Upload
others
View
6
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
POLITICI ȘI
ORIENTĂRI
EUROPENE
sinteza activităților UE
8-14 aprilie 2013
2
PARLAMENTUL EUROPEAN 3
COMISIA PENTRU AFACERI EXTERNE (AFET) 3
COMISIA PENTRU LIBERTĂŢI CIVILE, JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE (LIBE) 4
DIN ACTIVITATEA PREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI EUROPEAN 5
COMISIA EUROPEANĂ 7
DEZVOLTARE REGIONALĂ 7
EDUCAŢIE, CULTURĂ, MULTILINGVISM ȘI TINERET 9
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, AFACERI SOCIALE ȘI INCLUZIUNE 13
COMERŢ 15
MEDIU 17
AFACERI INTERNE 18
PREŞEDINŢIA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE 20
AFACERI EXTERNE 20
COMITETUL REGIUNILOR 22
BUGETUL 2014-2020 22
CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE 24
C U P R I N S
PARLAMENTUL ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAŢILOR
DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII PARLAMENTARE ŞI DREPT COMUNITAR
AUTORI © DIRECŢIA DE DREPT COMUNITAR, 2013
dr. Cristina STROESCU – coordonator
Mihaela ZĂVOIANU - expert parlamentar
Carmen Denisa ION – consilier parlamentar
Surse de informare și foto:
www.europa.europarl.eu www.ec.europa.eu www.eu2013.ie
www.europa.eu www.consilium.europa.eu www.curia.europa.eu
Publicația electronică, înființată în anul 2007, poate fi accesată:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/AFACERI_EUROPENE.listdocsupl?tip=szs
3
PARLAMENTUL EUROPEAN
În perioada 8 –14 aprilie 2013, deputaţii europeni şi-au desfăşurat activitatea în cadrul grupurilor parlamentare şi a
comisiilor de specialitate din Parlamentul European, la Bruxelles - Belgia.
COMISIA PENTRU AFACERI EXTERNE (AFET)
Fosta Republică Iugoslavă Macedonia - negocierile pentru aderarea la UE
Europarlamentarii din Comisia AFET insistă că, înainte de sfârșitul lunii iunie, trebuie să înceapă negocierile de aderare dintre UE, statele
membre şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRYM)1. Pentru unii membri ai Comisiei, începutul negocierilor va da un impuls
pozitiv pentru reformele viitoare și pentru promovarea bunelor relații cu țările vecine. Ei salută rolul constructiv al FRYM în relațiile cu
țările candidate la extindere, precum şi pentru prima întâlnire dintre reprezentanții guvernelor din Skopje și Sofia2.
Potrivit Comisiei AFET, incapacitatea de a rezolva problema numelui a blocat calea către aderarea la UE. Totodată, membrii AFET și-au
exprimat îngrijorarea cu privire la tensiunile interetnice din țară și îndeamnă la dialog politic, pentru a se evita scindarea societății din
acest motiv. Autoritățile și societatea civilă ar trebui să îndemne la o reconciliere istorică care transcende diviziunile etnice, iar
discriminarea bazată pe identitatea națională nu ar trebui să fie permisă.
De asemenea, trebuie să se facă eforturi susţinute pentru punere în aplicare a legislației anti-corupție, pentru a se asigura independența și
imparțialitatea sistemului judiciar, şi pentru lupta împotriva cenzurii, răspândită în rândul jurnaliștilor.
1 Statutul de ţară candidată i-a fost atribuit încă din luna decembrie 2005.
2 Republica Macedonia se află într-o disput[ cu Bulgaria şi mai ales cu Grecia din cauza numelui oficial al ţării. Guvernul de la Sofia a refuzat să recunoască existenţa unei naţiuni
macedonene separate şi a limbii macedonene, susţinând că macedonenii sunt un subgrup al naţiunii bulgare, iar macedoneana este un dialect al limbii bulgare.
4
Proiectul de rezoluție privind negocierile de aderare, elaborat de Richard Howitt (S&D, UK), va fi
discutat în plenul PE probabil în luna mai, după ce miercuri, 17 aprilie a.c., la Strasbourg, se vor
dezbate rapoartele complete de monitorizare pe 2012 ale statelor Croaţia, Turcia, Serbia,
Muntenegru şi Kosovo. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRYM) - împreună cu alte țări
din Balcanii de Vest - a fost identificată ca fiind un potențial candidat la aderarea la UE în timpul
summit-ului Consiliului European de la Salonic din 2003. FRYM a solicitat aderarea sa la UE în
luna martie a anului 2004. Comisia Europeană a emis un aviz favorabil în luna noiembrie 2005, și
Consiliul a decis în luna decembrie 2005 să acorde statutul de țară candidată. În octombrie 2009,
CE a recomandat ca negocierile de aderare să fie deschise. Tot din 2009, cetăţenii di FRYM, Muntenegru și Serbia circulă liberi în spațiul
Schengen, iar CE a lansat un dialog la înalt nivel pentru aderare cu Skopje.
COMISIA PENTRU LIBERTĂŢI CIVILE, JUSTIŢIE ŞI AFACERI INTERNE (LIBE)
Vize pentru cetățenii țărilor terțe
În Comisia LIBE au fost discutate şi votate, pe 8 aprilie a.c., noile reguli3 care să simplifice procedurile
vizelor pentru cetăţenii ţărilor terţe care au cu UE4 un acord de scutire de viză pe bază de reciprocitate și
nu oferă această libertate tuturor statelor Uniunii. Parlamentarii europeni cer consolidarea mecanismului
de reciprocitate, astfel încât UE să poată reintroduce cererea de viză unei țări terțe care nu respectă acest
acord. UE mai poate suspenda temporar scutirea de vize pentru a opri „creșterea substanțială și bruscă“ a
numărului de imigranți ilegali, însă numai ca ultimă soluție. Acest lucru a fost cerut de statele membre care
se confruntă cu valuri de solicitanți de azil în urma scutirii de viză aplicată unor țări. Noile reguli vor mai
permite UE să suspende temporar scutirea de viză în situații de urgență. Schimbările propuse trebuie
aprobate de statele membre pentru a intra în vigoare.
3 Proiect de raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei ţărilor terţe ai
căror resortisanţi trebuie să deţină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie [COM(2011)0290 – 2011/0138(COD)], raportor Agustín Díaz de Mera García Consuegra. 4 Spre exemplu, SUA are cu UE un acord de scutire de viză pe bază de reciprocitate, însă încă cere vize pentru călătorie cetăţenilor din Bulgaria, Cipru, România și Polonia.
