t u r k r u t .

n d v m h s t

ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DIN

REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

ANUL XLVII

IULIE - AUGUST 1969

CURIERUL ADVENTISTORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S.

DINREPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

C U P R I N S

U'n sfert de v e a c ...............................................................D. Popa

Curăţirea i n i m i i ......................................................... I. Tachici

Lucrarea dreptăţii S a l e ................................................D. Popa

Pregăteşte-te pentru v e ş n i c i e ...................................... C. Alexe

Aproape de D u m n e z e u ................................................M. T. Pîrvan

Nădejdea şi bucuria de m î i n e ...................................... A. Doroftei

Iubirea de o a m e n i ......................................................... V. Florescu

Umblarea în căile D o m n u l u i ...................................... H. Artinian

Ca toţi să fie una . . . . . . .C. Adv.

Harul . ................................................................... T. Niculescu

Creşterea în h a r ......................................................... V. Laszlo

Atotputernic Tată ( v e r s u r i ) ...................................... Florin Lăiu

CURIERUL ADVENTIST

Organ al Cultului Creştin Adventist de Ziua a Şaptea din Republica Socialistă România. Apare la două luni sub conducerea unui comitet.

Redacţia şi administraţia: Bucureşti, Str. Labirint 116

Rcdactor: DUMITRU POFA

Un sfert de veac

de ta eliberarea Patriei noastre23 August 1944 — 23 August 1969

stăzi, la aniversarea unui sfert de veac de la elibe­

rarea ţării noastre de sub jugul fascismului, steagurile marilor biruinţe fîlfîie cu strălucitoare apoteoză pe întinsul plaiurilor noastre străbune.

Întreaga suflare Românească respiră de un sfert de secol atmosfera de pace, speranţă, de încredere în destinele acestui m inunat şi harnic popor, în ­credere în Conducătorii lui lu ­minaţi, şi în instituţiile ţării care au reuşit să inspire marile idei sociale ale prezentului, să sensibilizeze mulţim ile cu obiec­tive generoase, să stimuleze inspiraţia şi să descătuşeze energiile creatoare ale între­gului nostru popor.

Şi ce năvalnic irumpe aceste energii nesecate ale naţiunii noastre, ce într-un flu x conti­nuu schimbă şi preface faţa ţării de la un capăt la celălalt al ei. In generaţia noastră, sub ochii larg deschişi ai copiilor noştri, poveştile cu sfărîmă piatră, sfă- rîmă munţi, se dovedesc aevea. Căci „înţelegerea şi făurirea conştientă a istoriei, este prima virtute a unui popor devenit stăpîn pe soarta sa“.

„Istoria are în aceste calde şi luminoase zile de august pen­tru poporul Român tîlcul adine...

ce cuprinde într-un tot, trecu­tul, prezentul şi viitorul său“.

„Un sfert de veac de la ma­rele act de conştiinţă şi voinţă, de demnitate şi eroism al po­porului nostru spre realizarea

D POPA

sa liberă şi deplină. Un sfert de veac într-un trecut milenar zbuciumat şi glorios, un sfert de veac dintr-o eră nouă al că­rui arc deschis spre viitor este scrutat cu bărbăţie şi încrede­re de privirile unei naţiuni ce-şi cumpăneşte cu înţelepciune pu­terile şi îşi înfăptuieşte cu cu­tezanţă şi dîrzenie cele mai no­bile ţeluri, cele mai avîntate idealuri. Stăpîn pe destinele sale, poporul român eliberat de cătuşele şi stihiile rînduielilor trecute... înaintează victorios pe acel curs al istoriei cuprins în formula lapidară dar plenară în semnificaţie... „Saltul omenirii în domeniul libertăţii

Da, 23 august 1944 a însem- mat traiectoria ascendentă a a- cestui salt, zorile ce şi-au con­turat perspectivele lor şi po­porul Român şi-a început dru­mul său spre progres, bună sta­re, libertate, pace şi fericire. De-

atunci, etapele biruinţelor au însemnat pe răbojul vremuri­

lor noi, ocazii de bucurie. Sa­

tele şi oraşele şi-au schimbat înfăţişarea. Zdrenţele ruinelor aduse de război şi mizerie, co­cioabele vremurilor trecute, au fost lepădate şi o haină din cărămidă şi piatră, din beton şi marmură, din fier şi aluminiu, a fost îmbrăcată. O aliniere per­

fectă se costată în orizontală — care bucură ochiul şi satisface inima — şi o luminoasă per­spectivă în verticală arată as­tăzi harta ţării noastre.

Faima hărniciei, înţelepciu­nea conducerii şi năzuinţa păcii poporului român a trecut de m ult fruntariile ţării, de- monstrînd vitalitatea mereu tînără a unui popor milenar şi locul cîştigat prin muncă şi prin­cipialitate socialistă, printre na­ţiunile independente ale lumii.

Iar pentru continuitatea a- cestor realizări, la o scară mai mare, mai avîntată, mai îndrăz­neaţă, Congresul al X-lea, a- cest Forum al Ţării, a jalonat viitorului programul destinat să confere noi şi îndreptăţite străluciri zilei de mîine a pa­triei.

Iată de ce, noi, credincioşii Adventişti de Ziua a Şaptea, cu ocazia acestei sărbători na­ţionale, aducem lui Dumnezeu rugăciunile noastre de m ulţu ­mire pentru cele ce a asigurat în trecut ţării noastre şi Biseri­cii Sale, şi-L rugăm să-Şi în ­tindă mîna Sa ocrotitoare pes­te glia noastră, să dea El izbîndă tuturor planurilor de viitor ela­borate de Conducătorii încer­caţi şi înţelepţi ai ţării. Să ne ajute să oferim lui Dumnezeu închinarea noastră sinceră şi curată şi neamului nostru hăr­nicia braţelor noastre, dragostea şi influenţa sfinţitoare a fam i­liilor noastre, elanul sufletului nostru şi ataşamentul ţiestră- m utat gliei ţării noastre !

IULIE — AUG UST 19661

C u r ă ţ i r e a i n i m i i

ş i s / i r i ţ i r ea v i e ţ i i

f a poet in sp ira t a l lu i Izrael, D av id a e x p r im a t g în du r i de

o ra ră şi sub l im ă frumuseţe. E l a t ranspus descoperirea d iv in ă în e x p r im ă r i şi fo rm e poetice care ră- m in neîntrecute. Cuv in te le psa lm i­lo r lu i răscolesc ad încur i le su f le ­tu lu i omenesc şi î l s timulează să caute după Dumnezeu, după pace şi după desăvîrşire. î n versetele c i­tate m a i sus, D av id nu-ş i e xp r im ă nu m a i o d o r in ţă arzătoare şi solem­nă a su f le tu lu i său, ci, descoperă ceva d in marea p rob lem ă sp ir i tua lă a veşnic ie i.

FA se ruga să f ie cercetat de Dumnezeu. Supus cercetăr ii d iv ine , el îşi dădea seama de pos ib i l i ta tea desăvîrş ite i cunoaşteri. Această des­coperire n u - l făcea să fugă de D u m ­nezeu, c i apropia, în vederea unei cunoaşteri a L u i p l in ă de pos ib i­l i tă ţ i sp ir i tua le . Psa lm is tu l dorea după desăvîrşirea v ie ţ i i , după cu­noaşterea dep lină a in im i i sale, în vederea lu c ră r i i s f in ţ i toare legată de marea p rob lem ă a v e ş n ic ie i ; p e n tru acest lu c ru se ruga el lu i Dumnezeu.

I n experienţa v ie ţ i i lu i, D av id în ­ţelesese să nu-ş i ascundă fărăde le ­g ile şi păcatul, şi să nu fugă de Dumnezeu. E l a m ă r tu r is i t cu p ro ­fu n dă amărăciune abater ile in im i i sale nestatornice. Ş i sub apăsarea te m e r i i ca nu cumva în ungherele ascunse ale in im i i sale să nu ră- m înă ceva necunoscut, n e jn ă r tu r is i t şi neiertat, el cerea : „Cercetează- mă Dumnezeule, -şi cunoaşte-mi in im a “ .

Nevo ia acestei cercetări este ne­vo ia f iecă ru i su f le t omenesc care are legătură cu Dumnezeu, şi care v rea să se angajeze în lup tă cu păcatul. Ne va f i de o mare bine- cuvîn tare sp ir i tua lă , ca rugăciunea l u i David , să alcătuiască şi p rop r ia noastră rugăciune îna in tea D om nu ­lu i Dum nezeu lu i nostru, ca E l să ne cerceteze, să ne cunoască şi în în ­durarea Sa să ne pună paşii pe calea veşniciei.

Aceasta formează cea m a i mare şi m a i u rgentă nevoie a f iecăru ia d in t re no i în parte, şi aceasta fo r ­mează, şi cea m a i serioasă p ro ­blemă a biserici i.

Cu to ţ i i avem nevoi d i fe r i te de o rd in m a te r ia l şi sp ir i tua l. Dar trebu ie să apreciem care este cea m ai mare şi m a i urgentă d in tre ele. O r i c î t am crede că no i înşine pu ­tem ho tă r î im p o r ta n ţa şi u rgenţa în cele sp ir i tua le , to t m a i bine ştie a face aceasta Dumnezeu. De aceea să-L rugăm pe E l să ne cer­ceteze şi să ne arate nevoile noas­tre. E l ştie cum stăm fiecare d in -

I. TACHICI

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi in im a !

Incearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîn- d u r i le !

Vezi dacă sînt pe o cale rea , şi du-m ă pe calea v e ş n ic ie i !“ Ps.139, 23— 24.

* * *

tre no i şi ne va adresa în mod direc t solia de care avem cea m a i urgentă nevoie. E l este gata să ne dea to tu l. E l care ne-a dat pe F iu l Său, nu va reţ ine n im ic d in cele ce ne sîn t necesare pen tru binele nostru s p ir i tu a l şi pen tru m în tu ire a noastră.

D ar m a i îna in te de orice, E l are o cerere pe care ne-o adresea­ză şi de care depinde t o t u l : „F iu le dă-m i in im a ta şi să găsească p lă ­cere och ii tă i în căile Mele". Prov. 23, 2€. A da in im a noastră l u i Dumnezeu, este ac tu l cel m a i necesar de care depinde binecu- vîntarea şi fe r ic i rea noastră. Dom- n u - l vrea să ne curăţească in im a de o r i ce m în j i tu ră a păca tu lu i şi apoi să o stăpînească cu o putere sf in ţi toare . D o m nu l o vrea pen tru Sine, pe n tru că a je r t f i t to tu l pen tru cîşt'igarea şi m în tu ire a noas­tră.

In t r -o îm pre ju ra re , D u h u l lu i D u m ­nezeu s-a m an ifes ta t cu putere în adunarea credinc ioş ilor. După te r ­m inarea se rv ic iu lu i d iv in , pe feţele cred inc ioş ilo r care se înd rep tau spre casele lo r, se citea o văd ită pace şi fe r ic i re . U n fra te se opreşte în fa ţa u n u i g ru p care sta de o parte, şi cu o explozie de fe r ic i re e x c la m ă : „A s tă z i m i-a v o rb i t d i ­rect mie Dumnezeu. S im t că a cer­cetat in im a mea. Aş vrea să s im t mereu această stare fe r ic i tă A părăs it g ru p u l în e xc lam a ţ i i so­lemne aducînd cuv in te de m u l ţu ­m ire şi de laudă la adresa b u n u lu i Dumnezeu.

P r iv in d această scenă şi auzind aceste cuv in te , in m ine s-a produs un gînd care dă inu ie şi astăzi. Ce ar însemna dacă experienţa aceas­ta b inecuv in ta tă , ar m a i f i şi a m u l ­to ra d in tre f r a ţ i i şi su ro r i le noastre, ba ch ia r a B ise r ic i i în treg i ? Ce ar f i dacă f iecare d in t re n o i a r lăsa pe D om nu l să-i cerceteze in im a ? Ce ar u rm a dacă fiecare am ac­cepta ca în p ro p r ia noastră v ia ţă

să se > producă cea m a i hotă- r î tă luc rare pen tru schimbarea d e f i ­n i t iv ă a i n im i i ? Ce ar avea loc cînd f iecare am lăsa pe D um ne ­zeu să se ocupe d irec t de no i ? A m sta în fa ţa celei m a i m a r i m i ­n u n i pe care Dumnezeu o aştepta de m u l t de la noi. Această lucrare formează nevo ia cea m a i urgentă şi cea m a i m are a v ie ţ i i noastre. Ea ar aduce o experienţă sublimă. Lucra rea lu i Dumnezeu s-ar te rm i ­na în no i şi ch inu itoarea is torie a păca tu lu i ş i-a r încheia tragedia. M i ­rele ceresc ar ven i şi M ireasa ar f i gata pen tru cer.

„Cercetează-mă, Dumnezeule", este s t r igă tu l rugăc iun i i lu i David. Această rugăciune este sub lim ă şi p l in ă de solemnitate. Cererea aceas­ta este im presionantă , dacă nu ch ia r în fr icoşată . Această lucrare de cercetare va f i făcută în mod sigur de D o m nu l Dumnezeu. F ie că este im p lo ra t sau nu. E l va cer­ceta în dreptate pe f i i i oamenilor. Această luc rare va f i făcu tă sub fo rm a une i judecă ţ i am ănun ţ i te a- supra fa p te lo r noastre. Dar aici, D a v id ne îndeamnă să-L im p lo ră m să facă această lucrare. Cererea a- ceasta poate f i adresată n u m a i de cineva care a a juns să cunoască pe Dumnezeul său. Cel care are în su­f le tu l său o legătură in t im ă cu M în - tu i to ru l , va do r i această cercetare, care dă la ivea lă to tu l. N im ic nu răm îne ascuns cunoaşter ii Sale. Da­v id ştia bine lu c ru l acesta ; de aceea se ruga : „Cercetează-mă după marea m i lă a Ta şi după m u lţ im ea în d u ră r i lo r Tale, Doamne

S u f le tu l care doreşte după cură ­ţ i re ş i s f in ţ ire , v ia ţa care vrea să se predea lu i Dumnezeu şi in im a care a optat pen tru m în tu ire , se va cu trem ura în fa ţa lu i D um ne ­zeu. E l cunoaşte m otive le f iecăre i fap te şî în fa ţa L u i s în t deschise toate ac ţ iun i le şi ta ine le su f le tu lu i nostru. Egoismul, cu toate fo rm e le lu i ascunse care a s tr ica t şi pe rve r ­t i t f i re a omenească, va f i doved it ca fo rm în d m o b i lu l fap te lo r d in v ia ţa m u l to r creştin i.

Lucra rea pe care no i nu sîntem în_ stare a o face, trebu ie să cerem să o facă Dumnezeu pe n tru noi. Fapte le pe care no i le credem bune, El n i le va arăta ca f i in d în re a l i ­tate m în j i te de păcat. N u m a i E l ne poate convinge că faptele noastre bu­ne sînt to tuş i ca o cîrpă m urdară . N o i nu pu tem face aceasta şi n ic i nu putem în m od l ib e r să recunoaş­tem. De aceea trebu ie să ne cerce­teze Dumnezeu. E l va face această

2CURIERUL A D V E N TIST

lucrare cu m ăiestr ie şi gingăşie, dar şi cu ferm ita te . A l t f e l nu ne-am putea da seama de rău. F irea noas­tră a a juns aşa de s tr ica tă şi per­v e r t i tă înc ît ne este greu şi aproa­pe im p os ib i l să sm ulgem in im a noas­tră de sub puterea păcatu lu i.

I u b i ţ i f r a ţ i şi suror i, să cugetăm serios la necesitatea acestei lu c ră r i de cercetare. Ea trebu ie să ne ducă la o reală cunoaştere de n o i în ­şine şi la o acţiune h o tă r i tă pen­t r u schimbarea in im i i noastre, p r in t r -o pu tern ică solie de pocăinţă. S fa tu l d iv in dat c red inc ioş ilo r sub fo rm a une i po runc i este : „Păzeşte-ţ i in im a m a i m u l t decît orice, căci d in ea ies izvoare le v ie ţ i i " . Prov. 4, 23.

Cel ce doreşte să aibă parte de m în tu ire , va t reb u i să se supună p ro fu n d u lu i proces a l pocăinţei, în vederea une i sch im bă r i fundam en­tale a in im i i . Insă o m u l nu se poate schimba pe sine, o r ic i t de p u te r ­nică i - a r f i exerc ita rea vo in ţe i. El nu are în el, puterea care să facă şi să desăvîrşească această sch im ­bare. Puterea regeneratoare în ve­derea m în tu i r i i trebu ie să v in ă de la Dumnezeu. Schimbarea in im i i şi lucrarea s f in ţ i toa re a ca rac te ru lu i nu pot f i făcute decît n u m a i de D uhu l Sfîn t. T o ţ i c red inc ioş ii trebu ie să se supună acestei p u te r i şi să lucre ­ze cu e fo r t con t inuu de vo in ţă , pen­t r u a obţine o dep lină b i ru in ţă a- supra o r ică ru i rău d in v iaţă.

Să nu ne amăg im pe no i înşine crezînd că dacă am a juns să corec­tăm un oarecare obicei rău, sau, dacă în vreo p r iv in ţă am a vu t b i ­ru in ţă în îm po tr iv i rea păca tu lu i, am a juns la adevărata v ia ţă în H r is - tos. Pe l ingă o părere greşită, în aceasta este şi o grozavă amăgire. Lucra rea pocăinţe i este m u l t m a i cu­prinză toare şi ea este pos ib i lă n u m a i dacă începe d in in im ă. Z i de zi, in im a noastră trebu ie conve rt i tă fa ţă de m urd ă r ia păca tu lu i şi zi de z i trebuie suvusă p u te r i i s f i in ţ i toa re a D u h u lu i Sfîn t. In im a trebu ie adusă în sta­re de a nu m a i asculta de în c l in a ­ţ i i le şi pa t im i le f i reş t i , ci, de p r in ­c ip i i le d re p tă ţ i i d iv ine.

A devă ra ta ascultare de porunc ile lu i Dumnezeu, izvorăşte d in t r -u n p r i n c ip iu ; ia r acesta trebu ie să-şi aibă rădăcina în in im ă. A l t f e l i n i ­ma rămîne stricat'ă şi rea. D in t r -o in im ă cu adevărat renăscută va iz­vo rî con t inuu o do r in ţă arzătoare după dreptate, iu b ire şi bunătate. Esenţia lu l v ie ţ i i de credinţă, este credincioşia fa ţă de M în tu i to ru l nos­t r u şi t ră irea L u i în in im a noas­tră. Prezenţa L u i in no i ne va adu­ce în stare să facem binele d in p rinc ip iu .

Despre această pu te rn ică da r şi m iraculoasă luc rare a D u h u lu i S fîn t î i vorbea D o m nu l lu i Nicodem. O putere s f in ţ i toa re poate s tăpîn i con­t in u u f i in ţa noastră. În c l in a ţ i i le ne­p o tr iv i te pot f i supuse şi smulse d in in im a noastră ; în locu l lo r pot să apară s im ţăm in te nobile, g îndu r i înă lţătoare, fapte sf in te şi preocu­p ă r i veşnice. V ia ţa D o m nu lu i H r is - tos, devine în acest fe l un ideal fe r ic i t pen tru no i şi f i in ţa noastră est'e înzestrată cu t răsă tu r i de ca­

rac te r care dezvăluie na tura f i r i i dumnezeeşti.

Puterea s f in ţ i toa re a acestei t rans­fo rm ă r i îş i a ra tă p r im e le efecte in legă tur i le noastre cu cei d in ju r u l nostru. D a r acestea se m a i arată şi p r in fa p tu l că eu l nostru nu m ai tronează şi egoismul nu m a i cere să-i f ie recunoscut d re p tu l absolut. Puterea s f in ţ i toa re a ha ru ­lu i lu i Dumnezeu conduce întreaga noastră v ia ţă la sacri f ic iu , şi la o to ta lă schimbare în re la ţ i i le de stimă, iu b ire şi consideraţie fa ţă de f ra ţ i , societate şi fam il ie . Această schimbare sch imbă to tu l în bine şi t rans fo rm ă în treaga v ia ţă in cerească generozitate.

Este foarte greu ca om u l să se cunoască pe sine. P en tru cel cu in im ă firească este ch ia r im pos i­b i l aceasta, deoarece el nu vrea să se supună une i p ro funde analize. Îna in te de vest ita m ax im ă „cunoaş- te-te pe t ine î n s u ţ i p e care f i l o ­zo f i i Grecie i antice au t rans fo r ­m at-o în curen t de g înd ire şi preo­cupare, în d o r in ţa de a co n tr ib u i la d isc ip l ina rea om u lu i, p ro fe tu l Ie rem ia a ră ta adevărata rea lita te a f i r i i omeneşti c înd în treba : „Poa­te u n Etiopean să-şi schimbe p ie ­lea, sau u n pardos să-şi schimbe petele ? Tot aşa, a ţ i putea v o i face binele, vo i, care s în te ţi deprinş i să faceţ i ră u l“ ?

Sub im p e r iu l păcatu lu i, sărmana f i in ţă omenească a a juns să posede o f i re curioasă, cu putern ice şi ra ­f ina te în c l in a ţ i i spre rău. O m u l a a juns cu o putere foarte slabă în a decide pen tru sine însuşi. Dese­o r i sîntem su rp r in ş i şi şocaţi de ră u l pe care sîntem în stare să-l facem. Generaţie după generaţie se perindă şi puterea de a se îm p o t r iv i ră u lu i devine to t m a i slabă. C h ia r ce-i ce au fă cu t o alegere pen tru m întu ire , sînt în t r -o s ituaţie foarte periculoasă.

Pavel vorbea că a descoperit în f i rea o m u lu i două legi, care se războiesc con tinuu , şi că fenom enu l de respingere se dă pe te renu l in i ­m i i f iecăre i f i in ţe . Această stare este produsă de păcat'; şi, păcatul este cea m a i mare prob lem ă a noastră. O m ul este supus uno r in ­f luen ţe psihice d ife r ite . U neori ne su rp r indem a avea g în d u r i v ră jm a ­şe g în d u r i lo r lu i Dumnezeu. Dese­o r i ros t im cuv in te care ne produc u rm ă r i de adîncă durere su f le ­tească. Ia r adesea sîntem zgudu iţ i şi u lu i ţ i de fapte le noastre rele şi neasemănătoare cu ale M în tu i to ru - lu i nostru. O fo r ţă d in a fa ră in t ră în d in a m u l in im i i noastre şi cu o putere s tăpîn itoare ne îndeam nă la bine sau la rău. In f lu e n ţa este pu ­ternică, lup ta este dîrză, dar noi care ne-am deprins să facem rău l, trebu ie să ne în tă r im hotărîrea pen­t ru bine şi a decide de care parte să f ie b iru in ţa .

C u v în tu l lu i Dumnezeu ne desco­peră un m are ş i t rag ic adevăr cum că „ in im a este nespus de înşelătoare şi deznădă jdu it de rea, cine poate s-o cunoască“ ? Iub ite f ra te şi soră, pu tem spune că ştim şi noi că in im a unu ia sau a a ltu ia

este r e a ; pu tem aprecia în d rep tu l unora m u lte r e le ; ch ia r şi facem lu c ru l acesta. D a r nu este bine aşa ; ci, să ş t im să zicem şi să s im ţ im fiecare, că in im a mea şi in im a ta este înşelătoare şi deznădă jdu it de rea. Să nu încercăm să fu g im de acest cu trem ură to r adevăr.

C uv in te le d in te x tu l nostru sînt insp ira te şi ele s înt în to tu l ade­vărate. N o i pu tem să încercăm să contrazicem sau să tăgădu im aceas­ta, în do rn ţa de a fu g i de adevăr. D ar o r i ce încercare de a schimba acest fapt, va da greş dacă nu ad­m ite m starea noastră şi nu re­curgem la s ingura cale şi putere în stare să rezolve prob lem a schimbă­r i i i n im i i noastre.

N o i trebu ie să f im în g r i jo ra ţ i de starea şi soarta in im i i noastre în ­c l ina tă spre rău. D om nu l Isus zice: „Ceea ce iese d in om spurcă pe om. Căci d in lă u n tru , d in in im a oa­m en ilo r , ies g în du r i le rele, uc ideri le , fu rt işagur i le , lăcomii le , v ic len ii le , înşelăciunile , fapte le de ruşine, och iu l rău, hula , t ru f ia , nebunia. Toate aceste lu c ru r i rele ies d in lă ­u n tru , şi spurcă pe om". M a r cu 7, 20—23. O a ltă lis tă de păcate, care izvorăsc d in in im a noastră este arătată de Pavel in Rom. 1 29-32 : „A s t fe l au a juns p l in i de o r i ce fe l de nelegiuire, de v ic len ie, de lă ­comie, de rău ta te ; p l in i de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelă­ciune, de p o rn i r i rău tăc ioase ; sînt şoptitor i, b î r f i to r i , u r î to r i de D u m ­nezeu, obraznic i, t ru faş i, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultă tor i de p ă r in ţ i , fă ră pricepere, că lcători de cuvîn t, fă ră dragoste firească, ne­îndup lecaţi, fă ră m ilă . Ş i m ăcar că ştiu ho tăr irea lu i Dumnezeu , că cei ce fac asemenea lu c ru r i , sînt v red n ic i de moarte, totuşi, ei nu nu ­m a i că le fac, da r şi găsesc de bun i pe cei ce le fac “ .

Iub ite f ra te şi soră, in im a noas­t ră are ceva d in păcatele arătate în aceste liste ? Dacă no i înşine nu putem descoperi aceasta, deoarece in im a şi f i rea noastră ne este aşa de dragă , atunc i roaaă pe D um ne­zeu să ne cerceteze E l şi să ne a ra ­te in im a aşa cum o cunoaşte El si num a i a tunc i ne vom da seama de no i înşine.

Este nevoie de o analiză atentă, sinceră şi to ta lă a in im i i noastre. Dacă nu o putem face, a tunc i cu disperare să ne rugăm să ne cerce­teze Dumnezeu. Să ne arate starea deznădă jdu it de rea a in im i i noastre, ca apo i să p r im im îndem nu l pu­te rn ic de a recurge la M în tu i to ­r u l nostru, care nu oboseşte ie r- tînd. Să a jungem pe Golgota, la p ic io ru l c ruc i i şi să-L s im ţ im pe Cel care a fost răs t ign it pen tru noi şi care ne aşteaptă cu b ra ­ţele ie r tă r i i Sale deschise.

Fără de această luc rare s p ir i tu ­ală, to ta lă şi desăvîrşită, ch ia r cei m ai bun i c reş t in i stau sub ame­n in ţa rea une i te r ib i le amăg ir i. Este o pierzătoare amăgire să credem că^ stăm bine în credinţă, cînd nu s tă m ; este o amăgire să credem că sîntem n e p r ih ă n i ţ i cînd fapte le arată a l t f e l ; este o grozavă amă­

IULIE — AUGUST 1969 LI

g ire să credem că „s în tem bogaţi, că n u ducem lipsă de n im ic , şi nu ş t i i că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol“ . Aceasta este în tr-ade- v ă r o stare periculoasă şi dep lora ­b ilă , în care pot f i găsiţi cei d in Laodicea. Ce perico l sp ir i tu a l poate să f ie m ai g rav decît acesta ?

Com entind acest text, descoperi­rea d iv in ă face această declaraţie îng r i jo ră toa re : „N im e n i nu-ş i poate cunoaşte p ro p r i i le sale greşeli. Se poate e xp r im a o pre t insă sărăcie a su f le tu lu i , în t im p ce in im a nu vrea să recunoască aceasta. în t im p ce în cuv in te pu tem v o rb i l u i D u m ­nezeu despre sărăcia noastră s p ir i ­tuală, in im a se poate um p le de m înd r ie pe n tru pre tinsa sa smere­nie şi m er ite le sale d e o s e b i t e N u ­m a i pe o s ingură cale se poate do- bînd i o adevărată cunoaştere de s in e : p r iv in d , con tem plînd şi cu- noscînd cu adevărat şi pe dep l in pe D o m nu l Hristos. N u m a i aşa ne pu tem go li de eul nostru cerbicos şi rezistent. C înd ne vom da sea­m a pe dep l in de aceasta, rugăc iu ­nea sinceră şi in sp ira tă a su f le tu ­lu i nostru va f i : „Doam ne ia -m i i n im a ; căci eu nu pot să o dau. Ea este a Ta. Păstreaz-o curată, f i in d c ă eu nu pot să. o păstrez pen­t r u Tine. Salvează-mă în c iuda mea însum i, şi a eu lu i m eu slab şi nea- semenea lu i Hristos. Modelează-mă, şlefuieşte-mă, r id ică -m ă în sfere curate şi sfinte, unde bogatu l f l u ­v iu a l i u b i r i i Tale, poate inunda su f le tu l m eu“ .

Acest stad iu a l experienţe i noas­tre relig ioase trebu ie atins. E fo r tu l nostru sp ir i tu a l t rebu ie depus în a ne consacra pe de p l in lu i Dum ne­zeu. Rezultatele dep line ale p re ­d ă r i i noastre trebu ie să f ie v iz ib i le . Solia lu i Dumnezeu trebu ie luată la i n i m ă ; ea trebu ie să producă o sch imbare to ta lă în bine. N u m a i este cazul să răm înem la. o lucrare superf ic ia lă sau parţ ia lă . D u hu l S fîn t trebu ie so lic ita t, ob ţ in u t şi re ţ in u t ca putere lucrătoare în v ia ­ţa noastră şi a B iser ic i i . D om nu l priveşte la in im a omenească. El ştie că in im a noastră este nesta­to rn ică ; că em oţi i le şi s lăb ic iun ile ei s înt m u l t ip le . E l cunoaşte ch i­n u l şi lupte le ei; el cunoaşte sufe­r in ţe le ei şi to tuş i E l o iubeşte şi vrea să o cureţe şi să o vindece.

E l vrea să salveze in im a ta p ie r ­du tă şi bo lnavă de moarte. E l este gata să-ţ i asculte rugăciunea, dacă te uneşti cu D a v id şi s t r ig i : „ Z i ­deşte în m ine o in im ă cura tă D u m ­nezeule şi pune în m ine un duh nou şi s ta to rn ic “ . Aceasta este o cerere d in cele m a i solemne şi t r e ­buie ros t i tă cu m u l tă că ldură şi sinceritate. O asemenea rugăciune nu va rămîne fă ră răspuns.

N o i să cerem să f im cercaţi şi p ro b a ţ i p r in orice m i j lo c pe care E l î l coonsideră necesar pen tru b i ­nele nostru veşnic. A tu n c i v ia ţa noastră sp ir i tua lă va cunoaşte o experien ţă nouă de b iru in ţă şi sta­torn ic ie , ia r g îndu r i le noastre vo r deveni curate, nob ile şi îndrepta te nu m a i spre bine.

D u h u l S f în t — M îng î ie to ru l — in u n d în d căm ările su f le tu lu i nostru, in im a a junge o m in un a tă locu in ţă a v ie ţu i r i i cereşti. Părtăşia f i r i i dumnezeeşti începe să-şi facă o lu ­crare d u ra b i lă în in im a noastră. A tu n c i se constată că no i fu g im de to t ce este „s tr icăc iune p r in po ftă “ şi că luc ra rea de b i ru in ţă îm po ­t r iv a păca tu lu i are rezu lta te du ra ­bile. Pacea D o m n u lu i Isus şi p r in ­c ip i i le Leg i i lu i Dumnezeu s t ră ju ­ieşte in t ră r i le şi ieş ir i le in im i i . Ca­rac te ru l creş t in se întăreşte, t ră in d p r in c ip i i le v ie ţ i i sp ir i tua le . V ia ţa devine o dovadă despre o rea lita te ce nu se m a i poate tăgădui. De aci în colo se deosebesc c la r căile in im i i şi se vede în v ia ţă do r in ţa şi e fo r tu l de a merge cu conv in ­gere pe căile D om nu lu i.

Cu această ocazie, — m inuna tă şi poate un ică — să facem o ţ in tă supremă d in ce re re a : „V e z i dacă sînt pe calea rea, şi du-m ă pe căile veşn ic ie i“ . T e x tu l acesta în unele ve rs iun i în partea p r im ă este re la ­ta t a s t fe l : „V ez i dacă în in im a mea sînt căile Tale". Să g înd im cu nădejde la cuv in te le acestea : „N ic i un sufle t nu este părăs it d e f in i t iv de Dumnezeu. N u este lăsat' în p ro ­p r ia sa cale, a tî ta t im p cît m a i este vreo speranţă de m în tu ire . O m ul se depărtează de Dumnezeu, d a r n ic ioda tă şi în n ic i o îm p re ju ­rare nu se depărtează Dumnezeu de o m u l care speră în El. T ată l nostru ceresc ne încon joară cu ape­lu r i le , avert ism ente le şi as igurăr i le despre m i lo s t iv i re a Sa, pînă cînd ocazii le şi p r iv i le g i i le o ferite nu vo r f i zadarnice.

