ÎNDRUMAR PENTRU ACTIVITATEA STAŢIILOR … MONITORING... · Îndrumar pentru activitatea staţiilor hidrometrice 3 Instrucţiunile pentru staţiile hidrometrice au ca scop uniformizarea

Îndrumar pentru activitatea staţiilor hidrometrice

1

ÎNDRUMAR

PENTRU

ACTIVITATEA

STAŢIILOR

HIDROMETRICE

PE

RÂURI

ISBN 978-973-0-13558-9

Vol. I


2


3

Instrucţiunile pentru staţiile hidrometrice au ca scop uniformizarea metodologiei delucru în reţeaua naţională la nivel de Administraţii Bazinale de Apă din cadrulAdministraţiei Naţionale “APELE ROMÂNE”, sub îndrumarea INHGA.

Odată cu apariţia şi instalarea staţiilor hidrometrice automate a fost necesarăreactualizarea vechilor instrucţiuni/îndrumare în concordanţă cu noile cerinţe.

Activitatea pentru staţiile hidrometrice a fost structurată astfel:

Vol. I. Îndrumar pentru activitatea staţiilor hidrometrice pe râuri;Vol. II. Îndrumar pentru activitatea staţiilor hidrometrice pe lacuri;Vol. III. Îndrumar pentru activitatea staţiilor evaporimetrice;Vol.IV. Îndrumar pentru activitatea bazinelor reprezentative şi staţiilor experimentale;Vol. V. Îndrumar pentru activitatea hidrogeologică.

Lucrarea de faţă prezintă activitatea desfăşurată de către personalul angajat încadrul staţiilor hidrometrice pe râuri, inclusiv a celor dotate cu staţii automate (denumit încontinuare HIDROMETRU).

Staţia hidrometrică este definită ca secţiunea transversală de pe râu, dotată cumiră, limnigraf, staţie automată cu senzori multipli pentru măsurarea nivelurilor, debitelor,temperaturii aerului/apei, senzori pentru măsurarea calităţii apei şi care poate dispune deconstrucţii şi instalaţii hidrometrice.

Hidrometrul trebuie să cunoască metodologia de realizare a programuluihidrometric standard, să întreţină aparatura, echipamentele şi dotările existente la staţiahidrometrică.

Lucrarea este destinată atât hidrometrilor, cât şi personalului staţiilor şi serviciilorhidrologice.

Lucrarea este, de asemenea, utilă şi altor persoane care desfăşoară, mai mult saumai puţin sistematic, activitate hidrometrică (ex: personal de exploatare acumulări şi prizede apă, personal din cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, etc.).

Dat fiind nivelul de pregătire diferit al persoanelor cărora li se adresează (de lapersonal absolvent de şcoală elementară până la personal cu studii superioare), lucrareaeste accesibilă unui număr mare de factori interesaţi.

Îndrumarul de faţă este structurat pe următoarele capitole:

1. Sarcinile hidrometrului;2. Construcţii şi instalaţii hidrometrice necesare;3. Executarea observaţiilor şi măsurătorilor. Înscrierea rezultatelor;4. Supravegherea sectorului de râu şi folosinţelor din zona arondată;5. Informări şi avertizări;6. Precizări privind întreţinerea sectorului de râu;7. Documentele staţiei hidrometrice;8. Protecţia muncii.

Îndrumarul este însoţit de “cărţi tehnice” ale aparaturii şi echipamentelor existente ladata elaborării acestuia. Dacă vor apărea noi aparate şi echipamente în dotarea reţeleihidrologice naţionale Îndrumarul va fi completat cu Cărţile tehnice.

“Îndrumarul pentru activitatea hidrometrilor (muncitori/tehnicieni hidrometri) lastaţiile hidrometrice pe râuri”, reprezintă reactualizarea “Îndrumarului pentru staţiilehidrometrice pe râuri”, elaborat în cadrul Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie,Bucureşti, 1997, cod ISBN 973-0-00233-9.


4

ELABORARE ŞTIINŢIFICĂ

Dr. ing. fiz. Mary-Jeanne ADLERDr. ing. Ion PAŞOI

CS III Macc PETREACS III Laurenţiu PETRESCU

Procesare text şi imagine

Mihai MARINESCU


5

Cunoaşterea regimului de curgere a apei râurilor se face pe mai multe căi:

observaţii sistematice în puncte fixe şi pe timp îndelungat; cercetarea zonei prin care curge

râul; informaţii de la localnici asupra fenomenelor mai importante (inundaţii, schimbări de

albie, zăpoare, etc.); urmărirea sistematică a influenţei activităţii umane asupra regimului

de curgere.

Principala cale de cunoaştere a râurilor rămân însă observaţiile şi măsurătorile

sistematice în puncte fixe şi pe timp îndelungat la staţiile hidrometrice.

Hidrometrul trebuie să presteze o muncă susţinută cu simţ de răspundere şi

conştiinciozitate.

Activitatea hidrometrului este îndrumată în mod permanent atât prin instructaje şi

controale din partea personalului staţiilor hidrologice, serviciilor hidrologice cât şi a INHGA.

Acest îndrumar cuprinde indicaţii detaliate privind efectuarea programului de

observaţii şi măsurători la staţiile hidrometrice de râu. Prin conţinut şi mod de tratare,

îndrumarul îşi propune următoarele obiective principale:

a) asigurarea cunoştinţelor de bază privind construcţiile, instalaţiile, instrumentele şi

aparatura hidrometrică necesară realizării programului de observaţii şi măsurători;

b) descrierea tehnicilor de observare şi măsurare a elementelor hidrometeorologice,

precum şi a modului de înscriere a datelor rezultate în formulare tip de evidenţă existente

la staţia hidrometrică;


6

CUPRINS1. SARCINILE HIDROMETRULUI ………………………………………………….. 9

1.1. Executarea programelor de observaţii şi măsurători …………………………... 91.2. Întreţinerea construcţiilor, utilajelor, instalaţiilor şi aparaturii ………………….. 91.3. Activitatea în legătură cu folosinţele de apă .................................................... 91.4. Informarea şi avertizarea hidrologică ……………………………………………. 101.5. Păstrarea documentelor staţiei hidrometrice …………………………………… 101.6. Întreţinerea sectorului de râu ……………………………………………............. 101.7. Respectarea normelor de protecţia muncii ……………………………………... 11

2. CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROMETRICE NECESARE EXECUTĂRIICOMPLEXULUI DE OBSERVAŢII ŞI MĂSURĂTORI .................................... 11

2.1. Construcţii pentru măsurarea nivelurilor ......................................................... 112.2. Construcţii pentru măsurarea nivelurilor extreme ........................................... 132.3. Staţii automate ................................................................................................ 14

