PMBH 2015 Mures Cap3 CARACTERIZAREA APELOR DE … · PMBH MURES - CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ 16 Se menţionează faptul că în cadrul actualului ciclu de planificare

PMBH MURES - CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

15

CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ 3.1 Categorii de ape de suprafaţă La nivelul b.h.Mureş există următoarele categorii de ape de suprafaţă:

• râuri (naturale, puternic modificate şi artificiale) - 10810 km (râuri cadastrate), din care: o râuri permanente - 2906 km, ce reprezintă cca. 26,88 % din totalul cursurilor de

apă; o râuri nepermanente - 7904 km, ce reprezintă cca. 73,12% din totalul cursurilor de

apă; • lacuri naturale – 3, deşi nu au suprafaţa mai mare de 0,5 km2, sunt reprezentative pentru

tipul lor • acumulări – 12, cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;

Categoriile de apă de suprafaţă sunt ilustrate în Figura 3.1. 3.2 Ecoregiuni, tipologie şi condiţii de referinţă Ecoregiuni

La nivelul bazinului hidrografic Mureş din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directivei Cadru în domeniul Apei (Ilies 1978), pe baza caracteristicilor ecologice şi a distribuţiei geografice a faunei acvatice, aşa cum a fost indicat şi în cadrul primului Plan de Management au fost definite 2 ecoregiuni: Ecoregiunea Munţii Carpaţi – 10 şi Ecoregiunea Câmpia Ungară – 11, respectiv subecoregiunea Podişul Transilvaniei (S10a), ca parte componentă a ecoregiunii Munţii Carpaţi, care sunt ilustrate în Figura nr 3.2.

3.2.1 Tipologia apelor de suprafaţă Directiva Cadru Apă prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile de

apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor. Clasificarea tipologică a apelor de suprafaţă, este bazată pe aceleaşi principii enunţate în

cadrul Primului Plan de Management, respectiv abordarea top-down (parametrii descriptivi abiotici - factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice) şi abordarea bottom-up (măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor biologice). Suprapunerea celor două abordări conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere al comunităților biologice, având în vedere reprezentativitatea anumitor elemente biologice pentru categoriile de ape respective şi disponibilitatea datelor. În cadrul activităților comune de implementare a Directivei Cadru Apă la nivel european, au fost definite în perioada 2013-2014 pentru râurile şi lacurile naturale, tipurile principale generale (Broad types) la nivel european, rezultate prin agregarea (acolo unde a fost posibil) pe criterii abiotice a tipologiilor ce au fost raportate de către Statele Membre ale Uniunii Europene în cadrul primului Plan de Management. În cadrul acestui proces au rezultat 20 tipuri generale de râuri naturale şi 15 tipuri de lacuri naturale la nivel european ∗.

∗ agregarea la nivel european în tipuri generale a fost realizată în cadrul unui proiect european de cercetare elaborat de către experţi ai Centrului de Cercetare Comună al Uniunii Europene (JRC) și European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine waters (ETC-ICM), ce a fost publicat pe site-ul JRC la sfârşitul lunii decembrie 2014.


16

Se menţionează faptul că în cadrul actualului ciclu de planificare tipologiile reactualizate ce vor fi raportate de către Statele Membre prin Planurile de Management, vor fi agregate în tipuri generale definite la nivel european ulterior raportării celui de al 2-lea Plan de Management∗∗.

∗∗

agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui proiect de cercetare


17

Figura 3.1 Categorii de apă în bazinului hidrografic Mureş


18

Figura 3.2 Ecoregiunile din bazinului hidrografic Mureş


19

Tipologia cursurilor de apă În cazul cursurilor de apă, pentru caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă

din România, care are la bază sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), s-au considerat aceiași parametrii utilizați în primul Plan de Management Bazinal, respectiv: parametrii obligatorii - ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile geologice, suprafaţa bazinului de recepţie și parametrii opţionali - structura litologică a patului albiei, debitul specific mediu multianual, debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%, panta medie a cursului de apă, caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura medie multianuală.

În definirea tipologiei cursurilor de apă nepermanente (reprezentate de acele cursuri de apă caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cu zero) se consideră și fenomenul secării ca fenomen natural, în cadrul acestui proces un rol important avându-l Atlasul Secării Râurilor din România, ce se află în curs de actualizare.

Pentru tipurile generale definite la nivel european european, criteriile abiotice ce au fost luate în considerare pentru identificarea tipurilor au fost următoarele: altitudinea bazinului, suprafaţa bazinului de recepţie, caracteristicile geologice.

Caracterizarea biotică şi reactualizarea tipologiei cursurilor de apă

În privinţa caracterizării biotice s-a menţinut abordarea din primul Plan de Management, ce a constat în corelarea informaţiilor abiotice cu tipurile de ihtiofaună potenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona lipanului, zona scobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona crapului) şi cu datele rezultate prin măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor de macronevertebrate (considerat elementul cel mai reprezentativ pentru cursurile de apă).

În privinţa cursurilor de apă nepermanente, având în vedere existenţa unor date şi

informaţii suplimentare faţă de primul Plan de Management, constând în nerelevanţa ihtiofaunei pentru aceste tipuri, precum şi existenţa similarităţilor în privinţa comunităţilor de macronevertebrate, numărul de tipuri a fost sintetizat (reducându-se astfel de la 4 tipuri la 3). Aceasta s-a realizat prin unirea tipului RO17 (curs de apă nepermanent situat în zona montană) cu RO18 (curs de apă nepermanent situat în zona piemontană sau de podișuri înalte), rezultând noul tip RO17-curs de apă nepermanent situat în zona montană, piemontană şi de podișuri înalte.

Consecinţă a comasării tipului RO17 cu RO18, la nivelul b.h. Mureş sunt definite un număr de 11 de tipuri de cursuri de apă a căror prezentare sintetică (tipuri şi sub-tipuri) este cuprinsă în Tabelul 3.1, iar distribuţia acestora este redată în Figura 3.3.

Referitor la tipologiile generale europene, se menţionează că pentru România au fost identificate 6 tipuri generale europene (Broad types), respectiv Broad type 1 (Râuri foarte mari, bazin hidrografic >10 000 km2), Broad type 4 (Zona de câmpie-altitudine ≤200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic mediu-mare 10-10 000 km2), Broad type 5 (Zona de câmpie- altitudine ≤200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic (≤100 km2)), Broad type 10 (Altitudine medie 200-800 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic mediu-mare (100-10 000 km2)), Broad type 11 (Altitudine medie 200-800 m, geologie calcaroasă sau mixtă, bazin hidrografic foarte mic-mic (≤100 km2)), Broad type 20 (Mediteraneene, cursuri temporare sau intermitente), acestea corespunzând în totalitate şi tipurilor din actualul Plan de Management.

În Tabelul 3.2 este prezentată corespondența dintre tipurile generale de râuri definite la nivel european şi tipologiile la nivelul b.h. Mureş pentru primul Plan de Management Bazinal şi pentru cel de-al doilea Plan de Management.


20

Tabelul 3.2 Corespondența dintre tipurile generale de râuri definite la nivel european şi

tipologiile din b.h. Mureş pentru primul Plan de Management Bazinal şi pentru cel de-al doilea

Plan de Management Bazinal.

Tipologie europeană Tipologie PM I Tipologie PM II

11 RO01 RO01

10 RO02 RO02

11 RO04 RO04

10 RO05 RO05

4 RO10 RO10

4 RO10* RO10*

4 RO11 RO11

4 RO11* RO11*

20 RO17 RO17

20 RO18 RO18

20 RO19 RO19

20 RO20 RO19


21

Tabelul 3.1 Tipologia cursurilor de apă-râuri la nivelul bh. Mureş

Tip Si

mbo

l

Eco

reg

iune

a

Parametrii

Supr

afaț

a km

2

Geo

logi

a

Stru

ctur

a lit

olog

ica

Pan

ta

‰

Alt

itud

inea

m

dMN

Pre

cipi

tați

i m

m/a

n

Tem

pera

tura

0 C

q l/s/k

m2

q 95%

l/s

/km

2

Tip

ul

bioc

enot

ic

pote

nți

al

–fa

una

pisc

icol

ă

Curs de apă situat în zona montană, piemontană sau de podișuri înalte

RO01 10 10-1000

a-silicioasă b-calcaroasă c-organica

blocuri, bolovăniș, pietriș

20-200 >500 600-1400 -2+9 >5 >0,5 Păstrăv Lipan Clean

Sector de curs de apă situat în zona piemontană sau de podișuri înalte

RO02

10 1000-10000

a-silicioasă b-calcaroasă

pietriș, bolovăniș

3-20 >500 600-800 7-9 5-20 1-3 Lipan Scobar

Sector de curs de apă situat în depresiuni intramontane

RO03 10 >10 a-silicioasă b-calcaroasă c-organică

nisip, pietriș, bolovăniș

1-3 >500 600-800 7-9 3-20 0.2-2 Clean Scobar

Curs de apă situat în zona de dealuri sau de podișuri

RO04 10-a, 11, 12, 16

10-1000 a-silicioasă b-calcaroasă c-organica

nisip, pietriș

1-30 200-500 500-700 8-10 1-5 0.01-0.5

Clean

Sector de curs de apă situat în zona de dealuri și de podișuri

RO05 10, 10-a

1000-10000

a-silicioasă b-calcaroasă c-organică

nisip, pietriș

0.5-20 200-500 500-700 8-10 3-15 0.2-2 Scobar Mreana

Sector de curs de apă situat în zona de câmpie F>3000 km2 - ECO 11 F>5000 km2 - ECO 12,16

RO10 RO10*

11 12,16

>3000 >5000

a-silicioasă b- calcaroasă c-organică

nisip, mâl, argilă

0.5 - 5 <200 400-600 9-11 2-10 0.05-1 Scobar Mreana Clean

Sector de curs de apă cu zone umede situat în zona de câmpie F>3000 km2 - ECO 11 F>5000 km2 - ECO

RO11 RO11*

11 12, 16

>3000 >5000

a-silicioasă b-calcaroasă c-organică

nisip, mâl , argilă

<1 <200 400-600 9-11 2-10 0.1-1 Mreana, Crap


22

Tip

Sim

bol

Eco

reg

iune

a

Parametrii

Supr

afaț

a km

2

Geo

logi

a

Stru

ctur

a lit

olog

ica

Pan

ta

‰

Alt

itud

inea

m

dMN

Pre

cipi

tați

i m

m/a

n

Tem

pera

tura

0 C

q l/s/k

m2

q 95%

l/s

/km

2

Tip

ul

bioc

enot

ic

pote

nția

l –

faun

a pi

scic

olă

12,16 Cursuri de apă influențate calitativ de cauze naturale și cursuri de apă temporare Cursuri de apă influențate din punct de vedere calitativ de cauze naturale

RO16 10-1000

Curs de apă nepermanent situat în zona montană, piemontană sau de podișuri înalte

RO17 10-1000 a-silicioasă b-calcaroasă

blocuri, bolovăniș, pietriș

20-150 >500 600-1100 -2 - +9 2-17 0

Curs de apă nepermanent situat în zona de dealuri și podișuri


pietriș, nisip, mâl

5-30 200-500 450-550 8-10 1.5-7 0

Curs de apă nepermanent situat în zona de câmpie


nisip, mâl <8 <200 400-500 9-11 <2 0

Notă: Specii de pești prezente : * cegă, păstrugă, nisetru, morun, scrumbia de Dunăre, lin, plătică, somn, șalău, avat, mreană, asprete ** păstrugă, nisetru, morun, plătică, caras, somn, șalău, avat, cegă