Satana cunoaşte şi el bine mate­r ia lu l d in care este făcută in im a omenească. E l l-a s tud ia t m i i de an i şi l-a supus la toate probele şi aciz i i d in la b o ra to ru l său in fe rna l. E l ştie care sînt punctele slabe ale f ie că ru i caracter, care sînt punctele pe care le poate ataca uşor. E l a căutat să b iru ie pe cei m a i p u te r ­n ic i bă rba ţ i ai lu i Iz rae l în to t de­cursul t im p u lu i . I n to t decursul se­cole lor, şi pe toate t im p u r i le de luptă, se a f lă îm prăşt ia te numeroase epave de caractere nau ­frag ia te , care n-au vegheat destul la a tacuri le Satanei şi nu s-au în ­crezut pe d e p l in în Dumnezeu şi n-au cerut a ju to ru l D o m nu lu i Isus.

O dep lină p redare cere ca fă ră rezervă să stăm sub vo in ţa lu i Dumnezeu. Aceasta înseamnă a re ­nu n ţa la toate dorin ţe le şi in te re ­sele noastre egoiste. R ezu lta tu l la aceasta va f i o v ia ţă s tăpîn ită şi condusă de Dumnezeu, care va în ­corona e fo r tu r i le v ie ţ i i creştinu lu i. Dar, calea către v ia ţa veşnică va f i calea j e r t f i r i i şi tă g ă d u ir i i de sine. U na d in t re probleme este de a a fla v o in ţa D o m nu lu i Hristos, m erg înd pe u rm e le Sale, pe căile Evanghelie i şi ale Golgotei.

I u b i ţ i f ra ţ i , Isus zice : „ F i ţ i de- săv îrş i ţ i cum ş i T a tă l vostru este desăvîrş it“ . Dacă sîntem cop ii ai lu i Dumnezeu, sîntem părtaş i ai n a tu r i i Sale şi nu pu tem f i a l t fe l

de cum este El. Orice cop il trăieşte p r in v ia ţa ta tă lu i său. Dacă sîn­tem cop i i i l u i Dumnezeu — renăs­cu ţ i p r in D u h u l Său — vom t ră i v ia ţa lu i Dumnezeu, h i Hris tos trăieşte trupeşte toată p l ină ta tea D u m neze ir i i “ , ş i v ia ţa lu i Isus se arată „ î n t r u p u l nostru m u r i to r A v în d -o în noi, această v ia ţă va da naştere la acelaşi caracter şi va da pe fa ţă aceleaşi fapte pe care le-a a ră ta t şi El. în fe lu l aces­ta vom f i în arm onie cu toate p r in ­c ip i i le Leg i i Sale, pe care le vom putea t ră i în p ro p r ia noastră viaţă.

„Fer ice de cei cu in im a curată căci ei v o r vedea pe Dumnezeu“ . Un apel d iv in n i se adresează d in nou ; un glas duios ne îm bie : „ F i - ule d ă -m i in im a ta“ . Cel ce ne-o cere este Păstorul Cel Bun. E l vrea să ne conducă pe căile veşnicie i şi să ne ia la Sine. E l v rea să con­ducă v ia ţa noastră pe acest păm în t p l in de păcat şi moarte. E l vrea să ne îm păcăm pe dep l in cu El, ca să nu m a i mergem la judecată.

De aceea să-L rugăm să ne cerce­teze astăzi in im a . Să ne ie rte as­tăz i de orice p ă c a t ; să curăţească

astăzi in im a noastră şi to t astăzi să l -o dăm să f ie a L u i pen tru

totdeauna, spre a avea şi no i astfel

asigurarea m în tu i r i i .Este o ocazie m inunată , aproape

unică, şi un p r iv i le g iu deosebit as­

tăzi, ca în s fîn tă so lemnitate să ne rugăm fiecare D o m nu lu i în legă­

tu ră cu p ro p r ia noastră in im ă. Isus

aşteaptă d in partea noastră o rugă ­ciune de consacrare a i n im i i şi a

v ie ţ i i noastre şi predarea noastră

în braţele i u b i r i i Sale. Cine vrea să facă aceasta ? Acela va f i f e r i ­c i t şi m în tu it . D ar m a i îna in te de a face acest luc ru să revedem ve r ­suri le pe care le c în tăm deseori cu in im a îm povăra tă . S-o facem de

data aceasta cu in im i le noastre în ­

crezătoare că sîngele lu i Hris tos ne-a cu ră ţ i t de orice păcat. Şi cu

pecetea fe r ic i r i i şi speranţei veşni­

ce să zicem :

In im a mea de-acum Ţ i-o dăruiesc

Deşi curată nu-i.

A i cîştigat-o p r in durere

Ţ i-o -nch in azi, Doamne, cu plăcere.

Să n-o respingi, căci p o ţ i s-o curăţeşti.

O ia de-acum, şi fă-o te m p lu l Tău___Ca-n ea să locuieşti

M ereu pe D o m nu l să-L dorească

De E l pe veci să se-alipească

In im a mea — in im a mea.

De azi Ţ i-o dăruiesc !

4CURIERUL AD V E N TIST

L u c r a r e a

d r e p t ă ţ i i S ale/iar a Ace lu ia , care poate să vă

păzească de orice cădere şi să vă facă să vă în fă ţ işa ţ i fă ră p r ih a ­nă şi p l in i de bucurie îna intea sla­ve i Sale“ ... să f ie toată salva, ( Iuda 24).

Că Dumnezeu poate face orice, fa p tu l acesta este pen tru no i solia cea m a i glorioasă, cea m a i m in u ­nată d in C u v în tu l A devă ru lu i. Acea­stă asigurare este aceea care dă pă­cătosului nădejde şi care poartă cu sine e lementu l e c h i l ib ru lu i în ceasul de d if icu l ta te a l ce lu i ce crede. Această m in un a tă temă, acest su­biect to n i f ia n t este to tdeauna aşe­zat îna in tea noastră. O r i de cîte o r i avem ocazia de a ne pleca genun­c h i i înaint'ea t ro n u lu i de har, rug în - du-ne să t iu u i tă m că cine a pă­truns în ţe lesu l acestui adevăr şi p r in cred in ţă se p r inde de rea l i ta ­tea pregnantă a făgădu in ţe lo r lu i Dumnezeu, u n u l ca acesta n-are de ce să m a i a jungă în impas d in punct de vedere sp ir i tua l.

Ceea ce are valoare, nu este ceea ce noi putem face, ci... ce poate să facă Dumnezeu pe n tru noi. In - t r -u n l im b a j s im p lu este în fă ţişa t aic i însemnătatea d iv in e i învă ţă ­t u r i a n e p r ih ă n ir i i p r in credinţă. T e x tu l nostru ne prez in tă un Dumnezeu în acţiune. U n Dumnezeu putern ic , în ţe lept, iu b i to r şi care îş i în trebu in ţează nesf irş ita Sa e- nergie în favoarea tu tu ro r copi­i lo r Săi. I n favoarea noastră a tu ­tu ro r . Da, ce m in u n a t lucru . E l poa­te să ne păzească de orice cădere şi să ne înfăţişeze fă ră p r ihană şi p l in i de bucurie îna in tea slavei Sale. N u num a i că poate face acest lucru. E l face aceasta. E l gă­seşte plăcerea în acest lucru , pen­tru m ine şi pen tru f iecare d in tre noi.

Să ne o p r im p u ţ in şi să ana­lizăm cu in im i le p l ine de lum ina D u h u lu i Său cel Sfînt, cele pa tru m a r i adevăru r i prezentate in acest text. Poate că ocazia ce o avem acum, să ducă la i lu m in a re a ade­v ă ru r i lo r veşnice şi v ia ţa noastră şi rugăc iun ile noastre v o r aduce aic i jos razele bunăvo in ţe i d iv ine, cu această deosebită ocazie.

„F I poate“ ; să nu f ie a ic i n ic i un d u b iu cu p r iv i re la acest lucru. Dumnezeu nu este n ic iodată sur­p r ins de evenimente şi în t îm p lă r i . N ic ioda tă nu se in t îm p lă să fie nepregătit. E l este to tdeauna gata, b inevo i to r şi în stare. în putere a face lu c ru r i spre binele şi f e r i ­c irea noastră comună. E l nu este n ic ioda tă departe de . noi. E l . este to tdeauna m a i b inevo i to r şi gata

D. POPA

să ne a ju te decît sîntem no i ca să f im a ju ta ţ i . E l este m a i bine­v o i to r a da, decît suntem no i a p r im i. E l este m a i nerăbdător să ne salveze, decît suntem no i a f i sa lva ţ i şi nu ex is tă n ic i -u n caz, n ic i o p rob lem ă prea grea pentru El.

„D o m n u l nu ne cheamă a-L urm a, ca apoi să ne u ite . Dacă consacrăm v ia ţa noastră în s lu j i rea Lu i, noi nu vom f i n ic ioda tă aşezaţi în tr -o poziţ ie pen tru care Dumnezeu să nu aibă m ij loace de a ieşi d in ea. Oricare a r f i s i tua ţ ia noastră, no i avem un gh id care să d ir i jeze v ia ­ţa noastră sp ir i tua lă ; oricare a r f i necunoscutele d in aceasta, avem un S fă tu ito r ; o ricare a r f i necazul nostru, s ingurătatea sau lipsa, avem un p r ie ten care ne s im ­patizează; dacă în ignoran ţa noastră facem paşi greşiţ i, D om nu l Isus nu ne părăseşte. Vocea Sa clară şi d i ­st inctă, este auz ită s p u n in d : „E u s în t calea, adevăru l şi v ia ţa ” .

In c itarea te x tu lu i nostru se arată fa p tu l că E l poate să ne păzească de cădere. Ce m îngîiere, şi în tă r ire sp ir i tua lă găsim în acest fapt. Este în na tu ra noastră, a . . . cădea în greşeli după cum este în na tu ra o i lo r a p r ibeg i a iurea. Este im p o r ­tan t a nota fa p tu l că p r im e j ­d ia căderi i în păcat nu este d im inu a tă de înă lţ im ea la care pu tem t r ă i sau s lu j i . „A s t fe l dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă“ . (1 Cor. 10.12) „N im e n i, spune C u v în tu l I n ­sp ira ţ ie i nu poate sta pe în ă l ţ im i, fă ră să se afle în p r im e jd ie . Dacă fu r tu n a lasă neatinse f lo r i le de pe vale, a tunc i ea dezrădăcinează co­pac ii de pe v î r fu l m un te lu i. Tot astfel, isp ite le cele putern ice dacă lasă neatinse ceea ce este de joasă fac tu ră m ora lă în v ia ţă , a tunc i a- saltează cu fu r ie pe cei ce stau în locu ri de cinste şi onoare în v ia ţă ".

In d ife ren t , f ie că ocupăm un loc de frun te , sau u m i l în societate sau biserică, avem nevoie să f im a tenţ i să nu cădem în greşeală, în păcat. Răn irea va f i m a i mare dacă căde­rea se produce de la o înă lţ im e m ai mare şi m u l t m a i m u l ţ i vo r f i în m od trag ic a fec ta ţ i de o aseme­nea cădere. D a r oricare a r f i s i tu ­aţ ia noastră, u n luc ru nu trebu ie să u i tă m şi anume, că nu trebu ie să cădem pradă greşelilor, păcate­lor. Este adevărat că pe rico lu l e x i ­

stă, da r este de asemenea adevă­ra t că El, D om nu l, este în stare şi poate să ne păzească de cădere.

Cum pu tem să ne păstrăm a nu cădea şi să cunoaştem bucuria con­t in u e i b i ru in ţe ? P sa lm is tu l spune : „ S tr îng C u v în tu l Tău în in im a mea, ca să nu păcătuiesc îm p o tr iv a Ta“ . (Ps. 119,11). I n acest C u v în t a l S cr ip tu r i i , găsim o putere m în tu i- toare, ce ne a jută. T re lm ie s-o studiem, s-o cercetăm cu s tă ru in ţă ; cu zel z i de zi, spre a p r im i pu te ­rea sp ir i tua lă pe care acest cuv în t ne-o poate da. „Dacă C u v în tu l lu i Dumnezeu ar f i s tud ia t aşa cum trebu ie creş t in i i a r avea u n orizont m a i larg, un caracter n ob i l şi o sta torn ic ie cum ra r se poate vedea.

N o i trebu ie să înţe legem pe de­p l in şi să ne re a m in t im adesea că no i trebuie, p r in credinţă, să ne p r ind e m de făgădu in ţe le d iv ine ale S fin te lo r S c r ip tu r i , ca f i i n d nişte preţioase comori personale. T rebu ie să um p lem m in tea naastră cu Cu­v în tu l lu i Dumnezeu, pen tru a f i în stare să facem fa ţă isp ite lo r celu i rău cu „s tă scris". In C uv în ­t u l lu i Dumnezeu este o putere salvatoare, m întu itoare . D ar nu este su fic ien t a avea în cap o cantitate de cunoştinţe teologice. C u v în tu l trebu ie să f ie ascuns în in im i le noastre, să f ie totdeauna prezent dacă v rem să ne fe r im de cădere, de a păcătu i îm po tr iva lu i D um ne­zeu.

In t r -o foarte strînsă legătură este şi rugăciunea s tăru itoare. S f în tu l apostol Pave l sfătuieşte astfe l pe cei c re d in c io ş i : Rugaţi-vă neînce­ta t " (1 Tes. 5,17). I a r serva D om ­n u lu i ne spune re fe r i to r la rugă ­ciune : „R u g a ţ i -v ă în cămăru ţa voa­s tră ; şi p lecînd la lu c ru l tău z i l ­n ic , lasă ca m in tea ta să se înalţe la Dumnezeu. A s tfe l a u m b la t Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăc iun i ne­rostite, tăcute, se îna lţă asemenea une i tă m î i f rum os m iros itoare îna­in tea t ro n u lu i lu i Dumnezeu. Sa- tan nu poate în fr înge pe cel a că­r u i in im ă se prez in tă astfel îna in tea lu i Dumnezeu

Rugăciunea reprez in tă s iguranţa noastră sp ir i tua lă . Fără acesta şi fă ră un s tud iu serios, personal al C u v în tu lu i lu i Dumnezeu a tunc i, cu s iguranţă vom aluneca în păcat, v o m da greş în s trădu in ţe le noa­stre sp ir i tua le . Ne este cunoscut d in f iz ică, cum că orice obiect ce

C ontinuare la pag. 12-a

( T iI U L I E — ‘■ A U G U S T 1969 L L I

PREGĂTEŞTE-TE

PENTRU VEŞNICIE

eeştinul, p r in excelenţă, trebu ie să dtică o v ia ţă activă. Coman­dam en tu l acesta i-a fost dat o m u ­

lu i ch ia r la începutu l ex is tenţe i sale, cînd a fost aşezat în g răd ina Edenulu i. A tu n c i , v i i t o ru l său n-a fost pus pe o temelie contem pla ­t ivă , ci pe una activă, practică. „Lucrează şi păzeşte g răd ina pe ca; e ţ i-o dau astăzi în stăpînire..." era porunca lu i Dumnezeu, la în ­ceput, pen tru A d a m şi Eva.

Cele două d a to r i i trebu iau să f ie îm p l in i te concomitent : să lu ­creze, exp lo r înd toate domenii le pe care pu tern ica şi vasta lu i capaci­tate m in ta lă le putea cuprinde, şi să-şi păzească su f le tu l de toate in ­f luenţe le negative ale păcatu lu i, care-şi făcuse cunoscute u rm ăr i le , p r in lup ta dez lănţu ită în cerur i, şi despre care Dumnezeu î i şi încu- noştiinţase.

Aceste două preocupări au p re ­c um păn it în v ia ţa om ulu i, adesea una în d e tr im e n tu l ce leila lte; dar, lu c ru l acesta nu trebu ia să f ie aşa. Iată de ce, în S f in te le Sc r ip tu r i , prob lem a este lă m u r i tă şi rezo lva ­tă a s t fe l :

„Să lucrez i şase zile, şi să-ţi fac i lu c ru l tău... dar ziua a şaptea este z iua de odihriă, înch inată D o m n u l u i . E x . 20,9—10.

„T o t ce găseşte m îna ta să facă, fă cu toată puterea ta ! Căci, în lo ­cu in ţa m o r ţ i lo r , în care m erg i, nu m ai este n ic i lucrare, n ic i ch ibzu­ia lă , n ic i şt i in ţă , n ic i în ţe lepciune Ele. 9,10. „C ău ta ţ i m a i în t î i îm ­pă ră ţ ia lu i Dumnezeu şi nep r ihă - n irea L u i şi toate aceste lu c ru r i v i se v o r da pe d e a s u p r a M a t . 6,33. Adică, Dumnezeu va veghea asu­p ra ce lu i credincios ca odată cu preocupări le sale sp ir i tua le , cele le­gate de ex is tenţa sa fiz ică, um a­nă, să-i prisosească. Neîndoios, a- cesta va f i cazul n u m a i a tunc i cînd om u l va depune, d in partea lu i „ toa tă in im a sa, to t su f le tu l său, to t cugetul său şi toată puterea sa“ , în s lu jba lu i Dumnezeu şi în m u n ­ca sa.

In t r - u n astfe l de cadru să consi­derăm, deci, p ro p r ia noastră re la ­ţ ie cu Dumnezeu, cu oam en ii şi cu no i înşine, anume în lu m ina so­lemnei în t re b ă r i pe care o pune A pos to lu l Petru, prevăzînd z iua cea mare cînd oamen ii v o r f i chemaţi să dea socoteală de isp răvn ic ia lo r : ... „ce fe l de oameni ar t rebu i să f i ţ i v o i“ ? 2 P e tru 3,11.

Ce fe l de oameni ? î i p lac lu i Dumnezeu, oare nepăsătorii, leneşii, in d i fe re n ţ i i , cei în g ăd u ito r i de sine,

C. ALEXE

„D a r noi, după făgădu in ţa L u i aşteptăm ce ru r i no i şi un păm în t nou, în care va locu i nep rihăn irea “ .

„De aceea, prea iu b i ţ i lo r , f i in d că aşteptaţi aceste lu c ru r i , s i l i ţ i - v ă să f i ţ i găsiţ i îna in tea L u i fă ră p r ih a ­nă, fă ră v ină , şi în pace“ . 2 Petru 3,13— 14.

■A * *

senzuali i, neascultă tor i i , n e m u lţu ­m i to r i i ?

A pos to lu l Pavel, preocupat de gr'îja deosebită de a s ta b i l i p r in c i ­p i i im u ta b i le B ise r ic i i Creştine în dezvoltarea ei impetuoasă de la în ­ceput, a scris cu m u l tă competenţă în epistolele sale despre ţ in u ta m o ­ra lă şi socială a cred inc iosu lu i. A stfe l, d o r in d cu înfocare ca T i - m ote i să-i f ie un v redn ic u rm aş în isp răvn ic ia sa, î i va spune răspicat: „Să nu f i i nepăsător de d a ru l care este în tine...“ Cu s iguranţă el avea in m in te ta b lo u l celor t re i isp rav ­n ic i chemaţi să dea socoteală de ta la n ţ i i în c re d in ţa ţ i lor. P r im i i do i cu fa ţa ra d i in d de bucurie , cu braţele v in joase şi fe r ic i ţ i de re ­zu lta t, au ra p o r ta t f iecare stăpînu- lu i : „Doamne, m i-a i înc red in ţa t cinc i ta lan ţ i , ia tă că am ciş t igat cu ei a l ţ i c inc i ta la n ţ i “ . „M i -a i dat do i t a l a n ţ i ; ia tă că am cîşti- gat cu ei a l ţ i do i t a l a n ţ i . N u ­m a i cel care p r im ise un ta lant, posomorit, l ip s i t de v lagă în corpu l său, descura jat şi deprim at, adăugă cu jum ăta te de glas : „ Ţ i am as­cuns ta len tu l în pămînt... iată-l. ..“ Făcuse acest lu c ru pen tru că era v ic lean şi leneş. Ş i d isp re ţu l stăpî- n u lu i a fost categoric : „ A i fost un netrebn ic şi nu m e r i ţ i să m a i ră- m îi în s lu jba mea,... !“ Ia r Pavel le scrie Tesa lon icen ilo r (cap. 3,11— 12): „A u z im însă că u n i i d in tre vo i trăiesc în neorîndu ia lă, nu lucrează nimfa, c i se ţ i n de n im icu r i . î n ­demnăm pe oamen ii aceştia ş i- i sfătuirri i în D o m nu l nos tru Isus Hris tos să-şi m înînce p linea lu - crînd în lin işte... ia r vo i to ţ i să nu osteniţi în facerea b in e lu i

în Ebre i 12,16 refer indu-se la o fap tă nesăbuită d in V ech iu l Testa­ment, A p o s to lu l Pavel spunea : „V egheaţi să nu f ie în tre vo i n i ­m en i desfr îna t sau... ca Esau care pen tru o m încare şi-a v în d u t d rep ­tu l de în t î i născut“ . De ce oare C u v în tu l D o m n u lu i caracterizează cu atîta asprime fap ta lu i Esau ? Ce se ascundea în acel gest făcu t sub im p e r iu l une i pofte nestăpînite ?

S p ir i tu l P ro fe t ic întregeşte tab lo id. Ia tă - l : „...Esau p r ivea legea lu i Dumnezeu, care era cond iţ ia legă- m in tu lu i cu Abraarn, ca pe un jug de sclavie. Deoarece lu i î i plăcea să aibă vo in ţa sa, de aceea el nu dorea n im ic a tî t de m u l t ca l ib e r ­tatea de a face ce-î place. Puterea şi bogăţia, m încarea şi băutura în m ij lo c u l une i societăţi vesele erau fe r ic i rea sa. L u i î i plăcea l ib e r ta ­tea neîngădu ită a v ie ţ i i sale nestă- p în i ie şi aventur ieră..." N u ne m iră deloc fa p tu l că a p ie rd u t a tunc i ceea ce putea să a ibă şi pen tru care a p lîns cu amar, dar... prea t î rz iu .

N ic i in d i fe re n ţ i i nu găsesc t re ­cere la t ro n u l h a ru lu i. Cei doi s lu jbaş i bisericeşti care au trecut g ră b i ţ i pe lîngă cel căzut în tre t i l - h a r i pe d ru m u l Ie r ih o n u lu i vo r p r im amarele cuvin te : ...„Duceţi- vă de la M ine, căci n -a ţ i avu t m ilă c i a ţ i t recu t pe lingă u n u l d in tre cei m ic i a i M e i fă ră să vă pese de su fe r in ţa lu i" . I a r despre Meroza care nu s-a in teresat de nevoile D o m n u lu i şi ale p oporu lu i Său, stă scris: „ B les tem aţi pe M e ­roza... căci n -a ve n it în a ju to ru l D o m nu lu i, p r in t re oamenii v i t e j i “ .

C it despre n e m u l ţu m iţ i şi neas­cultători, Cain, grupele de Izrae­l i ţ i de pe d ru m u r i le p u s t iu lu i şi în special fap te le de pe u rm ă ale lu i Saul, toate sînt co n tra r i i aşteptă­r i lo r lu i Dumnezeu fa ţă de poporu l Său. Toate pot fj, caracterizate de cuvin te le lu i Samuel : .. „căc i ne­ascultarea este to t a tî t de v inova tă ca gh ic irea şi îm po tr iv i rea nu este mai p u ţ in v inova tă decît înch ina ­rea la id o l i şi te ra f im i. F i indcă ai lepădat C u v în tu l D om nu lu i, te leapădă si E l pe tine..." 1 Sam. 15,23.

N ic i u n u l d in exemplele citate pînă acum nu corespunde o m u lu i pe are î l doreşte Dumnezeu să-l în t i lnească la bara ju d e că ţ i i d iv in e şi căru ia să-i poată o fe r i v ia ţa veşnică. î n n ic i un caz n -a r trebu i să se afle p r in t re cei credincioşi astfe l de caractere negative, ci, ş t i ­in d că vom în t î ln i în t r -o z i pe Dumnezeu fa ţă către faţă, trebu ie să t ră im o v ia ţă consacrată şi de­vo ta tă B ise r ic i i Sale. T rebu ie să ne aducem mereu şi mereu am inte de cuv in te le A p o s to lu lu i Petru : „V o i însă s în te ţi o sămînţă aleasă, o preoţie împărătească, Un neam sfînt, u n popor, pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să f ie a l Lu i, ca să ves­t i ţ i pu te r i le m inuna te ale Celu i ce v-a chemat d in în tune r ic la lu m i ­na Sa m \nuna tă ".

CURIERUL AD V E N TIST

„...vă sfătuiesc... să ave ţ i o p u r ­tare bună în m i j lo c u l oam enilo r ca... p r in fap te le voastre bune, pe care le văd la vo i, să slăveasă pe Dumnezeu...“ 1 P e tru 29,11.12.

Este oare pos ib i l ca să a jungem pînă la astfe l de în ă l ţ im i m ora le ? Da, este posib il, în măsura în care faptele noastre vo r f i făcute ca în prezenţa lu i Dumnezeu, a t î ta t im p c it caracteru l nostru va o g l in d i pe acela a l D o m n u lu i Hristos.

Îna in te ca I l ie să stea în m ă r i ­mea sa g igantă pe munte le Cârmei, ca om credincios şi in tegru , el s-a plecat pe fa ţa sa îna in tea lu i D um ­nezeu în Icc ' t r i le ascunse ale na tu ­r i i , în rugăciune. Îna in te ca Moise să poată u rca pe m unte ca să în ­tâlnească pe Dumnezeu şi să răm î- nă în prezenţa Sa, a t reb u i t să treacă p r in şcoala ră b d ă r i i şi a renun ţă r i i , să bătătorească d ru ­m u l u m i l in ţe i ?i al rugăc iu ­n i i . N im e n i nu poate sta îna in ­tea lu i Dumnezeu dacă nu s-a p le ­cat m ai în t î i în u m i l in ţă , în fa ţa Lu i. N im e n i să nu îndrăznească a se în fă ţişa îna in tea lu i Dumnezeu încrezîndu-se în p ro p r ia sa putere, ci m a i degrabă să aştepte m a i în ­t î i ca Dumnezeu să-l r id ice d in ţă- r îna p ă m în tu lu i : N u m a i celor sme­r i ţ i Dumnezeu le acordă haru l Său. Pe cei ce s-au u m i l i t în fa ţa Lu i, î i scoală d indu - le puterea ca să stea îna in tea Lu i. N u m a i celor u m i l i D om nu l le dă har. E l îna lţă pe cei ce s-au p lecat de bună voie îna in tea Lui.

M în d r ia nu simte n ic i o nevoie, şi astfe l ea înch ide ,m im a în fa ţa l u i H ris tos şi a in f in i te lo r b inecu- v în tă r i pe care E l este dispus să le dea num a i ce lu i u m i l i t şi zd ro ­b it cu in im a. Isus a co n s im ţ i t să treacă p r in toate experienţe le u m i ­l i toare ale v ie ţ i i , u m b lîn d p r in t re f i i i oamenilo r, nu ca un îm părat, care să ceară omagiu, c i ca U nu l a că ru i m is iune era de a s lu j i a l ­tora. N u era în pu rta rea Sa n ic i o parte de bigotism, n ic i o asprime. Răscumpără to ru l lu m i i avea o na­tu ră m ai presus decît îngerească ; şi to tuş i u m i l in ţa şi b lîndeţea Sa care atrăgea pe to ţ i la El, erau strîns legate de Maiestatea Sa dumnezeiască şi toată activ ita tea Sa se desfăşura ca în prezenţa T a tă lu i Său.

Credinc iosu l care se simte în p re ­zenţa lu i Dumnezeu nu va f i n ic i ­odată in f lu e n ţa t de u ră şi l im ba l u i nu va f i n ic ioda tă o t ră v ită de inv id ie . L im b a ju l in im i i sale va f i : „Vorbeşte Doamne Tu, căci robu l Tău ascultă. . .“ Aceasta însemnea­ză să ascu lţ i o r i de cîte o r i î ţ i v o r ­beşte Dumnezeu şi să îm p lineş t i . A l t fe l se vo r auzi ca un trăznet amarele cuv in te : „N u o r iş ic ine-M i zice Doamne, Doamne, va in t ra în îm pără ţ ia ce ru r i lo r , ci cel ce face vo ia T a tă lu i M eu care este în ce­ru r i . M u l ţ i îm i v o r zice în z iua aceea : ’D oamne , Doamne’. N -am proo roc it no i în numele Tău ? N -am scos no i d rac i in numele Tău ? A tu n c i le vo i spune cura t : ’N ic io ­dată nu v -am c u n o scu t : depăr ta ţ i-

vă de la M ine vov to ţ i care lu ­c ra ţ i fărădelege“ . Mat. 7,21-23.

Credinc iosu l care şi-a propus să f ie sincer fa ţă de Dumnezeu şi cred in ţa sa, va f i foarte atent la cu­v in te le sale. A pos to lu l Iacob ne spune : „T o ţ i greş im în m u lte fe lu r i . Dacă nu greşeşte cineva în v o r ­b ire este un om desăvîrş it şi poate să-şi ţ in ă în f r î u to t t r u p u l “ . Ia ­cob. 3,2.

„ D in toate d a ru r i le p r im i te de la Dumnezeu, n ic i u n u l nu poate f i spre m a i m are b inecuvîn tare ca a- ceasi'a. Cu vorba noastră conv in ­gem şi înc red in ţăm pe a l ţ i i ; cu ea aducem rug ă c iu n i de laudă lu i Dumnezeu şi cu ea spunem şi a l ­to ra despre iu b ire a M în tu i to ru lu i . Ce bine ar f i deci ca vo rba noa­stră să f ie as tfe l ros t ită încît să poată serv i n u m a i spre bine.

C u v în tu l zice categoric nute grăbYii să deschiz i gura şi să nu - ţ i rostească in im a cuv in te p r ip i te îna in tea lu i D u m n e z e u E c l . 5,2 Dacă con t inuăm să ne păstrăm po­z iţ ia , în ce priveşte vo rb irea noa­stră cînd t ră im în prezenţa lu i D u m n e z e u a t u n c i avert izarea D o m nu lu i că „ î n z iua ju d e că ţ i i oa­meniiii v o r da socoteală de orice cuv în t nefolos itor, pe care-l v o r f i rostit..." , nu ne va p r i v i în t ru n im ic pe noi, pen tru că rugăciunea noastră va f i to tdeauna : „Pune, Doamne, o s t ra jă îna in tea g u r i i mele, şi păzeşte uşa buzelor mele". Ps. 14,n .

Cel care vrea să stea sub o- crot irea Celu i Prea În a l t nu t re ­bu ie să rostească n ic i un cuv în t fă ră socoteală, n ic i u n cu v în t f r i ­v o l sau uşuratec, n ic i vorbe cu două în ţe lesuri, care să insp ire cugete necurate. A pos to lu l Pavel sp u n e a : „ N ic i un Cuvînt s tr ica t să nu vă iasă d in gură ; c i u n u l bun, pentru z id ire , după cum e nevoe, ca să dea har celor ce l-aud“ . Efes. 4,29. N u este a ic i vo rba nu m a i de cuvin te m urdare , ci orice expresie con tra ­r ie p r in c ip i i l o r s f in te şi curate ale une i re l ig i i fă ră pată. A ic i sînt cuprinse de asemenea orice semne şi a luz i i necurate. Dacă acestor lu c ru r i nu l i se împotr iveşte om ul în mod hotăr î t , ele î l po t duce la m a r i păcate şi im p l i c i t la o înde­pă rta re de prezenţa s f in ţ i toa re a Dom nulu i.

V o rb irea c red inc iosu lu i trebu ie să răspîndească p a r fu m u l ceru lu i, să demonstreze în v ia ţa lu i puterea Evanghelie i şi să dovedească p re ­zenţa ca rac te ru lu i lu i Hris tos în el.

C ită in sp ira ţ ie descoperim în în ­trebă r i le şi răspunsuri le date de D a v id în Ps.15, cînd s-a ocupat şi el de p rob lem a v ie ţ i i ve şn ice : „Doamne, cine va locv^i în cortu l tău ? cine va locu i pe m unte le Tău cel s f în t ? Cel ce um b lă în nep r ihă ­n ire, cel ce face vo ia lu i Dumnezeu şi spune adevăru l d in in im ă. Acela nu cleveteşte cu l im ba lu i , nu face rău semenulu i său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelu i său...“

U n om care se simte în prezenţa lu i Dumnezeu va dovedi o ascultare voioasă de porunc ile Sale, şi va face în tocm ai cum a făcu t D om nu l Hristos, Despre E l, p roorocu l spu­nea : „V rea u să fac vo ia Ta D u m ­nezeule ! Şi Legea Ta este în fu n d u l i n im i i mele...“ Ps.40,8.

In t re T a tă l şi D om nu l Hristos exista o iden t i ta te to ta lă de in te ­rese şi scopuri, şi v ia ţa L u i se dezvolta în t r -o constantă a rm on ie cu vo in ţa T a tă lu i Său. „T a tă l care este în M in e 1', E l este Acela care dispune ( Ioan 14,11); El, ca F iu de Dumnezeu şi F iu a l O m u lu i s-a do­ved it ascultător, în toate îm pre ­ju ră r i le v ie ţ i i , în Ghetsemani, şi în acelaşi s im ţăm în t şi-a în t ins b ra ­ţele pe le m nu l c ruc i i .

