Academia de Studii EconomiceFacultatea de Management

Politica agricolă comună a Uniunii Europene și

dezvoltarea rurală

Prof. Alina PROFIROIU

Ion George Daniel

Master MAMM

Bucuresti 2015

Cuprins

1. Cadru instituțional și legislativ 2007-2013 privind politica agricola....................................................3

1.1 Pilonul 1...........................................................................................................................................5

1.2. Pilonul 2 – dezvoltarea rurala...........................................................................................................8

2. Politica comuna agricola, in perioada 2014-2020...............................................................................10

2.1. Implicaţii ale noului context de finanţare ale P.A.C. pentru România............................................11

3. Programe nationale in domeniul agriculturii......................................................................................14

4. Agenda Europeana- Criza laptelui si implicatiile asupra Romaniei....................................................15

5. Bibliografie........................................................................................................................................17

2

1. Cadru instituțional și legislativ 2007-2013 privind politica

agricolă

Triunghiul decizional în cadrul Uniunii Europene, deci şi în cazul PAC, este constituit din

Parlamentul European, Consiliul European şi Comisia Europeană.Parlamentul European

reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, “popoarele statelor reunite în cadrul

Uniunii Europene.” În prezent, este format din 626 parlamentari, aleşi prin vot direct de către

cetăţenii statelor membre.

Parlamentul are trei funcţii esenţiale: atribuţii legislative, împărţite cu Consiliul Uniunii

Europene, adoptă legislaţia Uniunii (directive, regulamente, decizii);împarte autoritatea în

domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare, poate modifica cheltuielile

bugetare. În ultimă instanţă, adoptă bugetul comun. Aceasta este una din atribuţiile şi puterile

cele mai importante;exercită un control democratic asupra Comisiei. Aprobă desemnarea

membrilor Comisiei şi are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercită un control politic

asupra ansamblului instituţiilor.

Consiliul European este constituit din şefii de state sau guverne cărora li se alătură

Preşedintele Comisiei Europene. Este organismul suprem de impulsionare şi orientare politică a

Uniunii Europene. Este cel mai înalt for decizional al nivelul UE. Se reuneşte bianual în sesiuni

semestriale sau de cate ori este necesar.

Comisia Europeană este braţul executiv al UE, fiind comparabilă cu un guvern naţional.

Este diferit de acesta prin faptul că nu este rezultatul unui proces electoral. Comisia deţine două

atribuţii cheie: iniţiativa legislativă şi implementarea PAC. Comisia îndeplineşte trei funcţii

esenţiale:joacă rolul de unic iniţiator al politicilor comunitare;veghează respectarea tratatelor şi

aplicarea legislaţiei UE de către statele membre;este organ executiv al Uniunii, implementează şi

coordonează politicile comunitare. Gestionează bugetul comunitar şi Fondurile Structurale.

Pentru implementarea PAC la nivelul fiecărui stat membru, reglementările comunitare

stipulează prevederi stricte şi obligatorii pentru crearea cadrului legislativ şi instituţional. Deşi nu

există un model unic de funcţionare şi organizare a PAC, fiecare stat membru are posibilitatea de

3

a-şi construi cadrul instituţional de bază în funcţie de particularităţile sale administrative la nivel

statal. Datorită cheltuielilor bugetare naţionale pe care un stat membru trebuie să le suporte în

vederea construcţiei acestui cadru, reglementările recomandă statelor membre ca structura

administrativă creată pentru gestionarea PAC să nu creeze disfuncţionalităţi (neregularităţi,

securitatea datelor etc.) din cauza unei birocraţii excesive. Pentru aplicarea mecanismelor

organizării comune de piaţă, fiecare stat membru trebuie să implementeze măsurile orizontale.

Acestea se referă la aspecte bugetare, finanţarea cheltuielilor PAC, gestionarea şi implementarea

alocaţiilor financiare din FEOGA (Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă) –

Agenţia de Plăţi, implementarea şi funcţionarea sistemului de intervenţie – Autoritate de

Intervenţie, crearea Sistemului Integrat de Administrare şi Control – IACS, care va cuprinde baza

de date a parcelelor agricole şi animalelor, precum o autoritate naţională care se va ocupa de

gestionarea informaţiilor generale (nivelul producţiei etc.) referitoare la contabilitatea fermei –

Reţeaua de Informare Contabilă Agricolă.

