ORGAN AL CULTULUI CREŞTIN A.Z.S. DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA

ANUL LVI IULIE — AUGUST

1978

PAGINA PREŞEDINTELUI

^ p u lw t c L ^ iL q ,C L d iiL n .ii

„ M ă r tu r i s i ţ i - v ă u n i i a l to ra p ă c a te le , şi r u g a ţ i - v ă u n i i p e n t r u a lţ ii , ca să f i ţ i v in d e c a ţ i . M a r e p u t e r e a r e r u g ă c iu n e a f i e r b in t e a c e lu i n e p r ih ă n i t “ (Iac. 5, 16).

R ugăciunea nu este un accesoriu al mîntuirii. Pentru sufletul credincios, rugăciunea este un elem ent vital al trăirii lui spirituale. Rugăciu­

nea, nu este o informaţie de care are nevoie D um ne­zeu, căci El ne cunoaşte mai bine decît ne cunoaş­tem noi. Ea nu acţionează asupra lui Dumnezeu, ci mai degrabă perm ite lui Dum nezeu a acţiona asupra noastră. Rugăciunea nu face ca voinţa lui D um ne­zeu să se coboare la împlinirea dorinţelor noastre, ci ea este chemată a exprim a supunerea voinţei noas­tre lui Dumnezeu. Rugăciunea nu are rolul de a de­termina pe Dum nezeu să se întoarcă la noi, ci ea este, sau trebuie să fie, întoarcerea noastră la El.

Rugăciunea este un act de adorare, de contemplare a iubirii divine. Adesea concepţia noastră cu privire la rugăciune nu exprim ă punctul de vedere al S fin ­telor Scripturi. Pentru noi, de cele mai m ulte ori, rugăciunea este m ijlocul principal de a ne procura cele ce ne lipsesc. Din punct de vedere scripturistic, rugăciunea este în primul rînd m ijlocul unirii noas­tre cu Dum nezeu şi al cunoaşterii Lui.

Rugăciunea este o comunicare, un dialog. Oare nu este ea prea adesea numai un monolog ? Pentru a asculta pe Dumnezeu trebuie să tăcem, să facem li ­nişte înlăuntrul nostru, în jurul nostru. In general, noi sîntem m ai dispuşi a vorbi decît de a asculta. Să reţinem acest cuvînt al Sf. Scripturi : „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inim a cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu". (Ecl. 5,2 p.p.).

Noi invocăm prezenţa divină altături de noi în activitatea noastră şi pe bună dreptate facem aceasta. Dar n-ar trebui oare să ne gîndim şi la cealaltă d im en­siune a rugăciunii ? : „Rămîneţi în Mine“ spune D om ­nul Isus „şi Eu voi rămîne în voi“ (Ioan 15,4). Sîntem tentaţi a ne servi de Dom nul Hristos, In loc de a-I sluji. Sîntem tentaţi a face totul pentru realizarea planurilor noastre, m obilizînd în acest scop toate forţele noastre, cerîndu-I să ne asculte . . . dar L-am ascultat m ai întîi noi pe El ? M anifestăm noi un interes cel puţin egal faţă de persoana Sa, şi de lucrarea Sa de mijlocire ?

Rugăciunea nu este num ai un simplu m ijloc de a obţine de la Dum nezeu cele ce-I solicităm ; ea nu este decît posibilitatea „intrării noastre într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu".

Am subliniat cîteva gînduri în legătură cu rugă­ciunea, acum cînd paginile revistei noastre ne arată că trăim o nouă Săptămînă de Rugăciune, un nou Eben-Ezer, un nou prilej de mulţum ire şi recunoş­tinţă. Săptămînă de Rugăciune este şi trebuie să fie m om entul com uniunii noastre cu Dum nezeu şi al recunoştinţei ce o datorăm Lui şi conducerii ţării noastre pentru pacea, liniştea, belşugul şi libertatea de care ne bucurăm în desfăşurarea vieţii noastre bisericeşti.

Săptămînă de Rugăciune este ocazia oferită f ie ­cărui credincios şi bisericii, pentru o personală con­sacrare, o comuniune zilnică cu viul Dumnezeu şi o consacrată activitate pentru îm plinirea m andatului pe care Dum nezeu l-a dat bisericii Sale, ocazia unei noi şi binecuvîntate experienţe cu Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi stimate surori. Stimaţi fraţi conlu- crători : Capitolul 13 din prima epistolă a apostolului Pavel către Corinteni formează tema principală a acestei Săptămîni de Rugăciune. Pretutindeni, credin­cioşii A.Z.S. se roagă cu ocazia acestei Săptămîni d? Rugăciune ca dragostea lui Isus să fip dominanta ca­racterului şi vieţii lor. Dacă ar fi să ne întrebăm de ce anume este necesar a ne ocupa de acest aspect al caracterului divin, nu găsesc un argument m ai plau­zibil decît cuvintele Mîntuitorului adresate lui Nico- dim :

„Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în îm ­părăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis : „Trebuie să vă naşteţi din nou.“(Ioan 3,5-7).

In adevăr, este nevoia noastră spirituală. Dacă Dum nezeu este dragoste ; dacă dominanta caracteru­lui Său este dragostea ce se jertfeşte, atunci trebuie să înţelegem că dragostea pe care mărturisim că o avem faţă de Dumnezeu, nu este asem enea unei raze lasser, pe care s-o îndrept din inima mea, direct la tronul lui Dumnezeu. Nu ! Dragostea noastră faţă de Dumnezeu trece prin aproapele meu, după cuvîntul Dom nului care spunea : „Adevărat vă spun că, ori de cîte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsem naţi fraţi ai Mei, Mie m i le-ati făcut". (Mat. 25,40).

Aici se pare că sîntem cu toţi deficitari. Să urm ă­rim numai cîteva versete : „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate ; dragostea nu p izm u ieş te ; dragostea nu se laudă, nu se um ilă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul". (1 Cor. 13,4—7). Pe cîţi dintre noi aceste adevăruri nu ne vor condamna, atunci cînd num ele şi viaţa noastră va sta în balanţa cerului ? Stînd singuri cu Dumnezeu şi judecîndu-ne, nu ne dăm oare seam a că prea m ult am dorit ca toţi şi toate să se învîrtească num ai în jurul nostru şi al părerilor sau concepţiilor noastre ? N-am încercat noi adesea a modela pe alţii după chipul şi asemănarea noastră ? Ne purtăm în suflet şi pe buze propria noastră îndreptăţire. Ne etalăm calităţile ş i . . . realizările, şi dacă nu cu glas, cel puţin înlăuntrul nostru rostim uneori cu e m fa z ă : „îţi m ulţumesc Doamne că nu sînt ca ce i la lţ i . . . sau chiar ca vam e­şul acesta". (Luca 18,11).

Să folosim ocazia acestei Săptăm îni de Rugăciune, să intrăm în noi înşine, şi indiferent de poziţia şi experienţa noastră şi de cărările bătătorite de noi pină acum, să spunem împreună cu vam eşul din pildă : „Dumnezeule, ai m ilă de mine, păcătosul". (Luca 18,13 u.p.). Să ne mărturisim unii altora păca­tele şi să ne rugăm unii pentru a l ţ i i . . . mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit."

D. Popa

S W ÎMI A U

— Puterea rugăciunii

— Opriţi, opriţi, o p r iţ i !

— Iubirea divină a dat

— Odă iubirii

— Iubirea nu caută folosul

său

— Credinţa, nădejdea şi dra­

gostea

— Iubirea, chezăşia împlinirii

desăvîrşite

— Dragostea suportă totul

— Tot aşa să lum ineze şi lu ­

mina voastră

— Dragostea nu se gîndeşte

la rău

— Iubirea la lucru

— Dum nezeu este dragoste

— Bucuria în Dom nul

— Fiţi plini de Duhul Sfînt

— întrebări şi răspunsuri

O P R I Ţ I ,„Omenirea este vital intere­

sată în promovarea unei poli­tici de pace şi securitate in ­ternaţională. De aceea, este necesar să facem totul pentru a asigura trecerea la dezar­mare şi, în primul rînd, la dezarmarea nucleară. In acest sens considerăm că o im por­tanţă deosebită are actuala sesiune specială a O.N.U. şi sîntem hotărîţi să ne aducem întreaga contribuţie ca ea să m archeze un progres real pe calea dezarmării".

N icolae Ceauşescu

Acestea sint. cuvintele, prin care se poate exprima conclu­zia tuturor vorbitorilor statelor,care începînd cu 24 mai, pină la 28 iunie 1978 şi-au spus cu competenţă şi încredere cuvîn-tul — reprezentînd opinia şi dorinţa cea mai fierbinte a statelor lor — în faţa înaltei tribune O.N.U. în cadrul am ­plelor dezbateri ale dezarmării.

S-a reuşit deci, cu m ult suc­ces. ca în aceste zile — lucru

0 P Rdestul de dificil — în Adunarea Generală a O.N.U. să se des­chidă o sesiune specială care să fie consacrată exclusiv dezar­mării, şi care să-şi ia sufi­cient tim p pentru a asculta cu luare aminte pe reprezentanţii statelor, ca apoi cu spirit de înaltă răspundere in faţa po­poarelor lumii, să hotărască măsuri ferme şi eficiente pri­vind stăvilirea fatidicei curse a înarmărilor care pe zi ce trece se amplifică tot mai mult, tin- zînd către un deznodămînt ne­cunoscut de tragic.

Din modul prezentării aces­tei probleme, oricare ochi atent şi minte judecată, subînţelege că astăzi dezarmarea nu consti­tuie numai „una dintre proble­mele contemporaneităţii“ ci „problema acută a contempo­raneităţii"; deci problema pro­blemelor zilelor noastre care merită cea mai mare atenţie,

cea mai atentă examinare, cea mai deosebită importanţă, cea mai urgentă hotărîre posibilă. Este necesar deci, să ne oprim o clipă la această răscruce de drumuri a secolului în care vieţuim, să reflectăm puţin, să facem nişte constatări, ca apoi să ne spunem cuvîntul — cu- v în t de zidire, de stăvilire şi de atitudine.

Este foarte semnificativ ra­portul prezentat de Secretarul General O.N.U. privind progra­mul de acţiune al dezarmării, care urmează să fie examinat în cadrul lucrărilor acestui for, în care printre altele se spune : „Progresul în sfera dezarmării reprezintă un factor cheie de care depinde întărirea auten­tică şi trainică a securităţii in ­ternaţionale. Dacă se va reuşi să se stăvilească şi să se deza- amorseze cursa înarmărilor, a- ceasla va contribui la întărirea

m ,destinaerii şi la extinderea ei asupra tuturor regiunilor lu ­m i i E i adresează statelor lu ­mii un apel insistent să încete­ze cursa înarmărilor şi să asi­gure realizarea dezarmării. Pe toate, le cheamă să continue cu bună credinţă şi spirit de încredere reciprocă, tratativele pentru elaborarea unor măsuri efective de încetare cit mai grabnică a cursei înarmărilor nucleare şi de dezarmare nu ­cleară.

Şi toţi vorbitorii, prezentînd seriozitatea şi importanţa pro­blemei, în cuvinte tot mai preg­nante, au adus fiecare cîte ceva nou, cerînd de data aceasta e- forturi sporite în realizarea de­zideratului urmărit, demons- trînd profunda legătură dintre dezarmare şi dezvoltare, sau arătind consecinţele economice

O P R I Ţ I !

TSHe"—"SugiisO Î̂?

şi sociale negative ale cursei în­armărilor. Deosebit de conclu- zivă şi mult cuprinzătoare a fost poziţia României în proble­ma dezarmării prezentată la tribuna acestui forum interna­ţional de primul m inistru al guvernului român, Manea Mă- nescu care prin acuitatea şi pătrunderea lucrurilor, a reţi­nut atenţia generală şi s-a bu­curat de un sprijin unanim.

„Ataşamentul României So­cialiste faţă de cauza dezarmă­rii, se spune in raportul prezen­tat, izvorăşte din însăşi natura orinduirii sale sociale, din o- biectivele fundamentale ale activităţii sale pe plan in ter­naţional. Edificînd o societate nouă, înfăptuind ample pro­grame de dezvoltare economico- sociale, poporul român este v i ­tal interesat în statornicirea condiţiilor internaţionale favo­rabile acestei opere eminamen­te paşnice, în instaurarea unui climat de securitate şi colabo­rare. Concepţia noastră despre viaţă, exprimă în modul cel mai pregnant idealurile popo­rului român de a trăi într-o lume fără arme, fără războaie, o lume a păcii şi a prieteniei între toate naţiunile

In acelaşi timp, spre a evi­denţia intenţia României de pace şi prietenie cu toate sta­tele lumii, raportul spune : „In concordanţă cu aceste obiective. România adînceşte relaţiile de prietenie şi colaborare m ultila ­terală cu toate ţările socialiste, intensifică legăturile pe m u lti­ple planuri cu statele în curs de dezvoltare, cu ţările neali­niate, extinde raporturile de cooperare cu ţările capitaliste, cu toate statele lumii fără deo­sebire de orînduire socială, în spiritul coexistenţei paşnice, participă activ la diviziunea in­ternaţională a m uncii, la schimbul mondial de valori m a­teriale şi spirituale.“

CD

Profund interesată în necesi­tatea unor măsuri concrete dc dezarmare, în scopul excluderii forţei din relaţiile internaţiona­le şi al eliminării conflictelor şi tuturor actelor de agresiune din diferitele zone ale lumii, România propune un număr de zece măsuri concrete, după cum u rm ea ză :

1. Ca prim pas să se convină, între toate state e participante îngheţarea cheltuielilor m ilita­re, la nivelul anului 1978 cu angajamentul ca ulterior, înce- pînd cu anul 1979 să se treacă la reducerea treptată a acesto­ra. Sum ele economisite ca ur­mare a acestor măsuri să fie folosite în scopuri paşnice.

2. Dezangajarea militară şi reducerea pericolului confrun­tării între state.

3. Pentru asigurarea destin­derii şi păcii în lume este ne­cesară înlăturarea scindării o- menirii în blocuri militare.

4. Dezangajarea militară in special în Europa — fără de care nu se poate vorbi de secu­ritate şi pace.

5. România susţine cu fer­mitate că în eforturile consa­crate dezarmării trebuie acor­dată prioritate dezarmării nu ­cleare.

6. Măsurile îndreptate sprereducerea înarmărilor nuc eare nu trebuie în nici un caz să impieteze asupra folosirii de către toate statele a energiei nucleare în scopuri paşnice.

7. Crearea unor zone de pa­ce şi cooperare internaţională în care să nu se amplaseze ar­mament nuclear. România sprijină în mod hotărît propu­nerile cu privire la crearea u- nor asemenea zone.

8. Propune încheierea unui acord internaţiona, prin care toate statele să se angajeze să soluţioneze orice diferende şi probleme litigioase, exclusiv prin m ij oace paşnice, pe cale

politică, prin tratative între părţile interesate.

9. In definirea, stabilirea şi înfăptuirea măsurilor de dezar­mare, Republica Socialistă Ro­mânia atribuie cea mai mare importanţă creşterii rolului Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite.

10. Interesele de securitate in­ternaţională ale tuturor statelor im pun ca aplicarea ansamblu­lui de măsuri vizînd oprirea cursei înarmărilor şi trecerea de la dezarmare să se facă sub un control internaţional cores­punzător.

Această poziţie realistă a României a fost apreciată în mod deosebit de reprezentanţii popoarelor prezenţi în şedinţe­le de lucru şi subliniată în spe­cial de Secretarul General O.N.U. care a s p u s : „România s-a distins prin ataşamentul său ferm faţă de idealurile şi prin­cipiile O.N.U. şi prin participa­rea sa deosebit de activă la e- forturile generale pentru edifi­carea unei ordini internaţionale mai juste şi mai echitabile pentru înfăptuirea dezideratu­lui dezarmării.“

Opriţi, este deci dorinţa tu ­turor ţărilor iubitoare de pace. Opriţi cursa înarmărilor din goana ei nesăbuită, ca viaţa să-şi continue drumul ei normal spre progres. Opriţi-i fulgerele ameninţătoare, ca uzinele să poată produce uneltele care seamănă şi seceră grîne; opriţi încruntarea reprezentanţilor ei, ca toţi copiii planetei noastre să poată păşi nestingheriţi pra­gul şcolii sau să se joace în voie. Opriţi mina care amenin­ţă cu arma şi daţi-i o rămurică de măslin pe care s-o fluture în bătaia undelor păcii deasupra omenirii noastre. Să aşternem astăzi cu toţii frunzele de pal­m ier ale dorinţelor vieţii li­niştite înaintea tuturor acelora care vin să aducă pacea !

Redacţia

Curierul Adventist

IUBIREA DIVINA... A DAT!singură ţintă“ a avut Domnul Hristos cind era aci, In trup om enesc lucrînd Ia biruirea

păcatului, la înfrîngerea lui Satan şi la m întuirea noastră ş i anume „a trăit pentru a face pe alţii feri­ciţi". Cît de dificil este de a înţe ­lege şi practica acest lucru. Cît de dificil este de a ajunge la acest înalt nivel al experienţei creştine aducînd în m od natural roadele ră- mînerii cu şi în Hristos.

Se spune despre cineva că dădea cu „mînă largă" atunci cînd era cazul de a ajuta pe alţii. Cineva îl întrebă despre m otivul ce-1 deter­m ina a face acest gest. Cel în cauză răspunse: „Nu fac acest lucru pentru că vreau să ajut, ci eu îm i asigur un credit pentru viaţa mea viitoa­re". El adm itea în mod formal că ceea ce-1 determina în actele lui altruiste nu era împreuna simţire, nu era iubirea faţă de Dum nezeu sau aproapele, c i pentru a-şi asigura un profit viitor. M otivul său era egoist. El urmărea o răsplată şi de ­sigur cu mult m ai mare decît inves­tiţiile lui.

Să nu uităm că dragostea este tem elia fiecărei acţiuni a lui Dum ­nezeu. Această dragoste s-a m ani­festat în aducerea la existenţă a Universului, a noastră şi El doreşte ca dragostea Sa să fie baza legătu­rilor noastre cu Ziditorul nostru, dar şi baza legăturilor noastre, unii cu ceilalţi. Păcatul, acest intrus a pro­dus o schimbare în natura acestor relaţii, dar Golgota a făcut posibilă restaurarea în noi a ceea ce s-a pierdut prin păcat.

Fără acest tip de dragoste nuexistă creştinism ........atît de m ult aiubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul lui Fiu“. (Ioan 3,16). Făcînd acest dar, Dumnezeu a golit cerni. Dumnezeu-Fiul a părăsit de bună voie cerul şi a luat trupul nat-r ii noastre şi a plătit pentru noi vina păcatului. De ce oare a făcut acest lucru ? Printre alte motive, a fost şi acela de a face în stare pe cei credincioşi să dea pe faţă aceeaşi dragoste ce a determinat pe D um ­nezeu să-Şi extindă dragostea asupra tuturor. Acest principiu al dragostei creştine, prinde rădăcini în noi a~ tunci cînd Hristos şi noi sîntem una. O astfel de dragoste nu se poate ascunde. Nu se poate manifesta fără a f i sim ţită , văzu tă , apreciată.

Cînd eul se identifică cu Hristos, atunci dragostea nu cunoaşte nici un fel de bariere ; n ici rasiale şi nici de altă natură. Acest tip de dragoste este mai m ult decît un acoperămînt sau o hrană, pe care o avem toţi din belşug. Este esenţa însăşi a dumnezeirii care doreşte să ajungem toţi cu El şi să fim ascunşi cu „Hristos în Dumnezeu".

Noi trebuie să facem binele, să fim exemplificarea dragostei divine, fără a ne gîndi la contravaloarea dragostei dăruite. N oi trebuie să ne m anifestăm iubirea şi credinţa noastră, pentru că Dumnezeu ne-a iubit. Aceasta trebuie să fie forţa- motrice a v ieţii şi activităţii noastre spirituale.

ODA IUBIRII(1 C o r in te n i 13)

— P o t v o r b i in l im b i o m e n e ş t i s a u în g e r e ş t i , d a r . . . d a c ă n u a m d ra g o s te , n u s in t d e c ît u n g o n g r ă s u n ă t o r , s a u u n c h im v a l z ă n g â n i to r .

— P o t a v e a d a r u l p r o f e ţ ie i ş i s ă c u ­n o s c to a te ta in e le ; P o t a v e a o c r e d in ţă d e s tu l d e p u te r n ic ă s p r e a m u t a m u n ţ i i ; d a r • • dacă n u am d ra g o s te , n u s in t n im ic .

— P o t s ă i m p a r t s ă r a c i l o r to t c e e a ce a m , s a u c h ia r s ă - m i d a u t r u p u l c a s ă f ie a r s , d a r . . . d a c ă n u a m d r a g o s te , n u s în t n i c id e c u m m a i b u n .

— D r a g o s te a e s t e r ă b d ă t o a r e ; d r a g o ­s t e a e s te p l i n ă d e b u n ă t a t e ş i n u p is - m u i e ş t e p e n im e n i . D ra g o s te a . . . n u se u m f l ă d e m î n d r ie , e a n u se la u d ă , n u e s te n e c u v i in c io a s ă .

— E a n u e s te n i c io d a t ă e g o is tă , ş i n u se o f e n s e a z ă p r e a r e p e d e .

— D r a g o s te a n u p ă s t r e a z ă a d u c e r e a a m in te a g r e ş e l i lo r a l t o r a ş i n ic i n u se b u c u r ă d e p ă c a te l e a l tc u iv a , ci î ş i g ă ­s e ş te p l ă c e r e a în a d e v ă r . N u e s te n i ­m ic p e c a r e d r a g o s t e a s ă nu-1 p o a t ă f a c e ; n u e x i s t ă n ic i o l im i t ă p e n t r u c r e d in ţa ei p e n t r u n ă d e j d e a ş i p e n t r u p u t e r e a fie a s u f e r i to tu l .

— D r a g o s te a n u s e v a s f î r ş i n ic i ­o d a tă . E x i s t ă o a r e p r o f e ţ i? L u c r a r e a lo r s e v a în c h e ia . S in t o a r e l i m b a j e a le e x ­t a z u l u i ? E le s e v o r s f î r ş i . E x i s t ă c u n o ­ş t in ţ ă ? E a v a d i s p ă r e a : c ă c i c u n o a ş t e ­r e a n o a s t r ă ş i p ă r e r i l e n o a s t r e s în t d e ­o p o t r i v ă n e d e s ă v î r ş i t e (p a r ţ ia le ) . t o t c e e a ce e s te n e d e s ă v î r ş i t ( p a r ţ ia l ) , v a d i s p ă r e a a t u n c i c în d v a v e n i c e e a ce e s te d e s ă v î r ş i t .

— C înd e r a m u n c o p i l , v o r b i r e a m e a , Î n f ă ţ i ş a r e a m e a şi g în d u r i l e m e le e ra u t o a te c o p i lă r e ş t i . D e c i , c în d a m c re sc u t , c în d m - a m f ă c u t m a r e . a m t e r m i n a t cu t o a t e lu c r u r i l e c o p i lă r e ş t i .

— A c u m n u v e d e m d e c î t r e f l e c ta r e a t r e m u r ă t o a r e c a i n t r - o o g l in d ă , d a r a - tu n c i . . . v o m v e d e a f a ţ ă c ă t r e f a ţ ă . C u ­n o a ş t e r e a m e a e s te p a r ţ i a l ă ; în p r e z e n t ; d a r a t u n c i , e a v a f i dep lin ă ,^ a ş a c u m m ă c u n o a ş t e D u m n e z e u p e m in e .

— I n t r - u n c u v î n t ( în c o n c lu z ie ) r ă m î n a c u m t r e i l u c r u r i : c r e d in ţa , n ă d e j d e a şi d r a g o s te a ; d a r c e a m a i m a r e d i n t r e e le e s te d r a g o s te a , c a r e v a d ă i n u i v e şn ic . (T rd . N .E .B .) .

î n r o m â n e ş t e d e D . P o p a

Sînt milioane ce! care sînt mai dispuşi a face un act de caritate, decît de a iubi, a -şi m anifesta îm ­preuna simţire prin acte ale dra­gostei lui nediscriminatorii. Pentru unii ca aceştia, a face ceva, le pro­duce o satisfacţie. Le înalţă eul lor şi le stabileşte o reputaţie „de om

„ F i i n d c ă a t î t d e m u l t a iu b i t D u m n e z e u l u m e a , CA A D A T p e s in g u r u l L u i F iu , p e n t r u c a o r ic in e c r e d e î n E l, s ă n u p ia r ă , ci să a i b ă v i a ţ a v e ş n ic ă 11 ( Io a n 3,16).

bun“. Asemenea tînărului bogat de Pe timpul Mîntuitorului, mulţi cre­dincioşi consideră că stricta aderare la doctrină şi îndeplinirea datoriei, pot aduce asupra lor aprobarea învăţătorului divin. Dar atunci cînd Domnul Hristos arătă tînărului bo­gat care îi erau lipsurile, acesta a plecat „foarte întristat" (Mat. 19,16- 20). Cel în cauză nu mai dorea o mai completă iluminare. El crescuse în inima lui un idol, la care se în ­china acum ; El mărturisea faptul că a fost totdeauna un păstrător al poruncilor lui Dumnezeu, dar era lipsit de principiul ce constituia inima, viaţa poruncilor. El nu avea adevărata dragoste faţă de Dumne­zeu şi faţă de aproapele. Tot ceea ce -1 interesa era cunoaşterea acelor lucruri care să-l califice pentru îm ­părăţia lui Dumnezeu. In iubirea sa egoistă şi acaparatoare el nu mal era de m ult în armonie cu princi­piile cerului.

Cel care iubeşte în adevăr pe Dumnezeu, el va iubi — pe toţi, pe toţi aceia pentru care Domnul Hris­tos a murit. Şi toţi aceia care vin în legătură cu un astfel de credin­cios să poată recunoaşte în el prin­cipiul iubirii divine. O . . . dacă am putea avea viziunea a ceea ce poate înfăptui iubirea divină în a c ţ iu n e ! Cît de profundă ar fi spiritualita­tea noastră şi cît de repede s-ar încheia lucrarea harului în in i­m ile noastre. „Dacă ne vom umili inim ile înaintea lui Dumnezeu, dacă vom fi blînzi, binevoitori şl plini de milă", lumina dragostei divine, a adevărului se va aprinde atunci în m ii de vieţi.

Marea nevoie a noastră ca b ise ­rică nu este de fapt pentru noi şi mari instituţii, nici pentru m ij­loace mai bune în vederea desfăşu­rării activităţii noastre. Cea mai pregnantă nevoie a noastră este ne­voia iubirii divine care să se ma­terializeze în viaţa noastră, dînd pe faţă, reflectînd în viaţa şi activita­tea noastră caracterul neegoist şi plin de dragoste al Domnului Hris­tos. O mărturisire a credinţei în Domnul Hristos, fără manifestarea dragostei Sale profunde, este numai vorbărie, formalism sec şi ingrati­tudine.

Dacă activitatea noastră nu dă mărturie despre o astfel de viaţă re­ligioasă, atunci toate încercările şi strădaniile noastre nu sînt decît „aramă sunătoare" şi „un chimval

Iulie — August 1978 H I

dngiinltor". Biserica are n evoie de Un spirit de iubire faţA de cei cu inima zdnlbită. Ea are nevoie de a trezi in credincioşII ei sentimentul necesităţii atingerI! vlndecătoare a Domnului Hristos. Ultima solle a "}i1ei p e care o avem de transmis este descoperirea caracterului Său pl in de dragoste.

O v iatA de creştin plinA de iubir e, de sacrificiu de sine şi slujire tr e­buie să fie calitatea cea m ai mare a bisericii.

In(luenţa şi puter ea noastră n u depind atit d e mult d e ceea ce spunem, cit de ceea ce sîntem noi. pentru că o viaţă În care se mani­fest1\ ' o dragoste dezlnteresată, este un argument ce nu poate fi înfrint. O viaţă de crl"ştin caracterizată prin bIindeţea p Iină de iu bire a Domnu­lui Hristos. est o putere irezistibilă. Absenţa acestui spirit in n oi. va

da la iveală o viaţă de contradicţii ş i ipoc rizie. Recunoscînd puterea d e magnet fi iubirii lui Hristos, m arele bărbat Mahahlla G an cli r emarca: .,Dacă creştinii ar trăi viaţa lui Hristos. atunci toată India ar fi răs­puns creştinismuluiu • Dacă m embrii bisericii ar fi p lini de dragostea lui Hristos ... atunci, in mijlocul lor 'S-ar da pe faţă un spirit de adevărată convertire.

Istoria primei bise rici creştine

subliniază eficienţa exenlplului p er­sonal, Prima biserică creştină a fO'i t binecuvintată cu mari bărbaţi a i (' !'cdinţci şi Inar i propovădu itori

ai Cuvîntului. da r succesul primei biserici creştine nU s-a datorat atit d e nlult acestor mari predicatori. cit simplităţii şi spiritUlui de iubire manifestat atit de strălucit in viaţa lor, .. Uitaţ i- vă cît de mult se iu­~C"icu , era exc l amaţia celOr din ju r.

Creştini smu l trebu ie să recişt ige

pentru e l c-ertitudinea ('ă •. Dumne­zeu este dragoste". Noi. Creştinii

Ad ventiş ti de Ziua a Şaptea trebu­ie să ajungem a avea acceastă cer­titudine vie. să simţim acest lucru . să-L cunoaştem, ~ă ar5tăm acest fapt trăind şi mărturisind că Dumnezeu estlJ dragoste.

Dar. aşa cum ştim cu toţii. o viaţă de Slujire din iubire, o viaţă d e sa­crifieiu ele sine p" -"e înfăptUieşte de la sine. Firescul luptă şi ('1 pen­tru intiictatf'. D3.r s~i nu uiHul1 t· .,t. draG'os tea nu poat e trăi. nu poate rxi-;ta fără ~ă at"ţioneze ş i fieenre act al ('i. fne '.' ca puterea ci să

rr t"a,scă. ~5 devină mai puternică. sri. dc\'ină cuceritoare.

De aceea, dragostea nu va pieri niciodată, pentru că Dumnezeu este d ragoste. Jar Dumnezeu , .. a dat totu l pentru mintuirea noastră, Se cuvine deci, C3 şi noi să ne ase mă­năm în totul vieţii divinului nostTu Mintuitor.