2.3.1. Lucrări de întreţinere a secţiunii de măsură în zona senzorilor ....................... 142.3.2. Întreţinerea staţiei automate ................................................................. 152.3.3. Activităţi periodice de întreţinere a senzorilor şi componentelor electronice

ale staţiei ............................................................................ ............................. 162.4. Construcţii pentru limnigraf ............................................................................. 162.5. Construcţii şi instalaţii pentru executarea determinărilor de debite ................. 182.6. Construcţii anexe la staţiile hidrometrice ......................................................... 21

3. EXECUTAREA OBSERVAŢIILOR ŞI MĂSURĂTORILOR. ÎNSCRIEREAREZULTATELOR ............................................................................................ 21

3.1. Nivelul apei ...................................................................................................... 213.1.1. Citirea nivelului apei la miră şi înscrierea datelor în situaţii normale ............... 233.1.2. Citirea nivelului apei în cazuri deosebite ......................................................... 253.1.3. Citirea nivelului apei la mirele de maxime ....................................................... 293.1.4. Citirea nivelului apei la mira de pantă ............................................................. 29

3.1.5. Măsurarea pantei la viituri şi inundaţii, la staţiile hidrometrice care nu aumiră de pantă ................................................................................... ............... 30

3.1.6. Marcarea nivelului maxim după urme ............................................................. 313.1.7. Înscrierea rezultatelor ...................................................................................... 313.1.8. Observaţii continue de niveluri ........................................................................ 32

3.2. Temperatura apei şi aerului ............................................................................ 323.2.1. Măsurarea temperaturii apei ........................................................................... 323.2.2. Măsurarea temperaturii aerului ....................................................................... 33

3.3. Observaţii vizuale asupra vremii, stării râului şi vegetaţiei din albie ............... 343.3.1. Observaţii vizuale asupra vântului ................................................................ 343.3.2. Observaţii vizuale asupra precipitaţiilor şi stratului de zăpadă ........................ 35

3.3.2.1. Observaţii vizuale asupra precipitaţiilor ........................................................... 353.3.2.2. Observaţii vizuale asupra stratului de zăpadă ................................................ 35

3.3.3. Observaţii vizuale asupra tulburelii apei .......................................................... 353.3.4. Observaţii vizuale asupra gheţii ...................................................................... 36

3.3.4.1. Observaţii vizuale asupra gheţii în secţiunea staţiei hidrometrice ................... 353.3.4.2. Observaţii vizuale asupra gheţii pe sectorul de râu ........................................ 43

3.3.5. Observaţii vizuale asupra vegetaţiei ............................................................... 443.3.6. Observaţii vizuale asupra modificării albiilor ................................................... 44

3.4. Precipitaţii ............................................................................................. ........... 44


7

3.4.1. Aparatura utilizată ........................................................................................... 443.4.1.1. Pluviometrul cu 2 corpuri ................................................................................. 443.4.1.2. Pluviometru basculant din structura staţiilor automate PT .............................. 453.4.1.3. Pluviograful ........................................................................................... .......... 46

3.4.2. Măsurarea precipitaţiilor la pluviometru şi pluviograf ...................................... 473.5. Stratul de zăpadă .................................................................................. .......... 48

3.5.1. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă .......................................................... 483.5.2. Măsurarea densităţii zăpezii ............................................................................ 49

3.5.2.1. Densimetru de zăpadă .......................................................................... .......... 493.5.2.2. Modul de efectuare a măsurătorii densităţii zăpezii ........................................ 50

3.5.3. Platforme nivometrice ..................................................................................... 553.5.3.1. Platforme reduse pentru măsurători nivometrice ............................................ 553.5.3.2. Platforme mari pentru măsurători nivometrice ................................................ 563.5.3.3. Platformele pătrate în zone descoperite ......................................................... 563.5.3.4. Platformele în pădure şi în poieni .................................................................... 583.5.3.5. Platforme triunghiulare .......................................................................... .......... 58

3.5.4. Profil de măsurare ........................................................................................... 593.6. Fenomene de îngheţ ............................................................................. .......... 60

3.6.1. Măsurarea grosimii zăpezii de pe gheaţă ....................................................... 603.6.2. Măsurarea grosimii gheţii ...................................................................... .......... 613.6.3. Măsurarea grosimii gheţii cufundate în apă .................................................... 613.6.4. Măsurarea nivelului apei peste gheaţă sau sub gheaţă .................................. 613.6.5. Măsurarea grosimii năboiului .......................................................................... 623.6.6. Precizări cu privire la măsurătorile la poduri de gheaţă suprapuse ................ 63

3.7. Vegetaţie în albie .................................................................................. .......... 633.8. Debite de apă .................................................................................................. 64

3.8.1. Metodă “secţiune-viteză” ....................................................................... .......... 643.8.2. Aparatura utilizată ........................................................................................... 65

3.8.2.1. Morişca hidrometrică ............................................................................. .......... 653.8.2.2. Dispozitiv electromagnetic .............................................................................. 713.8.2.3. Echipamente doppler (ADCP - Acoustic Doppler Current Profiler) ................. 72

3.8.3. Observaţii vizuale în timpul măsurătorii .......................................................... 743.8.3.1. Observaţii vizuale asupra stării timpului .......................................................... 743.8.3.2. Observaţii vizuale asupra stării râului ............................................................. 743.8.3.3. Notarea observaţiilor vizuale în carnetul de măsurători .................................. 743.8.3.4. Observarea şi notarea nivelului apei în râu ..................................................... 75

3.8.4. Măsurarea secţiunii de apă ............................................................................. 75

3.8.4.1. Măsurarea distanţelor de la reper până la marginea oglinzii apei şimăsurarea lăţimii apei ........................................................................... .......... 75

3.8.4.2. Alegerea numărului de verticale de sondaj ..................................................... 763.8.4.3. Măsurarea adâncimilor de sondaj ................................................................... 773.8.4.4. Măsurarea unghiului de înclinare a cablului .................................................... 783.8.4.5. Determinarea naturii fundului albiei ................................................................. 783.8.4.6. Măsurarea fenomenelor de îngheţ .................................................................. 783.8.4.7. Determinarea secţiunii active a scurgerii ........................................................ 79

3.8.5. Măsurarea vitezei apei .......................................................................... .......... 803.8.5.1. Alegerea verticalelor de viteză ........................................................................ 803.8.5.2. Determinarea punctelor de măsurare în verticalele de viteză ......................... 81