Cadrul legislativ al PAC este parte a acquis-ului comunitar. Acquis-ul comunitar

reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează Uniunea Europeană, instituţiile

Uniunii Europene, activitatea acestora, acţiunile şi politicile comunitare.Articolele 32-38 din

Tratatul de la Amsterdam reprezintă baza legislativă a Politicii Agricole Comune. Astfel,

Articolul 32 defineşte produsele agricole şi stipulează “extinderea pieţei comune la nivelul

produselor agricole definite ca fiind produse ale solului, produse obţinute din creşterea

animalelor, pescuit şi produse obţinute din prelucrarea primară a acestora”. Articolul 33 stabileşte

obiectivele PAC. Articolul 34 reglementează organizaţiile comune de piaţă care pot lua una din

următoarele forme, în funcţie de natura produselor în cauză: reguli comune în domeniul

concurenţei;coordonarea obligatorie a diferitelor organizaţii naţionale de piaţă;existenţa unei

pieţe europene comune. Aceasta ar putea include orice măsură necesară în vederea atingerii

obiectivelor stipulate în articolul 33, în special cele legate de preţuri, ajutoare de producţie şi

marketing al producţiei, depozitare şi preluare, precum şi întregul mecanism de stabilizare a

importurilor şi exporturilor.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene există aproximativ 6000 de acte ale instituţiilor

europene care reglementează direct sau indirect politica agricolă comună. Aceste acte se împart

în:

4

Regulamente: actele juridice de cea mai mare importanţă la nivelul UE, aplicarea lor este

integrală şi obligatorie la nivelul statelor membre, iar aplicabilitatea este directă (nu suferă un

proces de includere în legislaţia naţională pentru a intra în vigoare).

Directivele prezintă acelaşi caracter obligatoriu, dar se deosebesc faţă de regulamente prin

următoarele aspecte: se pot adresa doar unei părţi a statelor membre şi nu tuturor; fixează doar

obiectivele, lasă la nivelul competenţei statelor naţionale modul şi mijloacele de implementare a

lor; permit o adaptare a dreptului comunitar la conjuncturile şi particularităţile fiecărui stat

membru.

Deciziile- reprezintă mijlocul legal prin care instituţiile UE pot ordona rezolvarea unei situaţii

particulare, individuale. Se dresează fie unui singur stat membru fie chiar unei persoane fizice sau

juridice.

1.1 Pilonul 1

Pentru realizarea obiectivelor PAC definite în Tratatul de la Roma şi în spiritul

principiilor stabilite la Stresa, s-a construit un sistem complex de reguli şi mecanisme care

reglementează producţia, comerţul şi prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub

denumirea de organizaţii comune de piaţă. Treptat, organizaţiile comune de piaţă le-au înlocuit pe

cele naţionale pentru produsele/sectoarele care cad sub incidenţa PAC. În prezent, circa 90% din

13 produsele agricole din Uniunea Europeană fac parte dintr-o organizaţie comună de piaţă, şi

anume: cereale, carne de porc, ouă şi carne de pasăre, fructe şi legume proaspete şi procesate,

banane, vin, lapte şi produse lactate, carne de vită şi viţel, orez, uleiuri şi grăsimi (inclusiv ulei de

măsline şi plante oleaginoase), zahăr, flori şi plante decorative, furaje uscate, tutun, in şi cânepă,

hamei, seminţe, carne de oaie, carne de capră, precum şi alte produse cărora li se aplică numai

anumite reglementări. Pentru implementarea măsurilor comune de reglementare a pieţelor,

Comunitatea are la dispoziţie următoarele instrumente: preţurile, intervenţia pe piaţă, ajutoarele

financiare, cotele de producţie, protecţia vamală comună.

5

Mecanismul general de funcţionare a pieţelor produselor agricole în Uniunea Europeană

este bazat pe un sistem complex de reglementare a preţurilor de comercializare a produselor.