J[JJ]JREA nu caută folosul său

e oborind in mijlOCUl nostru prin Fiul SAu şi desăvirşlnd posibilitatea mîntuir ii noastre

prin sacrificiu 'dumnezeiesc, cerul a demonstrat faptUl că cel păcătos constituie centrul iubirii divine .

Sîntem în adevAr centrul intere­sului ceresc şi al iubirii ce se jert­feşte, iubire ce a fost dată d e Dum ­nczr-u tuturor fiinte!or create de El . Iubir ea insemnează dAruire, căci in ""tura sa dragostea este aJtruistă. ea "nu cau tă folosul să~".

,.slava ce străluceşte pe faţa lui Hristos est e slava iubirii ce se j ert­teş t •. In lumina d e la Calvar, Se va i nţelege că legea iubirii ce se jert­fe '3 t c este li'gea in nnt erea căr f' i a

are v iaţă atit ceru l cit şi plimintui : se va vodca că iubirea care nu caută ole sa le ,.porneşte din inima lui Dumnezeu" . (H.L.L. 15). Cel mai Ola r e exemplu al iubirii ce se dăru­ieş{ f' , ce se jer t f('ştf". f'-sfp iu b icca mani1estată in caracterul Celui Ce a fost ,.blind si smerit cu in ima". Domnul Ysus Hristos. Noi sîntem in adevăr rentrul iuhirii ~ i grUei Sal(' ,

I ntr-o zi un băiat În trrbă pe ma­ma sa... care p ersonaj din cartea ..CilIătoria Creştinului" de .Tohn Bu­" .V;ln i-a plAcut m a i mult. Ea răs­punse: .. D esjgur, C reş ti nu. e l este eroul cărţii"' ... Dar băiatul îi răspun­se : "O, nu m a m :Î . l\lie-mi place O1 .-i

mult crcştina. soţia lui. pentru că atun ci cind creştinul a ple("a t În că­lă t()r i ('l. (l pl('('a.t singur. tosă cind I"a a plecat. a lu a t nP t oţi a i ("8 ",(' i imprcună cu ca". (John Bunyan scri­itor engl rz din "ecolu l al 17-lea 1r,20-1(88). In adovăr, să nu uităm ră Dumn ('7(~n vo coopera cu n ni oărintii care cu mu1t 3 ,::rijă şi cu rUt!5.ciun(' nf' ocuoAm de educi1r<>a ('o piilor noştri . COlaborind astfel la p TE"t:':itiiPa I(\r oentru viat3. pE"ntru n fi de mare fO lOS om('n:rii. şi pen­tru mintuirra lor· F:~tr sfatul ce ni se dă c:! Io';.j ,.O'ls:;"'r::,'1 ..."!;. j;1'ŢI ••• l nostru. f,miliilor J'loastr~. Să Iăsfnn la 11 ă prf'blf'mf'lc şi T!f'cazurj)(' zilei 'SI să nvrm plărut ,.. C"omuniuni cu ("ri ai c~"E'i nO:1"tr,.. . Pf"ntru suece"ul nostru ("a pllrinti. trphu;c s- ne Ic­r.ăm cu Irgămint in.,lnt('a lu i DlIm­ncz~u. Of' care mărturi ... i." a-I.. iuhi ~i asruHa. ("a noi. părinlii , prin ";1rul ş i putrre1 Sa. să nu ajungem a nvpa intre noi disensiuni, ci să dăm pe f,{,-; tottleaunil :"1"1"'1 'w;rif "1'" "an nm dori ~ă-l vl"t1~m drzv(\Hindu-sp şi in ropiii noştri.

Ca oameni ai credinţei. avem con­vingerea că numai eforturile noostre singure nu vor fi suficientE' pentru a. dezvolta in copiii noştri un carac­tcr desăvîrşit : d ar cu sprijinUl divin

o mare şi sfintA lucr a re poate ti adusă la îndeplinire.

Atunci cin d pAşlm la indeplinir. indatoririlor de pArinţi in puter. lui Dumnezeu, cu hotărirea ferIlli de a n u slăbi eforturi le, să nu phi. sim postUl datoriei noastre pînli ci~ cei pe care ni i-a dat Dumnezeu nu ajW1g caractere adevărate cu o te­nlcinică şi sănătoasă educaţie, cu t desăvirşită pregătire pentru "laii Să nu uităm că nu vom atinge nid. odată un s tandard mai inalt decit acela pe care ni l-am propus. Dt a ceea, sintem invi taţ i a n e proplUJt Un standard cit mai inalt, şi apoi pas cu pas. chiar cu eforturi chinu. itoare. cu sacrificii şi renunţare dr sine. să urcăm toată scara progre. sului. Nimic n-a r trebui să n e impie­dice a rea liza pregătirea noastn. pcntru a fi, noi şi copiii noştri. ~ cum DUI11neZeU doreşte să Iim Atu nci cind vom face tot ceea el s Ui i n puterea noastră pentru aiin· gerea a.cestui d eziderat, Dumneuu va. privi cu aprobare asupra noastrl El ştie că facem tot c""..a ce putem noi m :lÎ bine şi atunci El n e va dJ mai multă putere. El însuşi va fact cc('a ce noi. ca părinţi. nu putem face.

.Iubirea. cere să n e luăm timp, na numai pentru folosul nostru ci ~ pen tru binele ş i prospcrHatra faml· liei noastre, ş i a celor din jurul nostr u·

10 fieca re ramurâ a lucrări i lui Dumn('z('u, este ne voie_ de credin· cioş i . hărbnţi şi femei. care s3 nibl simpat ic faţă d e n evoile a proapeluL dar "ar('astă simpatic ('ste ra~·· Avem n('voie de m a i multă simpatit ("are ~ă se asr-mene celei a Domnu· lui Hristos pentru noi: nu o simpa· tie faţă d(' acda care ni se par Ilocl că sint fără scăderi. ci o simDstit faţă d,. c i care au mare nevoie dt ('3, f:"lEi dr eei carp. ades('a ~int co­ple~:1i dl" infringeri, părătuind ~ poelindu-se, i~pititi şi descurajaţ i noi trebuic să ne asemănăm marelUI nostru l\1nrc Prr-ot (l in Sanctnaro l

ceresc, care a simţit împreună cu ""o i. il trecut p e u ndE' trecem noi. ~i (le a("cca poate fi lin I\fare Prl'1lt hlbitOT.

"r spune d\ un soţ şi O soţiI' mCf'

grau eu maşina pe un drum (f

eohora O pantă cam periculoasă. LI un pasaj mai dificil ~olja. s-a. ~l1cr;al şi s-a prins d e volan. Soţul inlel. gind situatia a lăsat volanul di~ mină, Iăsind-o pe soţia sa sil condu· că volanul. Dar ea ii strigă! ,.0 .. ' na mă l ăsa singură la volan". Atunci soţul ii spuse: "Draga m ea, doul persoane nu pot conduce, în acel8$1

~~----------------------­W Curierul Ad\'entisl

timp, o maşină. Ori eu, ori tu tre­buie să răm înem la volan". Inţele- gind situaţia, ea cedă volanul soţu­lui ei.

Cam în acelaşi fel este şi în viaţa noastră spirituală. Dragostea pe care o a v em faţă de Dumnezeu, ne deter­m ină să încredinţăm volanul vieţii noastre lui Dum nezeu. In acest caz, noi trebuie să-I îngăduim să facă în to tu l acest lucru. Ori El, ori firescul nostru îşi vor spune Cuvîntul. Dar şi Unul şi altul nu pot conduce în acelaşi t im p „ ro a ta vieţii" a şa cum spune Iacob. (îacob 3,6). De fap t acest lucru dorea să-L spună şi Mîntuitorul atunci cînd d e c la r a : „Nimeni nu poate sluji la doi stă- p în i" . (Mat. 6,24). El ne dă însă asi­gurarea că „sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare". (Deut. 33,27).

A m citit despre un pastor care obişnuia să vină cu foarte m ult timp înainte la adunare şi să privească pe credincioşii Comunităţii sale v e ­nind la locul de închinare. U itîn- du -se la fiecare în parte, el îş i a- m intea de situaţia fam iliară a f ie ­căruia, pe care îi cunoştea bine. Şi astfel, m ai înainte ca el să înceapă serviciul divin, avea proaspăt în m intea şi sufletul său nu numai în ­făţişarea, dar şi problem ele spiritu­ale ale v ieţii lor. Toţi aceştia veneau cu problem ele lor, să se închine lui Dum nezeu şi urmau să intoneze fru­moasa cîntare „Sigur la Domnu-n braţe", exprim înd totala lor încre­dere în conducerea divină.

Da, d rag o stea este m u lţu m ire a <■■■ se revarsă dintr-o inimă recunoscă­toare faţă de Bunătatea lui D um ne­zeu. Această dragoste recunoaşte ra­zele de lumină, preferîndu-le întu­nericului. Ea este gata să cînte în m iez de noapte şi în împrejurări dificile (Fapte 16,25).

Un gînd să ne rămînă statornic şi cercetător în această Săptămînă de Rugăciune. Este viaţa m ea un exem ­plu de m uncă cinstită şi perseve­rentă ? Este viaţa m ea spirituală un exem plu pentru cei din fam ilia mea ? Cercetarea Cuvîntului v ieţii şi prezenţa mea la serviciile divine sînt pe măsura mărturisirii m ele ? începem noi ziua Domnului cu toţii în jurul Cuvîntului Său şi în spiritul Cuvîntului evanghelistului Vechiului Testam ent Isaia care spune : „Dacă îţi ve i opri piciorul în ziua Sabatu­lui, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă ; dacă Saba­tul va f i desfătarea ta, ca să sfin ­ţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-1 ve i cinsti, neurmînd căile tale, ne- îndeletnicindu-te cu treburile tale şi' nedîndu-te Ia flecării". (Is. 58,13).

Da, dragostea este un exem plu viu, asem enea apostolilor Domnului şi noi sîntem „o privelişte pentru lum e, îngeri şi oameni". (1 Cor. 4,9).

Viaţa şi alergarea noastră trebuie să cunoască strădania acţiunii de a ne asem ăna în totul Mîntuitorulul nostru.

Campania de recoltare se pregă­teşte iarna. Atunci se repară agre­gatele şi se pun la punct toate deta­

liile legate de m aşinile necesare a- tunci. In tim pul culesului nu este timp pentru aceasta. Ba m ai mult. ar însem na pierderea recoltei, dacă ea nu este strînsă la tim p şi în con­diţii optime.

Se poate spune şi în problemele vieţii noastre spirituale, că acum este t im p u l p re g ă tir i i noastre . Un timp bine folosit pentru acest scop, es te un timp cîştigat pentru viaţa noastră spirituală. Cei trei îngeri d in Descoperirile lui Ioan zboară cu mare viteză pe calea îm plinirii lu ­crăr ii la care au fost chemaţi.

Inspiraţia div ină ne spune că Sa- ta n dă dispoziţii speciale îngerilor lui de a lucra de aşa manieră, ca cei ce sînt „ad o rm iţi" sau „ încropiţi" să rămînă m ai departe în această stare şi atunci „ei pot să mărturi-

^__

J n experienţa creştină, credinţa, şi dragostea ocupă un loc de seamă, important. Dar m ult m ai

proem inentă este dragostea. De ce acest lucru ? Ce tip de experienţă se cuprinde oare în expresia acea­sta de „dragoste" ?

Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în prima epistolă a apostolu­lui Pavel, către Corinteni, cap. 13. Lumea creştină este foarte datoare să aducă m ulţum ire apostolului P a ­vel pentru adevăratul său tratat despre dragoste, pe care-1 găsim în acest capitol.

Din m om entul compunerii acestei capodopere cu privire la dragoste, nici un creştin nu m ai poate invoca vreo scuză pentru înţelegerea gre­şită a dragostei sau pentru nere­uşita m anifestării ei în viaţa lui. Dacă el doreşte să cunoască cum stă în ceea ce priveşte această m a­nifestare a dragostei, tot ceea ce are de făcut este num ai să priveas­că în oglinda capitolului 13 din 1 Corinteni. Orice lipsă, oricît ar fi de mică devine repede dureros de v i ­zibilă.

Acest capitol al dragostei poate forma foarte b ine subiectul şi baza cuvîntului Scripturii pentru Săptă- m îna de R ugăciune din acest an şi pe măsură ce acest adevăr este re- studiat şi prin harul lui Dum nezeu aplicat în viaţa noastră, va lucra mari transformări în viaţa noastră,

sească ce vor". Astfel, prin viaţa şi preocupările lor, prin vorbirea şi idolii cărora li se închină, ei nu vor fi exem ple v ii ale adevărului ce-J mărturisesc, ci din c o n tr ă !

Da, noi sîntem în centrul iubirii divine şi „bunătatea lui Dum nezeu ne îndeam nă la pocăinţă". (Rom. 2,4). Solia aceasta să cerceteze in i­m ile noastre şi să le aducă într-o deplină armonie cu Dumnezeu.

„Şi aceas ta eu a t î t m ai m u lt , cu cit ştiţi în ce împrejurări ne aflăm : este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn ; căci acum m întuirea este mai ap ro ap e de noi deeît atunci cînd am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dez­brăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îm brăcăm cu „...faptele luminii" (Rom. 13.11. 12).

a fam iliilor noastre şi a Comunită­ţilor noastre.

De unde să începem studiul psal­m ului lui Pave! cu privire la dra­goste ? Să analizăm mai întîi con­textul lui. Care este m otivul prezenţei lui în epistola către Corin­teni ?

Apostolul Pavel scrie această scrisoare Corintenilor, cu scopul de a corecta, anum ite greşeli, concepţii greşite, care începuseră să devină o plagă pentru tînăra Comunitate. Printre altele, credincioşii din Co­rint erau foarte zeloşi în ceea ce priveşte m anifestarea exterioară a religiei. Erau m ai zeloşi decit în observarea ei în viaţa lăuntrică a credincioşilor. Ei excelau în mod deosebit în darurile miraculoase ale Duhului Sfînt, care erau în mod deosebit evidente în Comunitatea lor. „AŞa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Dom nului nostru Isus Hristos (cap1.7), ne inform ează apostolul Pavel.

Fiecărui m em bru al Comunităţiii-a fost dat darul m inunilor (Cap.12.7). Dar în loc de a folosi bine aceste daruri spirituale, unii dintre credincioşii din Corint le foloseau pentru a face paradă de acest dar şi pentru înălţarea eului.

N-ar trebui să fim prea categorici cu aceşti creştini deoarece ei erau noi în credinţă. De fapt atunci cînd au fost convertiţi, creştinism ul nu

CREDINŢA,

N Ă DE J DE A

Ş I D R A G O S T E A

„ A c u m d a r r ă m î n aceste trei : credinţa,n ă d e j d e a ş i d r a g o s t e a ; d a r ce a m a i m a r e d in t r e e le e s t e d r a g o s t e a " . (1 C or. 13,13)

Iulie — August 1978 5

avea decît o vech im e de 20 de ani. Ei nu aveau m ulte din avantajele pe care le avem noi astăzi. Cărţile Noului Testam ent abia începuseră să fie scrise, iar copiile m anuscrise­lor Vechiului Testam ent erau foarte rare şi scumpe. N u este deci o m i­rare că fraţii din Corint aveau scă­deri ; dar, un lucru interesant, toc­m ai aceste scăderi din v iaţa lor spirituală a prilejuit lui Pavel o- cazia de a da bisericii capodopera sa în legătură cu dragostea.

Această odă a lui despre Jocul iubirii în viaţa creştinului, este aşe­zată între tratarea destul de amplă a problemei harismatice, a darurilor Duhului Sfînt din cap. 12 şi conti­nuarea acestui subiect din cap. 14. Comunitatea din Corint făcea din aceste daruri un scop în sine. Toate începeau şi se terminau aici. £ i erau mîndri de darurile lor şi au mers pînă acolo încît au făcut o ierarhizare a darurilor Duhului Sfînt, unele înălţîndu-le m ai presus de altele, deşi erau toate daruri ale aceluiaşi Duh, slujind aceluiaşi scop. Apostolul Pavel le-a subliniat fap ­tul că acest lucru este o greşeală. Deşi darurile Duhului Sfînt erau importante şi era numai normal ca să dorească „după darurile cele mai bune" (Cap. 12,31), aceste daruri cu care ei ajunseseră a se mîndri, erau secundare atunci cînd erau com pa­rate cu dragostea. Căci fără iubire, arăta Pavel, „profeţia", „cunoaşte- rea“, „credinţa“, toate sînt fără sens, „o aramă sunătoare". Aceste daruri slujesc unor nevoi temporale, şi în- tr-o zi vor dispărea, pentru că ajun- gînd la desăvîrşire, experienţa păcatului consumată, şi planul de mintuire încheiat, nu va m ai fi nevoie de ele. Dar dragostea, va răinîne veşnic, căci Dumnezeu este veşnic. Numai cei care m anifestă o asem enea dragoste, vor fi mîntuiţi.

De aceea, în această Săptămînâ de Rugăciune să ne analizăm viaţa credinţei şi slujirii noastre în lum i­na adevărurilor cuprinse în capito­lul 13 din epistola întîia a aposto­lului Pavel adresată bisericii din Corint. Dacă viaţa şi lucrarea cre­dinţei şi slujirii noastre este numai formală, un rol pa care-1 jucăm pe scena vieţii, fără dragoste, atunci ar trebui să ajungem a avea şi a manifesta în viaţa noastră această esenţială latură a caracterului divin şi care defineşte chiar pe D um ne­zeu — dragostea.

Dragostea — tema centrală a B i­bliei. Tema iubirii este asem enea unui fir de aur pe cars îl gSsim în întreaga Scriptură. Apostolul Ioan denum it prin excelenţă şi apostolul iubirii defineşte dragostea atunci cînd spune : „DUMNEZEU ES1E DRAGOSTE". (1 Ioan 4,8 u.p.).

Cu alte cuvinte dacă dorim să ştim ce anume este dragostea, care porneşte de sus, de la Dum nezeu dragostea creştină, atunci trebuie să privim la Dumnezeu. Caracterul Său este dragoste. Modul în care El se poartă cu lucrarea m îin ilo r Sale, este dragoste. Iar dacă şi noi la rîndu-ne vom avea aceeaşi conside ­

raţie faţă de aproapele nostru, pur- tîndu-ne cu e l aşa cum face Dum ­nezeu, atunci putem spune că iubim pe aproapele nostru.

Unii dintre noi confundă iubirea divină cu em oţiile, cu sentim entele noastre atît de nestatornice. Ei gm desc că a iubi pe cineva însem ­n ează a încerca aceleaşi sentim ente pe care le avem faţă de soţie sau soţ, faţă de m em brii fam iliei noastre . Iubirea divină este ceva care poa te şi trebuie să fie îndreptată că tre oricine are nevoie de ea, ch ia r că tre aproapele nostru care nu n? este

sim patic . C ăci aceas tă iu b ire n u este re g la tă de sen tim en te . Iu b irea d iv i­n ă este „un p r in c ip iu în a l t şi sf în t cu to tu l deoseb ită în c a ra c te r de aceea ce se naşte prin im pulsiune dar moare dc îndată ce este încer­ca ta g re u “. Este ad ev ă ra t că d r a ­gostea fa ţă de a n u m ite persoane, trezeş te o s ta re em oţională . D ar m otivu l p e n tru care s în t p rezen te aceste s t ă r i em o ţio n ale este acela că p e rso an a în cauză ră sp u n d e cu aceleaşi sen tim en te .

Dar iubirea divină se extinde la toţi fiii lui Adani, indiferent dacă aceştia răspund sau nu la fel. Ea este însăşi tipul iubirii pe care Dum nezeu a demonstrat-o, a m a­nifestat-o faţă de noi. „Căci atît de m ult a iubit Dum nezeu lumea" (Ioan 3, 16). El a iubit chiar pe cei ce i-au fost vrăjmaşi, rugîndu-Se Tatălui în favoarea l o r : „Tată, iartă-i... căci nu ştiu ce fac". (Luca 23, 34).

Acesta este felul iubirii pe care şi noi trebuie s-o avem. Şi noi tre­buie să m anifestăm dragostea noas­tră faţă de toţi, chiar şi faţă de aceia care nu ne simpatizează, sau... pe care n-am ajuns să-i simpatizăm. Însuşi Dom nul Hristos n e -a invitat p r in Cuvîntul şi exem plul Său să facem astfel (Mat. 5,44). Să iubim deci şi noi iaşa cum a iubit şi iu­beşte El. Ascultarea faţă de invita ­ţ ia şi porunca Domnului (1 Ioan 4,7—10) ar fi im posibilă, dacă creş­tinii n -a r avea aceleaşi sim ţăm inte

faţă de vrăjm aşii lor, cum au faţă de prietenii lor.

Ceea ce cere Dum nezeu de la noi este faptul că cei ce m ărturisesc a fi urmaşi şi ucenici ai Săi, slujitori ai Săi, să trateze pe cei ce nu-i agreiază, aşa cum a tratat Dumne­zeu pe cei care I-au fost vrăjm aşi şi au răstignit pe Fiul Său. Despre principiul de imparţialitate al dum - nezeirii, Dom nul Hristos spunea :

„Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri. Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi." (Mat. 5,45).

Atunci cînd ajungem a ne da sea ­ma că a iubi pe aproapele nostru însem nează a-1 trata aşa cum îl tra­tează Dumnezeu, numai atunci dra­gostea ajunge a fi înţeleasă şi posi­bilă.

Atunci cînd privim la Legea lui Dumnezeu, ajungem să avem o in­teresantă definiţie. In activitatea noastră de propovâduire a cuv in tu lu i evangheliei noi slujitorii adesea nu subliniem îndeajuns, aspectul real al iubirii în Legea lui Dumnezeu, tunci cînd ne ocupăm cu prezentarea ei. Ca rezultat al acestui fapt unii dintre noi au tras concluzia că iu­birea este în opoziţie cu Legea, şi că în timp ce iubirea este caldă şi d inam ică , Legea este rece şi rigidă. Acest fapt este regretabil. Legea nu trebuie să fie prezentată în mod negativ şi legalist, ca un sistem ce cuprinde num ai „să faci aceasta", ci s-o prezentăm în mod pozitiv ca o expresie a caracterului lui Dum ne­zeu, căci DUMNEZEU... ESTE IU ­BIRE. Astfel, a m anifesta un ase ­menea tip de iubire, însem nează a îm plini Legea, iar îm plinirea Legii în sem n ează iubire.

P u te m sp u n e deci că în Lege, noi avem o n o u ă definiţie a dragostei. In concluzie, Legea ne-ar spune :

„Fiţi asem enea lui Dumnezeu". Cu cit a r ti m ai eficientă predicarea Legii dacă am prezenta-o ca fiind... iubire? Dom nul Hristos concretizînd învăţăturile Vechiului Testam ent în două m a ri comandam ente ne spune: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot su fle ­tul tău, şi cu tot cugetul tău— Iar a doua, asem enea ei, este : ”Sa iu ­beşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Mat. 22,37.39). Şi apoi, a d a u g ă : „In aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prooro­cii." (vers. 40).

Astfel, dragostea despre care ne vorbeşte Dom nul Hristos şi aposto­lii P avel şi Ioan este cu mult mai mult decît nişte emoţii nedefinite, sau nişte forţe tainice care sînt sau nu sînt prezente sau care depind de împrejurări. Iubirea pe care ne-o înfăţişează Sf. Scriptură este un principiu care poate f i controlat şi dirijat deopotrivă atît către prie­teni cît şi faţă de vrăjmaşi.

Dacă D um nezeu este dragoste, iar în definiţia iubirii pe care Pavel o dă în 1 Cor. 13, am substitui ter­m en u l „dragoste" cu „Dumnezeu",

Curierul Adventist

IUBIREA:C H E Z Ă Ş I AÎ m p l i n i r i i

DESAVÎRSITEV

am obţine alunei o declaraţie egal valabilă care ar suna a s t f e l : Să în ­cepem , de exem plu cu versetul 4 :

..Dumnezeu este îndelung răbdător, este plin de bunătate ; Dumnezeu nu pism uieşte ; Dum nezeu nu se laudă, nu se um flă de mîndrie". Este desigur adevărat acest lu c r u : şi aceas ta la superlativ, la modul desăvîrşirii. Dragostea plină de bu­nătate a lui Dum nezeu este veşnică, deoarece îndelunga Lui răbdare se măsoară cu veacurile.

Şi pentru că Tatăl cu Fiul sînt una iar Domnul Hristos a venit ca să descopere pe Tatăl, atunci am putea să citim num ele Domnului Isus, oriunde întiln im expresia de dragoste astfel că versetul cinci îl vom putea citi :

„Domnul Isus nu se poartă necu­viincios, nu caută folosul Său, D om ­nul Isus nu se m înie, nu se gînde- şte la rău." Ce m inunată şi fidelă caracterizare a Dom nului Isus Hris­tos, Mîntuitorul nostru.

Dar se pare că am ajuns la par­tea cea m ai sensibilă a experim en­tului nostru. Să înlocuim acum cu propriul nostru nume expresia... dragostea, aşa cum este redată în versetele 4-7. A cesta este de fapt un test crucial. Oare tot ceea ce găsim scris în versetele 4—7 este adevărat, real, dacă am pune acolo num ele meu, sau ne-am pune fiecare dintre noi num ele noastre? Ar corespunde oare aceasta cu adevărul?

Ion, Gheorghe, Maria, etc. este îndelung răbdător... este plin de bunătate ;... nu pizm uieşte ;... nu se laudă, nu se um flă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută fo­losul său, nu se m înie !... nu se gîn- deşte la rău, nu se bucură de ne ­legiuire, ci se bucură de adevăr, a- coperă totul, crede totul, nădăjdu­ieşte totul, suferă totul.“

Dacă cele cuprinse în declaraţia de m ai sus nu sînt reale în dreptul meu, atunci eu şi dumneavoastră — avem ceva de făcut. Noi trebuie să procedăm de îndată la corectarea acestei situaţii. Există un izvor ce a fost deschis „Casei iui David... pentru păcat şi necurăţie". (Zah. 13,1). In acest izvor noi trebiue să ne afundăm pentru a f i curăţiţi. Domnul Isus ne invită să vcriim la El, dacă, privind în oglinda celor descrise în 1 Cor. 13, aceasta ne înfăţişează defectele şi scăderile noastre.

Prin credinţa în Domnul Hristos. orice deficienţă de caracter poate fi îndreptată, orice m înjitură poate fi curăţată, şi orice greşeală corectată, şi tot ceea ce este bun... poate fi dezvoltat.

Nu contează eît 3 e impresionant poate fi raportul servirii noastre creştine, cîte ore dedicăm noi săp- tăm înal pentru activitatea în cadrul bisericii, sau pentru lucrarea per­sonală, dar fără iubirea divină nu sîntem şi n-am făcut nimic. Chiar dacă prin activitatea noastră alţii pot f i ajutaţi, toată strădania şi tru­d a nu ne va fo losi la nimic, dacă, a şa cum a subliniat apostolul Pa-

vel, caracterul nostru nu va fi o reflectare a caracterului Dom nului Hristos, a însăşi caracterului lui Dumnezeu. D om nul Dum nezeu alu a t toate m ăsurile prin care să se poa tă înfăptui o asem enea transfor­mare, căci Mîntuitorul a murit pe c rucea Golgotei p e n tru ca n a tu ra n o a s tră să p o a tă f i schimbată.

I n aceiaşi t im p , n u treb u ie să uităm faptul că reflectarea chipului lu i D um nezeu şs a D om nulm Isus este o experienţă progresivă a vieţii. Noi putem reflecta acest caracter num ai în măsura în care cunoaştem ce anume este caracterul. Capitolul 13 din 1 Corinteni ne dă relaţii foarte folositoare. Totodată să nu uităm că întreaga Scriptură este o descriere a caracterului iui Dum ne­zeu,

Deci, pentru a creşte în dragoste, noi trebuie să avem zilnic o privire asupra caracterului lui Dumnezeu. Şi ca să putem realiza acest dezide­rat este necesar studiul zilnic al Cuvîntului lui Dumnezeu. 1 Cor. 13, acest m inunat poem al iubirii, nu constituie de fapt decît num ai un început, a cărui profunzime va sti­mula studiul intregei Scripturi, ca apoi să putem înţelege acest princi­piu divin sub toate aspectele lui.

Astfel deci, vom putea creşte în dragoste, in măsura în care ne vom hrăni prin Cuvîntul Viului Dum ne­zeu. Şi aceasta poate fi una dintre cele m ai im portante hotărîri pe care s-o luăm în această Săptămină de Rugăciune. Studierea zilnică a Cuvîntului, căutarea de noi revela- ţiuni ale caracterului Iui Dumnezeu, T ată l nostru, şi a Dom nului Isus Hristos, Fiu l Său ne va conduce să descoperim noi valen ţe ale caracte­rului divin pe care să ne străduim a le încorpora în viaţa şi caracterul nostru. Procedînd astfel vom realiza mult mai mult. decît dacă ne-am ru g a num ai să putem reflecta carac­t e ru l şi iubirea Sa. E ste îm plinirea s fa tu lu i verificat de timp ce ne în ­deamnă a ne ruga şi a lucra. Dum ­nezeu lucrează prin Cuvînt şi prin înţelegerea deplină a acestui Cuvînt, cum şi prin voinţa noastră de a efectua, transformări, schimbări po­zitive în viaţa şi caracterul nostru.

In acest fe', vom progresa con­tinuu pînă cînd, aşa cum spune apostolul P avel în 1 Corinteni 13, „va veni ceea ce este desăvîrşit... Atunci, vom vedea faţă în fată şi vom cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin", (v. 10.12)

Facă Bunul Dumnezeu, iubiţi fraţişi stim ate surori, ca dragostea lui Dum nezeu să fie izvorul v ieţii şi credinţei noastre ajungînd să iubim, în adevăr pe Dom nul Dumnezeul nostru din toată inim a noastră, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru, iar pe aproapele nostru ca pe noi înşine. A stfel înţelegînd şi îm plinind Legea şi Proorocii, vom trăi şi lucra aşa cum a trăit şi lu­crat Dom nul Isus cînd a fost aici pe pămînt, făcînd totul pentru a face pe alţii fericiţi.

um nezeul iubirii a adus la existenţă o lum e desăvîrşită şi

™-jl̂ a dorit s-o populeze cu fiinţe desăvîrşite. „Cînd Adam şi Eva au ieşit din m ina Creatorului lor, ei erau de o statură înaltă şi de o si­m etrie perfectă. înfăţişarea lor pur­ta am prenta sănătăţii şi strălucea de lumina v ieţii şi a bucuriei". (P.P.45).

