ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1 SLOBOZIA CONACHI - … · de noi, colectivul de redacţie, sau, pur şi simplu, de a citi revista cu iubire şi înţelegere! prof. Louisa Melinte . CALEIDOSCOP

ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1SLOBOZIA CONACHI - GALAÞI

Nr. 1 - iunie 2015

CALEIDOSCOP

COLECTIVUL DE REDACÞIE:Redactor ºef ºi profesor coordonator: Louisa Melinte

Redactori: prof. Daniela Codrescu

prof. Georgiana Sima

Colaboratori:

Dima Carmen, clasa a VI-a B

Drãgan Mihaela, clasa a VII-a B

Bãdin Simona, clasa a VIII-a B

Dima Adrian, clasa a VIII-a B

Mãrgãrit Mirela, clasa a VIII-a B

Coman Petruþa, clasa a VIII-a B

Chiriac Cristina, clasa a VI-a B

Cristea Ana Maria, clasa a V-a A

Doanã Andreea, clasa a VIII-a B

Miricã Andreea, clasa a VII-a A

Dragu Ana, clasa a VI-a B

Pavel Diana, clasa a VI-a B

Ivaºcu Anca, clasa a VII-a A

ISSN 2457-4481

Tipãrit la S.C. GRAFPRINT S.R.L. GalaþiStr. Odobeºti, nr.1 Bis, Galaþi,

Tel/fax: 0236,318440, [email protected]

Din sumar:

Decalogul profesoruluiInventatori români

Efectele chipsurilor asupra sãnãtãþiiArta ºi matematica

VitamineleCurãþare magicã...

ªtiaþi cã...Sã cunoaºtem lilieciiPagina copiilor isteþi

Umor... chimic

CALEIDOSCOP ŞTIINŢIFIC – NR.1

3

CUVÂNT ÎNAINTE Dragi cititori,

Vă invităm să parcurgeţi cu plăcere şi curiozitate paginile primului număr al revistei

„Caleidoscop ştiinţific”. Revista se doreşte a fi un alt început în şcoala noastră, un nou pas

spre educaţie, spre înţelegerea lumii în care trăim, un impuls spre cunoaştere şi va cuprinde

articole scrise de colegi ai voştri şi profesori, dornici de a împărtăşi cu voi informaţii inedite şi

interesante din domeniul ştiinţelor.

Trăim într-o epocă de evoluţie ştiinţifică fără precedent care solicită intens creativitatea şi

implicarea intelectuală, conştiinţa socială şi grija faţă de mediu. O condiţie esenţială pentru a

face faţă provocărilor actuale şi a ne alinia la standardele civilizaţiei universale este

INFORMAŢIA: vastă, multidisciplinară, adaptabilă şi în continuă dezvoltare. Dorim ca această

revistă să răspundă, într-o măsură cât mai mare, întrebărilor, curiozităţilor, nevoii voastre de

cunoaştere şi de informaţie. Dorim ca aceasta să fie o chemare, o invitaţie adresată tuturor

elevilor din Şcoala Gimnazială nr.1 Slobozia Conachi, de a-şi folosi talentul şi pasiunea alături

de noi, colectivul de redacţie, sau, pur şi simplu, de a citi revista cu iubire şi înţelegere!

prof. Louisa Melinte


4

DECALOGUL PROFESORULUI

1. Să-ţi respecţi profesia aleasă pentru că formezi oameni.

2. Atunci când te îndoieşti, priveşte în ochii copiilor şi vei găsi speranţa.

3. Fiecare zi este o provocare şi trebuie să fii pregătit.

4. Păşeşte în clasă cu încredere şi vei obţine încredere.

5. Încurajează şi micile realizări pentru că s-ar putea să obţii performanţă

de unde nu te aştepţi.

6. Apropie-te de elevi pentru a-i cunoaşte şi respectă-le părerea dacă este confidenţială.

7. Fii părinte pentru elevii tăi , ajută-i să zboare şi vei câştiga respect .

8. Coboară în lumea lor pentru a-i cunoaşte .

9. Învaţă-i să nu greşească , dar lasă-i să experimenteze .

10.Viitorul este în mâinile tale şi nu ai voie să eşuezi.


5

INVENTATORI ROMÂNI

ANA ASLAN (1897 – 1988)

Medic, profesor şi om de ştiinţă, Ana Aslan a înfiinţat în

1951, primul institut de Geriatrie din lume, la Bucureşti. Aici, Aslan

a descoperit efectele vitaminei H3 – botezată Gerovital – în

tratarea îmbătrânirii şi a bolilor bătrâneţii. Începând cu 1958,

Gerovitalul este produs pe scară largă, fiind brevetat în peste 30

de ţări. Ana Aslan a mai inventat, împreună cu I. Polovrageanu,

produsul geriatric Aslavital, brevetat în 1980. Meritele Anei Aslan

au fost recunoscute în lumea întreagă, inclusiv de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care

i-a decernat, în 1952, premiul internaţional şi medalia “Leon Bernard”, pentru contribuţia adusă

la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei. ANGHEL SALIGNY (1854 – 1925)

Anghel Saligny este unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti şi

un deschizător de drumuri în domeniul construcţiilor industriale şi de

poduri. A studiat la Universitatea din Berlin. De numele său se leagă

primele poduri combinate – şosea şi cale ferată – din România, instalate

pe linia Adjud – Târgu Ocna. Între 1884 şi 1889, a proiectat şi executat,

în premieră mondială, silozuri din prefabricate de beton armat, la Brăila şi

Galaţi. Cea mai importantă realizare a lui Anghel Saligny este Podul de

peste Dunăre de la Cernavodă, inaugurat la 14 septembrie 1895. Cu o deschidere de 4088

metri între cele două maluri ale fluviului, Podul de la Cernavodă a fost, la acea vreme, cel mai

lung din Europa şi al treilea din lume.