Astfel, anual se stabilesc de către Consiliu trei niveluri de preţ pentru produsele de sub incidenţa

PAC: preţul indicativ, preţul de intervenţie, şi preţul prag. Preţul indicativ este preţul la care

Consiliul recomandă comercializarea produselor agricole pe Piaţa Internă. Nivelul său este

considerat cel potrivit pentru a asigura un standard „rezonabil” al veniturilor producătorilor

agricoli. În acest spirit, iniţial, preţurile indicative au fost fixate la niveluri foarte ridicate, în

special pentru cereale. Ele au mai fost diminuate după refomele din 1992 şi 1999, dar rămân în

continuare, în medie, mai ridicate decât preţurile internaţionale. Preţul de intervenţie este preţul

minim garantat care poate fi obţinut pentru producţia comercializată pe piaţa internă. Atunci când

preţurile unor produse (în special la cereale, produse lactate, carne de vită, de porc, zahăr, orez),

ating nivelul minim (când oferta este în exces faţă de cerere), Comunitatea intervine prin achiziţia

şi stocarea produsului respectiv, nepermiţând scăderea preţului de piaţă sub preţul de intervenţie

şi asigurând fermierilor garanţia unor venituri minime. Iniţial, în stadiul de început al PAC,

nivelul preţului de intervenţie era mult superior celui de pe piaţa mondială. Măsura era în spiritul

obiectivului asigurării unui nivel de trai 14 echitabil pentru populaţia agricolă. Însă, preţurile mari

la produsele alimentare constituiau un stimulent puternic pentru creşterea producţiei, încât curând

s-a ajuns la situaţii de supraproducţie şi producţie pe stoc. Prin reformele din 1992 (McSharry) şi

1999, preţul de intervenţie a fost adus spre nivelul de pe piaţa mondială, în special pentru

produsele generatoare de surplusuri (culturi arabile, carne de vită, lapte şi produse lactate),

concomitent cu acordarea, către fermieri, de ajutoare financiare (plăţi compensatorii), care să

compenseze pierderile suferite. În cazul cerealelor şi al orezului, nivelul preţului de intervenţie

creşte în fiecare lună pentru a acoperi cheltuielile determinate de stocarea producţiei de către

fermieri în perioada de recoltare şi comercializare. Creşterea lunară a preţului de intervenţie are

rolul de a evita situaţiile de plasare pe piaţă a întregii recolte, fermierii fiind încurajaţi în acest fel

să comercializeze producţia treptat, în tranşe mai mici. Preţul prag este preţul sub care

importurile de produse agricole nu pot pătrunde în Uniunea Europeană. Raţiunea este aceea ca,

după adăugarea cheltuielilor specifice de transport şi comercializare pe parcurs comunitar, preţul

la consumator al produselor importate să fie mai mare decât preţurile produselor interne. Nivelul

preţului prag se obţine prin aplicarea taxelor vamale la nivelul preţului mondial. Iniţial, taxele

(prelevările) vamale erau variabile, în funcţie de variaţiile preţului mondial. Acordul pentru

6

agricultură, negociat în 1995 în cadrul rundei Uruguay a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a

prevăzut transformarea tuturor barierelor netarifare (inclusiv a prelevărilor variabile) în taxe

vamale.

Atunci când preţurile de piaţă ale unor produse ating niveluri mai mici sau apropiate de

cele stabilite prin sistemul preţurilor de intervenţie, agenţii autorizate cumpără şi stochează

aceste produse pentru a restabili nivelul preţului. Este încurajată şi stocarea de către producătorii

privaţi, prin acordarea de sprijin financiar către aceştia. Produsele stocate sunt fie revândute când

se restabileşte echilibrul pe piaţă, fie exportate la preţuri derizorii pe pieţele internaţionale, fie

distruse (în scenariul negativ al alterării, ca urmare a stocării îndelungate). Intervenţia s-a aplicat

mai ales la cereale, produse lactate, zahăr, ulei de măsline, seminţe oleagionase .

Plăţile directe sunt formate din ajutoarele pentru producţie şi plăţile compensatorii.

Subvenţiile pentru producţie se aplică produselor al căror consum ar fi descurajat în situaţia unui

preţ prea mare, obţinut spre exemplu prin impunerea unui nivel ridicat al protecţiei vamale. Ele se

calculează şi se acordă fie pe unitate de produs, fie la suprafaţă, sau pe cap de animal. Rolul lor

este dublu: pe de o parte, preţul pentru consumatori este menţinut la un nivel rezonabil, iar pe de

altă parte, veniturile producătorilor rămân ridicate. Astfel de ajutoare se acordă pentru: ulei de

măsline, seminţe oleaginoase, carne de oaie, tutun.