8

3.8.5.3. Metode de plasare a moriştii în punctele de măsurare ..................................... 823.8.5.4. Măsurarea neperpendicularităţii curentului de apă pe profil ............................. 843.8.5.5. Cronometrarea pulsaţiilor şi înscrierea datelor în carnet .................................. 863.8.5.6. Măsurarea debitului de apă folosind flotorii ....................................................... 87

3.8.6. Măsurarea debitului de apă volumetric ............................................................. 913.8.7. Măsurarea debitului de apă cu deversori hidrometrici ...................................... 92

3.8.7.1. Deversorul hidrometric cu profil triunghiular cu canal de apropiere .................. 923.8.7.2. Deversor hidrometric cu secţiune triunghiulară ................................................. 93

3.8.8. Precizări privind măsurarea debitului de apă pe cursurile de apă cu variaţii denivel în timpul măsurătorii de debit .................................................................... 93

3.8.9. Precizări cu privire la măsurarea debitului de apă la secţiunile satelit şiizvoare ............................................................................................... ................ 94

3.8.9.1. Secţiuni satelit ................................................................................................... 943.8.9.2. Izvoare .............................................................................................................. 953.8.10. Măsurarea debitelor de apă mici ....................................................................... 953.8.11. Precizări cu privire la măsurarea debitului apei la folosinţe .............................. 95

3.8.11.1. Curgere cu nivel liber ........................................................................... ............. 953.8.11.2. Curgerea sub presiune .......................................................................... ............ 96

3.9. Debite de aluviuni ................................................................................... ........... 963.9.1. Aluviuni în suspensie ........................................................................................ 96

3.9.1.1. Aparatură şi procedee folosite la măsurarea debitului de aluviuni în suspensie................................................................................................ ........................... 96

3.9.1.1.1. Sticla cu ajutaje ................................................................................................. 963.9.1.1.2. Batometre ............................................................................................... ........... 973.9.1.1.3. Prelevarea probelor ........................................................................................... 983.9.1.1.4. Filtrarea probelor şi împachetarea filtrelor ........................................................ 99

3.9.1.2. Măsurători complete de aluviuni în suspensie .................................................. 1013.9.1.3. Măsurători simplificate de aluviuni în suspensie ............................................... 1023.9.1.4. Măsurători simple (probe unice) de aluviuni în suspensie ................................ 102

3.9.2. Aluviuni tarate ………………………………………………………………............. 1023.9.2.1. Aparatura folosită …………………………………………………………………… 102

3.9.2.1.1. Batometrul cu capcană ..................................................................................... 1023.9.2.1.2. Batometrul cu sită …………………………………………………………………... 103

3.9.2.2. Recoltarea probelor de aluviuni tarate ……………………………………………. 1033.10. Sedimente din patul albiei ………………………………………………………….. 103

3.10.1. Echipamente utilizate ……………………………………………………………….. 1033.10.1.1. Sonda ………………………………………………………………………………… 1043.10.1.2. Draga ................................................................................................................ 104

3.10.2. Recoltarea probelor de sedimente din patul albiei ………………………………. 104

4 SUPRAVEGHEREA SECTOARELOR DE RÂU ŞI FOLOSINŢELOR DINZONA ARONDATĂ …………………………………………………………………. 105

5 INFORMĂRI ŞI AVERTIZĂRI ……………………………………………………… 1065.1. Informare şi avertizare pluviometrică ……………………………………………... 1075.2. Informare şi avertizare hidrologică ………………………………………………… 1095.3. Informare şi avertizare asupra poluării apei ……………………………………… 1115.4. Informarea şi avertizarea asupra altor fenomene periculoase …………………. 111

6 PRECIZĂRI PRIVIND ÎNTREŢINEREA SECTORULUI DE RÂU ……………… 1127 DOCUMENTELE STAŢIEI HIDROMETRICE ……………………………………. 1128 PROTECŢIA MUNCII ………………………………………………………………. 114

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………………………………………………………. 115ANEXE ……………………………………………………………………………….. 116


9

1 SARCINILE HIDROMETRULUI

1.1. Executarea programelor de observaţii şi măsurătoriLa staţiile hidrometrice din reţeaua de bază subordonată Administraţiei Naţionale

“APELE ROMÂNE” sunt prevăzute o serie de observaţii şi măsurători, pe care le executăhidrometrul, conform programului stabilit pentru staţia hidrometrică după cum urmează:

observaţii şi măsurători asupra nivelului apei: ore standard 7.00 şi 17.00; măsurarea temperaturii apei şi aerului; observaţii asupra situaţiilor de poluare; observaţii asupra vântului; observaţii şi măsurători asupra precipitaţiilor; observaţii şi măsurători asupra gheţii şi zăpezii de pe gheaţă; observaţii şi măsurători asupra vegetaţiei din albia râului; observaţii şi măsurători asupra stratului de zăpadă (nivometrie); determinarea debitului apei în secţiunea staţiei hidrometrice, la secţiunile

“satelit” şi la folosinţe; determinarea debitului de apă la izvoare; prelevarea de probe “unice” (simple) de aluviuni în suspensie şi efectuarea de

determinări ”complete”,”simplificate” de aluviuni în suspensie; determinarea debitului de aluviuni tarate; prelevarea probelor de aluviuni depuse în patul albiei; introducerea datelor de control în datalogger-ul staţiei automate.

Hidrometrul trebuie să desfăşoare activitatea conform instrucţiunilor înscrise despecialistul de la staţia hidrologică în “Caietul de sarcini”.

1.2. Întreţinerea construcţiilor, utilajelor, instalaţiilor şi aparaturiiStaţia hidrometrică poate avea în dotare construcţii, utilaje, instalaţii şi aparatură.Pentru ca întregul complex de observaţii şi măsurători care se execută la o staţie

hidrometrică să se poată desfăşura în bune condiţiuni şi cu rezultatele scontate, estenecesar ca instalaţiile, utilajele şi construcţiile hidrometrice din dotare să fie întreţinute înmod corespunzător de către hidrometrul care le exploatează.

În afara construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice este necesar ca hidrometrul sămenţină în permanenţă în stare de funcţionare toată aparatura (instrumente)hidrometeorologică din dotare. După fiecare folosire este necesar ca aceasta să fiecurăţată şi păstrată corespunzător fişei tehnice.

O atenţie deosebită trebuie acordată evidenţei numărului de măsurători executatecu fiecare morişcă hidrometrică, în vederea etalonării acestora (o dată pe an, dupăefectuarea de 40-60 măsurători de debite pe râuri cu ape tulburi sau poluate şi 100-120măsurători de debit pe râuri cu ape limpezi şi nepoluate).

În cazul existenţei staţiilor automate, hidrometrul va asigura întreţinerea primară aacestora în conformitate cu instrucţiunile de exploatare.