P A
R L
A M
E N
T U
L E
U R
O P
E A
N
P A
R L
A M
E N
T U
L E
U R
O P
E A
N
5
DIN ACTIVITATEA PREŞEDINTELU I PARLAMENTULUI EUROPEAN
Președintele PE vrea relansarea Uniunii pentru Mediterana
Prezent la Marsilia, pe 6 şi 7 aprilie a.c., la summit-ul președinților parlamentelor din UE, dl Martin Schultz a făcut un apel pentru
relansarea Uniunii pentru Mediterana. Acest summit este prima reuniune la nivel înalt, după cea a şefilor de stat şi de guvern, care a avut
loc la Paris în 2008, precum şi prima reuniune politică regională după primăvara arabă.
Într-o declarație comună, adoptată la finalul lucrărilor, se precizează ca există o
voință de a aprofunda cooperarea între ţările UE şi cele din nordul Africii. Dl Martin
Schulz a apreciat că această întâlnire a președinților unor parlamente liber alese a
fost un „enorm progres”, reamintind că la înfiinţarea Uniunii pentru Mediterana5,
anumite state membre erau conduse de dictatori.
Inițiativa vrea să dea startul unei noi cooperării euro-mediteraneene lansate încă în
1995, la Barcelona, însă nu s-au putut depăşi blocajele create de conflictul israeliano-
palestinian, activitățile sale fiind înghețate după ofensiva din Gaza de la sfârșitul
anului 2008. În anul 2010, conflictul israeliano-palestinian a condus la amânarea
reuniunii liderilor Uniunii pentru Mediterană (de 2 ori).
Preşedintele PE6 a pledat pentru un rol mai important al parlamentelor în facilitarea
tranziției în țările Primăverii Arabe, precizând că președinții acestora ar putea ajuta
la facilitarea proiectelor Uniunii într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic
și politic pentru regiune. El a discutat cu cei care formează parteneriatul ce unește
cele două maluri ale Mediteranei despre cum se vor realiza obiectivele Uniunii și cum vor fi reprezentate interesele oamenilor. Adunarea
Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana s-a reunit pe 11 și 12 aprilie a.c. la Parlamentul European, la Bruxelles.
5 În prezent, Uniunea pentru Mediterana numără 43 de state membre, printre care ţările Uniunii Europene, Turcia, Israel şi ţările arabe riverane Mării Mediterane.
6 Martin Schulz este şi președintele Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterană.
6
„Acolo unde Uniunea acţionează
realmente eficient, rareori primeşte
laude pentru acţiunile sale.”
7
COMISIA EUROPEANĂ
DEZVOLTARE REGIONALĂ
Raport intermediar privind Strategia pentru regiunea Dunării: după un început de bun augur, e timpul să trecem mai departe7
Comisia Europeană a prezentat, în data de 9 aprilie 2013 primul raport intermediar privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea
Dunării (EUSDR)8, la doi ani de la lansarea acesteia. Raportul prezintă în amănunt realizările importante în ceea ce privește soluţionarea
problemelor cauzate de lipsa legăturilor de transport, de absenţa competitivităţii, de poluare și de infracţiuni. Macroregiunea Dunării este
alcătuită din 14 ţări, dintre care 8 sunt state membre ale UE. Raportul explică amănunţit modul în care acestea au reușit deja, prin numeroase
proiecte și iniţiative comune, să stabilească un sistem concret de cooperare.
Pe de altă parte, raportul Comisiei face apel la guvernele din regiunea Dunării să își respecte angajamente politice prin prioritizarea strategiei
în toate domeniile de politică relevante, îndemnând cele 8 state membre ale UE implicate și Croaţia să includă strategia în planurile lor pentru
viitoarele programe din cadrul politicii regionale pentru perioada 2014-2020.
Raportul se axează pe progresele concrete înregistrate în cele patru domenii principale ale strategiei: interconectarea regiunii Dunării,
protejarea mediului, creșterea prosperităţii și consolidarea regiunii Dunării.
7 Cel de-al doilea Forum anual al EUSDR va avea loc anul acesta la București, în România, în zilele de 28 și 29 octombrie.
8 Raportul privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării
http://www.danube-region.eu/
8
Potrivit raportului, Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării a contribuit la instituirea unei structuri de cooperare valoroase pe
termen lung și a generat un angajament politic clar în rândurile partenerilor săi.
Raportul stabilește recomandări clare pentru viitor:
face apel la statele membre ale UE să includă strategia în viitoarele programe din cadrul politicii regionale pentru perioada 2014-2020.
Îndeamnă guvernele să utilizeze fondurile disponibile în mod eficient, combinând finanţări atât din fondurile structurale europene și din
Fondul european de investiţii, cât și din cadrul programului Orizont 2020, al programului COSME și al mecanismului Conectarea Europei.
Face apel la cele 14 ţări implicate să se asigure că dispun, la nivel naţional, de structuri cu personal adecvat și finanţate corespunzător
pentru realizarea priorităţilor Strategiei pentru regiunea Dunării.
Invită guvernele din UE să abordeze obiectivele strategiei în cadrul reuniunilor sectoriale relevante ale Consiliului de UE (de exemplu,
ale miniștrilor transporturilor, ale miniștrilor mediului, ale miniștrilor cercetării și ale miniștrilor de interne).
Raportul evidenţiază o serie de proiecte noi și explică în detaliu modul în care strategia impulsionează iniţiativele existente prin încurajarea
colaborării și a combinării finanţărilor, contribuind astfel la programul de creștere pe termen lung al UE „Europa 2020”.
Interconectarea regiunii Dunării (Legături de transport/energie sustenabilă/cultură și turism)
Declaraţia privind întreţinerea căii navigabile a Dunării, adoptată de miniștrii transporturilor din regiunea Dunării în iunie
2012. Memorandumul de înţelegere între România și Bulgaria privind navigabilitatea. Strategia a impulsionat finalizarea podului Calafat-Vidin
dintre România și Bulgaria – cel de-al doilea pod de pe secţiunea de frontieră de 630 km aflată de-a lungul fluviului. Noi proiecte de cercetare
privind navele inovatoare, cum este proiectul NEWS destinat să reînnoiască flota de pe Dunăre. Proiectul de interconectare gazieră Bulgaria-
Serbia avansează pentru a lega zona Mării Baltice de Marea Adriatică, de Marea Egee și de Marea Neagră.
Protejarea mediului în regiunea Dunării (Calitatea apei, riscuri de mediu/conservarea biodiversității)
Proiectul „Danube Floodrisk”: 8 ţări din regiunea Dunării pun în comun baze de date și cartografii ale riscurilor de inundaţii. Grupul operativ
pentru sturionii din Dunăre (Danube Sturgeon Task Force) a fost creat pentru a asigura protecţia populaţiilor viabile din această specie
importantă care trăiesc în fluviu.