6

EFECTELE CHIPS-urilor ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Chips-urile fac parte, alături de pop-corn şi snacks-uri, din categoria de mâncare denumită de americani junk-food, adică mâncare de mizerie, şi asta nu fără un motiv întemeiat.

Chips-urile sunt obţinute prin afundarea în baie de ulei a unor bucaţi subţiri de cartof. Ele reprezintă, aşadar, o combinaţie de amidon şi grăsimi saturate. În această combinaţie, ele nu numai că nu constituie un aliment pentru organism, dar sunt la un pas de a constitui o adevărată otravă. Prin fierberea cartofilor în baie de ulei supraîncălzit, ulei care este refolosit în procesul tehnologic, amidonul se transformă în acrilamidă, substanţă care este recunoscută ca fiind cancerigenă.

Grăsimea saturată însăşi este foarte nocivă pentru organism în cantitate mare. Ea se va depune pe vasele noastre de sânge mult mai uşor, este ca şi când s-ar lipi de peretele interior al vaselor de sânge. De acolo va face ca acestea să devină mai puțin elastice, iar canalul prin care circula sângele să fie implicit, mai îngust. În asemenea circumstanţe, poate apărea tensiunea arterială, maladie cu care se confruntă deja oameni din ce în ce mai tineri, dar și accidentul vascular cerebral. Acesta din urmă se produce atunci când bucăţele mici de grăsime, rupte de pe peretele intern al vaselor de sânge obturează vase de sânge din creier (uneori e vorba de vase extrem de fine, capilare). Nefiind vascularizate, celulele nervoase vor muri în scurt timp, iar recuperarea după o astfel de afecţiune este foarte lentă sau imposibilă.

Un alt aspect de luat în seamă este cel referitor la calitatea cartofilor din care chips-urile sunt produse. Fiindcă trebuie să fie ieftini pentru producător, aceștia provin din agricultura convenţională, iar uneori din surse modificate genetic. Efectele asupra sănătăţii noastre pot veni şi pe această filieră. S-a demonstrat că şoarecii hrăniţi cu porumb modificat genetic sunt mai vulnerabili în fața unor forme de cancer decât cei care au fost hrăniţi cu porumb nemodificat genetic.

Aromele pe care chipsurile le conţin sunt însă, de departe, cea mai periculoasă otravă din compoziţia lor. Gustul pe care noi îl simţim nu vine de la o aromă naturală: de la brânză, ardei sau

tomate. Ele sunt gusturi artificial obţinute dintr-o cantitate extrem de mică de aliment care ar trebui să dea gustul, la care se adaugă potenţiatori de aromă (glutamat monosodic E 621). Potenţiatorul de aromă acţionează asupra creierului nostru, producând efectul de plăcere similar celui trăit de vietăţi în primele zile de la naştere, atunci când se hrănesc cu laptele matern. Astfel, tendinţa noastră este mereu de a mânca astfel de produse, fără să simţim că ne-am săturat. Nimeni nu poate spune că acestea nu sunt bune, însă acest gust bun nu vine de la aliment în sine, ci de la o păcăleală cu care este tratat creierul nostru. Dacă nu ne educăm gusturile, însă, avem şansa să devenim victimele propriilor plăceri şi ale marilor firme din industria alimentară care îşi cresc profiturile pe seama sănătăţii noastre. Substanţele periculoase pe care le conţin

chips-urile, dar şi alte alimente aflate în comerţ, nu sunt într-o cantitate atât de mare încât să devină letale (adică să producă instantaneu moartea). De aceea, pentru îmbolnăvire, nimeni nu poate chema în instanţă, acuzând o firmă că s-a îmbolnăvit din cauza unui anumit produs al său. Aceste substanţe vor măcina însă, încet şi sigur sănătatea noastră, fără ca cineva să fie responsabil pentru asta. Ele sunt dușmanii invizibili de care trebuie să învăţăm să ne ferim. Efectul lor nociv asupra copiilor este şi mai mare decât asupra oamenilor maturi. Numărul mare de boli cu care se confruntă societatea noastră astăzi este efectul direct al alimentaţiei nesănătoase.

Problema vine din faptul că, în general, lumea consideră că dacă un produs se află în comerţ, el este şi bun pentru consum.

Bădin Simona, clasa a VIII-a B


7

ARTA şi... MATEMATICA

Matematica poate fi privită drept un instrument cu ajutorul căruia se pot crea modele sau reprezentări care ne permit să studiem fenomene reale. Modelele matematice pot fi dintre cele mai simple, cum ar fi o simplă ecuaţie care permite calculul sumei pe care o ai de ridicat de la o bancă până la cele mai complexe, cum ar fi un sistem de mii de ecuaţii cu parametri folosit pentru a caracteriza încălzirea globală. În zilele noastre, modelarea matematică este folosită, practic, în orice domeniu.

Matematica poate fi privită ca un limbaj caracterizat prin vocabular şi gramatică proprie. Ea este, de altfel, numită şi “limbajul naturii”, tocmai pentru că este folosită pentru modelarea lumii reale.

Firea matematică este la fel ca şi firea artistică. Matematicianul trebuie să aibă o fantezie bogată, acesta fiind elementul de bază. Matematica este o artă ca şi poezia, pictura, sculptura, muzica, literatura etc. Ea are strânsă legatură cu arta, iar ca dovadă există un vas vechi din sec.VI î.e.n. care a fost adus în cetatea Dobrogei în epoca elenistică a acesteia.Vasul era folosit la păstrarea apei şi vinului,iar pe el erau nişte desene colorate care reprezentau o vânătoare de iepuri cu ajutorul câinilor. Câinii şi iepurii nu sunt reprezentaţi în poziţie verticală, ci în mişcare, în poziţie înclinată faţă de verticală.