Datorită nivelului mai ridicat al preţurilor produselor agricole pe Piaţa Internă faţă

de piaţa mondială, producătorilor le lipseşte motivaţia financiară de a exporta, ei având

certitudinea că prin plasarea produsului pe piaţa Uniunii Europene nu vor obţine un preţ mai mic

decât preţul de intervenţie, superior preţului mondial. De aceea, exporturile de produse agricole

către alte ţări sunt încurajate de Uniunea Europeană prin acordarea, către exportatori, a unor sume

reprezentând diferenţa dintre preţul indicativ şi preţul mai mic care se obţine pe piaţa

internaţională. Măsura este importantă mai ales în cazul produselor pentru care Uniunea se

confruntă cu surplusuri: cereale, produse lactate, carne de vită, carne de porc, carne de pasăre,

ouă, unele fructe şi legume, ulei de măsline, orez, vin, zahăr.

Protectia vamala : In linii generale, pentru realizarea importului produselor agricole în

Uniunea Europeană este necesară obţinerea unei licenţe de import – condiţionată de constituirea

unui depozit până în momentul în care importatorul dovedeşte că produsele sale respectă normele

sanitare şi fitosanitare, precum şi cerinţele de calitate europene - şi plata taxelor vamale. Taxele

7

vamale au luat locul prelevărilor variabile la import, ca urmare a rezultatelor negocierilor din

cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului-Runda Uruguay.

1.2. Pilonul 2 – dezvoltarea rurala

Componenta de dezvoltare rurală a PAC a căpătat o atenţie sporită după elaborarea de

către Comisie a documentului strategic Agenda 2000, devenind astfel al doilea pilon al PAC.

Sunt două raţiuni majore care justifică necesitatea unei abordări în această direcţie: prima, este

dată de proporţia foarte mare – 80% - pe care o deţin suprafeţele agricole relativ la suprafaţa

Uniunii Europene. A doua este cea a obiectivului primordial de coeziune economică şi socială al

Uniunii Europene, a cărui realizare ar deveni utopică fără acordarea atenţiei cuvenite dezvoltării

armonioase a zonelor rurale.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în Regulamentul Consiliului nr. 1257/17

mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală, sunt:

- Ameliorarea exploataţiilor agricole

- Garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole

- Protecţia mediului

- Dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă,

pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa

economică şi socială a zonelor rurale

Măsurile de politică de dezvoltare rurală sunt de două feluri:

1. Masuri insotitoare : pensionarea anticipata , se acorda sprijin financiar pentru

fermierii şi lucrătorii agricoli în vârstă de peste 55 de ani care se retrag din

activităţile/muncile agricole cu caracter comercial înainte de vârsta legală de

pensionare.

: agricultura ecologica, se acordă sprijin financiar pentru

promovarea metodelor de producţie agricolă care au în vedere protejarea mediului

înconjurător şi conservarea patrimoniului rural. Ajutorul se acordă fermierilor care

8

timp de cel puţin 5 ani au practicat metode agro-ecologice, în limita a 600 Euro/ha

pentru recoltele anuale, 900 Euro/ha pentru recolte perene, şi 450 Euro/ha pentru alte

recolte.

: exploatarea zonelor defavorizate , se acordă sprijin financiar

pentru fermierii din zonele defavorizate (cum ar fi cele montane) sau cele cu probleme

specifice de mediu, pentru a se asigura continuitatea exploatării terenurilor, un

standard de viaţă echitabil pentru fermieri, conservarea peisajului ambiant, şi

protejarea mediului.

2. Masuri de modernizare si diversificare a exploatatiilor agricole :

- Se acordă sprijin financiar pentru investiţiile în exploataţiile agricole

(spre exemplu, echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea

producţiei, diversificarea acesteia, îmbunătăţirea calităţii produselor ;

- Se acordă sprijin pentru înfiinţarea de ferme de către persoanele în

vârstă de cel mult 40 de ani, care nu au mai condus o fermă agricolă

anterior; Activităţi de formare profesională, în special în domeniile

calităţii produselor şi protejării mediului ;

- Se acordă sprijin financiar persoanelor fizice, asociaţiilor sau

autorităţilor locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier, incluzând

activităţi de împădurire, ameliorarea tehnicilor de exploatare

forestieră.