Creșterea prosperității în regiunea Dunării (capacitate de cercetare/educație/tehnologia informației, competitivitatea întreprinderilor)
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
9
Forumul întreprinderilor din regiunea Dunării (Danube Region Business Forum), coordonat de Camera de Comerţ a Austriei, reunește peste
300 de IMM-uri și sprijină crearea de legături cu institute de cercetare și universităţi. Fondul pentru cercetare și inovare în regiunea Dunării
(Danube Research and Innovation Fund) se bazează pe experienţele programului BONUS din macroregiunea Mării Baltice. O Declaraţie
comună a tuturor celor 14 miniștri ai cercetării din regiunea Dunării: semnată la Ulm, în Germania, la 9 iulie 2012.
Consolidarea regiunii Dunării (Capacitate/cooperare instituțională în vederea combaterii crimei organizate)
Consolidarea cooperării între organele de poliţie din regiunea Dunării: o iniţiativă lansată chiar de șefii serviciilor de poliţie, destinată să
amelioreze măsurile de combatere a criminalităţii de-a lungul fluviului (inclusiv a crimei organizate) și să creeze o platformă transnaţională în
sprijinul aplicării legislaţiei. EUROPOL: proiect privind analiza ameninţărilor din regiunea Dunării.
EDUCAŢIE, CULTURĂ, MULTILINGVISM ȘI TINERET
În pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește reducerea abandonului școlar și creșterea numărului absolvenților de studii
superioare, persoanele de sex masculin rămân tot mai mult în urmă
Potrivit noilor cifre pentru 2012 prezentate în data de 11 aprilie 2013 de Eurostat, majoritatea statelor membre ale UE au înregistrat progrese
în ceea ce privește atingerea obiectivelor educaţionale ale Strategiei Europa 2020 privind reducerea ratei abandonului școlar9 sub 10 % și
creșterea procentului de tineri absolvenţi de studii superioare (terţiare sau echivalente) la peste 40 % până în 2020. Cu toate acestea, există
încă diferenţe mari în această privinţă, pe de o parte, între statele membre și pe de altă parte, între femei și bărbaţi. În medie, ponderea
tinerilor care își abandonează prematur studiile este în prezent de 12,8 % în UE, scăzând la 13,5 % în 2011. În 2012, 35,8 % dintre persoanele
cu vârste între 30 și 34 de ani din UE au absolvit ciclul terţiar de învăţământ, faţă de 34,6 % în anul precedent.
În 12 state membre (Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia, Slovacia, Slovenia și
Suedia) rata abandonului școlar a scăzut deja sub obiectivul de 10 % preconizat în Strategia Europa 2020, Irlanda situându-se pentru prima
dată la acest nivel. Ţările cu cele mai mari rate ale abandonului școlar sunt Spania (24,9 %), Malta (22,6 %) și Portugalia (20,8 %), însă aceste
9 Rata abandonului școlar este definită ca procentul de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani care au cel mult studii medii și care nu mai sunt înregistrate în sistemul de învăţământ sau
de formare profesională. Rata de absolvire a studiilor superioare (ciclul terţiar) se calculează ca ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit un ciclu terţiar de învăţământ (sau un nivel echivalent).
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
10
cifre reprezintă un progres faţă de cele din 2011. Rata abandonului școlar s-a redus cu cel puţin un punct procentual în Germania, Grecia,
Irlanda, Letonia și Regatul Unit, însă a crescut în Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Slovenia și Suedia.
În anul 2012, în 12 state membre (Belgia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franţa, Irlanda, Lituania, Luxemburg, Ţările de Jos, Spania, Suedia și
Regatul Unit), ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani absolvente de studii superioare a fost mai mare decât obiectivul de 40 %
preconizat în Strategia Europa 2020. Polonia și Slovenia vor depăși cu siguranţă acest obiectiv anul viitor. Proporţia tinerilor absolvenţi de
studii superioare rămâne scăzută în Italia (21,7 %), Slovacia (23,7 %), România (21,8 %), Malta (22,4 %), Republica Cehă (25,6 %) și Portugalia
(27,2 %). Situaţia cea mai îngrijorătoare o prezintă Bulgaria, unde procentul deja scăzut al absolvenţilor de ciclu terţiar (26,9 %) a cunoscut o
ușoară scădere în 2012.
În general, situaţia fetelor este mai bună: rata abandonului școlar în rândul lor este cu 24 % mai mică decât în rândul băieţilor. Diferenţele cele
mai mari în acest sens au fost înregistrate în Cipru (+58 %), Letonia (+57 %), Luxemburg (+57 %) și Polonia (+55 %), unde rata abandonului
școlar în cazul băieţilor este mai mare decât dublul celei constatate în cazul fetelor. De asemenea, procentul femeilor absolvente de studii
superioare este cu 27 % mai mare. Cel mai mare decalaj între sexe a fost înregistrat în Letonia (+85 %), Estonia (+79 %), Slovenia (+68 %) și
Bulgaria (+67 %).
Ratele abandonului școlar în UE (% în 2010, 2011 și 2012), modificări survenite în cursul anului trecut (în puncte procentuale) și obiectivul naţional pentru 2020
2010 2011 2012 Change 2011-2012 National target
EU 14.0 13.5 12.8p -0.7 less than 10.0
Austria 8.3 8.3 7.6 -0.7 9.5
Belgium 11.9 12.3 12.0 -0.3 9.5
Bulgaria 13.9 11.8 12.5 0.7 11.0
Cyprus 12.7 11.3 11.4 0.1 10.0
Czech Republic 4.9 4.9 5.5 0.6 5.5
Denmark 11.0 9.6 9.1 -0.5 less than 10.0
Estonia 11.6 10.9 10.5 -0.4 9.5
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
11
Finland 10.3 9.8 8.9 -0.9 8.0
France 12.6 12.0 11.6 -0.4 9.5
Germany 11.9 11.7 10.5p -1.2 less than 10.0
Greece 13.7 13.1 11.4 -1.7 9.7
Hungary 10.5 11.2 11.5 0.3 10.0
Ireland 11.4 10.8 9.7 -1.1 8.0
Italy 18.8 18.2 17.6 -0.6 15.0-16.0
Latvia 13.3 11.6b 10.5 -1.1 13.4
Lithuania 8.1 7.2 6.5 -0.7 less than 9.0
Luxembourg 7.1 6.2 8.1p 1.9 less than 10.0
Malta 24.8 23.6 22.6 -1.0 29.0
Netherlands 10.0 9.1 8.8p -0.3 less than 8.0
Poland 5.4p 5.6p 5.7p 0.1 4.5
Portugal 28.7 23.2 20.8 -2.4 10.0
Romania 18.4 17.5 17.4 -0.1 11.3
Slovakia 4.7 5.0 5.3 0.3 6.0
Slovenia 5.0 4.2 4.4 0.2 5.0
Spain 28.4 26.5 24.9 -1.6 15.0
Sweden 6.5 6.6 7.5 0.9 less than 10.0
United Kingdom 14.9 15.0 13.5 -1.5 No target
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
12
Potrivit unui raport, copiii migranților sunt mai susceptibili să ajungă în școli slabe
Potrivit unui nou studiu10 comandat de Comisia Europeană, copiii migranţi nou-sosiţi sunt mai susceptibili să sufere de pe urma segregării și să
ajungă în școli mai slab dotate, ceea ce duce la scăderea performanţelor și la o probabilitate ridicată ca acești copii să abandoneze prematur
școala. Studiul propune statelor membre să le asigure copiilor migranţi un sprijin educaţional specific, cum ar fi profesori specializaţi și
implicarea sistematică a părinţilor și a comunităţilor, pentru a le facilita integrarea.