N u m a i o ascultare asemănătoare pe d ru m u r i le în d lc i te ale v ie ţ i i tale te va păstra în atmosfera ceru lu i şi vei vedea pe Dumnezeu în veş­n ic ia Sa.

O m ul după vo ia lu i Dumnezeu „a fost z id i t în Hris tos pen tru fap ­tele bune pe care le-a p regă t i t Dumnezeu m a i îna inte, ca să u m ­b lăm în ele...“ Efes.2,10.

Dacă a r f i ca după fiecare d in faptele noastre să v in ă D o m nu l să ne în trebe, ca pe v re m u r i pe ro ­bu l s ă u : „ce fa c i tu a ic i, I l ie ?“ am putea răspunde cu f ru n te a se­n ină că... „a m fos t p l in de r îvnă pen tru Dom nul. . ." ? sau pe n tru în ­dem nur i le noastre egoiste ?

„C h ia r dacă a r f i pos ib i l ca cineva să-şi ascundă fap ta sa rea de con­t r o lu l omenesc, fa p tu l că el însuşi o ştie î i înjoseşte m in tea şi carac­te ru l. O fap tă nu hotărăşte carac­te ru l, da r ea rupe barie ra şi isp ita urm ătoare este îngădu ită cu m a i m ultă bunăvo in ţă , p înă ce în cele d in urm ă, se formează o de p r in ­dere de a suci cuv in te le şi a f i nec ins t it în d ife r i te le m anifes tă r i, mora le sau sociale, şi n ic i o încre ­dere nu se m a i poate acorda unu i astfel de om “ .

M u l ţu m im lu i Dumnezeu pen tru făgădu in ţa că ne va da... „do f to - r ie pen tru ochi ca să ne ungem och ii ca să vedem "... să deose­b im faptele noastre bune de faptele noastre rele pe care să le părăsim şi să descoperim păcatu l sub orice aparenţă şi să fu g im de el.

Reuşita de a t ră i sau nu în p re ­zenţa lu i Dumnezeu ca să avem parte de moştenirea s f in ţ i lo r este ho tă rî tă în cugetu l nostru, de vo in ţa noastră. “ Să ave ţi în vo i g îndu l acesta, care era în Hris tos Isus". F il ip .2 ‘,5. Ca să po t zice „V rea u ' la orice acţiune sa lu tară su f le tu lu i meu trebu ie să am în t î i cu ra ju l de a îm p l in i hotărîrea lu i Pave l : “ N o i răs tu rnăm izv o d ir i le m in ţi i . . . şi orice gînd î l facem rob ascul­tă r i i de H r i s t o s ş i apoi să ne în fă ­ţ işăm îna in tea lu i Dumnezeu, Care... „ p r in singele lu i Hristos... vă va cură ţ i cugetu l vos tru de faptele

C ontinuare la pag. 19-a

IULIE — AUGUST 1969

A p r o a P J e D u m n e Z e u} r im e le pag in i ale S f in te lo r S cr ip ­

t u r i ne descriu in t r - u n co lo r i t v iu splendoarea m inunată , edenică, a lo cu lu i unde ăAvinul Creator a aşezat perechea de oameni în toc ­m ită după c h ip u l ş i asemănarea Sa. Edenul, loc a l desăvîrş ir i i şi f r u m u ­seţi i n e b ă n u ite ; locaş al fe r ic i r i i neum brite şi al i u b i r i i nem în jite .E - ra acolo o gamă nesf irş ită de copaci m in un a ţ i , p lă cu ţ i la vedere şi a că­ro r roade bune şi gustoase te îm b i ­au la f iecare pas. î n m i j lo c u l aces­te i g răd in i se a f la pom u l v ie ţ i i , ge­ne ra to r a l v ie ţ i i nesfîrşite cum şi pom u l cunoaşter ii b ine lu i şi rău lu i, pom u l înce rcă r i i c redinc ioş ie i şi sta to rn ic ie i umane. P r in m i j lo c , un ­dele c r is ta l ine ale r îu lu i ce uda grăd ina fe r ic i r i i , sporea frumuseţea decoru lu i încon ju ră to r , d în du - i pros­pe ţ ime şi gingăşie, după care se despărţea în p a tru braţe, semn al în m u l ţ i r i i , a l m u l t ip l i c ă r i i neînce­tate a fe r ic i r i i , asemenea v a lu r i lo r neobosite ale m ă r i i . Păsările m u l t i ­colore cu c i r ip i t zg lob iu şi fe rm e ­cător umpleau văzduhu l cu t r i l u ­r i le lo r d in zori şi p înă-n as f in ţ i t , ia r în p a j iş t i de un verde v iu sm ăl­ţu i te cu un covor m u l t ic o lo r de f lo r i zburdau m ie i şi căprioare în voie. Ia r în acest decor feeric, A dam şi Eva gustau d in p l in fe r ic i rea pen ­t ru care au fost creaţi. M a i presus de toate acestea, m a i presus de f r u ­museţile Edenulu i, c lipele cele m a i înă lţătore, n a i sublime, erau clipele cînd în răcoarea zile i, Dumnezeu, C reato ru l lo r iu b i to r vorbea cu ei fa ţă către faţă, î i s fă tu ia şi le con­ducea paşii v ie ţ i i lor. Comuniunea cu înge r i i şi î n t î ln i r i le cu D um ne ­zeu, dădeau sens şi energie v ie ţ i i .

D a r ven i o z i în cursul l in iş t i t şi b inecuv în ta t a l v ie ţ i i lor, cînd se auzi un glas d in g răd ină care s tîr- n i curioz ita te şi t rez i interes. Era u n glas ce n-avea cu ra ju l să se prezinte în rea lita tea fă p tu r i i lu i, ci luă o fo rm ă de îm p ru m u t, înşe­lă toare şi cu scop de a înşela. Şi Eva căzu în cursa pă ca tu lu i şi an- trenă în cădere şi pe Adam . Şi ast­fe l A dam şi Eva deveniră s tră in i în căm inu l hărăz it lor. Păcatu l p u ­se stăpîn ire pe ei, ia r păcatu l nu se simte acasă în a n tu ra ju l şi a t ­mosfera ceru lu i. Şi astfel cei doi fu ră o b l iga ţ i de comportarea lor, să păşească d inco lo de po rţ i le Edenu­lu i, d a r nu m a i îna in te ca d iv in u l lo r Creator, să le înfăţişeze dezas­t r u l p rovocat de neascultare şi să le prez in te făgădu in ţa M în tu i to ru - lu i d i i i in . Păcatu l îşi începuse s i­n is tra lucrare pe Terra.

Deşi in im a lu i A d a m şi a Evei era f r în tă de durere pen tru fa p tu l că trebu iau să părăsească Edenul, că m inu l lo r fe r ic i t , pe cărăr i le că­ru ia nu se v o r m a i p l im b a şi nu v o r m a i culege d in fruc te le lu i m i ­nunate, sînt s igur că nu aceasta era cea m a i m are durere a lo r, ci

M. T. PÎRVAN

durerea care le sfîşia ca o sabie su f le tu l, era despărţirea de Creato­ru l , ia r g îndu l că de acum încolo nu le va m a i v o rb i în răcoarea z ile i î i um p lea de tr is teţe şi amă­răciune. D ar în acelaşi t im p , ome­neşte vo rb ind , nu m ică a fost şi mîh- nirea C rea to ru lu i, că n ic i E l nu va m a i în t î ln i fa ţă către fa ţă f i i n ­ţele ce-i erau a t î t de scumpe, f i i n ­ţe pe care d in iu b ire le crease. N u m a i p r iv in d la p re ţu l cel mare a l răscum pără r i i , pe care cu atîta m ă r in im ie l-a d a t pen tru om, n u ­m a i a tunc i pu tem pă trunde în t ru - cîtva ad înc im ile i u b i r i i şi ale în ­t r is tă r i i Sale. In t r -a d e v ă r era făcut u n p la n pen tru salvarea om u lu i, dar p ină la res tab il irea tu tu ro r lu ­c ru r i lo r şi pînă va avea ia răş i pe oameni l ingă Sine, va trece m u l t t im p , şi l u i Dumnezeu î i este dor de fă p tu ra m î in i lo r Sale. De aceea va găsi E l căi şi m ij loace de a comunica cu cop i i i Săi iu b i ţ i şi a f i cît m a i aproape de ei. P r in sis­tem u l je r t fe lo r le va arăta d ru m u l ce î i va aduce înapo i la Ta tă l lo r şi p r in cu v în tu l în g e r i lo r şi a l p ro ­fe ţ i lo r le va da asigurarea şi făgă­d u in ţa că nu î i va lăsa s inguri. E l zicea : „E u locuiesc în locu r i îna lte şi în sf in ţenie, da r sînt cu om u l zd rob it şi smerit, ca să înv io rez du ­hu r i le semerite ş i să îm bărbătez in i ­m ile z d r o b i t e I s a 57,15.

în scopul acesta el va t r im i te înger i să vorbească cu oamenii zd ro b i ţ i şi sm er iţ i , să-i m îng îie şi să-i încurajeze, ia r la vremea hotă- r î tă va locu i p r in F iu l Său în tre oameni şi le va aduce m în tu ire a şi nădejdea v ie ţ i i fă ră de sfîrş it. Le va da apoi C u v în tu l Său scris şi va t r im i te D u h u l Său cel S f in t ca să-i călăuzească şi să le arate că­rarea spre cer. I a r pen tru ca om u l să se s im tă cît m a i aproape de Dum nezeul Său, i-a r în d u i t şi l-a învă ţa t încă de la început m in un a ­tu l m i j lo c de comuniune, p r i v i le ­g iu l cel m are a l rugăc iun ii, fo los it a tî t de m u l t de însuşi F iu l Som, cînd era pe acest păm în t departe de T a tă l Său.

D o r in ţa lu i Dumnezeu de a f i aproape de oameni se poate vedea şi în scopul p e n tru care a cerut să f ie c lăd it S anc tua ru l in vech i­me. „S ă-m i facă un locaş s f in t şi Eu vo i locu i în m i j lo c u l lo r “ . Exod 25,8. Ce lecţie m inuna tă de strînsă co­m un iune a lu i Dumnezeu cu oame­n i i , este descoperită aci. în Sanctu­a ru l d in vechime prezenţa lu i D u m ­nezeu se m anifes ta în u l t im a des- p ă r ţ i tu ră a S anctuaru lu i, în locu l prea sfin t, locu l cel m a i lăun tr ic , cel m ai ta in ic. Astăz i E l vrea să

vie în S anc tuaru l lă u n tr ic al i n i ­m ii , d o r in ţă exp r im a tă încă de m u l t în C u v în tu l Său : „ Ia tă Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cine­va glasul M eu şi deschide uşa vo i in t ra la e l“ . Apoc. 3,20. „Dacă M ă iubeşte cineva, va păzi cuv in te le Mele şi Tată l M eu î l va iu b i şi vom ven i la E l“ . Ioan 14,23. Ce aproape vrea să f ie Dumnezeu de om. Ce u n ita te , ce măreaţă comuniune. Şi aceasta este pen tru to ţ i aceia care o doresc cu adevărat. „H r is tos în voi, nădejdea s lave i“ este m i j lo c u l r în d u i t de Dumnezeu ca om u l să poată duce ch ia r a ic i o v ia ţă de b iru in ţă , dacă vrea.

D in studierea S fin te lo r S c r ip tu r i a f lăm că iu b i t u l nostru M in tu i to r doreşte nespus de m u l t această str insă comuniune cu fă p tu r i le Sale. Cînd a fost a ic i pe păm în t a învă ­ţa t pe oameni cum să păstreze le­gătura cu ceru l p r in rugăciune, in - v i t in d u - i şi îndem n îndu- i să se a- propie to t m a i m u l t şi ci£ toată încrederea de Dumnezeul ceru lu i, ca de u n pă r in te iu b ito r , adresîn- du-I-se cu numele cel s c u m p : „T a tă l nos tru “ .

Şi dacă m i j lo c u l acesta r în d u i t de cer îş i are im p o r ta n ţa l u i în v ia ţa cred inc iosu lu i, este num a i drep t să g înd im , să m ed ităm şi ch ia r să ne punem întrebarea : „D a r ce este rugăciunea, şi ce com­portă ea“ ? Este ea o s im p lă cerere sau o str igare după un a ju to r oa­recare ? Nu, ea este m u l t m a i m u l t decît atît. Cu p l i v i r e la rugăciune s-au făcu t m u lte d e f in i ţ i i şi s-au prezentat m u lte i lu s t ra ţ i i . Să ne rea m in t im cîteva : „ Rugăciunea este resp ira ţ ia su f le tu lu i . Rugăciu­nea este aruncarea s lă b ic iu n i i în braţele cereşti. Rugăciunea este do­r in ţa s inceră a s u f le tu lu i rostită sau ch ia r neexpr im a tă în cuvinte. Rugăciunca este veriga ce uneşte ceru l cu p ăm în tu l. Rugăciunea este m in a care în t inde a rcu l t r i ­m ite săgeata cu d o r in ţa in im i i la c e r ; rugăciunea este cheia în m î i- n i le c redinţe i, care descuie depozi­tele ce ru lu i unde sunt înmagazinate resursele nem ărg in ite ale Celu i A to tpu te rn ic . Rugăciunea este s in ­gura) putere care constrînge pe Dumnezeu. Rugăciunea nu este nu ­m a i un har de la Dumnezeu, dar este şi un m i j lo c a l h a ru lu i r în ­d u i t de Dumnezeu ca să putem cîştiga in im a Lu i. Rugăciunea este to iagul lu i Moise care scoate apă d in stîncă. Rugăciunea este harfa lu i Dav id care alungă sp ir i te le rele, este corabia care ne duce la l im an. D a r m a i pre sus de toate acestea, rugăciunea este deschiderea sufle ­tu lu i către Dumnezeu ca u n u i p r i ­eten

în lu m ina rapoarte lo r şi expe ri ­enţe lor V e c h iu lu i şi N o u lu i Testa­m ent rugăciunea este u n term en general. D a r ea inc lude în sine :

« CURIERUL AD V E N TIST

m ărtu r is ire , cerere, im p lo ra re , stă­ru in ţă , do rin ţă , m ij lo c ire , m u l ţu ­m ire , adorare, laudă, consacrare, meditare, comuniune şi încă m u l t m ai m ult.

Ş i cu toate aceste p o s ib i l i tă ţ i pe care le are, acest m i j lo c m in u n a t de comuniune cu cerul, este fo lo ­sit a t i t de pu ţ in . De ce ? Pentru că nu s im t nevoia, nu s im t l ip su ­r i le lor, socotindu-se aşa cum de m u l t stătea scris : „M -a m îmbogă­ţ i t şi nu duc lipsă de n im ic " . Sau, poate u n i i cugetă ca acei d in v re ­mea lu i Iov : „Ce vom cîştiga dacă-l vom în ă lţa ru g ă c iu n i i “ ? Iov 21, 15. La această în trebare şi des­pre ceea ce se cîştigă p r in rugă ­ciune, vorbeşte în răspunsul său E l ih u : ,,Se roagă lu i Dumnezeu şi Dumnezeu î i este b inevo ito r , î l va lăsa să-I vadă fa ţa cu bucurie şi î i va da înapo i n e v i n o v ă ţ i a I o v 33,26.

Dumnezeu este b inevoitor, este gata să dea celor ce cer, este gata să răspundă celor ce-L cheamă, este gata să primească pe cei ce v in la El, şi să le acorde dreptatea D om ­n u lu i Hristos. Dar ce v o r f i z icînd înge r i i d in ce ru r i despre no i aceşti oameni s lab i şi supuşi p r im e jd i i lo r şi isp ite lo r, cînd văd ce p u ţ in ne rugăm ? Ei, înger i i , găsesc o mare plăcere în a se pleca îna in tea lu i Dumnezeu, şi a f i aproape de El. Rămînerea în cont inuă legătură cu Dumnezeu ei o socotesc d rep t cea m ai îna ltă bucurie, în t im p ce f i i i l u i Dumnezeu de pe păm în t sun t m u l ţu m i ţ i fă ră lu m ina S p ir i tu ­lu i S fîn t şi fă ră s iguranţa con t inu ­ei prezenţe a lu i Dumnezeu cu ei.

F iu l lu i Dumnezeu cînd era pe păm în t putea spune : „N u sînt sin­gu r căci T a tă l este cu M;ine ; Ta ­tă l nu M -a lăsat s ingur, pen tru că totdeauna fac ce-I este p lăcu t“ . Ioan 16,33; 8,29. E l n u se sim ţea în s iguranţă cînd era singur. De aceea petrecea E l ore şi n o p ţ i în ­t reg i în rugăciune, în comuniune cu Dumnezeu. Despre E l scria a- posto lu l Pavel în • Episto la către Ebre i : „A d u c în d rugăc iun i şi ce­re r i cu str igăte m a r i şi cu lacrimi... f i i n d ascu lta t d in p r ic ina ev lav i- ei“ . Ebre i 5,7.

Ia tă căru i fa p t se datora con ti ­nua prezenţă a T a tă lu i în v ia ţă şi în lu c ră r i le F iu lu i Său. Ia tă căru i fa p t se datora ascultarea şi îm p l i ­n irea ru g ă c iu n i lo r Lu i. E l păzea po­run c i le T a tă lu i, răm înea în dragos­tea Lu i, îm p l inea vo ia Sa, asculta şi păzea C u v în tu l Său. Şi aceasta nu ca o impunere, ci aceasta era o plăcere pe n tru M în tu i to ru l . Cu­v in te le S c r ip tu r i i con f irm ă aceste a- d e v ă r u r i :

„ Vreau să fac vo ia Ta Dumneze­u le " . Ps. 40,8.

„C ăc i M -a m pogorît d in cer să fac nu vo ia Mea ci vo ia Celu i ce M -a t r im is “ . Ioan 6,38.

„E u î l cunosc şi păzesc C u v în tu l L u i “ . Ioan 8,55.

„E u am păz it porunc ile T a tă lu i M eu şi răm în în dragostea L u i “ . Ioan 15,10 u.p.

IULIE — AUG UST 1969

Ia tă aci avem secretul pu te r i i , al rug ă c iu n i i b iru i to a re şi a l v ieţ/i i de b iru in ţă . Rugăciunea are o str în - să legătură cu v ia ţa noastră de f ie ­care zi. N u este deajuns să ros t im sau să în ş iră m nişte cuv in te ia r no i să u m b lă m aşa cum ne place. C u v în tu l lu i Dumnezeu ne spune : ,„Ce to t în ş ir i tu legile Mele ai în gură legăm în tu l Meu, cînd tu urăş t i m us tră r i le şi a runc i c u v in ­tele. Mele înapo ia ta ? Dacă vezi un hoţ te uneşti cu e l şi te înso­ţeşti cu p reacurvar ' i i . D a i d ru m u l g u r i i la rău şi l im b a ta urzeşte v ic leşuguri. S ta i şi vo rbeşt i îm po ­t r iv a f ra te lu i tău, c leveteşti pe f iu l mam ei tale. Iat'ă ce a i făcut. Ţ i-a i în c h ip u i t că Eu sînt ca tine... L u a ţ i seama dar... ce lu i ce veghează asu­p ra că ii Lui:.. î i vo i arăta m în tu i- rea lu i D u m n e z e u P s . 50,16—23.

Cu p r iv i re la aceasta Dumnezeu atrăgea, în m od serios, a tenţ ia po­po ru lu i Său, pe v rem u r i, p r in p ro ­fe tu l le ren i ia : „A s c u l ta ţ i C u v în tu l D o m nu lu i to ţ i care in t ra ţ i pe aces­te p o r ţ i ca să vă în ch in a ţ i în a in ­tea D om nu lu i. în d re p ta ţ i -v ă căile şi faptele... nu vă h ră n i ţ i cu nă ­de jd i înşelă toare z ic î n d : Acesta este T em p lu l D o m nu lu i, T em p lu l Domnulu i... F u ra ţ i , uc ideţi, prea- c u rv i ţ i , j u r a ţ i s tr îm b , şi a p o i ve­n i ţ i să vă în fă ţ iş a ţ i îna in tea Mea, în Casa aceasta peste care este che­m at Num ele M eu şi z ic e ţ i : „S în - tem iz b ă v i ţ i “ . Ier. 7,2—10.

Reiese d in acestea precum şi d in alte m u lte avert izm ente ale S cr ip ­t u r i i că sînt anum ite co n d i ţ i i de în d e p l in i t pen tru ca rugăc iun ile noastre să f ie ascultate de D u m ­nezeu. în ţe le v tu l Solomon sub ins ­p ira ţ ie d iv in ă scria : „Dacă cineva îş i întoarce urechea să n-asculte legea, ch ia r şi rugăciunea lu i este o scîrbă“ . Prov. 28,9. Ia r Dav id scotea şi m a i m u l t în ev idenţă con­d i ţ i i le a scu ltă r i i rugăc iun ii, cînd z i ­cea : „ Dacă aş f i cugetat lu c ru r i nelegiuite în in im a mea nu m -a r f i ascultat D o m n u lP s . 66.18. C h ia r nu m a i fa p tu l de a cugeta lu c ru r i neleaiuite, esie o v iedică în calea ascu ltă r i i ru g ă c iu n i lo r noastre ; cît priveşte ne lea iu ir i le si păcatele noas­tre, ele r id ică un zid, asa cum z i­cea p ro fe tu l I s a ia : „N e leg iu ir i le voastre pun u n zid de despărţire în tre v o i şi Dumnezeul v o s t r u ; păcatele voastre vă ascund de fata L u i s i-L îm pied ică să vă asculte“ ! Isa 59,2^

Dumnezeu nu face o făgădu in ţă de a asculta sau de a răspunde la rugăciunea ce lu i care nutreşte păca­tu l sau refuză să renunţe la v reun păcat cunoscut. Com uniunea cu Dumnezeu dă su f le tu lu i o cunoş­t in ţă in t im ă a vo in ţe i Sale. D ar m u l ţ i d in cei ce mărturisesc cre­d in ţa nu ş t iu ce însemnează ade­vă ra ta pocăinţă. E i nu au n ic i o experienţă în. comuniunea cu Tată l p r in Isus Hris tos şi n -au s im ţ i t n i ­ciodată puterea h a ru lu i d iv in de a s f in ţ i in im a . E i se roagă şi păcă­tuiesc, păcătuiesc şi se roagă, avînd v ia ţa p l in ă de răutate, de înşelă­

ciune, de inv id ie , de gelozie şi iu ­b ire de sine. Rugăciunile acestei clase sunt o u rîc iune îna in tea lu i Dumnezeu. A devăra ta rugăciune pune în m işcare energii le su f le tu ­lu i şi in f luenţează v iaţa. Şi v ia ţa ta, faptele, vo rb ire a şi în general to t com portam en tu l tău va arăta dacă păstrezi legătura cu cerul, dacă tră ieş t i aproape de D um ne­zeu.

O a ltă cond iţ ie im p o r ta n tă ca ru ­găciunea să f ie ascultată este aceea ca cererile noastre să f ie după vo ia lu i Dumnezeu. 1 Ioan 5,14. Aceasta înseamnă nu vo ia noastră, nu dorin ţe le noastre, n ic i capric i i le noastre, n ic i in te n ţ i i le noastre o r ic î t de bune a r f i ele, n,ici p la n u r i le noastre, c i să-L r u ­găm să se împlinească vo ia Sa cea sfîntă, d reaptă şi bună, care lucrea ­ză totdeauna spre binele nostru.

Rela ţ i i le noastre, u n i i cu a l ţ i i , au şi ele in f lu e n ţa lo r în ce priveşte ascultarea rug ă c iu n i lo r noastre, căci nu poate cere îndurare şi ie rtare cel ce are u n s p i r i t ne ie rtă to r şi nu poate apela la iub irea lu i D u m ­nezeu cel ce nu iubeşte pe aproa­pele lu i. A pos to lu l Pavel sc r i ind Colosenilor a ră ta care trebu iau să f ie aceste re la ţ i i . „A s t fe l dar, ca nişte aleşi a i lu i Dumnezeu, s f in ţ i şi prea iu b i ţ i , îm brăca ţ i-vă cu o in i ­mă p l in ă de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţe, cu înde­lungă răbdare. în g ă d u iţ i -v ă u n i i pe a l ţ i i şi dacă u n u l are p r ic in ă să se p lîngă de a ltu l , ie r ta ţ i -v ă u n u l pe a ltu l . C um v -a ie r ta t Hristos, aşa ie r ta ţ i - v ă şi voi. D ar m a i pe sus de toate acestea îm b răca ţ i-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lu i Hristos, la care a ţ i fost chemaţi, ca să a lcă tu ­i ţ i un s ingur trup , să stăpînească în in im i le voastre“ . Colos. 3,12—15: N um ai a tunc i v o r f i îm p l in i te r u ­găciunile cop i i lo r lu i Dumnezeu cînd. ei v o r f i un cuget, o s im ţire , o in im ă şi un gînd.

Apos to lu l Ioan, ucen icu l m u l t iu ­bit, cel care stătuse cel m a i aproa­pe de M aestru l Său, care p rindea orice cuv în t de pe buzele L u i şi care p r i i 'e a cu m u l t in teres şi u r ­mărea toate m an ifes tă r i le v ie ţ i i D o m nu lu i Hristos, în ţe legînd secre- txd succesului Său, va scrie m ai t î rz iu tu tu ro r c red inc ioş ilo r : ..Şi orice vo m cere, vom căpăta de la El, f i in d c ă păzim porunc ile L u i şi facem ce este p lăcu t L u i" . 1 Ioan 2,22. Şi oare nu se adevereşte lu ­c ru l acesta ch ia r în re la ţ i i le noas­tre aci pe păm în t ? Care pă rin te nu este gata să facă orice pen tru un f iu sau o f i ică , ca re - i ascultă cu v în tu l şi face ce-i este p lăcu t ? Cu cît m a i m u l t Dumnezeu va face aceasta p e n tru cei ce păzesc p o run ­cile L u i şi fac ce-I este plăcut.

Şi acum ca o încununare a celor arătate m a i sus să ne a m in t im de făgădu in ţa pe care ne-o p rez in tă D om nu l Hris tos ca o cond iţ ie sigu-

Continuare la pag. 24-a

E

Nădejdea

şi bucuria de mîine

J in cele m a i vech i t im p u r i şi : pînă azi una d in t re m ar i le do­r in ţe ale oam en ilo r a fost aceea de a cunoaşte fuc ru r i le care nu s-au în t îm p la t , zile le ale căror zori nu s-au iv i t . însuşi psa lm is tu l Da- v id avea o asemenea d o r in ţă : „Doamne, spune-m i care este sfîrş i- tu l v ie ţ i i mele, care este măsura z i ­le lo r mele..." Ps. 39,4. Prob lem a se pune însă şi m a i p regnant a tunc i cind este vorba despre cei ce abia au v e n i t pe lume. V i i to r u l este o ta ină. C î ţ i an i va t r ă i şi ce va a- junge acest cop il ? Desigur p r in în ­g r i j i re , a l im en ta ţ ie raţiona lă , aer şi soare, m icu ţe i fă p tu r i î i este asi­gu ra t un bun şi p ro m iţă to r înce­put. Sănătatea constitu ie un p re ­ţ ios cap ito l ne înch ip u it de mare d in care posesorul lu i va putea chel­tu i in tens pen tru m a r i le probleme ce i le va im pune, în leoătură cu dezvoltarea sa, p ro p r iu l lu i v i i to r .

I n legătură cu ce va ajunge acest copil, desprind d in cartea „ A r ta de a t r ă i “ a pro f. M. Tibche u rm ă ­toarea sugestivă relatare. A u to ru l a stat de vo rbă cu un grup de copii. In t re alte lu c ru r i a pus cî- to rva în m od in d iv id u a l în trebarea: „T u ce v re i să f i i în v ia ţă “ ? „E u “ , răspunde unu l, „am să m ă fac in ­giner. ylşa m i-a spus m ama". La aceeaşi în trebare un a l tu l răsvunde : „E u am să m ă fac doctor, vlşă m i-a spus m am a“ . „Ş i tu " , se adresează dînsu l u n u i băieţaş cu o în fă ţişare m ai aparte, „ tu ce v re i să a jung i în v ia ţă " ? „E u n -am să a jung n i ­mic. Aşa m i-a spus mama".

Oare id e a lu r i le şi g îndu r i le m a r i n-au n ic i o in f lu e n ţă asupra co­p i i lo r şi asupra v i i t o r u lu i lo r ? D in experienţe le pe care le cunosc pre­cum şi d in lu m in a şi experienţa A u to r u lu i C ă r ţ i i Proverbele : „ î n ­va ţă pe cop il calea pe care trebu ie să o urmeze, şi cînd va îm b ă tr în i nu se va abate de la ea“ , trag neîn- doioasa concluzie că acei ce se ocupă de educaţia u n u i cop i l — şi aceştia sînt în p r im u l r în d p ă r in ţ i i şi m ai apoi şcoala : au un caracter în m a­jo r i ta te a cazuri lo r, de te rm inan t în ceea ce priveşte v i i t o ru l acestor co­p ii , care dacă vo r f i bine în d ru m a ţ i v o r f i nădejdea şi bucuria de mîine. Pen tru a da o înd rum are şi o în ­

vă ţă tu ră m inuna tă , D om nu l are o discuţie cu aposto lu l Petru. Ea este

a m in t i tă în Evanghelia după loan

la cap. 21, l i

„D u pă ce au p r în z i t Isus a zis lu i S imon P e tru : ’Simone, f i u l lu i Iona, M ă iubeşt i tu m a i m u l t decî)! aceştia’ ? ’Da, Doamne’, I -a răs-

A. DOROFTEI

puns Petru, ’Ş t i i că Te iubesc’ . Isus i -a zis : 'Paşte m ie luşe i M e i ’“ .

P robab i l că n ic ioda tă nu a fost dat cu iva v reun m anda t m a i im ­p o rta n t şi m a i solemn ca acesta. P etru s lu jea pe D om nu l. I a r pen tru a sub l in ia însemnătatea m are i încre ­d in ţă r i şi pe n tru a arăta cît de scum pi î i sînt aceşti „m ie luşe i" , M în tu i to ru l î l în treabă : „M ă iu ­beşti tu m a i m u l t decit aceştia ?“ Care ar f i răspunsu l pe care l-am da no i ? „Dacă. da, a tunc i să ş t im că m i j lo c u l de a ne arăta iub irea fa ţă de D o m nu l este să p r iv im cu toată seriozitatea şi hotărîrea p ro ­blema h ră n i r i i , c reş te r i i şi dezvol­t ă r i i acestor t ine re v lăstare

In t r -u n a n u m it înţeles, cop ii i sînt un fe l de ta lan ţi l ce ne-au fost înc red in ţa ţ i . Aşa cum în p i lda cu ta la n ţ i i i rezu lta te le sînt d i ­fe r ite , la fe l şi în cazul cop i i lo r ; u n i i p ă r in ţ i p r in r îv n a şi devo­tam en tu l lo r duc aceste gingaşe fă p tu r i la m a x im u m de pregătire şi în f lo r ire . I n oam en ii lu m in a ţ i de m îine, ei au săd it pe lîngă dez­vo lta rea m in ţ i i , iu b ire a de oameni şi conşti in ţa dator ie i. Aceştia sînt cei ce au rea liza t p r in m a r i şi susţinute e fo r tu r i , p r in t r -u n to ta l devotament m ăre ţe i cauze a edu­caţie i, cei zece ta lan ţi . Ia r a l ţ i i , p r in neşt i in ţa şi p r in to ta la in d i ­fe ren ţă îngroapă ta la n tu l în pămînt. D in nenorocire, ca şi în a g r icu l­tu ră rezulta te le se văd t îrz iu . U n u l rodeşte treizeci, a l tu l şaizeci, a l tu l o sută... şi a l tu l rodeşte un spic sterp. C ît t im p cop i i i s înt m ic i, deosebir ile s în t m a i greu de obser­vat : to ţ i a leargă după f lu tu r i , îna lţă smeul sau se joacă în ţă- r ină. M a tu r i ta tea însă dă la ivea lă d in ne fer ic ire prea t î rz iu toate l ip ­suri le, greşeli le sau neg li jen ţe le edu­caţiei. In t im p ce u n i i mînuiesc cu s tră luc ită competenţă b is tu r iu l sau complicate maşin i, o r i strălucesc la catedră sau în v ia ţa societăţi i ca adevărate caractere, a l ţ i i se p ie rd în în tu n e r ic u l neşt i in ţe i, îng ropa ţ i uneor i poate ch ia r de nepriceperea sau nevo in ţa acelora care i -a u adus pe lume. M-ctu ferm ecat cîndva gîndur i le lum inoase şi adine umane ale une i d istinse şi insp ira te sc r i i ­toare care zugrăvea cu durere r a l i - tatea t r is tă a ire pa ra b i le lo r gre­şeli ale educaţie i. Dînsa spunea cam aşa. Pe că ră r i le ob işnuite ale v ie ­

ţ i i sînt m u l ţ i oameni care duc cu răbdare povara m u n c i i lo r z iln ice dar care au anum ite talente, care, dacă a r f i fos t puse la lucru , i -a r f i făcu t egali cu oamenii cei m a i onora ţ i a i lu m i i" .