În Nunta de la Cana de Paolo Veronese, tabloul din Dresda, cei care stăteau nemişcati pe scaune au poziţie vertical dreaptă, iar cei din dreapta erau surprinşi în mişcare având o poziţie înclinată, curbă.

Dacă artistul vrea să reprezinte corpul omenesc în mişcare trebuie ca acest corp să ia o poziţie înclinată, o poziţie perfect determinată matematic. Acest lucru a fost respectat nu numai de pictorii şi sculptorii moderni, ci şi de oamenii din peşteri care desenau pe pereţi.

În pictură, gravură sau sculptură, staticul, echilibrul, liniştea perfectă se reprezintă prin poziţii orizontale sau verticale drepte, pe cînd dinamicul, mişcarea datorată forţelor, prin linii curbe înclinate, matematic presimţite.

Ce legătură este între matematică şi arhitectură? Simetria, spre exemplu, se aplică cel mai mult în arhitectură, iar simetria este matematică.

Romanii, care nu au excelat prin talente matematice, au introdus totuşi un element geometric în arhitectura lor, anume bolta în formă de jumătate de sferă şi arcul în plin centru, adica format dintr-un semicerc. Celebrele arcuri de triumf prin care romanii cinsteau pe generalii ce se întorceau la Roma încărcaţi de glorie şi succese au o formă geometrică precisă, plină de armonie şi eleganţă. Anume, arcul de triumf este format mai întâi din suprafaţa laterală a unei jumătăţi de cilindru circular drept şi apoi din volumele paralelipipedice pe care se sprijină suprafaţa cilindrică, acestea fiind împodobite cu coloane, de obicei corintice şi cu diferite sculpturi.

Arhitectul Bernini a fost un mare geometru şi a ştiut să pună geometria în slujba frumuseţii. El afirma că „frumuseţea tuturor lucrurilor din lume constă în proporţii". De exemplu, ovalul pieţii Sf. Petru a fost construit din două cercuri secante de aceeaşi rază în aşa fel încât axa longitudinală să aibă lungimea de trei raze. Mai mult, Bernini avea o fantezie foarte bogată şi decoraţiile de origine romană pe care le-a folosit au plăcut atât de mult încât s-au răspândit în toată Europa sub numele de stil baroc. De această bogată fantezie s-a servit şi când a construit Scala Regia de la Vatican. El a dispus de o coloană de secţiune descrescândă şi s-a folosit de convergenţa pereţilor în aşa fel încât scara să pară mai lungă decât este în realitate. Când cineva o urcă, are surpriza de a constata că este mult mai scurtă decât părea.

Arta este expresia pură a sentimentului omenesc, iar matematica este expresia cristalină a raţiunii pure. Arta este mai caldă, mai omenească, deoarece porneşte de la sentimente, iar matematica este mai rece, dar mai strălucitoare.

prof. Daniela Codrescu


8

Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obţinute din alimentaţie. Termenul de vitamine nu cuprinde alţi nutrienţi esenţiali cum ar fi mineralele, acizii graşi esenţiali sau aminoacizii esenţiali.

Vitaminele trebuie introduse în organism prin alimentaţie sau, în lipsă, prin medicamente. Structura chimică şi rolul biologic al celor treisprezece vitamine cunoscute în zilele noastre (acid folic, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, B12, C, D, E, K și PP) sunt foarte diferite. De altfel, vitaminele acţionează în doză mică, singure sau în mod sinergic, şi nu au nici o valoare energetică. Vitaminele se clasifică, de obicei, în două grupe: vitamine hidrosolubile (solubile în apă), care grupează vitamina C şi vitaminele din grupul B (B1, B2, B5, B6, B12, PP), şi vitamine liposolubile care grupează vitaminele A, D, E şi K.

Nr. crt.

Vitamine hidrosolubile: (necesar zilnic)

Surse alimentare Acțiune fiziologică

1. Vitamina B1 (tiamină)

drojdia de bere, legume (mazăre, fasole, sfeclă), cereal, carne, fructe (nuci, struguri, prune)

Intervine în metabolismul glucidelor, buna funcţionare a rinichilor, ficatului şi inimii.

2. Vitamina B2 (riboflavină)

lapte, ouă, carne, vegetale (tomate, mazăre)

Intervine în procesele de oxidare şi reducere din organism.

3. Vitamina B6 (piridoxină)

drojdia de bere, cereale, legume, ficat Intervine în metabolismul celulelor nervoase şi a centrilor hematopoetici.

4. Vitamina B12 (cobalamină)

carne (ficat, rinichi), produse lactate Participă la sinteza acizilor nucleici, contribuie la sinteza unor aminoacizi.

5. Vitamina B3 (niacină)

carne, făină, lapte, legume (mazăre, fasole)

Intervine în procesele de oxidare şi reducere din organism.

6. Vitamina B5 (acidul pantotenic)

drojdie de bere, cereale, gălbenuş de ou Biosinteza acizilor graşi şi a colesterolului, degradarea oxidativă a catenelor hidrocarbonate.

7. Vitamina B7 ( biotină)

ficat, ou, lapte, drojdie de bere, orez Procesul de fixare a CO2 în metabolismul lipidelor şi formarea şi degradarea acizilor graşi.

8. Vitamina B9 (acid folic)

carne, drojdie de bere, vegetale verzi Participă la sinteza acizilor nucleici.

9. Vitamina C (acid ascorbic)

legume (tomate, varză, spanac, ardei), fructe (citrice, pepene galben, măceș)

Participă la procese de oxidare în organism şi la degradarea oxidativă a unor aminoacizi.

Nr. crt.

