
Acest profesor afirmă: „produsul este o adevărată pâine integrală recomandată în
dietele sănătoase datorită profilului nutriţional echilibrat. Este o pâine integrală
autentică şi nu un fals obţinut din faină albă şi coloranţi“.
La acestea, adăugăm desigur, legumele şi fructele proaspete, care sunt cele mai bune
alimente fără conservanţi. Ele ar trebui consumate cât mai des cu putinţă.
Sfatul nostru este să nu consumaţi în aceeaşi zi băuturi carbogazoase, produse
de panificaţie, produse de mezelărie, pentru că acestea conţin săruri ale acidului
fosforic, care pot conduce la depăşiri ale dozelor admise de compuşi ai fosforului, cu
dezechilibrări ale balanţei calciu-fosfor şi scăderea densităţii osoase.
Iulia Stroe şi Liviu Apostol
Bibliografie: http://www.jurnalul.ro
Sport
Mari jucători români
27
Cristian Eugen Chivu (născut pe 26 octombrie 1980) este fundaş la clubul său actual Inter.
Milano şi la echipa naţională de fotbal al României, unde este un jucător foarte important. Chivu şi-a
început cariera profesionistă de fotbalist la CSM Reşiţa în 1996, unde a rămas până în 1998, cînd a
trecut la Universitatea Craiova. A fost luat în seamă de celebrul club olandez Ajax şi în 1999 a semnat
contractul pentru ei. La Ajax s-a dovedit un jucător valoros, devenind căpitan de echipă în 2001 şi
cîştigînd campionatul olandez în 2002. În 2003 a fost vîndut pentru 21.000.000$ la clubul italian AS
Roma, unde s-a stabilit şi a confirmat poziţia lui internaţională ca un fundaş de mare calitate. A fost dorit
de multe cluburi celebre din Europa, precum FC Barcelona şi Real Madrid, dar el a ales clubul italian
Internazionale Milano.
Debutul lui Chivu pentru echipa naţională a avut loc în 1999 şi deja în 2000 a fost selecţionat
pentru Campionatul European. Pînă acum, Chivu a jucat 48 meciuri pentru România şi poate fi
considerat, împreună cu Adrian Mutu, cel mai important jucător pentru echipa naţională la ora actuală. El
poartă pe tricou numărul 5, fiind căpitan şi face parte din „marele trio“ alături de Gaidos şi Mutu.
Liviu Apostol
Cl. a XI-a D
Cuprins:
Cuvînt de învăţătură: Prof. Mihai Floarea, „Ziua îndrăgostiţilor“ … 3
Din viaţa liceului : Andrei Mihăiţă Murariu, Concursul Eustory 4
Iulia Stroe, Mesaje de dragoste pentru Valentine`s Day 5
Încercări literare: Ana Maria Totoroţea, Ramona Florentina Zetea, Daniela
Cobrescu, Mihăiţă Cezar Raiciu 6-9
Lecturi la zi: Cornelius Ghe. Şoimu, Patul lui Procust 9
Iulia Stroe,Caracterizarea Emiliei Răchitaru din romanul ,,Patul
lui Procust“ de Camil Petrescu 10
Mic dicţionar de simboluri 12
Români celebri: Ana Maria Totorotea, Dumitru dintre stele 14
Eseuri: Iulia Stroe, A avea sau a fi 16
Personalitatea 17
Sfaturi de viaţă: Iulia Stroe 18
Sînteţi tocilari? Iulia Stroe, Andrei Murariu 19
Din viaţa culturală a Terrei: Liviu Apostol, A amuţit cîntecul 22
Cum vorbesc / scriu unii…: prof. Mihai Floarea 24
Sănătate: Iulia Stroe, Liviu Apostol, Dacă vor, elevii pot mînca sănătos! 25
Sport: Liviu Apostol, Mari jucători români 27
29