Dumnezeu a populat această lu ­me cu fiinţe vii, de la elefantul cel mare şi pînă la delicatul fluture, de la peştişorul auriu şi pînă ]a marile balene. Totul în natură, de la lucru- ri'e iieinstifleţile pî iă la tot ceea ce are viaţă, era desăvîrşit. Cînd tot ceea ce avea viaţă a fost adus înaintea lui Adam, el le-a pus nume la toate. Toate au fost făcute parte bărbătească şl parte fem eiască, „dar. pentru om, nu s-a găsit nici un aju­tor". (Gen- 2,20 u.p.).

In marea Sa iubire şi înţelepciune, Dum nezeu a ales ca să im plice şi pe Adam în crearea unui desăvîrşit tovarăş pentru el. Astfel, Dumnezeu „a trimis un somn adînc" peste el şi dintr-o coastă luată de la el, El a creat pe Eva. Cînd Adam a văzut-o el a exclam at : „Iată in sfîrşit aceea care este os din oasele m ele şi carne din carnea mea". (Gen. 2,23). Dum ­nezeu a declarat că ei „vor face un singur trup" (v. 24), stabilind o lege căreia ne supunem cu toţii pînă în ?iua de astăzi. Apoi, în ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea creaţiunii acestui pămînt şi în ziua Sabatului S-a odihnit de toată lu ­crarea Sa, sfinţind astfel această zi.

P lanul lui Dum nezeu era ca Adam şi Eva să trăiască împreună într-o perfectă armonie şi bucurie. In fie ­care zi el experim entau o nouă dim ensiune a iubirii divine. Ei ve- d<>au zilnic pe Creatorul lor faţă către faţă şi erau învăţaţi de către El cu privire la principiile v ieţii şi tainele iubirii divine. Dum nezeu a spus primilor noştri părinţi cum că continua lor fericire depindea de credincioşia lor faţă de principiile neprihănirii. R eferindu-se la un iver­salitatea acestor principii, inspiraţia divină ne s p u n e : „Legea iubirii fiind tem elia guvernării lui Dum ne­zeu, fericirea tuturor fiinţelor inte ­l igente depindea de accepţiunea lor totală faţă de m arile principii ale neprihănirii. D e la toate fiin ţele in ­

Iulie — August 1978 - l î

teligente create de El, Dumnezeu doreşte o slujire din dragoste — slu ­jire ce izvorăşte dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găseşte nici o plăcere intr-o ascultare forţată, din obligaţie sau teamă. Intr-adevăr, El le acordă libertatea voinţei, pen­tru ca e i să-I aducă o slujire volun­tară. Atîta timp cit toate fiinţele inteligente create de El au respectat această legătură a iubirii, a fost o armonie perfectă în tot universul lui Dumnezeu". (Idem. 34,35).

Dar Adam şi Eva au dat greş, au căzut atunci cînd au fost puşi la probă, atunci cînd e i au fost cercaţi. Ei nu s-au dovedit a fi ascultători. Pentru că au păcătuit, Adam şi Eva au fost îndepărtaţi din Eden, din căm inul fericirii lor. De aici înainte, munca grea, obositoare, necazul şi suferinţa aveau să fia partea lor. De aici înainte, e i nu m ai puteau avea o com uniune deschisă, faţă către fată cu Creatorul lor. In cele din urmă, existenţa lor avea să fie curmată de moarte.

La început, Adam şi Eva au căutat să scuze păcatul lor. Apoi văzînd vinovăţia purtării lor, ei s-au pocăit profund şi Dum nezeu a primit pocă­inţa lor. Apoi ieşind din Eden, au dus cu e i dincolo de porţile lui făg ăd u in ţa m i t u i r i i . Creatorul îe-a spus că El îş i va da propria Sa viaţă pentru răscumpărarea lor. Fa­m ilia om enească nu avea să fie des­părţită veşnic de Dumnezeu. S-a deschis o cale pentru ei spre a se întoarce la izvoarele iubirii divine.

Adam a crezut în făgăduinţele lui Dumnezeu. Mereu şi mereu el şi fiii lui veneau la porţile grădinii Ede­nului aducînd acolo jertfele lor şi re- înnoind legăm întul lor de ascultare. Deşi îngerii barau intrarea în gră­dină, fam ilia lui Adam a avut pri­vilegiul de a privi la căminul ino­cenţei lor. Făcînd astfel, li se amintea mereu de m inunata făgăduinţă a restatornicirii finale a tuturor lucru­rilor.

Această făgăduinţă a restatorni­cirii tuturor lucrurilor a fost mereu şi iarăşi repetată de-a lungul veacu ­rilor. Prin patriarhi, profeţi şi prinapostoli Dum nezeu a vo rb it s lu j i to ­rilor şi copiilor Săi. In capitolul 13 din 1 Corinteni, apostolul P avel vorbeşte despre acest lucru spunînd : „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip în tu n ec o s; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte de­plin , aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin". (1 Cor. 13,12). Această fă g ăd u in ţă este deosebit de preţioasă pentru cei credincioşi. Dum nezeu a făg ăd u it că vom p u ica vedea ia ră ş i pe Creator faţă către faţă, că starea de fericire edenică va fi iarăşi resta- tornicită.

D om nul H ristos a ratificat această făgăduinţă a m înluirii şi restatorni­c ir ii lucrurilor, făgăduinţă făcută lu i

Adam şi Eva în Eden. El a părăsit cerurile, a luat asupra Sa natura trupului nostru omenesc, a fost un om al durerilor, a trecut prin încer­cări şi ispite care sînt de fapt partea noastră a celor muritori, dar a trăit o viaţă fără de păcat, a murit şi a înviat pentru ca noi să putem fi socotiţi neprihăniţi. Domnul Hristos, a venit să nim icească puterile lui Satan, să aducă mîntuire celor ce cred şi de asem enea să reabiliteze caracterul lui Dumnezeu în faţa întregului univers.

Dom nul Isus a ales să se nască într-o fam ilie om enească ca un copil, un prunc în ieslea din Betleem . Cu­noaştem prea puţin despre viaţa lui de copil trăită în Nazaret, dar puţi­nul pe care il cunoaştem, este încu­rajator. El a fost un copil bun, ascultător, faţă de părinţii Săi om e­neşti, un copil al lui Dum nezeu blînd, politicos şi cunoscător al Cu- vîntulu i lu i Dumnezeu.

„Minunat în sem nificaţia lui este scurtul raport al v ieţii copilăriei S a l e : „Iar Pruncul creştea şi se întărea ; era plin de înţelepciune şi harul lui Dum nezeu era peste El“. (Luca 2,40). In lum ina măririi Tată­lui Său, „Isus creştea în în ţe lep ­ciune, în statură şi era tot m ai plă­cut înaintea lu i Dum nezeu şi înain ­tea oamenilor". (Luca 2.52). „Dom­nul Isus este exem plu l nostru... Dar tocmai în v iaţa de fam ilie El este model pentru noi toţi, tineri şi bă- trrni". (H.L.L. 50).

In fot tim pul v ieţii Sale El a fost a lă tu r i de Tatăl Său ceresc. In com­pasiunea şi iubirea Sa faţă de con­temporanii Săi, El le-a alinat sufe ­rinţele. dem onstrînd astfel că ade­vărata religie nu constă din egoism, ci din iubire, o iubire ce nu caută folosul său, ci care se jertfeşte. Da­to r ită insistenţei Sale principiale cu privire la un „aşa zice Domnul", sau „stă scris", El S-a găsit adesea în conflict cu Fariseii şi cărturarii tim ­pului Său. Dar întreaga Sa viaţă a fost călăuzită de credincioşie şi de un profund sim ţăm înt de iubire fa ţă de Tatăl Său ceresc.

De aceea Domnul Hristos este exem plu l nostru al tuturor. A trăi aşa cum a trăit El, a lucra aşa cum a lucrat El, a avea gîndul pe care L -a a v u t El şi a vorbi Cuvintele Lui, aceasta este calea unei reale expe ­r ien ţe creştine.

Mîntuitornl n o s tru a trecut şi El p rin dificultăţi şi împotriviri. Urm a­şii lu i A d a m s-au îndepărtat de Cuvîntul Său, şi Domnul Hristos nu p u tea sancţiona ca fiind valabilă, nici una din acţiunile celui pe care l-a m îr în t în ceruri şi la GoJgota, nici una din subtilele acţiuni a le lui Satan. I n bunătatea Sa copleşitoare, El n e -a dat un exem plu de com ­p le tă ascultare de Dumnezeu.

Domnul Hristes a fost Mesia, îm ­plinirea făgăduinţei divine. Viaţa Dom nului Isus a fost în totalitatea ei un exem plu de zilnică vieţuire creştină. Noi trebuie să studiem viaţa Sa şi să trăim şi noi aşa cum a trăit El. Făcînd astfel, viaţa noastră va fi binecuvîntată şi fericită. Va mai trebui să facem faţă ispitelor şi să rezolvăm probleme, dar prezenţa activă şi binecuvîntată a Domnului Hristos în in im ile noastre ne va da biruinţă asupra păcatului.

„Stă scris" este răspunsul pe care trebuie să-l dăm oricărei probleme de comportament moral. Cînd sîn- tem confruntaţi cu problem e de comportament creştin, de căsătorie, de viaţă de cămin, în creşterea copi­ilor, atunci ca oam eni ai credinţei vom găsi în Cuvîntul lui Dumnezeu cheia rezolvării lor.

Trebuie să adm item că şi după ce am studiat Cuvîntul lui Dumnezeu, unele probleme ale v ieţii vor rămine fără un răspuns satisfăcător. Dar Planul dc M îr tu i r e este d estu l ele clar, aşa că nim eni nu va putea greşi în această privinţă. Cînd Toma, ucenicul D om nulu i a în tre b a t, o a re ­cum descum pănit : „Doamne... nu ştim unde Te duci"... şi „Cum putem să ştim calea într-acolo ?“ Domnul Isus i-a r ă sp u n s: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa". (Ioan. 14,5.6.). Viaţa Sa este în adevăr exem plul şi m odelul nostru.

Atunci cînd apostolul P avel spune : „Acum, vedem ca într-o oglindă..- dar atunci, vom vedea faţă în faţă". (1 Cor. 13,12), el se referă la timpul din Planul de Mîntuire, cînd toate lucrurile vor fi readuse la starea lor iniţială, edenică. Speranţa aceasta a încălzit şi vitalizat inim ile a gene­raţii de creştini, atunci cînd au privit spre m om entul acela cînd să vadă faţă în faţă pe Creatorul lor. Vorbind despre acest m om ent insp i­raţia divină spune : „Cînd m întuiţi- lor li se spune bun ven it în cetatea lui Dumnezeu, răsună în văzduh un puternic strigăt de bucurie şi de adorare. Cei doi Adami urmează să se întîlnească acum. Fiul lui Dum ­nezeu stă cu braţele deschise, ca să primească pe tatăl neam ului nostru,— pe cel pe care l-a creat El cu m îna Sa, dar care a păcătuit îm po­triva Creatorului său, şi pentru al cărui păcat sem nele răstignirii se văd pe corpul Mîntuitorului. Cînd Adam ved e urm ele crudelor piroane, el nu cade la pieptul Domnului, ci în um ilinţă se aruncă la picioarele Sale, strigînd : „Vrednic, vrednic este M ieluşelul, Care a fost înjun­ghiat !“ Cu o gingaşă iubire, Mîntui- torul îl ridică de jos, şi îl invită să privească încă o dată asupra căm i­nului său din Edenul din care a fos* ex ila t atît de m ult timp". (T-V. 585).

Curierul Adventist8

DRAGOSTEA...SUPORTĂ

TOTUL

Făgăduinţa este înfăptuită. Urm a­şii răscumpăraţi ai lui Adam au parcurs distanţa, în timp, de la Eden, la Eden. Iubirea este astfel desăvîrşită în substanţa ei fiind şi chezăşia îm plinirii desăvîrşite. Dom ­nul Hristos vede rezultatul jertfei Sale şi bucuria um ple fiinţa Sa.

In această ambianţă din care pă­catul este pentru totdeauna înde­părtat, viaţa m întuiţilor îşi capătă valoarea ei cu valen ţe veşnice. Ceea ce s-a început în experienţa m în ­tuiţilor, se vă continua în veşnicie. „Acolo, m inţi nemuritoare vor con­tem pla cu nespus de mare şi cres- cîndă bucurie m inunile Duterii crea­toare şi tainele m inunate ale iubirii, care ne-a mîntuit. Acolo nu va m ai fi nici un vrăjmaş crud şi viclean, care să-i ispitească şi să-i amăgească a uita pe Dumnezeu. Acolo fiecare facultate a celui m întuit va fi dez­voltată pînă la m axim , şi fiecare capacitate sporită nînă la desăvîrşire. Dobîndirsa cunoştinţelor acolo nu va mai obosi m intea şi nu va mai slei energiile lor- Acolo cele mai mari preocupări vor fi duse mereu înainte spre progres, cele mai gran­dioase aspiraţii vor f i atinse şi cele m ai înalte am biţii sfinte rea liza te ; şi totuşi, se vor prezenta mereu noi înălţim i de atins, noi m inuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, noi obiective care să atragă puterile minţii, sufletului şi corpului". (Idem, fii 2).

Făgăduinţa şi invitaţia este adre­sată tuturor, pentru că : „Fiindcă atît de mult a iubit Dum nezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pen­tru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". (Ioan 3,16). De aceea Mîntuitorul spunea : „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu in im a : şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre". (Mat. 11,28.29). Descriind îm plinirea acestei făgăduinţe inspi­raţia divină ne prezintă următorul tablou : „Marea controversă între bine şi rău s-a încheiat- Păcatul-, a fost înlăturat din universul lui Dum nezeu şi totul este curat. Un singur puls de armonie şi bucurie se sim te prin întreaga creaţiune. De la Domnul, Creatorul a toate, curge viaţă, lum ină şi fericire prin toate spaţiile nem ărginite a le macrocos- mosului înfinit. De la atomul cel mic şi pînă la uriaşa creaţiune a lucrurilor din univers, toate, însu ­fleţite şi neînsufleţite, în deplina lor frum useţe şi bucurie ne m ai um ­brite acum de nim ic, toate declară că Dumnezeu este iubire". (Idem. 613).

Iulie — August 1978

D ra g o s te a . . . „ a c o p e r ă to tu l , c r e ­d e to tu l , n ă d ă jd u i e ş t e to tu l s u fe r ă t o tu l . D ra g o s te a n u v a p ie r i n ic io ­d a tă . . . P r o o r o c i i le s e v o r s f i r ş i ; l im b i le v o r în c e ta ; c u n o ş t i n ţa va a v e a s f i r ş i t" . (1 C or. 13, 7, 8).

4 % a . . . iubirea este forţa ce nu M M f cunoaşte ba rie re . Este sămîn-

ţa plăpîndă care odată răsă­rind la v ia ţă , po a te d isloca g ran itu l. Suferinţa, necazul se pulverizează, se topesc atunci cînd iubirea este prezentă. Lipsa de înţelegere, de umanism, de om enie, este marele p ăca t a l lum ii contemporane. De aici necesitatea redim ensionării impor­tanţei sau rolului iubirii în viaţa n o as tră .

Dar să c ău tă m a găsi u n ră sp u n s întrebării ce se ridică adesea. De ce şi de unde atîta suferinţă. Care-i este originea ? Răspunsul Sfintei Scripturi la aceste întrebări este sim plu şi anume, că originea sufe ­rinţei este în cel rău, în care îş i are originea păcatul care a rezultat în necazuri şi suferinţi. Dum nezeu care este iubire, nu poate fi autorul pă­catului, al suferinţei şi a l morţii. Cel rău, S atan , ar fi foa rte feri­cit dacă copiii lu i Dum nezeu L-ar considera pe Acesta autorul necazu­rilor şi suferinţelor lor. Cînd unele calamităţi au loc, cum ar fi, cutre­mure, inundaţii, foc, boală sau vre­un accident teribil, m ulţi sîn t înc li­naţi a spune : ....... iată, aceasta estelucrarea lui D u m n e ze u !“ Nu ara­reori acestea sînt socotite acte ale lui Dumnezeu, şi considerate ca atare. Dar, în adevăr sînt oare aces­tea acte ale lui Dum nezeu ? Este oare m enirea lu i Dum nezeu de a aduce dezastrul şi moartea asupra celor creaţi de El să fie fericiţi ? Este oare Acesta Dum nezeu ? R ăs­punsul la toate aceste probleme este un categoric — N U ! Cel rău, Satan, şi nu Dum nezeu „care a iubit atît de mult lum ea că a dat“ . . . este autorul acestor lucruri care afec ­tează omenirea.

Lucifer, a fost cîndva o fiinţă cerească, m ajestuoasă, frumoasă, a- tractivă. Dar păcatul, acest lucru tainic, a luat fiinţă în inim a sa. P ă ­catul, n u poate fi explicat, nu poate fi ju s tif ic a t . A căuta să-i dăm o explicaţie, ar însem na să-l scuzăm şi în universul lui D um nezeu nu există nici o scuză pentru păcat. Nem ulţum it fiind de poziţia pe care o ocupa în ierarhia cerului, şi anu­me imediat după Dom nul Hristos, acesta s-a răsculat îm potriva orîn- duirii divine, îm potriva ordinei ce­rului, îm potriva lui Dumnezeu.

De ce oare nu l-a nim icit Dum ­nezeu de îndată ce el — Satan — a început a sem ăna sămînţa neascul­tării şi a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu ? Desigur, s-ar părea că am fi fost scutiţi de toate necazuri­le, de suferinţă şi moarte, dacă Sa­tan ar f i fost nim icit imediat.

Am putea sugera trei m otive pen­tru care Dumnezeu n-a considerat de bine a nimici imediat pe Satan.

1. M inciunile pe carc Satan le rostea în mare taină în urechile în ­gerilor erau foarte atractive şi in ­teresante, aşa îneît o treime din os­tile îngereşti le-au dat crezare. De aceea Dumnezeu trebuia să îngădu­ie ca trecerea tim pului să dem ons­treze că cele spuse de Satan erau false.

2. Dacă Dum nezeu nim icea răul imediat, atunci frica, tem erea a- veau să devină baza legii şi a ordi­nei. F iinţele necăzute ar fi conside­rat acest lucru ca un act de răzbu­nare din partea lui Dumnezeu şi atunci acestea I s-ar fi închinat din frică.

3. Dumnezeu nu poate accepta de- cît o închinare ce porneşte din in i­mă, o închinare din iubire. Cel rău poate minţi, poate reprezenta greşit caracterul lui Dumnezeu, dar D um ­nezeu este adevăr şi credincioşie. El trebuie să îngăduie ca timpul să demonstreze fiinţelor necăzute în păcat că Satan a fost şi este greşit.

Datorită faptului că o treim e d in ­tre îngeri au acceptat minciuna ce ­lui rău, acesta împreună cu ei, au fost îndepărtaţi din cer. Ei au făcut

-------------------- [ T

ca Adam ş i Gva să cadă în pă­cat prin neascultare şi păcatul a adus cu e l toate necazurile şi sufe­rinţele. Deci Satan şi nu D um ne­zeu care este iubire, trebuie să fie făcut răspunzător pentru toate ne ­cazurile, pentru suferinţă şi moarte. Dar toate acestea nu trebuie să ne descurajeze. Dincolo de norul cel întunecos este speranţă.. Păcatul va ajunge să fie nim icit clin universul lui Dumnezeu. A ici este izvorul op­timismului creştin. Este adevărat că n im eni nu ştie viitorul, dar tot atît de adevărat este faptul că în m îi- nile Lui stă viitorul. Cuvîntul in s ­pirat ne spune că : ,,Niciodată D um ­nezeu nu conduce pe poporul Său altfel de cum ar alege e l să f ie con­dus dacă ar putea cunoaşte sfîrşitul lucrurilor. . . de la începutul lor, şi dacă ar discerne slava scopului pe care ei îl îm plinesc ca conlucrători cu El“ . (H.L.L. 224.225)

De fapt Romani 8,28, nu ne spune că toate lucrurile sînt bune, ci spu­ne că „toate lucrurile lucrează îm preună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu". Dumnezeu este ch i­mistul divin care poate scoate binele d i n . . . ceea ce este rău. El poate transforma împrejurările neprielnice ale vieţii în mijloace ale harului d i­vin. El poate transforma înfrîngeriie in biruinţi. El poate lua cele mai în ­tunecate părţi ale vieţii noastre de credinţă şi să le transforme în „Sfînta Sfintelor". Dumnezeu este Cel care poate schimba naufragiul copiilor Săi în imnuri de laudă.

Niciodată şi n im ic n-ar trebui să ne facă a ne îndoi de dragostea lui Dumnezeu. Dom nul Hristos a venit să ne demonstreze că cerul iubeşte pe fiecare păcătos în parte. Pe mine şi pe fiecare dintre dumneavoastră. Dacă num ai un singur păcătos ar fi fost pe pămînt, Domnul Hristos şi-ar fi dat viaţa ca preţ de răs­cumpărare chiar şi pentru m întu- irea acelui singur păcătos.

Gindul realităţii dragostei lui Dumnezeu faţă de noi, trebuie să devină piatra de tem elie a credinţei noastre.

Cînd vom ajunge ca dragostea lui Dum nezeu să inunde fiinţa şi viaţa noastră, atunci ea se va m a­nifesta în toate acţiunile v ieţii noastre. Vom avea atunci iubire pentru oricine este aproapele şi fratele nostru. Vom iubi atunci pe fraţii şi surorile noastre nu pen­tru ceea ce putem lua de la ei, ci pentru ceea ce putem îm părţi cu ei. Pentru că Dum nezeu ne-a iubit, iar dragostea noastră pentru Dumnezeu va face ca aproapele m eu să fie foarte preţios pentru mine.

In jurul nostru este mare nevoie de iubire. In fam iliile noastre şi în Comunităţile noastre este nevoie de iubirea Dom nului Hristos şi atunci nu vom m ai fi martori la m anifes­tarea urii, prejudecăţilor, certuri­lor, neînţelegerilor de tot felu l între noi. Num ai cînd acest ideal se va realiza, atunci, în adevăr se va cunoaşte că sîntem fii ai lui Dum ­nezeu, şi că Dum nezeu este dragos­te.

Dacă dorim să fim m întuiţi atunci să n u uităm că dragostea nădăjduieşte totul, suferă totul.Credincioşia noastră faţă de Dum ­nezeu cere acest lucru din partea noastră. Cînd sîntem ispitiţi a ceda si a da frîu miniei, urii. certurilor de cuvinte, m inciunii şi întregei ga ­me a păcatului în viaţa noastră, dragostea pe care o mărturisim că o avem fată de Dum nezeu, să ne de ­term ine a nu ceda, căci dragostea nădăjduieşte totul, suferă sau în ­dură, rezistă în totul. Atunci vom vedea în cei din jurul nostru per­fecţiunea reflectării chipului şi ca­racterului Dom nului Hristos, şi vom continua să-i iubim, chiar cînd s-ar putea ca unii dintre e i să nu ne răspundă în acelaşi fel.

E xem plul pe care Sfînta Scriptu­ră ni-1 dă, exem plu l bătrînului pa­triarh Iov, ne va ajuta să înţelegem mai bine atît problema suferinţei, cît şi a realităţii dragostei lui Dum ­nezeu. Cunoaştem îm prejurările şi situaţiile prin care a trecut acest bărbat al Iui Dumnezeu. Iov era un bărbat vrednic, cinstit, muncitor. Deodată, printr-o serie de nenoro­ciri aduse asupra lui de cel rău, de Satana, Iov a ajuns sărac şi bol­nav. Soţia sa, care pînă aici i-a fost un tovarăş credincios, n-a m ai putut suporta şi într-o zi i-a spus, văzîndu-i corpul m ăcinat de sufe ­rinţă : „Iov, de ce nu blestem i pe Dumnezeu şi să mori ?“ Pentru unii aceasta ar fi fost ultim a lovi­tură. Dar nu aceasta a fost pozi­ţia lui Iov.

Dragostea nădăjduieşte totul, su­feră, îndură sau suportă totul. Ace- laş Dum nezeu care i-a dat sănătate, mijloace m ateriale, putea — dacă Acesta considera de bine — să-i re­dea sănătatea şi m ijloacele m a­teriale ce-i fuseseră luate. Şi pînă la urmă, dragostea a b i­ruit. In adevăr, dragostea rămîne chiar atunci cînd nu înţelegem ros­tul tuturor împrejurărilor. Deşi nu este o cale uşoară, este totuşi calea unei credinţe totale în Dum nezeu şi a unei iubiri neîm nărţite pentru Dumnezeul m întuirii noastre.

Totuşi, ce! mai mare exem plu al dragostei ce nădăidnieste +n*ut pi suferă totul, est" Domnul Hristos. Ceea ce a dorit să exem plifice Mîn- tuitorul în viqţa Sa, a !ci printre noi,

fost fantul că Dum nezeu este dragoste şi că siiferirta, necazul, moartea, toate sînt acţiunile lui Sa­tan. In crădina Ghetsemani, cînd Domnul Hristos trecea prin teribila a<ron;e a cruci*, avînd asupra Lui povara păcatelor lum<i întreci, El strigă în agonia S t : ,.Tată. dacă cu pntinţă depărtează de in M ine paharul acesta". (Mat. 26,39). De drept, Dem nul Hristos nu trebuia să moară. In El nu era nici un pă­cat. El nu trebuia să treacă agonia şi teama crucificării. Era posibil ca naharul să fie „depărtat" de El. Intr-un cuvînt. El ar fi putut să Se înapoieze la Tatăl fără să m ai plă­tească preţul răscumpărării noastre cu viaţa Sa, şi să nim icească pe cei ce-L chinuiau.

Dar Dom nul Hristos a venit să dem onstreze că dragostea nădăjdu­ieşte totul, suferă, îndură totul, chiar dacă „la ai Săi a ven it şi ai Săi nu L-au primit". Dragostea Sa faţă de păcătoşi n-a încetat niciodată. Din m om entul în care Adam, prin neascultare s-a depărtat de Dum ne­zeu şi pînă în prezent, Dumnezeu n-a încetat să-i iubească, iar Fiul lui Dum nezeu a venit să dovedească acest fapt.

De aceea Domnul Hristos a urcat Calvarul, bătut, batjocorit şi purtînd o coroană de sp in i pe cap. De aceea El S-a supus batjocorilor celor de la picioarele crucii care-I cereau viaţa, sîngele, celor ce rîdeau de El şi-L scuipau. In acele clipe cînd cru­zim ea omorîtorilor Săi atinsese cul­mea, Domnul Hristos strigă cu pu­tere: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac". (Luca 23 24). De ce a înălţat El Tatălui această rugăciune în îm ­prejurările în care se găsea?. Pentru că dragostea Lui pentru e i nădăjdu­ia totul, suferea, îndura totul.

Datorită acestui exem plu al iubi­rii divine, o iubire de proporţii cos­mice, eu şi fiecare dintre copiii Săi putem avea nădejde în Dumnezeu. Noi avem toată încrederea că dacă Ii încredinţăm totul, vom putea să experim entăm faptul că Dum nezeu ne va da biruinţă deplină. E xem ­plul Dom nului Hristos a făcut posi­bil ca ucenicii Săi să poată trăi şi lucra asem enea învăţătorului lor.

Să nu uităm că în strigătul „S-a sfîrşit" pe care Mîntuitorul l-a rostit pe Golgota m întuirii noastre, a fost nu recunoaşterea unei înfrîn- geri, ci anunţarea biruinţei asupra marelui apostat, Satan. Şi în dim i­neaţa învierii. Domnul Hristos a pu­tut s p u n e : „Eu sînt Cel Viu. Am fost mort şi iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor". (Apoc. 1,18).

Toţi cei credincioşi, care îşi pun încrederea în Hristos — în ceea ce p r iv eş te . lupta şi biruinţa lor spiri­tuală, vor fi nişte biruitori. N icio ­dată nu trebuie să ne îndoim de acest lucru. Niciodată n-ar trebui să abandonăm lupta pentru desă- vîrşirea v ieţii noastre spirituale şi a caracterului nostru. Niciodată, n-ar trebui să pierdem încrederea noastră în Dumnezeu. Cu certitudi­ne, va fi privilegiul celor mîntuiţi de a r o s t i : „Iată, acesta este Dum ­nezeul nostru în care aveam în ­credere că ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim , şi să ne bu­curăm de m întuirea L u i !“ (Is. 25,9).

Da, biruinţa asupra păcatului este posibilă. Mîntuirea este lucrarea desăvîrşirii prezente, zilnice. V eşni­cia, este suma clipelor prezente în care am fost mai m ult decît biruitori în şi prin Isus Hristos. De aceea să nu uităm că în noi, dragostea tre­buie să ajuneră desăvîrşită, crezînd totul, nădăjduind totul, suferind, su- portînd totul, rostind îm preună cu apostolul P a v e l : „Pot totul prin Hristos care mă întăreşte". (Filip. 4,13).

10 Curierul Adventist

Tot aşa să

şi lumina

„Tot aşa să lum ineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă japtele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl, vostru, care este in ceruri"5, 16.

la data de cînd se cunoaşte K « i s t o r ia om enirii se poate ob-

serva că principala străduinţă a fost după lumină, după cit meu m ultă lumină.

Ar fi interesant de făcut un is­toric al lum inii şi am vedea că, por­nind de la prim ele licăriri ale scîn- teii şi focului trecind la luminarea locuinţci cu opaiţul şi lampa de petrol, am ajuns în zile le noastre să folosim cea m ai clară lumină.

Insă odată cu lum ina fizică om e­nirea a ajuns tot pe aceeaşi cale la lumina înţelepciunii, a minţii, a cunoaşterii tot mai depline, îm pin- gînd tot mai departe întunericul şi vălul ignoranţei.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre lum ina spirituală. Şi ea a mers crescînd aşa cum declară Car­tea Sfîntă în Prov. 4,18: „Dar că­rarea celor neprihăniţi este ca lum i­na strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă Ia miezul zilei". Cel neprihănit, copilul Iui Dumnezeu este un fiu al lum irii, căci lum ina cerească străluceşte pe calea credinţei Iui.