1.3 Activitatea în legătură cu folosinţele de apăPentru reconstituirea regimului natural al scurgerii este necesară o temeinică

cunoaştere a tuturor folosinţelor de apă. În acest sens un aport deosebit îl poate aducehidrometrul prin verificarea pe teren, pe un sector de râu stabilit amonte şi aval desecţiunea staţiei hidrometrice, a tuturor folosinţelor consumatoare de apă (prelevări şirestituţii), a acumulărilor locale şi imediata sesizare a modificărilor ce survin.

Se va acorda atenţie şi folosinţelor sezoniere.


10

1.4 Informarea şi avertizarea hidrologicăAceastă activitate constă, în primul rând, în desfăşurarea corespunzătoare a

activităţii zilnice de observaţii şi măsurători şi intensificarea acesteia în timpul produceriiunor viituri.

Transmisia zilnică a datelor în intervalul de timp stabilit (7 – 17h), inclusiv a celorsuplimentare şi a avertizărilor asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase şipoluării este etapa imediat următoare.

Informarea organelor locale şi a obiectivelor economice reprezintă ultima fază aprocesului de informare şi avertizare.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare corect, este necesar ca hidrometrulsă cunoască planul de acţiune în cazul producerii apelor mari, excepţionale.

Cotele de apărare sunt:CA - cota de atenţie;CI - cota de inundaţie;CP - cota de pericol.Pe baza acestora se emit codurile de avertizare de către INHGA;COD GALBEN – risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei, neconducând

la pagube semnificative, dar necesită o vigilenţă sporită în cazul unor activităţi expuse lainundaţii. Depăşire cote de atenţie – CA.

COD PORTOCALIU – risc de viituri majore generatoare de revărsări importantecare pot conduce la inundarea unor gospodării şi obiective social-economice. Depăşirecote de inundaţie – CI.

COD ROŞU - risc de viituri majore care necesită măsuri deosebite de evacuare aoamenilor şi bunurilor, restricţii la folosirea podurilor şi căilor rutiere, precum şi luarea unormăsuri deosebite în exploatarea construcţiilor hidrotehnice. Depăşire cote de pericol – CP.

1.5 Păstrarea documentelor staţiei hidrometriceDocumentele care se găsesc la staţiile hidrometrice sunt următoarele: carnetele, registrele şi fişele de înscriere a datelor din observaţii şi măsurători; jurnalul staţiei hidrometrice şi planul de acţiune pentru ape mari, excepţionale; caietul de sarcini al staţiei hidrometrice; registrul cu evidenţa modului de funcţionare a staţiilor automate; jurnalul moriştii hidrometrice; caietul de procese verbale de îndrumare şi control; registrul de evidenţă a informaţiilor şi avertizărilor transmise; îndrumare şi instrucţiuni tehnice şi de protecţia muncii; inventarul bunurilor din dotare; dosar cu: graficul H-T (pe care se înscriu măsurătorile de debit lichid, solid),

abace (de ex. curba de tarare a moriştii hidrometrice, abaca pentru calculareaperimetrului udat, etc).

Hidrometrul trebuie să aibă în vedere în permanenţă păstrarea în bune condiţiuni atuturor documentelor ce se găsesc la staţia hidrometrică, precum şi înscrierea curegularitate a datelor.

1.6 Întreţinerea sectorului de râuHidrometrul trebuie să aibă în vedere întreţinerea sectorului de râu aferent staţiei

hidrometrice şi să anunţe la staţia hidrologică schimbările intervenite (sectorul arondatfiecărei staţii hidrometrice se stabileşte de staţia hidrologică şi serviciul hidrologic).


11

1.7 Respectarea normelor de protecţia munciiPentru ca activitatea hidrometrului să se poată desfăşura în bune condiţiuni şi fără

accidente care să pericliteze securitatea sa, este necesar ca în timpul cât acesta îşidesfăşoară activitatea să fie respectate normele de tehnica securităţii muncii prevăzute înnormativele în vigoare (Capitolul 8).

Hidrometrul are sarcina de a păstra în bune condiţiuni mijloacele de protecţiamuncii din dotare.

2. CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII HIDROMETRICE NECESAREEXECUTĂRII COMPLEXULUI DE OBSERVAŢII ŞI MĂSURĂTORI

Pentru executarea complexului de observaţii şi măsurători hidrometrice, staţiilehidrometrice sunt dotate cu construcţii, instalaţii şi echipamente speciale.

2.1. Construcţii pentru măsurarea nivelurilorNivelul apei râurilor se măsoară discontinuu cu ajutorul mirelor hidrometrice, care

pot fi instalate pe diverse construcţii în albia râurilor.Nivelul apei se măsoară continuu cu ajutorul aparatelor înregistratoare (limnigrafe şi

staţii automate).Mirele hidrometrice pot fi de două feluri: fixe şi portabile.Din categoria mirelor fixe, în reţeaua naţională există mire pe construcţii

hidrotehnice (Fig.1.) şi mire pe piloţi izolaţi (Fig.2.), mire pe piloţi în scară (Fig.3.), mire pezidărie (Fig.4.). După poziţia acestora, mirele pot fi verticale (Fig.2.) şi mire înclinate(Fig.5.).

Mirele formate din mai multe fracţiuni (piloţi) poartă numerele de ordine începând cuprima fracţiune de la mal, care are numărul 1 şi aşa mai departe: 2, 3, 4, 5, etc. spremijlocul râului. Ultima fracţiune va avea numărul de ordine cel mai mare (Fig.6.).

Plăcile de miră metalice sau din material plastic au gradaţiile în formă de E (Fig.7.).sau o succesiune de câte 2 cm. de bare vopsite alternativ cu alb sau negru. Lăţimea uneilinii şi distanţa dintre linii este de 2 cm, iar în unele cazuri din 1 cm în 1 cm. La plăcilepentru mirele înclinate lăţimea liniilor şi distanţelor dintre ele sunt mai mari, după cum miraeste mai înclinată sau mai puţin înclinată (pentru înclinare 600 – “E”=11,5cm; pentruînclinare 450 – “E”=14,1cm). Gradaţiile de pe plăcile mirelor înclinate arată nivelul apei, caşi cum mira ar fi verticală.

Fig. 1. Miră hidrometrică instalată peo construcţie hidrometrică existentă

Fig. 2. Miră pe pilot izolat


12

Fig. 3. Miră pe piloţi în scară Fig. 4. Miră pe zidărie în stâncă

Fig. 5. Miră înclinată


13

Mirele portabile sunt rigle gradate, în general de 1 m lungime. Ele se plasează perepere (puncte) fixe stabile, cotate cu exactitate (unul sau mai multe repere după cât demare este ecartul de niveluri în profilul staţiei hidrometrice). Hidrometrul vine cu miraportabilă la măsurătoarea de nivel, plasează rigla pe unul din reperele fixe stabile aflatesub faţa apei, dar cel mai aproape de mal şi citeşte pe riglă nivelul.