23

Figura 3.3 Tipologia cursurilor de apă la nivelul bazinului hidrografic Mureş


24

În cadrul Exercițiului European de Intercalibrare-Faza a 2-a (2008-2011) România, ca membră a grupului Eastern Continental, a participat şi finalizat procesul de intercalibrare a metodei de evaluare pentru macrozoobentos, proces în cadrul căruia au fost definite tipologii comune de intercalibrare, a căror corespondenţă cu tipurile existente in bh.Mureş este prezentată în Tabelul 3.3. Tabelul 3.3 Corespondența dintre tipurile comune de intercalibrare-râuri și tipologia la nivelul

b.h. Mures

Tipologia lacurilor naturale În ceea ce privește criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilor naturale, menționăm că s-au menţinut criteriile utilizate în Primul Plan de Management Bazinal, respectiv: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia bazinului de recepţie a lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie se precizează că nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi roca dominantă în bazinul de recepţie, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologia reală a zonei, acolo unde natura substratului a fost evidentă. Se menţionează că valoarea limită minimă pentru criteriul de suprafaţă a lacului stabilită de Directiva Cadru Apă este de 0,5 km2, însă având în vedere relevanţa şi importanţa unor lacuri naturale cu suprafaţă sub 0,5 km2, au fost incluse în clasificarea tipologică şi unele lacuri cu suprafaţă mai mică de 0,5 km2.

În ceea ce priveşte tipurile generale la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate în considerare sunt următoarele: altitudinea la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia bazinului de recepţie al lacului. Reactualizarea tipologiei lacurilor naturale

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring, până în prezent fiind investigate și evaluate elementele biologice fitoplancton, fitobentos şi macronevertebrate bentice. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie de reprezentativitatea lor, macrozoobentosului i-a revenit un rol deosebit în stabilirea tipologiei biotice. Definirea tipologiei biotice a lacurilor reprezintă o completare şi verificare a tipurilor care au fost delimitate abiotic.

În acest sens, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri naturale au fost redefinite.

Ca rezultat al prelucrării și analizării datelor privitoare la elemente biologice menționate, unele tipuri abiotice de lacuri naturale au fost grupate pe baza caracteristicilor biotice comune.

Analiza a determinat reducerea tipurilor de la 18 la 9 prin gruparea tipurilor: ROLN01 cu ROLN02 (roca dominantă-siliciu, rezultând noul tip ROLN01), ROLN03 cu ROLN04 și cu ROLN05 (roca dominantă-calcar, rezultând noul tip ROLN02), ROLN07 cu ROLN08, ROLN09 și cu ROLN13 (substrat dominant-turba, rezultând noul tip ROLN04), ROLN10 cu ROLN11 (rezultând noul tip ROLN05), ROLN15 cu ROLN16 (rezultând noul tip ROLN07), ROLN17 cu ROLN18 (roca dominantă siliciu, rezultând noul tip ROLN08).

De asemenea, există situaţii de redenumire a tipurilor: vechiul tip ROLN06 a primit denumirea de ROLN03 iar tipul ROLN14T (lacuri terapeutice) s-a redenumit ROLN06T.

Totodata s-a definit un tip de lac nepermanent încadrat în tipologie separată (ROLN09), a cărui validare biotică se va realiza ulterior, fiind propus un studiu de cercetare în acest sens.

Tipologie râuri la nivel b.h. Mureș Tipuri comune IC RO04 - Curs de apă situat în zona de dealuri sau de podișuri R-E1b; R-E4

RO05 - Sector de curs de apă situat în zona de dealuri și de podișuri R-EX4; RE-X6


25

La nivelul b.h. Mureş a fost definit un singur tip de lac natural, prezentat în Tabelul 3.4 şi în Figura 3.4.

Tabel 3.4 Tipologia lacurilor naturale la nivel bh. Mureş

Nume tip Caracterizare lac Ecoregiune Altitudine (m) Adâncime medie (m) Geologie Suprafață ROLN08 Zonă montană, adâncime foarte mică și

mică, siliciu, suprafață foarte mică 10 <800 < 3 și

3 - 15 siliciu SS


26

Figura 3.4 Tipologia lacurilor la nivelul bazinului hidrografic Mureş


27

În privinţa tipurilor definite la nivel european, se menţionează că pentru România au fost identificate 4 tipuri generale (pe baza datelor raportate în primul Plan de Management), respectiv Broad type 1 (Foarte mari și adânci, cu suprafața >100 km2 și adâncime > 15 m (stratificate)), Broad type 3 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, stratificate, geologie calcaroasă sau mixtă), Broad type 4 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie calcaroasă sau mixtă, foarte puțin adânci/nestratificate) și Broad type 6 (Zona de câmpie, altitudine ≤ 200 m, geologie organică (humică) și calcaroasă sau mixtă).

Datorită grupării semnificative a unor tipologii, care a condus la actualizarea tipologiei lacurilor naturale, stabilirea corespondenţei cu tipurile de lacuri naturale definite la nivel european se va realiza ulterior celui de al 2-lea Plan de Management1.

Tipologia lacurilor de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerare aceiași parametri ca şi în Primul Plan de Management Bazinal și anume: altitudinea la care este situat lacul, geologia bazinului de recepţie a lacului, adâncimea medie a lacului și timpul de retenţie.

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring, fiind investigate fitoplanctonul și fitobentosul. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie de reprezentativitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol esenţial în stabilirea tipologiei biotice.

Reactualizarea tipologiei lacurilor de acumulare

Menționăm că, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri de acumulare au fost reanalizate, validate și regrupate pe baza caracteristicilor biotice comune.

În consecință, tipurile s-au redus de la 14 la 7: prin gruparea ROLA01 cu ROLA02 a rezultat noul tip ROLA01, prin gruparea ROLA03 cu ROLA04 rezultând noul tip ROLA02, prin gruparea ROLA06 cu ROLA08 rezultând noul tip ROLA04, prin gruparea ROLA07 cu ROLA10 rezultând noul tip ROLA05, prin gruparea ROLA09 cu ROLA11 rezultând noul tip ROLA06 iar prin gruparea tipurilor ROLA12, ROLA13 și ROLA14 a rezultat noul tip ROLA07.

Vechiul tip ROLA05 a primit denumirea de ROLA03. La nivelul b.h. Mureş s-au identificat 4 tipuri de lacuri de acumulare, prezentate în Tabelul

3.5 și în Figura 3.4.

Tabel 3.5 Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul b.h. Mureş

1 agregarea în tipologiile europene se va realiza de către instituţii europene în cadrul unui proiect de cercetare

Nume tip Caracterizare lac Ecoregiune Altitudine (m)

Adâncime medie (m)

Geol. – alcal. (meq/l)

Timp de retenție / subtip

ROLA04

Zonă de deal și podiș, adâncime mare, calcar/ siliciu

10, 16 200-800 >15 siliciu/ calcar

mare ROLA04a

mediu ROLA04b

ROLA05

Zonă de deal și podiș, adâncime mică, calcar/ siliciu

10, 11, 12, 16 200-800 3-15 siliciu/ calcar

mare ROLA05a

mediu ROLA05b

mic ROLA05c

ROLA06

Zonă de deal și podiș, adâncime foarte mică, calcar/siliciu

10, 12 200-800 <3 siliciu/ calcar

mare ROLA06a

mediu ROLA06b

mic ROLA06c

ROLA07

Zonă montană, adâncime mică și mare, calcar/siliciu

10 >800

3-15 siliciu/ calcar

mare ROLA07a

>15 mediu ROLA07b


28

3.2.2 Condiţiile de referinţă pentru apele de suprafaţă Consideraţii generale

Directiva Cadru Apă (Anexa II 1.3 (i)) prevede stabilirea condiţiilor de referinţă pe baza elementelor biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice specifice fiecărui tip de corp de apă.

Condiţiile de referinţă sau starea foarte bună reprezintă o situație din prezent sau din trecut fără presiuni antropice sau cu presiuni antropice foarte reduse, care nu determină efecte ecologice sau care are efectele ecologice foarte reduse. Acesta înseamnă că pot fi considerate ca fiind secțiuni de referință inclusiv acele secțiuni care prezintă perturbări foarte reduse față de starea naturală, nealterată.

Definirea condiţiilor de referinţă s-a realizat în mod preponderent prin metoda abordării spaţiale, constând în selectarea secţiunilor de referinţă sau a celor mai bune secţiuni disponibile pe baza unor criterii specifice, completată cu date din literatura de specialitate, iar în unele cazuri cu abordarea intitulată „expert judgement” (experienţa expertului). Lipsa datelor istorice relevante a evidenţiat de asemenea dificultatea procesului de stabilire a condiţiilor de referinţă pentru diferite tipuri de cursuri de apă. În cazul fluviului Dunărea, această dificultate a fost semnalată şi de celelalte state din bazinul Dunării.

Pentru selectarea secțiunilor de referință au fost utilizate criterii care sunt în concordanţă cu cele recomandate de Ghidul REFCOND No10*. Criteriile respective servesc ca instrument de screening şi împreună cu criteriile ecologice/starea ecologică (ce au fost utilizate într-o etapă ulterioară primului Plan de Management), au condus la selectarea secțiunilor pe baza cărora se determină valorile de referință. Secţiunile de referinţă definite prin luarea în considerare a acestor criterii, acoperă variabilitatea temporală şi spaţială ce se manifestă în cadrul tipului respectiv.

Deasemenea, au fost utilizate şi criteriile agreate în cadrul procesului de intercalibrare, în scopul selectării secţiunilor de referinţă/lacurilor de referinţă şi a secțiunilor mai puțin impactate antropic (acolo unde nu se mai pot identifica secțiuni de referință/ lacuri de referință).

În concluzie, în cadrul actualului ciclu de planificare s-au utilizat atât criteriile privind screening-ul presiunilor cât şi criteriile privind starea ecologică a corpurilor de apă, precum şi existența unor date şi informaţii suplimentare privind prezența presiunilor și a impactul acestora asupra stării corpurilor de apă.

Pentru definirea valorilor caracteristice condiţiilor de referinţă în cazul râurilor au fost

analizate datele privind macronevertebratele, fitoplanctonul și fitobentosul, fiind corelate cu informaţiile privind ihtiofauna potenţială (stabilită de academicianul P. Bănărescu) având în vedere reprezentativitatea elementelor biologice, precum şi disponibilitatea datelor. Pentru analiza comunităţilor de macronevertebrate, fitobentos şi fitoplancton s-a folosit abordarea multimetrică, reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit de aceştia. Acestor indecşi li s-au stabilit valori de referință.

Pentru tipurile de cursuri de apă RO01-RO05 comunitatea fitoplanctonică nu este reprezentativă în stabilirea condiţiilor de referinţă şi a stării ecologice, fiind utilizată numai pentru a furniza informaţii suplimentare în evaluarea stării ecologice.