Lumina fizică este o binecuvîntare universală, căci soarele lum inează pe toţi fără deosebire, din orice neam, limbă şi popor. In faţa ra­zelor lum inoase a le soarelui, întu ­necim ea se retrage deoarece puterea ei este înfrîntă.

Domnul Hristos, apreciind aşa cum se cuvine, binefacerile lum inii şi puterea ei binefăcătoare, a făcut a- ceastă aplicaţie : „Tot aşa să lum i­neze şi lumina voastră înaintea oa­menilor".

N im ic nu doreşte Hristos atît de m ult decît de a avea instrumente prin care să reprezinte lum ii spiri­tul şi caracterul Său ; El a luat toate măsurile posibile de a transforma pe copiii Săi într-un corp lum inat de „Lumina Lumii" şi strălucind de slava lui Emanuel. Intenţia Sa este ca fiecare creştin să fie înconjurat de o atmosferă spirituală de lum ină şi de pace.

Lumina măririi Sale, caracterul Său trebuie să strălucească în ur­maşii Săi. In felu l acesta ei vor proslăvi pe Dum nezeu lum inind că­rarea spre locuinţa Mirelui, spre Cetatea lui Dumnezeu, spre ospăţul de la nunta Mielului.

Copiii lu i Dum nezeu trebuie să descopere mărirea Sa. In viaţa şi în caracterul lor, trebuie să dovedeas­că ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei. Lum ina soarelui dreptă­ţii să strălucească prin fapte bune. prin cuvinte de adevăr şi prin ac­ţiuni sfinte.

Insă nim eni nu poate da altora un lucru pe care nu l-a primit mai în- tîi. Iubirea lui D um nezeu transmisă nouă f îr ă întrerupere, face pe cel credinc'os în stare să împărtăşească şi altora această lumină.

Dacă aceia care pretind a fi ur­maşi a i lui Hristos nu sînt lumina lumii, aceasta se întîm plă din cauză că puterea dătătoare de viaţă i-a părăsit ; dacă nu m ai au de dat lu ­mină, înseamnă că nu mai au legă­tură cu Izvorul de lumină, deoarece viaţa lui Hristos în suflet, iubirea Sa descoperită în caracter, va face din ei lumina lumii.

îndem nul dat acelora care poartă num ele lui Hristos, este transmis prin proorocul Isaia cînd zice : „Scoală-te şi lum inează-te ! Căci lu ­mina ta v ine şi slava Domnului ră­sare peste tine". Dacă peste duhul vostru a răsărit slava Domnului, da­că aţi privit frum useţea Sa neîn ­trecută între zeci de mii, şi pe A- cela care este cu totul plăcut ; dacă sufletul vostru a ajuns să oglin ­dească în afară prezenţa slavei Sale, atunci vouă vă este trimis acest cu- vînt din partea Mîntuitorului.

Daţi lum ină şi veţi primi m ai m ultă lumină, căci Dum nezeu dă lum ină numai acelora care o vor reflecta m ai departe şi dacă ea este în tine atunci va lum ina şi pe alţii, căci atunci cînd Dum nezeu are de dat o lum ină necesară pentru m în-

. Mat.

tuirea muritorilor, num ai atunci EI o va da cu siguranţă.

Urmaşii lui Hristos trebuie să fie purtători de lum ină pe calea spre ceruri. Văzînd faptele lor bune, şi alţii ajung să mărească pe Tatăl care este în ceruri. Iubirea divină strălucind în inimă, armonia creşti­nă dată pe faţă în viaţă, sînt ca o întrezărire a cerului îngăduită celor ce o primesc, ca ei să-şi dea seama de frumuseţea lui.

în toate timpurile, „Duhul lui Hristos care era in ei", a făcut din adevăraţii copii ai lui Dum nezeu lumina contemporanilor lor. A dm i­răm pe Abraam, prietenul lui Dum ­nezeu, care a fost chemat din Ur-ul Caldeei să f ie purtător de lumină, iar cei din jurul lui văzînd faptele sale au preamărit pe Tatăl care este în ceruri. Ce putem spune despre Iosif, care îndeplineşte în ţara Egiptului m isiunea de purtător de lumină ? El a fost ales să dea expresie caracterului lui Hristos în m ijlocul unui neam idolatru, prin bunătatea sa, iubirea sa de fiu şi prin curăţia sa sufletească. De la Daniel şi tovarăşii lui din Babilon şi de la Mardocheu din Persia, raze strălucitoare de lum ină au lum inat în întunericul de la curţile îm pără­teşti. Lum ina lor a luminat, iar oa­m enii văzînd faptele lor bune, au preamărit pe Tatăl care este în ce ­ruri.

Dacă Hristos locuieşte în suflet, este cu neputinţă să ascundem lu ­m ina prezenţei Sale, m anifestată prin atitudine, cuvinte şi fapte de amabilitate, sim patie şi curtenie creştină. Despărţiţi de Hristos noi sîntem ca o făclie neaprinsă, ca lu ­na atunci cînd faţa e i este întoarsă de la soare.

Cine poate să privească prin cre­dinţă minunatul plan de mîntuire, slava Fiului lu i Dum nezeu Unul născut şi să nu vorbească despre ea ? Cine poate contem pla iubirea nepătată care a fost arătată pe cru­cea de pe Golgota prin moartea Dom nului Hristos pentru ca noi să nu pierim ci să avem viaţă veşn i­

Iulie — August 1978 .......................... MU

lamineze

voastră

că ? Cine poate să privească aceasta şi să nu aibă cuvinte prin care să aducă slavă Mintuitorului ? P lăcu­tul cîntăreţ al lui Israel II lăuda cu harfa sa z ic în d : „Voi spune strălu­cirea slăvită a m ăreţiei Tale şi voi cînta m inunile Tale. Oam enii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată şi eu voi povesti m ăreţia Ta“. (Ps. 29,9 ; 145,5.6).

Dom nul Hristos priveşte atît de bucuros pe orice credincios predat Lui care lum inează tainele iubirii în tru p a te ! Vorbiţi despre ea în con­vorbirile voastre, în rugăciunile voastre, în cîntările voastre, vestiţi peste tot solia despre slava Sa.

Lucrarea dată de Hristos copiilor Săi a fost concretizată prin afirm a­ţia : „Voi sînteţi lum ina lumii". în zilele Dom nului Hristos, egoismul, mîndria şi prejudecata inălţaseră un zid puternic şi mare de despărţire între oameni. Dar El a dărîmat a- cest zid de d esp ă rţire : Iubirea de sine, prejudecata separatistă şi a predicat iubirea pentru toată fam i­lia fiilor lui Adam. El ne învaţă să privim pe oricine se află în nevoie ca fiind aproapele nostru.

Hristos, chipul strălucirii Tatălui a venit pe acest păm înt ca Lumina lumii. El a venit pentru a ne des­coperi pe Dum nezeu şi despre El stă scris că a fost uns cu Duhul Sfînt şi cu putere şi „umbla din loc în loc făcînd bine“. In sinagoga din Nazaret Isus a zis : „Duhul D om nu­lui este peste Mine pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia ; M-a trimis să tăm ăduiesc pe cei cu inim a zdrobită, să propovăduiesc ro­bilor slobozirea şi orbilor căpătarea vederii ; să dau drumul celor apă­saţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului". Aceasta a fost şi lu ­crarea pe care a încredinţat-o uce ­nicilor Săi. „Voi sînteţi lum ina lu ­mii" a zis El. Tot aşa să lum ineze şi lum ina voastră înaintea oam eni­lor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vos­tru care este în ceruri". Aceasta este lucrarea pe care o descrie pro­fetul Isaia zicînd : „împarte-ţi pîi- nea cu cel flăm înd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără a d ă p o st; da­că vezi pe un om gol, acoperă-1 şi nu întoarce spatele sem enului tău. Atunci lum ina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede ; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Dom nului te va însoţi". (Is.58,7.8).

în felu l acesta, în noaptea întune­ricului spiritual, mărirea lui D um ­nezeu — caracterul Său — trebuie să strălucească prin copiii Săi, ridi- cînd pe cei căzuţi şi m îngîind pe cei întristaţi.

Dum nezeu nu ne cere să dăm a- proapelui num ai darurile noastre ci să-i arătăm şi o faţă veselă, să-i spunem cuvinte încurajatoare şi să-i întindem mus a cu căldură. Ssnt ut ii caro nu m ai au nădejde ; aduceţi-le din nou razele soarelui. A lţii au pierdut curajul ; adresaţi-le cuvinte înviorătoare şi rugaţi-vă pentru ei.

A lţii au nevoie de pîinea v i e ţ i i ; frîngeţi-o sufletului lor. M ulţi suferă de o boală sufletească ce nu poate fi vindecată de nici un balsam pă- m intesc şi care nu poate f i tăm ă­duită de nim eni. Rugaţi-vă pentru aceste suflete, şi spuneţi-le că e x is ­tă „un balsam în Galaad", un Me­dic care poate vindeca.

Nu pot trece m ai departe fără să am intesc de o eroină anonim ă care fiind luată roabă de arm atele siri­ene a fost dusă să slujească în casa mai m arelui arm atei siriene, Naaman. în acea casă ea nu putea să vorbească nim ic despre Dum ne­zeul ei. Nu putea spune că D um ne­zeu este mare, că este puternic, că este iubitor şi bun. Nu putea să povestească nim ic despre toate aces­tea căci i s-ar fi răspuns că situa­ţia e i nu oferă nici o dovadă despre un aşa Dum nezeu. Această fetiţă al cărui num e nu ne este lăsat pe paginile Sfintei Cărţi, a preferat să tacă şi să lum ineze prin v iaţa şi prin activ itatea ei. O singură dată este scris că a vorbit ea şi aceasta cu ocazia bolii incurabile a stăpînu- lui ei. A tunci ea a spus că există o soluţie de vindecare în Israel şi a indicat şi num ele om ului care putea face acest lucru. Ce m ărtu­rie p u tern ică ! Ce lum ină străluci­toare ! Lum ina cunoştinţei despre Dumnezeul cel adevărat a aiuns şi pe acele m eleaguri deoarece Naaman şi cei ai casei lu i au văzut fantele ei bune ş i . . . au proslăvit pe Dum ­nezeul lui Israel care este în ceruri.

Prin purtarea de răspunderi şi a crucii lui Hristos în orice !oc ne vom găsi, lumina lui Hristos va lumina prin copiii Săi care lucrează aşa cum a lucrat El pentru alţii.

încercările suportate cu răbdare, binecuvîntările primite cu recunoş­tinţă, isp ite le biruite cu bărbăţie, umilinţă, bunătatea, m ila şi dragos­tea, date pe faţă în chip natural, constituie lum ina care străluceşte în caracter, în constrast cu întune­ricul inim ii egoiste în care lumina vieţii n -a lum inat niciodată.

După cum la creaţiune cînd pe faţa apelor era întuneric. Dumnezeu a zis : ,,Să fie lum ină !“ şi

a fost lum ină astfel şi în în ­tunericul spiritual, Cuvîntul lui Dumnezeu este acela care, zice şi se face lumină. Prin Spiritul Sfînt, Cuvîntul lui Dum nezeu este o lu ­mină de îndată ce a ajuns să se vadă ca putere transformatoare în viaţa celui care l-a primit. Ca ur­mare, a venit de la Dum nezeu o solie cu influenţă luminătoare şi cu putere mîntuitoare care aduce cu sine lumina măririi Sale, lumina bu ­nătăţii, a m ile i şi a adevărului Său.

Hristos a venit şi ne-a arătat cum să luminăm. El S-a declarat pe Sine ca lum ină a lum ii şi oriunde S-a aflat, El a fost o fîntînă de har mîntuitor.

Isus a fost o lumină prin dragos­tea Sa. Tot aşa să lum ineze şi dra­gostea voastră.

Isus a fost o lum ină prin bună­tatea Sa. Tot aşa să lum ineze şi bunătatea voastră.

Isus a fost o lum ină prin mila Sa. Tot aşa să lum ineze şi mila voastră.

Isus a fost o lum ină prin bună­voinţa Sa. Tot aşa să lum ineze şi bunăvoinţa voastră.

Isus a fost o lumină prin am abi­litatea şi simpatia Sa. Tot aşa să lum ineze simpatia şi amabilitatea voastră.

Isus a fost o lum ină în faptele Sale de binefacere şi ajutorare. To' aşa să lum ineze şi binefacerea şi spiritul vostru de ajutorare.

Isus a fost o lum ină în căminul părintesc. Tot aşa să lum ineze şi viaţa voastră de cămin.

Isus a fost o lumină în v iaţa Sa socială. Tot aşa să lum ineze şi viaţa voastră înaintea oamenilor.

Isus a fost o lum ină în încercările şi suferinţele Sale. Tot aşa să lu ­m ineze şi biruinţa voastră.

Isus a fost o lum ină în credin- cioşia Sa. Tot aşa să lum ineze şi credincioşia voastră.

Isus a fost o lum ină în ascultarea Sa. Tot aşa să lum ineze şi ascul­tarea voastră.

Căci El ne-a dat o pildă ca şi noi să călcăm pe urm ele Sale.

Iată cîteva gînduri care să ne preocupe în mod deosebit în această Săptămînă de Kugăciune. Să ne pu­nem întrebarea : Sînt eu o lumină? văd aceia care stau în legătură cu m ine pe Hristos şi caracterul Său ? Faptele m ele sînt faptele luminii, şi sînt ele stim ulente spre bine pe ca­lea către cer ?

Locuieşte Hristos în inima mea şi trăiesc eu viaţa Sa? Lum ina pe care o am este pusă sub obroc sau lum inează pe toţi cei din jur?

Să ajute Dumnezeu ca lumina noastră să lum ineze pentru ca oa ­m enii văzîad faptele noastre bune, să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri ! Amin.

P a s to r

Dumitrescu Nelu

Curierul Adventist

D R A G O S T E A nu t î,deşteJk ubirea nu se gîndeşte şi num se ocupă de nim ic ce este i-

~ moral. Ea nu se va gindi niciodată să facă cuiva rău, să pro­ducă dureri inutile, să aducă ne ­cazuri sau nenorociri. Toate acestea pentru că dragostea nu se gîndeşte la rău.

Cel care are în inim a sa dragos­tea lui Hristos, îşi va controla cu m ultă grijă gîndurile. M otivul pen­tru care va proceda în acest fel este foarte s im p lu : gîndurile rele, vor produce un om r ă u ; gîndurile pline de iubire, vor modela un su ­flet iubitor. Cel care doreşte să a- jungă desăvîrşit trebuie să-şi facă bine şi în m od desăvîrşit — edu ­caţia gîndirii sale.

în Eden, Dom nul Dum nezeu S-a întîln it cu Adam şi Eva faţă-n faţă, învăţîndu-i şi sfătuindu-i. Iubirea Lui a stat la baza acestor studii edenice. Şi putem spune că Adam şi Eva iubeau pe Domnul Dum ne­zeu cu toată inim a lor, cu tot su ­fletul dar şi cu toată puterea lor. Fiecare gînd al lor era îndreptat spre binele comun. Atunci cînd au păcătviit însă, aceste relaţii s-au deranjat, şi cu trecerea veacurilor au ajuns dureros de stricate. De aceea numai printr-un sever pro­ces de educaţie, în care toate pu­terile fizice intelectuale şi spiri­tuale să colaboreze spre o armo­nioasă dezvoltare, trebuie să aibă loc restaurarea noastră... De fapt, în ultimă analiză aceasta este lu ­crarea m întuirii şi obiectul educa­ţiei noastre religioase.

Lucrarea m întuirii însem nează de fapt lucrarea de REÎNNOIRE, RESTAURARE şi RĂSCUM PĂ­RARE a celui păcătos dar care pri­m eşte harul mîntuitor în jertfa Domnului Hristos dovada iubirii supreme.

Apostolul Pavel ne s p u n e : „Să nu vă potriviţi chipului veacului a- cestuia, ci să vă prefaceţi prin în ­noirea m inţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui D u m n ezeu ; cea bună, plăcută şi desăvîrşită“. (Rom. 12, 2).

Ca părinţi avem îndatoriri fată de fam ilia noastră, dar şi faţă de Dumnezeu şi faţă de societate, faţă de viaţa în sine. Noi trebuie să dăm lui Dum nezeu şi ţării nişte copii sănătoşi, educaţi, spre a fi de un real folos bisericii şi vieţii. De aceea trebuie să ne îndeplinim bine îndatoririle pe care le avem ca pă­rinţi. Un excelent cuvînt inspirat ne spune : „Lăsaţi ca egoismul, mîndria şi impunerea propriei v o ­inţe să-şi urmeze cursul nestinghe­rit în primii trei ani de viaţă ai

copilului, şi va fi foarte greu să-l faci mai tîrziu să se supună disci­plinei fam iliei, v ieţii, m uncii. P en ­tru că el se va com place în a ur­ma „pornirile lu i“, iar cercul fa ­m iliei sau al societăţii va fi ca un jug pentru el. A ceste tendinţe ne ­gative vor creşte odată cu creşte­rea lui şi lipsa controlului şi stă- pînirii de sine nu-1 va face de folos".

De aceea, atunci cînd m am ele în ­vaţă pe copiii lor ascultarea, pen n i că ei o iubesc, ea le imprimă pri­m ele lecţii ale iubirii divine. Deci este de o foarte mare importanţă ca să ne facem datoria faţă de casa noastră.

Atunci cînd sîntem obişnuiţi a gîndi rău, să ne străduim a ne deba­rasa de aceste gînduri. M inţile şi pornirile in im ii noastre trebuiesc re­înnoite. Cîtă durere, cîte necazuri nu îndură m ulte fiin ţe inocente, din partea unora a căror gînduri sînt îndreptate num ai spre răul şi cîtă bucurie şi fericire nu aduce un zîrn- bet, un gest de simpatie şi dragoste chiar pentru un frate, sau pentru o soră. Iată de ce reînnoirea fiinţei noastre era atît de categoric prezen­tată de Dom nul Hristos : „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea îm părăţia lui Dumnezeu". (Ioan 3,3).

A restaura însem nează a readuce la starea iniţială un lucru, o situa­ţie. A restaura în noi chipul carac­terului lui Dumnezeu, însem nează a îndepărta din caracterul nostru tot ceea ce nu conlucrează la desăvîr- şirea noastră, la asemănarea noastră cu Dumnezeu. Pentru un credincios, numai atunci cînd voinţa sa va fi călăuzită de Duhul Sfînt, numai atunci va putea atinge acest dezi­derat sfînt. Din acest punct de v e ­dere lucrarea noastră spirituală este o lucrare de reformaţiune. Sîntem datori înaintea lui Dum nezeu a face din fam iliile noastre cetăţui ale iubirii divine, a acţiunilor altruiste şi sfinţitoare.

Efectul iubirii mîntuitoare a Dom ­nului Hristos şi a jertfei Lui ispăşi­toare, este ca nrin puterea Duhului Său cel Sfînt să se restaureze în cel credincios im aginea Creatorului nostru, spre a-1 readuce la desăvîr- şirea în care a fost creat, pentru desăvîrşirea lui totală, corp, suflet şi spirit, pentru ca Hristos să Se reflecte în v iaţa şi activitatea noastră.

„Dragostea", spune inspiraţia d iv i­nă, este baza creaţiunii şi a răscum ­părării". Acest fapt a fost făcut clar în Legea lui Dum nezeu care este ghidul de viaţă al credinciosului,

dovada ascultării noastre de D um ne­zeu. Cea dintîi, şi cea m ai mare poruncă este : „Să iubeşti pe Dom ­nul Dum nezeul tău, cu toatăinima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău : şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10,27). Pentru creştin, a iubi pe Dumnezeu, pe Cel Infinit, pe Cel Atotcunoscător, cu toată pu­terea, cu toată inima, cu toată capa­citatea fiin ţei sale, însem nează dez­voltarea în cel m ai înalt grad a tuturor facultăţilor spirituale. în ­sem nează ca întreaga fiinţă — corp, suflet şi spirit — să reflecte carac­terul Ziditorului nostru.

Unul dintre cele mai dificile as­pecte ale restaurării chipului lui Dumr'ereu în fiii Săi esie educarea potenţialului intelectual.

„Fiecare fiinţă divină, creată după chipul lui D um nezeu este dotată cu o putere asemănătoare aceleia a Creatorului". Individualitatea sa, puterea_ sa de a gîndi şi a înfăptui sînt atribute ale personalităţii um a­ne. Este nevoia noastră de a dez­volta în viaţa aceasta puterea divină. Este nevoia şi datoria noastră de a le primi direct, de la izvorul adevă­rului veşnic, făcîndu-ne puternici în gîndire şi eficienţi în lucrările noas­tre, fapt care ne face să fim mai presus de împrejurări, cu o judecată luminată, în acelaşi timp „blînzi şi smeriţi cu inima", supuşi şi gata de sacrificii pentru binele şi ferici­rea altora. în acest fel vom ajunge a dezvolta un caracter statornic, care să nu sacrifice adevărul şi nepri- hănirea pe altarul egoism ului sau am biţiei nesfinţite. în acest fe l Du­hul lui Dum nezeu va întări rezis­tenţa noastră spirituală, înfrîngînd răul şi păcatul din viaţa noastră, şi rămînînd cu hotărîre lîngă con­vingerile noastre spunînd asem enea marelui bărbat Martin Luther : „Aici stau şi nu pot face altfel. Aşa să-m i ajute Dumnezeu".

Răscumpărarea, im plică lucrarea de a recumpăra ceva, de a lua ceva înapoi plătind preţul cu care a fost cumpărat iniţial, sau uneori chiar mai mult. Mai însemnează a e libe­ra, a elibera de păcat şi de conse­cinţele lui. A mîntui.

Prin păcat, Adam a trebuit să „plece" din faţa lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost P lanul Mîntuirii, sepa­rarea păcătosului de D um nezeu ar fi fost veşnică. Dar prin moartea răscumpărătoare a Dom nului Hris­tos, comuniunea păcătosului cu Dum ­nezeu a redevenit posibilă. Sacri­ficiul Fiului lui Dum nezeu a avut repercusiuni asupra vieţii spirituale

Iulie — August 1978 13

a celor credincioşi făcînd, prin D u­hul Sfînt, posibilă nim icirea cu de- săvirşire a răului, a păcatului in viaţa celor ce se identifică cu Hristos.

Dragostea a fost aceea care a făcut ca Domnul Hristos să răscum­pere — prin propria Sa viaţă — pe păcătos. (Ioan 3,16). Şi tot dragostea de Dumnezeu şi de m întuire face pe copiii lui Dum nezeu în stare să dea pe faţă in viaţa şi activitatea lor, caracterul celui Prea înalt.

Deci putem spune că este posibil pentru noi a iubi în mod desăvîrşit pe Dumnezeu, aşa îneît gîndurile,

cuvintele şi faptele noastre să fieo reflectare a gîndurilor, cuvintelor şi faptelor Lui (2 Cor. 1,3—6). Prin­cipiul acesta al dragostei poate de­veni o putere în viaţa noastră. U n i­tatea cu Hristos poate deveni o rea­litate, fapt ce ne va da tăria nece­sară pentru a asculta de Dumnezeu. Făgăduinţa ne este dată că : „Vă voi da o inim ă nouă, şi voi pune în voi un duh nou ; voi scoate din trupul vostru inim a de piatră, şi vă voi da o inim ă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi

şi să îm plin iţi legile Mele". (Ezech. 36, 26. 27).

Lucrarea mîntuirii noastre este lucrarea de Reînnoire, de Restau­rare şi Răscumpărare, este lucrarea naşterii din nou, o condiţie a m în­tuirii noastre.

Să facem din acestă Săptămînă de Rugăciune, ocazia desăvîrşirii noas­tre şi să nu uităm niciodată că „dra­gostea... nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Da — dragostea nu va pieri niciodată.

c^ukirea ia Ine ni

eînd Dom nul Dumnezeu ne sfă ­tuieşte a studia Sfinta Scrip­tură, atunci, trebuie să ştim că Cuvintul Său conţine o solie deo­

sebit de importantă pentru mîntu- irea noastră. Inspiraţia divină ne spune : „Domnul doreşte ca să atra­gă atenţia poporului Său la cel de al 13-lea capitol al epistolei întîia că­tre Corinteni. Citiţi acest capitol şi veţi obţine din lectura şi aprofun­darea lui m îngîiere şi putere. în v ă ­ţaţi din acest capitol valoarea pe care Dum nezeu o acordă unei iu­biri sfinţite, de natură divină, lă- sînd ca lecţia pe care ne-o dă să o luăm în inim a noastră. Să învăţăm faptul că dragostea biblică, care este dragostea lui Hristos, este de natură cerească, şi că fără ea, toate cele ­lalte calităţi pe care le-am avea sî” t fără valoare". (Comentariul A.Z.S./ VI/1091).

In 1 Corinteni 12, apostolul Pavel ne vorbeşte despre binecuvîntarea diverselor daruri ale Duhului Sfînt. Credinţa, darul vindecărilor, al m i­nunilor, a l profeţiei, al deosebirii duhurilor, al tălm ăcirii lim bilor şi altele. Apostolul Pavel sfătuieşte pe credincioşi ca ei să „umble după darurile cele mai bune“ . (v. 31).

Cu toate acestea, oricît de im por­tante ar fi aceste daruri ale Duhu­lui Sfînt, apostolul Pavel declară că există o cale m ult m ai minunată, ceva mult m ai bun ca să fie cău­tat. dorit. Această cale m ai m inu­nată pe care apostolul doreşte ca noi s-o cunoaştem, este iubirea. Căci ea, iubirea, m erge cea de a doua m ilă ; ea trece dincolo de... lim ită !

„Chiar dacă aş vorbi in lim bi o- m eneşti şi îngereşti şi n-aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chim val zăngănitor.

„Şi chiar dacă aş avea darul pro- orociei, şi aş cunoaşte toate tainele

şi toată ştiinţa ; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa îneît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic.

„Şi chiar dacă mi-aş împărţi toa­tă averea pentru hrana săracilor, chiar dacă m i-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-m i foloseşte la nimic." (1 Cor. 13,1-3).

Înaintea lui Dum nezeu există ceva mai mare, m ai grandios decît da­rurile sp irituale cuprinse în 1 Corin­teni 12. Există acea cale „mai m inu­nată". Este calea iubirii.

„Nici vorbitorul de talent şi nici spiritul cel m ai ascuţit nu contează înaintea lui Dum nezeu. Ci spiritu­alitatea profundă, iubirea adevăru­lui, tem erea de Dumnezeu, iată ce au o influenţă puternică." (Idem).

Iubirea m erge dincolo de darurile naturale, dincolo de ta lentele cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Este foarte posibil ca cei care posedă da­ruri deosebite să se deosebească sau să le folosească în mod greşit. Dar iubirea este liantul cel m ai puternic care ţine pe poporul lui Dumnezeu strîns unit.

Capitolul 13 din prima epistolă a apostolului P avel către Corinteni, num it de un scriitor şi „imnul dra­gostei", este o părticică a Sfintelor Scripturi pe care nici chiar un stu­diu de o v iaţă nu-1 va epuiza. Unde putem noi găsi un capitol m ai potri­v it pentru o exam inare de sine ca acesta ? Chiar şi cei m ai „buni" dintre noi, au nevoie ca să cerce­teze profunzim ile acestui capitol. Şi aceasta cît de des.

Cinci puncte pe care m arele P a ­vel le subordonează iubirii în acest capitol, pot fi aplicate nouă, B ise ­ricii A.Z.S.

1 CHIAR DACA AŞ VORBI IN LIMBI OMENEŞTI Ş l ÎNGEREŞTI", (v.l p.p.).

Ca biserică a Adventiştilor de Ziua a Şaptea putem prezenta cu elocvenţă adevărurile biblice. Pro­povăduitorii Evangheliei, pastorii noştri pot depune eforturi care să le depăşească puterile, să prezinte subiecte care să capteze in im ile şi interesele comunităţilor lor. Toţi, slujitori şi credincioşi ai bisericii A.Z.S. putem să dăm o puternică mărturie în favoarea M intuitorului nostru, în favoarea adevărului pre­zent. Putem face jertfe materiale, sau de altă natură. într-un cuvînt, putem face orice. Dar dacă nu avem iubire unii pentru alţii, dacă ceea ce facem nu facem din iubire, a- tunci „sîntem o armă sunătoare sau un chim val zăngănitor".

2. „ŞI CHIAR DACA AŞ AVEA DARUL PROOROCIEI" (V. 2 p.p.).

Aici se am inteşte un lncrv '•n care, în mod deosebit se identifică biserica A.Z.S. Sîntem o biserică a profeţiei : urmărim în timp şi spa­ţiu desfăşurarea şi împlinirea pro­feţiilor. Deşi avem în m ijlocul nos- stru cuvintul inspirat al profe­ţiei, sau al proorociei, dacă însă sîn ­tem aspri, reci, legalişti, dacă dra­gostea lui Hristos lipseşte din v ia ­ţa şi lucrarea noastră, atunci apos­tolul P avel declară că „nu sîntem nimic". Alături, şi împreună cu da­rul proorociei, sau al profeţiei, tre­buie să fie şi o dragoste neegoistă care să caracterizeze poporul lui Dumnezeu.

3. „CHIAR DACA AŞ CUNOAŞTE TOATE TAINELE", (v. 2). Biserica A.Z.S. poate aplica aceasta la în ţe ­legerea tainelor profetice ca cele pe care le găsim în cartea lui Daniel, care a fost sigilată pînă la „vremea

14 Curierul Adventist

sfîrşitului“, cum şi la cele din car­tea Apocalipsei şi la soliile celorlal­te profeţii biblice. Pentru înţelege­rea acestor porţiuni ale Inspiraţiei noi datorăm m ult existenţei noastre ca biserică. D ar aposto lu l ne rea­m inteşte că nu sîntem nim ic dacă nu reflectăm în viaţa şi activitatea n o a s tră iu b irea lui D um nezeu.

4 „CHIAR DACA MI-AŞ ÎM- PARTI TOATA AVEREA PENTRU HRAISTA SĂRACILOR" (v. 3). S lu ­jirea altora, este principiul slujirii advente. Domnul Hristos, ne spune inspiraţia d iv ină“ a trăit pentru a face pe alţii fericiţi". A fi de ajutor celui ce are nevoie de sprijinul tău, este principiul slujirii divine. Dar şi atunci, forţa m otrice a acţiunilor noastre trebuie să fie iubirea faţă de aproapele, altfel totul va fi în zadar.