Mirele portabile pot fi folosite şi pentru a măsura distanţa de la un punct fix situatdeasupra apei (un pod, o pasarelă, etc.) până la faţa apei. Aceste mire portabile pot avealungimi mai mari, îndeplinind însă condiţia de a fi uşor manevrabile. Ele pot fi înlocuite cucabluri, fire, panglici neextensibile gradate.

2.2. Construcţii pentru măsurarea nivelurilor extremePentru înregistrarea nivelurilor timpul viiturilor se folosesc mirele de maximă, mire

care înregistrează nivelul maxim care s-a produs între două citiri.Cea mai răspândită miră de maximă din reţeaua noastră este cutia martor. Cutia

martor este de formă paralelipipedică, prevăzută cu uşă şi acoperiş, pentru a feri interiorulcutiei de precipitaţii. În părţile laterale cutia are orificii pentru pătrunderea apei din râu.Interiorul este vopsit în negru, unele cutii fiind prevăzute cu rigle gradate (Fig.8., Fig.9 şiFig.10). În interior, cutia se albeşte cu cretă pe toată lăţimea cutiei. Cutiile martor cuînălţimi variabile, între 50 şi 200 cm pot fi instalate unitar (Fig.10.) sau fragmentar ca şimirele pe piloţi în scară. Cota de bază a cutiei martor fixată pe pilotul de miră trebuie săcorespundă unei gradaţii de miră (la fel şi acolo unde sunt piloţi în scară).NOTĂ: În cazul inexistenţei cutiilor martor, până la amplasarea acestora, hidrometrul areobligaţia să dea cu cretă pe pilonii mirelor.

Hidrometrul se va îngriji totdeauna de curăţarea piloţilor, plăcilor de miră şi mirelormartor, de înlăturarea corpurilor plutitoare care se depun în jurul piloţilor şi a aluviunilor cese depun pe gradaţiile mirelor şi împiedică citirea exactă a nivelurilor. În timpul ierniitrebuie spartă gheaţa din jurul piloţilor care sunt prinşi în podul de gheaţă, pentru a citicorect nivelul apei, dar şi pentru a nu fi smulşi sau mişcaţi o dată cu ridicarea gheţii.

La mirele martor, indiferent de nivelul apei, trebuie întreţinut în permanenţă stratulde cretă din interior.

Fig. 6. Numerotarea piloţilor

Fig.7. Partea de jos a unei plăci de mirăcu gradaţii în formă de “E” avândnotate alăturat gradaţiile din 2 în 2centimetri. Nivelul apei = 162 cm.


14

Atenţie trebuie acordată şi întreţinerii scărilor de acces la miră. Şi acestea trebuie înpermanenţă curăţate, mai ales după producerea unor viituri, astfel ca accesul la miră să fieuşor.

2.3. Staţii automateStaţiile automate, în situaţii normale înregistrează nivelurile în mod continuu sau

discontinuu după un program stabilit, sau pot transmite informaţii la interogare.Pot înregistra nivelurile pe medii magnetice situate la staţia hidrometrică şi

încorporate în dispozitivul de măsurare (cartuş, dischetă, casetă) sau pot transmite valorilemăsurate la o staţie de concentrare a datelor.

În acest caz hidrometrul supraveghează instalaţia, asigură întreţinerea primară şisesizează la staţia hidrologică coordonatoare eventualele disfuncţionalităţi.

2.3.1. Lucrări de întreţinere a secţiunii de măsură în zona senzorilor

În cazul măsurătorilor clasice şi al celor automate, existenţa în secţiunea demăsurare a depunerilor aluvionare a crengilor copacilor sau a altor tipuri de obiecteinfluenţează calitatea citirilor. Din acest motiv este imperios necesar ca hidrometrul sărealizeze operaţiuni specifice de curăţare/decolmatare a echipamentelor.

În urma unor viituri importante, există posibilitatea să apară modificarea albiei râuluiîn secţiunea de măsurare sau deteriorarea/pierderea infrastructurii. În aceste cazurihidrometrul are obligaţia de a anunţa personalul de la staţiile şi serviciile hidrologice şi dea recupera, dacă este posibil, senzorul aflat în pericol (fără a-şi periclita viaţa).

În cazul senzorului de tip radar, este important ca între acesta şi faţa apei să nuexiste obstacole.

Prin urmare dacă în zona situată în conul de măsură al senzorului au apărutmateriale aluvionare (acumulări de pet-uri, crengi, etc.) care staţionează, este indicatăîndepărtarea acestora cât mai repede posibil deoarece influenţează calitatea datelor. Încazul în care, îndepărtarea obstacolelor nu se poate realiza de către hidrometru, se vaanunţa imediat personalul de la staţia şi serviciul hidrologic astfel încât să se întreprindăacţiunile adecvate pentru revenirea la situaţia normală.

Fig. 8. Măsurarea niveluluiapei la cutia martorneprevăzută cu riglă gradată

Fig.9. Cutia martor Fig.10. Cutia martor curiglă gradată (unitară)


15

În perioada de îngheţ, dacă fenomenul este slab ca intensitate (gheaţă subţire lamal) şi nu pune în pericol senzorii prin încastrarea acestora în gheaţă, este indicat casenzorii să rămână în apă. Dacă fenomenul este puternic, hidrometrul are obligaţia de asparge gheaţa în zona din jurul senzorului sau în zona de acces a apei în tubul de accescătre senzor (dacă acesta este instalat într-un puţ). Este indicat să se prevină încastrareaîn stratul de gheaţă a senzorilor de nivel şi de calitate a apei.

2.3.2. Întreţinerea staţiei automate

Implicarea hidrometrului are două componente:- componenta activă presupune aportul fizic la asigurarea bunei funcţionări a

echipamentelor şi se va face în baza unui set de instrucţiuni pe care hidrometrul vatrebui să şi le însuşească şi să le aplice;

- componenta pasivă, foarte utilă mai ales atunci când complexitatea problemeidepăşeşte gradul de competenţă al hidrometrului. Aceasta poate să însemne unsimplu telefon către personalul biroului/staţiei hidrologice de care aparţine staţiaautomată şi raportarea cât mai detaliat a problemelor constatate.