„P e tre " — p r in acest cuv în t Dom ­n u l zice : „m ă iubeşti"?' Dacă da, atunc i „P A Ş T E m ie luşe ii Mei".

Pun în t re b a re a : Da ce a du ra t sclavia m i le n i i? şi de ce evu l în ­tunecat a d u ra t aşa de m u l t ? Desi­gu r a l ip s it c e v a ; a l ip s i t lu m ina care dă p u t in ţă ca lu c ru r i le să f ie văzute aşa cum sînt. A l ip s i t lu m ina care lum inează pe orice om ven ind în lume. Fără îndoială, au fost li­nele s tră fu lg e ră r i de lum ină a tî t in an t ich ita te cît şi după aceea, dar în a fară de acestea, au exis­tat, ca o c rudă realita te, cele re ­la tate de p roorocu l Isaia : „ Ia tă în tu ne r icu l acoperă p ă m în tu l şi ne­gură mare popoarele". Isa 60,2.

I n cele ce urmează v rem să i lu s ­t ră m ce însemnează o dator ie îm ­p l in i tă .

Cu ceva m a i m u l t de anu l 1135 îna in te de Hris tos (data la care s-a născut Samuel), o femeie p l ingea nemîngîiată. N um ele ei era Ana. Do­r in ţa f ie rb in te a su f le tu lu i ei era să aibă u n cop il de parte bărbătească. D in cele re lata te în cartea lu i Sa­muel — s tră lu c i tu l nume al v i i t o ­ru lu i ei f iu — se vede c la r cită decădere m ora lă s tă ru ia în societa­tea de atunci. A s is tăm la o adîncă scoborîre a id e a lu r i lo r , a v i r tu ţ i lo r . Dezm ăţu l se întinsese ca o pecin­gine şi cuprinsese p înă şi tagma preoţ ie i de pe v rem ea aceea. Ana clocotea de do ru l une i re forme, a r ­dea de d o r in ţa de a descătuşa v ia ţa d in rob ia a t î to r t ică loş ii şi pat im i. „Dacă îm i va da D om nu l un co­p i l de parte bărbătească" se ruga ea „a tu n c i î l vo i închina"... î l vo i dedica, cu alte cuvin te , lu c ră r i i de redresare sp ir i tua lă a societăţi i. Şi Ana, transmise p r in sîngele ei, p r in f ră m în tă r i le şi em oţi i le ei, cop i lu l ce avea să se nască, e lanu l şi do ru l după o p rem enire socială precum şi dezgustul şi u ra fa ţă de deca­denţa ce se cocoţase ch ia r în locu­r i le cele m a i îna lte ale societăţii... Şi de îndată ce cop i lu l ei s-a năs­cut, A na î l hrăneşte cu drag la p ie p tu l ei, la acel p iep t s trăbă tu t de a tî ţ ia f io r i , în f ie rb în ta t de atîtea idea lu ri. în g r i jo ra re a şi revo lta pe de o parte, c red in ţa în t r iu m fu l unei m a r i cauze pe de alta, asal­tează, f răm in tă , inundă in im a ce bate în p iep tu l la care se hrăneşte şi creşte m ic u ţu l Samuel, omul, re ­fo rm a to ru l de m îine, — care se va r id ica dîrz, im p laca b i l asemeni u-

10CURIERUL AD V E N TIST

nut soare în răsă r it care alungă în­tu n e r icu l şi care p r in fo r ţa că ldu­r i i şi lu m in i i sfîşie negur i le ce în ­tunecase şi s trîmtase o r izon tu l d is- ce rnăm în tu lu i s p ir i tu a l al respecti­ve i epoci.

„D u pă ce l-a î n ţ ă r c a t A n a l-a dus la templu. T em p lu l constitu ia în vremea aceea s in g u ru l lăcaş de lu m ină şi cu ltură . Şi A n a doreşte ca el să f ie lu m ina t, ca el să fie educat şi izo la t în acelaşi t im p, de societatea ce se corupsese în tr-a tî ta .

Toată cop ilă r ia lu i Samuel este s tră lu c ito r îm podob ită de v ir tu te a ascu ltări i . S în t în deobşte cunos­cute cele raporta te în cap ito lu l t re i d in în t î ia carte a lu i Samuel. De t re i o r i în puterea n o p ţ i i el se scoală şi se duce la E l i ş i- i spune: „ la tă -m ă , căci m -a i chemat“ . „N u te -am chemat, în toarce-te şi te culcă“ î i răspunde de f iecare dată Eli . In t r - u n t î rz iu însuşi E l i îşi dă seama că acest copil este un copil p rov iden ţ ia l , este „ u n c h e m a t D a ­to r i tă ascu ltă r i i sale, orice chemare a da to r ie i fa ţă de Dumnezeu şi de aproapele îşi găseşte o dreaptă şi s tră lu c ită îm p l in i re . A n i i t in e re ţ i i şi bărbă ţie i î l găsesc pe Samuel lu - c rînd neobosit la traducerea în fap t a acelor re forme şi id e a lu r i care au f ră m în ta t şi au făcu t să p a l­p ite cîndva in im a m am ei lu i, in im a Anei. E l este hărăz it să dea v ia ţă şi să aducă la o s tră luc ită realizare toate acele ne înch ip u it de frumoase id e a lu r i pen tru binele, fe r ic irea şi lum ina rea societăţi i în care şi pen­t ru care a t ră it .

Samuel este un în tem eie to r de şcoli, judecăto r şi în d ru m ă to r a l lu i Izrael. Ascu ltarea de glasul conşti­in ţe i şi al da to r ie i alcătuieşte ţesă­tu ra în t re g i i lu i v ie ţ i . I n 1 Sam. 15,22 î l găsim stînd de vorbă cu însuşi Saul — îm pă ra t la acea vreme. Pe un ton ho tă r î t şi auto­r i t a r ei î i spune lu i S a u l : l i plac D o m nu lu i m a i m u l t a rder i le de to t şi je r t fe le decît ascultarea?... Ascultarea face m a i m u l t decît je r t fe le “ . In i fe lu l acesta Samuel aşează v ir tu te a ascu ltă r i i m a i pe sus de cele m ai deosebite şi m ai costis itoare r i tu a lu r i . A p o i el a- daugă (vers 23) : „Neascultarea este to t a t î t de v inova tă ca ghic irea, şi îm po tr iv i rea nu este m a i p u ţ in v i ­novată ca înch inarea la id o l i şi te- ra f im i . F i in dcă a i lepădat C uv in - t u l D om nu lu i, te leapădă şi E l ca îm p ă ra t " . A tu n c i Saul a z is : „ A m păcătu it, căci... n -am ascu lta t1'.

^4şa cum ştim, această recunoaş­tere este t i rz ie şi ea nu m ai poate scăpa v ia ţa lu i Saul de la dezastru. A ju n s la v î r fu l p i ra m id e i p r in che­marea şi cinstea ce i s-a făcut, el se prăbuşeşte d a to r i tă neascul­tă r i i , d a to r i tă îm p o t r iv i r i i . Ce lec­ţie ' m inuna tă avem de învă ţa t de aic i no i ̂ce ne n u m im p ă r in ţ i şi p u r tă m în braţele noastre sau pe in im a noastră pe cop i i i noştri. Nu îm p re ju ră r i le sau vremea vo r aduce îm p l in i re a fa vo ra b i lă a năzu in ţe lo r noastre p r iv i toa re la creşterea co­p i i lo r noştri, c i num a i educaţia. La fe l cum dezvoltarea t ru p u lu i este

rezu lta tu l a s im i lă r i i h rane i de toate zilele, la fe l caracteru l, persona­litatea, este re z u l ta tu l h ră n i r i i spi­r i t u lu i cu „ to t ce este adevărat", cu „ to t ce este v red n ic de cinste" cu „ t o i ce este cu ra t“ , cu „ to t ce este vredn ic de iu b i t “ cu to t ce este v red ­n ic de p r im i t “ . F t l ip . 4,8. Pasiunea pen tru adevăr, p e n tru lu c ru r i le care aduc cinste, în sc r i ind nume şi fapte în is to r ia d e zvo ltă r i i om en ir i i , pre­cum şi toate acele lu c ru r i care me­r i tă să f ie înd răg ite sau să f ie p r i ­m ite , adică să facă parte d in noi, toate acestea trebu ie să f ie păstrate ca nişte ţ in te ale educaţie i ch ia r dacă unele ar părea to t aşa de nerealizabile — cum ai pă ru t in cursu l m u l to r m i le n i i a jungerea o- m u lu i pe lună.

„O m u l e u n om nu m a i p r in edu­c a ţ i e P o a t e că nu pu tem să ne a ju ­tăm cop i i i în descifrarea algebre i sau l im b i lo r străine, d a r dator ia de a - i învă ţa ascultarea şi omenia ne re ­v ine tu tu ro r . De cîte o r i în is to­rie, u n i i oameni au a juns în locuri le m a i îna lte dar a jungerea lo r acolo a fost un dezastru a t î t pen tru ei c it şi pen tru acele popoare în f run tea cărora au stat.

Şi dacă ne g în d im la sclava care conturează id e a lu l şi dă fo rm ă per­sona l i tă ţ i i lu i Moise, a tunc i în ţe ­legem — că n im e n i nu poate n ic i să se scuze n ic i să acuze îm p re ju ­ră r i le pe n tru eşecurile în m ater ie de bună creştere. De foarte m ulte o r i se spune că există cop ii ră i şi cop ii buni, dar aceeaşi c lasif icare n -a r f i v a la b i lă oare şi pen ru pă­r in ţ i? In m a te r ia aceasta e foarte greu şi e ch ia r p r im e jd ios să fac i aprecieri. Ne vo m m ă rg in i to tuş i să punem sub lupa observaţie i un caz despre care găsim scris în 2 Im p. 2.23-24.

Foarte m u l ţ i sînt gata să scuze greşeli care n -a r t rebu i trecute cu vederea, aducînd slabu l argum ent că făp taş ii sînt copii. E i în tr-ade- v ă r pot f i cop ii şi ca atare au d re p tu l la bunăvo in ţa £i ie r tarea noastră. D ar m u l t m a i v îr tos au d re p tu l la îndrum area , la s fa tu r i le noastre.

De foarte m u l te o r i u n i i b iog ra f i fac marea greşeală c ind vorbesc despre cineva a că ru i v ia ţă şi lu ­crare vo r s-o analizeze, a tunc i cînd se m ărginesc doar la aceasta, ca şi cînd re la tă r i le lo r a r explica, pe baza ana lize i operei, to t ce se poate spune — spre în vă ţă tu ra a l­to ra — despre acea personalitate. La u n i i am găsit lap ida ra decla­ra ţ ie :... „s-a născut d in p ă r in ţ i săraci, a dus o v ia ţă de m uncă“ etc. etc. O, da r aceşti p ă r in ţ i au fost săraci tocm ai pen tru că s-au che ltu i t pe ei, au d ispăru t în ano­n im a t în tocm a i ca şi tem e lia unei c lă d ir i — care, ascunsă în pămînt, susţine de fa p t întreaga clădire.

In cartea Proverbe c i t im în cap. 22;6 : „ în v a ţă pe cop il calea pe care trebu ie s-o urmeze şi cînd va îm bă tr în i , nu se va abate de la ea“ . Acest verset conţine porunca: „ în v a ţă pe cop il" . C op i lu l nu t re ­buie lăsat de capu l lu i. In na tu ră

avem p i ld a c u ră ţ i r i i v i ţe i de vie, tă ia tu l p o m ilo r şi co p i l i tu l d i fe r i ­te lo r zarzavatur i.

I n evanghelia după Ioan, (cap,5, 2) găsim scris : „Pe orice m lă - d iţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi m a i m u l tă roadă". Cop ii i noş tr i nu trebu ie lăsaţ i să se dezvolte oricum. Pentru a aduce roadele ascu ltă r i i , roadele m un c i i ordonate, anum ite apucă tu r i ale lo r trebuiesc tăiate. Adresîndu-se p ă r in ţ i lo r în legătură cu m ar i le o b l iga ţ i i ce le re v in în m ater ie de educaţie, C u v în tu l D o m nu lu i m ai adaugă la porunca „ înva ţă pe co­p i l “ u rm ă to a re le : „Ş i po runc ile a- cestea... să le în t ipă reş t i în m in tea cop i i lo r tă i şi să vo rbeşt i de ele cînd ve i f i acasă, cînd ve i pleca în călătorie , cînd te ve i culca, şi cînd te ve i scula", Deut. 6, 7.

Cu alte cuv in te la culcare şi la sculare cînd sîntem acasă sau pe drum , co p i lu lu i trebu ie să-i v o r ­beşti. Şi este în t r -adevă r o a rtă de a vorb i, f ie a pă trunde la in im a lu i în aşa fe l înc ît să facă d in dumneata cel m a i bun p r ie ten al lu i.

La o cumpunere cu t i t l u l : „Cea m ai bună prie tenă a mea, una d in eleve a început lucrarea ei aşa : „Cea m a i bună prie tenă a mea este mama". Este su rp r inză to r şi im pres ionant în acelaşi t im p. Acea mamă îş i lua t im p să stea de v o r ­bă cu f i ic a ei. Rezultatele erau strălucite . Deveniseră prietene. M am a era cea m a i bună p r ie te ­nă... E i îşi deschidea ea in im a. Ia r mam a o sfă tu ia şi n ic ioda tă —- ca bună prie tenă — nu d ivu lga secre­tele care erau încredinţate.

M i-aduc am inte de d iscuţia d in ­tre două mame. Una se plîngea ce­le i la lte că cop i lu l ei o plictiseşte cu o m ie şi una de în trebă ri . Ceala ltă cu amărăciune în glas î i răspunde: „D raga mea, cînd bă ie ţe lu l meu a- vea t im p pen tru m ine, eu n-aveam t im p pen tru e l ; azi am eu t im p pen tru el, da r nu m ai are el t im p pentru m in e “ .

în v ă ţă tu ra est£ ca un a lto i : se p rinde de pred ilec ţ ie şi aproape exclus iv nu m a i în pom ii t ine ri. D ar a l to iu l acesta se face una cu pom u l a lto it. O, de s-ar face una cu cop i i i noştr i a l to iu l ascu ltă ri i , a lto iu l b u n ă tă ţ i i şi al iu b i r i i , a tunc i a r um ple lumea de d a ru r i le bună­tă ţ i i şi ale omeniei.

A t î ţ ia oameni strălucesc astăzi p r in cunoştinţe le lor, poz iţ ia sau a- v u ţ ia lor. D a r „ceea ce face fa r ­mecu l u n u i om este bunătatea lu i" .

U n u l d in tre d is t inş i i noş tr i p ro fe ­sori spunea : „Dacă ar f i fost pe lume u n d ram m a i m u l t de bună­tate, a t î ţ ia t in e r i ar răs tu rna cu braţe vînjoase glia, n -a r pu trez i la doi coţi în ţă r înă ‘.

A ve m în vrem ea noastră atîtea cunoştinţe înc î t d in pe tro l pu tem face mătase şi om u l cu aparatele l u i a a juns să facă im portan te cu­ce r i r i în lumea stelelor. Pe frum oasa stea a n o p ţ i i om u l a în f ip t steagul lui... Şi dacă d in pămînt, p ia tră sau pe tro l om u l a făcu t lu c ru r i m i ­nunate, ce s-ar putea face d in m a ­te r ia v ie !

IULIE — AUG UST 1969

Ce doreşti tu să devie cop ilu l tău ? Şi cu i î i rev ine sarcina ca p r in e fo r tu r i susţinute — la cu l­care, la sculare şi peste z i — să în ­cerce uriaşa ten ta t ivă de a ajunge pînă la steaua scumpă a v ie ţ i i tale, la cop i lu l tău ? Cine să în f igă acolo asemenea u n u i steag, iub irea, acest semn al d e m n ită ţ i i şi persona li­tă ţ i i ?

Ascultarea, cinstea, iub irea de oameni şi de m uncă sînt o bună temelie. „ I a r dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, a rg in t, p ie ­tre scumpe, lemne, fîn , trestie, lu ­

crarea f iecă ru ia va f i dată pe fa ţă “ . 2 Cor. 3, 12. 13 p.p. S în te ţ i m în d r i că cop i i i vă poartă numele şi ch i­pul. D a r cît de fe r ic i tă va f i ziua cînd pe lîngă aceasta, f i u l sau f i ica noastră va p u r ta nobleţea a u ru lu i pe care îm p re ju ră r i le şi t im p u l, n ic i n u - l s tr ică n ic i n u - l rugineşte. Facă D om nu l, cu ei a se îm p l in i cu v în tu l : „ F i i i vo ş tr i sînt ca nişte

odrasle care cresc în t inere ţea l o r ; fetele voastre, ca nşte s t î lp i săpaţi frumos, care fac podoaba caselor îm pă ră teş t i" . Ps. 144,12.

Luc ra rea d rep tă ţ i i Saleeste a runca t în atmosfera noastră, trebu ie să coboare. Dacă d in punct de vedere ş t i in ţ i f i c această teorie se ve ri f ică , a tunc i în teologie, ea nu e xp r im ă adevăru l. Dumnezeu poate în adevăr să ne păzească de căde­re, ch ia r dacă ne găsim pe în ă l ţ i ­m i le v ie ţ i i sp ir i tua le , unde f u r t u ­n i le isp ite i şi a înce rcă r i lo r sînt m ai te r ib i le . Dacă luăm în consi­dera ţie în v ia ţa noastră z i ln ică cele a m in t i te a ic i d in insp ira ţ ia d iv ină , a tunc i înă lţarea noastră sp ir i tua lă nu va f i o înă lţa re spre cădere, ci o con t inuă creştere în Isus Hristos, p înă la pe rfec ţ i ­une, repe tînd experien ţa u m b lă r i i lu i Enoh cu Dumnezeu.

C it in d în continuare te x tu l d in Iuda 24, vedem că ne spune cum că vom f i „ în fă ţ iş a ţ i fă ră p r/hană îna in tea slavei Sale“ .

Fără prihană, fă ră pată îna in tea lu i Dumnezeu — aceasta trebuie să f ie pen tru a sup rav ie ţu i s lave i Sale. A trans fo rm a om u l păcătos şi să-l p rez in te f ă r ă ' de pată, este una d in m inuna te le dem onstra ţ i i ale h a ru lu i lu i Dumnezeu.

„ P r in v ia ţa Sa fă ră de pată, spu­ne C u v în tu l Insp ira t , ascultarea Sa, m oartea Sa pe crucea G o lg o te i ; D om nu l Hris tos m ij loceşte pen tru cei păcătoşi. Şi acum, nu nu m a i ca un s im p lu p e t i ţ io na r m ijloceşte El pe n tru noi, ci ca un b i ru i to r ce-şi cere d re p tu l b i ru in ţe i Sale. Je rtfa Sa este completă, şi ca M i j lo c i to r a l nostru, E l aduce la îndep l in ire lucrarea la care de bună vc'ie S-a angajat, ţ in în d îna in tea lu i D u m ­nezeu cădelniţa con ţ in înd p ro p r i i le Sale m er ite fă ră de pată, cum şi rugăc iun ile , m ă r tu r is i r i le şi m u l ţu ­m i r i le poporu lu i Său“ .

„D o m n u l Hris tos S-a angaja t de bună voie şi d in iu b ire , să f ie cer­t i tu d in e a m în tu i r i i noastre, je r t fa noastră de păcat, şi E l nu neg li jea ­ză pe nicisunul d in tre noi. Ex is tă u n tezaur inepu izab i l de ascultare ce emană d in ascultarea Sa. In ceruri, m erite le Sale, renunţarea şi s a c r i f ic iu l Său de Sine sînt co-

TJrmare de la pag. 5-a

m o r i adunate asemenea tămîie i, spre a f i o fe r i te cu rugăc iun ile po ­p o ru lu i Său. C înd rugăc iun i le s in ­cere, smerite ale cop i i lo r Săi se îna lţă la ceru r i, la t ro n u l lu i D u m ­nezeu, D om nu l Hris tos le p rez in tă îm preună cu p ro p r i i le Sale m erite , cu p ro p r ia Sa v ia ţă de desăvîrşită ascultare

D o m nu l H r is tos a fost totdeauna e xem p lu l nostru. „ E l este u n exem ­p lu desăvîrş it ş i sfîn t, da t nouă spre a f i im i ta t . Este adevărat că noi nu vom putea egala acest m o ­del d i v i n ; d a r nu vom f i acceptaţi de Dumnezeu, dacă n u -L vom co­pia, n u -L vom im ita , dacă n u vom da pe fa ţă în v ia ţa nostră caracte­r u l Lu i, desigur în măsura p o s ib i l i ­tă ţ i lo r cu care B u n u l Dumnezeu ne-a b inecuvîn ta t, ne-a dă ru it . “

A s igurarea mîngîie toare a C uvîn - t u lu i in sp ira t ne spune că : „a tu n c i cînd în in im a noastră este do r in ţa de a asculta de Dumnezeu, cînd e fo rtu r i le noastre sînt îndrepta te pen tru în fă p tu ire a acestui ţel, D om ­n u l Isus acceptă această d ispoziţie sufletească a noastră şi e fo r tu r i le noastre ca f i i n d cea m a i bună s lu ­j i r e a noastră, şi in m erite le Sale d iv ine, trecînd cu vederea d i f ic u l ­tă ţ i le inerente ale f i r i i noastre“ .

D om nu l H r is tos este gata să ne primească p r in desăvîrşirea Sa, d in ziua în care n o i L -a m acceptat ca M în tu i to r al nostru p înă cînd E l va schimba t ru p u r i le noastre în nem urire , cînd vo m f i ca El, pen tru că I I vom vedea aşa cum este. Pînă în c l ipa aceea nu există un mom ent în t raecto r ia ascendentă a v ie ţ i i noastre sp ir i tua le , cînd să ne pu ­tem îngădu i a ne opri. N ic i un p unc t cînd să pu tem spune că sîntem su fic ien t de bun i, de s f in ţ i , etc. etc. Pe măsură ce creştem în har, va f i totdeauna necesar d in pa r ­tea D o m n u lu i să f ie m i lo s t iv fa ţă

de no i şi nedesăvîrş ir i le noastre, m ij lo c in d cu p ro p r i i le Sale m er ite în favoarea noastră. î n t im p ce aceasta este experienţa noastră, şi atî ta vrem e cît un irea noastră cu D o m nu l Hris tos nu este ruptă , no i vom f i prezentaţi, vom f i în fă ţ işa ţ i fă ră p r ihană îna in tea slavei Sale.

D ar să nu u i tă m că te x tu l nos­t r u m a i adaugă şi fa p tu l că v o r f i prezenta ţi p l in i de bucurie. Exis tăo bucurie depl]ină în prezenţa în ­g e ri lo r lu i Dumnezeu şi pentxu un singur păcătos ce se pocăieşte (Luca 15,20). Această bucurie, este p l in ă de semnif ica ţie , deplină, reală. D ar pen tru ca să ne poată păzi de că­dere, după întoarcerea şi conve rt i ­rea noastră şi să ne înfăţişeze fă ră p rihană îna in tea slavei Sale, acest lu c ru produce o nespusă bucurie l u i Dumnezeu. Această descoperire ne face să p r iv im la do r in ţa p u te r ­n ică şi lă u n tr ică a P ă r in te lu i nos­t r u ceresc de a lucra, de a face ceva în favoarea cop i i lo r Săi. Este bucuria L u i a face acest lucru. Este b inecuvîn ta ta L u i plăcere a- ceea de a ne da îm pă ră ţ ia Sa. Este nespus de bucuros de a prezenta în îm p ă ră ţ ia Sa pe aceia pe -care i -a păzit de cădere şi a căror de f ic ienţe, scăderi, D om nu l # ” stos le-a desăvîrş it în m er ite le Sale. A putea sta în prezenţa slavei Sate, fă ră să-ţ i f ie teamă, aceasta pen tru no i creş t in i i , este favoarea cea mare pe care ne-o face cerul.

Serva D o m n u lu i spune : „ î n loc de a f i preocupat şi to r tu ra t ae q îndu l că nu creşti în har, adu m ai bine la în d e p l in i re orice da­torie a v ie ţ i i , foloseşte orice ocazie ce se iveşte de a pu rta cu bucurie poveri le su f le tu lu i pen tru t ine şi m d re p tu l a ltora. F i i bun, cu rte n ito r ; iu b i to r păstrează cu u m i l in ţa , cu smerenie b inecuvîn ta ta noastră nă ­d e jd e ; vorbeşte de iu b ire a lu i H i is - tos şi m a i aies dovedeşte-o în p ro ­p r ia ta v i a ţ ă ; îna lţă sus bunătatea Sa, m i la şi nep rihăn irea Sa, şi în ­cetează a m a i te frămînta^ la gm d u l dacă creşti, sau nu în v ia ţa ta de creştin.

P om ii si f lo r i le , toate plantele, nu cresc făc înd e fo r tu r i deosebite. D om nul spune : „ P r i v i ţ i la^ c r in i i t im p u lu i , cum cresc ei... Plante le nu se f ră m în tă cu p r iv i re la cre­şterea lo r ; ci ele cresc sub soarele dătător de v ia ţă şi putere, a l Im Dumnezeu ; să învă ţăm de aic i. Să nu ne u i tă m u n i i la a l ţ i i , să nu ne f ră m în tă m în zadar ci să ne aşezăm sub razele putern ice ale Soarelui D re p tă ţ i i „ş i vom creşte d in slavă în slavă, p înă vom f i „Ca E l“ .

Să dăm slavă lu i Dumnezeu pen­t r u această rea lita te simplă, a aces­te i preţioase experienţe. Să m u l ­ţu m im lu i Dumnezeu pen tru to t ceea ce a făcu t spre m în tu ire a noa­stră. Să ne p r ind e m bine de făgă­du in ţe le Sale, să credem în C uv în ­tu l Lu i, să f im p l in i de înc red in ţa re că E l este credincios şi d rep t ca să aducă la în d ep l in i re ceea ce a făgăduit, că ne va păzi de cădere, ne va în fă ţişa fă ră p r ihană şi p l in i de bucurie îna in tea slavei Sale".

12CURIERUL AD V E N TIST

I u b i r e a de o a m e n i a Iu i I s u s1 n umblarea noastră după ade-

J- vă ra ta credinţă, este necesar să avem con tinuu îna in tea ochilor, mo­de lu l nostru, adică pe D om nu l Isus Hristos. P en tru creştin este de im ­po rtan ţă supremă a şti ce a crezut Isus, ce a învă ţa t şi ce a făcu t El. F i in d calea, adevăru l şi v ia ţa, El ve n i să ne înd rum e m in ţ i le către iz vo ru l a to t adevăru l, pen tru ca cre­d in ţa noastră să f ie temein ic an­corată in t r - u n „A şa zice D om nu l" . El ven i spre a ne aduce v ia ţa în con form ita te cu v ia ţa Sa, dîndu-ne o v iz ib i lă dezvă lu ire a ceea ce este c reş t in ism u l şi transpunerea lu i in rezolvarea p rob lem e lo r v ie ţ i i de toa­te zilele. V ia ţa lu i Hris tos este to t a tît de im por tan tă ca şi în vă ţă tu ­r i le Sale. Una este i lus trarea celei­lalte. în v ă ţă tu r i le B ib l ie i trebu ie i lus tra te p r in v ia ţă , şi spre a-şi în ­d e p l in i în t ru to tu l menirea, ele t re ­buie trăite. P en tru acest m o t iv ven i H ristos în lume. E l nu num a i că t r im ise în d ru m ă r i scrise — cum gă­s im în B ib l ie —- ci sup lim entă aceste în d ru m ă r i p r in t r -o dezvăluire a une i v ie ţ i t ră i tă în arm on ie cu descope­r irea d iv ină. In fe lu l acesta El făcu pos ib i l tu tu ro r să-I cunoască voia. „Dacă vrea cineva să facă vo ia L u i, va ajunge să cunoască dacă învă ­ţă tu ra este de la D u m n e z e u I o a n 7, 17.

Dacă v ia ţa este to t a tît de im ­po rtan tă ca şi doc tr ina — şi t re ­buie să fie , deoarece v ia ţa nu este altceva decît doctr ina demonstrată— a tunc i c reş t inu l va do r i a ju to r şi sfat pen tru tră irea lu i z iln ică. Una este să a i m ax im e frumoase şi folositoare. A l ta este să a p l ic i prac­t ic aceste m ax im e in legă tu r i le cu o lume care este m a i m u l t in teresată în ce priveşte fapte le decît doc­t r ina . Poate f i p r im i t v reun a ju to r de la Hris tos, d in ' legă tur i le Sale cu oamenii ?

Iub irea a fost ceea ce m ină pe Isus să părăsească cu rţ i le de sus şi să v in ă în lumea aceasta sp-.e a m în tu i pe oameni. Despre T a tă l este spus că E l „a t î t de m u l t a iu b i t lumea, că a da t pe s ingu ru l L u i F iu" . Ioan 3, 16.

Aceeaşi iu b ire care m ină pe Tată l să dea pe F iu l Său, m înă pe F iu l să se dea pe Sine. „ Cum a iu b i t şi Hristos B iserica şi S-a dat pe Sine pen tru ea“ . Efes. 5, 25. Pavel face o ap lica ţie personală cînd spune că Isus „m -a iu b i t şi S-a dat pe sine însuşi pen tru m ine" . Gal. 2, 20. De aceea, cu dep lină încredere no i pu ­tem a f i rm a că Isus ,.ne iubeşte, m -a spălat de păcatele noastre cu sîngele Său“ , şi „S-a dat pe Sine însuşi pen tru păcatele noastre“ . Apoc. 1, 5 ; Gal. 1.4. N u ca o o b l i ­gaţie a da to r ie i Sale ven i Isus în lumea aceasta : E l ven i f i in d că iu ­bea pe oameni.

Iu b ire a de oameni a lu i Isus nu a fost m ă rg in i tă doar la un anu-

V. FLORESCU

m it neam. de oameni, la cîţiva. Iub irea L u i cuprinse pe to ţ i, negri şi a lb i, bogaţi şi săraci, bă rba ţ i şi femei, bun i şi răi. E l iu b i pe oa­m en i şi se dădu pen tru ei nu f i i n d ­că erau buni. N u ; „pe cînd eram noi încă păcătoşi, H ristos a m u r i t pen tru n o i“ . Rom. 5,8. A z v î r l i t u l le- pros, d is p re ţu i tu l vameş, onora tu l Nicodem, fem eia păcătoasă, bogatu l Zacheu, demonizatu l, văduva cea săracă — to ţ i I i s t î rn iră s im patia şi cu to ţ i i se îm părtăş iră de s lu j i ­rea Sa. El nu făcu deosebire în ­tre cei d in neam ul Său sau ceila lţ i. E l nu trase n ic i un fe l de l in ie ra ­sială.

Isus dovedi o p ro fundă p re ţu ire v a lo r i i u n u i su f le t omenesc. E l era to t pe a t î t de dispus să f ie de folos celor pe care oamenii î i socoteau izgon iţ i d in societate ca şi celor m ai fa vo r iza ţ i şi bogaţi. U n lepros p r im i to t a tî ta atenţie ca şi un m em bru al S inedr iu lu i . E l îşi luă to t a tîta t im p să vindece pe o văduvă săr­m ană după cum a ju tă pe t în ă ru l de neam mare. N im e n i nu era trecu t cu vederea. E l era gata şi dispus să a ju te pe toţi.

De exemplu, a r f i socotit ei că m erită să se p ia rdă t im p u l cu im dement „care îş i avea locu in ţa în m orm in te “ ? Stă scris că „n im e n i nu m a i putea să-l ţ in ă legat, n ic i ch ia r cu u n lanţ. Căci de m u lte o r i fusese legat cu p ic ioare le în obezi şi cu cătuşe la m î in i , dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obe- zile, şi n im en i n u - l putea domoli. Totdeauna, z i şi noapte, stătea în m orm in te şi pe m un ţ i , ţ ip în d şi tă indu-se cu p i e t r e M a r c u 5, 3—5.

E l era s tăp în it de u n s p ir i t necu­ra t — ceea ce înseamnă de obicei că el decăzuse trupeşte şi sp ir i tu a l —• era s tăp în it de d u h u r i le rele în aşa măsură în c î t n im en i n u - l putea p o t o l i ; fusese legat cu la n ţu r i , însă cu o fo r ţă supraomenească el le sfărîmase. Z i şi noapte t ră ia în m or ­m in te , s tr ig înd şi făc îndu-ş i tă ie tur i. Pe un asemenea om era m a i bine să fie lăsat in p la ta lu i. N u m a i pu­tea f i a ju tat.

Insă Isus nu g înd i în fe lu l a- cesta. O m ul acela t ră ia în m o r ­m in te de ceala ltă parte a lacu lu i unde se găsea Isus, însă E l dădu poruncă să se meargă dincolo. Pe d rum se s t î rn i o fu r tu n ă , şi se pă­rea că to ţ i aveau să p ia r ă ; însă l i ­n iş t i t , Isus S-a sculat, „a certat v în tu l, şi a zis m ă r i i : .Taci ! Fără gură ‘ ! V în tu l a stat şi s-a făcuto lin iş te m are“ . M arcu 4, 39. D i ­m ineaţa E l sosi în ţ in u tu l Gadaren i- lor, unde, în m orm in te , t ră ia săr­m anu l demonizat.