5. „CHIAR DACA M I-AŞ DA TRUPUL SA FIE ARS“. (v.3). Aici P avel aduce în lum ină zelul m ar­tirilor — dispoziţia de a-şi da viaţa pentru adevăr. Biserica Adventă a fost totdeauna cunoscută ca fiind plină de zel, de consacrare şi cre- dincioşie faţă de adevăr. Istoria ei este plină de bărbaţi şi fem ei care au rămas lîngă adevăr. Dar, spune apostolul, dacă iubirea Domnului Hristos n-a fost forţa determinantă în toată această m an ifestare.. . nu foloseşte la nimic.

Dacă toate actele amintite mai sus nu sînt m otivate de dragoste, ele nu vor fi de nici o valoare, ne spune apostolul. Inspiraţia divină ne spune că : „în zelul său cineva poate să fie gata să-şi depună viaţa pen­tru adevăr, şi cu toate acestea dacă faptele m ele sînt lipsite de aurul iubirii e le vor fi considerate de că­tre Dum nezeu ca un entuziasm de­plasat şi o am biţie ipocrită". (5 T/ 168).

Existau desigur trăsături bune de caracter şi fapte bune printre m em ­brii bisericii din Corint în primul secol al erei noastre, deci în bise­rica apostolică. Sînt de bună seamă, multe lucruri în viaţa şi lucrarea noastră care merită a fi lăudate, dar nu trebuie să uităm faptul că iu ­birea, acea iubire neegoistă, dezin­teresată a Dom nului Isus, trebuie să fie cauza primară, puterea ce generează fiecare act al vieţii şi lu ­crării noastre.

Dragostea trebuie să fie aceea care ne strînge lîngă Dumnezeu prin crucea Golgotei şi care apoi ne învredniceşte a face lucruri m a­ri pentru El. Ea trebuie să fie aceea care să înlăture barierele şi zidurile despărţitoare dintre fraţi şi care ne inspiră a vedea tot ceea ce este m ai bun în aceia cu care noi venim în legătură. Fără această dragoste ce porneşte din Dum nezeu şi a deter­m inat m întuirea noastră, fără ACEASTA dragoste „nu sîntem n i­mic". Nu contează cit de înaltă este poziţia noastră, cît de m ult am slu ­jit lui Dum nezeu şi semenilor, nu importă ce credem despre NOI în ­

şine. Dacă inim a noastră, viaţa şi acţiunile noastre nu sînt pline pînă la refuz de ACEST MOD DE IU BI­RE, IUBIREA CE SE JERTFEŞTE A DOMNULUI HRISTOS, dacă nu vom abandona tot ceea ce este firesc în viaţa şi activitatea noastră şi care ne-a dezamăgit pe noi, pe cei din jurul nostru şi adesea întreaga comunitate, n-am fost, nu sîntem şi nu vom fi decît „O ARMA SU N Ă ­TOARE, sau un chimbal zăngănitor. Deci nu am fost, nu sîntem şi nu vom fi nimic. Dacă nu vom înde­părta spiritul egoist din viaţa noas­tră, nu sîntem adevăraţi ucenici ai Domnului Hristos.

Ce este oare dragostea pe care Dum nezeu o prezintă ca fiind aşa de importantă şi absolut indispensa­bilă v ieţii de creştin ? Să vedem ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu, ce răspuns ne poate da la această în ­trebare.

In prima sa epistolă către Corin- teni, apostolul P avel foloseşte e x ­presia greacă „agape". Această e x ­presie a fost de curînd găsită şi în alte lucrări literare. în afară de cele creştine, deşi expresia apare de m ulte ori în Septuaginta, Biblia în limba greacă folosită de primii creştini. Aşa cum era expresia fo ­losită în Noul Testam ent, „agapS" descrie iubirea ca un principiu. Iu­birea (agapă) izvorăşte din respect nentru calităţile adm irabile a le o- biectului ei. Iubirea (asjape) este o calitate deosebită a afecţiunii de­monstrate în oărtăşia creştinilor unii faţă de ceilalţi. In acest fel agapS" aşa cum este folosită expresia în Noul Testament, este o experienţă divină ce-şi găseşte calea spre in i­ma creştinului născut din nou.

Un savant grec spunea următoa­rele desnre expresia „agape" folo­sită în Noul Testam ent. „Ea nu este un im puls al sentim entelor, ea nu însoteşte întotdeauna înclinaţiile na ­turale, si nici r*u se îndreaptă nu ­mai asupra acelora la care a des­coperit unele afinităţi".

Atunci cînd citim cu atenţie cu­v intele lui P avel din scrisoarea sa adresată credincioşilor comunităţii din Corint, şi în diferite versiuni ale Scripturilor, descoperim din nou marea însem nătate a ceea ce este dragostea lui Dum nezeu pentru un creştin consacrat. Acest fel de dra­goste ne va face mai buni şi m ai a- mabili. Mînia şi gelozia nu se vor mai găsi niciodată în inim a care va fi plină de dragostea lui Dumnezeu.

Iubirea, dragostea despre care vorbeşte apostolul P avel — nu ne face mîndri sau lăudăroşi. Ea nu ne va inspira idei de înfumurare în le ­gătură cu com petenţa sau im portan­ţa noastră. Dragostea aceasta nu ne face aroganţi, şi nici nu ne va face să ne prezentăm aşa cum nu sîntem . Grosolănia, comportarea necuviin ­cioasă, indecentă, egoismul, nu vor izvorî niciodată din inim ile ce sînt plime de iubirea despre care vorbim în aceste pagini. Iubirea aceasta d i­vină nu ne va face să fim uşor iri­

tabili, să ne ofensăm prea repede. Ea nu ne va îngădui niciodată să facem liste ale scăderilor fraţilor noştri pe care să le difuzăm apoi în mijlocul frăţietăţii. Mai degrabă, dragostea pe care doreşte atît de mult Dum nezeu s-o vadă în inim a mea şi în inim ile dumneavoastră, va fi dragostea ce va um ple inim a şi viaţa noastră de acte de îndelungă răbdare, de simpatie, compasiune şi bunătate.

Da, toate acestea şi încă multe altele sînt cuprinse în dragostea lui Dumnezeu pe care El doreşte s-o reverse cu îm belşugare în in i­mile copiilor Săi, dacă îi vom o- feri această ocazie.

Cît de pline de muzicalitate, de sfaturi practice sînt primele două versete ale cap. 13 din 1 Corinteni. Fiecare cuvînt sau frază este o pre­dică ce se cere a fi trăită ; da, este o viaţă ce se cere trăită de fiecare copil al lui Dum nezeu din Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Domnul Isus Hristos a arătat aces­te frum oase trăsături de caracter în viaţa Sa trăită aici pe pămînt. „De­oarece sînteţi copii scumpi ai lui Dumnezeu, trebuie să încercaţi să fiţi asem enea Lui". (Efes. 5,1 trad. engl.)

DRAG O STEA . . . dragostea nu este sentiment, nu este pasiune şi nici lăcomie.

Dragostea este veşnică slujind u- nei nevoi ; ea este părtaşă vieţii, purtînd o viaţă, adusă la fiinţă spre a sta ca scut adversităţii şi luptei.

Dragostea este parfumul ce por­neşte din petalele fiecărui trandafir s fă r îm a t; este cel m ai plăcut lucru pe care Dum nezeu sau om ul îl cu­noaşte ; dragostea este răbdătoare, bună şi plină de înţelepciune. Ea, dragostea, este cel mai măreţ lucru, din cele ce ne-au fost date pînă acum.

Dragostea, nu caută la a le sale, ea străluceşte cu putere atunci cînd este văzută prin prisma Golgotei.

Fiecare credincios al bisericii ad­ventiste aşteaptă cu dor şi se roagă pentru „încheierea P lanului de Mîntuire". a lucrării, pentru ca so­lia m întuitoare a harului divin să zboare ca pe aripi pînă la marginile pămîntului. Pentru aceasta trăim, ne rugăm, şi lucrăm.

„Nimic nu va zidi mai bine că­m inul celor răscumpăraţi", spune inspiraţia divină, „de cum o va face dragostea Dom nului Hristos m ani­festată de m em brii bisericii."

Ceea ce ne trebuie tuturor, slu ji­torilor lui Dumnezeu, slujbaşilor com unităţii şi tuturor membrilor, nu este nevoia unor noi m etode de lucru în Comunităţi ,şi nici alte lu ­cruri care — am putea spune noi— ne ajută la încheierea lucrării. Ceea ce ne trebuie cu pregnanţă, imperativ, este necesitatea iubirii, a iubirii Dom nului Hristos, a iubirii ce se jertfeşte, a iubirii care este

(Continuare în pag, a 18-a)

Iulie — August 1978 15

D U M N E Z E UE S T E D R A G O S T E

„Ş i n o i a m c u n o s c u t ş i a m c r e ­z u t d r a g o s t e a p e c a r e o a r e D u m ­n e z e u f a ţ ă d e n o i . D U M N E Z E U E S T E D R A G O S T E " . (1 I o a n 4.16).

■ t f V u m n e z e u este dragoste". (1 M M Ioan 4,16). Natura lui, Legea

Sa, întregul Său caracter este DRAGOSTE. Din totdeauna a fost şi întotdeauna va fi astfel pentru că din totdeauna, deci din veşnicie — Dum nezeu a fost şi va fi dragoste. Căci, Cel Prea înalt, a Cărui locuinţă este veşnică şi ale Cărui cărări sînt veşnice nu se schimbă. „ în El nu este nici schimbare, nici umbră de mutare". (Is. 57,15 ; Habacuc 3,6 ; Iacob 1,17). Fiecare m anifestare a puterii creatoare este o expresie a puterii infinite a Celui Atotpu­ternic. Suveranitatea lui Dum nezeu cuprinde în sine plinătatea binecu- vîntării tuturor fiinţelor create.

„Istoria marelui conflict dintre bine şi rău, conflict izbucnit cîndva în ceruri şi care continuă pînă la finala înfrîngere a lui Satan şi era­dicarea păcatului din univers, este de asem enea o demonstrare a dra­gostei de neschim bat a lui D um ne­zeu...

„Legea dragostei divine fiind te ­m elia guvernării lui Dumnezeu, feri­cirea fiinţelor inteligente depinde de acordul lor perfect cu marile ei principii ale neprihănirii...

„Atîta vrem e cît fiin ţele create au recunoscut această legătură a dra­gostei divine, a fost o perfectă armo­nie în întreg universul lui Dum ne­zeu. A fost b u c u r ia oştilor îngereşti aceea de a îndep lin i planurile şi voinţa Creatorului lor. Ei erau în- cîntaţi în a reflecta slava Sa şi a-I aduce laude. Şi în timp ce dragostea pentru Dum nezeu era supremă, dra­gostea unul pentru celălalt era plină de încredere neegoistă. Nu exista nici o urmă de discordie care să dăuneze armoniei cereşti". (P.P./ 33—35).

„Adam a fost la început înzestrat cu puteri nobile şi cu o m inte bine echilibrată. El era o fiinţă desăvîr- şită şi în deplină arm onie cu D um ­nezeu. Cugetele sale erau curate, scopurile şi intenţiile lui erau sfinte. Prin neascultare însă, darurile şi calităţile sa le ajunseseră stricate şi pervertite, iar egoism ul luă locul iubirii adevărate. Prin călcarea Legii, el ajunse atît de slab, încît îi era cu neputinţă să se împotrivească păcatului prin propriile sale puteri. Şi astfel păcătosul ajunse robul Sa­tanei, şi ar fi rămas pe vecie, dacă Dumnezeu, în iubirea Sa, n-ar fi intervenit în mod special". (C.H.13).

„Satan făcu pe fiii lui Adam să socotească pe Dum nezeu drept o fiinţă a cărei însuşire principală constă într-o dreptate aspră. El în ­suşi fiind un judecător sever şi un creditor brutal şi neînduplecat. El descrie pe Creator ca pe o persoană, care pîndeşte cu ochi atenţi şi răi greşelile şi păcatele tuturor ca să aducă asupra lor m înie şi pedeapsă". (Idem, pag. 7).

„Pămîntul s-a întunecat din cauză că Dum nezeu nu era văzut aşa cum este în realitate. Pentru ca umbra aceasta posomorită să poată f i lum i­nată, pentru ca cei păcătoşi să poată

găsi calea întoarcerii la Dumnezeu, trebuia să dispară puterea înşelă ­toare a lui Satan. Acest lucru nu trebuia să se facă silit, exercitarea forţei fiind contrară principiilor de guvernare ale lui Dumnezeu. El do­reşte num ai un serviciu din iubire şi iubirea nu poate fi ordonată, nu poate fi cîştigată prin forţă sau prin autoritate ; num ai prin iubire se tre­zeşte iubirea. A cunoaşte pe D um ­nezeu însem nează a-L iubi ; carac­terul Lui trebuia să fie demonstrat că este în contrast cu cel al lui Satan. Lucrul acesta nu-1 putea face decît o singură fiinţă în întreg uni­versul Iui Dumnezeu. Acela care cu­noştea înălţim ea şi adîncim ea iubirii lui Dumnezeu, putea să o facă cu­noscut". (H.L.L. 16.17).

„Dăruirea Dom nului Hristos des­coperi inim a lui Dum nezeu Tatăl. Prin aceasta avem dovada că Dum ­nezeu are faţă de noi gînduri de pace şi nu de nenorocire. (Ier. 29,11). Aceasta arată că deşi ura lui D um ­nezeu faţă de păcat este tot aşa de puternică, ca ş i moartea, iubirea Sa pentru păcătos este mai tare decît moartea. Luînd asupra Sa lucrarea răscumpărării noastre, El nu va cruţa nimic, oricît de costisitor ar fi, dacă aceasta se dovedeşte necesar pentru desăvîrşirea lucrării Sale. Nici un adevăr esenţial pentru mîn- tuirea noastră nu va fi reţinut ; nu va fi neglijată nici o m inune a harului, nu va rămîne nefolosită nici una din puterile divine. Har este acordat peste har şi dar peste dar. întreaga bogăţie a cerului este pusă la îndem îna celor pe care El caută să-i salveze. Adunînd toate bogăţiile universului şi slobozind toate izvoarele puterii infinite. El le-a dat pe toate în m îin ile Dom nu­lui Hristos şi a spus : „Toate acestea sînt pentru păcătos. Foloseşte aceste daruri ca să-l convingi, că nu există în cer şi pe păm înt iubire mai mare ca a Mea. Marea sa fericire o va găsi iubindu-M ă pe Mine.

„La crucea Golgotei, iubirea şi egoism ul au stat faţă în faţă. Acolo s-au descoperit e le în toată plină­tatea lor. Hristos a trăit numai pen­tru a m îngîia şi binecuvînta, iar prin om orîrea Lui, Satan a dat pe faţă duşm ănia şi ura lui faţă de Dumnezeu. El făcea astfel evident faptul că scopul real al revoltei lui, a fost de a detrona pe Dum nezeu şi a nim ici pe Acela prin care dra­

gostea lui Dum nezeu era adusă la lumină". (Idem. 39,40).

Cînd Filip a venit la Domnul Isus cu cererea : „arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns", Mîntuitorul îi răs­punse : „De atîta vrem e sîn t cu voi, şi nu M-ai cunoscut, F ilipe ? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar : Arată-ne pe Tatăl ?“ (Ioan 11,8.9).Domnul Hristos declară despre Sine că a fost trimis în lum e ca repre­zentant al Tatălui. în caracterul Său nobil, în m ila şi bunătatea Sa, în dragostea Sa, El să poată sta înain ­tea noastră ca o întruchipare a per­fecţiunii divine, imaginea Dum ne­zeului nevăzut...

Dragostea de n e p ă tru n s a lui D u m ­nezeu. Cel m ai de preţ d a r pe care cerul l-a dat, a fost revărsat pentru ca Dumnezeu, să poată rămîne drept, şi să îndreptăţească pe cel care crede în Domnul Hristos ! Prin acest dar, cei păcătoşi sînt ridicaţi din această stare devenind copii ai lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi stim ate surori : îm ­preună cu prea iubitul apostol Ioan vă îndem n să „vedeţi dragostea ce ne-a arătat-o Tatăl, să « e numim copii ai lui Dum nezeu !“ Ce dragoste, ce dragoste fără asemănare, ca aşa păcătoşi şt înstrăinaţi de El cum sîntem, să putem fi aduşi înapoi la Dumnezeu şi adoptaţi în fam ilia c er u lu i! Noi ne putem adresa Lui cu scum pul nume „Tatăl nostru", care este un semn al comuniunii noastre cu El şi mărturia dragostei Sale faţă de noi, mărturia relaţiilor Lui cu noi. Iar Fiul lui Dum nezeu privind la m oştenitorii prin har ai veşniciei, nu se ruşinează să-i nu ­m ească fraţi. Ei au în acest fe l o legătură m ult m ai strînsă cu D um ne­zeu decît îngerii care n-au căzut niciodată.

Toată dragostea părintească care din generaţie în generaţie a ajuns pînă la noi, toate izvoarele gingăşiei care s-au deschis de-a pururi în su ­flete, nu sînt decît un pîrîiaş faţă de oceanul fără de margini, atunci cînd este comparată cu iubirea in fi ­nită, nesecată a lui Dum nezeu faţă de noi. Limbajul nostru nu poate găsi expresiile cele m ai potrivite, iar pana nu o poate d e sc r ie : Trebuie să gîndim să m edităm profund la iubirea în acţiune a lui Dumnezeu, trebuie să cercetăm cu rîvnă Scrip­turile pentru a O înţelege ; trebuie să punem la lucru orice putere şi

|J 6 ]- Curierul Adventist

orice capacitate pe care Dumnezeu ne-a dat-o, în străduinţa de a pri­cepe dragostea şi înţelegerea pe care o m anifestă cerescul nostru P ă ­rinte. Şi totuşi... dincolo de toate acestea există un infinit ce se cere explorat. Poţi studia veacuri de-a rîndul această dragoste şi totuşi să nu poţi înţelege niciodată pe deplin lungimea, lăţimea, adîncimea şi înăl­ţim ea dragostei lu i Dum nezeu m a­nifestată în dăruirea F iului Său, ca El să moară pentru răscumpărarea celor ce au păcătuit. Nici chiar eter­nitatea nu va putea lum ina pe deplin acest lucru.

Creştinul, irebuie să reflecte dra­gostea Sa. „Viaţa Dom nului Hristos, a fost o viaţă plină de solia divină a dragostei lui Dum nezeu şi El do­reşte foarte m ult să împartă această dragoste cu alţii într-o măsură bo­gată. Mila se răsfrîngea ca o rază de la faţa Sa, iar comportamentul Său a fost caracterizat de har, um i­linţă, adevăr şi dragoste. Fiecare credincios, fiu şi fiică a bisericii Sale trebuie să dea pe faţă aceleaşi calităţi, dacă doreşte să facă parte din biserica triumfătoare".

„In to t timpul în care D om nul Hristos a fost pe pămînt, iubirea lui Dumnezeu se revărsa de la El în valuri neobosite. Toţi aceia care sînt plini, pătrunşi de Spiritul Său, vor iubi aşa cum a iubit El. Acelaşi principiu care îndem na pe Domnul Hristos la lucru, îi va îndem na şi pe ei în legăturile lor unii cu alţii...

A ceastă iubire este dovada că ei sînt ucenicii Lui. „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii". (îoan 13,35). Cînd credincioşii sînt strîns legaţi laolaltă, dar nu prin forţa intereselor egoiste, ci prin iubire, dovedesc prin aceasta că în ei lucrează o putere ce este m ai presus de orice influenţă firească. Oriunde există acest fel de unitate, ea este o dovadă a faptului că s-a refăcut în natura fiilor lui Adam chipul lui Dum nezeu şi că un nou principiu de viaţă s-a implantat (răsădit) în toţi aceia care au ajuns la această experienţă". (H.L.L. 501).

Noi trebuie să iubim în mod de- săvîrşit pe Dumnezeu, iar pe aproa­pele nostru ca pe noi înşine. Sînt unii care m anifestă o afecţiune deo­sebită pentru cei din fam ilia sau neam ul lor, pentru prieteni sau pentru aceia care au simpatie, şi care totuşi dau greş în a f i buni şi a acorda consideraţia cuvenită celor care în adevăr au nevoie de o simpatie plină de bunătate, de în ­ţelegere şi dragoste. Cu o inim ă caldă, plină de um ilinţă, să ne punem întrebarea : Cine este aproa­pele m eu ?...

„D om nul H ristos n e -a a ră ta t că aproapele nostru nu însem nează a f i n u m a i cineva din biserică sau de c red in ţa căreia noi aparţinem. El nu a re legătură cu rasa, culoarea sau deosebirea de clasă. Aproapele nostru este orice persoană care are nevoie de ajutorul nostru... Egoismul

şi form alism ul rece aproape că au stins focul iubirii, şi au îndepărtat însuşirile plăcute care trebuie să învioreze caracterul. Mulţi dintre cei care mărturisesc num ele Lui, au pierdut din vedere faptul că cei credincioşi trebuie să reprezinte pe Hristos. Dacă nu se practică sacri­ficiul de sine, spre binele altora, în cercul fam iliei, între vecini, în Co­m unitate şi oriunde ar fi, atunci ori­care ar fi mărturisirea gurii, noi nu sîntem creştini". (H.L.L. 373).

In ceruri, n im eni nu va gîndi la sine şi nici nu va căuta satisfacerea propriei p lă c e r i; dar toţi, din dra­goste curată, adevărata dragoste, vor căuta fericirea binecuvîntării cereşti pentru cei din jurul lor. Dacă dorim să ne bucurăm de societatea fiinţelor cereşti pe un păm înt nou, atunci trebuie să trăim principiile cerului, aici pe pămînt.

Noi nu putem ajunge niciodată în posesia acestui sp irit al iubirii, nu ­mai încercînd a iubi pe alţii, ceea ce este necesar este iubirea lui Hristos în inimă. Cînd eul este contopit în Hristos, atunci iubirea va izvorî în m od spontan în afară. Desăvîrşirea caracterului creştin este obţinută atunci cînd im pulsul de a ajuta şi de a b inecuvînta pe alţii porneşte în mod constant dinlăuntru — cînd razsle cerului um ple inim a şi se vor descoperi pe fe ţe le noastre...

Este cu neputinţă ca inima, în care locuieşte Hristos, să f ie lipsită de iubire. Dacă iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit mai întîi, vom iubi pe toţi aceia pentru care a murit Dom nul Hristos. Noi nu putem veni în atingere cu div in i­tatea, fără a ven i în atingere cu aproapele, căci în Domnul Hristos care stă pe tronul universului, natura divină şi natura om enească sînt combinate. Uniţi cu Hristos, sîntem uniţi şi cu aproapele prin verigile de aur a le lanţului iubirii Sale. A - tunci compasiunea şi m ila Dom nu­lui Hristos se vor da pe faţă în viaţa noastră. Atunci va fi tot aşa de na­tural pentru noi să slujim celor în suferinţă, cum era pentru Domnul Hristos de a m erge din loc în loc făcînd binele.

Pentru ca biserica să progreseze, trebuie să se depună un efort susţi­nut din partea mem brilor săi, ca aceştia să acorde valoarea ce se cu­v ine acestei plante preţioase a iubi­rii. F ie ca ea să se bucure de aten­ţia şi grija noastră pentru ca să poată înflori în inimă. Fiecare ade­vărat creştin va dezvolta în viaţa sa caracteristicile acestei iubiri divine : e l va da pe faţă un spirit de iertare, de bunăvoinţă şi eliberare de m înie şi invidie. Acest caracter dezvroltat în cuvînt şi faptă nu va fi repulsiv, şi nici nepăsător, rece şi indiferent faţă de interesele altora. Persoana care cultivă această preţioasă plantă a iubirii va avea un spirit plin de renunţare de sine, dar nu va renunţa la controlul de sine, nici chiar cînd va fi provocat. El nu va imputa m otive şi intenţii reci altora, ci va

fi profund afectat atunci cînd va descoperi un păcat în oricare dintre urmaşii Dom nului Hristos.

Iubirea nu se laudă. Ea este un elem ent umil ; ea nu va face nicio­dată pe cineva, să se îngîm fe, să se înalţe pe sine. Iubirea faţă de Dum ­nezeu şi faţă c!e aproapele nostru nu se dă pe faţă în acte nesăbuite şi nici nu ne va conduce la aro­ganţă, la căutări de greşeli sau spi­rit dictatorial. Iubirea nu se um flă de mîndrie. In im a în care dom neşte iubirea va fi călăuzită spre un com­portament curtenitor, blînd şi plin de com pasiune faţă de alţii, f ie că aceştia ne respectă, fie că se poartă rău cu noi.

Iubirea este un principiu a c t iv : ea are totdeauna în vedere binele altora şi ne reţine de la acţiuni ne ­politicoase. A ltfel vom da greş în exem plificarea v ieţii şi sacrificiului Domnului Hristos pentru m întuirea tuturor celor ce cred.

„Minunatul plan al harului divin şi iubirea salvatoare a lui D um ne­zeu constituie tem a pe care îngerii doresc să o cerceteze, şi ea va for­m a studiul lor în veacurile nesfîr- şite. A tît cei răscumpăraţi cît şi f i ­inţele care r -au căzut în păcat vor a f la în suferinţele Dom nului Hristos izvorul fericirii şi a cîntecului lor. Se va vedea că slava ce străluceşte pe faţa lui Hristos este slava iubirii ce se jertfeşte. In lum ina de la Calvar se va înţelege că legea iu- Jbirii ce se jertfeşte este legea şi puterea în virtutea căreia are viaţă atît cerul cît şi p ă m în tu l; se va vedea că iubirea ’care nu caută ale sale’ porneşte din inim a lui D um ne­zeu şi că în A cela care S-a um ilit şi a fost blînd se m anifestă carac­terul Acelu ia care locuieşte în lu ­mina de care nu se poate apropia." (H.L.L. 15).

Şi anii veşniciei, desfăşurîndu-se şi adăugîndu-se mereu, vor aduce mereu şi mai glorioase şi mai bo ­gate descoperiri despre Bunul Dum ­nezeu şi despre Domnul Hristos. Şi după cum cunoştinţa este progresi­vă, tot astfel va creşte şi dragostea, respectul (veneraţia) şi fericirea. Cu cît vor cunoaşte m ai m ulte despre Dumnezeu, cu atît mai mare va fi admiraţia lor fa ţă de caracterul Lui. P e măsură ce Domnul Hris­tos deschide în a in tea lo r uim itoa­rele re a l iză r i obţinute în marea controversă cu Satana, inim ile celor m întuiţi vibrează de o şi mai mare devoţiune şi cu o bucurie n e ţă rm u r i tă a tin g h a rp e le lo r de aur; şi de zece m ii de ori zece m ii şi m ii de m ii de voci unite intonează pu­te rn ic e c în tă r i de laudă.

„Şi pe toate făp tu r i le , care sîn t în cer, pe pămînt, sub păm înt, pe mare, şi tot ce se află în aceste lo ­curi, le-am auzit z ic în d : ’A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a M ielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor." (Apoc. 5,13).

IuIie ^ î S i g ust 1978 17

Marea controversă s-a încheiat... Universul întreg este curat. Un sin ­gur puls de armonie şi bucurie bate prin vasta creaţiune. De la Cel care a creat toate, porneşte viaţă, lu ­mină şi fericire, în toată întinderea spaţiilor nemărginite. De la atomul cel mic şi pînă la lum ea cea m ai mare, toate lucrurile, însufleţite sau neînsufleţite, într-o frum useţe ne­umbrită şi în bucurie desăvîrşită, toate declară că DUMNEZEU ESTE IUBIRE.

<5 ubirea ta lucru

(urm are d in pag. a 15-a)

totdeauna şi în orice împrejurare îndelung răbdătoare, care este plină de bunătate ; acea dragoste ce nu pizm uieşte pe nim eni cu nim ic ; care nu se um flă de mîndrie, nu se poartă necuviincios : dragoste ce nu caută numai şi numai folosul său, nu se m înie, nu se gîndeşte la rău ; dragoste ce nu se bucură de nele ­giuire şi se bucură de adevăr, care acoperă totul, crede totul, nădăjdu­ieşte totul, suferă totul. Iată ce ne trebuie tu tu ro r ! Să ne uităm deci cu atenţie în sufletele noastre, în in im ile noastre, şi să vedem cum pentru unii am ajuns să acordăm cel mai bun loc în inima noastră, înlocuind şi pe Domnul Hristos, iar altora le-am rezervat ura, şi aceasta pentru m otive egoiste.

In acest Sabat încheiem o nouă Săptămînă de rugăciune, ocazie minunată de cercetare spirituală. Vorbind de încheierea lucrării, de ce n-am încheia şi desăvîrşi in ini­m ile şi viaţa noastră lucrarea iubi­rii lui Dum nezeu ? De ce să nu în ­cepem de la acest capitol a fi ase­m eni Dom nului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos ?

Facă Bunul Dum nezeu ca dra­gostea divină despre care am stu­diat în această Săptămînă de R u­găciune să um ple inima, viaţa şi lucrarea noastră în aşa măsură îneît să ne facă asem enea Dom nu­lui Hristos, să iubim pe Dum nezeu şi pe aproapele nostru, pe fraţii şi surorile noastre în aşa măsură îneît să fim cu toţii una, Înfăptuind ast­fel dorinţa M întuitorului exprim a­tă înaintea T a tă lu i:

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine ; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lum ea să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 17,21).

a „început", între Adam şi Creatorul său existau relaţii perfecte, bazate pe iubire.

Era arm enie şi înţelegere desăvirşi- tă. Adam avea acces permanent la pomul vieţii, şi nim ic nu umbrea starea lui de fericire şi bucurie.

Dacă această stare de încredere, de iubire, s-ar fi păstrat, păcatul n-ar fi intrat niciodată în lumea noastră, neam ul om enesc ar f i ră­mas în starea de fericire şi bucurie veşnică.

Dar păcatul a rupt legătura cu Dum nezeu ; teama, gelozia şi m în- dria au luat locul iubirii de Dum ­nezeu.

Totul părea p ie rd u t! Nu se zărea nici o cale de scăpare, numai un viitor întunecat de moarte.

Dar chiar atunci cînd păcătosul nu-şi mai iubea Creatorul, Acesta a continuat să-l iubească, şi în lo ­cul nim icirii lui a fost desfăşurat „Planul M întuirî.“ , eiiemarea iub irii , întrebuinţarea tuturor m ijloacelor de salvare — ce aveau ca izvor iubi­rea lui D um nezeu :

„Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singu­rul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3,16).