Prin reactualizarea aplicării criteriilor privind selectarea secțiunilor de referință în anul 2014, la nivelul b.h. Mureş au fost selectate 2 secţiuni de referinţă şi 14 de secţiuni din categoria cele mai bune secţiuni disponibile.

Condiţiile de referinţă pentru lacurile naturale

În ciclul de planificare actual, prin analiza comunităţilor de fitoplancton, macronevertebrate şi fitobentos şi prin utilizarea abordării multimetrice, reprezentată de utilizarea mai multor indecşi, funcţie de tipul de informaţie oferit, s-au stabilit valori de referință pentru indecșii componenți ai indicilor multimetrici utilizați în evaluarea stării elementelor biologice menționate.


29

3.3 Delimitarea corpurilor de apă

În primul Plan de Management al bazinului hidrografic Mureş conform cerinţelor art. 2.10 al Directivei Cadru Apă a fost definită şi stabilită noţiunea de „corp de apă de suprafaţă” ca fiind un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, respectiv : râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii si ape costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea şi verificarea modului de atingere al obiectivelor ţintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă stă la baza elaborării şi implementării tuturor cerinţelor directivei.

Delimitarea corpurilor de apă s-a realizat pe baza Instrucţiunilor metodologice pentru

delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă - râuri şi lacuri, elaborate de Administraţia Naţională „Apele Române” având la bază recomandările Ghidului Comisiei Europene Strategia Comună de Implementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/EC) - Ghidul nr. 2 privind identificarea corpurilor

de apă. În perioada 2013 – 2014, s-a reanalizat delimitarea corpurilor de apă, aplicându-se aceleași

criterii de bază şi adiţionale utilizate în primul Plan de Management. Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-a ţinut cont de următoarele criterii de bază: • categoria de apă de suprafaţă; • tipologia apelor de suprafaţă; • caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) ale apelor de suprafaţă; Pentru un nivel de încredere mai ridicat, la delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă s-au

considerat, în mod suplimentar, următoarele criterii adiţionale: • starea apelor care ia în considerare şi presiunile şi impactul acestora. Un element discret de

apă de suprafaţă nu trebuie să conţină elemente semnificative ale unor stări diferite. Un “corp de apă” trebuie să aparţină unei singure clase de stare.

• zonele protejate - în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unităţi din ce în ce mai mici, s-a păstrat un echilibru între limitele zonelor protejate şi descrierea corectă a stării apelor, precum şi necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafaţă într-un număr prea mare de corpuri de apă.

• alterările hidromorfologice, luând în considerare desemnarea în primul Plan de Management a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) şi a corpurilor de apă artificiale (CAA)

La fel ca şi în primul ciclu de planificare, pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafaţă au fost luate în considerare toate râurile al căror bazin hidrografic au o suprafaţă mai mare de 10 km2, lacurile naturale cu suprafaţa mai mare de 50 ha, precum şi lacurile de acumulare cu suprafaţă la nivelul normal de retenţie mai mare de 50 ha. Deşi delimitarea corpurilor de apă mici ( râuri cu bazine hidrografice mai mici de 10 km2 şi a lacurilor cu o suprafaţă mai mică de 50 ha ) nu este o cerinţă a DCA, unele dintre acestea au fost luate în considerare şi delimitate ca şi corpuri de apă datorită importanţei lor la nivelul bazinului hidrografic Mureş sau datorită localizării în zone protejate, aplicând pentru ele acelaşi nivel de protecţie ca şi pentru celelalte corpuri de apă. Astfel, s-a ţinut cont de abordarea prezentată mai sus şi în anumite cazuri (bazine hidrografice mici), întregul curs de apă s-a considerat ca fiind un singur corp de apă, în cazul în care întregul bazin nu este impactat sau este influenţat, în principal, de o anumită presiune.

În perioada 2013 - 2014, redelimitarea corpurilor de apă s-a realizat ca urmare a modificării tipologiei corpurilor de apă (de exemplu gruparea tipologiilor RO17 cu RO18 - tipologii specifice corpurilor de apă nepermanente), a rezultatelor studiilor de cercetare elaborate de institutele de specialitate, precum şi a datelor şi informaţiilor noi disponibile, obţinute din teren, în perioada 2011-2013.

Introducerea acestor aspecte în analiza delimitării corpurilor de apă, au condus la: • gruparea/agregarea sau scindarea unor corpuri de apă în funcţie de categoria corpului de apă,

tipologie, mărimea corpului de apă, starea lor, etc.;


30

• eliminarea unui număr de corpuri de apă nepermanente care prezentau secare anuală; • de asemenea, au existat şi situaţii de schimbare de nume sau de cod al corpului de apă.

Având în vedere cele menţionate mai sus, la nivelul bazinului hidrografic Mureş, s-a identificat un număr total de 521 corpuri de apă de suprafaţă, din care:

• 506 corpuri de apă - râuri, dintre acestea un număr de 219 corpuri de apă sunt reprezentate de corpuri de apă nepermanente, iar restul de 287 sunt corpuri de apă permanente; Între cele 506 de corpuri de apa rauri, se gasesc 2 corpuri de apă artificiale (canale şi derivaţii)

• 3 corpuri de apă - lacuri naturale (dintre care 3 cu suprafaţa mai mică de 50 ha); • 12 corpuri de apă - lacuri de acumulare;

În bazinul hidrografic Mureş, cel mai lung corp de apă are 173,4 km, cel mai scurt 0,9 km, iar lungimea medie este de 21,2 km.

La nivelul bazinului hidrografic Mureşs-a identificat un număr de 521 corpuri de apă de suprafaţă, prezentate în Figura 3.5 şi Tabelul 3.6, clasificate în următoarele categorii: 414 corpuri de apă naturale, 93 corpuri de apă puternic modificate râuri, 12 lacuri de acumulare şi 2 corpuri de apă artificiale. Din cele 521 corpuri de apă de suprafaţă, 219 de corpuri de apă (cca. 43%) sunt corpuri de apă nepermanente, din care 219 sunt râuri şi canale artificiale.

Tabel 3.6 Corpurile de apă delimitate la nivelul bazinului hidrografic Mureş

Categorii de apă de suprafaţă

Nr. corpuri de apă delimitate în cel de-al doilea Plan de Management

Corpuri de apă naturale, din care: 414 Râuri 411 Lacuri naturale 3 Corpuri de apă puternic modificate, din care: 105 Râuri 93 Lacuri de acumulare 12 Corpuri de apă artificiale 2 Număr total corpuri de apă de suprafaţă la nivelul bazinului hidrografic Mureş

521


31

Figura 3.5 Corpurile de apă de suprafaţă din bazinul hidrografic Mureş


33

3.4 Presiunile semnificative Elemente metodologice pentru evaluarea surselor de poluare semnificative

În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. După modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu caracteristicile particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor semnificative.

O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de reguli care indică direct dacă o presiune este potenţial semnificativă. O abordare de acest tip este de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi potenţial semnificative şi substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare.

Având în vedere noile cerinţe de raportare ale Comisiei Europene privind planul de management, s-a revizuit metodologia privind identificarea presiunilor semnificative şi evaluarea impactului asupra corpurilor de apă de suprafaţă pentru cel de-al doilea Plan de Management al bazinelor/spaţiilor hidrografice. În cadrul acestui proces, s-au utilizat date şi informaţii la nivelul anului 2013, respectiv 2011-2012 (pentru situaţiile în care nu au existat date pentru anul 2013), în vederea corelării cu anul/perioada de referinţă pentru evaluarea stării corpurilor de apă.

Pentru cel de-al doilea Plan de management încadrarea presiunilor s-a realizat pe baza tipurilor de presiuni recomandate de Ghidul EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management, respectiv: presiuni punctiforme, difuze, alterări hidromorfologice (inclusiv prelevări de apă), presiuni cantitative pentru apele subterane, alte presiuni antropice, presiuni necunoscute, etc.

Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:

• Analiza şi evaluarea presiunilor potenţial semnificative Această analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul bazinului

hidrografic Mureş Astfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizat având în vedere integrarea

datelor şi informaţiilor disponibile, şi anume: - informaţii din procesul de implementare şi raportare a cerinţelor Directivelor Europene; - date cuprinse în avize şi autorizaţii de gospodărirea apelor; - rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienţi din sursele

punctiforme şi difuze; - date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanţilor, etc. Analiza şi evaluarea presiunilor potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor din

documentul "Elemente metodologice privind actualizarea identificarii presiunilor semnificative si

evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă – Identificarea corpurilor de apă

care prezintă riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apa", criterii care urmează aceeaşi abordare ca şi în primul Plan de management.

• Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu ale corpurilor de apă

“Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinaţie cu alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în conformitate cu Articolul 4(1) al DCA, incluzând atingerea stării bune, starea de nedeteriorare, împiedicarea tendinţei ascendente semnificative şi durabile a poluării apei subterane şi atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

Având în vedere rezultatele evaluării stării apelor din cap. 6.2, stabilirea presiunilor semnificative s-a realizat astfel: dacă obiectivele de mediu ale corpului de apă au fost atinse, nu sunt identificate presiuni semnificative; dacă obiectivele de mediu nu au fost atinse, se trece la identificarea presiunilor semnificative.


34

Pe lângă criteriile prevăzute în metodologia privind actualizarea identificării presiunilor semnificative şi evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă, s-a aplicat abordarea la nivel de subbazin hidrografic / bazin hidrografic, astfel încât în procesul de identificare a presiunilor semnificative punctiforme şi difuze se ţine cont de presiunile din amonte şi care pot avea impact în aval.

3.4.1 Surse punctiforme de poluare semnificative

La stabilirea presiunilor potenţial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set de

criterii care au condus la identificarea presiunilor potenţial semnificative punctiforme, având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafaţă, respectiv:

a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenţi (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare şi care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura amestecul de ape uzate şi ape pluviale în perioadele cu ploi intense;

b. Industria: i. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directiva 2010/75/CEE privind emisiile industriale

(Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Poluanţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;

ii. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii;

iii. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se conformează legislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apă;

c. Agricultura: i. Fermele zootehnice care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/CEE privind emisiile

industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;

ii. Fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe prioritare peste limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii);

iii. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se conformează legislaţiei în vigoare privind factorul de mediu apă;

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative cu obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă) s-au stabilit presiunile semnificative punctiforme.

La nivelul bazinul hidrografic Mureş sunt inventariate un număr de 327 utilizatori de apă care folosesc resursele de apă de suprafaţă ca receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor de poluare punctiformă, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, au rezultat un număr total de 327 surse punctiforme potenţial semnificative (141 urbane, 141 industriale, 28 agricole şi 17 alte presiuni).