Studiul examinează politicile naţionale în favoarea copiilor migranţi nou-sosiţi din 15 ţări care au cunoscut recent valuri considerabile de
imigraţie: Austria, Belgia (comunitatea de limbă flamandă), Republica Cehă, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia și Regatul Unit. Autorii studiului constată că Danemarca și Suedia oferă cel mai bun model, bazat pe
asigurarea unui sprijin specific și a unui nivel rezonabil de autonomie a școlilor. Celelalte ţări au tendinţa de a se concentra doar asupra unuia
dintre aceste aspecte, nereușind astfel să obţină rezultate mai bune în ceea ce privește integrarea copiilor migranţi.
Potrivit studiului Comisiei, în majoritatea ţărilor școlile fie sunt libere să urmeze orientări naţionale generale în ceea ce privește alocarea
fondurilor, fie, dimpotrivă, nu dispun de autonomia necesară pentru a adapta sprijinul în funcţie de nevoile individuale și pentru a ajusta
politicile naţionale în funcţie de circumstanţele locale.
Studiul distinge 5 tipuri de sisteme de sprijin educaţional:
a) Modelul bazat pe un sprijin integral (exemple: Danemarca, Suedia)
Acesta oferă sprijin permanent în domeniile cele mai relevante pentru integrarea copiilor migranţi nou-sosiţi: sprijin lingvistic și academic,
implicarea părinţilor, educaţie interculturală și mediu de învăţare prietenos.
b) Modelul bazat pe un sprijin nesistematic (exemple: Italia, Cipru, Grecia)
Caracterizat printr-o abordare aleatorie în ceea ce privește sprijinul oferit. Politicile nu sunt întotdeauna clar articulate, dotate cu resurse
eficiente sau implementate cu eficacitate. Profesorii, părinţii și comunităţile locale nu dispun, în general, de orientări clare.
10
Pentru informaţii suplimentare: http://ec.europa.eu/education/more-information/reports-and-studies_en.htm#migrant
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
13
c) Modelul bazat pe un sprijin compensator (exemple: Belgia, Austria)
Acesta include toate tipurile de politici de sprijin, presupunând predarea continuă a limbii ţării gazdă, dar un sprijin academic destul de slab, un
sistem de depistare prematură a competenţelor elevilor și împărţirea de timpuriu în grupe de competenţe. Acest model este „compensator”
deoarece urmărește mai mult să corecteze diferenţele, decât să abordeze dezavantajul iniţial.
d) Modelul bazat pe integrare (exemplu: Irlanda)
Caracterizat printr-o cooperare și prin politici educaţionale interculturale bine conturate. Legătura dintre școală, familie și comunitatea locală
este sistematică, în timp ce educaţia interculturală este bine integrată în curriculum și promovată în viaţa școlară de zi cu zi. Acest model nu
este axat pe sprijin lingvistic.
e) Modelul bazat pe acordarea unui sprijin centralizat în momentul sosirii (exemple: Franța, Luxemburg)
Acest model este axat pe înregistrarea centralizată a copiilor migranţi și pe furnizarea de sprijin academic, asigurând atât programe speciale de
sprijin bine dezvoltate pentru copiii cu rezultate școlare slabe, cât și sprijin lingvistic și sensibilizarea părinţilor.
OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ, AFACERI SOCIALE ȘI INCLUZIUNE
Relații de muncă: conform unui nou raport11, dialogul social din Europa este supus presiunii
Criza economică actuală reprezintă un impediment major pentru dialogul dintre reprezentanţii lucrătorilor și ai angajatorilor și guverne,
conform unui raport prezentat în data de 11 aprilie 2013 de Comisia Europeană. Raportul arată că reformele guvernamentale recente nu au
fost întotdeauna însoţite de un dialog social pe deplin eficient, ducând la relaţii de muncă din ce în ce mai conflictuale în Europa.
Implicarea reprezentanţilor lucrătorilor și angajatorilor („partenerii sociali”) în reformele guvernamentale este esenţială, pentru că soluţiile
găsite prin dialog social tind să se bucure de o mai largă acceptare în cadrul societăţii, să fie mai ușor de pus în practică și mai puţin de natură
să dea naștere unui conflict. Prin urmare, acordurile consensuale care implică partenerii sociali contribuie la asigurarea viabilităţii pe termen
lung a reformelor economice și sociale. Un dialog social bine structurat poate contribui în mod eficient la rezilienţa economică a Europei. De
11
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=7498
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
14
altfel, ţările în care dialogul social este bine stabilit și sistemele relaţiilor de muncă sunt
puternice sunt, în general, cele în care economia și societatea dau dovadă de o mai mare
rezilienţă, iar presiunea exercitată este mai mică. Potenţialul de soluţionare a problemelor pe
care îl are dialogul social poate contribui la depășirea crizei actuale. Noul raport ilustrează
modul în care rezultatele dialogului social european pot aduce o schimbare reală în viaţa
profesională a europenilor, de exemplu în ceea ce privește îmbunătăţirea sănătăţii și siguranţei
la locul de muncă ori a condiţiilor de muncă.
Având în vedere reducerea cheltuielilor publice în multe state membre, raportul se
concentrează asupra relaţiilor de muncă din sectorul public: administraţia publică, educaţia și
asistenţa medicală. Guvernele au stabilit o listă a priorităţilor în ceea ce privește câștigurile de eficienţă în domeniul restructurării sectorului
public. În unele ţări, acest proces a continuat, cu o abordare mai echilibrată și mai puţine conflicte, păstrându-se o marjă de manevră pentru
soluţii convenite colectiv între sindicate și sectorul public. În altele, metodele alese pentru punerea în aplicare a deciziilor au exclus adesea
utilizarea dialogului social. Această tendinţă nu se limitează la ţările care beneficiază de asistenţă financiară din partea UE și a Fondului
Monetar Internaţional. În consecinţă, în multe state membre, majorările fiscale și reducerea cheltuielilor publice au declanșat un val de
conflicte de muncă și au subliniat natura contestată a unora dintre măsurile de reformă care nu făceau obiectul dialogului social.