Trebu ie de observa t că, p o t r iv i t celor raportate, s ingu ru l luc ru ce-l săvîrşi Isus în t im p u l acestei călă­t o r i i a fost v indecarea acestui om. N u ne pu tem în ch ip u i că nu ar f i avu t cunoştinţă de m a i d ina in te despre acest fapt. C înd po rn i, El şt iu precis ce u rm a să facă. Călăto­r ia aceasta a fost dezvăluirea fa p tu ­lu i că n im en i, o r ic î t de jos s-ar găsi pe scara om en ir i i , nu trebu ie desconsiderat ; şi că în cel m a i .pu­ţ in p ro m iţă to r există fo rţe şi posi­b i l i tă ţ i ca re ' n u trebu ie trecute cu vederea.

Spre a a ju ta pe o m u l acesta, Isus petrecu o noapte grea, d o rm in d pu ­ţ in şi îm presu ra t de o fu r tu n ă care s-ar f i doved it fa ta lă pen tru uce­n ic i, nu însă pen tru El. E l îş i te r ­m ină lucrarea de a însănătoşi pe demonizat, şi părăsi acele ţă rm u r i la in v i ta ţ ia celor pe care E l ar f i fost bucuros să-i a ju te. Neîndoios, ucen ic i i s im ţ i ră că această aparte călătorie nu adusese rezulate cores­punzătoare e fo r tu r i lo r depuse. N u a fost scăpat decît un s ingu r om, şi el nu va lo ra decît c î t a r putea va ­lo ra un om.

R aport id acestei v indecăr i m ai prezin tă şi un a lt episod im p o r ­tant. Deoarece d u h u r i le rele I I rugară s tă ru ito r ca să n u - i izgoneas­că d in ţ in u tu l acela, ci să-i t r i - meată în t r -o tu rm ă de porc i care păşteau în apropiere, Isus le îngă­d u i să in t re în porci, care „s-au repezit de pe r îpă în mare ; erau aproape două m i i , şi s-au înecat în m are". M arcu 5, 13—17.

F de în c h ip u i t că gadaren ii se bucuraseră că dem on iza tu l se v in ­decase şi era în toate m in ţ i le . El alcătuise o mare p r ic ină de ne lin iş te p en tru ei. N im e n i nu îndrăznea să treacă p r in acele locuri, şi zb iere­tele lu i în noapte um pleau de groa­ză in im a cea m a i tare. A cu m el era res tab il i t , se săvîrşise o m inune, şi oamenii erau bucuroşi. Insă, va i p o r c i i ! Fusese scăpat un om, însă cu ce p re ţ ! V a lo ra un om două m i i de porc i ? Cu cît cugetau asupra acestei chestiuni, cu atî ta se în tă ­reau şi m a i m u l t în ideea că nu doreau să m a i f ie v indeca ţi şi a l ţ i oameni la u n asemenea preţ. De aceea „au început să roage pe Isus să plece d in ţ in tu l lo r". Şi El plecă.

In zile le lu i H ris tos un om nu era socotit a va lo ra prea m u l t . I n pieţe sc lav ii erau v în d u ţ i ie f t in . Osea cumpără pe Io m a r cu cincisprezece s ic i i de a rg in t şi ceva grăunţe. Insă un om ca cel demonizat nu putea n ic icum să f ie v îndut. E l n-a- vea n ic i o valoare. E I în fă ţişa un pasiv. Totuş i H ristos l-a soccotit va ­loros, demn a f i scăpat. Şi E l do r i să întipărească în m in tea tu tu ro r— a gadaren ilo r, a ucen ic i lo r şi a tu ­tu ro r acelora care m a i t î rz iu u r ­

IULIE — AUGUST 1969 13

m au să citească această în t îm p la re— cum că oamen ii ch ia r cei m ai de jos au fost cum păra ţ i cu un p re ţ in f in i t . M in un a tă p re ţu ire a om u ­lu i !

Se pare că Hris tos găsi o deose­b ită plăcere în a alege cazuri „g re le " spre a dezvă lu i puterea Evanghelie i. U n caz aparte î l a lcă­tuieşte femeia prinsă în adulter. N u se m a i punea la îndoia lă v in o ­vă ţ ia e i ; fusese p rinsă asupra fa p ­tu lu i . Osînda era împroşcarea cu pie tre. Aşa cerea legea ! „T u ce z ic i" ? fu în treba t Isus. Isus cunoş­tea a t î t in im a c it şi v ia ţa în v in u i to - r i l o r ei. El ştia că ei erau m a i v i ­nova ţ i decît ea. E l nu răspunse n i ­mic, c i începu să scrie pe nis ip. N u n i se spune ce a scris ; da r cînd oa­m e n i i se îm b u lz iră în ju r u l L u i să vadă ce scrie, u n u l după a l tu l se trase înapoi, p înă ce în cele d in u rm ă nu rămase decît H ris tos şi femeia. Ne pu tem în ch ipu i că H r i ­tos, care le cunoştea in im i le , scr i­sese pe n is ip păcatu l f iecă ru ia d in ­tre in v in u i to r i ; in cele d in u rm ă cînd văzură ce scrisese El, ei fu ră în t ru to tu l d ispuşi să nu stăruie cu în v in u ire a fem e ii, c i se depărtară.

„U n de sînt p î r iş i i tă i “ ? în trebă Isus. „N im e n i nu te-a osîndit“ ? „N im e n i, Doamne", răspunse ea. „ N ic i eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu m a i păcătuieşti". Ioan 8,1—11. Isus ajutase pe c ineva care, poate, după aprecierea u n o r oameni, n -a r f i m e r i ta t să f ie salvat. Isus văzu ceva în ea, după cum vede în f ie ­care, anume că ea încă era demnă, şi de aceea o a jută.

M a i t î rz iu o găsim apărînd la os­p ă ţu l ce fusese dat în cinstea lu i Isus în casa lu i S im on leprosul. „Ş i ia tă că o femeie păcătoasă d in cetate a a f la t că E l era la masă în casa F ariseu lu i, a adus un vas de alabastru cu m i r m iros ito r , şi stătea înapo i lîngă pic ioarele lu i Isus şi plîngea. A p o i a început să-I s tro­pească pic ioarele cu la c r im i le ei, şi să le şteargă cu pă ru l cap idu i e i ; le săruta m u l t şi le ungea cu m ir " . Luca 7,37,38. L u i S im ion n u - i p lăcu acest luc ru şi g înd i în in im a sa : „O m u l acesta, dacă a r f i un pro- roc, a r şti cine şi ce fe l de femeie este cea care se atinge de e l : că este o păcătoasă". Vers. 39.

Isus î i c i t i în in im ă şi- i zise : „ U n cămătar avea do i d a to rn ic i ; u n u l î i era da tor cu c inc i sute de lei, ia r ce lă la lt cu cincizeci. F i in d ­că n-avea cu ce p lă t i, i-a ie r ta t pe amîndoi. Spune-m i dar. care d in ei îl_ va iu b i m a i m u l t ? S imon I-a răspuns : Socotesc că acela căru ia i -a ie r ta t m a i m ult" .. . Isus i-a zis : „D re p t a i judecat". A p o i S-a în tors spre femeie şi a zis lu i S imon : „V ez i tu pe femeia aceasta ? A m in t ra t în casa ta, şi nu M i-a i dat apă pen­t ru spălat p ic io a re le ; dar ea M i-a s trop it p ic ioare le cu lac r im ile ei, şi M i le-a şters cu p ă ru l capu lu i ei. Tu nu M i-a i dat sărutare ; dar ea, de cînd_ am in t ra t n-a încetat să-M i sărute pic ioarele. Capul nu M i l -a i uns cu u n td e le m n ; dar ea M i-a uns pic ioare le cu m ir . De ace­

ea î ţ i spun: Păcatele ei, care sînt m ulte , s înt ie r ta te , căci a iu b i t m u l t . d a r cu i se ia r tă p u ţ in , iubeşte pu ţ in . A p o i a zis fe m e ii : Ie rta te î ţ i sînt pă­catele! Cei ce şedeau cu el la masă, au început să zică în tre ei: Cine este acesta de ia r tă ch ia r şi păcatele ? D ar Isus a zis f e m e i i : „ C red in ţa ta te-a m în tu i t " L u ca 7, 41—50.

I n general este socotit că acesta este acelaşi even iment care este ra ­p o rta t în E vanghe lia după M ate i, în care este vo rba despre un ospăţ ţ in u t în casa lu i S im on leprosul şi o femeie unse pe M în tu i to ru l cu p re ­ţ iosu l m i r cup rins în t r -u n vas de alabastru. I n M a te i se m a i spu­ne încă : „ O r i unde va f i p ropovă­du ită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei". M ate i 26,13.

Cineva a spus că Hris tos descoperi valoarea o m u lu i ob işnuit. L u c ru l a- cesta este adevărat în sensul în care am vorb it . E l văzu în oameni aceea ce n im en i a l tc ineva nu putea vedea D in m a te r ia lu l cel m a i d isp lăcut E l vrea să alcătuiască u n vas de cinste.

T im p de secole şi m i le n i i îna in te de Hr is tos s-a crezu t în d re p tu l d i ­v in al unor oameni ca ei să dom ­nească şi în des t inu l a lto ra ca să f ie conduşi. Secole şi aproape m i ­le n i i după Hr is tos a m ai dă inu i t această idee. N u m a i în u l t im u l se­col sau două o m u l ob işnu it a in ­t r a t în d re p tu r i le sale. Că to ţ i oa­m e n i i au fost c reaţ i l ib e r i şi egali şi că ei sînt înzestra ţi de Crea­to ru l lo r cu anum ite d re p tu r i ne- înstră inab ile , este o doctr ină care n ic i ch ia r acum nu este p r im i tă cu plăcere p re tu t in d e n i . Totuş i acesta a fos t p r in c ip iu l după care luc ră Hristos şi pe care-Şi întemeie b i­serica.

I n cel de a l pa tru lea cap ito l al evanghelie i după Ioan se găseşte redată o m u l t lum ină toa re is toris ire a a t i tu d in e i lu i H r is tos fa ţă de oameni şi a a p rec ie r i i d in partea Sa a v a lo r i i cu iva. Este aceea a lu i Hristos şi a fe m e ii la fîn tînă . A - ceasta era o feme ie l im bu tă , f le ­cară şi uşuratică, care avusese c inc i b ărba ţ i şi care acum tră ia cu un al şaselea cu care nu era căsăto­r i tă . Fiece e lement d in caracteru l ei părea în l ipsă spre a face d in ea ceva bun pen tru îm părăţ ie , şi ca u rm are H ris tos nu o băgă în seamă ? Nicidecuim. Hristos n-a ne­g l i ja t n ic ioda tă pe careva. E l in t ră în d iscuţie cu ea. Ş i s i tua ţ ia nu era cîtuşi de p u ţ in m a i fa v o ra b i ­lă p r in fa p tu l că Hristos era iu ­deu şi ea era samariteancă. N ic i un evreu n -a r f i trecu t p r in Sama- r ia dacă lu c ru l acesta î l putea e v i­ta, şi erau m u l ţ i d in tre aceia care, sub n ic i u n c u v în t nu a r f i călcat pe păm în t samaritean. M a i m u l t încă, n ic i un adevărat iudeu nu a r f i p r im i t să bea de la un samaritean şi n ic i nu a r f i

băut d in v reu n vas făcu t în Samaria. Să facă aceasta însemna să se spurce. Spre a f i de fo los in ­

ţă, toate vasele t rebu iau făcute d in păm în t iudeu, nem în j i te cu pă­m în t samaritean.

Z iua era d o g o r i to a re ; Isus era o b o s i t ; ucen ic i i plecaseră în ceta­te ; şi era ora p r înzu lu i. C înd fe­meia se aprop ie de f în t înă , de î n ­dată Hris tos î i ceru să bea. Cum îndrăznea El, u n iudeu, să ceară să bea de la o samariteancă ? Isus fo los i im e d ia t s itua ţ ia şi îndrep tă convorb irea spre făgaş sp ir i tua l. To­tuş i ea îş i reven i şi a tunc i H ris tos spuse deodată : „D u -te de cheamă pe bă rba tu l tău". D îndu-ş i seama că Hris tos era s t ră in şi p robab i l nu ştia n im ic despre t re b u r i le ei pa r ­t icu la re , în mod uşura t ic ea spuse că nu are bărbat, g înd ind că în fe lu l acesta va pune capăt or icăre i în t re b ă r i în această p r iv in ţă ,

Spre surpr inderea sa Isus spuse că ea î i răspunse drept, căci avu ­sese c inc i bă rba ţ i şi cel cu care l 'răia a tunc i n u - i era soţ. Acesta a fost un răspuns neaş tep ta t ; însă ea d in nou îş i reven i ş i începu vechea controversă teologică, anu ­me unde să se închine o a m e n i i ; în Ie rusa l im sau în Samaria. Hris tos refuză a f i t î r î t in t r -o asemenea discuţie ş i- i spuse că va ven i v re ­mea cînd oam en ii nu se v o r în c h i ­na n ic i în Ie ru sa l im n ic i în Sama­r ia ci se vo r înch ina D o m nu lu i în sp ir i t şi adevăr. Femeia deveni se­rioasă. A ic i era cineva pe care ea n u - l putea înşela ; E l î i cunoştea v ia ţa şi nu avea să f ie abă tu t de la văd ite le L u i in te n ţ i i . P l ină de seriozitate ea spuse : „Ş t iu că are să v ină Mesia, căru ia 1 se zice Hristos ; cînd va ven i El, are să ne spună toate lu c ru r i le " . Isus î i zise : „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela". Ioan 4,25.26.

I n acest m om ent c r i t ic sosiră u- cen ic i i şi fu ră u im i ţ i găsind pe I - sus vo rb in d cu această femeie. Totuşi, ei înţeleseră că se în t îm p la ceva n e o b iş n u i t ; „ to tu ş i n ic i u n u l nu I-a zis : Ce cau ţ i ? sau : Des­pre ce vorbeşti cu ea" ? Vers. 27. A tu n c i fem eia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, şi a zis oameni­lo r : „V e n i ţ i de vedeţi u n om, care m i-a spus to t ce am f ă c u t ; nu cumva este acesta H r is tosu l ? E i au ieşit d in cetate, şi veneau spre El" . Vers. 28—30.

Im pres ia p ro fundă produsă asu­p ra fem e ii este dezvă lu ită p r in fa p tu l că deşi ea venise să scoată ană, to tuş i îş i lăsă găleata. Se vede că Isus nu dob înd i apa pe care ceruse să o bea.

In t îm p la rea aceasta dezvăluie o m in un a tă aprop iere psihologică d in partea lu i Isus. C h ia r n u m a i d in acest u n gh i ea este demnă de stu ­d ia t. Insă m inunea cea m a i mare este că Isus fu gata să-şi ia t im p să vorbescă cu o femeie samaritea- nă şi m a i ales cu una d in fe lu l acesta. N u trebu ie să scăpăm d in vedere concluzia că Isus nu a soco-

Continuare la pag 16-a

(M CURIERUL A DVEN TIST

Umblarea în căile Domnului

Despre Tată l nostru ceresc este scris în C u v în tu l Său că este un Dutmnezeu drept. E l este în mod

desăvîrş it drept. Dreptatea L u i este m ode lu l desăvîrş it de măsurare sau de comparare. Dreptatea lu i D u m ­nezeu a fost totdeauna un subiect de adîncă adm ira ţ ie şi contemplare a celor cucern ic i ş i a cugetă tor i lo r evlavioşi. E i au rămas u im i ţ i şi în fr icoşa ţ i cînd, p r in aprofundare, şi-au dat seama de perfecţiunea d re p tă ţ i i şi le g a l i tă ţ i i lu i Dum ne ­zeu. Şi această dreptate nu este o dreptate însuşită de El, c i este a L u i, l i aparţ ine cu exclus iv ita te. A - ceastă dreptate izvorăşte d in El, aşa cum izvorăsc d in E l v ia ţa şi dragostea.

P ro fe tu l de pe v re m u r i , Isaia, în legătură cu acest subiect1, în treba pe con tem poran ii săi, şi p r in ei, în ­trebarea este adresată tu tu ro r oa­m en ilo r de p re tu t inden i , pînă în zilele noastre: „C ine a cercetat D u ­h u l D om nu lu i, şi cine L -a lu m ina t cu s fa tu r i le lu i ? Cu cine S-a sfă4 tu i t E l ca să ia învă ţă tu ră ? Cine L -a învă ţa t cărarea drep tă ţ i i . Cine L -a învă ţa t în ţelepciunea, şi l -a fă ­cut cunoscut calea p r icep e r i i “ ? Isa, 40, 13— 14.

Desigur că la în trebarea aceasta, nu se poate răspunde a l t fe l decît că : N im e n i nu L -a învăţat. D rep ­tatea era în El. Şi pen tru că E l este d in veşnic ie urmează că şi dreptatea Lu i, îm preună cu El, este d in veşnicie.

In N ou l Testament aposto lu l Pa­ve l cel care a ap ro funda t ca n i ­m en i a l tu l acest p r in c ip iu al lu i Dumnezeu, cucerit de m ăre ţ ia lu i, declară : „O, ad încu l bogăţie i, în ­ţe le p c iun i i şi ş t i in ţe i lu i Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţi le L u i, şi cît de neînţelese sînt căile L u i ! Şi în adevăr, cine a cunoscut g îndu l D o m nu lu i? Sau cine a fost s fe tn icu l L u i ? Cine l -a dat ceva în tî i , ca să aibă de p r im i t înapo i ? D in El. p r in El, şi pen tru E l sînt toate lu c ru r i le . Ş i de aceea a L u i să f ie slava în veci". Rom. 11, 33-36.

T a tă l nostru ceresc, în legă tur i le Sale cu oamenii, a în tre b u in ţa t nu ­m a i căi drepte, pen tru că nu pu ­tea a ltfe l. Şi E l le-a făcu t cunoscut aceste căi, pen tru ca ei văzînd su­perio r ita tea lo r, să părăsească d in toată in im a căile păcatu lu i, care duc num a i la ruşine, ru ină şi la ■pierzare veşnică, şi să aleagă cu bucurie şi recunoştin ţă căile d rep ­tă ţ i i şi ale s f in ţenie i, adică să aleagă căile D om nu lu i, căi p line de lum ină , de bucurie , de pace şi fe r i ­cire, care duc pe oricare um b lă pe ele, d in nou în braţele iub itoare şi veşnic fe r ic i te ale T a tă lu i nostru ceresc.

Căile păcatu lu i, contra cărora sîntem a tît de des şi de solemn ave rt iza ţ i în C u v în tu l lu i Dum ne ­zeu, s înt căile f i r i i pămînteşti, şi acestea sînt cunoscute şi sînt cele

H. ARTINIAN

am in t i te în Gal. 5, 19—21. In afară de această l is tă neagră cu cele 17 căi v inova te şi păcătoase, C u v în tu l in sp ira t spune : „ş i alte lu c ră r i care se aseamănă cu acestea“ . Des­pre cei care sînt pe aceste căi, se declară cu toată autorita tea, că „ce i ce fac astfe l de lu c ru r i , nu vo r moşteni îm p ă ră ţ ia lu i Dumnezeu

Spre deosebire de căile păcatu lu i, D o m nu l a făcu t cunoscut căile drep tă ţ i i , ale in te g r i tă ţ i i , ale cinstei şi ale morale i. Acestea sînt căile lu m in i i deoarece sînt luminoase. In ele nu e n im ic d in fapte le în tu n e r i ­cului. Cine um b lă pe aceste căi se um p le de bucurie , de speranţă şi de lum ină. Căile acestea se numesc căile dragostei, ale bucurie i, ale pă ­cii, ale îndelunge i răbdăr i, ale bu­nă tă ţ i i , face r i i de bine, credincio- şiei, b lîndeţe i şi în f r în ă r i i poftelor. Toate la un loc poartă denumirea de Calea D om nu lu i.

Pe această cale putem in t ra nu ­m a i p r in Isus Hris tos. E l S-a o fe r i t ca je r t fă ispăşitoare pen tru păca­tele noastre trecute. E l S-a o fe r i t ca s p r i j in şi a ju to r pen tru v ia ţa noastră prezentă, ia r pen tru v i i to r , E l este Nădejdea noastră de nez­drunc ina t. E l a declara t foarte so­lem n : „E u sînt Calea, A d e v ă ru l şi Viaţa. N im e n i nu v ine la Tată l de­cît p r in M in e “ . Ioan 14,6. P r im i ­rea M în tu i to ru lu i Isus Hris tos în in im i le noastre p r in credinţă, în ­crederea că El, p r in sacr i f ic iu l Său de pe Golgota a ispăşit păcatele noastre cînd no i t ră ia m în necuno- şt in ţă de D u m n e z e u ; şi tră irea în ­vă ţă tu r i lo r Sale d in S f in te le Scrip- t i i r i în v ia ţa şi ac t iv ita tea noastră ziln ică, însemnează că no i um b lăm în căile D om nu lu i.

Pe aceste căi s-ar putea să f im in v i ta ţ i să facem sacri f ic i i , s-ar pu ­tea să f im îndem na ţ i să renun ţăm la lu c ră r i îndrăg ite , da r să se ştie bine că io t ceea ce n i se cere să facem este spre binele nostru v re ­m e ln ic şi veşnic.

De cînd am cunoscut’ no i pe H r is ­tos şi am p r im i t mare le şi u im i ­to ru l Său sacri f ic iu , care ne-a şters păcatele şi ne-a spălat de în t ină - ciun i le noastre, am rămas no i în căile L u i ? A m renun ţa t no i la păcătuire, şi ne lăsăm că lăuz iţ i nu ­m a i de în d ru m ă r i le şi îndem nur i le duioase şi iub itoa re ale D u h u lu i S fîn t ? T ră im noi, in v ia ţa noastră ziln ică , în v ă ţă tu r i le curate şi sfinte ale M în tu i to ru lu i nostru ? Trăiesc eu în dragoste, în pace şi în un ire cu scum p ii m ei f r a ţ i care se gă­sesc pe aceeaşi cale ?

Cei ce sînt pe această cale au acelaşi fe l de vorb ire , au ace­leaşi s im ţăm in te şi u rmăresc a- celaşi ţel. F i se înţeleg de m inune oriunde s-ar în t î ln i , d in orice ţară ar f i , orice l im b ă a r vorb i. E des­tu l că sînt pe aceeaşi cale. E i se

socotesc cu to ţ i i ca f r a ţ i şi recu­nosc ca Conducător sp ir i tu a l pe Isus, pe F iu l lu i Dumnezeu. E i ş t iu că trebu ie să facă bine totdeauna, şi că p r in fapte le lo r ei trebuie să proslăvească pe Dumnezeu.

Căile D o m n u lu i sînt căi d re p te ; cei ce u m b lă pe aceste căi trebu ie să aibă m u l tă g r i jă să facă şi ei urm e drepte cu pic ioare le lo r, pen­t r u ca cel ce şchiopătează să nu se abată d in cale, ci m a i degrabă să f ie vindecat. Ebr. 12*,13.

Ce s-a spus despre oamenii care au u m b la t pe căile D o m nu lu i ? In legă tur i le lo r sociale cu semenii lor, şi în ocupaţi i le de răspundere d in cercuri le lo r adevăra ţ i i cre­d inc ioş i a i lu i Dumnezeu au lăsat urm e luminoase nu num a i pen tru con tem poran ii lor, da r şi pen tru ge­ne ra ţ i i le care s-au succedat de a- tunc i p înă în zile le noastre. Exem ­p lu unei v ie ţ i corecte, c instite, ne- egoiste, pusă în s lu jba aproapelui, a rămas ca tă r ia u n u i m onum ent de gran it, ia r veacuri le care s-au scurs, nu au p u tu t ş t i rb i n im ic d in frumuseţea, d in fo losu l şi scînte- ierea de v ia ţă a a c t iv i tă ţ i i lor.

E destul să a m in t im n u m a i cî- teva exemple, deşi C u v în tu l lu i Dumnezeu şi is to r ia abundă de nume, d in d ife r i te lo cu r i şi d in d i ­fe r i te t im p u r i .

Ios i f d in Egipt, ca adm in is tra to r şi responsabil al casei şi b u n u r i lo r m ater ia le ale lu i P o t ifa r , arată p r in com portam entu l lu i, care era iz ­vo ru l b in e cuv în tă r i lo r pen tru el şi pentru casa s tăp înu lu i lu i : „Stă- p în u l lu i a văzut că D om nu l era cu el, şi că D om nu l făcea să-i meargă bine o r i de ce se apuca. Ios if a căpătat mare trecere în a in ­tea s tăp înu lu i său, care l-a lua t în s lu jba lu i, l-a pus m a i mare peste casa lu i, şi i-a în c red in ţa t to t ce avea. De îndată ce P o t i fa r l-a pus m a i mare peste casa lu i şi peste to t ce avea, D om nu l a b ine- cuv în ta t casa eg ip teanu lu i d in p r i ­c ina lu i Io s i f ; şi b inecuvîntarea D o m n u lu i a fost peste to t ce avea el, f ie acasă, f ie la c îm p". Gen. 39.3—5.

Samuel. după o v ia ţă întreagă pusă în s lu jba poporu lu i, cu ocazia re tra g e r i i sale d in v ia ţa publică, convoacă o adunare festivă şi îna ­in te de a preda t rebu r i le şi răs­punder i le n a ţ iu n i i în m î in i le suc­cesoru lu i său, în treabă pe to ţ i cei p re z e n ţ i : „ Ia tă -m ă ! M ă r tu r is i ţ i îm ­p o tr iva mea, în fa ţa D om nu lu i şi în fa ţa u n su lu i L u i : Cui i-am luat boul, sau cu i i -a m lua t as inu l ? Pe cine am apăsat, şi pe cine am nă ­păstu it ? De la cine am lua t m ită ca să înch id och i i asupra lu i ? M ă r ­tu r is i ţ i şi vă vo i da înapo i ' . Ei au răspuns : „N u r.e-ai apăsat, nu ne-ai năpăstu it, şi n ic i n -a i p r im i t n im ic d in m îna n im ăn u i

Ne.emia, pe t im p id res tau ră r i i ţă ­r i i , după întoarcerea d in ca p t iv i ­

IULIE — AUG UST 196915

tatea babiloniană, în ca lita te de gu­ve rna to r general şi t r im is a l îm pă ­ra tu lu i persan, se fereşte a în t re ­bu in ţa metode şi p ra c t ic i abuzive şi necinstite, cum procedase îna in taş ii lu i. E l zice despre u n i i ca aceştia, deşi d in m ot ive de nob leţă ev ită să le dea numele : ,,îna in te de mine, cei d in ţ i i d regă to ri îm povă­rau poporu l, şi luau de la ei pîine şi v in , a fară de cei patruzeci de s ic i i de a r g in t ; ch ia r şi s lu j i to r i i lo r apăsau poporu l. Eu n -am făcut aşa d in f r ic ă de Dumnezeu. Ba m ai m u l t , am luc ra t la dregerea z i ­d u lu i acestuia, n -am cumpăra t n ic i un ogor, şi to ţ i s lu j i to r i i m ei erau la luc ru" . Neem. 5,15—16.

Daniel, în Bab ilon, pe neaştep­tate s-a văzut supus une i anchete severe şi minuţioase. A văzut cumi se cere să prez inte spre v e r i f i ­care în treaga ac t iv i ta te d ip lom atică şi a d m in is tra t ivă în legătură cu t reb u r i le ext'rem de delicate şi d i f i ­c ile ale im p e r iu lu i , da r el a avu t şi bucuria să vadă încheierea lu ­c ră r i lo r comisie i anchetatoare, şi iscălirea u n u i proces verba l, în care comisia de anchetă recunoştea co­rec t i tud inea şi cinstea în a l tu lu i slujbaş. C i t im şi astăzi cu m u l tă uşurare şi satis facţie : ,,Dar n-au p u tu t să găsească n im ic , n ic i un luc ru v redn ic d.e m ustrare , pen tru că el era c r e d in c io s D a n . 6,4 u.p.

Cei ce u m b lă pe aceste căi, u m ­b lă ■ cu Dumnezeu. Despre Enoh n i se spune că um b la cu Dumnezeu, şi cunoaştem s f î rş i tu l lu i fe r ic i t . Noe u m b la cu Dumnezeu pe aceste căi, şi ş t im salvarea lu i şi a fa ­m i l ie i lu i pe vrem ea potopu lu i. L u i A b ra a m D om nu l i-a oAresat in v i ­ta ţ ia : „U m b lă îna in tea Mea, şi f i i fă ră p r ihană “ . Şi astfe l a a juns ta­tă l tu tu ro r celor credincioşi. In t im ­p u r i le N o u lu i Testament d in nu ­m ă ru l imens al celor care au u m ­blat pe aceste căi, putem a m in t i în treacăt pe bă tr în u l şi venerab i lu l S im ion d in Ie rusa lim , care aştepta venirea M în tu i to ru lu i ; pe Ana, f i ica lu i Fanuel, care nu se despărţea de t e m p lu ; pe M a f ia — cea p l ină de t im id i ta te d in Nazaret, care spu­se înge ru lu i : „ Ia tă , roaba Dom nu­lu i ; facă-mi-se după cuvin te le ta le“ ; pe Iosif , cu un a te l ie r u m i l de du lgherie ; pe A nan ia d in Da­masc, ucenic devotat şi foarte fo ­los ito r pen tru p r im a biserică ; pe Pavel, e ru d i tu l învă ţa t la p ic ioa­rele lu i Gămălie i, care, îm preună cu ce i la l ţ i aposto li şi credincioşi, îşi ia ca ţ in tă să ducă Evanghelia m în tu i r i i p r in Isus Hris tos la în ­treaga lume cunoscută în acele zile.Şi de a tunc i şi pînă acum. num ă- r u l lo r a crescut continuu. D om ­nu l Isus Hris tos are u rm aş i şi m a r ­to r i care I i ascultă chemarea, merg pe urmele Sale luminoase, dev in o binecuv in ta re pen tru semenii lo r şi p r in v ia ţa şi fapte le lo r proslăvesc pe Dumnezeu.

Şi care va f i u rm area dacă răm î- nem pe această cale şi u m b lă m pe ea ? Pe lîngă fa p tu l că avem s im - ţă m în tu l une i conştiin ţe împăcate, că ne-am făcu t dator ia în v ia ţa

aceasta, avem şi asigurarea că n i se vd face cea m a i m are favoare, şi vom avea cea m ai mare fe r ic ire , p r in aceea că, în veşnic ii le fă ră de s fîrş i t ale v i i t o r u lu i vom răm înea cu El, vom u m b la cu El, ş i-L vom s lu j i cu laudele şi cu m u l ţu m ir i le noastre. La capătu l de sus al că­ră r i i , răscum păra ţ i i D o m nu lu i Isus Hristos vo r vedea cetatea s f in tă cu porţ i le ei de m ărgă r i ta r , care se deschid spre a p r im i pe cei ce în v ia ţa aceasta au u m b la t cu Dum ne­zeu. In fa ţa acestor po r ţ i sc l ip i ­toare, p r in care se revarsă slava cetă ţi i N o u lu i Ie rusa lim , M în tu i to - r u l va spune răscum păra ţ i lo r Săi : „B u n ve n it " , şi î i va prezenta în fa ţa T a tă lu i ceresc. Ş i Tată l, p r i ­v in d cu dragoste asupra lo r, va de­clara în fa ţa u n iv e rs u lu i că î i p r i ­meşte în Prea Iu b i tu l Său F iu , Isus H ristos.

P ro fe tu lu i v iz io n a r de pe Patmos i-a fost a ră ta t f in a lu l glorios al u m b lă r i i în căile D om nu lu i. E l z i ­ce : „M -a m u i ta t şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere n im en i, d in orice neam, d in orice seminţie , d in orice norod, şi de orice l im bă , care stătea în pic ioare îna in tea scaunu lu i de dom ­nie şi îna intea M ie lu lu i , îm brăca ţ i in haine albe, cu ra m u r i de f in ic în m î i n i ; şi s tr igau cu glas tare şi ziceau : M în tu ire a este a Dum ne­zeu lu i nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a M ie lu lu i “ . Apoc. 7,9— 10.

D om nu l să ne a ju te să facem parte d in tre aceştia. După ce vom te rm ina cu b ine um blarea noastră în s f in te le căi ale D om nidu i, să p r im im hainele albe şi ra m u r i le de f in ic şi veşnic să p ros lăv im pe Ace la care, a t i t de m u l t ne-a iu b i t , în c î t după ce ne-a răscum păra t p r in sa c r i f ic iu l F iu lu i Său, ne-a a ju ta t să u m b lăm pe căile Sale, şi să f im pen tru veşnic ie în prezenţa Sa p l i ­nă de g lorie, de iu b ire şi fe r ic i re părintească.