35

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor surse de poluare punctiforme: � Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În general, în conformitate cu cerinţele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conţine ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale şi ape meteorice, sunt colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la staţia de epurare (unde sunt epurate corespunzător) şi apoi evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentraţiilor maxime admise de legislaţia în vigoare. România a obţinut perioada de tranziţie pentru implementarea acestei Directive de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât sunt aglomerări umane care nu se conformează acestor cerinţe, neavând sisteme de colectare şi/sau staţii de epurare cu dotare şi funcţionare corespunzătoare (cel puţin cu epurare mecanică şi biologică pentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 l.e. şi în plus treapta terţiară – pentru îndepărtarea nutrienţilor – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate urbane conţin, în special materii în suspensie, substanţe organice, nutrienţi, dar şi alţi poluanţi ca metale grele, detergenţi, hidrocarburi petroliere, micropoluanţi organici, etc. depinzând de tipurile de industrie existente, cât şi de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate. În bazinul hidrografic Mureş există un număr de 233 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2138749 l.e, considerate presiuni potenţial semnificative. În Tabelul 3.7 se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi situaţia dotării cu sisteme de colectare şi staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013. Tabelul 3.7 Situaţia aglomerărilor umane, sistemelor de colectare şi staţiilor de epurare, precum şi

a încărcărilor organice totale în bazinul hidrografic Mureş

Dimensiune aglomerări

umane

Număr de aglomerări

umane

Nr.sisteme de

colectare

Nr. de staţii de epurare

Încărcare organică

totală (l.e.)

> 150.000 l.e. 2 2 2 444.903

15.000 – 150.000 l.e.

18 18 18 792.829

10.000 – 15.000 l.e.

9 9 9 118.903

2.000 - 10.000 l.e.

204 179 48 782.114


36

Dimensiune aglomerări

umane

Număr de aglomerări

umane

Nr.sisteme de

colectare

Nr. de staţii de epurare

Încărcare organică

totală (l.e.)

Total 233 208 77 2138749 Se menţionează că există un număr de 162 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) care

nu au încă dotare cu staţii de epurare, iar din numărul total de staţii de epurare de 77, un număr de 2 se conformează cerinţelor legislative. De asemenea, un număr de 25 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) e nu au încă dotare cu sisteme de colectare.

În Figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme de colectare, iar în Figura 3.8 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare existente.


37

Figura 3.7 Aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi sistemele de colectare


38

Figura 3.8 Aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi staţiile de epurare


39

În bazinul Mureş hidrografic există un număr de 185 aglomerări umane (cu mai putin de

2000 l.e.) care sunt dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat şi un număr de 11 aglomerări umane (cu mai putin de 2000 l.e.) cu staţii de epurare.

Se precizează că pe parcursul perioadelor cu ploi intense, nu s-au înregistrat evenimente de depăşire a capacităţii sistemelor de colectare a apelor uzate şi pluviale, la reţele de canalizare.

Numărul şi tipul de aglomerări, precum şi măsurile privind colectarea şi epurarea apelor uzate au fost prevazute iniţial în Anexa 3 a Planului de implementare a Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, situaţia reflectând starea de fapt din anul 2004. În perioada 2007-2013 această situaţie a fost reevaluată având in vedere dinamica apariţiei şi desfăşurării programelor de investiţii pentru măsurile de colectare şi epurare. Prin Programul Operational Sectorial “Mediu” (POS Mediu) 2007-2013, se susţine implementarea măsurilor în cadrul Axei prioritare 1 “Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă/apă uzată”, pe baza promovării şi realizării unor studii de fezabilitate la nivel de aglomerări şi judeţe, având în vedere situaţia din cadrul Master Planurilor Judetene elaborate.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative punctiforme– aglomerări umane cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul bazinului hidrografic Mureş nu s-a identificat nici o presiune semnificative punctiformă urbană.

� Surse de poluare industriale şi agricole Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin

evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua: substanţe organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi hârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria chimică etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică, industria petrolieră etc.).

Sursele punctiforme de poluare industriale şi agricole trebuie să respecte cerinţele Directivei 2010/75/CEE privind emisiile industriale (prevenirea si controlul integrat al poluarii) (Directiva IED), Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii, Directivei privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole - 91/676/EEC, Directivei 2012/18/CE privind accidentele majore (Directiva SEVESO III), precum şi cerinţele legislaţiei naţionale (HG 352/2005 privind modificarea şi completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare HG nr. 1038/2010 pentru modificarea şi completarea Hotararii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor si pierderilor de substanţe prioritar periculoase).

La nivelul bazinului hidrografic Mureş, ţinând cont şi de inventarul privind emisiile, evacuările şi pierderile de substanţe prioritare (prezentat în detaliu la cap. 3.5), din cele 169 surse punctiforme industriale şi agricole potenţial semnificative identificate, 76 au instalaţii care intră sub incidenţa Directivei IED. De asemenea, există 93 unităţi industriale şi agricole, altele decât unităţile care intră sub incidenţa Directivei IED.

În Figura 3.9 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare, industriale şi agricole.


40

Figura 3.9 se prezintă sursele punctiforme semnificative de poluare, industriale şi agricole


41

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative punctiforme –

surse de poluare industriale şi agricole - cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul bazinului hidrografic Mureş s-a identificat un număr de 14 presiuni semnificative punctiforme (14 industriale şi 0 agricole). 3.4.2 Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului Modul de utilizare al terenului

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, în bazinul hidrografic Mureş se observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în concordanţă cu relieful. Astfel, suprafaţa agricolă ocupă cca. 37,7% din suprafaţa totală a bazinul hidrografic Mureş, suprafaţa acoperită de păduri cca. 57,76% (inclusiv alte terenuri cu vegetaţie forestieră), suprafaţa ocupată de construcţii cca. 4,27% şi suprafaţa ocupată de ape și zone umede cca. 0,27% (Figura 3.10).

57,8%

37,7%

4,3%0,30%

construcţii suprafaţă agricolă păduri ape

Figura 3.10 Utilizarea terenului

La stabilirea presiunilor potenţial semnificative difuze se au în vedere următoarele categorii principale de surse de poluare difuze: - aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme

corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.

- agricultura: ferme agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a dejecţiilor, localităţile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se conformează legislaţiei în vigoare, alte unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative.

- industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate. În continuare, este prezentată o caracterizare a principalelor categorii de surse de poluare

difuze:

� Surse de poluare urbane/aglomerări umane În bazinul hidrografic Mureş, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită faptului că la sfârşitul anului 2013, numai un procent de 44 % din populaţia echivalentă (a aglomerărilor mai mari de 2000 l.e.) era racordată la sistemele centralizate de canalizare.


42

Din cele 233 aglomerări (>2000 l.e.) identificate în anul 2013, un număr de 141 aglomerări erau dotate cu sisteme de canalizare. La poluarea difuză contribuie un număr de 92 aglomerări mai mari de 2000 l.e. care nu beneficiază de sisteme de colectare a apelor uzate, precum şi un număr de 185 aglomerări mai mici de 2000 l.e. fără sisteme de colectare, considerate presiuni potenţial semnificative pentru corpurile de apă care nu ating obiectivele de mediu. Managementul necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor constituie o sursă de poluare difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit de la staţiile de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă. Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor. În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative difuze – aglomerări umane cu obiectivele de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul bazinului hidrografic Mureş s-a identificat un număr de 289 presiuni semnificative difuze urbane.

� Agricultura Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea difuză a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special, nutrienţii şi pesticidele, dar şi alţi poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare etc). Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de:

� stocarea şi utilizarea îngraşămintelor organice şi chimice; � creşterea animalelor domestice; � utilizarea pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.

Datele cu privire la cantităţile de îngrăşăminte şi numărul de animale domestice la nivel naţional sau judeţean au fost preluate din Anuarul Statistic al României 2013 (cu date la nivelul anului 2012). La nivel naţional, s-au utilizat în anul 2012 cantităţi medii specifice de îngrăşăminte chimice (exprimate în substanţă activă) de cca. 19,84 kg N/ha teren agricol, respectiv 7,73 kg P/ha teren agricol; comparativ cu anul 2006, cantităţile de îngrăşăminte naturale utilizate au scăzut cu cca. 10,78%. Comparând cantităţile specifice de îngrăşăminte utilizate în România cu cantităţile utilizate în statele membre ale UE, se observă că România se situează cu mult sub media europeană. La nivelul bazinului hidrografic Mureş erau utilizate cantităţi medii de cca.23,6 kg N/ha de teren agricol, respectiv 8,7 kg P/ha de teren agricol. În anul 2012, la nivelul bazinului hidrografic Mureş numărul de animale echivalente (unitate vită mare) este estimat la cca. 609500 capete (reprezentând o densitate medie specifică de animale echivalente de 0,57/ha /ha suprafaţă agricolă). Emisiile de nutrienţi din surse difuze Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi emise de sursele difuze de poluare. Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems) este folosit pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme şi difuze. Modelul a fost elaborat şi aplicat în primul Plan de management pentru evaluarea emisiilor de nutrienţi (azot şi fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care şi bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat atât la nivel naţional (al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivel de sub-bazine internaţionale (Tisa). Având în vedere că în perioda ulterioară elaborării primului Plan de management au fost realizate îmbunătăţiri şi actualizări ale modelului MONERIS şi în prezent se derulează activătăţi de aplicare a acestuia la nivelul districtului internaţional al Dunării, utilizând date actualizate pentru perioada 2012-2013, rezultatele obţinute vor fi incluse în planul de management pe parcursul anului 2015.


43

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor este mai dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării. Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de producere a poluării difuze:

- depuneri din atmosferă;

- scurgerea de suprafaţă;

- scurgerea din reţelele de drenaje;

- eroziunea solului;

- scurgerea subterană;

- scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti. În Figurile 3.11 şi 3.12 se prezintă contribuţia modurilor de producere a poluării difuze cu azot şi fosfor pentru anul 2008, având în vedere căile prezentate mai sus.

Moduri(cai)de producere a poluarii difuze cu azot

(%)

1,44 5,062,20

3,15

66,20

21,95

Depunere din atmosfera Scurgere de suprafata

Scurgere din retelele de drenaje Eroziunea solului

Scurgere subterana Scurgere din zone impermeabile orasenesti

Figura 3.11 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot

Moduri(cai)de producere a poluarii difuze cu fosfor

(%)

0,410,66 0,19

26,32

17,04

55,37

Depunere din atmosfera Scurgere de suprafata

Scurgere din retelele de drenaje Eroziunea solului

Scurgere subterana Scurgere din zone impermeabile orasenesti

Figura 3.12 Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu fosfor


44

De asemenea, modelul MONERIS cuantifică contribuţia diverselor categorii de surse de poluare la emisia totală de nutrienţi. Astfel pentru sursele difuze de poluare, aceste categorii de surse sunt reprezentate de: agricultură, localităţi (aşezări umane), alte surse (ex. depunerea oxizilor de azot din atmosferă), precum şi fondul natural. De subliniat este faptul că modelul MONERIS ia în considerare toate sursele de poluare şi nu numai pe acelea identificate ca fiind semnificative. În Tabelul 3.8 se prezintă emisiile de azot şi fosfor din surse difuze de poluare, având în vedere aportul fiecarei categorii de surse de poluare. Emisia difuză medie specifică pe suprafaţa totală pentru azot este de cca. 6,86 kg N/ha, iar pentru fosfor este de 0,65 kg P/ha.

Tabel 3.8 Emisii de azot şi fosfor din surse difuze în bazinul hidrografic Mureş.

Emisii de N din surse difuze (%)

Emisii de P din surse difuze (%)

Agricultura 42,57 21,71 Aşezări umane 36,86 65,01 Alte surse 13,22 8,76 Fond natural 7,35 4,52 Total surse difuze 100 100

Se observă că cca. jumătate din cantitatea de azot emisă de sursele difuze se datorează activităţilor agricole, rezultând o emisie specifică de 7,69 kg N/ha suprafaţă agricolă. Se menţionează că aproximativ 65 % din emisia totală difuză de fosfor se datorează localităţilor/aglomerărilor umane, agricultura contribuind cu cca 22%, ceea ce reprezintă o emisie medie specifică de 0,37 kg/ha suprafaţă agricolă.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative difuze – activităţi agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul bazinului hidrografic Mureş nu s-a identificat nici o presiune semnificativă difuză agricolă.