9

2. Politica comună agricolă, în perioada 2014-2020

Parlamentul European, Consiliul de Ministri al UE si Comisia Europeana au ajuns la un

acord privind o reforma a politicii agricole comune (PAC) pentru perioada de dupa 2013.Acordul

urmareste, in primul rand, o politica agricola comuna mai echitabila decat cea aplicata in

prezent. Astfel, platile directe vor fi distribuite in mod mai echitabil atat intre statele membre, cat

si intre regiuni si intre agricultori, iar „referintele istorice” iau sfarsit: Convergenta: repartizarea

bugetului PAC va garanta faptul ca niciun stat membru nu primeste mai putin de 75 % din media

la nivel de Uniune, pana in 2019. La nivelul statelor membre sau al regiunilor, se vor reduce

decalajele dintre valorile sprijinului acordat exploatatiilor: ajutorul la hectar nu va putea cobori

sub cota de 60 % din media ajutoarelor platite pana in 2019 intr-o anumita zona administrativa

sau agronomica. Pentru noile state membre, mecanismul SAPS (plata unica pe suprafata) va

putea fi prelungit pana in 2020. Statele membre vor putea acorda, de asemenea, un sprijin mai

consistent zonelor defavorizate. Vor putea fi alocate plati cuplate unui numar limitat de productii,

cu o cuplare specifica de 2 % pentru proteinele vegetale, pentru reducerea dependentei UE de

importurile din acest domeniu.

Fiecare stat membru, fiecare teritoriu si fiecare agricultor va contribui la solutionarea

problemei durabilitatii si a luptei impotriva schimbarilor climatice, prin aplicarea unor masuri

simple, al caror impact pozitiv a fost deja demonstrat. Intre 2014 si 2020 vor fi investiti peste 100

de miliarde euro intr-un efort de a ajuta agricultura sa raspunda provocarilor din domeniile

calitatii solului si a apei, biodiversitatii si schimbarilor climatice.În februarie 2014, Comisia

Europeană, prin DG Agriculture & Rural Development, a publicat un Raport care sintetizează

principalele direcţii de dezvoltare ale acestei politici comune în perioada 2014 -2020, precum şi

implicaţiile asupra politicilor naţionale în domeniu, dar şi asupra producţiei agricole din statele

membre.

Potrivit analizei publicate în raportul menţionat anterior, P.A.C. reprezintă o punte între

aşteptările cetăţenilor din UE privind agricultura şi aşteptările fermierilor din ţările membre care

se confruntă cu provocări economice şi de mediu, fiind, totodată, o investiţie din bugetul

10

comunitar într-un sector strategic în termeni de securitate alimentară, mediu înconjurător şi

creştere economică în zonele rurale.Pentru a răspunde acestor aşteptări în noul context de

finanţare, fondurile alocate în cadrul Politicii Agricole Comune şi al programelor de dezvoltare

rurală ale statelor membre vor fi direcţionate prioritar către următoarele obiective: Creşterea

competitivităţii agriculturii europene la nivel global şi naţional; Conservarea diversităţii

sistemelor de producţie agricolă din ţările UE; Adaptarea producţiei agricole astfel la noile

provocări de mediu legate de schimbările climatice şi protecţia resurselor naturale.

În acest context, se impune menţionat faptul că, în iunie 2013, instituţiile comunitare au

adoptat un cadrul de reglementare care trasează noi direcţii de dezvoltare şi reformă pentru PAC.

Noua reformă a P.A.C. a fost modelată de o dezbatere publică integrală cu cetăţenii comunitari şi

instituţiile naţionale, având obiectivul de a permite adaptarea P.A.C. la noile provocări în ceea ce

priveşte dezvoltarea sectorului rural din UE pe termen mediu şi lung. Potrivit noilor direcţii de

evoluţie şi reformă ale P.A.C. în perioada 2014 -2020, aceasta se va concentra pe trei piloni

fundamentali: ecologie şi eficienţa în agricultură, asigurarea unei alimentaţii sănătoase la

preţuri accesibile şi revitalizarea zonelor şi comunităţilor rurale.