Totodată, raportul analizează în detaliu stadiul dialogului social în Europa Centrală și de Est. Deși există o mare diversitate între ţările din
regiune, toate acestea, cu excepţia Sloveniei, au sisteme ale relaţiilor de muncă slabe și fragmentate. De fapt, unele reforme subminează
implicarea partenerilor sociali în introducerea unor schimbări. Raportul arată că revitalizarea sistemelor naţionale de relaţii de muncă în scopul
de a promova și de a restabili consensul este esenţială pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a reformelor economice și sociale în
curs de desfășurare.
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
15
COMERŢ
Comisia propune modernizarea instrumentelor de apărare comercială ale UE
Comisia Europeană a prezentat în data de 10 aprilie 2013 o propunere care vizează adaptarea normelor UE în materie de luptă contra
concurenţei neloiale cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping sau al unei subvenţii, pentru a le adapta la dificultăţile
contemporane cu care se confruntă economia UE.
Modificările propuse ar face ca apărarea comercială a UE să funcţioneze mai bine pentru toate părţile interesate, inclusiv pentru producătorii
și importatorii din UE. Instrumentele antidumping și antisubvenţii vor fi mai eficiente și mai bine aplicate pentru a proteja producătorii UE
împotriva practicilor neloiale ale întreprinderilor străine și împotriva oricărui risc de retorsiune. În același timp, importatorii se vor bucura de o
mai mare predictibilitate în ceea ce privește schimbarea nivelurilor taxelor, ceea ce le va permite o mai bună planificare a afacerilor. Întregul
sistem va deveni mai transparent și mai ușor de înţeles.
În conformitate cu propunerea legislativă, Comisia:
va îmbunătăţi predictibilitatea pentru întreprinderi, informându-le în legătură cu orice măsuri
provizorii antidumping sau antisubvenţii cu două săptămâni înainte de instituirea taxelor;
le va oferi importatorilor rambursarea taxelor colectate în cursul unei anchete de reexaminare
în perspectiva expirării măsurilor, în cazul în care concluzionează că nu este necesar să menţină
mai mult de cinci ani măsurile de apărare comercială în vigoare;
va proteja industria UE prin iniţierea de anchete din proprie iniţiativă („ex officio”), fără să fi primit o cerere oficială din partea
industriei, atunci când există o ameninţare de retorsiune;
va descuraja ceilalţi parteneri comerciali să adopte anumite practici comerciale neloiale prin instituirea de taxe mai mari la importurile
din ţările care acordă subvenţii neloiale și creează distorsiuni structurale pe pieţele lor de materii prime. În astfel de cazuri, UE se va
abate de la regula sa generală a „taxei celei mai mici”, conform căreia taxa suplimentară este menţinută în limita a ceea ce este strict
necesar pentru a preveni un prejudiciu pentru o industrie din UE.
Propunerea legislativă trebuie să fie aprobată de Consiliu și de Parlamentul European și nu va dobândi probabil forţă de lege înainte de 2014.
Propunerile nelegislative complementare:
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
16
vor facilita cooperarea cu întreprinderile și asociaţiile profesionale implicate în anchete, prin prelungirea anumitor termene pe durata
anchetelor;
vor îmbunătăţi monitorizarea fluxurilor comerciale;
vor autoriza posibilitatea de a deschide din oficiu anchete antieludare pentru a garanta acţiuni mai rapide împotriva încercărilor ilegale
de sustragere de la aplicarea măsurilor.
În paralel, un document de lucru al DG Comerţ stabilește „proiecte de orientări” în patru domenii deosebit de complexe:
reexaminarea în perspectiva unei măsuri de apărare comercială, care este o anchetă efectuată la finalul perioadei obișnuite de cinci ani
de aplicare a taxelor, pentru a stabili dacă dumpingul și prejudiciul sunt susceptibile să continue sau să reapară în cazul abrogării
măsurii.
„testul de examinare a interesului Uniunii”, adică modul în care Comisia stabilește dacă o măsură de apărare comercială ar servi
intereselor economice generale ale UE, inclusiv interesele industriei europene vizate, ale importatorilor, ale industriilor care utilizează
produsul importat și, dacă este cazul, ale consumatorilor;
calcularea „marjei de prejudiciu”, care necesită o examinare a volumului și a preţurilor importurilor care fac obiectul unui dumping,
precum și a impactului acestora asupra industriei UE;
alegerea unei „ţări analoge”, care este utilizată pentru a stabili existenţa dumpingului pentru produsele provenind dintr-o ţară fără
„statutul de economie de piaţă”.
Aceste proiecte de orientări procedurale vor face acum obiectul unei consultări publice care va dura trei luni. După aceea, Comisia va analiza
observaţiile primite și va adopta versiunea finală, care va permite întreprinderilor din UE și publicului larg să înţeleagă mai bine procedurile UE
de apărare comercială.
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
17
MEDIU
Sprijinirea întreprinderilor și a consumatorilor pentru a se descurca în labirintul ecologic
Conform ultimului sondaj Eurobarometru referitor la produsele ecologice, 48 % dintre consumatorii
europeni sunt derutaţi de fluxul de informaţii pe care le primesc referitoare la impactul asupra mediului.
Mai multe federaţii industriale au lansat îndemnuri de a se aplica o metodă paneuropeană, bazată pe
evaluări știinţifice și pe analize ale ciclului de viaţă realizate în întreaga UE. Ele au exprimat temerea că
existenţa mai multor iniţiative la nivelul statelor membre ar fi în contradicţie cu principiile pieţei unice,
derutând consumatorii și crescând costurile pentru industrie.
Propunerile din data de 9 aprilie 2013, o Comunicare privind crearea pieței unice pentru produse ecologice și o Recomandare privind utilizarea
metodelor12, ar trebui să ofere informaţii referitoare la impactul asupra mediului comparabile și fiabile, sporind încrederea consumatorilor, a
partenerilor comerciali, a investitorilor și a altor părţi interesate din rândul întreprinderilor.
Propunerea:
prezintă două metode de a măsura performanţa de mediu de-a lungul întregului ciclu de viaţă, amprenta de mediu a produselor (AMP)
și amprenta de mediu a organizaţiilor (AMO);
recomandă statelor membre, întreprinderilor, organizaţiilor private și comunităţii financiare utilizarea voluntară a acestor metode;
anunţă o perioadă de testare de trei ani pentru a elabora norme specifice produselor și sectoarelor prin intermediul unui proces care
implică multipli factori interesaţi, inclusiv posibilitatea pentru organizaţii de a evalua și alte metode;
conţine principii pentru comunicarea performanţei de mediu, cum ar fi transparenţa, fiabilitatea, integralitatea, comparabilitatea și
claritatea;
sprijină eforturile internaţionale în direcţia unei mai bune cooperări în ceea ce privește elaborarea de metodologii și disponibilitatea
datelor.