I U BI R E A D E O AM ENI

Urm are de la pag. 14-a

t i t pe n im en i a nu m er ita atenţiaSa. Pare că E l Îş i luase sarcinade a dovedi că oamenii de r înd ,pescari, vameşi, păcătoşi şi femeide fe lu l acesta, au în ei p o s ib i l i ­tă ţ i spre bine. Dacă aceasta a fostuna d in ţ in te le L u i, E l izb u t i în mod m inunat.

Isus iubea pe oamenii de r înd , şi aceştia I I ascultau bucuros. M a r cu 12,37. Oare aceasta înseamnă că El iubea n u m a i pe oamen ii de r înd şi nu şi pe bogaţi, cei de neam mare, sau învă ţa ţ i? N u cre­dem. Isus a iu b i t pe to ţ i oamenii, nu num a i o a n um ită clasă, exc lu-

zînd pe ce ila lţ i . Oare nu a adre­sat E l bogaţi lo r unele d in parabo­lele Sale ? Desigur ; însă pe bună drepVate se poate spune că ele au fost îndrepta te îm p o tr iv a bogaţi­lo r ? Să cugetăm asupra unora d in ­tre parabole.

Parabola o m u lu i bogat, a m in t i tă în Luca 12,16—21, al căre i gînd de temelie înfăţişează a t î t de dep l in că el nu ştia ce să facă cu prisosul, nu este o parabo lă îm p o tr iv a bogaţi lo r şi n ic i îm po tr iva ' ' bogăţi i lor, ci m ai degrabă îm p o tr iv a re le i fo lo s ir i a averi i . Dumnezeul ce ru lu i dăduse o recoltă abundentă. N u aceasta era greutatea. P r ic in a era fo los irea ia r n u posedarea averi i .

Parabola o m u lu i bogat şi a să­racu lu i Lazăr de asemenea se o- cupă de fo los irea ave ri i . Luca 16,19—21. Bogatu l ducea o v ia ţă de îm b u ib a r e ; săracul p r im ise fă r îm i- tu r i le care că.deau de la masa bo­ga tu lu i. Boga tu l cugeta — după cum cugetă m u l ţ i bogaţi — că aceea ce are era a l său, că el nu era un ispravn ic , c i s tăp inu l. Aceas­ta era greutatea. Dumnezeu a dat oam en ilo r puterea de a strînge averi Ei nu. trebu ie a socoti că da to r i tă destoinic ie i lo r ei sînt m a i bun i de- cît a l ţ i i . H r is tos înva ţă că oam en ii nu s în t s tăp în i asupra ceea ce po­sedă, c i nu m a i isp ravn ic i, şi că ei a r t reb u i a se socoti ca atare.

Far ise ii făcu ră to t ce p u tu ră să împiedice pe Isus in lucrarea Sa. Nu nu m a i că ei re fuzau să in t re în îm ­părăţie, da r m a i opreau şi pe a l ­ţ i i a in t ra acolo. Erau bigoţi, în- c lreptă ţ ito r i de sine, m înd r i , răz ­bunător i, cruzi. Totdeauna ei p r in ­deau paşii I u i Isus, p r ic in u in d u - I greu tă ţ i. E i fu ră care complo tară moartea Sa şi s t î rn iră pe oameni îm ­p o tr iva L u i.

Cu toată ho tărîrea şi ne îndup le ­cata u ră a Far ise i lo r fa ţă de Isus, este in teresant de observat că Isus m încă îm preună cu ei şi p r im i cel p u ţ in t re i in v i ta ţ i i de a le f i oaspe­te, una d in t re acestea d in partea unu ia d in tre f ru n ta ş i i Far ise ilo r. Luca 7,36; 11,37; 14,1. N u trebu ie u ita tă n ic i lunga convorb ire pe care El o avu cu N ic o d e m ; căci N icodem era d in tre „Fa r ise i" , „ u n f ru n ta ş al I u d e i l o r d u p ă cum se pare u n u l d in tre conducător i Ioan 3, 1. I n cazul acesta, ca şi a tunc i cînd Isus vo rb i cu femeia la f în tînă , nu a m a i asis­ta t n im e n i a ltc ineva la convorb ire. De aceea ne pu tem în ch ip u i că în ­suşi Isus povesti lu i Ioan cele in - tîm p la te , şi că E l d o r i ca această în t îm p la re să f ie raporta tă . Isus nu avea n ic i o p re judecată îm po tr iva F ar ise i lo r ca atare. E l vo ia să a ju te pe oricare avea nevoie de a ju to r şi era dispus să stea n op ţi la acest lu ­cru. N u trebu ie u i ta t că în legătură cu această convorb ire au rămas scr i ­se unele d in cele m a i preţioase a- f i r m a ţ i i d in B ib l ie : „ A t î t de m u l t a iu b i t Dumnezeu lumea că a dat pe s in gu ru l L u i F iu “ Ioan 3,16.

A vem nevoie de fe lu l de a f i al

M în tu i to ru lu i Isus. F e lu l cum a t r ă i t El ca om este fe lu l cum ar

t reb u i să t ră im noi.

CURIERUL A D V E N TIST

„Că to ţ isâ f i e u r iă ‘

7 ? ar vom găsi două persoane* exact la {el. P r in t re f i in ţe le o-

meneşti, la fe l ca şi în tre lu c ru r i le d in lum ea natura lă , există d ive rs i ­tate. Un ita tea în d ivers ita te în m i j ­locu l cop ii lo r lu i Dumnezeu — m a­nifestarea iu b i r i i şi în g ăd u ir i i în c iuda deosebir i i — ia tă m ă r tu r ia că Dumnezeu a t r im is pe F iu l Său i n lume, ca să aducă m în tu ire ce­lo r păcătoşi.

„ 0 “ , spune serva D o m nu lu i „eu doresc ca n o i să avem înţe lepciune m u l t m a i mare — în toate lu c ru ­r i le — de cum am avu t pînă în prezent. Orice creştin , adevărat u r ­maş a l D o m nu lu i Hristos, trebu ie să înveţe şi să pună în practică rugăciunea M în tu i to r u lu i şi de ase­menea să se mişte ca unu l, în Isus Hristos. D om nu l S-a rugat ca to ţ i să f ie una, aşa cum E l este una cu Tatăl. Cel rău, v ră jm aşu l, Satana, este la luc ru ca să despartă şi să împrăştie. E l va face e fo r tu r i d is ­perate ca să despartă şi să îm ­prăştie. Este nesigur pen tru noi, de a ne mişca num a i în p rop r i i le noastre căi. A d e v ă ru l d iv in este cuprinzător, in sum înd m id te învă ­ţă tu r i ; dar aceste în v ă ţă tu r i nu sînt independente, căci dacă ar f i astfel ar avea p u ţ ină v a lo a re ; ci ele sînt im i te p r in legă tu r i de aur, fo rm în d un to t un ita r, av înd pe D om nu l Hris tos ca un centru viu.

Este vo in ţa lu i Dumnezeu ca u n i ­rea şi iub irea frăţească să existe în m i j lo c u l po p oru lu i Său. Rugă­ciunea D o m nu lu i Hristos, înă lţa tă T a tă lu i ch ia r îna in tea c ruc i f ică r i i Sale, a fost aceea ca ucen ic i i Săi, u rm aş i i Săi, să f ie una, aşa cum E l cu T a tă l una sînt, pen tru ca cei ce observă v ia ţa lo r să creadă că Dumnezeu i-a tr im is . Această m i ­nunată şi mişcătoare rugăciune a străbă tu t veacuri le a jung înd pînă în zile le noastre, căci El se rugă : „Ş i M ă rog nu nu m a i pen tru ei, ci şi pen tru cei ce v o r crede p r in cu v în tu l lo r " . Ioan 17,20. I n t im p ce nu n i se cere şi nu trebu ie să renun ţăm la v reun p r in c ip iu al adevăru lu i, scopul nostru perm a­nent să f ie acela de a ajunge la a- ceastă unita te. Aceasta este dovada fa p tu lu i că sîntem uc.enicii Lu i. D om nu l Isus spune : „ P r in aceasta vo r cunoaşte că s în te ţi ucen ic i i M e i dacă v e ţ i avea dragoste u n i i pen tru a l ţ i i " . Ioan 13,35.

Ia r aposto lu l P e tru adr.esîndu-se biseric i i o îndeamnă : „ înco lo să f i ţ i cu aceleaşi g îndur i, s im ţ in d cu a lţ i i , iu b in d pe f ra ţ i , m iloş i, sme­r i ţ i . N u în toarce ţ i rău pen tru rău, n ic i ocară pen tru o c a ră ; d im p o ­t r ivă , o inecuvîn ta ţ i, căci la aceasta a ţ i fost c h e m a ţ i ; să m oşten iţ i bine- c u v î n t a r e a 1 P etru 3,8— 9

„F a ce ţ i -m i bucuria dep lină şi ave ţ i o s im ­ţire , o dragoste, un su­

f le t si un gînd". F i l ip . 2 .2 .

¥ * X

Doresc să precizez fa p tu l că u n i ­tatea ce există, ce trebu ie să existe in t re D om nu l Hr is tos şi u c e n ic i i . . . şi u rm aş i i Săi, nu dis truge perso­na lita tea cuiva. I n g îndire, scop şi caracter ei una sînt, dar nu o s in ­gură persoană. Im părtăş indu-se de s p i r i tu l lu i Dumnezeu şi con fo rm în- du-se Leg i i Sale, credinciosul, s lu ­j i t o r u l lu i Dumnezeu, devine părtaş al n a tu r i i d iv ine. In fe lu l acesta D om nu l Hris tos conduce pe ucen i­c i i Săi la o u n ita te v ie cu Sine şi cu Tatăl. P r in lucrarea D u h u lu i S fîn t asupra m in ţ i i şi f i in ţe i ome­neşti, cred inc iosu l este făcu t de- săvîrş it în Hr is tos Isus. Un itatea în D om nu l Hr is tos stabileşte o le ­gătură strînsă şi vie în tre u n u l şi celă la lt . Şi această un ita te este do­vada cea m a i convingătoare cu p r i ­v i re la maiestatea D o m nu lu i H r is ­tos şi a p u te r i i Sale de a ne cu ra ţ i de păcat.

Pu te r i le în tu n e r ic u lu i stau — cu pu ţ in ă şansă la izb îndă însă — îm ­po tr iva cred inc ioş ilo r ce se iubesc u n i i pe a l ţ i i aşa cum i-a iu b i t H r is ­tos pe ei şi care refuză a da ioc la ceartă şi discordie, care sînt buni, cu r te n i to r i şi b l în z i cu in im a şi care sînt pă rtaş i a i acelei cre­d in ţe care lucrează p r in dragoste şi curăţeşte suf le tu l. N o i trebu ie să f im s tăp în iţ i , să avem S p ir i tu l D o m nu lu i H r is tos în noi, sau de nu, nu vom f i a i Lu i.

In un ita te este putere, în v ra jbă slăbic iune. Cu cît este m a i strînsă un irea noastră cu D om nu l Hris tos, cu a tî t va f i m a i strînsă un ita tea noastră u n u l cu celă la lt . N e m u lţu ­m irea şi discordia, egoismul şi în- gîm farea se lup tă pen tru suprema­ţie în no i şi în tre noi. Acestea sînt roadele une i in im i îm părţ i te , des­chise isp ite lo r lu i Satan, v ră jm a şu l su f le tu lu i nostru. El, cel rău, t re ­saltă a tunc i cînd poate semăna se­m in ţe le discordiei. In un ita te este via ţă , putere, ce nu pot f i ob ţ inute p r in n ic i u n a l t m ij loc .

In rugăciunea de m i j lo c ire a D om ­n u lu i H ris tos adresată T a tă lu i Său, El arată că a în d e p l in i t con­d i ţ i i le care determ inau , care per­m iteau T a tă lu i să-şi aducă la înde­p l in i re partea Sa d in con trac tu l în ­cheiat în cerur i, cu p r iv i re la m în- tu irea om ulu i. E l, D om nu l Hris tos, se declară g lo r i f ic a t p r in acei care cred în El. B iser ica , în numele Său, trebu ie să ducă la o glorioasă de-

săvirş ire lucrarea pe care E l a în ­ceput-o şi cînd această biserică, va f i în cele d in u rm ă răscumpărată, El. va vedea rod u l m un c i i su f le tu lu i Său şi se va bucura. Dea lungu l veşn ic i i lo r, cei răscum păra ţ i v o r f i p r inc ipa la Sa glorie .

„N o i to ţ i " spune aposto lu l Pavel, ‘p r i v im cu fa ţa descoperită ca în tr -o oglindă slava D o m nu lu i şi sîntem sch im baţi în acelaşi ch ip al L u i , d in slavă în slavă, p r in D u h u l Dom nu ­lu i" . (2 Cor. 3, 18). N o i trebu ie să avem totdeauna pe D om nu l în a in ­tea noastră. Cei ce fac astfel, u m ­blă cu Dumnezeu aşa cum a făcu t Enoh, şi fă ră ca să-şi dea seama, ei dev in una cu Tată l şi cu F iu l Său. Astfe l, z i de z i are loc o sch im ba­re a m in ţ i i şi a in im i i , în c l in a ţ i i le şi m aniere le f i re ş t i sînt modelate după căile şi D u h u l cel S f în t al L u i Dumnezeu. F i cresc armonios în toate p r iv in ţe le şi sînt io t m a i p lă ­cu ţ i îna intea lu i Dumnezeu şi îna ­in tea oamenilo r, cresc pînă la sta­tu ra de bă rba ţ i şi feme i în Hris tos Isus. E i re f lec tă astfe l în ju r , carac­te ru l D o m nu lu i Hristos şi locu ind în El şi E l în ei, aceştia aduc la îndep l in ire lucrarea pen tru care ei au fost chemaţi ; a f i cop ii a i lu i Dumnezeu şi astfe l — ei dev in lu ­m ina lu m i i , căci o cetate aşezată pe un m unte nu poate f i ascunsă, „ş i n im en i după ce a aprins o lum ină , n-o acopere cu un vas, n ic i n-o pune subt pat, c i o pune în t r -u n sfeşnic pen tru ca cei ce in tră , să vadă lu m in a " . Luca 8, 16. C reş t in i i sînt d a to r i să lumineze calea către cer. Ei trebu ie să răs fr îngă î n j u r lu m ina pe care ei o primesc de la Hristos. V ia ţa şi caracteru l lor trebu ie să f ie astfel, îneît să consti­tu ie m ă r tu r i i v i i ale adevăru lu i d i ­vin.

Dacă cei ce mărturisesc a f i cop ii şi s lu j i to r i a i lu i Dumnezeu, ar p r i ­m i lu m ina aşa cum străluceşte a- supra lo r p r in C u v în tu l Său, ei ar avea acea un ita te pen tru care D om ­nu l Isus S-a rugat şi pe care apos­to lu l o descrie astfe l : „Ş i căutaţ i să păs tra ţ i un irea D uhu lu i, p r in le ­gătura păcii. Este un s ingur t rup , un s ingur Duh, după cum şi vo i a ţ i fost chemaţi la o s ingură nădejde a chem ării voastre. Este u n s ingur Domn, o s ingură credinţă, un s in ­gu r botez".

D o m nu l Hris tos doreşte ca to ţ i cred inc ioş ii L u i să înţeleagă com­portam en tu l Său p ro v id e n ţ ia l cu ei N u m a i t rebu ie să se dea loc la d is ­cu ţ i i lung i, prezentînd teo r i i noi cu p r iv i re la p ro fe ţ i i le pe care D u m ­nezeu le-a c la r i f ic a t deja. Preo­cuparea noastră cea mare trebu ie să fie considerarea p ro p r ie i noas­tre p o z iţ i i în fa ţa lu i Dumnezeu. Sînt p ic ioare le noastre pe stînca veacu r i lo r ? . . . Sîntem no i una în Hristos după cuim E l este una cu T a tă l ? Dumnezeu are o lucrare deosebită de fă cu t pen tru noi, pen­t ru Biserica Sa, pen tru cei cu experienţă d in Biserică. E i t re ­buie să vegheze ca în luc ra ­rea lu i Dumnezeu n im en i să nu considere ca f i in d p r iv i le g iu l lo r a- cela de a se mişca după p rop r ia lo r

IULIE — AUG UST 1969 0

judecată independentă, să trăiască şi să predice ceea ce vor, să nu răspundă fa ţă de n im e n i pen tru în ­vă ţă tura sau lucrarea făcută. î n ­g ădu iţ i acest s p ir i t de supraestima- re şi nu va m a i f i n ic iu n fe l de a r ­monie a luc ră r i lo r , n ic i o u n ita te a s p ir i tu lu i , n ic i o sănătoasă dezvol­tare a v ie ţ i i , şi a c t iv i tă ţ i i noastre sp ir i tua le . D om m d Hris tos S-a r u ­gat ca u rm aş i i Săi să poată f i una, cum El şi T a tă l sînt una. Cei ce doresc să vadă răspunsul la această rugăciune a tunc i trebu ie să caute să nim icească cea m a i slabă ten ­d in ţă de r id ica re şi să se s trădu ­iască să păstreze s p i r i tu l u n i tă ţ i i şi dragostei în tre f ra ţ i " .

Dacă D o m nu l Hris tos ar f i p re ­zentat în tre no i cruc if ica t, dacă am p r i v i crucea Golgote i în lu m ina Cu- v în tu lu i lu i Dumnezeu, a tunc i noi am f i una cu Hris tos aşa cum FI era una cu Tatăl. C red in ţa şi v ie ­ţu irea c red in ţe i noastre ar f i cu to tu l d i fe r i tă de aceea pe care o dăm pe fa ţă acum. Ea ar f i o cre­d in ţă ce lucrează p r in dragostea l u i Dumnezeu şi fa ţă de aproapele nostru şi care p u r i f ic ă sufle tul. A- tunci, D om nu l se a lă tu ră lo r în le­gă tura cea sfîn tă a u n i r i i şi dragos­tei, legătură ce are o putere i re ­z is t ib i lă . P en tru această un ita te S-a ruga t D o m nu l Isus ch ia r înaintea ju d e că ţ i i Sale cînd se a f la num a i la un pas de cruce. „P e n tru ca to ţ i să f ie una“ , spunea El. Prezenţa D o m nu lu i Hris tos este aceea care dă putere. D u hu l Sfînt, leagă in s t ru ­m en tu l omenesc, leagă pe cel cre­dincios, corp, sufle t şi sp ir i t de de- săvîrş ita na tu ră d iv in ă — umană a D o m nu lu i Hristos. Această un ire este reprezentată p r in un irea v iţe i cu mlădiţe le. Cel m ărg in it , este u n i t cu p l ină ta tea de om mare a D o m n u lu i Hrist'os. P r in credinţă, n a tu ra umană este as im ila tă n a tu r i i D o m nu lu i Hristos. Astfe l, sîntem fă cu ţ i una cu Dumnezeu în Hristos

I n fe lu l acesta, legătura noastră cu Hris tos va f i perfecta tă va creşte d in putere în putere, p r i v in d la El şi văzînd şi e x p r im în d dragostea Sa fă ră egal care a lua t locu l pă­cătosului şi a acordat neprihăn irea Sa fă ră pată. C înd păcătosul vede pe M în tu i to ru l Său m u r in d pe c ru ­ce sub blestemid păca tu lu i în locul său, p r i v in d iub irea L u i iertătoare, dragostea aceasta d iv in ă trezeşte dragoste în in im a sa. Cel păcătos iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte pe D o m nu l Hristos, pen tru că E l l-a iub it ' m a i în t î i , ia r dragostea este îm p l in i re a legii. Cel astfel pocăit îş i dă seama că Dumnezeu este „cred inc ios şi d rep t ca să ierte pă­catele noastre şi să ne curăţească de orice n e l e g i u i r e D u h u l Dom ­n u lu i lucrează în su f le tu l ce lu i cre­d incios şi î l face în stare să în a in ­teze pas cu pas în a scu l ta re ; d in putere la o şi m a i mare putere, d in h a r in har, în Isus Hristos.

C ind cred inc ioş ii sînt legaţi îm ­preună, nu p r in fo r ţă sau interese egoiste, ci p r in iub ire , a tunci ei vo r vedea la luc ru o in f lu e n ţă care este m ai presus de orice a ltă in f luenţă . Acolo unde există un ita te , ea este dovada fa p tu lu i că im aginea lu i

Dumnezeu este restaura tă în cre­dincios şi că u n nou p r in c ip iu de v ia ţă sp ir i tua lă a fost im p lan ta t . Ea arată că în natUra d iv in ă este pu ­terea de a respinge pu te r i le ce lu i rău şi că haru l lu i Dumnezeu su­pune egoismul moştenit a l f i r i i .

Dacă va f i in t re f r a ţ i acea d ra ­goste care să-i conducă a considera pe a l ţ i i m a i presus de ei înşiş i, a- tunc i aceştia a r renunţa adesea la p ro p r i i le lo r căi şi d o r in ţ i în fa ­voarea altora. Este da tor ia noastră de a stud ia z i de z i şi ceas de ceas, cum să pu tem răspunde ru ­găc iun i i D o m m d u i Hristos ca uce­n ic i i Săi să f ie una după cum El cu T a tă l una sînt. L e c ţ i i preţioase pot f i învă ţate av înd totdeauna îna ­in tea noastră rugăciunea M în tu i to - r u lu i şi lu c r în d — în ceea ce ne priveşte — sjjre a în fă p tu i în noi do r in ţa Sa. A d e v ă ru l prezent cre­zut în in im ă şi e xem p li f ica t în v iaţă, face pe poporu l lu i Dum ne­zeu una şi le dă o pu tern ică in f lu ­enţă. A devăra ta re l ig ie uneşte i n i ­m ile nu n u m a i cu Hris tos, c i şi u n id cu ce lă la lt în cea m a i delica­tă unire. C înd ş t im ce înseamnă a f i astfe l u n i ţ i cu Hris tos şi cu f r a ţ i i noştri, o in f lu e n ţă binefăcătoare va însoţi v ia ţa şi lucrarea noastră.

Repet d in nou cuv in te le D om nu ­lu i Hristos. Doresc să le im p r im adine în m in tea noastră. „Ş i Mă rog nu n u m a i pen tru ei, ci şi pen­t r u cei ce vo r crede în M ine p r in C u v în tu l lor. M ă rog ca to ţ i să fie ■una, cum Tu, Tată, eşti în M ine şi Eu în Tine, ca ei să fie una în n o i“ . U rm în d în deaproape pe urm e le D o m nu lu i nostru Isus Hris tos m a ­rele nostru exem plu , s im ţ in d nece­sitatea cooperări i cu Hris tos şi u n i i cu a l ţ i i , vom da astfel u n răspuns la rugăciunea D om u lu i Isus. Este deci necesar să se facă e fo r tu r i continue de a f i strîns lao la ltă îm ­preună, ch ia r dacă acest luc ru cere d in partea noastră sacrif ic iu.

Realitatea este că noi, c reştin i f i in d , trebuie să ne r id ic ă m îm po­t r iv a isp ite lo r şi păca tu lu i d in lă- u n t ru l şi d in a fara noastră, noi t rebuie să cîştigăm b iru in ţa asupra f i r i i , a ceea ce n u m im no i „e u l“ f i r i i noastre, să sacri f icăm s im ţă ­m in te le nesf im e şi pa t im ile , ca a- poi să începem lucrarea de un ire a su f le tu lu i nos tru cu D om nu l H r is ­tos. După cum a l to iu l uscat şi în aparenţă fă ră v ia ţă este g re fa t în pom u l cel v iu , to t astfel no i putem şi trebuie să deven im m lăd iţe v i i ale adevărate i V iţe .

N ic ioda tă nu este d i f ic i l a face ceea ce ne place, ceea ce i u b i m ; dar a lua a t i tu d ine d irec t contrară î n c l in a ţ i i lo r noastre, aceasta în ­seamnă a -ţ i lua crucea. D om nu l Hristos S-a ruga t ca u rm aş i i Săi să f ie una. Această un ita te este acre­d ita rea D o m n u lu i H ris tos fa ţă de univers, fa ţă de lume, cum că D u m ­nezeu L -a t r im is . P en tru aceasta t rebu ia să se roage şi să lucreze to ţ i cei credincioşi. Cei ce se aseamă­nă, se atrag. Cei ce beau d in ace­laşi izvor al b inecuv în tă r i i , se vo r strînge cît m a i aproape laolaltă. A - devăru l locu ind în in im i le celor cre­dincioşi, va conduce la o binecu-

vîn ta tă , şi fe r ic i tă as im ilare. Pen­t ru această identitate, se va s trădu i fiecare in im ă în adevăr convertită . A rm o n ia şi un ita tea în biserică, sînt cartea de v iz i tă în favoarea Evanghelie i. Ca m e m b r i ai b iseric i i v iz ib i le , ca lu c ră to r i în v ia Daimnu- lu i, to ţ i cei ce mărturisesc a f i creştin i, trebu ie să facă to t ceea ce stă în puterea lor, pen tru a păstra pacea, a rm on ia şi dragostea în b i ­serică. Lucra rea D o m nu lu i este una. E l nu a p o ru n c it ca v reo parte a soliei să f ie în m od independent, sau să absoarbă toată atenţia, p re ­ocuparea şi m ijloacele, c i este ne­cesară cooperarea tu tu ro r oam enilo r şi a tu tu ro r s lu j i to r i lo r Săi. Strîns îm preună, s trîns îm preună acestea sînt cuvin te le d iv in u lu i nostru î n ­văţă tor. N o i trebu ie să stăm cu to ţ i i s tr îns îm preună trăg înd cu to ţ i i la acelaşi car, ca ru l b i ru in ţe i în Hristos Isus D om nu l nostru.

P lăcută şi p i ldu itoa re ne este ex ­perienţa ucen ic i lo r după ziua C inc i- zecim ii. E i au vest it u n M în tu i - to r înv ia t, un ica lo r do r in ţă f i in d m ln tu ire a sufletelor. E i se bucurau de dulceaţa legă tu r i i lo r sfin te. Ei erau p l in i de duioşie, respectoşi, cu lepădarea de sine, gata să facă orice je r t fă pen tru un ita tea adevăru lu i. In legă tur i le lo r z i ln ice u n u l cu ce­lă la lt , ei descopereau iu b ire a pe care D o m nu l Hris tos le poruncise să o dea pe faţă. P r in cuv in te şi fapte neegoiste ei se strădu iau să e xm p li f ice iub irea aceasta în toate ac ţiun ile v ie ţ i i .

Cred inc ioş ii u rm a u să cu lt ive iu ­birea aceea care umplea in im a a- posto l i lo r după coborîrea D u h u lu i Sfînt. Ei u rm a u să meargă m a i departe în b inevoitoare ascultare de porunca cea nouă d a tă : „C u m v-am iu b i t Eu, aşa să vă iu b i ţ i şi vo i u n i i pe a l ţ i i “ . Ioan 13, 34. A t î t de strîns t rebu ia să f ie u n i ţ i ̂cu Hristos, îneît să f ie în stare să îm ­plinească cererile Lu i. Puterea u- nu i M în tu i to r care era în stare să-i îndreptăţească p r in neprihăn irea şi dreptatea L u i , u rm a să f ie pros lă ­v ită .

Serva D o m nu lu i ocupîndu-se de această prob lem ă spune că trebuie să facem d in această rugăgiune a D om nu lu i, s tu d iu l nostru ăe căpe­tenie. F iecare sincer şi u m i l copil a l lu i Dumnezeu, trebu ie să în ­veţe ş t i in ţa acestei rugăc iun i. Vă in ­v i t , spunea ea, să lu a ţ i seama la cuv in te le acestea şi să aduceţi în stud iu l vos tru u n duh l in iş t i t , b lînd, şi sm er it cum şi pu te r i le sănătoase ale une i m in ţ i ce este sub con tro lu l lu i Dumnezeu. Ace i c reş t in i ce dau greş şi nu înva ţă lecţia cup rinsă în această rugăciune sînt în p r im e jd ia de a se dezvolta un ila te ra l, fa p t ce n ic i o s trădu in ţă v i i toa re n u - l va putea corecta.

Este scopul lu i Dumnezeu ca to ţ i cop i i i L u i să se contopească in unire. N u aşteaptă ei oare să trăiască îm preună în acelaşi cer ? Va da E l oare succes cop i i lo r Săi, m ai îna in te ca ei să dea laoparte gunoiu l b ă nu ie l i lo r rele şi a l d is­cordiei, îna in te ca s lu j i t o r i i Săi, avînd un scop comun, să consacre

CURIERUL AD V E N TIST

in im a, m in tea şi tă r ia tor lu i D u m ­nezeu ? U n i ţ i şi lu c r in d în a rm o ­nie, vom f i in adevăr îm preună lu c ră to r i cu Dumnezeu.

Sîntem adesea s fă tu i ţ i să nu u i ­tăm n ic iodată d ru m u l pe care ne-a condus Dumnezeu p înă în c l ipa de faţă. In adevăr, în to rc îndu-ne să cercetăm is to r ia p r im e i b iseric i creştine, vom vedea, spre regre tu l general, că de la un t im p ei înce­pu ră să caute defecte u n i i la a l ţ i i Stăru ind asupra greşeli lor, d înd loc la c r i t ic i l ips ite de bunătate, ei p ie rdu ră d in vedere pe M în tu i to ru l şi marea iu b ire pe care E l o dă­duse pe fa ţă pen tru cei păcătoşi. Ei se făcură m a i s t r ic ţ i în ceea ce privesc ceremoniile d in afară, m a i rn inu ţ ioş i cu p r iv i re la teoria cre­d in ţe i, m a i severi în c r it ica rea lor. In ze lu l lo r de a osîndi pe a lţ i i , u ita ră de p ro p r i i le lo r greşeli. U i ­ta ră lecţia cu p r iv i re la iu b ire pe care le-o dăduse Hris tos. Şi lu c ru l cel m ai t r is t d in tre i'oate, ei nu-şi dădeau seama de paguba pe care o sufereau. E i nu-ş i dădeau seama că fe r ic i rea şi lucrarea piereau d in v ia ţa lo r şi că în curînd aveau să um b le în în tuner ic , în t ru c î t a lun ­gară d in in im a lo r iub irea lu i D u m ­nezeu.

A pos to lu l Ioan îş i dădea seama că iub irea frăţească dispărea d in b i­serică şi a s tă ru it îndeosebi asupra acestui punct. Pînă în z iua m o r ţ i i sale, el a ins is ta t pe l ingă c red in ­cioşi ca să exercite fă ră încetare iu b ire a u n i i fa ţă de a l ţ i i . Epistole le lu i către biseric i, sînt p l ine de ideea aceasta : „P rea iu b i ţ i lo r , să ne iu b im u n i i pe a l ţ i i căci iub irea este de la Dumnezeu. . . Dumnezeu a t r im is în lume pe s in gu ru l Său F iu ca noi să t ră im p r in El. Prea iu b i ţ i ­lo r dacă astfel ne-a iu b i t Dum ne­zeu pe noi, trebuie să ne iu b im şi no i u n i i pe a l ţ i i “ .

Constatarea generală este aceea că ne lipseşte foarte m u l t iub irea frăţească. M u l ţ i d in tre cei ce de­clară că iubesc pe M în tu i to ru l , ne­g li jează a iu b i pe aceia care sînt u n i ţ i cu E l în comuniune creştină. A ve m aceeaşi credinţă, sîntem. m e m b r i i a i aceleiaşi fa m i l i i creşti­ne, to ţ i cop ii a i aceluiaşi Tată ce­resc, av înd aceeaşi bnecuvîntată nădejde a v ie ţ i i veşnice. Ia tă de ce ar t reb u i să f ie a t i t de strînse le­gă tu r i le i u b i r i i noastre frăţeşti.

In im a M în tu i to ru lu i este s tă ru ito r îndrep ta tă asupra rea l iză r i i de că­tre u rm aş i i Săi a scopu lu i lu i Dumneezu în toată înă lţ im ea şi pro funz im ea lu i. E i trebu ie să fie una cu El, ch ia r dacă sînt îm prăş ­t ia ţ i in lumea întreagă. Dumnezeu n u - i poate face una în Hris tos de- cît num a i dacă s in t dispuşi să m ear­gă pe calea iu b i r i i trasată de H r is ­tos. C înd e îm p l in i tă în to t id r u ­găciunea D o m nu lu i Hris tos, cînd în ­vă ţă tu ra L u i este adusă în v ia ţa de toate z ile le a cop i i lo r lu i D um ne ­zeu ; în r în d u r i le noastre se va ve­dea p lină ta tea de acţiune a v ie ţ i i de creştin. Frate va f i legat de fra te p r in fu n i i le de au r ale i u b i r i i lu i Hristos. N u m a i D u hu l S fîn t poate realiza această unita te. Acela care

S-a s f in ţ i t pe Sine, poate s f in ţ i şi pe ucen ic i i Săi. U n i ţ i cu El, ei vo r f i u n i ţ i şi u n i i cu a l ţ i i în cred in ţa aceasta sfîntă. I a r năzu ind după astfel de un ire , ea va ven i în m i j ­locu l nostru.