Mîntuirea este intervenţia lui Dum nezeu în istoria lum ii noastre, pentru eliberarea păcătosului din ro­bia păcatului şi morţii pentru recu­perarea lum ii noastre şi restatorni- cirea Edenului, pentru pacea, feri­cirea, bucuria celui răscumpărat şi restabilirea armoniei universale.

Evanghelia este lucrarea dinamică, prin care Dum nezeu sm ulge v icti­m ele păcatului din ghiara morţii aducîndu-le la fericirea şi bucuria pentru care au fost create.

Prin Isus Hristos, s-a făurit un viitor de slavă, viitor care luminează prezentul celui răscumpărat :

„Căci Eu ştiu gîndurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gînduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădej­de." (Ier. 29,11).

Eu mă bucur în perspectivele m ă­reţe din viitor, şi tot astfel te poţi bucura şi tu. F ii vesel şi laudă pe Domnul pentru iubirea Sa duioasă. Ceea ce tu nu poţi înţelege, încre- dinţează-i Lui.

„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar ve i înţelege după aceea." (Ioan13,7).

Da un lucru sînt absolut sigur :„Da altă parte, ştim că toate lu ­

crurile lucrează împreună, spre b i­nele celor ce iubesc pe Dumnezeu,şi anum e, spre b inele celor ce sîn t chem aţi după p lan u l Său". (Rom. 8,28).

Prin credinţă, forţele păcatului sînt înlăturate, şi este instalată „li­bertatea" deplină pentru cei ce de­vin copii ai lui Dum nezeu :

„Dar tuturor celor ce L-au pri­mit, adică celor ce cred în Num ele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu..." (Ioan 1,12).

Mîntuirea este opera iubirii ce de­păşeşte capacitatea de înţelegere a m in ţi i noastre.

Viaţa celui mîntuit de Isus Hristos este o experienţă a bucuriei, o nouă concepţie, un nou mod de viaţă :

„Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus : iată că toate lucrurile s-au făcut noi." (2 Cor. 5,17).

Dar potrivit Cuvîntului Sfînt, nu trebuie să înţelegem că lupta cu păcatul a încetat, că nu mai sînt probleme, că necazurile şi chiar su ­ferinţele au dispărut. Aceasta este o problemă întotdeauna actuală.

„Alergaţi dar în aşa fe l ca să că­pătaţi premiul... Mă lupt... Mă port aspru cu trupul meu... (1 Cor. 9,24— 27).

„Fraţilor, eu nu cred că l-am apu­cat încă ; dar fac un singur lucru : uitînd ce este în urma mea, şi a- runeîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus." (Filip, 3,12.13).

„Fiţi treji şi v e g h e a ţ i ! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîr- coale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită." (1 Petru5,8).

Creştinul nu este un rob care se luptă pentru a fi liber, el este un om liber, care se luptă să nu ajungă din nou sclav al păcatului.

Răm înerea în Hristos înseam nă l i ­bertate (Ioan 15,11 ; Gal. 2,20).

Credinţa aduce o fericire reală. Este însă necesar să înţelegem în mod just, ce însem nează „a trăi cu Isus" a fi „liber", să ne familiarizăm cu lucrurile de care un copil al lui Dum nezeu trebuie să ţină cont în

„Înaintea Feţei Tale stnt bucurii ne­spuse, şi desfătări veşnice in d r e a p ta Ta". (Ps. 16,11).

I I l18 Curierul Adventist

m od inevitabil. Să descoperim se ­cretul trăirii victorioase dincolo de obstacolele ce trebuie trecute.

Viaţa de credinţă im plică sacri- ticiu. A fi urm aş al lui Isus în ­seam n ă m u lt m a i m u lt decît o s im ­p lă accep ta re ; cere ră b d a re , îm po­t r iv i re fa ţă de isp ită , lep ă d a re de sine, lu p tă to ta lă îm p o tr iv a fo rţe lo r în tu n e ricu lu i .

Legăm întul încheiat cu Isus pro­voacă forţele răului. Credinciosul devine obiectul m îniei diavolului, care încearcă prin toate m ijloacele să întunece viaţa celui răscumpărat, sa-1 facă să-şi piardă fericirea, în ­crederea şi credinţa.

„Toţi aceia care urmează pe Hrislos, vor purta coroana sacrifi- clului.“

Niciodată nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Isus Hristos, făuritorul m întuirii noastre, a luptat înaintea noastră, asigurînd astfel biruinţa pentru toţi cei care-L pri­m esc ca Mîntuitor personal.

„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. In lum e veţi avea necazuri ; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lum ea“. (Ioan 16,33).

„V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămînă în voi, şi bucuria voastră să fie deplină*1. (Ioan 15,11).

„Hristos n-a fost înfrînt, şi nici nu S-a descurajat. Urm aşii Lui tre­buie să m anifeste o credinţă tot aşa de dăinuitoare ca a Lui. Ei trebuie să trăiască aşa cum a trăit El, şi să lucreze aşa cum a lucrat El, pen­tru că sprijinitorul lor este Marele Maestru lucrător. Ei trebuie să aibă curaj, energie şi stăruinţă. Deşi în calea lor se vor aşeza piedici care după înfăţişare nu pot fi trecute, ei trebuie să m eargă înainte, prin ha­rul Lui.

Hristos i-a legat de tronul lui Dumnezeu prin lanţul de aur al ne ­întrecutei Sale iubiri... Ei vor avea putere să se îm potrivească răului, putere pe care nu o poate înfrînge nici pămîntul, nici moartea, nici ia­dul. putere care îi va face în stare să biruiască aşa cum a biruit Hris- tcs.“ (II.L.L. 502).

Orice ar surveni in experienţa v ie ­ţii noastre de credinţă, niciodată nu trebuie fă renunţăm la hotărîrea de a primi dreptul să intrăm pe porţile de mărgăritar ale Cetăţii Sfinte .

A cela a cărui inimă este în mod constant a Domnului nu poate pier­de „mîntuirea" şi deci pacea, bucu­ria în Domnul.

Creştinismul este religia iubirii, a părtăşaniei cu Isus. Este mai mult decît dorinţa, decît intenţia de a fi m intuit.

Trebuie să ne asum ăm riscurile, să putem renunţa, dar pentru aceas­ta este nevoie de „credinţă", care este baza, platforma victoriei, cre­dinţa care primeşte puterea, harul Domnului.

Apostolul P avel ne lasă o puter­nică mărturie despre bucuria ce se m anifestă chiar şi în n e c a zu r i:

„Ba m ai m u lt, ne b u cu răm ch ia r şi în necazu rile r o a s t r e ; căci ştim că necazu l ad u ce ră b d a re , ră b d a re a aduce b iru in ţă în înce rca re , ia r b i ­ru in ţa a ceas ta a d u ce n ăd e jd ea ." (Rom. 5,3.4).

„De aceea s im t p lăce re în slăb i ­c iuni, în de fă im ări, în nevoi, în p rigon iri, p e n tru H r i s to s ; căci c înd sîn t slab, a tu n c i s în t ta re .“ (2 Cor. 12,10).

„Şi ch ia r dacă va tre b u i să fiu tu rn a t ca o je r t f ă de b ă u tu ră peste je r t fa şi s lu jb a c red in ţe i voastre , eu m ă b u cur, şi m ă b u c u r cu voi to ţi.“ (Filip . 2,17).

„Şi dintre toate darurile pe care cerul le poate revărsa asupra fi i ­lor lui Adam, împărtăşirea cu sufe ­rinţele lui Hristos este încrederea cea m ai mare ce se poate da şi o- noarea cea m ai mare ce se poate face cuiva." (H.L.L. 161).

In măsura în care Domnul Isus Hristos pune stăpînire pe viaţa noastră, vom trăi viaţa L u i :

„Am fost răstignit îm preună cu Hristos ş i trăiesc, dar nu m ai tră­iesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.“

In măsura în care-L vom i u b i : „Noi î l iubim, pentru că El ne-a iubit întîi." (1 Ioan 4,19).

O iubire dovedită :„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi porun­

cile Mele". (Ioan 14,15).El ne va spune : „Bine rob bun şi

credincios" (Mat. 25,21), vom avea parte de intrare în „bucuria" Stă- pînului nostru.

Dintre toate titlurile date Dom ­nului Isus Hristos, nici unul nu este mai strălucit ca : „SOARELE DREP- TAŢH".

Puterea Soarelui Dreptăţii, strălu­cirea, razele, v in din palm a Lui străpunsă.

Pentru a intra în „Bucuria Stăpî- nului" nostru acum şi în veşnicie, trebuie să corespundem dorinţei Dom nului :

„Voi sînteţi lum ina lumii. O ce­ta te a şeza tă pe un m unte nu poate rămine ascunsă. T ot asa să lum ineze şi lum ina voastră înaintea oam eni­lor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vos­tru, care este în ceruri." (Mat. 5,14— 16).

„Creştinii sînt puşi să lum ineze pe calea către cer. Ei trebuie să lase să se răsfrîngă asupra lum ii lu ­mina pe care ei o primesc de la Hristos. Viaţa şi caracterul ior tre­buie să fie astfel, ca prin e i şi a lţii să-şi poată face o convingere justă despre Hristos şi despre serviciul Său.“ (C.H. 121).

Celor ce au pierdut speranţa m în ­tuirii să le aducem din nou razele soarelui, să adresăm cuvinte de îm ­bărbătare celor descurajaţi şi să ne rugăm pentru ei şi îm preună cu ei. Pe cei ce suferă de o boală su fle ­tească, pe care nu-i poate vindeca nici un m ijloc omenesc, să-i con­ducem la M arele Medic, să ne ru­găm pentru ei.

Cei întristaţi şi suferinzi, cei ce se incovoaie sub povara păcatului, sînt în a te n ţ ia lu i Dumnezeu, a D om ­nulu i Isus Hristos şi a îngerilor şi dacă noi le vom servi, ne vom face p ă r ta ş i fiinţelor cereşti.

D espre Dom nul Isus Hristos stă scris că ceea ce L-a întărit în viaţa de trudă şi jertfă, erau „roadele muncii sufletului Său“. El vedea fe ­ricirea celor răscumpăraţi, le auzea cîntecele de biruinţă.

Şi noi putem avea această pers­pectivă m inunată a măririi viitoare, putem privi „acele m inunate tablo­uri schiţate de m îna lui Dumnezeu".

„Prin credinţă noi putem păşi pe pragul cetăţii veşnice şi să auzim salutul graţios de bun venit adre­sat acelora care, în această viaţă, sînt conlucrători cu Hristos.

Acolo cei m întuiţi salută pe acei prin a căror credlncioşie au fost conduşi la Mîntuitorul."

Biserica este m ijlocul prin care mărirea lui Dum nezeu străluceşte în lumea noastră.

Cei lipsiţi au nevoie nu numai de ajutorul nostru material ci şi de dragostea noastră, de faţa noastră veselă, de m îna noastră caldă.

Viaţa de credinţă trebuie să apară aşa cum şi este în realitate, o viaţă fericită, atrăgătoare.

„Bucuria în Domnul" îşi are iz­vorul în puterea Lui şi va stim ula încrederea, curajul, răbdarea.

Nici o m uncă nu ne va obosi, nici o povară nu va fi prea grea, Dom ­nul va fi cîntarea noastră de laudă.

Viaţa trăită cu Isus înseam nă „pace deplină, iubire desăvîrşită şi siguranţă perfectă.

„Roadă Duhului e s t e : dragostea, bucuria, pacea..."

Cuvintele : bucurie, desfătare, fe ­ricire, pace, le găsim de m ulte ori în Cuvîntul Sfint.

Există totuşi atîţia credincioşi care nu-şi deschid inim ile în faţa harului bucuriei, e i trec prin viaţă ca şi cînd ar f i păcat să fie veseli şi fericiţi.

„Curajul, speranţa, credinţa, iu ­birea, întreţin sănătatea şi prelun­gesc viaţa. Un spirit m ulţum it şi voios aduce sănătate corpului şi putere sufletului... şi nim ic din ceea ce priveşte sănătatea fizică şi spiri­tuală nu ar trebui privit cu ind ife ­renţă."

Cineva spunea : „Interiorul fie ­cărui nor este luminat. De aceea am întors norii mei, purtînd interi­orul în afară ş i astfel lum ina se a - rată în exterior".

Religia lu i Hristos revarsă pacea ca un fluviu. Ea nu stinge lum ina b u cu r ie i; ea nu scade am abilitatea, nu întunecă surîsul vioi, plin de lu ­m ina bucuriei curate.

„Creştinii care adună întunecim e şi tristeţe în su fletele lor, şi care murmură şi se vaită mereu, aceia dau altora idei greşite despre viaţa creştină. Ei fac pe a lţii să creadă că Dum nezeu nu ar avea plăcere să vadă pe copiii Săi fericiţi, ş i dau

Iulie — August 1978 19

prin aceasta mărturie falsă despre Tatăl nostru din ceruri."

Diavolul doreşte ca viaţa de cre­dinţă să fie prezentată ca fiind o- bositoare, tristă şi grea. Să pară ca şi cum credinciosul culege „spini în loc de flori".

Bucuria constituie singura dovadă că ceea ce n i s-a dat m ulţum eşte i- nim a noastră. Ea exercită o mare atracţie. De aceea este pentru creş­tinism un factor de mare impor­tanţă.

Vorbind despre iubirea lui Dum ­nezeu, nici un argument nu va con­v inge cu atîta putere pe cei din jurul nostru, cum o face „bucuria în Domnul" — care lum inează v ia ­ţa noastră chiar în timp ce trecem prin necazuri.

Să nu ne ocupăm prea m ult cu greşelile, cu defectele şi cu deza­măgirile noastre şi ale altora ; să privim la m om entele lum inoase ale vieţii noastre, la făgăduinţele lui Dum nezeu care sînt ca florile plăcut mirositoare, crescute de-a lungul că­rării v ieţii noastre.

Să lăsăm ca frum useţea şi dul­ceaţa lor să um ple inim ile de bucu­rie, ne sfătuieşte pana inspirată.

Să privim la Domnul nostru Isus Hristos, care a părăsit mărirea tro­nului Tatălui, S-a întrupat, prin jertfa Sa ne-a răscumpărat din pu­terea diavolului — a deschis pen­tru noi „poarta cerului", să vedem mărirea locuinţelor cereşti, căminul celor mîntuiţi, viaţa veşnică.

La aceste scene, la iubirea lui Dum nezeu ar trebui să privim, să ocupăm cu ele mintea noastră.

Să nu ne îndoim nici o clipă de iubirea care ne-a dat „ce-a avut mai scump" :

„El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, îm ­preună cu El, toate lucrurile ?“ (Rom. 8,32).

Să nu vorbim în m om ente de în ­doială, aceasta influenţează pe alţii în rău ; la noi criza poate trece, dar ce am sem ănat rău, poate ră- m îne nevindecat pentru totdeauna.

Să nu vorbim sem enilor noştri despre grijile şi durerile noastre ci să le spunem num ai lui Isus, în rugăciune.

Să nu uităm că : „Nici unul din noi, nu trăieşte num ai pentru sine". (Rom. 14,7).

Să acţionăm întotdeauna pentru zidirea, pentru îmbărbătarea sem e­nilor noştri.

Sînt credincioşi care înţeleg gre­şit viaţa lui Isus. Ei presupun că faţa Lui ar fi fost m ereu încruntată, aspră, că a fost tot tim pul trist, lip ­sit de seninătate. O astfel de idee influenţează nefavorabil viaţa lor.

Da, Dom nul a fost „Om al dure­rii şi obişnuit cu suferinţa". Inima Sa era deschisă tuturor durerilor şi grijilor om eneşti — viaţa Sa era umbrită neplăcut de grijile şi su fe ­rinţele oam enilor ; dar nu era nici­odată abătut sau deprimat.

Oriunde apărea El, faţa Sa era expresia păcii şi se n in ă tă ţ i i; adu­cea pretutindeni, odihna, pacea, bu­curia şi fericirea.

Viaţa celor în care trăieşte Isus Hristos nu va fi stăpînită de glume ordinare şi necuviincioase, ei nu vor fi uşuratici.

Să-i iubim pe oameni, aşa cum ne-a iubit Isus Hristos pe noi, să ne respectăm unii pe alţii, cu toate im perfecţiunile şi defectele pe care le observăm unii la alţii.

Să ne încredem în Domnul : „în- crede-te în Domnul şi fă binele ; locuieşte în ţară, şi um blă cu cre- dincioşie". (Ps. 37,3).

Oricare ar fi împrejurările vieţii, oricum ar arăta perspectivele v ii ­torului, să aruncăm grijile noastre asupra Dom nului şi să răm înem li ­n iştiţi şi voioşi. (îs. 41,10 ; Mat. 6,25—34).

Tatăl nostru vrea ca toţi să fim fericiţi plini de pace şi bucurie. Fiecare clipă a vieţii noastre să ne conducă la o m ai adîncă cunoaştere a iubirii Sale, m ai aproape de BI- NECUVÎNTATA PATRIE A P Â C I I !

„Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire." (Evr. 11,35).

„Pînă aici Domnul ne-a ajutat". (1 Sam. 7,12).

Avem certitudinea că ne va aju­ta şi în viitor, pînă la sfîrşit... „Si iată că Eu sînt cu voi în toate zi­lele, pînă la sfîrşitul veacului, A- min.“ (Mat. 28,20).

Să ne am intim de m inunatele e x ­perienţe pe care le-am făcut pe drumul credinţei. De toate interven­ţiile Dom nului în viata noastră. Să facem din e le m om ente ale iubirii, ale încrederii, ale bucuriei.

Vor putea fi greutăţi în lupta v i ­itoare dar : „Puterea ta să ţină cît zilele tale". (Deut. 33,5).

încercările, ispitele vor trece. Să lucrăm, să colaborăm cu M întuito­rul nostru şi potrivit făgăduinţei, vom primi puterea necesară.

în curînd se vor deschide porţile cerului, ca să intre copiii Jui Dum ­nezeu. In curînd m întuiţii vor fi primiţi în căm inul pregătit de Isus şi se va realiza prom isiun ea: „în casa Tatălui Meu sînt m ulte loca­şuri..." (Ioan 14,1—3).

Avem de ce fi b u cu ro ş i! Merită să trăim cu E l ! Să avem această „Bucurie în El !" Pentru prezent şi viitor.

Să dorim această „Bucurie", să trăim în această ..Bucurie". Să lu ­crăm pentru această „Bucurie". Si în această săptămînă de Rugăciune să cerem Dom nului viaţa de veşnică bucurie din îm părăţia Sa.

Rugăciunea noastră fie : „Doamne, dăruieşte-ne părtăşia cu Tine, bu ­curia în Tine şi ajută-ne să fim „lumină", să slujim sem enilor noş­tri, după desăvîrşitul Tău exem plu, să intrăm în bucuria Ta“ . A m in !

Pastor,G. Deac

P re şe d in te le C onfe rin ţe i S ib iu

FITI PLINI >

ia ţa c reş tin ă c ît şi experienţa re lig ioasă a c red incioş ilo r spe­r a n ţe i AD VEN TE a fost bogat

binecuvîntată de Bunul Dum nezeu cu p rezen ţa D uhu lu i Sfint. A cest DAR CERESC, cel m a i m are şi cel m ai com ple t pe care D um nezeu L-a o ferit cu u n m ai m are efect în v i r ­tu te a je r t fe i D om nulu i Isus H ris­tos, a îm b o g ă ţit p a tr im o n iu l sp ir i ­tu a l al Bisericii lui D um nezeu. A- ceas ta este o re a l i ta te in d u b itab ilă . P re z en ţa n o a s tră astăzi, aici, în a- c eastă S ă p tăm în ă de R u g ăc iu n e este d o vada cea m a i con clu d en tă a r e ­a li tă ţ i i D u h u lu i Sfîn t în v ia ţa n o a s ­t r ă de c red in ţă şi de s lu j ire creştină . F a p tu l aces ta este un m otiv p e n tru care se cuv ine să ne e x p r im ă m re ­c u n o ştin ţa şi lauda , fa ţă de iu b itu l n o s tru M în tu ito r .

Duhul Sfînt, a treia persoană di­v ină a fost dăruit în plinătatea pu­terii cereşti tuturor fiilor lui Adam. El a venit cu o destinaţie hotărîtă, la un timp hotărît ca să aducă la îndeplinire o activitate hotărîtă. Ziua Cincizecimii, cînd ucenicii e- rau toţi la un loc şi uniţi în con­sacrarea lor a fost ziua instalării Sale ca Locţiitor al Dom nului Isus Hristos. Aceia care L-au cerut şi L-au aşteptat cu in im ile pregătite prin- tr-o sinceră şi adevărată pocăinţă, au fost um pluţi de prezenţa „Mîn- gîietorului Divin". De atunci şi pînă astăzi, Duhul Sfînt a fost mereu prezent cu şi în Biserica lui Dum ­nezeu conducînd destinele acesteia în orice vreme. Toţi aceia care au acceptat locuirea Oaspetelui Ceresc în inim a lor şi s-au supus voinţei şi lucrării Lui sfinte, au fost în ­zestraţi cu Duhul Sfînt potrivit cu capacitatea de primire a fiecăruia. Cuvintele inspirate : „toţi s-au um ­plut de Duhul Sfînt" (Fapte 4, 31), arată cu certitudine că um plerea cu prezenţa Mîngîietorului divin a fost şi este o realitate a erei creştine. Aceasta a fost exoerienţa încunu­nată de slavă a bisericii p r im a re : dar o experienţă asemănătoare cu aceasta aşteaptă si pe copiii lui Dum nezeu de astăzi. Biserica are privilegiu! de a-L primi chiar acum. Să-L căutăm cu ardoare, să ne ru­găm cu credinţă pentru ca El să ne fie dat. El ne este necesar şi Cerul doreşte ca să ni-L împartă. Chiar în m om entul acesta Duhul Sfînt şi binecuvîntarea Sa sînt la dispoziţia tuturor acelora care sim t nevoia şi care acceptă Cuvîntul Său.

„Fiţi plini de Duh, scria Aposto­lul Pavel com unităţii creştine din Efes, ca un im perativ major al v ie ­ţii religioase eficiente. Aci se gă­seşte o poruncă distinctă avînd şi o aplicaţie peste veacuri. Aceasta trebuie ascultată în aceeaşi măsură în care trebuiesc ascultate toate ce ­lela lte porunci divine, deoarece um ­plerea cu Duhul Sfînt reprezintă nu num ai o necesitate obiectivă, ceva

Curierul Adventist

DE DUHUL SFlNT„ N u v ă îm b ă ta ţ i d e v in , a ce a s ta

e s te d e s tr ă b ă la r e . D im p o tr iv ă F IŢ I P L I N I D E D U H (E fes , 5, ÎS).

cu totul trebuincios, ci şi o obliga­tivitate.

Convingerea m arelui apostol era aceea că numai pe calea acestei umpleri cu harul ceresc făgăduit, biserica putea să-şi primească creş­terea şi să se zidească în dragoste „pentru desăvîrşirea sfinţilor, în v e ­derea lucrării de slujire, pentru zi­direa trupului lui Hristos, pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţim ea staturii plinătăţii lui Hristos (Efes. 4,12—13). '

Experienţa făcută în Efes cu a- proape zece ani m ai înainte, era încă v ie şi proaspătă în m intea a- postolului. Era la prima lui vizită în această renumită cetate antică din Lydia, aşezată pe coasta apu­seană a Asiei Mici. La data aceea biserica din această metropolă era alcătuită din doisprezece ucenici slabi care se adunau probabil un ­deva în vreun loc tainic, avind o foarte slabă influenţă în cetatea aceea mare şi idolatră din care îi chem ase harul lui Dumnezeu. Sta­rea lor superficială se dădea în chip dureros pe faţă. Sărăcia vieţii lor creştineşti, lipsa de activitate pentru Dum nezeu ce porneşte din inim ă şi mărturisirea lor lipsită de putere nu puteau să fie ascunse. Şi Pavel care era un observator pro­fund căută să vadă cauza care pro­ducea efectul acesta. Prim ele lui cuvinte, fără vreo altă introducere, au m ers de-a dreptul la ţintă, prin întrebarea : „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut ?“ (Fapte 19,2). In răspunsul lor „nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt", s-a descoperit adevărata cauză a a- celei deplorabile sărăcii spirituale.

După aceea aposto lu l le înfăţişă a d ev ă ru r ile m ar i şi sfinte care a lcă ­tu ia u tem e lia sp e ran ţe i creş tine . El le vorbi desp re viaţa lui H ristos pe acest pămînt şi despre m o artea Sa plină de ocară p re g ă t i tă şi săv îrş i- tă cu o cruzim e Indescrip tib ilă . A poi le a ră tă cum D om nul V ieţii ru p sese leg ă tu r ile m o rm în tu lu i şi în ­viase t r iu m fă to r din m o rţi ; le re ­p e tă în să rc in a re a dată de Isus u c e ­nicilor Săi : „Toată puterea Mi-a fost dată în cer si pe pămînt. Du- ceţi-vă...“ . (Mat. 28,18). Pavel le spu­se şi d esp re făgăduinţa Mîntuito- rul'ii de a trim ite pe Mîngîietorul, prin a cărui putere aveau să se facă sem ne şi m inuni puternice, şi el le descrise cît de măreţ s-a îm ­plinit această făgăduinţă la Ziua Cincizecimii.

Aceşti fraţi care ascultau plini de uim ire cuvintele revelatoare şi des­

chizătoare de noi orizonturi spiri­tuale, au primit in credinţă şi sm e­renie adevărul despre jertfa ispă­şitoare a lui Hristos, L-au acceptat ca Mîntuitor al lor personal şi apoi au fost hotezaţi în num ele Lui Isus. Şi cînd P avel îşi puse m îin ile peste ei, Duhul Sfînt S-a coborît şi i-a um plut pe toţi.

Ce s-a întîm plat după această f e ­ricită experienţă cu credincioşii din Efes, ne este bine cunoscut. Pri­m ind darul suprem ei au primit şi puterea unei vieţuiri spirituale înalte, cum şi puterea unei mărtu­risiri eficiente. A u devenit o com u­nitate vie, trudind din greu pentru Dumnezeu, avind un zel neînfrint, f i ­ind credincioşi învăţăturilor prim i­te şi posedînd ca standard al cre­dinţei, Cuvîntul lui Dumnezeu. Peste ei a bătut un vînt, vîntul în ­viorării Duhului Sfînt ; a căzut o ploaie, o revărsare a torentelor ploii făgăduite a Duhului lui Dum ­nezeu ; au cules o recoltă, un sece­riş, — rodul desăvîrşit al unei ma­ture experienţe creştine. Cu ei se îm plineau cuvintele rostite de pro­fet în vechim e : ,.Şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe". (Is. 4,2).

Iubiţi fraţi şi stim ate surori, a sosit timpul pentru noi ca să pre­ţuim aşa cum se cuvine făgăduinţa Dom nului şi să cerem în credinţă împlinirea e i în viaţa noastră. A- vem un Tată Ceresr despre care ştim că este binevoitor să ne dă­ruiască Duhul Său potrivit cu bo­găţiile harului Său. In bunătatea Lui pentru noi este m ai dispus ca să ni-L acorde, decît sînt părinţii dispuşi de a da lucruri bune copi­ilor lor Toţi copiii lui Dumnezeu au privilegiul să ceară cu ardoare Dom nului să-i boteze în fiecare zi cu Duhul Sfînt. Dacă harul Său nu se revar-ă astăzi cu mai mare a- bundenţă asupra e tn iilor ‘'ăi, aceas­ta nu este pentru că El dă cu zgîr- eenie, ci pentru că nu toţi sîntem dispuşi să-L primim. 'T’oţi am putea fi um pluţi cu Duhul Sfînt, dacă am vei. FI nşteaptă ca noi să fim mai s tă ru ito r i în rugăciunile noastre. Domnul Isus zic-1 : „De aceea şi Eu vă spun ; cereţi si vi se va da ; câ­ntaţi şi veţi g ă s i ; bateţi şi vi se va deschide... Deci dacă voi... stiti să d a tî daruri bune copiilor voştri, cu c't m ai m ult Tatăl vostru cel din Ceruri va. da Duhul Sfînt celor c.e I -L cpt“. (Li!ca 11,0—13).

în aceste versete, Hristos a fo lo ­sit cuvîntul „cereţi" sau ech iva­lentul acestuia de zece ori. A CERE este condiţia obligatorie pentru pri­mirea Duhului Sfînt. Aceia care nu au suficient interes de a se ruga pentru Duhul, se descalifică pe ei înşişi de a-L m ai primi. Nim eni n-ar aprecia cum se cuvine acest DAR M INUNAT dacă L-ar primi fără să-L fi cerut. Şi dacă totuşi cineva L-ar prim i în felul acesta

şi-ar putea închipui că are latitu­dinea să se folosească de El după cum crede el de cuviinţă. Dum ne­zeu nu are nici un fel de reţinere a răspunde rugăciunilor noastre pentru primirea Duhului Sfînt. Moartea pe cruce a Dom nului şi M întuitorului nostru Isus Hristos are în vedere Un scop însem nat : ca ucenicii Săi să poată primi D u­hul Sfînt în toată plinătatea Lui. Hristos ne dă o arvună a Duhului pentru a ne stim ula şi învăţa, ca în acelaşi timp, să ne rugăm pen­tru o m ai mare măsură. El doreşte ca noi să tînjim după o m ai mare si mai deplină umplere cu Duhul Sfînt. Acest Dar al Darurilor cu ­prinde în sine toate celelalte bine- cuvîntări spirituale.

Nu cantitatea rugăciunilor noas­tre este ceea ce apreciază cerul, pici elocvenţa lor, nici cît de înfloritor este lim bajul lor, n ic i argumentele noastre şi nici logica în care ne prezentăm rugăciunile noastre, nici timpul pe care-1 petrecem cu ele... Ci mai de grabă, ceea ce apreciază Dumnezeu, este faptul că rugăciu­n ile noastre cuprind adevăratele dorinţe şi intenţii ale sufletului, că inima noastră strigă după curăţia lui Isus. Este învederat faptul că Cerul ne va recunoaşte după since­ritatea care determină rugăciunea noastră. Dum nezeu nu va dezamăgi niciodată sufletul care cu sincerita­te şi cu credinţă cere Duhul Sfînt.