Prin întreţinerea staţiei automate (Fig.11.) se înţelege întreţinerea carcasei/cutieistaţiei şi a elementelor componente a acesteia cum ar fi modem-ul, bateria externă,controlerul de încărcare al bateriei externe, datalogger-ul în sine, placa de protecţie şicablurile din cutia staţiei. În imaginea de mai jos este un exemplu de staţie automatăechipată cu transmisie radio şi GSM:

Pentru a se asigura starea de bună funcţionare a staţiei hidrometrul verifică:- alimentarea cu energie electrică a staţiei şi încărcarea acumulatorului de 12V.

Pentru staţiile conectate la reţeaua electrică 220V, în majoritatea cazurilor există uncadran care indică tensiunea. În cazul în care acul indică 0V se verifică siguranţa. În cazulîn care aceasta este pe poziţia “Pornit (On)” se vor face demersurile direct de cătrehidrometru sau de către staţia hidrologică/serviciu pentru a obţine informaţii cu privire lalipsa de curent electric de la furnizorul de electricitate.

Fig. 11. Interiorul unei staţii automate


16

- încărcarea bateriei în situaţia lipsei unui cadran indicator aşa cum se întâmplă încazul alimentării cu energie electrică de la un panou solar. Acest lucru se realizeazădeschizând cutia staţiei şi verificând în datalogger canalul bateriei.

- zilnic în datalogger toţi senzorii, şi abaterile (ex. nivelul afişat nu corespunde cu celcitit la miră) vor fi semnalate la staţia hidrologică/serviciu. Se poate întâmpla ca pe unanumit canal să nu afişeze o valoare, ci un şir de linii sau alte simboluri. Acest mesaj va finotat aşa cum apare pe afişaj şi transmis telefonic sau pe e-mail la staţiahidrologică/serviciu sau echipei de mentenanţă care răspunde de staţia automată.

- zilnic, în datalogger introducerea valorilor de control.

2.3.3. Activităţi periodice de întreţinere a senzorilor şi componentelorelectronice ale staţiei

a. Spălarea şi curăţarea senzorului de presiune pentru a permite accesul apei în zonamembranei de preluare a forţei de presiune;

b. Uscarea cartuşului de silicagel ataşat la furtunul de ajustare a valorilor în funcţie depresiunea atmosferică;

c. Spălarea şi curăţarea pluviometrului pentru a asigura circulaţia apei cătredispozitivul de măsurare;

d. Completarea cu antigel a soluţiei din pluviometrul cu cântar înainte de începereasezonului rece;

e. Corectarea senzorului cu plutitor prin poziţionarea discului numărător la valoareaindicată la miră;

f. Ştergerea fină de praf sau înlăturarea zăpezii depusă pe lentilele dispozitivelor demăsurare a radiaţiei solare directe şi reflectate;

g. Curăţarea şi asigurarea accesului apei la oala senzorului cu bule;h. Oprirea modemului GSM, scoterea card-ului SIM şi curăţarea lui cu un material

textil uscat, operaţiune care înlătură oxidarea şi deblochează transmisia.

Toate operaţiunile se efectuează după ce staţia hidrologică/serviciu a fost anunţatăpentru ca în şirul de date să se poată separa calupul datorat mentenanţei şi nufenomenelor naturale.

Activităţile menţionate mai sus se vor trece în registrul cu evidenţa modului defuncţionare a staţiilor automate care va avea următorul format:

Dataşi

oraNume Intervenţia

(observaţia)Rezultatul/consecinţaîn funcţionarea staţiei Semnătura

Hidrometrul,echipa de service

reprezentată prin…,reprezentant de la

SGA, ABA, INHGA,etc.

Înlocuirebaterie, curăţare

pluviometru,descărcare

locală a datelor,panou solar

spart etc.

Repornirea staţiei,deblocarea

pluviometrului, etc

2.4. Construcţii pentru limnigraf

Pentru instalarea aparatelor de înregistrare a nivelurilor se construiesc cabine saucasete speciale din metal, beton sau zidărie, prevăzute cu puţuri, tuburi, canale deschisecare comunică cu apa râului (Fig.12-14).


17

Cabinele şi casetele din zidărie, beton, metal, lemn etc., cât şi întreaga construcţietrebuie întreţinute în bună stare.

Cabinele din metal, scările de acces din metal, nevopsite se acoperă cu un strat deminiu de plumb, după care se vopsesc. Se recomandă vopsirea părţii metalice la intervalede timp care să mărească durata de viaţă a acestora. La fiecare 2 ani se revopsesc, iardacă apar petice acestea se revopsesc chiar înainte de termen.

Cabinele, scările, podeaua şi alte părţi lemnoase se acoperă cu vopsea de ulei sause impregnează cu carbolineum, motorină sau bitum. Revopsirea se face la circa 3 ani, iarimpregnarea se face anual.

Cabinele de zidărie, beton, etc., se întreţin prin repararea imediată cu mortar,ciment a crăpăturilor, ciobiturilor etc., care apar în timp, iar cele care sunt tencuite sevăruiesc, atât în exterior cât şi în interior.

Adâncimea puţului de limnigraf va fi cu 20-30 cm sub adâncimea tubului de legăturăpentru a se crea un pat de apă în care flotorul aparatului de limnigraf să se mişte lejer,astfel că înregistrarea variaţiei de nivel a apei să nu fie influenţată.

Puţul limnigrafului şi tubul de legătură cu râul trebuie curăţate de nămol şi de nisipulcare se depune, la anumite intervale de timp mai scurte sau mai lungi, în funcţie deturbiditatea apei şi de numărul viiturilor produse.

Fig. 12. Limnigraf cu puţ Fig. 13. Limnigraf cu tub

Fig. 14. Limnigraf - aparat


18

După fiecare viitură mai mare, hidrometrul este dator să controleze grosimeaaluviunilor (nămol, nisip) depuse în puţ şi în tubul de legătură. Hidrometrul trebuie săefectueze operaţiunea de curăţare înainte de a se înfunda complet tubul, iar puţullimnigrafului cu 10-20 cm, înainte ca aluviunile să ajungă la înălţimea tubului de legătură.În timpul iernii, în puţurile limnigrafelor se toarnă petrol sau ulei ars, ca apa să nu îngheţe.

În cazul în care se produc eroziuni ale malurilor, sub cabina limnigrafului, care potpericlita construcţia respectivă, hidrometrul are obligaţia să anunţe imediat staţiahidrologică.

2.5. Construcţii şi instalaţii pentru executarea determinărilor de debite

Staţiile hidrometrice la care sunt planificate determinări de debite pot fi dotate cuconstrucţii speciale pentru executarea acestor măsurători: punţi hidrometrice (Fig.15),construcţii de cablu pentru cărucioarele funiculare (Fig.16) sau pentru portiţe (Fig.17),instalaţii de efectuare a măsurătorilor de debite de pe mal tip teleferic (Fig.18).