Cineva poate avea o cunoştinţă a S f in te lo r S c r ip tu r i , dar dacă nu este s tăpîn it de do r in ţa de a răs­punde ru g ă c iu n i i D o m nu lu i H r is ­tos, ca ucen ic i i L u i să fie una, aşa cum E l este una cu Tată l, acesta se înşeală s ingu r cum că este creş­tin . Cunoştinţa sa începută în am ­biţ ie , este dusă m a i departe în m în d r ie ; da r su f le tu l său este gol de iub irea d iv ină , de b lîndeţea şi smerenia D o m n u lu i Hris tos. E l poate avea în ţe lepciune ca să în- f r în g ă un oponent, dar în ţe lep t spre m în tu ire nu poate f i . N ic i ta len tu l elocvenţei, n ic i s tud iu l egoist al S cr ip tu r i i , nu va produce iub irea lu i Dumnezeu şi asemănarea cu

moarte, ca să s lu j i ţ i D um nezeulu i Celu i V iu ‘‘ . Ebr.9,14.

„C înd v in asupră-ne isp ite , cînd gr i j i , , g reu tă ţ i şi în tu ne r ic îm pre ­soară cugetu l nostru, a tuno î să p r i ­v im spre D om nu l, care este lu m ina noastră. In c re d e ţ i-vă în iub irea lu i Hristos şi în ocrotitoarea Sa pu rta re de gri jă . C înd păcatu l se lup tă să stăpînească to t m ereu in im a voastră, cînd s im ţu l v in o v ă ţ ie i apasă in im a şi produce rem uşcări în c o n ş t i in ţă ; aduceţi-vă am in te că h a n d lu i H r is ­tos este îndes tu lă to r ca să b iru ie păcatu l şi să izgonească în tune r icu l. In t r în d în legătură cu M în tu i to ru l , a jungem în a tmosfera păc ii Sale".

F iu l r is ip i to r p r ivea de o parte la starea lu i nenorocită şi pe de altă parte la nevoia une i sch im băr i im edia te : „M ă duc la T a tă l M eu ‘. S-a hotărît, şi vo in ţa lu i a in t ra t în acţiune. A p o rn i t pe d ru m u l sal­va to r şi a fost salvat.

„A le g e ţ i azi cu i v re ţ i să s lu f$ ţi“ , a fost ape lu l solemn a l lu i Iosua, pe v rem ur i. Şi acesta este un ac t al voinţe i. Ne alegem p r in aceasta in ­sp ira to ru l. E l poate f i u n u l sau a l ­tu l. F iecare om este sub con tro lu l uneia sau a lte ia d in tre cele două pu te r i stăpîn itoare — binele sau ră u l — p r in t r - o alegere deliberată. Dumnezeu nu negociază cu s im ţu- r i le noastre. E l negociază cu Voinţa noastră. In ce priveşte dest inu l nos­t r u veşnic, s im ţu r i le nu sînt un fa c to r h o tă r î to r — vo in ţa este aceea care decide. Lăsa ţi em oţi i le dă­unătoare pe p la n u l a l doilea. Ele se v o r po to l i t rep ta t şi vom ajunge la n iv e lu l d o r i t de cer p r in t r -o lucrare con tinuă a vo in ţe i. Vă apar­ţine să decideţi. Şi cînd lu a ţ i hotărîrea cea bună, puterea lu i Dumnezeu, asemenea v a lu lu i f lu x u ­lu i oceanulu i, va n ive la to tu l în v ia ţa voastră.

V o in ţa este ţ in ta de atac a ina ­m icu lu i pen tru că ea este puterea care decide pen tru suflet. H o tă rî- r i le î ţ i a p a r ţ in ; ele sînt p rop r ia

ch ipu l lu i Hristos. N u m a i puterea d iv in ă poate regenera in im a şi ca­rac te ru l celui credincios şi să u m ­ple su f le tu l cu dragostea lu i H r is ­tos, care se va manifesta to tdeauna iu b in d pe cei pen tru care E l a m u ­r it .

Prob lem a prezentată în rugăc iu ­nea de M i j lo c i to r a M în tu i to ru lu i nostru, constitu ie totdeauna o ne­cesitate pregnantă şi im per ioa iă . Fie ca to ţ i să răspundem rugăc iun i i D o m nu lu i H r is to s : „C a to ţ i să f ie una“ . „Somez" spune serva D om ­n u lu i „pe to ţ i aceia care p re t in d a crede adevăru l, să um b le în un ire cu f r a ţ i i lor. înche i cu g în du l insp i­ra t şi m ag is tra l prezentat de marele apostol Pavel : „F a ce ţ i-m i bucuria dep lină şi ave ţ i o s im ţire , o d ra ­goste, un sufle t şi un g înd“ . (F i l ip . 2, 2).

C. A dv.

Urm are de la pag. 7-a

ta alegere. în c l in a ţ i i le pot f i pu ­ternice, na tu ra omenească poate f i slabă, da r vo in ţa este aceea care decide. V o in ţa este l iberă. N -a fost nic iodată p la n u l lu i Dumnezeu ca vreo in f lu e n ţă exterioară să con­troleze vo in ţa om ulu i. Dumnezeu n-o controlează fă ră să f ie in v i ta t la acest lucru. Satana n u _ poate contro la v o in ţa fă ră îngădu in ţa om ulu i. O m u l este acela care ho­tărăşte.

Dumnezeu nu calcă n ic iodată ne­in v i ta t pe te r i to r iu l sacru a l cu­getului. Satana ar do r i să păşească neapărat pe acest te r i to r iu . C h ia r şi u n i i d in t re m e m b r i i fa m i l ie i sau. prie ten i ar d o r i să-l bătătorească. D ar Dumnezeu zice M a r to ru lu i cre­dincios :

„P r iveşte spre om u l acela. E l este gata să ia o hotărîre. P r in această hotăr ire el poate t ră i sau m ur i. Să stăm departe. Su f le tu l lu i trebu ie să se s im tă l ib e r în fa ţa h o tă r î r i i “ .

Dumnezeu a p lă t i t un p re ţ in ­f i n i t de mare pen tru a o fe r i su f le ­tu lu i omenesc această libertate. Pre ţu l p lă t i t a fost moartea F iu lu i Său. A costat v ia ţa D o m nu lu i Isus ca să ne asigure d rep tu l de alegere. Dumnezeu nu va fo r ţa n ic iodată vo in ţa om ulu i. E l o va accepta dacă-I este oferită. E l doreşte însă o supunere l iberă. Pe de a ltă parte, Satana va fo los i to tdeauna anum ite sub ter fug ii, născociri in fe rna le pen­t ru a a lte ra vo in ţa ce lu i credincios.

Dumnezeu doreşte să aibă vo in ţa noastră pen tru a o păstra to tdea­una l ibe ră !

P r iv in d re trospectiv în desfăşura­rea ta de credinţă, la în trebarea D o m n u lu i : Ce fe l de om eşti ? să răspundem în u m i l in ţa caracteris­tică ce lu i c red in c io s : M ă silesc să f iu găsit îna in tea L u i, fă ră p r i ­hană, fă ră v in ă şi în pace.

PREGATEŞTE-TE PENTRU VEŞNICIE

IULIE — AUGUST 1969

H Â R U L n e s p u s

 L L U ! I S U S

± e vreme cînd se scriau a- ceste cuvinte, m încarea se

fie rbea afară, la fo cu r i in aer l i ­ber. Negreşti, oalele fo losite in fe lu l acesta, deveneau foarte ne­gre. Se ob işnuia ca cel care a- vea o mare suferin ţă , sau avu ­sese o mare p ierdere să-şi dezvă lu ­ie în pu b l ic tris teţea aşezîndu-se in cenuşa d in p rea jm a acestor înne­g rite oale. D av id faloseşte aceasta d rep t i lus trare spre a arăta m o l ip - sitoarea, innegr itoarea in fluenţă, a păcatu lu i. Dupa cum cel care şade p r in t re oale se va înnegr i de f u ­n ingine, to t la fe l va ajunge cel care se împărtăşeşte de păcat sau î l cu lt ivă în v ia ţa sa.

T o t rău l se datoreşte păcatidui. Păcatul este cel ce m in jeşte şi în ­negreşte v ia ţa creşt inu lu i. Păcatu l este răspunzător de orice durere, nenorocire şi decădere. Şi a t î t de grozava este in f lu e n ţa şi e fectul lu i, înc ît aduce moarte o r icu i are de-a face cu el. Iacob ne spu­ne că „păca tu l, după ce a fost să- v îrş i t naşte m oarte “ . Iacob 1, 15.

L a început păcatu l n -a r părea a tît de dăunător, da r cînd a fost săvirş it , cînd a a juns la m a tu r i ta te cînd a atins culmea, el aduce moarte. Păcatid a tî t de cu to tu l ru inează pe cel ce l-a săvîrş it încît î l face neînstare a m a i tră i, n ic i în această lume, cu a t î t m ai p u ţ in în îm pără ţ ia lu i Dumnezeu.

I n is to r ia lu m i i a fost o vreme cînd Dumnezeu acţiona d irec t fa ţă de cred in icoşii Săi, şi p r in mare le Său preot îşi dezvă luia vo in ţa în cazul f ie că ru i ins. Pe vremea aceea cel care cu vo in ţă călca una d in porunc ile d iv ine , . era im ed ia t scos d in tabără şi om orît cu pietre. El era a t î t de dezgustător în och ii lu i Dumnezeu şi in f lu e n ţa lu i era a tî t de m olips itoare pen tru a l ţ i i înc ît era p r i v i t ca necuvenit să stea lao la ltă cu semenii săi.

Z i le le teocraţei sînt în trecut, şi m ai t î rz iu cei ce păcătuiesc nu m a i sînt n im ic i ţ i pe dată. Dumnezeu îngăduie ca păca tu l să continuie, însă p r in cu v în tu l Său E l a ve r t i ­zează pe cei păcătoşi că dacă nu se despart de păcat, acesta nu nu ­m a i că le va ru ina v ia ţa şi le va înnegr i caracterele, însă urm area ce o va aduce va f i moartea l o r ; aceasta pen tru că Dumnezeu nu poate duce păca tu l în îm pă ră ţ ia Sa. Păcatu l este care a p r ic in u i t des­pă rţ irea d in tre om şi Făcă to ru l său şi pen tru a în fă p tu i dep lina res- ta to rn ic ire a îm pă ră ţ ie i lu i D u m ­nezeu, el trebu ie să f ie n im ic i t cu desăvîrşire.

Dumnezeu trebu ie să nimicească păcatu l, dacă nu p r in t r -o dep lină despărţire de el d in v ia ţă , a tunc i p r in n im ic irea persoanei îm preună cu păcatu l de care nu vrea să se

T. N1CULESZU

* * -k

„Deşi vo i vă o d ih n i ţ i în m i j lo c u l oale lor voastre, to tuş i ve ţ i f i ca a r ip i le p o ru m b e lu lu i acoperite de a rg in t şi penele lu i de un galben auriu " . Ps. 68, 13.

* * *

despartă. P os ib i l i ta tea lu i Dum ne­zeu de a face o aşa despărţire in ­c i t in d iv id u l să nu piară, este prezentată în u l t im a parte a verse­tu lu i de la început : „D eş i vo i vă o d ih n i ţ i în m i j lo c u l oa le lor voastre to tuş i ve ţ i f i ca a r ip i le po rum be ­lu lu i acoperite de a rg in t şi penele lu i de un galben au riu " .

Ce contrast iz b i to r ! O v ia ţă în ­negrită şi ru in a tă de păcat, ca şi cum ar f i d ă in u i t p r in t re oale de foc, acum cu ră ţ i tă a t î t de cu to tu l de m în j i tu ră înc î t să f ie asemănată a r ip i lo r u n u i porum bel, o pasăre s im boliz înd frumuseţea, curăţia , nevinovăţia . Şi încă, spre a face contras tu l şi m a i izb ito r, vedem un po rum be l a căru i a r ip i sînt a- coperite cu a rg in t şi cu penele s tră luc ind în auriu .

In Ebre i 7, 25 sc r i i to ru l declară că Hris tos este în stare să m în tu - iască „ î n ch ip desăvîrş it" pe to ţ i cei care v in la Dumnezeu p r in El. Nu este o m arg ine cu p r iv i re la ce poate face Dumnezeu pen tru pă­cătosul care va ven i la E l spre a f i curăţat.

N u interesează cît de a fund a căzut, de cîte o r i va f i căzut. Isus î l poate r id ic a şi m în tu i în ch ip desăvîrşit . Aceasta nu în ­seamnă că F I va cu ră ţ i doar une­le fapte rele, lăsînd v ia ţa cu ră ţ ită doar în parte, c i că fiece p ă r t ic i ­că de m în j i tu ră va f i dată la o parte. N u n u m a i că M in tu i to ru l este în stare să cureţe v ia ţa , da r El doreşte a face acest lucru. Do­r in ţa lu i nespusă de a face aceas­ta este în fă ţişa tă în cuv in te le lu i Isaia :

„C ău ta ţ i pe D om nu l c î iă vreme se poate g ă s i ; chem aţi-L , cîtă v re ­me este aproape. Să se lase cel rău de calea lu i , şi o m u l ne leg iu it să se lase de g în du r i le lu i, să se în toarcă la D o m n u l care va avea m ilă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte ie r t în d “ . Isa. 55, 6. 7.

A ccen tu l este pus pe cuv in te le : „care nu oboseşte ie r t înd " . N u este ceva neob işnu it pen tru oa­m en i să s im tă că unele d in pă­catele lo r au fos t a t î t de grele în ­cît Dumnezeu nu le m a i poate ie r ­

ta. E i nu se îndoiesc că D u m ­nezeu poate şi vrea să ierte aceea ce ei socotesc a f i păcate m a i m ic i, însă nu po t crede că E l le va ie rta fapte le lo r cît se poate de v ă d i t de rele d in v ia ţa lor. Astfe l, m u l ţ i care încearcă să f ie c reştin i poartă cu ei, fă ră să f ie cazul, o grea povară, temîndu-se că D u m ­nezeu nu le-a ie r ta t ceva d in cele de care s-au făcu t v inova ţ i .

Acolo unde te x tu l nostru spune că „n u oboseşte ie r t în d ", o a ltă t ra ­ducere spune că „este bogat în ie r ­tare". Dumnezeu nu face res t r ic ţ i i în ce priveşte ie rtarea pe care o dă celor care se pocăiesc de păcatele lor. N u n u m a i că E l ne va ierta, însă E l este „bogat în ie r ta re “ şi „n u oboseşte ie r t înd " , făc înd acea­sta a tî t de dep lin , desăvîrş it şi cu bogăţie înc ît ie rtarea Sa acoperă orice păcat ce ar f i p u tu t să-l să- vîrşească cineva, aşa înc ît cel care a p r im i t ie rta rea aceasta d in partea D om nu lu i, poate sta îna in tea m a ­re lu i judecă to r a t î t de nev inova t şi cu ra t ca şi cum n -a r f i păcă tu it deloc.

A pos to lu l Pavel merge şi m a i departe şi spune :

„Aşa încît H ris tos să locuiască în in im i le voastre p r in c re d in ţă ; pe n tru ca, av înd rădăcina şi teme­l ia pusă în dragoste, să p u te ţ i p r i ­cepe îm preună cu to ţ i s f in ţ i i , care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi î n ă l ţ im e a ; şi să cunoaşteţi d ra ­gostea lu i Hristos, care întrece o r i ­ce cunoştinţă, ca să a junge ţ i p l in i de toată p l ină tatea lu i Dumnezeu. I a r a ce lu i ce, p r in puterea care lu ­crează în voi, poate să facă nespus m ai m u l t decît cerem sau g înd im noi". Efes. 3,17—20.

Isaia spune că „Dumnezeu nu oboseşte ie r t în d “ , însă Pavel m er ­ge m a i departe şi accentuiază îm - belşugarea cu care va ie r ta D u m ­nezeu. E l poate să facă nespus m ai m u l t decît cerem sau g înd im noi Care sînt rugăciun ile , cuge­tele do rin ţe le tale cU p r iv i re la ie rta rea păcate lor tale ? C înd înge- nunch i îna in tea lu i Dumnezeu şi m ed it înd î ţ i v in în m in te greşeli le tale, tu c u g e t i : “ O, dacă D um ne­zeu m i le -ar şterge cu to t id încît să nu m a i m ă gîndesc la ele“ ! Se poate că tocmai î ţ i ie i cu ra ju l să ceri lu i Dumnezeu să facă aceasta, şi totuşi, p înă la u rm ă to t te m a i tu lb u r i cu p r iv i re la aceste păcate. O asemenea experienţă nu trebu ie să aibă lo c ; căci Dumnezeu este în stare să facă nespus m a i m u l t decît cerem sau g înd im no i a tunc i cînd cerem ie r ta rea L u i . Şi E l este dispus, dacă no i credem.

N u n u m a i că Tată l nostru ceresc ia r tă păcatele celor ale căror v ie ţ i au fos t în t r -a t î t de ru ina te înc ît nu sînt bune a t r ă i în m i j lo c u l so­c ie tă ţ i i omeneşti, însă E l pres­ch im bă în aşa ch ip pe aceşti săr­m an i păcătoşi înc ît ei pot f i n u ­m i ţ i f i i i lu i Dumnezeu.N u e de m ira re că aposto lu l Ioan exclam a: „V e d e ţi ce dragoste ne-a ară ta t Tată l, să ne n u m im cop ii ai lu i Dumnezeu“ ! 1 Ioan 3,1.

0 CURIERUL A D V E N TIST

„ N o i nu avem o dreptate proprie , cu care să corespunderii cere r i lo r L e g i i lu i Dumnezeu. D ar D om nu l H ris tos a făcu t cu p u t in ţă scăparea noastră. E l ven i şi t r ă i a ic i pe pă ­m în t în m i j lo c u l ce rcă r i lo r şi isp i­te lor, la care şi no i sîntem expuşi. E l t ră i însă o v ia ţă fă ră de păcat. Hristos m u r i pen tru noi, ia r acum El Se oferă să ia asupră-Şi păcatele noastre şi să ne dea nouă dreptatea Sa. Dacă no i ne înc red in ţăm L u i şi î l p r im im pe E l ca M in tu i to r al nostru, atunci, o r ic î t de păcătoasă a r f i fost v ia ţa noastră, no i sîntem socotiţ i d re p ţ i d in cauza L u i. Caracteru l lu i H ris tos în locuieşte a- tunc i pe a l nostru, ia r no i sîntem p r im i ţ i şi p r i v i ţ i de Dumnezeu, ca şi cum n ic i nu am f i păcă tu it n ic io ­dată“ .

„C a şi cum n ic i nu am f i păcă­tu i t n ic ioda tă“ ! C ît de m in u n a t ! Deci avem p r iv i le g iu l a ne consacra în aşa fe l v ia ţa lu i Dumnezeu înc ît E l să sălăşluiască în no i şi să ierte d in belşug, să cureţe orice m în j i - tu ră a păca tu lu i şi să ne aducă a- colo înc ît să apărem în fa ţa Sa la fe l de nev inova ţi, cu ra ţ i şi nepăta ţi după cum apare E l ; căci în locul păca tu lu i nostru E l ne dă neprihă- nir.ea Sa.

B ib l ia este p l in ă de i lu s t ra ţ i i ale acestei m a r i so li i a nădejd i i .

Ia tă is to r ia f iu lu i r is ip i to r care plecă d in casa ta tă lu i său şi se duse în tr -o ţa ră depărtată, che ltu in- du-ş i toată averea în t r -o v ia ţă de­zordonată. C înd îşi ven i în f i re în ­cepu să cugete cît de m u l t a p ie rdu t d in p r ic in a păca tu lu i şi nebunie i sale, şi d o r i să se în toarcă acolo de unde căzuse, aşa cum simte fiece păcătos cînd cugetă la calea pe care a apucat.

însă, ca şi a l ţ i păcătoşi, el s im ­ţea că decăzuse prea tare, şi se ră ­tăcise prea departe ca ta tă l său să m a i poată să-l ierte şi repr im eas­că d rep t f iu a l său. E l poate se gîn- d i că ta tă l lu i î i v a . în g ă d u i să ră- m înă ca un serv p lă t i t . Aşa că zise: „ V o i părăsi tu rm a de porci, şi mă v o i întoarce la ta tă l meu, ş i- i vo i spune cum l-am dezonorat şi că nu m ai sînt v redn ic să mă numesc f iu l său, însă î i vo i cere să mă ia ca d rep t argat a l său aşa înc ît să pot' avea ce să m ănînc şi unde să d o rm “ .

însă tatăl, a le rg înd în în t îm p in a - rea lu i, nu aşteptă să-şi depene po­vestea şi cererea lu i. E l po runc i slu­g i lo r sale să aducă ha ina cea 'mai bună cu care să-i înlocuiască zdren ­ţele lu i , să-i pună încă lţăm in te în p ic ioare şi ine l în deget. El zise : „A d u c e ţ i v i ţe lu l cel îngrăşat, şi tă- ia ţ i - l . Să m încăm şi să ne veselim ; căci acest f i u a l meu era m ort, şi a în v ia t ; era p ie rdu t, şi a fost găsit". Luca 15, 23.24. Deloc nu~l n u m i s lu ­gă. N ic i o c l ipă n u - l socoti altceva decît f iu a l său. E l î l iu b i şi m a i m u l t deoarece avea nevoie de iu b i ­rea ta tă lu i . In im a i se deschise fa ţă de el m a i m u l t decît ch ia r fa ţă de bă ia tu l care rămăsese acasă şi f u ­sese fe r i t de s tr icăc iun ile şi păca­tele lum ii.

Acelaş i g ind este e xp r im a t în cuvin te le : „T o t aşa, vă spun că va f i m a i m u l tă bucurie în cer pen tru un s ingur păcătos care se pocăieşte, decît pen tru nouăzeci şi nouă de oameni n e p r ih ă n i ţ i care n-au nevoie de pocă inţă“ . Vers. 7. T în ă ru l ceru să f ie slugă, ia r ta tă l zise : „T u eşti f i u l m eu". El in v i tă pe ve c in i şi spuse : „B u c u ra ţ i - v ă îm preună cu mine, căci f i u l meu era p ie rdu t şi a fost găsit".

la tă is toria să rm anu lu i t î lh a r răs­t ig n i t îm preună cu Hristos. E l îşi p rim ea în d r i tu i ta pedeapsă pen tru v ia ţa lu i ne legiuită . Insă îş i însuşi marele adevăr că Cel care a t irna l ingă el era M în tu i to ru l lu m i i , şi în disperarea sa s t r i g ă : „Doamne, a d u -Ţ i am inte de m ine c înd ve i ven i în îm pă ră ţ ia Ta“ . Aceasta fu u l t im a apelare la m ilă , şi ea ajunse la urechea p l in ă de s im patie a lu i Isus şi în m area L u i in im ă iu b ito a ­re atinse o coardă gata de răspuns. De îndată i se întoarse ră s p u n s u l : „ V e i f i cu m ine în Paradis

Cugetaţi la aceasta ! Şi este vorba de un t î lh a r ! C um p u tu Isus să fă - găduiască asemenea lu c ru r i u n u i t î l ­ha r ? F iindcă el încetase a m ai f i t î lh a r , Isus î i acordă o dep lină şi to ta lă ie rtare a ra p o r tu lu i său păcă­tos, şi omu l, încălz indu-se la ra ­zele de soare ale ie r tă r i i M în tu i to - ru lu i , de îndată deveni u n demn supus a l îm pă ră ţ ie i lu i Dumnezeu, î n această stare ş i cu această năde j­de în in im ă m u r i el şi fu dus la odihnă, şi în m ăreaţa z i cînd H r is ­tos v a reven i în îm pă ră ţ ia Sa, omul acesta, care fusese un c r im ina l, un izgon it d in societatea omenească, va f i dus să se bucure de tovărăşia îngeri lo r. E l stătuse p r in t re oalele p line de fun ing ine , însă o c l ipă de legătură cu Isus a lb i v ia ţa lu i ca şi a r ip i le po rum be lu lu i. în adevăr, îmbelşugată este ie rtarea M în tu i to - ru lu i .

U n om ven i la Isus cu o m înă uscată ş i- I ceru să-l vindece. Isus î l vindecă, ba m a i m u l t , E l adău­gă : „Păcatele î ţ i sînt ie r ta te “ .

Moise se rugă : „Doamne, lasă- m ă să in t r u în ţa ra aceea bună“ . D om nu l îngădu i să se suie pe v î r fu l u n u i m un te spre a p r i v i ţa ra Canaanulu i, însă deşi Dumnezeu î i refuză cererea de a - i îngădu i să treacă Io rd a n u l îm preună cu Izrael, to tuş i E l făcu pentru, Moise nespus m ai m u l t decît ceruse sau gîndise el. F I î i făcu parte de o înv iere aparte ş i- l luă la c e r ; căci cînd n i se m a i vorbeşte despre Moise î l găsim stînd îm preună cu Hr is tos pe M un te le S ch im bă r i i la Faţă.

T u ceri l u i Dumnezeu să-ţ i um p le p o t iru l , ia r E l face să dea pe deasu­pra. Totdeauna E l face m a i m u l t decît î i cerem, sau mai m u l t decît po t g îndur i le noastre să cup rindă că ar f i cu pu t in ţă .

Eu nu pot ş t i cum poate D u m ­nezeu să u ite şi să i e r t e ; num a i E l ştie. Şi E l este to t a t î t de dispus să facă aceasta pent'ru no i azi, după cum a fost o r ic înd pen tru oricare a ltu l . Ca parte a no u lu i legămînt stau cuv in te le ra t i f ica te p r in sîngele l u i Hris tos :

„E u vo i ie r ta ne leg iu ir i le , şi n u -M i vo i m a i aduce am inte de pă­catele si fă răde leg ile lo r " . Ebre i 8 , 12 .

„ Dacă ne m ă r tu r is im păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ie r te păcatele şi să ne curăţească de orice n e l e g i u i r e 1 Ioan 1, 9.

N u num a i că Dumnezeu ne iartă, însă E l nu m a i ne reaminteşte pă­catele. De aceea nu avem de ce să ne îm povărăm cu nelin işte, şi să g înd im că d in p r ic ina păcate lor pe care le -am săvîrş it, Dumnezeu nu ne m a i este prieten. Dacă ne-am m ă r tu r is i t şi am lepădat aceste pă­cate în măsura în care făcu D av id cu păcatu l său (vezi Ps. 51), a tunci Dumnezeu le îndepărtează ; ele sînt aruncate în ad încu l m ă r i i ; ele sînt îndepărta te de la no i cît este de­parte răsă r i tu l de a p u s ; şi cînd Dumnezeu ne priveşte El nu vede decît nep r ihăn irea F iu lu i Său.

„De vo r f i păcatele voastre cum e cîrm îzu l, se v o r face albe ca ză­pada ; de vo r f i roş i i ca pu rpu ra, se vo r face ca l îna “ . Isa. 1, 18.

U n i i socotesc că m a i îna in te de a pre t inde b inecuvîn tarea L u i ei t re ­buie să f ie puşi la probă pen tru o vreme şi să se dovedească fa ţă de D om nu l că s-au schimbat. însă ei pot pre t inde b inecuvîn tarea de în ­dată. în ad.evăr, num a i h a ru l face cu p u t in ţă schimbarea.

Trebuie să avem h a ru l Său care să a ju te s lăb ic iun i lo r noastre, a l t fe l nu pu tem să ne îm p o t r iv im rău lu i. Isus ne îndeamnă să ve n im la E l aşa cum sîntem, păcătoşi, nea ju to ­ra ţ i, în ro b iţ i . Pu tem ven i cu toate s lăb ic iun ile noastre, nebunia, păcă­toşenia noastră, şi să cădem la p i ­cioarele L u i în căinţă. Este spre sla­va Sa, este lu cu l ce-I face m a i mare plăcere decît orice, să ne cuprindă în braţele iu b i r i i Sale, să ne lege răn i le şi să ne cureţe de orice m în j i tu ră .

In im a cea largă a lu i D um ne ­zeu doreşte ca f i i i şi f i ice le Sale ce s-au rătăc it , să v in ă înapoi. F I stă­ru ie de ei să v in ă înapoi. E l spune f ie că ru i ins r ă t ă c i t : „Pe cel ce v ine la M ine, n u -L vo i izgoni a fară". Ioan 6, 37. „D o a r să v re i să te în ­torci, şi nu n u m a i că ve i găsi uşa la rg deschisă d a r Eu vo i a lerga în în t îm p ina rea ta să-ţ i spun bun ve ­n it . V o i pune asupra ta cea m ai bună haină a Mea, ha ina nepr ihă ­n i r i i l u i Hris tos. I ţ i vo i pune în de­get un ine l, semnul necurm ate i Mele iu b ir i . V o i tă ia v i ţe lu l îngrăşat, şi vom mînca, vom bea şi ne vom veseli. V om t r ă i pen tru to tdeauna îm preună. Eu vo i f i Dumnezeul tău şi tu ve i f i f i u l M eu “ .

ERATA

La poezia „Pace“, publicată în re­vista „Curierul Adventist11 Nr. 3—4 din 1989, primul rînd rugăm a se citi : „Scump cuvînt, chezăşie-a fe­ricirii noastre*1.

Redacţia

IULIE — AUG UST 1959

C r e s t e r e a î n h a r

D i fe r i te le puncte d in doctr ina creştină se unesc în aşa ch ip încît dev in una. N ic i un punct

de doc tr ină nu stă s in g u r ; f iecare este s p r i j in i t de întreg, şi acolo unde puncte le se întîlnesc, există o aşa un ita te înc î t f iecare apare ca parte d in celela lte în înţeles şi scop.

D octr ina adevărată duce la Gol- gota. Re lig ia creştină este în tem e­ia tă pe doc tr ina că legea m ora lă a lu i Dumnezeu, e xp r im a tă p r in cele zece porunci, este ob liga tor ie p e n tru to ţ i ; că încălcarea acestei legi este p ă c a t ; şi că păcătosul pocăit poate găsi ie r ta re p r in cred in ţa în Hristos. Naşterea d in nou şi în ­d rep tă ţ irea v in după aceea, şi cre­d inc iosu l este îm brăca t cu neprihă- n irea lu i Hristos, care înseamnă dep lină ascultare de legea mora lă . S-ar putea pune în trebarea : Oare dacă cineva a p r im i t înd rep tă ţ irea nu este apt pen tru cer ? Răspunsul este că în d rep tă ţ irea face apt pe cineva pen tru cer şi cel în d re p ­tă ţ i t a junge un cand idat pen- t r u slavă. Insă aceasta nu înseamnă, că după ce cineva a crezut şi a fost înd rep tă ţ i t , să stea pe loc ca şi cum pe n tru el nu ar m a i f i o lum ina re m ai departe şi o v i i toa re creştere sp ir i tua lă .

A pos to lu l P e tru da b iseric i lor d in vremea lu i o îndem nare în această p r iv in ţă : „C reş te ţ i în h a ru l şi în cunoştin ţa D o m n u lu i şi Mân­tu i to ru lu i nostru Isus H r is tos“ . 2 Pe­t r u 3,18. Este c la r că dacă i se porunceşte cu iva să crească, trebu ie ca lu i să-i şi f ie cu p u t in ţă a creş­te. De ac i înseamnă că deşi un creş t in este p l in de har, şi a fost ie r ta t şi înd rep tă ţ i t , to tuş i el încă m ai are de crescut în har şi să sporească în p l ină ta tea care-l va face m a i m u l t şi to t m a i m u l t ase­menea lu i Hristos. C ineva ar putea susţine că deoarece înd rep tă ţ irea face pe cineva apt pen tru îm pără ţ ia lu i Dumnezeu, de ce să se m ai obo­sească cu creşterea ? N u sînt în ­destulătoare înd rep tă ţ irea şi adopta­rea în fa m i l ia lu i Dumnezeu ?

Dacă această ra ţ ionare ar f i dreap­tă de ce m a i sîntem îndem na ţ i „să creştem în h a ru l şi în cunoştinţa D o m nu lu i şi M în tu i to ru lu i Isus Hristos* ? P u ţ in i vo r susţine că cre­ş t in u l nu creşte în cunoştinţă. Cei m ai m u l ţ i c reş t in i vo r recunoaşte că de cînd au fost botezaţi, cunoştinţa lo r despre p la n u l de m în tu ire a crescut. E i cunosc despre Hris tos şi despre lucrarea Sa ca m i j lo c i to r şi mare p reo t m a i m u l t decît la în c e p u t ; ei în ţe leg C u v în tu l lu i Dumnezeu cum n u - l înţelegeau cînd au fos t co n ve r t i ţ i ; ei au o m a i de­p l in ă cunoaştere a în d re p tă ţ i r i i p r in cred in ţă decît a tunc i cînd ş i-au p re ­dat in im i le lu i D u m ne ze u ; ei în ţe ­leg m a i pe d e p l in ros tu l botezulu i decît a tunc i cînd u rm a ră D o m nu lu i în această o r în d u i r e ; ei îşi dau m ai

V. LASZLO

bine seama de groaznica încleştare în care-i ţ inea păcatu l îna in te de a-şi f i p reda t in im i le D o m n u lu i ; ei au înţeles ros tu l adevărate i rugă ­c iu n i şi cum să se roage pe măsura t rece r i i lu n i lo r şi an ilo r. Negreşit , toată această sporire de cunoştin ţă înseamnă creştere.