Revărsarea Duhului Sfînt va face evidentă slava lui Dumnezeu. Acest fapt constituie un punct culminant al planului de mîntuire şi ol stă înaintea noastră. Dar căror cerinţe trebui? să corespundă Biserica în vederea unei superlative sau totale experienţe de umplere cu Duhul Sfînt ? Trebuie subliniat faptul că sîntem chemaţi de Dum nezeu la o întoarcere de la acele preocupări vinovate sau neesenţiale care dis­plac Domnului, o serioasă întoar­cere spre Dumnezeu, pentru a face din El primul şi ultim ul în toate lucrurile. Domnul nu poate dărui într-o mai mare măsură Duhul Său, nororului Său încropit, care îşi face iluzia că este bogat şi că nu duce lipsă de nimic.

Păcatul nu poate fi îndulcit, ig­norat sau scuzat. Toţi trebuie să ne cercetăm cu inim a zdrobită cau­zele tăinuite ale slăbiciunilor noas­tre spirituale c a : sentim entele de mîndrie, ataşamentul faţă de uşu­rătate, am biţiile resfin te, poftele distrugătoare de suflet şi corTj, ego­ism ul sub variatele lui forme... şi să le sm ulgem în mod literal, ca pe nişte rădăcini rele din viata noastră. Pocăinţa completă care trebuie să facă parte din pregătirea noastră pentru primirea Duhului Sfînt este prezentată de vizionarul inspirat în următoarele cuvinte ale Martorului Credincios şi Adevărat. „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îm bogăţeşti ; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele... şi alifie pen­tru ochi, ca să-ti ungi ochii şi să vezi... (Apoc. 3,18—20). Nouă tre­buie să ne fie silă şi să dispre­

Iulie — August 1978 21

ţuim nestatornicia noastră, certu­rile noastre m eschine şi participa­rea noastră la „plăcerile de o clipă ale păcatului". Cu căldură, ardoare şi cu un zel sfînt să mărturisim des­pre harul mîntuitor al lui Hristos. Aceasta im plică o mărturisire com­pletă, iertarea păcatelor noastre, cu­răţirea de toate petele noastre, o viaţă de rugăciune şi de totală con­sacrare în slujba lui Dumnezeu. A- tunci în loc de a ne mîndri cu rea­lizările personale şi de a alerga du p ă poziţii, posturi sau putere, inim a ar­zătoare a fiecăruia va trebui să tre­salte şi să înalţe pe Slăvitul nostru Mîntuitor cu o desăvîrşită adm ira­ţie. Cînd poporul lui Dum nezeu va slăvi pe Hristos cu Adevărat, rîuri de a p ă Vie vor curge din inim ile lor, spre a binecuvînta pe toţi aceia care vor ven i în contact cu El.

Subiectul „îndreptăţirea prin cre­dinţă nu va mai fi atunci doar o formală mărturisire de credinţă, un concept teologic. Poporul lui Dum­nezeu va străluci datorită unei vii experienţe, care l-a adus într-o in ­timă relaţie cu Isus. El va dispreţui haina m înjită a propriei sale nepri- hăniri şi se va înveşm înta în m inu­natul veşm înt a l Cerului. Şi în timp ce el va „semăna potrivit cu nepri- hănirea“, Isus va veni şi „va ploua neprihănire asupra lor“ .

Părtăşia Duhului produce unire. Spiritul ce sălăşlu ieşte într-un ur­m aş al lui Isus nu va putea fi nici­odată în vrăjm ăşie cu spiritul ce sălăşluieşte în altul. Cînd cei ce se rugau în camera de sus au realizat o completă unitate, torentele Cinci- zecim ii au coborît nestăvilite. Noi putem aştepta la fel ca ploaia se ­cerişului să cadă atunci cînd copiii lu i Dum nezeu vor ajunge la „uni­rea Duhului". Atunci „străjerii vor striga... căci ei văd cu ochii lor cum se întoarce Dom nul în Sion“. (Is.52,8). Această unitate a Duhului va deschide porţile fluviului puterii spirituale. Ca şi ucenicii lui Hristos care stăruiau „cu un cuget în rugă­ciune şi cereri", cu scopul de a pri­mi revărsarea Duhului, poporul lui Dum nezeu de pretutindeni, astăzi în ora apusului care este atît de intîr- ziată, prin um plerea cu Duhul Sfînt, va căuta „unirea Duhului prin legătura păcii", încît să-l pre­gătească să primească revărsarea f i­nală promisă a Duhului Sfînt. Toţi cei care au dobîndit unirea CU DUHUL vor realiza unirea ÎN D U ­HUL, cu fiece suflet înzestrat DE DUHUL. Acest spirit de unitate le va întrece pe toate celelalte, deoa­rece e l descinde din iubire şi nu poate exista decît între aceia care au o „dragoste, un cuget, şi un su­flet". Pavel scria mereu despre un i­rea Duhului, o unire înrudită cu aceea care există între Dumnezeu şi persoanele dumnezeirii. El se ruga pentru Biserica din Filipi să stea „tari în acelaşi Duh". Bisericii din Corint el îi scria : „Noi toţi, in ade­văr, am fost botezaţi de un singur Duh... am fost adăpaţi de un singur Duh".

în curînd Dum nezeu va şterge ori­ce pată. A celaşi Dum nezeu care a

ascultat pe cei o sută douăzeci care „erau toţi îm preună în acelaşi loc" în acea cameră binecuvîntată de sus, va asculta şi pe poporul Său de astăzi şi-i va face vase de cinste um plute cu Harul Său binecuvîntat. El le va da Duhul nu pentru a se preamări pe e i înşişi, ci PE HRISTOS. Cînd creştinii sînt plini de Duhul, atunci ei devin „epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oa­menii". Atunci David cel modern va cînta nu pentru a se proslăvi pe sine ci va proslăvi pe Dumnezeu. Daniel, va interpreta corect even i­m entele ce-şi găsesc îm plinirea lor astăzi. N eem ia va chema pe fraţii săi la o înaltă principialitate în trăirea v ieţii de credinţă şi în sfin ­ţirea Sabatului. Apoi tot ceea ce au făcut apostolii, va fi făcut de f ie ­care credincios. Biserica nu se va mai lăuda cu numărul e i de m em bri sau cu statisticile ei, cu lucrarea ei de binefacere şi milostenie, cu insti­tuţiile sau cu casele ei de rugăciune, ci în puterea Duhului, va da o dreaptă mărturie despre Acela care a murit pentru noi, a înviat, S-a înălţat la dreapta lui Dum nezeu şi este acum gata să vină a doua oară pentru a-Şi aduna poporul Său.

Niciodată n-au fost atît de m ulte lucruri puse în joc cum sînt astăzi.

Jtl. (3. @.Z.e.eh.0JD4.lu

PROBLEME

/n anul 1843, la 25 iunie, după ce şi-a făcut educaţia prin diferite m înăstiri a le ordinului franciscanilor, tinărul Czechowski a

fost hirotonit ca preot al bisericii catolice, în biserica Sfintei Cruci din Varşovia. Aceasta îl va lega conform rînduielilor, la ascultarea de legăm întul făcut cu ocazia in ­trării sale în rîndul preoţilor.

Dar concepţia lui personală faţă de credinţă, faţă de slujirea lui Dumnezeu, cum şi atitudinea sa faţă de starea existentă în m ijlocul cle­rului din tim pul său, tem peram en­tul său tumultos, toate acestea l-au făcut să-şi dea demisia din poziţia pe care o deţinea la mănăstirea din Przyrow, şi anum e aceea de a fi profesorul tinerilor novici care in ­trau în mănăstire.

Din această perioadă Czechowski vine în legătură cu elem ente cleri­cale revoluţionare cum ar fi de exem plu părintele Piotr Sciegienny, un revoluţionar şi luptător pentru independenţa Poloniei, pentru re­forme sociale.

După cum ştim, această activitate a lui Czechowski, l-a determ inat să peregrineze prin diferite state eu­ropene, ocupînd diferite poziţii c le­ricale sau opunîndu-se lor, pînă

Biserica va întim pina cea m ai se­rioasă încercare deoarece întuneri­cul lipsei Duhului Sfînt va face şl maj m ult ca splendoarea curăţie! Bisericii să-I reflecte lumina. U n i­rea credincioşilor va fi de fapt unirea Duhului. Toţi aceia care a- parţin lui Hristos vor alcătui un po­por tot aşa de conştient de cele ne­văzute cum sînt faţă de cele văzute, în aceste zile deosebite de chemare la rugăciune Dumnezeu doreşte să se folosească de noi. Pentru aceasta El doreşte să ne um ple cu plină­tatea Duhului Său, şi să ne în ­trebuinţeze potrivit planului Său divin. Să dorim şi noi umplerea făgăduită, poruncită şi aşteptată şi să ne rugăm cu stăruinţă în această săptămînă de consacrare şi rugăciu­ne pentru ca aceasta să aibă loc în viaţa noastră şi a bisericii din care facem parte. Să ne consacrăm pe deplin şi să stăruim în pregătirea noastră spirituală în vederea părtă- şiei cu Isus la o viaţă de slujire şi biruinţă, ca apoi să fim părtaşi cu El şi la veşnicia făgăduită.

Pastor Popescu Nicolae

P re şe d in te le C onferin ţe i Bucureşti

FAMILIALEcînd la 12 februarie 1848, fiind la Paris, el se adresă în scris papei Pius al IX-Iea şi Generalului Ordi­nului Franciscan din Roma, ca să fie dezlegat de legăm întul lui preo­ţesc. Se pare că pînă în 1850 n-a primit nici un răspuns la cererile lui.

La 5 octombrie 1850, aşa cum spune Czechowski în autobiografia sa, el se căsătoreşte cu M ABIA- VIRGINIA DE LA VOIT. Aceasta însem nează că el a tăiat nodul gor­dian al legăm intelor sale, renunţă la preoţie şi îşi duce viaţa aşa cum o înţelegea şi concepea el. După nuntă, ei merg în Belgia, la Bru­xelles, apoi la Londra si, în final. în U.S.A. în 1851.

Din această căsătorie, lui Cze­chowski i s-au născut următorii co­pii : Ludomir, Ia 14 mai 1852, Ana- Sofia Ia 9 mai 1854, M ihail-Andrei la 1 iunie 1856, Victor-Emanuel la2 august 1860, Leon-Lopez Ia 15 au­gust 1863 şi Claudia la 1 februarie 1865.

La cîteva luni, şi anum e la 10 ianuarie 1864, fiu l său Leon-Lopez moare de difterie. La serviciul fu ­nebru a vorbit fratele Loughbou- rough.

L22J Curierul Adventist

Timp de douăzeci de ani cit va dura căsătoria sa cu Maria-Virginia, căci la 22 iulie 1870 soţia sa moare, fiind înmormintată la 24 iulie la St. Blaise, problem ele financiare şi problemele fam iliale nu-1 vor cruţa deloc. Vorbind despre personalitatea sa, cineva spunea că „Czechowski a avut o puternică personalitate, dar nu a fost un caracter puternic".

Im ediat după căsătoria lor, au început peregrinările. In aproxim a­tiv un an de zile trece prin trei ţări, stabilindu-se dincolo de ocean în America, unde va rămîne trei­sprezece ani, m utîndu-se în diferite locuri. In tot acest timp se va lupta cu lipsurile avînd totdeauna datorii pe care trebuia să le achite. De fapt, concepţia lui despre proble­m ele financiare era foarte intere­santă. El considera pur şi sim plu că banii aparţin lui Dumnezeu şi că este numai drept să roage pe cre­dincioşi să-i pună la dispoziţie a- ceste mijloace.

Dar să ne întoarcem la proble­m ele fam iliale ale lu i Czechowski. Cine era M aria-Virginia de la Voit ? Fratele Loughborough, intr-un ra­port al timpului, citat de fratele J. Frei-Fyon în comunicarea sa, „Czechowski in der Schw eiz“, spu­nea că era o călugăriţă care pără­sise mînăstirea". Se pare însă — după fr. J. Frel — că informaţia fratelui Loughborough n-a fost bine verificată, ea fiind o tînără crescută la ţară, la o ferm ă în jurul Gene­vei. Despre ea n i se spune m ai de­parte că era neştiutoare de carte sau cunoscînd puţin să citească şi să scrie, fapt ce contrasta cu pre­gătirea scolastică a pastorului Cze­chowski. In problem ele credinţei şi ale lucrării, ea s-a dovedit a-i fi o piedică mai degrabă decît un aju ­tor. Toate acestea se pare că s-au repercutat asupra vieţii lor familiale. Despre acest aspect al problemei secretara sa, sora Anny Buttler co­m unică într-o scrisoare prezbiteru- lui din Tramelan : „Dumnezeu a pus în m îin ile noastre slabe o mare misiune. Noi toţi trebuie să lucrăm pentru aceasta, fie că sîntem mari sau m ici, fiecare din poziţia în care se află. Dum nezeu va cere so ­coteală despre fe lu l cum am ono­rat Num ele Lui cel mare. Este im ­portant ca toate um blările din ca­sele noastre să contribuie la cinsti­rea lu i Dumnezeu, ca noi în toate privinţele să putem fi o lum ină pentru această lume. Trebuie să în ­cepem cu copiii, care în casă au o mare importanţă, m ai ales la Mi- chael, care se dovedeşte a avea un caracter rău şi pe lîngă aceasta se m ai află şi sub influenţa cea rea a m amei lui, pe care o deranjează orice bine pe care noi îl încercăm. Dacă aş intra în am ănunte n-aş mai încheia scrisoarea m ea“. (13 decembrie 1867, Scrisoare ce se păs­trează în A rhivele Diviziunii Euro- Africa, Berna).

Au fost m ulţi aceia care anali- zînd aceste situaţii au căutat să m otiveze problem ele fam iliale ale Iui Czechowski cu soţia lui. Deşi, indiferent de condiţiile în care se

desfăşura m enajul lor, indiferent de capacitatea intelectuală a Ma- riei-Virginia de la Voit, căsătoria lor liber consim ţită şi la virsta m a­turităţii, educaţia teologică si mai tîrziu activitatea lui pastorală tre­buiau să fie tot atîtea obligaţii la răbdare, perseverenţă, iubire şi de­votam ent.

Ceea ce contrastează cu situaţia lui financiară este prezenţa secretare­lor lui da lim bă engleză, germană şi franceză. Dacă tînăra Anny Buttler a consimţit să însoţească fam ilia Czechowski pentru a-şi dedica viaţa lucrării din Europa, ea a făcut acest lucru în m ijlocul fam iliei Czechow­ski lucrînd cu dăruire pentru cauza lui Dumnezeu. Dar ce rol a avut domnişoara W ilhelm ina Schirmer ? Ea fusese institutoare în Faoug şi a fost botezată la 27 aprilie 1867. De origine din K assel, ea şi-a expri­mat dorinţa de a lucra pentru cauza Evangheliei şi M. B. Czechowski scria în World’s Crisis din 16 m ai 1867 : „De două zile ne-am întors de la Basel, unde am lucrat în diferite zile, atît public cît şi particular. Acolo se vorbeşte în general germ a­na şi pentru a putea sta de vorbă cu oam enii este neapărat necesar să poţi vorbi această limbă. Pentru a- ceasta, fratele Harnhardt şi sora Schirmer m i-au fost de mare aju­tor".

La 5 iulie 1867 în „L*Evangile Eternei" era inserat anunţul că re­vista va apare şi în lim ba germană. Redactor avea să fie W ilhelm ina Schirmer ! La 14 decembrie 1868, M. B. Czechowski informează din Dole (Franţa) că sora W. Schirmer lucrează cu el (W. C. 6 ian. 1869, pag. 68).

Fr. J. Frei care apără puternic personalitatea şi integritatea lui Mihai Belina Czechowski îşi pune in comunicarea la care m -am refe­rit, în treb a rea : „Fost-a oare W. Schirmer o fatalitate pentru Cze­chowski" ?

Fratele Jean Vuilleum ier scria despre Czechowski : „La scurt timp după această călătorie, în care el a cheltuit restul puterii lu i deznă­dăjduite, a apărut pentru ultima dată la Tramelan, însoţit de dom ni­şoara Schirmer, conlucrătoarea lui de limbă germană. De la Tramelan ei au călătorit la Basel. Albert Vuilleumier, în-soţit de soţia sa, i-a condus cu trăsura pînă la Biel. O scrisoare din Basel făcea cunoscută sosirea lor cu bine, iar după aceea nim ic altceva. Curind a trebuit să se recunoască faptul că . . . în tem e­ietorul misiunii şi-a părăsit m isi­unea şi fam ilia sa. El suferise un dublu naufragiu. Cîţiva ani m ai tîrziu, din scrisorile trimise din România se putea deduce că în acea ţară a întem eiat o mică grupă de credincioşi. Czechowski a murit într-un spital din Viena la finele anului 1873 sau la începutul anului următor. O scrisoare trimisă fiului său la N euchatel îl înfăţişează plîn- gindu-şi păcatele şi cerîndu-şi ier­tare de la Dum nezeu şi fam ilia sa“.

Această scrisoare conţine cel puţin două erori. Czechowski n-a murit în 1873, ci la 25 februarie 1876, iar fiul său Ludomir, în august 1875 (R. H. 23 septem brie 1875). Deci nu se poate accepta totul fără de re­zerve. Răm îne totuşi un mare sem n de întrebare, o neclaritate în legă­tură cu W ilhelm ina Schirmer şi Czechowski, despre care Albert Vuilleum ier scria în octombrie 1873 fratelui G. J. Buttler că a urmat pe Czechowski în Ungaria. In 1873, spune A. Vuilleum ier, ea avea doi copii cu Czechowski. După c îteştim , soţia lui Czechowski moare în 1870, an în care Czechowski se află în România.

Intr-una din scrisorile sale transilvănene, în care se confesa „Scumpului Părinte Janovski", el spunea referitor la soţia sa ş i la fa ­m ilia s a :

„Soţia mea, din lipsă de bun s i m ţ . . . a compromis toate străda­niile m ele ; lucrarea m ea s-a ruinat atît de m ult îneît după m oartea no­bilei Anny Buttler am fost forţat s-o părăsesc pentru totdeauna, să trăiesc singur şi să lucrez din greu pentru educarea celor cinci copii ai mei." (Turda, la 30 noiembrie 1869).

A fost W ilhelm ina Schirmer soţia lui Czechowski ? Da ! Cercetind ar­h ivele oraşului Piteşti, s-a găsit actul de căsătorie dintre Luciano de Prato şi domnişoara Anna de Pigu- eron (Bitto) din 22 august 1871, în încheierea căruia se spune în legă­tură cu martorii acelei că să to r ii:

„ . . .al treilea martoru, D. M ihail Belina Czechowski, de ani 53, pas­tor de la religiunea baptistă, dom i­ciliat în P iteşti, cunoscut al soţiei şi al patrulea martoru, d-na Mina Czechowski, de ani treizeci şi unu, soţia celui de al treilea martoru, am ică a soţiei", după care urmea­ză sem năturile descifrabile ale ce­lor doi, împreună cu celelalte.

Deci în 1871, august, W ilhelm ina (Mina) era soţia lui Czechowski. De cînd erau ei îm preună ? Este acea­sta o confirmare a ceea ce spunea fr. Albert Vuilleum ier că M. B. Czechowski a fost însoţit în Ungaria de W. Schirmer ? Nu avem aici o confirmare, nici un document. Tot atît de bine putea să vină în Ro­m ânia după moartea soţiei lui, după cum ar putea să fie o realitate in ­form aţiile fr. Albert şi Jean Vui­lleumier.

Poate că în viitor să se găsească docum ente care să confirme aceste ipoteze şi speculaţiuni.

Cert este însă că viaţa fam ilială a lui Czechowski a determinat de multe ori acţiuni ş i atitudini care şi-au pus am prenta pe personali­tatea lui. Lipsa unor docum ente din perioadele cheie a le v ieţii lui fam iliale nu ne perm ite să tragem— pînă în prezent — nişte concluzii categorice, în m od deosebit în cazul W ilhelm inei Schirmer. Ceea ce pu­tem totuşi spune este adevărul că între personalitatea şi activitatea lui foarte controversată şi viaţa lui fam ilială este o strînsă legătură.

D. Popa

Iulie — August 1978 23

Care este semnificaţia textelor dIn 1 Corinteni 16,1-2; Fapte 20,7-11 şi Apo­callps' 1,10! Nu dt!monstreazA oare ele că păzirea de către biserica A .Z.S. a SabatUlui zilei a şaptea, este perinlată pent.cu că "cele vechi s-au dus : iată că toate lucrurile s-au făcut noI ']"

Intrebarea aceasta cere o abordare profundă a problemei şi va necesita un studiu mai amplu. Textele de mai sus sint bine cunoscutele pasaje din N. Tes­tament care sint citate ca tiind dovezI ale păzlrii zilei intii a săpU,minil in tim­purile apostolilor.

.,Cit priveşte strineerea de ajutoare pent.ru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rinduit Bisericilor Galatiei. In ziua dintii a săptăminii, fie care din voI s!\. pună de o parle acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se stringa ajutoarele cind ,voi veni eu." (1 Cor. 16,1.2).

tu primăvara anului 55 sau 56 d . Hr., apostolul ,Pavel a recomandat comunită­ţii din Corint un plan unic, similar celui dat comunităţilor din IHacedonia şi Ga­latia, pcntru slringerea tle fonduri ne ­cesare bisericii primare in vederea aju­torării celOr săraci din Ierusalim. Se pare

'că acest aranjaJllent a fost făcut in l e­gătură cu c:\Iători3 sa desc ri să (u Fapte lM,2:J, fapt confirmat de aluziile la ast­fel de contribuţie pe care le găsim In Gal. 2,10 ; 2 Cor. 9,2 ; Rom. 15,26.

. Diferiţi teologi, In decurs ul timpUlui, au văzut in aceste texte o referinţă, sau

, cel puţin o indicaţie a f a ptUlui existen­ţei unor intUnlri creştine ce se ţineau cu 'regularitate in prima zi a st\ptAmlnU, ln timpul aposLOlilor. In lego'lurA cu aceasta, Samuele Bacchlocchi in lucra.rea sa! "From Sabbath to Sunday" pubU· cată la Roma ln 1977 de către Universi· tatea PontJficală Gregoriană, spune:

,,A. U.obertson şi A. Plumer, tu co­m entariul lor la aceste versete tac ur­m !\.oar ea afirmaţie: 'Aceasta este do­vada cea mat veche pe care o avem d espre consacrarea timpurie de cătr e apostoH, a primei zile fi săptămlnli. A. p , Stanley in lucrarea sa, 'Epistola, sfin­tului apostol Pavel către Corinteni' pal; , 344 şi publicată In 1858 spune: 'Aceasta

, este cea mai timpurie menţIonare a pă­ziril primei zile a săptămlnli . Colecta tre· bu.ie s:l fie tăcutA In această zi, cea mai potriVitA, spre a reamInti creştlni­lor de obligaţiile lor. F. J. Foarkes-Jack­son In cartea sa, Faptele Apostolilor pag, 187 (din 1945) spune: 'Cea mal tim­purie menţionare a primei zile ca fiind legatA. de o a dunare creştină o gAsim In 1 Cor. 16,2, unde apostolUl Pavel su­gerează. faplul că In aceastll zi trebuia făcută o colectă pentru sA-rueJl din Ie­rusalim'. Comentariul catolic al Sfintei Scripturi din 1953, pag. 1040-1840 spune: 'Este clar din 1 Cor, 16,2 cA duminica a d evenit d eja ziua de IntUnlre creşt ln!\ ş i pentru lmpărtllşanle'. Iar E. B, AlIo. tn a sa lucrare 'Prima epistolă a apo!"· tolulul Pavel c!\tre Corinteni". cste de părere că, prima zi a sAptAminii la Cace se face referire ruci. se referă la srlnţirea dumlniclI, care p e timpul scri­erii epistOlei lnlocuise d eja pllzlrea Sa· batului Zilei a Şaptea'.

"Autorll de mal sus şi mu l ţi allii trag aceste concluzII legind laolaltA punerea la o parte a unor tondurl in prima zi a silptA.mfnil. cu Interpretarea Domnului Hristos privind funcţia pozitiVă a Sa­batului. ŞI deci . dacA. "este lng"'dult să fact bine tn zUele de Sabat, In Sabatul Judalc (Mat. 12,12; Marcu 3,4), cu atit mal mult In ziua DomnuluI. Acesta l e amint.ea lor de binecuvlntArUc nespuse pe care el le-au primit.

"AceastA Incercare de a citi accast,\ particulară şi IndividualA. punere d e o parte, In :dua Intii a sAptA.m1nli. a unor

IL

RASPUNSURI fonduri, ca fiind dovada transferArii teo­logiei Evanghelillor de la ziua a Şaptea la ziua lnLu a sllptămiuil, este inlere­santA ŞI illgenloasâ., dar neconcludentă, eratuită clllar . PaClflco MaSSl, prefera să interpreteze acest text din Corinteni şi darurile ce se strîng, ca fiind expre· sia SllpLăminală a crc(uoţci 1.n duminica şi Paşte. El spune: 'DuDlJllica, este paş­tele săptăminal şi zi de stringere lao­laltă. Se putea gAsi oare o ocazic mai lmna spre a lace astfe l de darul"! !\Im­,uitorului inviat '/' (La Domenica. pag. 283) •

.. PictTC Grelot asuciaz ;\ :lc~:lstă săptă­mInah\ pun cre la o 1,:ITlC - acasfl - de barti, aşa cum era r ecomuno all.\ oe a pos­Lolul Pavel, cu stringerea solp tăminal;\ iudaică d e pilne pentru săraci lucrare ce se făcea simbătA seara . In amindouă cazurile, notează Grelot, era o problema. de ajutorare a săracilor dln biserica -mamă. Exlst.ă totuşi o deosebire impor­tantă intre ce le dou ă, deoarece in Iuda· ISIO, ce l puţin după şcoala ilt! Sam;lI. nici o colectă nu se Jlu!ea face in zj de Sabat. Colectcle pentru s l'l.racl er:lU In ­terzise, deoarece ele veneau in conrIict cu viltoa rea abundentă. matcriala pe care o simboliza Ziua Salllltu lu i. S,lmai SPUI1C:l: 'Colcctc le pentru s:'.rar'l. nu sint ing!\duit c în Sill:lţ:or.:\ in zi d e Sabat. nici chia r pentru o si ngură d ut:". şi anume spre a c:\s:\torl un orfan Cll cu o orfană' , , . In !"chitnb. Bear HlIlel. permite aceste aCţiuni.'· (ToseCtn Shabbat 16,22),

In ceea ce priveş te eomunltntea dÎn ('or)nt la ea nu era vorba l1e hran". ci de stringcre de b a nI. Aceas t:\ lIirl'rentă. contează foarte puţin la Grelot. deoarece argumentează cum c:\ colccla pentru creşti ni 'nu era numai o expresie a 11 -b~rallsmulul lor (2 Cor, 8,6.7), ci şi ser· ,'iciul unei d/lrulri sfinte (z Cor. 9,12). şi [n consecint!\.. o parte Integrantl\ a servlclulul duminical!

U n alt scriitor, C, S, J\lişnA, trn;::e a ­c("b~1 conclu zie spunind că d eoarece a:l0sto lui Pavel dc .. emneaz:\ "darurile" a«:cstea din 2 Cor. 9,12 ca ,.un "crvl('lu" , colec ta respectivă. Irebuie cA avca l cg:\­turâ ru observarea duminlcli ca zi (1r adorare de către ComunltăţUe c reştine. Mal mult chiar, el speculeazA. spunind că deoa rece denumirea d e . ,prima zi a s:\ptflminli" este .. ScmificfL." aceastn in· dlcă faptul că este de orlglnA iurlai c:'t. probabil d e la Icrusallm - deci dumini­ca lşI are origin ea In comunlt:lt.~a pri­ma.n\ din lerusallm,

In toate aceste explicaţii se poate ob· serva un e rort comun de a interprel:l , ,~tril1;;:erea", sau rolectnrea darurllol" pcntru săraci, ca punlndu·se in legt'ltu r:'t cu adorarea duminlcll , Se parc, dupa. cum se exprimă C. Hodge. că singurul motiv ce se poatc admite In l egătur:\ ('li

exprimarea acestei ce reri a apostolulul Pavel. cum cA acelt"tA lucrare so\ se facil In prima zi n s;.\otllminll, e~te :lcela că In acea zi, cre~llnli oblşnulau să se IntUnească, şi tot crea ce fiecare dln!re ei puneau de o parte In (' U1'!"ul să.pt:\­minii, din clştlgUI lor, putea fi strins ş i pus in tezaurul comunităţii, (An F.xpo· sltion of the Flrst Epistle to the Corin­tlanSj1959, p. 364).

Aceste tncere!\rl d e extrapolare (extin ­d ere ipote tică - legitimA sau n ele,:;-Itim:\ - a uneI noţiuni de la un domeniu la a ltUl) , de la planul lui Pnvel d e strlnJ:ere de fonduri. la stabilirea unui model de pAzire regulatA a dumlnlcli. rtă p e faţă Inventivitate şi originalitate. dar se pare că eel tn cauzA se bazează mal mult pe argumente construite. decit pe I.nformaţlUe pe care le procurA textul. Mai multe fapte merită a fi luate In consideraţie. In primul rind .!I;I\ notăm faptul cA nu existA nimic In text care să

lur t r e umâ sa. se facă - iOdividual; -'ii~ care • •• să p u nA de o parte, acasA' Această expresu~ impllc:\ faptul că ac~: stă colectă, aceastA stringere trebUia li fie individ u alA şi partiCUlară.

Se obiecteaza cu m că directiva apOSto. lulul ca 'fiecare •• , să puna de o Patle acasA', nu ,,:re nici un sens, deoare' acesta necesita ca mai . tirziu să aiba 1: o colectare a lor ŞI tolauai aceasta I:r. ceea ce apOStOlUl l'avel dorea să eVllt (1 Cor. 16,2). TOlUŞi, obiec\iunea nu ~I~ ~ .1ndaJllelHa~ă, deoarece expresia 'u. pună de o parte ', 'stringe' sau '8 teza, uriza', acest verb impliCă faptUl e.t banii trebuiau pu~i de o parte, st~ in mod individual, fiecare In casa p~nă cind 'voi veni e u '!, pinA avea ~ vmă apostolUl Pavcl. ~l atunci, dno apOSLOlul re'llcnca III miJlocul lor, Slrin, s 'ceca lur putca fi loar le repede facuti.