Principalele ambarcaţiuni care se folosesc la staţiile hidrometrice sunt: porţile peflotori de lemn sau metal (Fig.19) şi bărci din lemn sau fibră de sticlă (Fig.20).

Pentru determinarea debitului în cazul apelor mari, staţiile hidrometrice vor fi dotatecu “bombe hidrometrice” (lest) de 10 kg, 25 kg, 50 kg, şi 100 kg. Acestea sunt manevratecu ajutorul unor instalaţii speciale numite trolii. Troliile pot fi mobile când sunt montate peun cărucior şi fixe când, printr-un sistem de prindere, sunt fixate pe mână curentă apodurilor.

Construcţiile de cablu se întreţin ca şi construcţiile de miră.Partea lemnoasă se impregnează de două ori pe an cu carbolineum, motorină sau

bitum, iar partea metalică (cabluri şi întinzătoare) se acoperă cu o vaselină consistentă.Dacă este cazul se vopsesc cu miniu de plumb şi vopsea de ulei.

Se va acorda atenţie deosebită cablurilor ancorate în pământ. Ele trebuie unselunar cu păcură, vaselină sau alte substanţe uleioase, în locul unde intră în sol. În acestscop se înlătură stratul de pământ sau nisip până la blocul de care este ancorat, după carese unge cablul pe zona dezgropată şi pe o porţiune de 50 cm deasupra solului cu un stratcât mai gros de soluţie, după care se acoperă din nou cu pământ.

Fig. 15. Punte hidrometrică Fig. 16. Construcţie de cablu bifilar cu cărucior


19

Fig. 17. Construcţie de cablu pentru portiţe

Fig. 18. Instalaţie teleferic


20

Pentru lunile de iarnă se recomandă să se înfăşoare cablul cu câlţi îmbibaţi cusoluţia respectivă pe porţiunea unde cablul intră în sol.

Ambarcaţiunea necesită o îngrijire deosebită din partea hidrometrului deoareceneglijarea ei duce la scurtarea timpului de folosire, la deteriorarea sau distrugereacompletă.

Pentru întreţinerea curentă, hidrometrul va avea grijă: să scoată ambarcaţiunile pe mal, când pe râu apar fenomene de iarnă care pot

provoca avarii; să asigure ambarcaţiunile în permanenţă contra apelor mari prin ancorarea la

mal în aşa fel încât lanţul sau cablul cu care sunt legate să fie suficient de lungca la creşterea nivelului apei ambarcaţiunea să nu fie ţinută pe loc şiscufundată;

să scoată zilnic din bărci apa provenită din ploi sau din râu când aceasta poateproduce scufundarea;

să spele ambarcaţiunile (platformele, interioarele şi exterioarele) de noroi,aluviuni, etc., deoarece acestea contribuie cel mai mult la putrezirea lemnului;

să astupe prin călăfătuire orice crăpături care apar în corpul ambarcaţiunilor princare pătrunde apa;

Fig. 19. Portiţă pe flotori de metal

Fig. 20. Barcă


21

vara, în timpul zilelor călduroase, pentru a nu se usca şi crăpa, bărcile, dacă nupot fi lăsate la apă vor fi ţinute cu gura în jos, iar locul pe care sunt aşezate va fistropit pentru a se menţine o oarecare umezeală sub bărci;

iarna, ambarcaţiunile se păstrează într-un şopron uscat, ferite de ploi şi zăpadă,în cel mai rău caz, se acoperă cu coceni peste care se pune carton gudronat.O dată pe an, toamna sau primavara, se execută:

călăfătuirea şi vopsirea în întregime a ambarcaţiunilor de lemn. În acest scop sescot din apă şi se lasă să se usuce, se astupă crăpăturile cu câlţi şi smoală saucu chit special, apoi, dacă este cazul, se înlătură cu o lampă de benzinăvopseaua veche şi se dau din nou două straturi de vopsea.

vopsirea ambarcaţiunilor cu corpul de metal. Ca şi la ambarcaţiunile de lemn sescot pe mal, se vopsesc direct peste stratul vechi, sau se curăţă vopseaua culampa de benzină prin raşchetare şi frecare cu peria de sârmă, apoi se dă unstrat de miniu de plumb şi după ce se usucă se vopsesc cu vopsea de ulei.

2.6. Construcţii anexe la staţiile hidrometriceO serie de staţii hidrometrice sunt dotate cu construcţii anexe cum ar fi cabine

(metalice, din lemn sau zidărie) şi antene pentru radiotelefon/staţii automate.În cabine sunt depozitate aparatele şi utilajele care se folosesc la măsurători

precum şi echipamentul de protecţie folosit în timpul măsurătorilor. Şi la aceste construcţii,se vor efectua lucrările de întreţinere specifice.

3. EXECUTAREA OBSERVAŢIILOR ŞI MĂSURĂTORILOR -ÎNSCRIEREA REZULTATELOR

3.1. Nivelul apeiOrele standard de observaţie a nivelurilor sunt 7 şi 17.Nivelurile de apă pe râuri sunt determinate, discontinuu, prin citirea directă a unei

mire hidrometrice amplasate pe râu (ceea ce necesită existenţa unui hidrometru, şicontinuu cu ajutorul unui aparat înregistrator (ex. limnigraf, staţie automată etc.).NOTĂ: Pentru măsurarea nivelurilor este obligatoriu existenţa unei mire hidrometrice.

Aceasta are rolul de a cunoaşte evoluţia în timp, prin valori discrete (discontinuu), anivelurilor de apă şi de a verifica şi corecta nivelurile înregistrate la limnigrafe sau la staţiileautomate acolo unde există.

În sectorul staţiei hidrometrice se pot amplasa, funcţie de necesităţi aparate pentruînregistrarea continuă a nivelurilor.

Programele de măsurători de niveluri (citiri la mira hidrometrică) sunt stabilite decătre personalul staţiilor hidrologice funcţie de existenţa sau nu a aparaturii înregistratoarecontinue a acestuia (limnigraf, staţie automată) şi de faza de regim de curgere (ape mici,medii, maxime).

Nivelurile apei înregistrate sunt utilizate direct, pentru precizarea iminenţeiproducerii unor inundaţii şi indirect pentru precizarea hidrografului curgerii de apă cuajutorul cheii limnimetrice.

Nivelurile apei, dat fiind intervalul scurt de timp în care sunt observate/înregistratesunt considerate ca fiind valori instantanee.

Înregistrările continue de niveluri se fac cu ajutorul limnigrafelor sau a staţiilorautomate cu senzori de nivel.