12 Comunicare/Recomandare:
http://www.ec.europa.eu/environment/eussd/smgp/index.htm
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
18
AFACERI INTERNE
Sistemul de Informații Schengen (SIS II) este acum operațional
Pentru a spori securitatea și a facilita libera circulaţie a persoanelor în spaţiul Schengen, începând
cu data de 9 aprlie 2013 intră în funcţiune Sistemul de Informaţii Schengen de a doua generaţie
(SIS II). SIS II facilitează schimbul de informaţii între autorităţile naţionale de control al frontierei,
autorităţile vamale și cele poliţienești cu privire la persoanele care este posibil să fi fost implicate
în infracţiuni grave. Sistemul include, de asemenea, alerte cu privire la persoane dispărute, în
special copii, precum și informaţii despre anumite bunuri, de exemplu, bancnote, automobile,
camionete, arme de foc și documente de identitate care este posibil să fi fost furate, însușite ilegal
sau pierdute.
În condiţiile în care controalele la frontierele interne au fost abolite, SIS II îndeplinește în continuare un rol crucial în facilitarea circulaţiei libere
a persoanelor în spaţiul Schengen. SIS II este a doua generaţie a Sistemului de Informaţii Schengen, operaţional din 1995, ale cărui
funcţionalităţi au fost acum îmbunătăţite, permiţând, de exemplu, introducerea de date biometrice (amprente digitale și fotografii), lansarea
de noi tipuri de alerte (în cazul furtului de aeronave, nave, containere, mijloace de plată) sau corelarea diferitelor alerte (de exemplu, corelarea
unei alerte privind o persoană cu o alertă privind un vehicul). SIS II va include, de asemenea, copii ale mandatelor europene de arestare, care
vor fi atașate direct la alertele privind persoanele căutate în vederea arestării, predării sau extrădării, ceea ce va facilita și va accelera luarea de
măsuri în consecinţă de către autorităţile competente.
C O
M I
S I A
E U
R O
P E
A N
Ă
19
"Preşedinţia irladeză va lucra împreună cu cetăţenii europeni
pentru a asigura un viitor stabil şi prosper."
20
PREŞEDINŢIA CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE
AFACERI EXTERNE
Impactul schimbărilor climatice, foamea şi slaba nutriţie sunt subiecte ale conferinţelor internaţionale
În perioada 15-16 aprilie, la Dublin, a avut loc o conferinţă internaţională13 la care au participat aproximativ 300 de
persoane, factori de decizie-cheie alături de miniştri de externe, pentru comerţ şi dezvoltare, ai justiţiei, ai agriculturii
şi reprezentanţi ai mediului de cercetare, ai ONU, ai altor agenţii de dezvoltare, precum şi fostul vicepreşedinte
american dl Al Gore.
Ministrul Tánaiste Eamon Gilmore a subliniat rolul recunoscut în plan internaţional al Irlandei pentru poziţia sa de
lider în combaterea foametei din cadrul celor mai sărace comunităţi din lume. Cu acest prilej a fost adusă în discuţie şi agenda politică privind
securitatea alimentară şi modul în care este influenţată de schimbările climatice. Discuţiile vor fi continuate şi în viitor, şi în termenul cel mai
scurt vor fi preluate şi de viitoarea reuniune G8 care se va concentra mai mult pe nevoile micilor agricultori care au o mai mică capacitate de
adaptabilitate şi care sunt cel mai tare afectaţi de schimbările climatice.
13
www.irisch.aid şi www.eu2013.ie
21
Cunoscând perspectiva că populaţia globului va ajunge până în anul 2050 la 9 miliarde, comunitatea internaţională trebuie să revizuiască
obiectivele de dezvoltare ale mileniului, cu doi ani înainte de data limită pentru realizarea lor şi să înceapă să contureze un cadru nou valabil
după anul 2015. Un număr mult prea mare din populaţia globului suferă încă de foame, mai ales femeile şi copiii, aceasta fiind şi principala
cauză a îmbolnăvirilor şi a deceselor din fiecare an. Au fost asociate la această conferinţă următoarele teme: foamea, slaba nutriţie,
schimbările climatice şi justiţia. Toate, împreună şi separat, produc efecte nedorite asupra celor mai vulnerabile persoane, afectate acum dar şi
în viitor deoarece nu există un răspuns global bazat pe o înţelegere clară a drepturilor. Dialogul şi bunele practici pot constitui un mod de
abordare a acestor teme în cadrul noii agende de dezvoltare internaţională, alături de noi modalităţi de a evalua, a gândi şi a percepe
provocările care apar la nivel mondial. Au fost înregistrate unele progrese în zona serviciilor, educaţiei şi asistenţei medicale dar este esenţial
ca în următorii 2-3 ani toţi factorii de decizie să se raporteze în acţiunile lor la realitatea vieţii cotidiene a celor săraci.
P R
E Ș
E D
I N
Ţ I
A I
R L
A N
D E
Z Ă
22
COMITETUL REGIUNILOR
BUGETUL 2014-2020
CoR împărtășește îngrijorarea lui Martin Schulz în privința bugetului 2014-2020: „Este necesar un acord înainte de vară”
Adunarea UE a reprezentanţilor locali și regionali în cadrul celei de-a 100-a sesiuni plenare a CoR a prezentat președintelui Parlamentului
European, Martin Schulz, priorităţile orașelor și regiunilor europene. Președintele Ramón Luis Valcárcel Siso a afirmat că, în actualul
context politic, „… pentru a asigura planificarea adecvată a investițiilor locale și regionale pentru următorii ani, este necesar un acord
privind bugetul UE (cadrul financiar multianual - CFM) înainte de începerea verii”. Totodată, CoR și-a exprimat profunda îngrijorare cu
privire la opinia exprimată de unii membri ai Parlamentului European, care au sugerat că politica de coeziune este de domeniul
trecutului. „Coeziunea este cel mai puternic instrument pe care îl avem la dispoziție pentru a difuza inovația, pentru a promova eficiența
energetică, pentru a combate șomajul și sărăcia în rândul tinerilor. Pentru mulți dintre noi, este unul dintre puținele instrumente rămase
pentru a proiecta viitorul comunităților noastre”, a subliniat dl Valcárcel.