Vitamine liposolubile: (necesar zilnic) Surse alimentare Acțiune fiziologică

1. Vitamina A (retinol)

legume (morcov, varză, spanac), unt, smântână, untură de peşte, carne (ficat), ou

- componentă a pigmentului vizual; - participă la sinteza glicoproteinelor;

2. Vitamina D (ergocalciferol)

untură de peşte, lapte, unt, smântână, gălbenuş de ou, carne

- este implicată în metabolismul P şi Ca favorizând depunerea lor în oase;

3. Vitamina E (tocoferol)

germenele din bobul de grâu, legume (salate, andive, spanac), lapte, galbenuş de ou, ulei de peşte, carne

- măreşte fertilitatea; - rol antioxidant (protejează globulele roşii de agenţi toxici oxidanţi);

4. Vitamina K (naftoquinonă)

lapte, gălbenuş de ou, uleiuri vegetale nesaturate, frunze verzi

- implicarea în biosinteză a unor factori de coagulare; - intervine în procese de fosforilare oxidativă;

Dima Adrian, Mărgărit Mirela, clasa a VIII-a B


9

CUM MAI NUMĂRĂ UNELE POPOARE PRIMITIVE

Aproape toate popoarele care se află pe o treaptă de dezvoltare primitivă şi care sunt deci foarte puţin evoluate din punct de vedere social şi cultural, numără fie făcând diverse combinaţii între numerele 1 şi 2, fie servindu-se de degetele mâinilor şi ale picioarelor. Iată o serie de exemple:

O populaţie primitivă din Brazilia numără: un deget, o pereche de degete; tot ce trece peste doi este „mult” pentru aceşti oameni.

Indigenii din strâmtoarea Torres au pentru numerele unu şi doi denumirile de urapun şi okosa. Ei numără: 1 = urapun, 2 = okosa, 3 = okosa urapun, 4 = okosa okosa, 5 = okosa okosa urapun, 6 = okosa okosa okosa. Deci o numărare pe bază de doi în toată regula. Pentru aceşti oameni numere mai mari de 6 nu există. Tot ce trece de 6 este o „grămadă”.

La fel unele triburi primitive din Australia reuşesc să numere cu aceeaşi bază până la 10. Pentru numere mai mari ca 10 ei întrebuinţează un singur cuvânt: „mult”.

Alte triburi primitive din Australia, care pot concepe şi numere mai mari ca 10, numără făcând combinaţii mai complicate. Au termene speciale pentru numerele unu, doi şi trei, apoi încep combinaţiile:

4 = doi şi doi, 5 = jumătate din degetele mâinilor, 6 = jumătate din degetele mâinilor şi unu, 15 = cele două mâini şi jumătate din degetele picioarelor etc. Populaţia Bakairi se serveşte tot de numerele unu şi doi pentru a număra până la 6. Ei însoţesc

fiecare numărare cu ridicarea degetelor de la mâna stângă. Pentru numerele cuprinse între 6 şi 10 ridică pe rând degetele de la mâna dreaptă, strigând „mera”, ceea ce înseamnă „acela”. Ca să indice numere cuprinse între 10 şi 20 ei ating pe rând degetele picioarelor, iar pentru a arăta un număr mai mare ca 20 îşi trag părul din cap.

Populaţia Bugilai din Noua Guinee are câte un cuvânt distinct pentru o serie de numere. Aceste cuvinte provin din denumirile părţilor corpului pe care le ating atunci când exprimă numerele respective. Astfel:

1 = tarangesa (degetul mic de la mâna stângă), 2 = metakina (inelarul), 3 = ghinghimila (mijlociul), 4 = topea (arătătorul), 5 = manda (degetul gros), 6 = gaben (pumnul), 7 = trankgimbe (cotul), 8 =podei (umărul), 9 = ugama (sânul stâng), 10 = dala (sânul drept), şi aşa mai departe până se ajunge la degetul cel mic al mâinii drepte, adică la numărul 31. Aceasta ne dovedeşte că denumirile obiectelor concrete care au servit la început pentru stabilirea

unor corespondenţe între ele şi obiectele de numărat, devin cu timpul nume ale numerelor. De altfel, este ştiut că la multe popoare cuvântul „mână” sau „pumn” înseamnă „cinci”. Iar la noi se mai spune şi astăzi „un pumn” de sare, pentru a arăta o cantitate redusă de sare sau „o mână de oameni”, pentru a indica un număr mic de oameni.

Populaţiile primitive din insulele Oceanului Indian şi unele populaţii din Malaezia nu au numere cardinale peste trei. Chiar dacă au termeni speciali pentru grupuri de unităţi mai mari ca trei, de la patru în sus ei numără astfel: al patrulea, al cincilea, al şaselea etc. Aceşti oameni au deci numere ordinale în loc de cardinale şi prin urmare, de la patru în sus ei nu numără, ci enumără.



10

DIN ISTORIA DESCOPERIRII ELEMENTELOR CHIMICE:

Denumirea de azot a fost dată acestui element de Lavoisier (1773), justificând-o astfel: “Proprietăţile chimice ale fracţiunii nerespirabile din aerul atmosferic nu sunt prea bine cunoscute,

dar eu mă declar satisfăcut, deducând numele său pe baza acestei proprietăţi, pe care o are gazul acesta, care lipseşte de viaţă animalele care-l respiră, de aceea îl numim azot de la a = privativ şi zoon = viaţă (fără viaţă), din limba greacă”. În greaca veche azotikon şi azoton însemnau “fără viaţă” şi “nu întreţine viaţa”.

Datorită înrudirii sale cu compuşii nitrici, i s-a dat apoi numele de “nitrogen”, din limba latină ni, nitrum = salpetru şi gnnao = a produce, a zămisli.