2.1. Implicaţii ale noului context de finanţare ale P.A.C. pentru România

Bugetul P.A.C. alocat perioadei 2014-2020 se ridică la 373 de miliarde de euro pentru

cele 28 de state membre, iar România are alocate fonduri de 17,5 miliarde de euro, în creştere

faţă de exerciţiul bugetar anterior 2007-2013 (13,8 miliarde euro). Aceste fonduri suplimentate

vor putea fi pe deplin valorificate dacă fermierii români vor fructifica, în special prin sistemul

plăţilor directe, oportunităţile oferite de fiecare dintre cele trei direcţii de dezvoltare expuse

anterior. De menţionat faptul că, deşi pe total fondurile au crescut pentru România, pentru Pilonul

II – Dezvoltare Rurală acestea au scăzut cu 13,5%.

De asemenea, noile prevederi ale P.A.C. stipulează reglementări care vor oferi fermierilor

comunitari şi, implicit, celor români, posibilitatea de a obţine cel mai bun preţ de pe piaţă pentru

produsele lor. Organizaţiile profesionale şi inter-profesionale vor avea noi posibilităţi pentru a-şi

11

putea spori eficienţa, iar acestea vor fi sprijinite în vederea creşterii vânzărilor directe către

consumatori.

În noul cadru de finanţare există reglementări care vor asigura fermierilor din UE o mai

bună protecţie împotriva volatilităţii preţurilor. Pentru a face faţă volatilităţii preţurilor agricole,

în noul cadru de finanţare, se prevede un buget anual de 2,5 miliarde de euro, iar pentru a

răspunde ameninţărilor legate de schimbările climatice se constituie o rezerva de 500 de milioane

de euro, ceea ce reprezintă un total de 3 miliarde de euro. Potrivit noului cadru de finanţare, în

perioada 2014 -2020 vor fi promovate fondurile mutuale şi asigurarea veniturilor din agricultură,

dar şi o nouă rezervă pentru situaţii de criză, care va asigura imediat sprijinul pentru fermieri în

eventualitatea unei crize economice, a unei recesiuni legate de condiţiile meteorologice sau a

unui alt tip de criză. Astfel, fondul  pentru situaţii de criză va fi de 400 milioane de euro anual, la

susţinerea sa contribuind redirecţionarea sumelor alocate pentru plăţile directe şi care nu au fost

folosite de către fermieri în anul bugetar curent.

Pentru a realiza obiectivul susţinerii dezvoltării dinamice a zonelor rurale, noile

reglementări ale P.A.C. îşi propun creşterea numărului de fermieri din Uniunea

Europeană, sporind atractivitatea acestui domeniu pentru tineri. În acest context, tinerii fermieri

cu vârsta sub 40 de ani din România  vor fi eligibili pentru un sprijin financiar suplimentar de

25% în primii cinci ani de activitate.

De asemenea, sunt prevăzute fonduri pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi a

antreprenoriatului, prin sprijinirea activităţilor rurale în vederea dezvoltării în alte sectoare pe

lângă sectorul agroalimentar, de exemplu procesarea alimentelor sau turismul rural.Trebuie

menţionat faptul că pentru asigurarea unei mai bune distribuiri a sprijinului financiar în vederea

stimulării creşterii şi a ocupării forţei de muncă, noile prevederi ale P.A.C. stipulează că numai

fermierii activi vor beneficia de plăţi, iar persoanele care lucrează în zone mai puţin favorizate se

califică pentru fonduri suplimentare, la fel şi micii fermieri a căror schemă de sprijin va fi

simplificată.Noul cadru de finanţare al P.A.C. prevede, de asemenea, o mai mare flexibilitate în

sistemul plăţilor directe şi introduce Schema „verde” de plată, ce facilitează finanţarea

activităţilor agricole care respectă cerinţele de mediu.În viziunea reformei P.A.C., viitorul

agriculturii europene se defineşte sub egida a două tendinţe majore: ecologie şi eficienţă.

12

Pentru a atinge aceste două deziderate, în noul cadru de finanţare – în perioada 2014 -2020 – va fi

încurajată utilizarea mai eficientă a resurselor naturale pentru combaterea schimbărilor climatice

şi protecţia biodiversităţii, în acest context fiind prevăzută alocarea a  30% din plăţile directe şi