Președintele Schulz a subliniat încă o dată cât este de important ca Uniunea Europeană să dispună de mijloace financiare adecvate în următorii
șapte ani, precum și necesitatea imediată de a preveni riscul unui deficit structural în creștere în UE: „…Dacă nu rezolvăm problema deficitului
actual, Comisia Europeană va fi nevoită să recomande reduceri bugetare echivalente, de 11 până la 16 miliarde EUR, ceea ce va avea
consecințe grele asupra regiunilor și orașelor. În următorii ani, disparitățile dintre angajamentele și plățile propuse de Consiliul European vor
23
duce la o politică de deficit, ceea ce este de neacceptat pentru Parlament” a afirmat președintele Schulz. În acelaşi timp, el și-a exprimat
încrederea în șansele de a se ajunge la un acord satisfăcător cu Consiliul European asupra CFM. „Apreciem acest optimism rezervat”, a răspuns
președintele Grupului PPE din cadrul Comitetului Regiunilor, Michael Schneider (DE-PPE), subliniind totodată că, în ciuda faptului că
autorităţile locale și regionale s-au mobilizat pentru a a-și lansa programele de investiţii pentru perioada 2014-2020, este indispensabil să se
ajungă în timp util la un compromis privind CFM.
S-a subliniat faptul că Parlamentul European și Comitetul Regiunilor îndeplinesc roluri complementare. „…Fără Parlament, CoR nu ar reuși să
facă auzită cu atâta forță vocea regiunilor și orașelor în dezbaterile publice din UE și în cadrul procesului legislativ. Totodată, fără contribuția
noastră, Bruxelles și Strasbourg ar fi și mai departe de cetățeni” a subliniat președintele CoR, adăugând că alegerile din 2014 vor reprezenta un
moment crucial. Prim-vicepreședinta CoR, Mercedes Bresso, a făcut apel la exercitarea unor eforturi comune pentru a împiedica victoria
mișcării euroscepticilor la următoarele alegeri europene și a solicitat punerea în aplicare în timp util a unor politici orientate spre creștere:
„…Consolidarea financiară, știm cu toții, este o datorie față de generațiile viitoare, dar trebuie să recunoaștem totodată că, dacă nu le oferim
tinerilor șansa de a găsi un loc de muncă, populismul are toate șansele să câștige teren”. Comentând accentuarea unei stări de spirit împotriva
UE, dl Schulz a subliniat că „…idealurile UE sunt astăzi în pericol și trebuie să-i convingem pe cetățeni că merită să creadă în ele mai departe”. El
a solicitat CoR să își aducă întreaga contribuţie „…la salvarea UE, redeșteptând valorilor sale fundamentale și explicând cetățenilor că UE nu
trebuie să se ocupe de absolut tot. Când lucrurile pot fi făcute mai bine la nivel local și regional, ele trebuie făcute la acest nivel.”
Domnul Karl-Heinz Lambertz (BE-PSE), președintele Grupului PSE din cadrul Comitetului Regiunilor, a militat pentru un pact social cu caracter
obligatoriu, care să imprime un nou elan realizării obiectivelor sociale ale Strategiei Europa 2020. În ceea ce privește bugetul UE, el a solicitat
rezolvarea chestiunilor sistemice: „…nu ne putem permite să blocăm în fiecare an investițiile UE pentru a încerca să obținem în ultima clipă
acorduri mai ieftine”, a afirmat prim-ministrul comunităţii germane din Belgia. Paul O'Donoghue (IE-ALDE) a subliniat, în numele Grupului ALDE
al CoR, că „…cetățenii europeni cer frânarea măsurilor de austeritate, iar datoria atât a CoR, cât și a Parlamentului European este de a se opune
deciziilor celorlalte instituții atunci când ele contravin intereselor cetățenilor UE”. Pentru Uno Silberg (EE-AE), președintele Grupului AE al CoR,
„…Parlamentul European și Comitetul Regiunilor ar trebui să reprezinte puntea necesară dintre deciziile adoptate la nivelul UE și cetățeni”.14
14
www.europa.eu
24
CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Dosarul C-443/11
Părţile din acţiunea principală: F.P.Jeltes, M.A.Peeters, J.G.J. Arnold – reclamant şi
Raad van Bestuur van het Uitvoeringsinstituut werknemersverzekeringen – pârât15.
Obiectul sesizării:
Acordarea dreptului de opţiune în favoarea lucrătorilor frontalieri atipici în legătură cu statul membru în care se pun la dispoziţia unei agenţii
de plasare a forţei de muncă și de la care primesc prestaţiile de şomaj pentru motivul că, în statul pentru care au optat, perspectivele de
reintegrare în câmpul muncii sunt cele mai mari intră sub incidenţa Regulamentului nr.883/200416.
Puncte de vedere
Curtea face referire la prevederile Regulamentul (CEE) nr.1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate
socială în raport cu lucrătorii salariaţi și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii. Curtea de Justiţie considerase că
lucrătorilor frontalieri atipici aflaţi în șomaj total li se putea recunoaște dreptul de a beneficia de prestaţii de șomaj fie în statul lor de
reședinţă, fie în statul ultimului loc de muncă. În această speţă se solicită Curţii să se pronunţe asupra problemei dacă această soluţie
15
www.curia.eu 16
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82). Este articolul 65 acoperitor într-o măsură suficientă astfel încât ca lucrătorii aflaţi în şomaj complet să primească prestaţii în condiţiile care le sunt mai favorabile pentru căutarea unui loc de muncă. Dreptul Uniunii, în speţă articolul 45 TFUE sau articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68
(privind coordonarea sistemelor de securitate socială JO L 166,p.1)
se opune unei decizii a unui stat membru de a refuza prestaţiile de şomaj acordate în temeiul dreptului naţional unui lucrător migrant (lucrător frontalier) aflat în șomaj total, care a fost angajat ultima oară în acest stat membru şi despre care se poate presupune, având în vedere relaţiile sociale şi familiale, că are cele mai mari şanse de reintegrare pe piaţa muncii din acest stat membru, numai pentru motivul că are reședinţa în alt stat membru.
25
anterioară trebuie să mai fie aplicată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială. De asemenea, se solicită Curţii să se pronunţe asupra compatibilităţii unei condiţii
privind reședinţa impuse de statul ultimului loc de muncă. În sfârșit, aceasta a trebuit să se pronunţe asupra problemei sistemului tranzitoriu în
materie de prestaţii de șomaj între Regulamentul nr. 1408/71 și Regulamentul nr. 883/2004.
Problema ridicată de prezenta cauză este dacă ratio decidendi poate justifica menţinerea excepţiei sub incidenţa Regulamentului
nr. 883/2004. Curtea putea depăși această lipsă vădită a voinţei legiuitorului în cazul în care ar fi convinsă că dispoziţiile Regulamentului
nr. 883/2004 nu sunt de natură să îndeplinească obiectivul stabilit de a garanta cele mai favorabile condiţii pentru reintegrarea profesională a
lucrătorului frontalier.