Istoria azotului se confundă cu cea a aerului. Daniel Rutherford (1749-1819), profesor de botanică la Universitatea din Edinburgh, publică în 1772 Disertatio inauguralis de aere fixo dicto aut mephitico (Disertaţie inaugurală asupra aerului fix, numit încă şi aer mefitic), în care face cunoscută existenţa azotului.

De fapt, cu câteva luni mai înainte, Cavendish, într-o notă adresată lui Priestley, îl informează că, trecând un curent de aer asupra cărbunilor aprinşi, apoi asupra potasei caustice, “a obţinut” un gaz mai uşor ca aerul care stinge flacăra şi pe care el îl boteza “aer flogisticat” sau “aer mefitic”. Nepublicând descoperirea, onoarea descoperirii azotului a revenit lui Rutherford. Scheele (1773) obţine azot trecând un curent de aer peste hepar sulfuris încins (o polisulfură), sau peste pilitura de fier amestecată cu sulf.

Tot în 1773 Lavoisier efectuează celebra lui experienţă. El încălzeşte mercur într-o retortă închisă, descompune oxidul roşu de mercur format şi stabileşte apoi compoziţia aerului pe care-l considera un amestec de oxigen şi azot. După numeroase experienţe cu azot şi oxigen, el formulează legea conservării masei corpurilor.

În stare pură, azotul se obţine în cantităţi imense prin distilarea fracţionată a aerului lichefiat sau prin descompunerea termică a azotitului de amoniu.

Între multiplele utilizări ale azotului enumerăm: fabricarea amoniacului, a acidului azotic şi a sărurilor sale, a îngrăşămintelor agricole, în industria electrotehnică, pentru obţinerea şi transportul produselor instabile-explozive, la obţinerea temperaturilor scăzute, etc.

Drăgan Mihaela, clasa a VII-a B

CURĂŢARE MAGICĂ…

Dacă aveţi obiecte din argint sau placate cu argint, ştiţi că treptat se închid la culoare şi devin mai puţin strălucitoare. Acest lucru se întâmplă deoarece argintul intră în reacţie cu sulful conţinut în compuşii gazoşi care apar accidental în aer (în urma unor fenomene chimice produse de activităţi casnice sau industriale), rezultatul fiind pelicula de sulfură de argint, de culoare neagră, care dă acel aspect neplăcut obiectelor noastre preţioase.

Cu foarte puţine resurse, puteţi să faceţi un experiment, o demonstraţie de magie sau o surpriză plăcută celor apropriaţi, utilizând un fenomen chimic pentru a readuce aspectul strălucitor unui obiect din argint sau argintat.


11

Pentru acest experiment veţi avea nevoie de:

▪ un obiect din argint; ▪ un vas (1) suficient de mare pentru a scufunda complet obiectul din argint; ▪ folie de aluminiu (alimentară) pentru a acoperi partea de jos a vasului; ▪ apă suficientă pentru a umple vasul; ▪ un alt vas (2) pentru fierberea apei; ▪ o lingură de bicarbonat de sodiu (pentru un litru de apă); ▪ mănuşi de bucătărie.

Tapetaţi partea de jos a vasului (1) cu folie de aluminiu. Asezaţi obiectul de argint pe folia de aluminiu. Asiguraţi-vă că obiectul de argint atinge folia de aluminiu. Încălziţi apa până la fierbere în vasul (2). Adăugaţi bicarbonatul de sodiu (utilizaţi cantităţi proporţional mai mici de substanţă dacă obiectul de argint nu necesită pentru acoperire prea mult lichid). Utilizaţi mănuşile atunci când manipulaţi vasul fierbinte şi turnaţi soluţia peste obiectul de argint din vasul (1).

Aproape imediat obiectul îşi va recăpăta strălucirea. În cazul în care obiectul de argint este doar uşor pătat, procesul de curăţire va dura câteva minute. În cazul în care este pătat mai puternic, poate fi necesară reîncălzirea soluţiei de bicarbonat de sodiu şi reluarea procedurii.


DENUMIRI POPULARE ALE ANUMITOR SUBSTANŢE CHIMICE

Denumirea populară Denumirea ştiinţifică Formula chimică

apă tare acid azotic concentrat HNO3

apă de var soluţie apoasă saturată de hidroxid de calciu Ca(OH)2

bicarbonat carbonat acid de sodiu NaHCO3

carbid carbură de calciu CaC2

gips sulfat de calciu dihidratat CaSO4 • 2H2O

pucioasă sulf S

piatra iadului azotat de argint AgNO3

sodă caustică hidroxid de sodiu NaOH

ţipirig clorură de amoniu NH4Cl

piatră vânătă sulfat de cupru pentahidratat CuSO4 • 5H2O

Coman Petruţa, clasa a VIII-a B


12

ªTIAÞI CÃ…

▪ nufărul Amazonului înfloreşte numai noaptea. Frunzele sale au nervuri pline de aer, ceea ce-i permite să susţină greutăţi mai mari de 35 kg. Florile sale au peste 100 petale.

▪ cel mai hrănitor fruct din lume este avocado. El asigură 2500 de calorii la 1 kg. ▪ unica plantă magnetică din lume trăieşte în Nicaragua. Numele ei este Phitologica

electrica. Ea este ocolită de de păsări şi insecte, iar la om produce, prin atingere, furnicături şi ameţeli.

▪ cel mai bun auz îl au copiii? Ei aud sunete foarte ascuțite, cu frecvențe de peste 20000 Hz, pe care bătrânii nu le aud.

▪ un câine percepe ultrasunete cu frecvențe de 40000Hz, iar liliacul ultrasunete cu frecvente de 100000Hz (omul aude sunete cu frecvenţe cuprinse între 20Hz și 20000Hz).