30% din fondurile pentru dezvoltare rurală pentru forme durabile de producţie. De asemenea,

sunt  prevăzute ajutoare specifice pentru agricultura organică. Reforma adoptată în iunie 2013

prevede că 30 % din ajutoarele directe acordate agricultorilor vor fi legate de practicile agricole

eficiente pentru protecţia biodiversităţii, a calităţii solurilor şi a mediului în general. Este vorba,

de exemplu, de diversificarea culturilor, de menţinerea unor păşuni permanente sau de zone

ecologice pe teritoriul exploataţiilor.Noul cadru de finanţare prevede şi dublarea fondurilor

pentru cercetare, inovare şi schimb de cunoştinţe, inclusiv prin intermediul unui nou Parteneriat

european pentru inovare, care va încuraja colaborarea mai strânsă între cercetători şi fermieri,

ajutându-i să se modernizeze şi să îşi crească producţia, folosind mai puţine resurse pentru

rezultate mai eficiente. În perioada 2014 -2020, prin intermediul P.A.C., vor fi alocate 4,5

miliarde de euro pentru cercetarea agricolă în scopul de a pune bazele unei strategii de creştere

durabila a producţiei agricole şi de adaptare a acesteia la aşteptările consumatorilor din UE.

13

3. Programe nationale in domeniul agriculturii

Pentru a putea implenta politica europeana in domeniul agriculturii, Romania a trebuit sa

infiinteze mai multe tipuri de programe nationale, astfel incat obiectivele propuse de catre UE sa

se materialize. Romania a creeat programe multiple pentru agricultura, acoperind mai multe

sectoare, aici amintind horticultura( fructe, seminte, viticultura, floricultura), culturi de camp

( cereale, plante tehnice, plante medicinale si aromatice), agricultura ecologica, cresterea

animalelor (bovine, porcine, ovine si caprine, cabaline, iepuri, pasari de curte).

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală- are ca obiectiv general creşterea

competitivităţii sectoarelor agro-alimentar şi forestier, îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural,

îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale, diversificarea economiei rurale, demararea şi

funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare locală.

Programul Naţional Apicol - copul de bază al programului este sprijinirea activităţilor de

profilactică şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea

materialului biologic pentru refacerea şeptelului apicol care favorizează obţinerea produselor

apicole de cea mai înaltă calitate în stupine, tipărirea şi multiplicarea ghidului de bune practici în

apicultură precum şi achiziţionarea stupilor şi inventarierea administrativ-geografică şi meliferă a

tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de

infrastructură rutieră.Măsurile prevăzute şi aprobate în Programul Naţional Apicol sunt finanţate

50% prin participare comunitară şi 50% finanaţare prin buget naţional.

Programul national de Sprijin al României în sectorul vitivinicol, 2014 – 2018 –

prevedere o masura pentru promovarea vinurilor pe piata tarilor terte. Beneficiarii sprijinului

financiar pentru această măsură sunt societăţi producătoare de vinuri cu denumire de origine

controlată (D.O.C.) şi/sau indicaţie geografică protejată (I.G.P.), organizaţii de producători,

organizaţii profesionale şi organizaţii interprofesionale ai căror membri produc şi exportă vinuri

cu D.O.C. / I.G.P. Măsurile de informare şi promovare, care au ca obiectiv îmbunătăţirea

14

competitivităţii vinurilor comunitare pe pieţele ţărilor terţe, cuprind următoarele activităţi

eligibile: campanii de promovare, relatii publice, studii ale noilor piete .

Programul pentru instalarea tinerilor fermieri – urmareste instalarea pentru prima data

a tinerilor fermieri, ca sefi/manageri ai unei exploatatii agricole; submasura va crea posibilitatea

tinerilor fermieri rezidenti, cu un minim de cunostinte de baza, sa se instaleze ca sefi/manageri ai

exploatatiei; resterea numarului de tineri fermieri care incep pentru prima data o activitate

agricola ca sefi/manageri de exploatatie; incurajarea tinerilor si a familiilor din mediul rural de a

se stabiliza in mediul rural, ceea ce va crea un efect pozitiv asupra economiei nationale in

general.

4. Agenda Europeana- Criza laptelui si implicatiile asupra Romaniei.

Miniștrii agriculturii din statele membre s-au întâlnit la Bruxelles, pentru a căuta soluţii

care să răspundă evoluțiilor din sectorul agricol – în principal consecințelor eliminării cotelor de

lapte, care i-au adus pe producători în situații financiare disperate.Eliminarea cotelor europene

pentru producţia de lapte, în aprilie 2015, a început să se resimtă nu doar în România, ci și la

nivel european. Măsura, care a vizat “liberalizarea” pieţei laptelui, a eliminat restricţiile de

producţie, ceea ce a dus la o scădere a preţurilor – în contextul în care UE se confruntă cu o criză

de supraproducție şi cu o pierdere a unor pieţe de export cum ar fi Rusia (din cauza embargoului)

și China.