Ncsatisfac[J.l08l"e este şi ideea că banii trebuiau s:1 lie 'puşi d e o parte', in mod lmrtiCl1lar, lndiviliual, acasă, deoart1:~ 111 ,a~e l timp nu exis ta u trczorerie abi, SCT1cll. (R. C. H , Lensclu; A. floben, tso n !;i i A. PIUhltllCl'), ApOSlOlu! PlHI recunoa.5le s lujba d1aconului şi prezint.! o listă a c:l lităţilor pe care o persolni care aspiră la această sllljlJă trchuie Si le aUJă (1 'T im. 3,8-13), 'Diacon ii, de a, scmenca, trculiie să tie cinsllp, nu ta două feţe', calităţi necesare acelora cart au acces in multe ca.se !;i i c.hora li St tncredlnţează sarcina administr;lrij d! fonduri. Act:lelaşi Comunităţi din CoriD! e l le spu n e ca 'Oumuezeu a rinduit Pf ce i ce au darul ajutor:lrilor şi adminl.s, trArii' , " arătind f:lptul că in biseria lo cal:\ existau persoane capabile de i administra fondurile Comunităţii. ~ili mult chiar, faptLll cA apostolul aşteplJ ca Corllltcnii În5iŞ i să a l eagă şi să IlU, meascA persoanele care aveau să dud banii la I e l'usalim Il Cor. l G,~,4), araU spre faptul că Comunitatea era compt, t e ntă in pl'OlJle:ne fin;lI1ciarc,

Se olJlectC':tz;\, de asemenea, că pun~, r ea dc o parle de bani era fAcutA III mod partiCUlar, pentru că nu exist» incă locuri fix e unde se ţineau serviciUt divine. Dar un astfel de argument e.ru ,' cspins d e rnptul că Pavel se aştepta n planul să u sA fie adus la Indeplinire nu llum.1i in p articular, ci d e asemenea ~ INDIVWUAL : " fiecare din voi să pUlll de o parte acasă". (v. 2). In ' afară dt aceas ta, (n timp ce este adevărat ei atunci, crtşti nil se adunau fn case pll' ticulare, apostolul Pavel nu considm astrel de intilniri ca (iind "particulart' numai datorită locului unde se adunn De fapt In aceeaşi epistOlA (1 Co r, II,!! : vez.i şi vers. 20.33,34) e l spu n e de r~p~' tate ori: .. Cind ,'enili Ia adunare" (bl, !"cric:\ In r.lte trnrlure ri) . (:lcind in actS1 fe l a doua difercnpere intre o punert "particulară" de bani la o parte, IIcasi şi Intilnirile pubi ce care avcau loc iII C:lSC particulare . dar e ra u de acum !D' tHnir i publice.

DacA comunitatea creştină se adulIl laolaltă ca s!\ sr in('h in r. in ziua de du, mlnică, pare totu~1 pnrndoxal ca Parti să 1(" recomande r!e a pline de o partr, acasă dArul pe care cin eva ti avea dedl! celor s!\r~'cl. ne re ern. necesar ca eri c redinciosi. C' re .. Unii sd depoziteze dJ' rurUr lor ncas~. dumlnl~a. dacA In a' cca"Iă 1.1. ei se adunau penlru II '.' Inchina lui Dumnr7.e u '] N-ar ti trtbtllJ

ca b a nII , .. :\ tie aduşi la sen'ielul d lrl~ ce se spune cii se ţinea In Acea II ! Arf:'llmentul lu I Crlsostom (Omilia 4MI 1 ror), cum că .,banll trebuiau sA tit pU'51 d e o parte acasA, ca să nu <f

~ lmt.A cincva ruşinat de faptUl cA IIdll('l' ca dar o sumd. prea mlc:\", se jnstlfit \ foarte g r eu , foarte anevoios, Acest III'

J:ument ar d etermina pe ('reştinl să e\'i'! slt llal.1n j ('nantă de a da puţin, prlD aceea că el era fnclreptiltlt sIl nU drJ decit alunci cind va pu tea da dllru~ ~ubst[1n lil\ l c. Tot diricllă c"te si afirmi ' lia lui Jam ('" Mortat că e-;tc poSibil rJ Pa ve i "să fi fost dc acord eu şcoall lu i SamnJ. cum c:\ nimic, nici o facet! de h i n e nu trebuie f;lcutA in ZIUII dr Inchin~lre", Acest fapt fnsă ar fllce ~ P:lvel ceea ce In nici un cnz nu erA l' anume de a avea un orizont {ngu5l, care cu ;::reu se potrIveşte cu spiritul ş i concepţia sa liberală din punct d!

[iil-----------------------------------------------PCmnn~ffim-ml~AMd~.el~

v e d e r e r a b i n i c . O r ic u m , a p o s to lu l P a v e l îo io s e ş te n u m a i p u ţ i n d e n o u a d i f e r i t e e x p r e s i i s p r e a d e s c r i e a c e a s i a c o le c ta , u n e i e d in a c e s t e a c u m a r 11 „partăş ia**(2 C or . 8,4 ; y,3) „ s t r m g e r e d e a j u to a r e s i u j i r e “ (2 C or . 8,4 ; y,i2,i3) „ m i lo s t e ­n i i •• (F a p te 24,17), s î n t t e r m e n i l i tu rg ic i ş i s î n t a s o c i a ţ i c u s e r v ic i i d iv in e , i n a c e s t ie i , a p o s to l u l c u g r e u a r i i c o n ­s id e r a t n ă r u i r e a , s t r î n g e r e a s a u d e p o z i ­t a r e a u n o r d a r u r i i n t i m p u l u n u i s e r v i ­c iu r e l ig io s , c a f i i n d u n a c t o o i ş n u i t , la ic . u n se c o l m a i t i r z iu , J u s t i n M a r t i ­r u l s p u n e a c a i n t i m p u l s e r v ic iu lu i d e u u m i m c a , c e i c a r e e r a u b in e s i t u a ţ i şi u e a s e m e n e a b in e v o i to r i , d a d e a u f i e c a r e c e e a ce g m d e a u c ă e s te u rn e s a se d e a ; ş i c e e a ce s e a d u n a e r a d e p o z i ­t a t l a p r e ş e d i n t e , ( b ă t r m , c o n d u c ă to r — î A p o lo g e t ic a 67). A r p ă r e a d e c i , c ă a t u n c i c în d P a v e l r e c o m a n d a c a s a se i a c ă o c o le c tă p a r t i c u l a r a , i n d iv id u a l a , ţii n u o c o le c tă m c a d r u l u n e i a d u n a n s t r in s e l a s e r v ic iu d iv in î n z iu a in t i i a a s a p t ă m îm i , a c e a s t a d in c o n t r ă , s u g e r e a ­z ă f a p t u l c ă î n a c e a s t ă z i n u s e ţ i n e a n ic i u n s e r v ic iu d iv in p u b l ic .

u a c ă a p o s to l u l P a v e l c o n s id e r a p r i ­m a z i a s a p t a m i n n c a f i i n d z i u a d e o u in n a , z i u a s u n t a d e î n c h in a r e , a t u n c i , p r o b a u i l c ă e i a r i i n u m i t o a s t f e l ue z i „ z iu a D om nului**, d e o a r e c e e i e r a f a m i l i a r iz a t c u a c e a s t a d e n u m i r e ş i a f o io s i t a d j e c t i v u l „ a D o m n u iu r* c m a r in a c e e a ş i e p i s to la (1 u o r . 11 , 20) , p e n ­t r u a u e s e m n a n u m e le şi n a t u r a C i­n e i D o m n u lu i , n a c a a p o s to l u l a r i i i u c u t a s t i e i , a t u n c i , p r e t e n ţ i a c ă C in a D o m n u lu i a r f i d a t a t î t n u m e le c î t ş i c u l ­tu l e i z i le i D o m n u lu i , a r f i p u t u t a p ă ­r e a m to tu l p la u z io i l . D a r f a p t u l că p a v e l f o io s e ş te a d j e c t i v u l „ a l u o m n u - îur* p e n t r u a d e s c r i e n u m a i m a s a e u - n a r i s u c ă ş i n u d u m i n ic a , n e s u g e r e a z ă id e e a că t e r m e n u l e r a c u n o s c u t ş i f o ­io s i t , d a r n u e r a în c ă a p u c a t l a p r im a z i a s ă p tă m în i i .

C u p r iv i r e l a t i m p u l c e le b r ă r i i C ine i D o m n u lu i a m r e ţ i n u t d e j a că i n a c e e a ş i e p i s to la , a p o s to lu l , d e r e p e t a t e o r i l a s ă î n t r e b a r e a f ă r ă r ă s p u n s (1 C or . 11,18.20. 33.34 — v e z i ş i 14,23.26). P r o b a b i l c ă C in a D o m n u lu i e r a c e le o r a t ă in z i le d i ­f e r i t e ş i în c a s e d i f e r i t e , d u p ă u n e l e a r a n j a m e n t e f ă c u te s ă p t ă m în a l d e c ă ­t r e c o m u n i t a t e . A c e s t p l a n a f o s t j&oate î n c u r a j a t d e f a p t u l c ă i n t î ln i r i l e s ă u a- d u n ă n l e c r e ş t in i l o r ce s e ţ i n e a u s e a r a , e r a u c o n s id e r a te a d e s e a c a f i i n d m t î l - n i r i a le u n o r g r u p ă r i i l e g a le ce .jerau in t e r z i s e d e c ă t r e r o m a n i p r in le g e , d e ­o a r e c e a c e s t e a e r a u n u c l e e d e in t r ig i p o l i t ic e ( h e ta e r ia e ) .

O s c r i s o a r e a l u i P l in iu , g u v e r n a to r u l B it in ie i , d a t a t ă 112 A .D . a d r e s a t ă î m p ă ­r a t u lu i T r a i a n , a r u n c ă l u m i n ă a s u p r a a c e s te i p r o b le m e . I n a c e a s t ă s c r i s o a r e , g u v e r n a to r u l , c a r e c e r e î m p ă r a t u l u i s ă - l s f ă tu i a s c ă c u m s ă p r o c e d e z e în c e r c e ­t a r e a c r e ş t in i l o r , e l a r a t ă ce a a f l a t d e la c r e ş t in i d u p ă lu n g i i n t e r o g ă r i î n s o ­ţ i te d e t o r t u r ă . „ V in a lo r , s p u n e P l in iu e r a a c e e a c ă în t r - o z i a n u m i t ă (S T A T O p iE ) a v e a u o b ic e iu l s ă se î n t î ln e a s c ă in zo r i , p e n t r u u n s e r v ic iu re l ig io s . M ai t î r z iu în a c e e a ş i z i (se p a r e că se a ra ) e i se în t î ln e s c i a r ă ş i p e n t r u a lu a p a r t e l a o „ m a s ă o b i ş n u i t ă ş i n e ­v ă t ă m ă to a r e " . A p o i P l in i u a d a u g ă , „ d e to a te a c e s te l u c r u r i e i s - a u l ă s a t (au în c e ta t a le m a i f ac e ) d u p ă p r o m u l g a ­r e a e d i c tu lu i m e u , c a r e , în c o n f o r m i ­t a te c u p o r u n c i l e t a le , i n t e r z i c e a în t î l - n i r i l e ( h e t a e r ia e ) . E s te c la r f a p t u l că a d u n ă r i l e c r e ş t in e e r a u s u s p e c ta te c a f i in d h e t a e r i a e , p e n t r u c ă e le s e a s e ­m ă n a u ş i a n u m e , a m în d o u â s e a d u n a u p e n t r u o m a s ă c o m u n ă în s e a r a u n e i z i le a n u m i t e .

N u a v e m in f o r m a ţ i i s p r e a ş t i c î t d e m u l t se în t i n d e a in t e r z i c e r e a a c e s to r î n t î ln i r i (h e ta e r ia e ) în î n t r e g im p e r iu . Se p a r e to t u ş i c ă o r ic e f e l d e î n t î ln i r i e r a u p r iv i t e c u s u s p i c iu n e . D e e x e m p lu T r a ­i a n (117—138 A .D .) a r e s p in s c e r e r e a lu i P l in iu d e a i se p e r m i t e s ă c o n s t i tu ie o a s o c i a ţ i e (G h ild ă ) d e p o m p ie r i , c a r e să n u d e p ă ş e a s c ă o s u t ă ş i c in c iz e c i de o a m e n i , p e n t r u a a p ă r a o r a ş u l N ic o m e - d ia , s p r e a n u fi d i s t r u s d e u n e v e n tu a l foc . R a ţ io n a m e n tu l îm p ă r a t u l u i T r a i a n a f o s t a c e la c ă in d i f e r e n t ce n u m e s - a r d a a c e s te i a s o c i a ţ i i ş i o r i c a r e a r fi s c o p u l ei , o a m e n i i c a r e s în t u n i ţ i l a o ­l a l t ă p e n t r u u n a n u m i t s c o p , v a d e v e n i în f in a l , o a s o c i a ţ i e p o l i t ic ă . F a p t u l că c o m u n i tă ţ i l e c r e ş t in e a u i n t r a t s u b in c i ­d e n ţ a u n e i a s t f e l d e s u s p i c iu n i , e s te

a r ă t a t ş i d e c ă t r e p r o t e s t u l l u i T e r tu l i a n (160—225 A .D .), îm p o t r iv a i n s in u ă r i l o r c u m c ă a g a p e le , s a u m e s e le c r e ş t in i l o r e r a u d e f a p t u n f e l d e h e t a e r i a e . D u p ă ce d e s c r i s e s e a c e s t e a g a p e , T e r tu l i a n s c r ie :

„ D a ţ i a d u n ă r i l o r c r e ş t in e c e e a c e se c u v in e , ş i c o n s id e r a ţ i - l e în a f a r a l e g i ­lo r , d a c ă e le s î n t î n a d e v ă r a s e m e n e a î n t î ln i r i lo r n e l e g a l e ; în m o d c a te g o r ic , c o n d a m n a ţ i a c e s t e î n t î ln i r i , d a c ă îm p o ­t r i v a l o r s e p o a t e p r e z e n t a a c u z a ţ i i r e ­a le , a ş a c u m s t a u în d r e p t u l a s o c i a ţ i i lo r s e c r e t e . D a r c in e a s u f e r i t d e p e u r m a în t î ln i r i lo r n o a s t r e n e p r i m e j d io a s e ? I n a d u n ă r i l e n o a s t r e , n o i s în t e m t o t a ş a , c a ş i a t u n c i c în d s în t e m s e p a r a ţ i u n u l d e c e lă la l t . . . c î n d ce l p io s , ce l c u r a t se a d u n ă î n t r - o c o n g r e g a ţ i e , n u t r e b u i e s ă n u m i ţ i a c e a s t a o a s o c i a ţ i e s e c r e t ă (h e ­t a e r ia e ) ci o C U R IA , s a u „ c u r t e a lu i D u m n e z e u " .

A c e a s t ă s u s p i c iu n e c u m c ă m e s e le , s a u în t î ln i r i l e r e l ig io a s e a le C r e ş t i n i lo r e r a u u n fe l d e î n t î l n i r i i l e g a le , l a c a r e se m a i a d ă u g a a c u z a ţ i a c ă a c e s te î n t î ln i r i e r a u n i ş t e b a n c h e t e im o r a le , e x p l i c ă d e ce a p o s to lu l P a v e l n u d ă r e f e r i n ţ e c a t e ­g o r ic e c u p r iv i r e l a t i m p u l ş i lo c u l î n ­t î ln i r i lo r . I a r p e n t r u a e v i ta a c e s te s u s ­p ic iu n i , c r e ş t i n i i d in C o r in t s c h im b a u de l a s ă p t ă m în ă l a s ă p t ă m î n ă a t î t z iu a c ît ş i lo c u l m e s e i p e n t r u C in a D o m n u lu i .

A p r o a p e to ţ i a u t o r i i s u s ţ i n c ă „ S T A T O D I E “ (o z i a n u m i t ă ) în c a r e , d u p ă P l i ­n iu , c r e ş t in i i s e a d u n a u , e s te d u m in ic ă . D a c ă a c e a s t ă i n t e r p r e t a r e c a r e p r e d o ­m in ă , e s te c o r e c tă , a tu n c i , c o n c lu z i a u - n o r a c u m c ă „ P a v e l a p o r u n c i t c a p u ­n e r e a d e o p a r t e d e a j u t o a r e b ă n e ş t i s ă a ib ă lo c d u m in ic a . . . p e n t r u f a p t u l că c r e ş t in i i î n c e p u s e r ă s ă - ş i f ix e z e c a l e n d a ­r u l lo r , c u r e f e r i r e la s ă p t ă m î n a l a zi d e o d ih n ă , d u m in ic a . . . m e r i t ă s ă f ie l u a t ă în c o n s id e r a ţ i e . D a r p e b u n ă d r e p t a t e n e p u t e m în t r e b a , d a c ă „S T A T O D I E “ se r e f e r ă în m o d n e c e s a r l a o p e r io d ic ă ş i r e g u a l t ă î n t î l n i r e în z i d e d u m i n ic ă ? T e r m e n u l „ S T A T U S " c a r e în s e m n e a z ă „ n u m i t , s t a b i l i t , f ix a t , d e t e r m i n a t , cu r e g u l a r i t a t e " n u im p l ic ă în m o d e x c lu ­s iv o z i f ix ă , p e r io d ic ă , a t u n c i c în d e s te f o lo s i t ă î n l e g ă t u r ă c u t im p u l , ş i d e a s e m e n e a o z i n u m i t ă s a u s ta b i l i t ă . I n - t î ln i r e a d e c i , p o a t e a v e a lo c p e r io d ic , d a r n u în m o d n e c e s a r în a c e e a ş i zi.

C o n te x tu l s u g e r e a z ă d e a s e m e n e a m a i m u l te m o t iv e p e n t r u c a r e „ S T A T O D IE “ p u te a f o a r t e b in e s ă f ie o z i f i x a t ă de la o s ă p t ă m î n ă l a a l ta . C re ş t in i i e r a u d e n u n ţ a ţ i , u r m ă r i ţ i ş i c o n d a m n a ţ i în p ro v in c i i . A c e s t l u c r u e s te in d i c a t d e f a p tu l c ă P l in i u , l a v e n i r e a s a c a g u ­v e r n a to r a g ă s i t d e j a a c e a s t ă p r o b le m ă . P e n t r u a e v i ta s u s p i c iu n i le , e s te p o s ib i l ca c r e ş t in i i s ă f i s c h im b a t în f i e c a r e s ă p t ă m î n ă z iu a ş i lo c u l în t î ln i r i i lo r . A d e s e a , g u v e r n a t o r u l f o lo s in d i n t e r o ­g a to r i i l e şi t o r t u r a a c ă p ă t a t i n ­f o r m a ţ i i d e t a l i a t e cu p r iv i r e la t i m p u l ş i m o d u l în c a r e a c e s te în t î l n i r i c r e ş t in e e r a u c o n d u s e , a v e a u loc . D a r cu p r iv i r e la a d e v ă r a t a , r e a l a zi, el a a f l a t n u m a i c ă ei s e a d u n a u in t r - o „ z i a n u m e “ (S T A T O D IE ). D a c ă c r e ş t in i i d in B i t in ia s e a d u n a u d e j a în m o d r e g u l a t d u m i ­n ic a , a t u n c i ei a r fi m ă r t u r i s i t a c e s t l u c r u , a ş a c u m a u d a t r e l a ţ i i şi c e le ­l a l te d e t a l i i p r i v i n d în t î ln i r i l e lo r . S ă r e ­ţ i n e m c ă c u c î t e v a d e c a d e m a i t î r z iu (150 A .D .) , J u s t i n M a r t i r u l i n f o r m a în m o d e x p l ic i t ş i e m fa t i c c h i a r p e î m p ă ­r a t , c u m c ă c r e ş t in i i se a d u n a u „ î n z iu a s o a r e lu i" (I. M . A p o lo g e t ic a 67), se p a r e p e n t r u a f a c e o im p r e s ie f a v o r a b i l ă a- s u p r a îm p ă r a t u l u i . S ă r e ţ i n e m d e a s e ­m e n e a c ă P l in i u , a p e l a la î m p ă r a t p e n ­t r u o m u l t m a i u m a n ă a p l ic a r e a leg ii î m p o t r iv a c r e ş t in i l o r , c ă c i c o n d a m n în d p e c r e ş t in i i n d i s c r im i n a to r i u , f ă c e a c a u c i ­d e r e a l o r s ă a i b ă lo c f ă r ă a m a i ţ i n e s e a m a d e v î r s t ă . s e x s a u a t i tu d i n e . D a c ă P l in iu a f l a s e c ă e i se a d u n a u în z iu a s o a r e lu i , n - a r f i m e n ţ io n a t el a c e s t l u ­c r u p e n t r u a p r e z e n t a î n t î ln i r i l e c r e ş ­t i n e î n t r - o l u m i n ă m a i f a v o r a b i l ă ? A şa c u m ş t im , î n i m p e r iu l r o m a n , D IE S SO - LIS se b u c u r a d e u n a n u m i t p r e s t i g iu ş i v e n e r a ţ i e .

I n l u m i n a c e lo r d e m a i s u s , p u t e m t r a g e c o n c lu z i a c ă „ o a n u m i t ă z i “ la P l in iu , n u e s te o b l ig a to r iu s ă f ie a c e ­e a ş i z i a s ă p t ă m în i i , a f a r ă d e f a p t u l că a c e a zi e r a S a b a t u l , la c a r e P l in i u p r e ­f e r ă s ă n u f a c ă r e f e r i n ţ ă , s p r e a e v i ta e x p u n e r e a c r e ş t i n i l o r în t r - o l u m i n ă şi

m a i r e a , a s o c i in d u - i c u iu d e i i . D u p ă c u m ş t im , iu d e i i s - a u r e v o l t a t în t i m p u l lu i T r a i a n î n L ib ia , C ire n e , E g ip t , C ip r u şi M e s o p o ta m ia . P e n t r u z d r o b i r e a a c e s ­t o r r e v o l t e a u a v u t lo c l a r g i m a s a c r e , c ă r o r a l e - a c ă z u t v ic t im e iu d e i i r e v o l ­ta ţ i . P e n t r u a r a p o r t a l u i T r a i a n că c r e ş t in i i s e a d u n a u s ă p t ă m în a l în z iu a lu i S a t u r n , a s e m e n e a iu d e i lo r , a c e a s t a a r f i î n c u r a j a t p e î m p ă r a t s ă ia m ă s u r i a s p r e , t o c m a i l u c r u l p e c a r e P l in i u n u v o ia s ă - l î n c u r a je z e . O r ic e în c e r c a r e d ec i, d e a t r a g e o c o n c lu z ie c a r e s ă s p r i j i n e p l a n u l l u i P a v e l p e n t r u o co ­le c tă în p r i m a zi a s ă p tă m în i i , d in m ă r ­t u r i a l u i P l in i u , n u p r e z in t ă c e r t i t u d in i .

R e v e n in d l a t e x t u l n o s t r u , î n t r e b a r e a la c a r e în c ă t r e b u ie s ă m e d i t ă m e s te a c e e a , d e ce o a r e a p r o p u s P a v e l a c e s t p la n a l p u n e r i i d e o p a r t e a a j u to a r e lo r în p r i m a z i a s ă p t ă m în i i ? A p o s to lu l ta c e d a r d e ce d ă a c e s t s f a t „ c a s ă n u f ie n e v o ie s ă s e s t r î n g ă a j u t o a r e l e a - tu n c i c în d v o i v e n i e u “ ? (1 C o r. 16,2). P l a n u l a p o s to lu lu i n u e r a d e c i f ă c u t cu s c o p u l d e a s u b l in i a , d e a î n t ă r i o b s e r ­v a r e a d u m in ic i i p r i n o f e r i r e a d e d a r u r i , c i p e n t r u a a s i g u r a o c o le c tă s u b s t a n ­ţ i a lă ş i e f i c ie n tă p e n t r u a t u n c i c în d el a v e a s ă v i n ă l a ei . I n a c e s t p l a n se p o t i d e n t i f i c a p a t r u p u n c t e c a r a c te r i s t i c e .

— A c e s te d a r u r i a v e a u să f ie p u s e d e o p a r t e în m o d p e r io d ic , în p r i m a zi a s ă p t ă m în i i . (v. 2).

— A c e a s t ă l u c r a r e d e p u n e r e d e o p a r t e a v e a s ă se f a c ă în m o d p e r s o n a l „ f i e c a r e d in v o i" , (v. 2).

— D e a s e m e n e a , l u c r a r e a a c e a s t a t r e ­b u ia s ă se f a c ă î n p a r t i c u l a r „ f i e c a r e d in v o i s ă p u n ă d e o p a r t e a c a s ă “ . (v. 2).

— A c e a s t ă p u n e r e d e o p a r t e , în m o d p e r io d ic — în p r i m a z i a s ă p tă m în i i , c a r e t r e b u ie s ă f ie o l u c r a r e p e r s o n a l ă şi p a r t i c u l a r ă , t r e b u i a d e a s e m e n e a s ă fie f ă c u t ă în r a p o r t d e c î ş t ig u l f i e c ă r u ia .

A c e le ia ş i c o m u n i tă ţ i , d a r cu o a l t ă o- ca z ie , a p o s to lu l P a v e l a c o n s id e r a t d e b in e să t r i m i t ă n i ş te f r a ţ i c a r e s ă „ p r e ­g ă t e a s c ă s t r î n g e r e a d a r u r i l o r f ă g ă d u i t e de v o i , c a e le s ă f ie g a t a , f ă c u t e cu d ă r n i c ie n u c u z g î r c e n ie " . (2 C or . 9,5). A p o s to lu l d o r e a s ă e v i te a n u m i t e s t ă r i d e l u c r u r i , a n u m i t e s t ă r i d e c o m p le x i ­t a te , a t î t p e n t r u ce i c e d ă d e a u , c î t şi p e n t r u ce i c e s t r î n g e a u a c e s te d a r u r i , c în d a c e ş t i a c o n s t a t a u c ă e i n u e r a u p r e g ă t i ţ i p e n t r u a d a (2 C or . 9,4). P e n ­t r u a e v i ta a c e s te p r o b le m e — în a - c e a s tă o c a z ie — e l a r e c o m a n d a t p e n t r u p u n e r e a d e o p a r t e a a c e s to r d a r u r i , a t î t u n t i m p , c î t ş î u n loc .

M e n ţ i o n a r e a d e c ă t r e a p o s to lu l P a v e l a p r i m e i z i le a s ă p tă m în i i , p o a t e f i a r ­g u m e n t a t ă m a i m u l t d e m o t iv e p r a c t ic e d e c î t t e o lo g ic e . P e n t r u a a ş t e p t a p în ă l a s f î r ş i t u l s ă p t ă m în i i s a u a l u n i i s p r e a p u n e d e o p a r t e c o n t r ib u ţ i a c u iv a p e n t r u n e v o i le o b ş te i , d e o a r e c e s p r e s f î r ş i tu l s ă p t ă m în i i ce l în c a u z ă , cu t o a t ă b u n ă v o i n ţ a l u i se g ă s e a c u b u z u ­n a r e l e g o a le , c u m î in i l e g o a le . P e d e a l t ă p a r t e , d a c ă î n p r i m a z i a s ă p t ă ­m în i i , m a i î n a in t e d e a p l ă n u i a l t e l u ­c r u r i , a l t e c h e l tu ie l i , e r a in v i t a t s ă p u n ă d e o p a r t e c e e a ce a v e a î n p l a n să d e a , a t u n c i c e e a ce r ă m î n e a d is p o n ib i l , p u t e a f i d i s t r i b u i t c a s ă f a c ă f a ţ ă t u ­t u r o r n e v o i lo r s a le . I n t i m p c e e s te f o a r t e d i f i c i l p e n t r u n o i a s t ă z i s ă d e t e r ­m i n ă m ce im p o r t a n ţ ă e c o n o m ic ă a v e a d u m i n ic a î n l u m e a p ă g în ă , d a c ă î n a d e ­v ă r e x i s t a o a s e m e n e a i m p o r t a n ţ ă , e s te u n f a p t c u n o s c u t c ă n ic i u n f e l d e t r a n z a c ţ i e f i n a n c i a r ă n u e r a f ă c u t ă d e iu d e i î n z i d e S a b a t . D e o a r e c e p ă z i r e a S a b a t u lu i d e c ă t r e i u d e i a a v u t o o a r e ­c a r e i n f l u e n ţă c h i a r a s u p r a m u l t o r g r e c i ş i r o m a n i , ş i d e o a r e c e S a b a t u l e r a în a d e v ă r u l t i m a z i a s ă p tă m în i i , a ş a p te a ,— a v î n d în v e d e r e c ă d u m i n ic a e r a c u ­n o s c u t ă c a f i i n d p r i m a z i a s ă p t ă m în i i — s e p a r e a f i u n l u c r u r e z o n a b i l c a a p o s ­t o lu l P a v e l s ă r e c o m a n d e c r e ş t in i l o r s ă - ş i p la n i f i c e c h i a r d in p r i m a zi a s ă p t ă m în i i — a d i c ă — im e d ia t d u p ă t r e ­c e r e a S a b a t u lu i — c o n t r ib u ţ i a l o r la f o n d u l c o m u n i tă ţ i i , m a i î n a in t e c a a l te p r i o r i t ă ţ i s ă d im in u e z e f o n d u r i l e p e c a r e le a v e m l a d is p o z i ţ ie . " T e x tu l d e c i , p r o ­p u n e u n v a l o r o s p l a n s ă p t ă m în a l p e n ­t r u o d ă r u i r e s i s te m a t i c ă , p e n t r u a se a s ig u r a m i j lo a c e l e n e c e s a r e b is e r i c i i şi p e n t r u a j u t o r a r e a f r a ţ i l o r d in I e r u s a l im . A în c e r c a s ă s c o a t e m m a i m u l t d in a- c e s t t e x t , a r î n s e m n a d e n a t u r a r e a lu i .— D .P .

S fu r ie ru l cAdoEntiit S

3 Organ al Cultului Creştin A dventist de Ziua a Şaptea yV din Republica Socialistă România (( £ Apare la două luni, sub conducerea unui Comitet * 7

V Redacţia şi Administraţia j) a B ucureşti: Str. Labirint nr. 116 — Sect. 4 — Tel. 20.76.65 n V) Redactor ,i f Dum itru Popa •;

I. P. „ B u l e t i n u l O f i c i a l " — c. 1025