� Industrie Principale presiuni poţenţial semnificative - surse de poluare difuze activităţi industriale sunt reprezentate de amplasamente şi depozite industriale: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate, etc. În anul 2013, la nivelul bazinului hidrografic Mureş un număr de 7 unităţi industriale au fost identificate ca presiuni potenţiale semnificative difuze, aparţinând următoarelor sectoare de activitate: minieră și industrie chimică. În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative difuze – activităţi industriale cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potenţialul ecologic şi starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul bazinului hidrografic Mureş s-a identificat un număr de 10 presiuni semnificative difuze industriale. 3.4.3 Presiuni hidromorfologice semnificative

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse corpurile de apă de suprafaţă din fiecare bazin hidrografic sunt necesare a fi cunoscute şi monitorizate în scopul identificării şi desemnării corpurilor de apă puternic modificate, precum şi pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice . Categoriile de lucrări hidrotehnice care se regăsesc la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice sunt: baraje (acumulări), îndiguiri şi apărări de maluri, regularizări, derivaţii executate pe corpurile de apă în diverse scopuri (pentru protejarea populaţiei împotriva inundaţiilor, asigurarea cerinţei de


45

apă, regularizarea debitelor naturale, energetic, etc), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane. Criteriile utilizate pentru identificarea presiunilor hidromorfologice din Primul Plan de management al bazinului hidrografic Mureş au fost utilizate şi în cel de-al doilea Plan de management şi au luat în considerare categoriile de lucrări hidrotehnice, magnitudinea presiunii şi efectele acestora asupra ecosistemelor. Pe baza acestor criterii s-au identificat corpurile de apă care sunt posibil afectate de prezenţa acestor tipuri de lucrări hidrotehnice. Pe baza Proiectului Regional UNDP-GEF al Dunării şi a ghidului „Elemente metodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative şi a evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafaţă” au fost identificate presiunile hidromorfologice potenţial semnificative, pe baza criteriilor definite în tabelul 6.7 din primul Plan de Management. Pentru cel de-al doilea Plan de management, selectarea presiunilor hidromorfologice potenţial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor de mai sus şi a recomandărilor Ghidului european de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management. Tipurile de presiuni hidromorfologice potenţial semnificative identificate la nivelul bazinului hidrografic Mureş sunt datorate următoarelor categorii de lucrări:

• Lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri de fund, lacuri de acumulare - cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilităţii albiei, transportului sedimentelor şi a migrării biotei, care întrerup conectivitatea longitudinală a corpului de apă • Lucrări în lungul râului - de tip diguri, amenajări agricole şi piscicole, lucrări de regularizare şi consolidare de maluri, tăieri de meandre - cu efecte asupra vegetaţiei din lunca inundabilă şi a zonelor de reproducere şi asupra profilului longitudinal al râului, structurii substratului şi biotei, care conduc la pierderea conectivităţii laterale • Prelevări şi restituţii/ derivaţii - prize de apă, restituţii folosinţe (evacuări), derivaţii cu efecte asupra curgerii minime, stabilităţii albiei şi biotei. • Şenale navigabile – cu efecte asupra stabilităţii albiei şi biotei.

La nivelul anului 2013, în bazinul hidrografic Mureş au fost identificate următoarele presiuni hidromorfologice potenţial semnificative:

• Lacuri de acumulare Au fost identificate un număr de 13 lacuri de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2. Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundaţiilor, alimentare cu apă potabilă şi industrială, energetic, irigaţii, piscicultură. Cele mai importante acumulări sunt: Gura Apelor, Oașa, Tău, etc.

• Regularizări şi îndiguiri La nivelul bazinul hidrografic Mureş regularizările au o lungime totală de 1065 km, iar îndiguirile au o lungime totală de 683 km. Cele mai importante lucrări de regularizare şi îndiguiri sunt localizate pe râurile: Mureş, Târnava, Comlod, Orăştie, Cerna, etc.

• Derivaţii şi canale Acestea sunt în număr de 2 derivaţii şi au drept scop suplimentarea debitului afluent pentru anumite acumulări, apărare împotriva inundațiilor prin derivarea unui debit din cursul aapă principal precum şi asigurarea cerinţei de apă pentru localităţile aferente, producând modificări semnificative ale debitelor cursurilor de apă pe care funcţionează. Derivaţiile sunt: Veţca şi Ier

• Prelevări/restituţii de apă Numărul total al prelevărilor (captărilor)/restituţiilor (evacuărilor) la nivelul bazinul hidrografic Mureş este de 135, din care o prelevare (captare) este potenţial semnificativă de apă. În anul 2013, la nivelul bazinul hidrografic Mureş s-au identificat 997 presiuni hidromorfologice potenţial semnificative. În Figura 3.13 se prezintă presiunile hidromorfologice potenţial semnificative (lucrări existente), iar în Figura 3.14 prelevările / restituţiile de apă potential semnificative, în bazinul hidrografic Mureş.


46

În urma aplicării procesului de validare a presiunilor potenţial semnificative – alterări hidromorfologice cu atingerea obiectivelor de mediu de către corpurile de apă de suprafaţă, la nivelul bazinul hidrografic Mureş s-a identificat un număr de 63 presiuni hidromorfologice semnificative. 3.4.4 Proiecte viitoare de infrastructură Având în vedere obligaţiile României ca stat membru de a implementa cerinţele Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC, precum şi faptul că la nivel european a fost aprobată Directiva privind Managementul Riscului la Inundaţii 2007/60/EC, măsurile de apărare împotriva inundaţiilor reprezintă o prioritate, iar lucrările aferente acestor tipuri de măsuri pot constitui obiectivele viitoarelor proiecte potenţiale de infrastructură. Pe lângă presiunile hidromorfologice existente cu potenţial efect asupra stării corpurilor de apă, există o serie de proiecte aflate în diferite stadii de planificare şi implementare, care pot contribui la alterarea fizică a corpurilor de apă. Viitoarele proiecte potenţiale de infrastructură au ca principale scopuri asigurarea necesarului de apă, protecţia populaţiei împotriva inundaţiilor, a valorilor socio-economice şi culturale, producerea de energie regenerabilă, asigurarea condiţiilor de navigaţie, etc. Aceste proiecte pot face obiectul unor evaluări de impact de mediu (EIA) şi/sau a unor evaluări strategice de mediu (SEA) în timpul fazei de planificare a acestora, ţinând cont de presiunea potenţial semnificativă şi posibilul impactul asupra mediului acvatic. Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung a fost aprobată prin HG nr. 846/2010, parcurgând procedura SEA, şi are ca obiectiv principal prevenirea şi reducerea consecinţelor inundaţiilor asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor, activităţilor socio-economice şi a mediului. Strategia vizează o gestionare integrată a apei şi a resurselor adiacente: amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia naturii, dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, a construcţiilor şi a zonelor turistice, protecţia individuală etc.


47

Figura 3.13 Lucrări hidrotehnice potenţial semnificative din bazinul hidrografic Mureş


48

Figura 3.14 Prelevări / restituţii de apă semnificative din bazinul hidrografic Mureş


49

Obiectivele Strategiei Naţionale de management al riscului la inundaţii sunt: • obiective sociale – cuprind prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii a populaţiei şi a comunităţilor umane, prevenirea şi minimizarea riscului la inundaţii al bunurilor publice/comunitare (spitale, policlinici, scoli, etc.) şi a zonelor recreaţionale, minimizarea deteriorării stării de sănătate a populaţiei ca urmare a impactului fenomenului de inundaţii şi a poluării asociate acestuia. • obiective economice - cuprind prevenirea şi minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la inundaţii pentru zonele populate, obiectivele economice şi bunuri prin asigurarea protecţiei localităţilor pentru viituri cu probabilităţi de depăşire de 1% pentru zona urbană şi 10%, pentru zonele agricole, difererenţiate pe diverse scenarii de timp. • obiective de mediu ale strategiei: satisfacerea cerinţelor Directivei Cadru privind Apa a Uniunii Europene, evitarea alterării şi a influenţei antropice în geomorfologia bazinelor hidrografice, prevenirea poluării cursurilor de apă şi a apelor subterane ca urmare a inundaţiilor şi a efectelor asociate lor asupra calităţii ecologice a cursurilor de apă; protecţia şi îmbunătăţirea calităţii terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea schimbărilor în practica agricolă pentru a preveni sau minimiza scurgerea şi inundaţiile asociate ei ca urmare a unor lucrări agricole intensive; protecţia şi conservarea bunurilor istorice, a monumentelor, a ariilor protejate şi a ecosistemelor; protecţia şi îmbunătăţirea specificului mediului înconjurator şi a aspectului său estetic; minimizarea sau prevenirea impactului schimbărilor climatice asupra producerii fenomenului de inundaţii.

Pe baza Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii s-au elaborat Planurile pentru Prevenirea, Protecţia şi Diminuarea Efectelor Inundaţiilor (PPPDEI), conform cerinţelor Directivei 2007/60/CE (Directiva Inundaţii), în scopul reducerii riscului de producere a dezastrelor naturale (inundaţii) cu efect asupra populaţiei, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone, pe termen mediu (2020). PPPDEI se vor finaliza în perioada 2014-2015 şi vor constitui baza schemelor necesare asigurării protecţiei bunurilor, proprietăţilor şi valorilor culturale pe fiecare bazin/spaţiu hidrografic. Pe baza acestora se vor dezvolta Planurile de Amenajare ale bazinelor hidrografice şi Planurile de Management al Riscului la Inundaţii. PPPDEI presupune o serie de scenarii pe baza cărora vor fi prioritizate măsurile care trebuie implementate în bazinele hidrografice, pe termen scurt pentru prevenirea inundaţiilor, luând în considerare respectarea condiţiilor de mediu, existenţa unor lucrări inginereşti, managementul integrat al zonei şi toate reglementările interne şi internaţionale din punct de vedere al apărării împotriva inundaţiilor. Scenariile presupun luarea în considerare în special a măsurilor non-structurale, respectiv creşterea capacităţii de intervenţie, mărirea preciziei prognozelor meteorologice şi hidrologice, etc. Prioritizarea măsurilor se va realiza pe baza importanţei lucrărilor propuse şi a zonelor cu grad mare de risc la inundaţii, urmând a se identifica măsurile structurale şi nestructurale de maximă urgenţă necesare dezvoltarii managamentului viiturilor în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene in domeniu. Decizia finală privind prioritizarea acestor măsuri se va lua în funcţie de concluziile parcurgerii procedurii SEA. Lucrările specifice, cu rol de diminuare a pagubelor produse de viituri au fost analizate pe baza calculelor hidraulice şi a hărţilor de hazard la inundaţii, identificându-se acele amenajări hidrotehnice necesare pentru protecţia populaţiei împotriva inundaţiilor, a valorilor socio-economice şi culturale, care sunt conforme cu prevederile Strategiei Naţionale de Management a Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung adoptată în baza Directivei 2007/60/CE privind evaluarea şi gestionarea riscurilor la inundaţii. Elaborarea scenariilor de amenajare a ţinut cont de principiile prevăzute în Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung. Ţintele strategice, stabilite la nivel naţional în strategii, de care s-a ţinut cont şi la alegerea scenariilor de amenajare au fost : • reducerea numărului de persoane expuse riscului potenţial de inundaţii la viituri cu debite având

probabilitatea de depăşire de 1%, cu 62% faţă de 2006, până in anul 2035;


50

• reducerea vulnerabilităţii sociale a comunităţilor expuse la inundaţii - 50% în termen de 10 ani şi până la 75% pe termen lung, în 30 de ani. Această ţintă va fi atinsă prin amenajarea integrată a bazinului hidrografic;

• reducerea graduală a suprafeţelor potenţial inundabile la viituri cu debite având probabilitatea de depăşire de 1% cu 61% faţă de 2006, însoţită obligatoriu de măsuri compensatorii pentru reţinerea volumelor corespunzătoare de apă;

• reducerea graduală a pagubelor produse de inundaţii infrastructurilor de traversare a cursurilor de apă faţă de anul 2006 cu circa 80% , până în anul 2035;

• reabilitarea în zone cu vulnerabilitate ridicată/relocare anuală a cel puţin 400 km de diguri de protecţie împotriva inundaţiilor;

• creşterea capacitaţii de transport a albiilor minore ale principalelor cursuri de apă cu cel puţin 30% până în anul 2035, prin măsuri de readucerea râului la starea iniţială.