România nu şi-a atins niciodată cotele impuse în trecut, însă, după eliminarea acestora,

producţia a început să scadă, plasându-i pe fermierii români într-o poziţie vulnerabilă într-un

context european deteriorat.La finele discuţiilor Comisia Europeană a anunţat un pachet de

măsuri în valoare de 500 de milioane de euro care să adreseze dificultăţile de lichiditate ale

fermierilor, să stabilizeze pieţele şi să vină în sprijinul bunei funcţionări a lanţului de

aprovizionare.

15

Fermierii cer sprijin de urgenţă pentru acoperirea pagubelor produse de secetă cît şi pentru

pierderile cauzate de criza laptelui, fenomene ce au dus la diminuarea veniturilor în cultura mare

şi în sectorul creşterii bovinelor pentru lapte.

România, alături de alte cincisprezece state comunitare, este semnatara unei declaraţii

comune prin intermediul căreia este susţinută ideea unor „noi forme de reglementare la scară

europeană“ a sectorului lactatelor, apreciind că acesta „nu depinde numai de regulile pieţei“.

Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Letonia, Lituania,

Luxemburg, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria susţin ideea menţinerii

instrumentelor de susţinere a preţurilor şi, în această privinţă, eliminarea regimului cotelor de

producţie în sectorul lactatelor în Uniunea Europeană (UE) până în 2015. „Măsurile existente au

ajutat pur şi simplu la prăbuşirea suplimentară a pieţelor, dar ele nu sunt suficiente pentru

ameliorarea situaţiei căreia exploataţiile trebuie să îi facă faţă. Pentru a se evita dispariţia

exploataţiilor pe scară largă, UE trebuie să ia noi măsuri solide şi concrete. Suntem favorabili

propunerii de creştere a plafonului «minim» la 15.000 de euro pentru o perioadă de trei ani“,

afirmă semnatarii declaraţiei. Eliminarea cotei de lapte și embargoul impus de Rusia exercită o

presiune enormă asupra pieței laptelui în Europa. Fermierii văd că de această conjunctură profită

procesatorii. Prețul oferit pe laptele materie primă s-a prăbușit iar mulți fermieri rămân cu laptele

la poartă dacă nu acceptă cel mai ridicol preț din istoria zootehniei noastre: 48 de bani litrul.

16

5. Bibliografie

1. Luca Lucian, Ghinea Cristian - Centrul Român de Politici Europene, O ţară şi două agriculturi – Policy memo, nr. 4, 2009

2. Dumitrescu S., Ciochină I., Niţă I., Construcţie europeană. UE, Ed. Independenţa Economică, Piteşti, 2010

3. Niţă Ion, Voicu Iulica, Scărlătescu Iuliana, Sima Isabella-Cristiana, Dicţionar explicativ al Uniunii Europene, Ed. Irecson, Bucureşti, 2009

4. Institutii Si Politici Europene - Marius Profiroiu, Alina Profiroiu, Irina Popescu, Ed. Economica, Bucuresti 2008

5. http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/documents/agri/pr/ 1040/1040294/1040294ro.pdf

6. http://ziarullumina.ro/sectorul-laptelui-in-criza-39389.html 7. http://www.romania-actualitati.ro/

sedinta_extraordinara_a_consiliului_pentru_agricultura_si_pescuit-803718. http://beta.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf 9. http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/ghid%20inforural.pdf 10. http://www.ecoruralis.ro/storage/files/Documente/RaportPAC.pdf 11. http://www.finantare.ro/pndr-2014-2020-6-1-sprijin-privind-instalarea-tinerilor-fermieri.html 12. http://www.iem.ro/articole-euroinfo/635-politica-agricol-comun-in-perioada-2014-2020-un-

parteneriat-intre-comisia-european-i-fermieri13. http://cursdeguvernare.ro/bruxelles-summit-ul-laptelui-producatorii-agricoli-afectati-de-

scaderea-preturilor-si-de-pierderea-unor-piete-mari-comisia-promite-masuri-de-500-de-milioane.html

14. http://www.madr.ro/programul-national-apicol.html

17