▪ distanța minimă de la care poți auzi ecoul este de 17m. ▪ oamenii miopi văd, fără ochelari, fețele oamenilor mai tinere și mai frumoase decât în

realitate (nu disting ridurile sau alte mici defecte), iar culoarea pielii pare mai deschisă. ▪ regula paralelogramului pentru compunerea vectorilor a fost pusă în evidență empiric,

pentru forțe, de către Heron (sec. I î.e.n.) şi stabilită experimental de S. Stevin în 1600? ▪ la înălţimea de 50 km în compoziţia aerului, hidrogenul se găseşte în procent de 3%, iar

la o înălţime de 100 km într-un procent de 95%. ▪ înţepăturile viespii sunt alcaline şi se tratează cu zeamă de lămâie sau oţet.

▪ guma de mestecat a fost fabricată pentru prima dată de către un farmacist în anul 1880.

▪ iarna, lacurile îngheaţă de la suprafaţă spre fund. Gheaţa formată deasupra protejează de frig apa de dedesubt. Acesta este motivul pentru care pot supravieţui peştii.

▪ oxizii sunt substanţe produse de metale când acestea intră în contact cu oxigenul. Cel mai cunoscut oxid este oxidul de fier, numit şi rugină.

▪ gravitaţia pe Lună este de aproximativ şase ori mai mică decât cea de pe Pământ. Asta înseamnă că obiectele cad pe Pământ de şase ori mai repede decât pe Lună.

▪ cea mai mare viteză înregistrată a vântului la sol a fost de 370 km/h, în New Hampshire, SUA, în anul 1934.

▪ clorofila absoarbe lumina roşie şi albastră şi reflectă lumina verde spre privitor. ▪ este nevoie cam de şapte ori mai multă energie ca să topeşti 1 kg de gheaţă decât ca

să faci să fiarbă 1 kg de apă. ▪ densitatea Soarelui este de 1,41 ori mai mare decât a apei. ▪ pH-ul este ceea ce folosesc savanţii ca să măsoare aciditatea unei substanţe. Un pH cu

valoarea de 7 este numit neutru, în timp ce o valoare mai mare de 7, indică o bază. Valorile mai mici de 7 ale pH-ului indică acizii.

Dima Carmen, Chiriac Cristina, clasa a VI-a B


13

REZERVAȚIA NATURALĂ BALTA TALABASCA

Balta Talabasca se situează pe teritoriul comunei Tudor Vladimirescu, în albia majoră a cursului inferior al râului Siret având o suprafață de 139 ha. Din punct de vedere genetic, este un lac de luncă cu apă dulce, alimentat natural din pârâul Călmăţui.

Balta Talabasca reprezintă o zonă care atrage numeroase specii de păsări fie pentru popas în timpul migrației, fie ca oaspeți de vara sau de iarnă, asigurând o bogată sursă de hrană și un loc propice de cuibărit. Din acest motiv, Balta Talabasca a fost inclusă, din anul 2007, în aria de

protecție avifaunistică și ca sit de importanță comunitară ROSPA0071 respectiv ROSC10162 Lunca Siretului Inferior, fiind parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Conform fişei rezervaţiei, speciile de interes conservativ pentru care a fost instituit regimul de protecţie sunt: pescărușul albastru (Alcedo atthis), rața sălbatică (Anas platyrhynchos), gâsca sălbatică (Anser anser), barza albă (Ciconia ciconia), cristelul de câmp (Crex crex), egreta mică (Egretta garzetta), lișița (Fulica atra), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), nagâțul (Vanellus vanellus), șopârla cenușie (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), șarpe de apă (Natrix tessellata), buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina), brotăcelul (Hyla arborea), țiparul (Misgurnus fossilis), melcul de livadă ( Helix pomatia).


SĂ CUNOAȘTEM LILIECII! Liliecii fac parte din ordinul Chiroptera, a cărui denumire

științifică provine din limba greacă kheir-mână și pteron-aripă. Ordinul Chiroptera, cuprinde două subordine de lilieci: megachiropterele şi microchiropterele.

Megachiropterele sunt fructivore şi nectarivore şi de obicei au dimensiuni mari. Există circa 170 de specii de megachiroptere. Au văzul şi mirosul foarte bine dezvoltate. Majoritatea sunt lipsite de capacitatea de a se orienta cu ajutorul ecolocaţiei.

Miscrochiropterele reprezintă cei mai numeroşi (circa 750 de specii) şi mai răspândiţi lilieci. Au dimensiuni mici sau foarte mici. Duc un mod de viaţă nocturn sau crepuscular, orientându-se în spaţiu cu ajutorul ecolocaţiei. Majoritatea liliecilor sunt insectivori, deşi există unele specii cu preferinţe alimentare mai

deosebite. De pildă vampirul (Desmodus rotundus) se hrăneşte în exclusivitate cu sânge, iar liliacul pescar (Noctilio leporinus) – cu peşte. Există specii care se hrănesc cu scorpioni, broaşte, şoareci etc.


14

Însă nu există nici o îndoială că liliecii deţin întâietatea în ce priveşte varietatea de dimensiuni,

forme, adaptări şi comportament. Liliecii sunt păsări sau mamifere? Ca şi toţi reprezentanţii clasei sale, liliecii sunt acoperiţi cu blană, nasc pui, pe care îi hrănesc cu

lapte. Liliecii sunt unicele mamifere capabile să realizeze un zbor susţinut, fapt care într-o măsură oarecare îi face asemănători cu păsările. Aripa liliacului este de fapt un membru anterior modificat, degetele sunt lungi şi unite cu o membrană de piele.