Astfel, măsurile nonstructurale prevăzute de PPPDEI sunt următoarele: • promovarea unor practici adecvate de utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice:

modificarea acoperirii terenului prin împădurire conduce la micşorarea coeficientului de scurgere, respectiv la creşterea timpului de întârziere – rezultând astfel un potenţial mai mic de producere a viiturilor cu caracter torenţial.

• actualizarea documentaţiilor de urbanism (PUG şi PUZ) ţinând seama de poziţia suprafeţei libere a apei în cazul propagării pe cursurile de apă care traversează localitatea a unor debite cu valori corespunzătoare probabilităţilor de depăşire de 10%, 1% sau după caz 0,5% sau 0,2% şi interzicerea amplasării locuinţelor şi a obiectivelor sociale, culturale şi/sau economice în zonele potenţial inundabile

• actualizarea planurilor de apărare judeţene, bazinale şi în special a celor de la obiectivele situate în zonele inundabile, atât din cursurile de apă cât şi datorită celorlalte cauze (scurgeri de pe versanţi, torenţi, cursuri de apă locale necadastrate, ridicarea pânzei freatice datorită nefuncţionării sistemelor de desecare etc.)

Măsurile structurale stabilite în capitolele Scenarii de amenajare, respectiv Plan de măsuri, au fost prioritizate astfel: • măsuri preventive pe termen lung referitoare la sistemul de supraveghere, elemente de control al

modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentru reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale care se propun a se realiza până în anul 2035;

• măsuri preventive pe termen mediu referitoare la sistemul de supraveghere, elemente de control al modului de formare a scurgerii la nivelul districtului de bazin hidrografic pentru reducerea agresivităţii efectelor în aval din categoria celor structurale şi nestructurale care se propun a se realiza până în anul 2025;

• măsuri de intervenţie pe termen scurt referitoare la punerea în siguranţă a structurilor de apărare existente cu rol important pentru reducerea gradului de pericol natural în zona localităţilor sau de importanţă economică deosebită, întărirea capacităţilor de apărare la nivel local în zonele de importanţă deosebită.

Toate aceste aspecte vor fi integrate în cadrul primului Plan de Management al Riscului la Inundaţii. În cadrul acţiunilor de dezvoltare a Planului de Amenajare al bazinelor/spaţiilor hidrografice s-a desfăşurat procesul de identificare şi prioritizare a proiectelor necesare pentru atingerea obiectivelor propuse de către strategiile naţionale din domeniu. Aceste acţiuni s-au materializat prin elaborarea unor liste cu proiecte împărţite pe trei orizonturi: termen scurt - până în anul 2015, termen mediu – perioada 2015-2020 şi termen lung - după anul 2020. Mai multe informaţii referitoare la aceste viitoare proiecte potenţiale de infrastructură se regăsesc în Planul de Amenajare al bazinului hidrografic Mureş care a parcurs procedura SEA şi care se află în curs de aprobare prin HG. Analizând la nivelul bazinului hidrografic Mureş tipul de proiecte/lucrări potenţiale, acestea au ca scop, în principal:


51

• Amenajarea cursurilor de apă pentru apărarea localităţilor împotriva inundaţiilor; • Regularizarea şi apărarea malurilor; • Amenajarea şi menţinerea stabilităţii şi capacităţii de transport a albiilor; • Lucrări de stingere a torenţilor, de creare a zonelor cu perdele forestiere, de împădurire a anumitor zone care să conducă la stabilizarea versanţilor, în scopul împiedicării producerii de viituri; • Producerea de energie regenerabilă; • Înlăturarea urmărilor produse de calamităţile naturale (secete, inundaţii, alunecări de teren, etc) • Protecţia lacurilor.

Aceste viitoare proiecte de infrastructură au ca orizont de implementare perioada 2016-2020. Trebuie însă menţionat faptul că multe din acestea sunt potenţial realizabile, depinzând în mare măsură de disponibilitatea de finanţare, precum şi de alte aspecte cum ar fi, de exemplu fezabilitatea tehnică, disponibilitatea terenurilor pe care se execută lucrările, etc.

3.4.5 Alte tipuri de presiuni antropice

În bazinului hidrografic Mureş, pe lângă presiunile potenţial semnificative prezentate anterior, au fost identificate şi alte tipuri de activităţi/presiuni care pot afecta starea corpurilor de apă, respectiv: poluări accidentale, activităţile de piscicultură, extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, etc. Surse cu potenţial de producere a poluărilor accidentale Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă. La nivelul bazinului hidrografic Mureş s-a identificat un număr de 186 utilizatori de apă ce pot produce poluări accidentale şi care şi-au elaborat Planuri proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale. În anul 2013, s-au înregistrat 7 poluări accidentale ale cursurilor de apă de suprafaţă cu ape de mină, substanţe chimice organice, materii în suspensie din aluviuni. Fenomenele au avut impact local, iar datorită duratei reduse, a naturii poluantului, a lungimii tronsonului afectat şi a inerţiei comunităţilor din structura biocenozelor acvatice, efectele fenomenelor în discuţie s-au redus doar la modificarea pe plan local a valorilor indicatorilor fizico-chimici, fără ca pe termen lung acestea să inducă o modificare semnificativă a biodiversităţii acvatice.

• Activităţi de piscicultură/acvacultură O caracteristică importantă a bazinului hidrografic Mureş o reprezintă existenţa iazurilor piscicole, precum şi realizarea de acumulări care au folosinţă piscicolă. La nivelul anului 2013, în bazinul hidrografic Mureş au fost inventariate 28 iazuri piscicole şi amenajări cu folosinţă piscicolă, cu o suprafaţă totală de 486 ha. Dintre acestea, un număr de 3 lacuri si 6 râuri în care se practică activităţi de acvacultură reprezintă potenţial semnificativ corpurile de apă. Practicarea activităţilor de piscicultură/acvacultură pot constitui presiuni asupra corpului de apă atunci când:

- producţia de peşte este crescută fără asigurarea unor măsuri de purificare specifice ale apei, când pot apărea dejecţii sau scurgeri de substanţe organice şi nutrienţi conţinuţi în hrana administrată peştilor; - nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice naturale/antropice.

Modernizarea tehnologiilor de creştere poate sprijini practicile sănătoase, ecologice şi reduce impactul negativ asupra mediului. Măsuri pentru dezvoltarea sectorului de piscicultură/acvacultură şi reducerea efectelor asupra resurselor de apă sunt menţionate detaliat la Cap. 9.1.


52

• Alte presiuni relevante

Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o constituie balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei profilului longitudinal, în variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare, mai ales de eroziune. Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă este necesară ţinând seama de efectele pozitive legate de realizarea secţiunilor optime de scurgere, regularizarea şi igienizarea râului în zona de exploatare şi păstrarea talvegului natural al râului. Având în vedere importanţa acestei activităţi, desfăşurată de regulă în albiile minore ale cursurilor de apă, precum şi implicaţiile unei exploatări neraţionale asupra râurilor, şi această presiune trebuie supusă inventarierii şi monitorizării. Activităţile de extracţie a balastierelor trebuie să se conformeze autorizaţiilor şi avizelor emise, respectând cantităţile, termenele de exploatare, perioada de refacere a materialului aluvionar din albie. În cazul extragerii balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, această presiune poate fi considerată importantă mai ales în cazul în care apar efecte negative, de natură:

- hidraulică, constând în modificarea regimului natural al curgerii apei şi implicit al transportului de aluviuni; - morfologică, constând din declanşarea şi/sau amplificarea unor procese de eroziune şi/sau depunerea aluvionară în sectorul de influenţă al balastierei; - hidrogeologică, constând din modificarea regimului natural al nivelurilor apelor subterane din zona adiacentă; - poluantă, constând din alterarea calităţii apelor de suprafaţă ca urmare a deversărilor tehnologice poluante de la utilajele din cadrul balastierelor; - afectarea lucrărilor de amenajare, de protecţie sau de traversare a albiei, cu influenţă asupra siguranţei şi eficienţei funcţionării acestora sau afectarea altor infrastructuri inginereşti destinate captării apei; - afectarea peisajelor.

De asemenea, această presiune poate avea un impact semnificativ mai ales în cazurile în care condiţiile specifice impuse prin autorizaţia de gospodarire a apelor nu sunt respectate. Astfel este necesar să se respecte perimetrele de exploatare şi volumele de balast extrase să nu depăşească volumele depuse prin aport la viituri, etc. Exploatările forestiere Tot, în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările forestiere, în cazul în care acestea se fac haotic, nerespectând prevederile legale, efectul lor materializându-se asupra stabilităţii terenului (prin apariţia eroziunii, formarea de torenţi, alunecări de maluri, amplificarea viiturilor, scăderea ratei de realimentare a straturilor acvifere etc). Astfel, conservarea şi dezvoltarea patrimoniului silvic constituie o problemă de interes naţional, mai ales astăzi, când schimbările climatice, ne conduc spre o stare naturală extrem de precară. România, de-a lungul timpului, şi-a redus considerabil suprafaţa împădurită, ajungând în prezent la circa 6,52 milioane de hectare. Mica creştere înregistrata faţă de Primul Plan de Management se datorează în principal unor reamenajări de păşuni împădurite şi introducerii în fondul forestier a unor terenuri degradate şi a altora neîmpădurite.

♣ ♣ ♣


53

Concluzionând, în bazinul hidrografic Mureş au fost identificate un număr total de 413 presiuni semnificative, tipul acestora fiind prezentat în figura 3.15 Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze - aglomerări umane fără sisteme de colectare - ape uzate evacuate de la sistemele de colectare şi epurare a aglomerărilor.