D in m om ent ce se vădeşte o c re ­ştere în cunoştinţă, poate tăgădui c ineva şi creşterea în har ? Dacă este posib ilă una, de ce nu şi cea­la l tă ? L u în d ca temei Scrip tura , pu tem spune că f ie că ru i creştin î i este cu p u t in ţă creşterea în har. A i putea în treba : „ T î lh a ru l pe de cruce n-a avu t ha r îndes tu lă to r spre a f i m în tu i t “ ? Ba da ; însă nu trebu ie u i ta t că t î lh a ru l a p r im i t pe dep lin pe Hr is tos ca M în tu i to r a l său. Sub povara celor m a i crunte s u fe r in ţ i el făcu experien ţa naş te r i i d in nou, şi fu pe dep lin în d re p tă ţ i t de Hristos. Adesea c reş t inu l creşte la o dep lină consacrare a s u f le tu lu i în t r -u n foarte scurt t im p. I n alte cazuri cu iva î i cere an i ca să atingă în cred in ţă ceea ce a l tu l a a juns fă ră scurgere de vreme. C ine poate spune cum lucrează S p ir i tu l S f în t ?

Dumnezeu n u lucrează în acelaşi ch ip p r in to ţ i oamenii, c i E l „face toate după s fa tu l vo ie i Sale“ . Efes.1,11. Pe u n i i E l î i trezeşte la o re- înv io ra re de in im ă în t r - u n ch ip m inuna t, în v rem e ce în a l ţ i i are loc o con tinuă creştere pînă ce ei a jung la p l ină ta tea lu i Hris tos. Roa­dele D u hu lu i, aşa cum sînt enume­rate de Pavel, s î n t : ,,Dragostea, bucuria , pacea, înde lungata răbdare, facerea de bine, credinciosia, b lînde- ţea, în fr îna rea p o fte lo r" . Gal. 5,22.23. Acestea s în t toate v i r tu ţ i le în care creş t inu l creşte şi sporeşte. S-ar putea pune în trebarea dacă creşti­n u l dezvoltă aceste v i r t u ţ i p r in adă­ugare, sau dacă el aduce toate roadele D u h u lu i d in tr-odată . P e tru îndeamnă : „D e aceea, da ţ i-vă şi vo i toate s i l in ţe le ca să u n i ţ i cu cre­d in ţa voastră fap ta ; cu fap ta cuno­ş t in ţa ; cu cunoştinţa, în fr îna rea ; cu în frînarea , r ă b d a re a ; cu răbdarea, e v la v ia ; cu evlavia, dragostea de f r a ţ i ; cu dragostea de f ra ţ i , iub irea de oameni. Căci, dacă ave ţi d in belşug aceste lu c ru r i în voi, ele nu vă vo r lăsa să f i ţ i n iş te leneşi, n ic i n e ro d i to r i în ce priveşte dep lina cunoştin ţă a D o m n u lu i nostru Isus Hris tos“ . 2 P e tru 1,5—8.

Oare acest te x t b ib l ic înva ţă că acestea v in c reş t in u lu i în o rd ine n u ­m erică ? Cum poate cineva să aibă toate celela lte v i r t u ţ i care stau în fa ţa dragostei, sau iu b i r i i , m a i îna ­in te de a avea iu b ire ? Aşa cum se menţionează în G a la ten i 5,22, p r i ­m u l rod a l D u h u lu i este iub irea. In

a doua epistolă a lu i Pe tru u l t im u l dar m en ţ iona t este iub irea. Aposto ­lu l înţelege că cineva nu va avea evlav ie pînă ce n -a d o b înd it cre­d inţa, fapta, cunoştinţa, în frînarea , răbdarea ? Aceasta a r însemna un lung proces de desfăşurare. Oare aşa a r vrea să spună acest te x t b i ­b l ic ? Oare dreapta t î lcu ire a te x tu ­l u i nu este că toate aceste h a ru r i îşi au ge rm enul în in im a cea nouă la vremea naş te r i i d in nou, f i in d sădite acolo p r in marea putere a lu i D u m ­nezeu p r in S p ir i tu l S f în t a tunc i cînd are loc naşterea d in nou ? Se p ro ­duce o nouă creaţiune şi o nouă in im ă ia naştere p r in S p i r i tu l S fîn t da tor i tă c red in ţe i în Hristos. La data aceasta sînt germ inate toate v i r tu ţ i le care urmează a creşte nu p r in adăugare, u n u l u rm în d celu ila t, c i p r in sporirea săvîrş ită de S p ir i tu l Sfîn t.

„ In c o l ţ i re a sem inţe i însemnează începu tu l v ie ţ i i sp ir i tua le , ia r dez­vo lta rea p lan te i este o frumoasă comparaţie cu creşterea une i v ie ţ i creştine. O p lan tă t rebu ie o r i să crească, o r i să moară. Dezvoltarea v ie ţ i i creştine, ca şi aceea a une i plante, are loc în tăcere şi cu nepu t in ţă de văzut, dar con t inuu şi regu la t. V ia ţa noastră poate să fie desăvîrş ită în to t cursu l dezvo ltă r i i s a le ; totuşi, dacă se îm plineşte cu n o i p la n u l lu i Dumnezeu, în v ia ţa noastră va f i un progres continuu. S f in ţ ire a este lucrarea une i v ie ţ i în treg i. I n măsura în care se în ­m ulţesc ocazii le o ferite nouă, în aceeaşi măsură cresc şi experienţele, ia r cunoştin ţa se înmulţeşte . Noi a jungem a f i m a i destoin ic i de a duce răspunderi le , şi dep lina noastră dezvoltare este p ropo r ţ iona lă cu p r i ­v i leg i i le ce le avem.

„P la n ta creşte p r in absorb irea d i ­fe r i te lo r substanţe, pe care D um ne­zeu i le-a prevăzut pen tru în t re ţ i ­nerea v ie ţ i i ei. Ea îş i în t inde rădă ­c in i le în păm în t. Ea se adapă cu lu m in a soarelu i, cu rouă şi ploaie, şi absoarbe şi d in aer substanţele dătătoare de v ia ţă . T o t astfe l şi un creştin trebu ie să crească, serv in- d u - ’se de m ij loace le puse la d ispoziţ ie în acest scop de către Dumnezeu. N o i t rebu ie să fo los im orice ocazie, spre a cîştiga no i experienţe. După cum p lan ta îş i p r inde rădăc in i le în pămînt, to t astfe l şi noi t rebu ie să ne în rădăc inăm în Hristos. După cum p lan ta primeşte razele soarelui, roua şi ploaia, to t astfe l şi no i des­chidem in im i le noastre, pe n tru a p r im i S p ir i tu l S fîn t. Această lucrare. ,nu se face n ic i p r in putere, n ic i p r in tărie , c i p r in D u hu l Meu, —• zice D o m nu l o ş t i r i l o r " ! Zah. 4,6. Dacă cugetele noastre răm în a ţ in t i te asupra lu i Isus Hris tos, E l „ v a ven i la no i ca o ploaie, ca p loa ia de p r i ­măvară, care udă pămîntuV. E l va răsări asupra noastră ica ,Soarele d rep tă ţ i i , şi tăm ădu irea va f i sub a r ip i le L u i ' . N o i vom în f lo r i ,ca c r in u l ' . A tu n c i D o m nu l î i va face a înspica la fe l ca şi g r îu l ,şi vor î n f lo r i ca via '. S p r i j in in d u -n e în to t m om en tu l pe Isus Hris tos ca M în ­tu i to r a l nos tru personal, no i vom creşte în orice luc ru p r in Acela, care este conducătoru l nostru".

22CURIERUL A D V E N TIST

Cînd c reş t inu l a gustat bucuria m în tu i r i i , a găsit ie r ta rea de păcat , şi a făcu t experien ţa naş te r i i d in nou ş i a în d re p tă ţ i r i i , el încă este doar u n faune nou născut în Hristos. El va creşte în ha r şi putere p r in încercare, rugăciune şi s tă ru ito r stu­d iu a l C u v în tu lu i lu i Dumnezeu. „ L e p ă d a ţ i da r orice răutate, orice vic leşug, orice fe l de prefăcătorie, de p izm ă şi de clevetire ; şi, ca nişte p ru n c i născuţi de curînd, să d o r i ţ i laptele duhovnicesc şi curat, pen tru ca p r in el să creşteţi spre m în tu ire , dacă a ţ i gustat în adevăr că bun este D o m n u l“ 2 Pe tru 2,1-3.

Aşa după cum to ţ i oam en ii pu tu ră vedea în v ia ţa lu i H ris tos îm p l i ­n irea leg ii lu i Dumnezeu, la fe l în creştin a r t re b u i să se vadă o transpunere a v ie ţ i i l u i Hristos, pe care el o trăieşte p r in a ju to ru l r în d u i t de Dumnezeu, anume, p re ­zenţa lă u n tr ică a S p ir i tu lu i S fînt. C reştinu l se străduieste să f ie ase­menea D o m nu lu i său. El a fost presch im bat astfe l îneît în re îno itu l său s p ir i t do r in ţe le lu i nu m a i sînt f i reş t i , c i sp ir i tua le .

După îndrep tă ţ ire , toate ac ţ iun i le v ie ţ i i sînt sub înd rum area S p ir i tu lu i Sfînt. S f in ţ irea este o sporită expe­r ien ţă sp ir i tua lă , aşa îneît cu cît trăieşte m a i înde lunga t un creştin , şi cu c ît v ine m a i aproape de D om ­nu l, cu a t î t va f i m a i atent în toată p urta rea şi legă tu r i le sale a t î t fa ţă de om cît şi fa ţă de Dumnezeu. Cu f r a ţ i i săi ei este în pace, nu num a i în în fă ţişare exterioară, ci în însăşi cugetele sale. V ia ţa pe care o t ră ­ieşte acum în t rup , el o trăieşte aşa cum spune Pavel, „ î n cred in ţa în F iu l l u i Dum nezeu". Gal. 2,20.

Aceste b in ecuv în tă r i v in celor în ­d re p tă ţ i ţ i p r in c red in ţa lo r perso­nală. Toate făgădu in ţe le şi p reve­de ri le făcute de Dumnezeu pen tru cei a i Săi le s în t d rep t parte dacă ei vo r să le primească. Fiece ade­vă ra t creştin t rebu ie să caute să-şi păstreze starea aceasta de înd rep ­tă ţ i re d rep t o p rop r ie ta te a sa. Fără de ea, calea cea s t r im tă şi îngustă va f i anevoie de călcat, şi prăbuşirea va în t îm p in a su f le tu l pen tru care Hris tos Şi-a dat v ia ţa.

Ceea ce Dumnezeu a făcut, E l nu va desface. Dacă acel în d re p tă ţ i t îşi pierde îndrep tă ţ irea , şi d in nou in t ră în starea d ina in te , aceasta este o fap tă a sa p roprie , nu a lu i D u m ­nezeu. A pos to lu l spunea :

„C ine va r id ica p îră îm po tr iva aleş ilo r lu i Dumnezeu ? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte nepr ihă ­n i ţ i ! C ine-i va osîndi ? Hris tos a m u r i t ! Ba m a i m u l t , E l a şi înv ia t, stă la dreapta lu i Dumnezeu, şi mijloceşte pen tru n o i ! Cine ne va despărţi pe no i de dragostea lu i H ris tos“ . Rom. 8,33-35 p.p.

Despre m în tu i ţ i i duşi în slavă şi care se bucură de to t ce le poate da Cerul, S c r ip tu r i le spun că ei con tinuă să crească. M a leah i e x p r i ­mă c la r acest l u c r u : „P e n tru voi, care vă tem eţi de Num ele Meu, va răsă r i soarele n e p r ih ă n ir i i , şi tăm ă­du irea va f i subt a r ip i le L u i ; ve ţ i ieşi, şi vă v e ţ i dezvolta ca şi v i ţe i i d in g ra jd “ . M al. 4,2.

D in te x tu l acesta reiese c la r că m în tu i ţ i i , după ce vo r a junge ne­m u r i to r i şi se v o r găsi pe nou l pămînt, vo r con tinua să crească, să se dezvolte. N u înseamnă a tunc i că este de aşteptat ca creş t in i i să crea­scă după ce au fost în d re p tă ţ i ţ i ? Pavel menţionează creşterea în cre­d in ţă d rep t caracter ist ica b iseric i i d in Tesalonic. F ra ţ i i d in această biserică a lcă tu iau a p r ic ină de mare bucurie p e n tru apostol da to r i tă spo­r i r i i c red in ţe i lo r . „T re b u ie să m u l ­ţu m im to tdeauna lu i Dumnezeu pe n tru voi, f r a ţ i lo r , cum se şi cuvine, pen tru că c red in ţa voastră merge m ereu crescînd, şi dragostea f iecă ru ia d in vo i to ţ i fa ţă de ce i la l ţ i se măreşte to t m a i m u l t " . 2 Tes. 1,3.

Pavel susţinea că la creştin i, cre­şterea este u rm area să lăş lu ir i i în ei a S p ir i tu lu i S fîn t. L u a ţ i am inte ce scria el b iser ic i i d in Efes : „Este un t rup , un Duh, după cum şi vo i a ţ i fost chemaţi la o nădejde a chem ăr i i voastre. Este un Domn, o credinţă, un botez. Este u n Dumnezeu şi Tată al tu tu ro r , care este m a i pe sus de to ţ i , care lucrează p r in to ţ i şi care este în to ţi. D a r f iecă ru ia d in vo i h a ru l i-a fost dat după măsura d a ru lu i lu i Hristos... Şi El a da t pe u n i i a p o s to l i ; pe a l ţ i i p ro o ro c i ; pe a l ţ i i , e v a n g h e l iş t i ; pe a lţ i i , păstor i şi învă ţă to r i , pen tru desăvîrşîrea s f in ţ i lo r , în vederea lu c ră r i i de s lu j i re , pen tru z id irea t r u p u lu i lu i H ristos, p înă vom ajunge to ţ i la un irea c red in ţe i şi a cunoştin ţe i F iu lu i lu i Dumnezeu, la starea de om mare, la înă lţ im ea s ta tu r i i p l in ă tă ţ i i l u i Hris tos... Cre­d inc ioş i adevăru lu i, în dragoste, să creştem în toate p r iv in ţe le , ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. D in E l to t t rup u l , b ine în ­chegat şi strîns legat, p r in ceea ce dă f iecare încheietură , îş i p rimeşte creşterea, p o t r iv i t cu lucrarea f ie ­cărei p ă r ţ i în m ăsura ei, şi se z i ­deşte în d ra g o s te E fe s . 4,4-7. 11-13. 15.16.

Cu to ţ i i credem că Hr is tos a fost desăvîrş it şi n ic ioda tă n -a păcă tu it şi n-a avu t nevoie de ie rtare . E l a fost to tdeauna bine p lăcu t lu i D u m ­nezeu deoarece asculta d in in im ă de to t ce cerea Legea Sa. Totuş i ne este spus că „ Isus creştea în în ţe lep ­ciune şi în sta tură , şi era to t mai plăcu t îna in tea lu i Dumnezeu şi îna in tea o a m e n i lo r " . Luca 5,22. Dacă cineva a t î t de exemplar, ca Hristos, care n ic ioda tă n -a dat greş în îm ­p l in i re a în t ru to tu l a leg ii lu i Dumnezeu — dacă E l îm p l in i şi d,ovedi această creştere, a tunc i de ce nu şi cel în d re p tă ţ i t ?

Cînd nu avea decit doisprezece ani, Isus puse în încu rcă tu ră pe c ă r tu ra r i i şi p re o ţ i i te m p lu lu i d in Ie rusa lim . N u era n ic i u n u l d in ­tre aceşti în v ă ţă to r i a i lu i Izrael care să poată răs tu rna sau da răs­puns la în t re b ă r i le L u i ; to tuş i E l „creştea în î n ţ e l e p c iu n e C î n d avu treizeci de ani, E l fu m a i în ţe lep t decît a tunc i cînd avusese doispre­zece ani. E l a fos t to t t im p u l de­săvîrş it, p l in de ha r şi de a d e v ă r ; to tuş i E l crescu în toate însuşir i le care î l făcu iu b i t de Dumnezeu.

Deci, cum se poate a rgum enta că c ineva care a fost înd rep tă ­ţ i t nu are nevoie să crească în har şi că a tunc i cînd a fost în - vesmînta t cu nep r ihăn irea lu i H r is ­tos, E l a ş i a tins desăvîrşirea şi nu m a i are nevoie a spori spre a f i p lăcu t lu i Dumnezeu ? Te în tre b i cum poate creşte creşt inu l înd rep ­tă ţ i t? E l creşte aşa cum crescu Hristos — p r in ascultare, încercare şi legătură cu Dumnezeu.

Orice v ia ţă sp ir i tua lă , deşi este desăvîrşîtă la începu tu l ei, trebu ie să sporească. Dacă ne-am g înd i la un copilaş care este desăvîrşit , fă ră vină , ascultă tor, oare ar putea spune cineva că acest cop il nu va f i nic ioda tă m a i bun sau m a i desă­v î rş i t decît a tunc i cînd este m ic şi neajutora t? A n i i aduc co p i lu lu i de- săv îrş ir i ale m in ţ i i şi t r u p u lu i , cum şi adevărata f rum useţe de caracter, pe care el nu le are cînd este în braţele m am ei sale. E l creşte în fiece însuşire pe care a r avea-o, o r i ­cît de desăvîrş it a r părea el a f i cînd este copil. C reştinu l născut de curînd este un p runc în Hristos. E l urmează să crească în ha r şi în cunoştin ţa D o m n u lu i nostru. El urmează a t ră i v ia ţa Sa,cea p l ină cu S p ir i t S fîn t, şi să a jungă to t m ai asemenea lu i Hristos.

Cineva a r putea în treba : „D upă ce sînt îndreptăţit ', oare a jung a tît de tare îne ît să nu m a i am parte de isp ite le c ă rn i i “ ? Acest luc ru este con tra r iu o ricăre i experienţe creştine. Cînd a fost is p i t i t H ris tos de d ia ­vo l? îna in te de botezul Său? N u ; după ce avu loc acesta. C înd fu uns cu S p ir i tu l S fîn t? Aceasta se în t îm - p lă pe cînd ieşea d in apă, după ce fusese botezat de Ioan. C ine-L duse în pustie, unde su fe ri foamea, se­tea şi f r ig u l de a lu r i lo r răcoroase ale Iudeei noaptea, ia r z iua arş iţa do­goritoare a soare lu i fă ră no ri? Răs­punsu l nu este a l tu l decît că Spi­r i t u l S fîn t î l duse în locuri le pu ­stii . Acolo, zbieretele şaca li lo r şi răcnetele f ia re lo r sălbatice d in t im ­p u l nop ţi i , în lup ta lo r pen tru t ra i şi în căutarea de carne spre a-şi po to l i foamea, erau sunetele care a- jungeau la urech ile Lu i. El nu auzi n ic i in to n ă r i de im n u r i spre slava l u i Dumnezeu, n ic i înă lţa rea de alte rugăc iun i decît cea a Sa. Cine ven i la E l cu o fe rtă de a ju to ra re şi subtile le isp ite ? Mare le a rh iv ră j- maş a l lu i Dumnezeu şi al c red in ­ciosulu i, căzu tu l „h e ru v im acoperi­t o r c a r e c îndva stătuse îna intea lu i Dumnezeu îm p l in in d u - I po run ­cile, ven i la Hris tos ş i-L isp i t i de t re i o r i cu toate v ic leşuguri le ce-i fu ră la îndemînă. Satana avusese p a tru m i i de an i de experienţă în opera de ru ina re a om u lu i, şi cu­noştea foa rte bine na tura acestuia.

Hris tos ven i d in pustia isp ite i m a i î n tă r i t în c red in ţă şi m a i ho tăr î t decît a tu nc i c înd in t ră în această experienţă. E l a fost în to t t im p u l desăvîrşit . C înd a fost botezat, El nu avu păcat care să f ie spălat ; insă fu făcu t desăvîrş it p r in în t îm - pinarea şi ţ inerea p iept a tacu r i lo r lu i Satana. „Pe Acela, care a fost făcut pe n tru pu ţ in ă vreme m a i pe

1 n * i

IU L IE — A U G U S T 1969 i _ y

jos decît îngeri, adică pe Isus, î l vedem încununa t cu slavă şi c in ­ste, d in p r ic in a m o r ţ i i , pe care a su fe r it-o ; pen tru ca, p r in h a ru l lu i Dumnezeu, E l să guste moartea pen tru toţi... Căci negreşit, E l nu luă asupra-Şi na tu ra în g e r i lo r ; ci luă asupră-Şi sămînţa lu i Ab raam . P r in u rm are, a t reb u i t să se ase­mene f r a ţ i lo r Săi în toate lu c ru r i le , ca să poată f i , în ce priveşte legă­tu r i le cu Dumnezeu, u n mare preot m ilos şi v redn ic de încredere, ca să facă ispăşire pen tru păcatele no­rodu lu i. Şi p r in fa p tu l că E l însuşi a fost is p i t i t i n ceea ce a sufe­rii' , poate să v in ă în a ju to ru l celor ce sînt i s p i t i ţ i E b r . 9—18.

Cît de încura ja toare sînt aceste texte b ib l ic e ! Ele sînt so li i le de iu b ire d in partea lu i Dumnezeu fa ţă de noi, ca p r in isp ită să spo­r im în putere şi nădejde. Una d in experienţe le cele m a i de p re ţ pe care le poate cunoaşte creşt inu l este să cîştige o to ta lă b i ru in ţă asupra asprei ispite. E l priveşte înapo i la aceste ore ca la ocazii cînd s-a în t î ln i t fa ţă în fa ţă cu Dumnezeu.

Ispite le v in la to ţ i c reş t in i i în ­d rep tă ţ i ţ i . Adesea ele v in în t r -u n aşa de în v ă lu i t ch ip şi sub fo rm ă a t î t de ascunsă în c i t s im ţ im că Dumnezeu ne-a u i ta t şi ne-a pără ­sit. S ionu l z ic e a : M -a părăsit D om ­n u l şi m-a u i ta t D o m nu l“ [ Pe cruce, cînd în tunecim ea acoperise toată ţa ­ra, şi Hristos era aproape să moară, El s tr igă: „D um nezeu l Meu, de ce M -a i părăs it '“ ? G îndeşti tu că D om ­n u l şi M în tu i to ru l nostru se cuve­nea să sufere u n asemenea ch in al în tu n e r ic u lu i şi d isperăr i i , şi îndrep- t ă ţ i ţ i i Săi c redinc ioş i oare „să fie duşi la cer pe un comod pat de f l o r i " şi i n vrem e ce El, care făcu pos ib i lă m în tu ire a noastră p lă t i p re ­ţu l răscum pără r i i no i să f im scu t i ţ i de isp ită şi cercare deoarece am fost făcu ţ i părtaş i a i h a ru lu i Său? A pos to lu l s p u n e : „C ăc i D om nu l pedepseşte pe c ine-L iubeşte, şi bate cu nu iaua pe orice f iu pe care-L primeşte... Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o p r i ­c ină de în tr is ta re , şi nu de bucu­rie ; dar m a i pe u rm ă aduce celor ce au trecu t p r in şcoala ei, roada dătătoare de pace a n e p r ih ă n i r i i “ . Ebr. 12,6-11.

Adesea se pune în trebarea : „P o t şt i eu să cresc în ha r şi p rogre ­sez în v ia ţa mea c reş t ină "1? Fiece creştin poate şti lu c ru l acesta p r in probe precise. N im e n i nu are temei să trăiască îndoindu-se de creşte­rea sa, a fară num a i dacă alege a face aceasta. Pentru dovedirea creş­te r i i sînt m a i m u lte probe. Poate în t re b i : JDare s în t“ ?

S im ţu l ascuţ it în a recunoaşte^pă- catul, este unu l. C înd in im a spo­reşte în u ra fa ţă de păcat şi-şi pierde orice do r in ţă de a se găsi in tovărăşia lu i sub orice formă, poţi f i s igur că creşti în v ia ţa d i ­v ină. Teama de păcat şi do r in ţa după s fin ţenie m erg împreună. Groaza de păcat nu este doar tea­ma de u rm ă r i le lu i ; căci teama nu poate reţ ine pe cineva de la rău, ci n u m a i iub irea poate face

24

aceasta. Iu b ire a de Dumnezeu şi i u ­b irea după n e p r ihăn ire poate păzi de păcat pe orice sufle t. C înd con­tem p lăm ce a în d u ra t şi a su fe r it Hristos spre a ne l ibe ra de păcat, iub irea care ne încălzeşte in im i le fa ţă de E l d a to r i tă m are i Sale je r t fe ne va a ju ta să fu g im de păcat aşa cum fu g im de moarte.

C u lt iva rea prezenţe i S p i r i tu lu i S fîn t ca o persoană a D um neze ir i i locu ind în no i ş i părtaşă la to t ce facem, a lcătuieşte un mare a ju to r în ascultarea de Dom nu l. Conştienţa prezenţei D um neze ir i i în persoana S p ir i tu lu i S f în t este o pu te rn ică piedică de a păcătui. Este de neconceput ca c ineva care crede că S p ir i tu l S f în t este în el ş i- i stă- pîneşte v ia ţa , să păcătuîască cu bună ş t i in ţă îna in tea Sa.

ră în t ru ascultarea rug ă c iun i lo r noastre. „Ş i orice ve ţ i cere în N um ele Meu, v o i face pen tru ca T ată l să f ie p ro s lă v it în F iu l ‘‘. lo a n 14,13. „ î n numele M eu", a- ceasta însemnează a ne id e n t i f ica cu El, a p r im i ca racte ru l Său, a m anifesta S p ir i tu l Său şi a săvîrşi lu c ră r i le Sale.

Dacă c red inc ioş ii lu i Dumnezeu v o r înă lţa neconten it cererile lo r în s p i r i tu l ce lor a m in t i te m a i sus, ei nu vo r f i n ic ioda tă dezamăgiţ i. A - postolul Pavel ins is tă în mod deo­sebit asupra v ie ţ i i de rugăc iune în epistolele sale. Noi, cop i i i lu i D u m ­nezeu, p r in rugăciune, ne putem ţ ine a t î t de aproape de Dumnezeu, înc ît în f iecare d in încercări le ne­aşteptate, cugetele noastre să se în ­toarcă spre E l în m od aşa de na­tu ra l, cum se în to rc f lo r i le după soare.

„A d u c e ţ i îna in tea L u i" , zice un cu v ln t insp ira t „do r in ţe le , b u cu r i ­i le, g r i j i le , în t r is tă i j i le şi temeri le voastre. Povara voastră n u - I va face L u i g reu tă ţ i şi n ic i în g r i j i re a de v o i n u -L va obosi... N im ic nu este prea greu pe n tru El, căci E l este care ţ in e lu c ru r i le şi guvernează în tregu l Un ivers . N im ic d in cele spre pacea noastră nu este prea neînsemnat pe n tru El, ca să ră- m înă nenota t de El. N u există in experienţe le v ie ţ i i noastre capito l prea întunecat, ca E l 'să n u - l citea­scă, şi n ic i nu pu tem ajunge în în cu rcă tu r i aşa de m a r i ca E l să nu le poată rezolva.

Este un lu c ru a tî t de m inuna t, că no i pu tem a ne ruga cu m u l t e- fect, este a t i t de înă lţă to r fa p tu l că m u r i to r i i nev redn ic i şi ră tă c ito r i pot avea puterea şi p r iv i le g iu l de a p re ­zenta cererile lo r înaţntea lu i D u m ­nezeu. A r f i p u tu t credinc iosul să-şi dorească o putere m a i îna ltă , decît a f i în legătură cu Dumnezeul Cel veşnic? Slab şi păcătos aşa cum este, el are p r iv i le g iu l de a vo rb i cu Creato ru l său“ !

U n a lt a ju to r în te rm ina rea cu păcatu l este a ş t i că suprema ta d o r in ţă este ca să ascu lţ i de Dom ­nu l, ca numele L u i să poată f i p ro ­s lăv it î n v ia ţa ta. în a in te de a pleca la lu c ru l tău, ia - ţ i cîteva m i ­nute şi spune D o m n u lu i că în a- cea z i v re i să-I s lu jeşti, şi să f i i răbdă to r şi ascu ltă tor de toată vo ia Sa. Cere-I să te a ju te şi să te păs­treze pe cărarea ne p r ih ă n ir i i .

„O r ic în d cred inc ioş ii lu i D um ne­zeu v o r creşte în har, e i v o r do- b înd i con tinuu o m a i c la ră în ţe le­gere a c u v în tu lu i Său. în s fin te le lu i a devă ru r i ei vo r discerne o lu ­m in ă şi o frum useţe nouă. L u c ru l acesta s-a adever it în is to r ia b i ­seric i i în toate veacurile , şi aşa va {i pînă la s fîrş i t" .

U rm are de la pag. 9-a

Nouă, astăzi, a tî t f iecă ru ia în parte cît şi ca biserică, ne este o fe r i t p r iv i le g iu l nespus de mare a l rugăc iun i i . Să fo los im acest în a lt p r iv i le g iu spre a urca cu lm ile une i v ie ţ i de b iru in ţă . Rugăciunea este ta ina v ie ţ i i lăun tr ice , Ea aduce in i ­ma în legătură n e m ij loc ită cu iz­vo ru l de v iaţă. Dacă rugăciunea este neg l i ja tă sau ros t ită p r ip i t , sau d in cînd în cînd, aşa cum se nimereşte, atunci, s p r i j in u l lu i Dumnezeu se pierde. N u m a i la a l ta ru l lu i Dum ne ­zeu ne pu tem aprinde lu m in ă r i le noastre cu fo c u l cel sfîn t. N u m a i această lu m in ă ne va descoperi m i ­cimea şi nedesăvîrşirea p u t in ţe i o- meneşti şi ne va da o înţelegere m ai lă m u r i tă despre desăvîrşirea şi cură ţ ia D o m nu lu i nostru Isus Hristos. E nevoie de rug ă c iu n i se­rioase, p l ine de că ldură şi s tă ru i­toare, aşa cum se ruga D av id : „S u f le tu l meu doreşte şi t în jeşte de dor... in im a şi carnea mea s tr igă către Dumnezeul cel viu... Doresc după m în tu irea T a “ . D om nu l aş­teaptă ca la t ro n u l L u i să se îna lţe astăzi aceste rugăc iun i f ie rb in ţ i şi stăruitoare. Aşa precum D avid , o- m u l m u l t încercat, scria în cartea Psa lm ilo r : „O r ice om evlav ios să se roage Ţ ie la vreme p o t r iv i tă “ . Ia r la acestea D om nu l dă asigura­rea : „ L a vremea p o t r iv i tă te-am as­culta t, în z iua m în tu i r i i te-am a ju ­

tat. Ia tă acum este vremea p o tr iv i tă , ia tă acum este z iua m în tu i r i i “ .2 Cor. 6,2. Să ne p r indem in rugă ­

ciune de făgădu in ţa D o m nu lu i, să

ne luăm t im p de a comunica cu FI, căci aceasta î i va face L u i aceeaşi

plăcere şi bucurie ca şi a tunc i cînd vorbea cu p r im i i oameni în. răcoarea zilei.

A p ro ap e de D u m n ezeu

CURIERUL A DVFN TIST

totputernic I ată

Stăpîne, Domn al slavei, A totputernic Tată,Tu ce trim iţi spre stele lumina Ta curată ,Şi cu Puterea-Ţi mare m enţii oştirea lor;In faţa Ta, cu frică, mă plec şi Te ador !

Eu nu Te-aş înţelege de mi-ai vorbi prin tunet, Căci m i s-ar stinge viaţa la-al vocii Tale sunet. Dar, iată că, deşi eu nu-s decît — ţărînă —Tot înţeleg că-n toate, e veşnic a Ta mină.

Eu Te aud mai bine cînd îm i vorbeşti în şoapte... Cînd ziua se preface încet-încet în noapte,Cînd se întorc păstorii cu turmele în văi Şi urmele-nserării aprind în nori văpăi,

Cînd crinii din grădină parfumul şi-l înalţă Ca semn că-n floarea albă mai arde încă viaţă, Cînd, printre ramuri, luna, cu chipul ei de jar Aprinde cu o rază al crîngului hotar,

Te ştiu atunci aproape, m ăreţ, în strălucire,Căci Tu eşti „Cel ce Este“, eşti Viaţă şi Iubire. Eu te cunosc mai bine cînd văd cît eşti de mare Şi sim t că Tu eşti, veşnic şi fără-asemănare.

Cînd din adînc de neguri se-arată constelaţii Ca nişte diamante prin nesfîrşite spaţii,Cînd în abis scînteie măreţul Orion Şi alte mii de pulberi, atom lîngă atom,

Cînd zorii dimineţii surîd voioşi pe ape,Privesc cît cer şi valuri întinsul lor încape;Şi de s-abate-n suflet neliniştea vreodată,In liniştea naturii sim t mina Ta, o, Tată !

FLORIN LĂ1U