Ce dimensiuni au liliecii? Cel mai mic liliac din lume este liliacul bondar

(Craseonycteris thlonglongyai) cântărind doar 3 grame iar cel mai mare, Acerodon jubatus din Filipine, are o greutate de 1,5 kilograme și anvergura aripilor de 1,7 metri.

Cel mai mic liliac din România este liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus) cu o greutate de 3-7 grame, iar cel mai mare este liliacul mare de amurg (Nyctalus lasiopterus) cu o greutate de 35-53 grame. Cum se orientează liliecii?

Deşi au văzul relativ slab dezvoltat, liliecii se orientează foarte bine în spaţiu. Natura ingenioasă le-a dăruit o capacitate deosebită de a se orienta în spaţiul nocturn sau chiar obscur cu ajutorul auzului. Ţipătul produs de lilieci se reflectă de la suprafaţa obiectelor, întorcându-se sub formă de ecouri. Analizând toate ecourile, liliecii îşi creează „imagini sonore” despre lumea care îi înconjoară. Se mai spune că liliecii „văd cu urechile”. Total lipsită de culori „imaginea sonoră” în timpul nopţii devine cel mai mare avantaj al liliecilor faţă de concurenţii săi – păsările, care în bezna nocturnă sunt absolut neputincioase.

Fenomenul de orientare în spaţiu cu ajutorul sunetului reflectat de la obiecte se numeşte ecolocaţie. Liliecii sunt neîntrecuţi în arta ecolocaţiei.

Cum se hrănesc liliecii? De fapt liliecii din lumea întreagă sunt nişte mâncăcioşi

neîntrecuţi. Nici un alt mamifer nu mănâncă atât de mult şi repede, cum o face liliacul. Nici un alt grup de mamifere nu manifestă o gamă atât de largă de preferinţe alimentare.

Din cele 950 de specii de chiroptere cunoscute, peste 650 de specii (reprezentând membrii din toate familiile cu excepția vulpilor-zburătoare) se hrănesc cu insecte. Grupele de insecte cel mai frecvent capturate sunt: gândacii, fluturii de noapte, muștele și țânțarii , gândacii de bucătărie, termitele, moliile, greierii și cosașii, viespile și albinele.

S-a estimat că pe parcursul unei nopți, un liliac consumă o cantitate de insecte egală cu un sfert sau o jumătate din greutatea sa corporală. Anumite specii de lilieci sunt capabile să captureze peste 12 insecte/minut. Cea mai impresionantă informație asupra acestui aspect vine din Texas unde o colonie de Tadarida brasiliensis, estimată la 50 de milioane de indivizi, consumă peste 6000 de tone de insecte în fiecare vară.

În Africa de Vest, vulpile-zburatoare și în special liliecii cu epoleți, au un rol deosebit în regenerarea pădurilor, a terenurilor agricole abandonate și a ariilor defrișate. În aceste medii, liliecii cu epoleți consumă fructe, digeră hrana în 15 minute și elimină resturile nedigerate în zbor, fiind răspunzători pentru 95% din semințele dispersate pe cale aeriană.

Tot în Africa de Vest, vulpile zburătoare sunt sigurele care împraștie semințele arborelui iroko, al cărui lemn aduce anual profituri de milioane de dolari.

În Africa de Est, liliecii cu epoleți polenizează baobabii. Acest faimos gigant al Africii cu flori care se deschid la apus și cad la rasarit, depinde de lilieci pentru polenizare și hrănește și adăpostește o întreagă comunitate de păsări și mamifere.


15

Dar cel mai neobişnuit mod de alimentare îl au liliecii vampirii. Da, într-adevăr există vampiri care

se hrănesc cu sângele altor animale (vaci, găini), dar nu sug sângele ci creează o incizie în piele și ling sângele victimei. Sunt doar trei specii, care se întâlnesc numai în America de Sud şi nu sunt periculoşi pentru om. Pe celelalte continente nu există şi nici nu au existat vreodată lilieci vampiri.


"FILTRE BIOLOGICE" VEGETALE

Iedera (Hedera helix) este cea mai recomandată plantă de interior pentru purificarea aerului. Se spune că poate absorbi 90% din benzen, un solvent care se găsește frecvent în vopsea, cerneală, materiale plastice, cauciuc, detergenți și fum de țigară.

Cactusul (familia Cactaceae) este apreciat ca plantă de interior, prin

aspectul exotic și rezistența la secetă. Se recomandă a se așeza lângă televizor sau ecranul monitorului fiindcă absoarbe undele electromagnetice produse de acesta.

Crizantemele (Chrysanthemum) sunt cele mai

rezistente plante de grădină dar pot fi cultivate și ca plante de interior. Pe lângă rolul decorativ, sunt utile într-o cameră proaspăt vopsită sau decorată cu mobile și covoare noi, fiindcă absorb vaporii compușilor organici volatili.

Filodendronul (Philodendron pertusum) este

o plantă mult îndrăgită pentru frunzișul ei decorativ. Toate speciile de filodendron au în comun capacitatea de a reține monoxid de carbon și alte gaze nocive din atmosferă, precum și menținerea umidității atmosferice prin degajarea unei mari cantități de vapori de apă. E bine ca planta să fie ținută în încăperile în care se află sobe.

Voalul miresei (Chlorophytum comosum)

este una din plantele cele mai ușor de cultivat în casă. Elimină din încăperi mari cantități de monoxid de carbon și alergeni – absoarbe în 24 ore până la 95% din monoxidul de carbon (prezent în fumul de țigară) dintr-o încăpere. Este considerată ca simbol al veseliei!

Ficusul (Ficus elastica) are proprietatea de a elimina formaldehida degajată de tapet, mobilă sau zugrăveală, absorbind vaporii prin frunzele sale cărnoase. Este cea mai bună alegere pentru locurile în care există mochetă, deoarece absoarbe compușii organici volatili emanați de adezivul utilizat pentru a o lipi. Menține umiditatea în aer.