10,4%

71,9%

15,5%2,2%

Presiuni semnificative punctiforme Presiuni semnificative difuze

Hidromorfologie Presiuni necunoscute

%

Figura 3.15 Ponderea presiunilor potenţial semnificative identificate în anul 2013

3.5 Inventarul emisiilor, evacuarilor si pierderilor de substante prioritare În conformitate cu prevederile Directivei 2008/105/CE privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei (articolul 5) modificată de Directiva 2013/39/CE în ceea ce priveşte substanţele prioritare din domeniul politicii apei, Statele Membre si ca urmare şi România au obligaţia de a realiza inventarul emisiilor, evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritare. Un astfel de inventar este deosebit de util în implemementarea diverselor cerinţe ale Directivei Cadru Apa şi implicit a celor din Directiva Cadru Strategia pentru Mediul Marin 2008/56/CE, pe baza acestuia putându-se identifica şi stabili mai exact măsurile care vizează emisiile, evacuările şi pierderile de substanţe prioritare (de ex. prin identificarea surselor principale de poluare, estimarea contribuţiei acestora la poluarea totală precum şi prin identificarea căilor de acces ale poluanţilor în mediul acvatic), dar şi pentru a urmări eficienţa implementării acestor măsuri. Pe de altă parte, pe baza inventarului se poate evalua anvergura contribuţiei surselor fondului natural geologic şi a proceselor de transport pe distanţe lungi. Un alt rol important al inventarului este acela că permite identificarea lipsurilor informaţionale şi ca urmare a necesităţile de dezvoltare de noi strategii şi programe de acţiune care să conducă la completarea necesarului de date şi informaţii. Un prim inventar al emisiilor, evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritare s-a realizat la noi în ţară în anul 2013, pentru fiecare dintre cele 11 bazine hidrografice cu date din perioada 2010 – 2011 pentru metale şi respectiv 2009 – 2011 pentru micropoluanţi organici. Inventarul s-a elaborat pentru cele 33 grupe de substanţe prioritare si cei 8 alţi poluanţi denumite în continuare generic „substanţe prioritare”. Elementele metodologice necesare realizării inventarului naţional au avut la bază ghidul elaborat la nivel european în cadrul Strategiei Comune pentru implementarea Directivei Cadru Apa 2000/60/EC, în speţă Ghidul nr. 28 „Ghid Tehnic pentru pregătirea

inventarului emisiilor, evacuărilor şi pierderilor de substanţe prioritare şi a celor prioritar

periculoase” (2012). Inventarul naţional a fost realizat la nivelul celor 11 Adminstraţii Bazinale de Apă urmărind un program de lucru bine stabilit constând în:

� elaborarea metodologiei naţionale şi stabilirea formatului de raportare (tabel 1 – evaluarea relevanţei substanţelor, tabel 1a – evaluarea adecvanţei metodelor de analiză, tabel 2 –


54

realizarea inventarul propriu-zis, tabel 3 – date privind pesticidele si biocidele folosite în agricultură): iunie - august 2012;

� testarea metodologiei naţionale de către cele 11 Administraţii Bazinale de Apă pentru unul dintre subbazinele hidrografice aflate în administrarea lor (septembrie 2012);

� îmbunătăţirea metodologiei pe baza rezultatelor testării şi a formatului de raportare incluzând realizarea unor scheme privind aportul şi încărcarea cu substanţe prioritare provenite din surse punctiforme (model 1) cât şi a încărcării din surse difuze (model 2) (decembrie 2012);

� realizarea inventarului la nivel de bazin/subbazin hidrografic pe baza metodologiei agreate (ianuarie – august 2013);

� integrarea inventarului în raportul pe articolul 5 al DCA (septembrie - noiembrie 2013). Pentru elaborarea acestui prim inventar au fost utilizate toate informaţiile disponibile, şi anume:

• datele de monitorizare a apelor (concentraţii şi încărcări) în conformitate cu raportarea transmisă la CE, privind articolele 8 şi 13 din DCA;

• datele din sinteza calităţii apelor din România pentru perioda 2009 – 2011; • datele privind emisiile anuale din surse punctiforme în conformitate cu raportarea potrivit

regulamentului nr. 166/2006 privind stabilirea unui Registru European al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi (E-PRTR): (http://prtr.ec.europa.eu/PollutantReleases.aspx);

• datele de monitorizare a emisiilor de substanţe raportate sub incidenta Directivei Substanţe Periculoase 2006/11/CE, în speţă urmărirea implementării programelor de reducere a poluării la nivelul operatorilor economici din cele 11 bazine hidrografice;

• datele privind emisiile anuale din surse punctiforme de poluanti în apă, din cadrul raportării către Agenţia Europeană de Mediu (EEA);

• date privind monitorizarea apelor uzate; • conectivitatea cu apele subterane - substanţele care au depăşit valorile de fond pentru apele

subterane au fost considerate ca fiind potenţial relevante şi pentru apele de suprafaţă. Etapele avute în vedere pentru stabilirea inventarului au constat în:

� Etapa 1 – Evaluarea relevanţei substanţelor prioritare la nivelul sub-bazin hidrografic. O substanţă a fost considerată relevantă dacă cel puţin unul dintre următoarele criterii a fost îndeplinit: • starea chimică proastă, dictată de substanţa în cauza, a fost atinsă pentru cel puţin un

corp de apă; • nivelul de contaminare cu substanţa în cauză a fost mare mare decât jumătate din

standardul de calitate a mediului pentru cel puţin un corp de apă; • rezultatele monitorizării au arătat o tendinţă crescătoare a concentraţiei medii anuale

pentru substanţe prioritar periculoase (antracen, difenileter polibromurat, cadmiu şi compusii acestuia, cloralcani C10-13, di(2-etilhexil)ftalat, fluoranten, hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă, hexaclorciclohexan, plumb şi compuşii acestuia, mercur şi compuşii acestuia, pentaclorbenzen, hidrocarburi aromatice policiclice (benz(a)piren, benz(b)fluoranten, benz(k)fluoranten, benz(g,h,i)perilen şi indeno(1,2,3-cd)piren)) în apă şi sedimente;

• altele: - datele din E-PRTR au evidenţiat descărcări care au condus la concentraţii care au

corespuns criteriilor de mai sus; - emisiile de substanţe prioritare de la alte surse semnificative de poluare au corespuns

criteriilor de mai sus (de ex. aglomerări umane, alte tipuri de industrie); - substanţele care nu au îndeplinit nici unul dintre criteriile de mai sus, dar fiind

substanţe prioritar periculoase au fost considerate relevante pe baza opiniei expertului ("expert judgement");


55

- substanţele care au depăşit valorile de fond pentru apele subterane. Rezultatul analizei efectuate la nivelul Administraţiei Bazinale de Apă Mureş pentru râuri, inclusiv lacurile de acumulare este prezentat în Tabelul 3.8.

Tabel 3.8 Substanţe relevante pentru râuri, incluzând lacurile de acumulare

ABA Sub-bazin hidrografic

Nr. substanţe relevante din total substanţe monitorizate

Nume substanţe relevante

Mureş Mureş 1 substanţă din 30 cadmiu

Târnava 1 substanţă din 30 cadmiu

Arieş 2 substanţe din 30 cadmiu, nichel

Certej 3 substanţe din 30 cadmiu, plumb, nichel

Totodată, la nivelul ABA Mureş a fost inclus în testul de relevanţă Lacul Bucura, rezultatul obţinut fiind că nici o substanţă din cele 29 monitorizate nu a fost identificată ca fiind relevantă. Practic stabilirea relevanţei s-a bazat cu precădere pe primele 2 criterii ale metodologiei, dar decizia finală a fost luată numai în situaţia existenţei surselor de poluare punctiforme şi difuze. Au existat multe situaţii în care metoda de analiză nu a fost adecvată şi fără existenţa unor surse clare de poluare nu s-a putut lua decizia privind relevanţa substanţelor prioritare pentru o parte dintre cursurile de apă existe la nivelul ABA Mureş. La fel s-a întâmplat şi cu restul criteriilor unde datele necesare luării unor astfel de decizii au fost fie insuficiente, fie au lipsit (de ex.imposibilitatea stabilirii în cele mai multe cazuri a tendinţei concentraţiilor în apă şi sedimente).

� Etapa 2 – pentru substanţele care au trecut testul relevanţei s-a realizat o analiză mult mai

detaliată. Pentru acest prim inventar s-a ales abordarea bazată pe calculul încărcării totale. Încărcarea oferă informaţii despre starea recentă de poluare. In plus, acolo unde au fost disponibile date pentru o perioadă mai lungă de timp, s-au informaţii cu privire la tendinţele temporale. Practic, în această etapă s-au identificat potenţialele surse punctiforme şi difuze de poluare, s-au adunat informaţii privind emisiile si transferul de substanțe prioritare, concentraţiile de substanţe prioritare şi tendinţele acestor concentraţii în apă şi sediment, încărcarile cu substanţe prioritare din apa uzată şi receptori - în amonte şi în aval de punctual de evacuare a apelor uzate, măsurile aplicate în vederea atingerii obiectivelor de mediu pentru substanţa în cauză. În vederea stabilirii încărcării anuale totala a râului cu substante prioritare s-a folosit următoarea formulă de calcul:

Ia = încărcarea anuală (kg/an) Qt = media aritmetică anuala a tuturor debitelor zilnice (m3/s) Qi = debitul din momentul prelevării probei i (m3/s) Ci = concentraţia măsurată în proba i (microg/l) Fc = factorul de corecţie (se aplică în situaţia în care locaţia stației de monitorizare a debitului este diferită de cea în care se monitorizează calitatea apei iar pentru încărcarea provenită din surse difuze s-a făcut o estimare prin diferenţa dintre încărcarea totală şi cea evacuată din surse punctiforme). În situaţiile în care încărcarea a fost mai mică decât cantitatea evacută de substanţe provenite de surse punctiforme se poate considera că cerinţele pentru realizarea inventarului au fost

31,536 1

⋅

⋅⋅⋅= ∑

∑ c ii

i

t a F Q C

Q Q I


56

îndeplinite. În cazul în care concentraţiile poluanţi au fost mari, tendinţele acestora crescătoare, iar sursele difuze au fost identificabile, va fi necesară realizarea unei analize mult mai detaliate pe baza unor abordări mai complexe decât cele folosite în primul inventar. Acestea din urmă vor fi aplicate pentru realizarea celui de-al doilea inventar. Identificarea surselor de poluare punctiforme a fost în multe cazuri anevoioasă datorită faptului că multe dintre substanţele prioritare găsite în receptorul de apă nu se corelează cu informaţiile referitoare la evacuările utilizatorilor de apă, precum şi datorită lipsei informaţiilor referitoare la producerea, utilizarea, interzicera sau restricționarea utilizării substanţelor prioritare cât şi a acelora privind pesticidele şi biocidele folosite în agricultură. Contribuţia din sursele difuze a fost estimată din calcul, numai rareori putând fi identificate sursele potenţiale de poluare. Acest fapt se datorează lipsei unor modele care să permită o aproximare mai corectă şi reală a valorii concentraţiei poluanţilor proveniţi din surse difuze în funcţie de căile de acces și de sursele de provenienţă ale acestora (de ex. estimarea cuantumului concentraţiilor de substanţe prioritare din depunerile atmosferice, agricultură, trafic şi infrastructură urbană şi periurbană, scurgeri accidentale, etc.). În vederea actualizării şi îmbunătăţirii inventarului, în plus faţă de adăugarea de noi date/informaţii, se recomandă următoarele:

� refacerea screening-ului pentru substanţele prioritare atât în apa cât şi în sedimente, in special pentru substanțele pentru care metodele de analiza s-au schimbat/modificat pentru a indeplini criteriile minime de performanţa stabilite de Directiva 2009/90/CE;

� stabilirea relevanţei substanţelor prioritare rezultate în urma screening-ului pe baza criteriilor din ghidul UE;

� obţinerea unui şir continuu de date de monitorizare a substanţelor prioritare în apă cât şi în sediment pentru perioada de timp analizată;

� implementarea metodelor adecvate de analiză pentru toate substanţele prioritare (metode care să îndeplinească criteriile minime de performanţă pentru analizele chimice stabilite de Directiva 2009/90/CE);

� considerarea şi implementarea cerinţelor noii Directive 2013/39/CE privind substanţele prioritare din domeniul politicii apei (ex. valori ale concentraţiei maxime admisibile pentru fluoranten, plumb, naftalină, nichel, benz(b)fluoranten şi antracen, precum şi cele ale concentraţiei medii anuale pentru fluoranten, naftalină, benz(a)piren; pentru mercur nu se mai utilizează concentraţia medie anuală ci numai concentraţia maximă admisibilă);

� îmbunătăţirea metodologiei de stabilire a fondului natural; � stabilirea unor programe de măsuri specifice substanţelor care generează neatingerea

obiectivelor de mediu vizând reducerea substanţelor prioritare şi eliminarea celor prioritar- periculoase.