Curtea a statuat că, „[e]xceptând cazul în care este justificată în mod obiectiv și proporţională cu obiectivul urmărit, o dispoziţie de drept
naţional trebuie considerată ca fiind indirect discriminatorie dacă, prin însăși natura sa, îi poate afecta mai mult pe lucrătorii migranţi decât pe
cei naţionali și, în consecinţă, dacă prezintă riscul de a-i defavoriza în special pe primii. (…) [a]ceasta este situaţia unei condiţii privind reședinţa
precum cea de care depinde acordarea prestaţiei în discuţie în litigiul principal, condiţie care este mai ușor de îndeplinit de lucrătorii naţionali
decât de cei ai altor state membre, întrucât mai ales acești din urmă lucrători sunt cei care, în special în caz de șomaj […], tind să părăsească
ţara în care se afla fostul lor loc de muncă pentru a se întoarce în ţara lor de origine.”
Totuși, situaţia din litigiul principal în această cauză are drept caracteristică faptul că lucrătorii şi-au exercitat deja libera circulaţie, au părăsit
deja teritoriul naţional și nu au intenţia de a se întoarce pe acest teritoriu. Pentru a stabili existenţa unui impediment sau a unei descurajări în
calea exercitării libertăţii de circulaţie, trebuie să se caracterizeze, mai întâi, o afectare a situaţiei lucrătorilor frontalieri precum cei din litigiul
principal. Or, Curtea a recunoscut că întâmpină câteva dificultăţi în a o contura:
- Pe de o parte, potrivit unei jurisprudenţe constante, un lucrător nu poate pretinde ca deplasarea sa să fie neutră în materie de securitate
socială;
- Pe de altă parte, reclamanţii din litigiul principal nu au demonstrat cu adevărat un prejudiciu real ca urmare a plăţii prestaţiilor de șomaj de
către statul lor de reședinţă. În această privinţă este foarte dificil să se aprecieze care sistem naţional s-ar dovedi cel mai avantajos.
- În al doilea rând, dreptul Uniunii nu a consacrat un principiu de coordonare prin care să se urmărească garantarea în mod sistematic a
beneficiului prestaţiilor la cele mai ridicate valori. În cel mai bun caz, trebuie să se asigure să nu fie plătite contribuţii sociale pentru care nu se
va beneficia de prestaţii. Curtea a statuat că obiectivul liberei circulaţii a lucrătorilor nu ar fi atins „dacă lucrătorii, în urma exercitării dreptului
CU
RTE
A D
E JU
STIŢ
IE A
U.E
.
26
lor de liberă circulaţie, ar trebui să piardă avantaje de securitate socială pe care le asigură legislaţia unui stat membru, în special atunci când
aceste avantaje reprezintă contraprestaţia pentru cotizaţiile pe care aceștia le-au plătit. Totuși, se impune în această situaţie să se constate că
reclamanţii din litigiul principal nu au pierdut „un avantaj de securitate socială”. Pur și simplu, dreptul la prestaţii care a luat naștere ca urmare
a perioadelor lucrate în Ţările de Jos este reportat asupra statului de reședinţă și se poate relua în orice moment în statul ultimului loc de
muncă în cazul în care reclamanţii în cauză ar trebui să se stabilească din nou în acest stat. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere că
reclamanţii din litigiul principal pot beneficia, dacă doresc acest lucru, de serviciile de plasament din statul ultimului loc de muncă. Pe de altă
parte, ţinând seama de natura specială a acestor contribuţii și de sistemele de securitate socială în general, nu poate prevala nicio logică de
natură strict contabilă. Trebuie să se observe, de asemenea, că necorespondenţa dintre statul membru care a perceput contribuţiile și statul
de acordare a prestaţiilor este o consecinţă asumată de statele membre din cauza opţiunii pe care au realizat-o, în opinia lor în favoarea
lucrătorilor frontalieri, care se întemeiază pe o anumită idee de solidaritate.
-În al treilea rând, astfel cum a observat în mod corect guvernul german în observaţiile sale scrise, cuantumul prestaţiilor de șomaj este stabilit
în general de statele membre, în mod evident individual, în funcţie de costul vieţii din fiecare stat. Prin urmare, cuantumul cel mai ridicat al
prestaţiilor de șomaj olandeze s-ar explica printr-un cost al vieţii mai mare în acest stat membru, cost la care reclamanţii din litigiul principal nu
sunt expuși, dat fiind că aceștia trăiesc și locuiesc fie în Belgia, fie în Germania. Acest element fundamental le distinge de persoanele care
lucrează și locuiesc în Ţările de Jos. Prin urmare, este vorba despre situaţii diferite care pot fi analizate în mod diferit.
Tratamentul lucrătorilor frontalieri se armonizează cu cel al rezidenților din statul în care ei locuiesc. Aceasta rezultă în mod clar dintr-o
alegere realizată de legiuitorul Uniunii, care, în aceste condiții, a pus în aplicare principiul nediscriminării. Egalitatea de tratament a
lucrătorilor frontalieri este astfel garantată în statul de reședință, dat fiind că articolul 65 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede astfel că
statul de reședință trebuie să plătească prestațiile de șomaj „ca și când” lucrătorii ar fi fost supuși propriei lor legislații în perioada ultimei
încadrări în muncă. Dat fiind că situaţia reclamanţilor face obiectul articolului 65 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 și
pentru motivele descrise mai sus, în special la punctul 52 din prezentele concluzii, nu ni se pare, în circumstanţe precum cele din litigiul
principal, că refuzul de plată al unei prestaţii de șomaj opus de statul ultimului loc de muncă unor lucrători frontalieri care au reședinţa într-un
alt stat membru aduce atingere liberei circulaţii a lucrătorilor atunci când rezultă că dreptul la prestaţie este transferat în statul de reședinţă.
Concluzie
CU
RTE
A D
E JU
STIŢ
IE A
U.E
.
27
Un lucrător aflat cu domiciliul la frontiera unui stat poate beneficia de ajutor de şomaj numai în statul membru de reşedință ,
chiar dacă a lucrat şi în statul vecin. Această regulă se aplică chiar şi în cazul în care angajatul a menținut deosebit strânse cu
statul în care a fost angajat în ultima dată.
Astfel,Curtea a reținut că un lucrător frontalier în șomaj total poate pretinde de şomaj numai în statul de reședință, cu excepția cazului în
cazul în care regimul tranzitoriu pus jos de regulament din 2004 se aplică la el.
CU
RTE
A D
E JU
STIŢ
IE A
U.E
.
28