Cristea Ana Maria, clasa a V-a A


16

PAGINA COPIILOR ISTEȚI * PAGINA COPIILOR ISTEȚI

Parcurgând careul în orice direcție sau sens, pe verticală, orizontală și diagonală aflați 6 denumiri

de metale.

A R C A L C I U S

T I D E L R U X O

A U R C E I R U D

C O L I O T I N I

A A F I C U P R U

N I C L E E S C A

C N I Z F L T O L Doană Andreea, clasa a VIII-a B

*** 1. Puţină aritmetică - „În ce clasă sunteţi voi, măi băieţi?” - „Toţi suntem într-a şasea afară de 12; toţi suntem într-a şaptea afară de 12; toţi suntem într-a opta, afară de 12 şi toţi suntem într-a noua afară de 12.” Câţi elevi sunt în total? 2. Preţul unei cărămizi O cărămidă costă 1 leu şi o jumătate de cărămidă. Cât costă o cărămidă? 3. Găinile şi iepurii de casă Într-o curte se plimbă laolaltă găini şi iepuri de casă, în total 100 de capete şi 120 de perechi de picioruşe. Ştiţi câte găini şi câţi iepuri sunt acolo? 4. Cât costă un metru de stofă - „Cât costă metrul de stofă?” - „O treime şi jumătate din 100 de lei!” - „Dar cum să împart o sută exact prin trei?” - „Nici nu ţi-am cerut aşa ceva!” - „Atunci, cât costă metrul de stofă?” - „Ghici!” 5. În cât timp se taie un buştean Două echipe au de tăiat nişte buşteni de aceeaşi mărime, cu ajutorul unor ferăstraie mecanice, în câte 20 de bucăţi egale. O echipă taie un buştean în 100 secunde. A doua are nevoie de 5 secunde pentru fiecare tăietură. Care din cele două echipe câştigă întrecerea? 6. O problemă cu ouă de găină O găină şi jumătate fac un ou şi jumătate. Câte găini vor oua 16 ouă în 8 zile? 7. Bătăile orologiului Ca să bată ora 5 un orologiu are nevoie de 5 secunde. De câte secunde va avea nevoie pentru a bate ora 9?



17

PAGINA COPIILOR ISTEȚI * PAGINA COPIILOR ISTEȚI

Identificaţi cuvintele cheie din chenarul de mai jos: nefron, glomerul, ureter, arteră, rinichi,

filtrare, apă, Bowman, uretră, glucoză, sânge, capilare, aminoacizi

Mirică Andreea, clasa a VII-a A

GHICITORI Metal greu sunt eu, La termometru sunt folosit mereu. N-are culoare N-are miros Dar la toţi E de folos. A lăsat-o Dumnezeu Ca s-o bei şi tu şi eu. Sunt singurul din lume Galben şi strălucitor La bijuterii sunt folosit Sunt şi greu de găsit.

A S A C S S S R U E N D I K A P B O W M A N A R T L I F T M A S I R V N S D E C A E R S I E G N T E G A R T E R A G U N T L O T I E R E R R I T L L O H U A I N P R E A S N R O U A R C D E T U L O V N I C M R C A O N E F R O N N S C E E E I T Z A N S E R R U O H U R M Z C A F I L T R A R E I T U O I Y R A L L E P A C E E L L G R R D S O L R N I R U B R E E T C A P I L A R E L A N E R D N

O substanţă plutitoare E de-a dreptul uimitoare. Umflă un balon mare, Care zboară-n depărtare. Cine poate să-l ajungă Pe acest alergător Care poartă puii-n pungă Îl ghiciţi foarte uşor. Animal cu trup tărcat Si cu gât nemăsurat! Cureluşă verde Prin iarbă se pierde!


18

Ascuns în cămaşa verde, Miezul de foc nu se vede, Când mănânci o feliuţă Parca sufli-n muzicuţă. In grădina lui Pandele E un pom plin cu mărgele La culoare-s roşii toate Cu codiţe-n perecheate.

Dragu Ana, Pavel Diana, clasa a VI-a B

UMOR... CHIMIC - Ce spui când aruncă cineva cu un ban de aur în tine? - Au.

* - Cum se înţeleg oxigenul cu magneziul? - OMg.

* - Ce este sifonul? - Apă care îşi dă “aere”.

* - Care este diferența dintre chimie, biologie și fizică? - Dacă mișcă e biologie, dacă miroase este chimie, dacă nu funcționează este fizică.

* - De ce este heliul așa antisocial? - Pentru că nu vrea să se “combine” cu nimeni…

* - Ce este apa chioară? - Apa cu ochelari.

* - Ce îi spune fluorul hidrogenului? - Sunt atras de tine… - Da?! Atunci să formăm o moleculă!

* - Ce-i spune Moș Crăciun unui chimist? - HOH, HOH, HOH!!!

* - Cum se numesc prăjiturile cu Ar și Se? - ArSe.

Ivaşcu Anca, clasa a VII-a B

Cupe albe sângerii, Stau pe lujere înfipte, Parc-ar fi nişte făclii! Hei, ghiceşte-le, de şti! Frunze n-are, Nu-i nici floare. În păduri şi pe ogor, Prin grădini şi-n deal la vie Stă mereu într-un picior.

"Stãpân al ºtiinþei, omul este stãpânul adevãrat al naturii.

Forþa lui stã în gândire, sau mai bine zis, este gândirea însãºi."

(E. De Marchi)

Documents

ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1 SLOBOZIA CONACHI - … · de noi, colectivul de redacţie, sau, pur şi simplu, de a citi revista cu iubire şi înţelegere! prof. Louisa Melinte . CALEIDOSCOP