3.6 Evaluarea impactului antropic şi riscul neatingerii obiectivelor de mediu

Necesitatea de a analiza presiunile antropice şi impactul acestora este prezentată în articolul 5 al Directivei Cadru, articol care precizează: Fiecare Stat Membru trebuie să asigure trecerea în revistă a impactului activităţilor umane asupra stării apelor de suprafaţă şi subterane pentru

fiecare district al bazinului hidrografic sau pentru o porţiune a unui district al unui bazin

hidrografic internaţional care se află pe teritoriul său. Procesul de evaluare al presiunilor antropice şi al impactului acestora la nivelul corpurilor

de apă conduce la identificarea acelor corpuri de apă care riscă să nu atingă obiectivele de mediu, cuprinzând următoarelor etape: • Identificarea activităţilor şi a presiunilor; • Identificarea presiunilor potenţial semnificative/semnificative; • Evaluarea impactului; • Evaluarea riscului neîndeplinirii obiectivelor de mediu Ca şi în abordarea din primul plan de management, pentru analiza presiunilor şi a


57

impactului s-a folosit conceptul DPSIR ("Driver – Pressure – State – Impact – Response", adică "Activitate antropică – Presiune - Stare - Impact - Răspuns"). Astfel, s-au utilizat informaţii/date despre activităţile antropice şi schimbările la nivelul stării corpului de apă, cât şi răspunsul (măsurile ce vor fi luate pentru a îmbunătăţi starea corpului de apă). Evaluarea impactului diferitelor tipuri de presiuni semnificative s-a realizat pornind de la evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele de monitoring din anul 2013. Dacă la nivelul unui corp de apă nu s-au stabilit secţiuni de monitorizare, s-au considerat datele de monitoring obţinute într-o altă secţiune situată pe un alt corp de apă care prezintă aceeaşi tipologie şi aceleaşi categorii de presiuni antropice (prin gruparea corpurilor de apă în scopul realizării evaluării), iar pentru corpurile de apă pentru care nu este posibilă nici gruparea acestora, evaluarea stării se realizeză pe baza analizei de risc. Tipurile de impact produse de presiunile semnificative au fost analizate ţinând cont şi de recomandările Ghidului EU de raportare a celui de-al 2-lea Plan de Management. Astfel, impacturile se pot asocia poluării cu nutrienţi, substanţe organice şi substanţe prioritare/prioritar periculoase, alterărilor habitatelor datorată modificărilor hidrologice şi alterarea habitatelor datorată modificărilor morfologice, precum şi altor tipuri de poluări specifice apelor de suprafaţă. Ca şi în primul Plan de Management, se prezintă în continuare tipurile de impact identificate în cadrul elaborării versiunii preliminare a celui de-al doilea Plan de Management la nivelul bazinului hidrografic Mureş Poluarea cu substanţe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite de la sursele punctiforme şi difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale şi agricole. Lipsa sau insuficienţa epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafaţă cu substanţe organice, care odată ajunse în apele de suprafaţă încep să se degradeze şi să consume oxigen. Poluarea cu substanţe organice produce un impact semnificativ asupra ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziţiei speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi prin reducerea populaţiei piscicole sau chiar mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentraţiei de oxigen. O altă problemă importantă de gospodarire a apelor este poluarea cu nutrienţi (azot şi fosfor). Ca şi în cazul substanţelor organice, emisiile de nutrienţi se datorează atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale şi agricole neepurate sau insuficient epurate), cât şi surselor difuze (în special, cele agricole: creşterea animalelor, utilizarea fertilizanţilor). Nutrienţii determină eutrofizarea apelor (îmbogăţirea cu nutrienţi şi creştere algală excesivă), în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale şi de acumulare, râuri puţin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziției speciilor, scăderea biodiversităţii speciilor, precum şi reducerea utilizării resurselor de apă (apă potabilă, recreere etc.). Referitor la impactul generat de poluarea cu nutrienţi în cazul lacurilor, evaluarea s-a realizat prin aprecierea stadiului trofic exprimat prin indicatori specifici, luându-se în considerare şi manifestarea procesului de eutrofizare. Poluarea cu substanţe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conţin poluanţi nesintetici (metale grele) şi/sau poluanţi sintetici (micropoluanţi organici). Substanţele periculoase produc toxicitate, persistenţă şi bioacumulare în mediul acvatic. În procesul de analiză a riscului privind poluarea cu substanţe periculoase, trebuie subliniată lipsa sau insuficienţa datelor de monitoring care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat. Presiuni hidromorfologice influenţează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor de suprafaţă şi produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora. Construcţiile hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinală a râurilor cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei. Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrările de regularizare şi consolidare a malurilor) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile şi zonele de reproducere ce au ca rezultat deteriorarea stării. Prelevările şi restituţiile semnificative au efecte asupra regimului hidrologic, dar şi asupra biotei.


58

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate exprima prin afectarea migrării speciilor de peşti migratori, declinul reproducerii naturale a populaţiilor de peşti, reducerea biodiversităţii şi abundenţei speciilor, precum şi alterarea compoziţiei populaţiilor. Se remarcă insuficienta cunoaştere şi la nivel european a relaţiei dintre presiunile hidromorfologice şi impactul acestora, de multe ori variatele tipuri de presiuni acţionează sinergic, făcând dificilă decelarea efectului faţă de tipul de presiune.

• Riscul neatingerii obiectivelor de mediu, respectiv de neatingere a stării bune/potenţialului bun sau de deteriorare a stării bune/potenţialului bun

Riscul neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafaţă a fost evaluat având în vedere corpurile de apă, actualizarea informaţiilor privind presiunile semnificative şi impactul acestora asupra apelor, precum şi identificarea măsurilor de bază şi suplimentare care, aplicate până în 2018/2020, ar putea conduce la atingerea obiectivelor Directivei Cadru a Apei. În acest sens, instrumente precum modelarea matematică au fost utilizate pentru estimarea efectelor măsurilor propuse. În procesul de evaluare a riscului s-a ţinut cont de presiunile potenţial semnificative identificate şi de evaluarea impactului, respectiv de starea/potenţialul ecologic şi starea chimică şi s-au luat în considerare următoarele categorii de risc: poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, poluarea cu substanţe periculoase şi alterările hidromorfologice, având în vedere, că aceste 4 categorii de presiuni au fost identificate, atât la nivelul Districtului Internaţional al Dunării, cât şi la nivel naţional, ca fiind cele mai importante probleme de gospodărirea apelor. Riscul total este compus din riscul ecologic şi riscul chimic, iar evaluarea globală este dată de cea mai proastă situaţie regăsită la cele 2 categorii de risc. Riscul ecologic este definit de cele 3 categorii de risc: poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice. Pentru riscul ecologic, evaluarea realizată pe baza elementelor biologice are un rol primordial, însă în lipsa unor corelaţii exacte dintre presiune/măsuri şi impact, s-au utilizat şi parametrii abiotici (elemente fizico-chimice şi hidromorfologice). Riscul ecologic se cuantifică având în vedere cea mai proastă situaţie regăsită în categoriile de risc (poluarea cu substanţe organice, poluarea cu nutrienţi, precum şi de alterările hidromorfologice). Riscul chimic (riscul de a nu atinge starea chimică bună) este definit de o singură categorie şi anume poluarea cu substanţe prioritare şi cu alţi poluanţi, considerând valorile prag propuse de Directiva 2008/105/EC privind standardele de calitate pentru mediu în domeniul politicii apei şi care amendează Directiva Cadru a Apei. Pentru evaluarea riscului la nivelul anului 2015 s-a avut în vedere implementarea măsurilor de bază şi suplimentare prevăzute/actualizate din primul plan de management pentru presiunile existente şi cele noi identificate pentru intervalul 2013 – 2015. Pentru riscul la nivelul anului 2021, s-a avut în vedere starea ecologică/potenţialul ecologic al corpurilor de apă şi starea chimică, evaluate pe baza implementării măsurilor de bază şi suplimentare care devin operaţionale până în 2018-2020, stabilite pentru presiunile existente, cât şi cele viitoare (perioadele 2013-2015 şi 2016 – 2020). Evaluarea riscului a fost realizată pentru a fi utilizată la: - caracterizarea stării ecologice/potenţialului ecologic şi a stării chimice (capitolul 6.2), în

condiţiile în care pentru unele corpuri de apă nu au existat date de monitoring iar gruparea corpurilor de apă nu a putut fi realizată (confidenţă scăzută);

- stabilirea măsurilor suplimentare; - aplicarea analizei cost – eficienţă şi cost – beneficiu; - aplicarea excepţiilor de la atingerea obiectivelor de mediu. Din analiza efectuată rezultă că în bazinul hidrografic Mureş dintr-un total de 521 corpuri de apă, au fost identificate ca fiind la risc în anul 2015 un număr total de 101 corpuri de apă, iar în anul 2021 rămân la risc un număr de 78 corpuri de apă.


59

96

5

101

73

5

78

0

20

40

60

80

100

120

Rauri Lacuri Total

Nr.

co

rpu

ri d

e a

pa

2015

2021

Figura 3.16 Numărul corpurilor de apă la risc datorită presiunilor semnificative

în bazinul hidrografic Mureş

Urmare a acestei analize, faţă de numărul corpurilor de apă care au fost identificate în primul Plan de Management al bazinului hidrografic Mureş ca fiind la risc de neatingere a obiectivelor de mediu în anul 2013, respectiv 150 corpuri de apă, în proiectul celui de-al doilea Plan de Management au fost identificate 101 corpuri de apă la risc pentru anul 2015.


60

Documents

PMBH 2015 Mures Cap3 CARACTERIZAREA APELOR DE … · PMBH MURES - CAP. 3 CARACTERIZAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ 16 Se menţionează faptul că în cadrul actualului ciclu de planificare