Continuu, nivelurile apei se măsoară în general cu ajutorul:


22

senzorului cu flotor; acesta poate fi sau nu prevăzut cu limnigramă sau cuafişare digitală cu ajutorul unui led;

senzorului pneumatic (cu bulă de aer), bazat pe măsurarea presiunii necesarepentru traversarea unui tub submers în apă, de către un curent slab de aer(Fig. 21);

senzorului de presiune, bazat pe proporţionalitatea dintre nivelul apei din râu şipresiunea hidrostatică a coloanei respective de apă (Fig. 22);

senzorilor radar, ultrason, Dopller, bazaţi pe dependenţa dintre nivelul apei şitimpul de parcurgere al unui semnal radio, undă sonoră, a traseului emiţător,suprafaţa apei, patul albiei râului, receptor; emiţătorul şi receptorul constituie unsingur aparat (Fig.23).

Fig. 23. Senzor ultrason

Fig. 21. Senzor pneumatic

Fig. 22. Senzor de presiune

Emiţător Receptor


23

NOTĂ: Înregistrările de niveluri se exprimă în cm, faţă de “0 miră”. Cota “0 miră” seexprimă în mrMN (metri reper Marea Neagră).

Nivelurile de apă determinate cu ajutorul aparatelor înregistratoare pot fi viciateîntr-o măsură mai mare sau mai mică de către disfuncţionalitatea acestora (ex. tubullimnigrafului înfundat, colmatarea membranei senzorului de presiune etc.). De aceea estenecesară implicarea periodică a personalului de la staţia hidrometrică (hidrometrul) şi apersonalului de la staţiile hidrologice care asigură colectarea, validarea primară a datelor,întreţinerea aparaturii, în corectarea acestora.

Astfel, hidrometrul, de două ori pe zi, marchează pe limnigramă/înscrie în carnetulcu observaţii de niveluri (în cazul afişării digitale a nivelurilor la limnigraf) valoarea niveluluişi ora citirii la miră, respectiv înscrie în canalul special alocat în datalogger-ul staţieiautomate, nivelul citit la mira hidrometrică (“citiri de control”).

Aceste “citiri de control” sunt înscrise în cm “0 miră” şi constituie valori dereferinţă pentru precizarea/corectarea hidrografului de niveluri înregistrate (valoriinstantanee).

Valorile de niveluri sunt importante atât ca valori în sine, în special prin precizareazonelor de inundabilitate şi a momentului producerii inundaţiilor, cât şi indirect prindeterminarea cu ajutorul cheilor limnimetrice a hidrografului debitelor de apă, hidrografeutile pentru prognoza hidrologică şi monitorizarea resurselor de apă la nivel bazinal.

Înregistrările continue de niveluri se realizează cu ajutorul limnigrafelor sau cuajutorul staţiilor automate (senzori de nivel).

NOTĂ: Senzorul de nivel al staţiei automate va avea aceaşi cotă “zero” cu a mireihidrometrice.

Valoarea înregistrată pe limnigramă/pe datalogger, în cazul unei bune funcţionări aaparatului, nu trebuie să difere faţă de valoarea nivelului citit la miră cu mai mult de 2 cm.În caz contrar este necesară depistarea cauzei abaterii şi remedierea acesteia în cel maiscurt timp posibil.

NOTĂ: Până la remedierea deficienţelor constatate hidrometrul va executa un programintensiv de citiri ale nivelului la miră, program stabilit de către staţia hidrologică, funcţie degradientul de variaţie a nivelului (dacă sunt ape mici, medii sau ape mari).

Nivelurile citite de către hidrometru, precum şi observaţiile privind temperaturaaerului şi a apei, fenomenele de îngheţ, starea vegetaţiei, precipitaţiile, se înscriu în“Carnetele pentru înscrierea măsurătorilor şi observaţiilor hidrometrice”. (vezi Anexe,pag.116).

În cazul staţiei automate nivelurile înregistrate şi cele de “control” sunt automattransferate în PC, în aplicaţia de prelucrare automată a datelor.

NOTĂ: Corectarea nivelurilor, înlocuirea valorilor lipsă sau a celor eronate din cauzaproastei funcţionări a aparaturii de înregistrare se realizează la staţia hidrologică.

3.1.1. Citirea nivelului apei la miră şi înscrierea datelor în situaţii normale

Referitor la citirea mirei hidrometrice în situaţii normale se fac următoarele precizări: când se execută observaţii asupra nivelurilor, mira trebuie să fie în atingere

directă cu suprafaţa apei din albia râului; (Fig. 24)


24

când mira rămâne izolată de suprafaţa apei din râu nu se va citi nivelul băltirii dela miră deoarece observaţiile sunt greşite; (Fig. 25)

când mira este izolată de cursul de apă se va săpa un şanţ care pune mira înlegătură cu suprafaţa apei din râu şi astfel observaţiile sunt corecte; (Fig.26)

când la miră este un strat de gheaţă, nu se citeşte nivelul gheţii, ci nivelul apei încopcă după ce gheaţa din jurul mirei a fost spartă pe o suprafaţă de aproximativ0.50-1 m2 şi nivelul apei s-a stabilizat; (Fig.27).

hidrometrul face citirea mirei stând cât mai aproape de nivelul apei; (Fig.28,Fig.29)

înscrierea citirilor nivelului la miră se face la ordinul centimetrilor.

Fig. 24. Când se execută observaţii asupranivelurilor, mira trebuie să fie în atingeredirectă cu suprafaţa apei din albia râului

Fig. 25. Când mira rămâne izolată lasuprafaţa apei din râu nu se va citinivelul băltirii de la miră deoareceobservaţiile sunt greşite

Fig. 26. Când avem cazuri ca în figura 26 se sapă un şanţ care pune mira înlegătură cu suprafaţa apei din râu şi astfel observaţiile sunt corecte


25

3.1.2. Citirea nivelului apei în cazuri deosebite

Valuri pe râu. Dacă pe râu sunt valuri, se va observa nivelul cel mai ridicat (vârfulvalului) şi cel mai scăzut (baza valului) care se produce în timpul citirii, iar în caiet se vatrece media acestor niveluri.

Nivelul apei a scăzut sub “zero al mirei”. În general mirele din reţea suntamplasate în aşa fel ca nivelul apei să nu scadă sub “zero al mirei”. Totuşi în anumitecazuri (ani secetoşi, eroziune) se întâmplă ca apa să scadă mai mult decât s-a prevăzut.În această situaţie hidrometrul nu întrerupe observaţiile, ci măsoară distanţa de la parteade jos a mirei, până la faţa apei, cu mira portabilă sau cu o riglă gradată. (Fig.30).

Fig. 27. Când la miră este un strat de gheaţă nu se citeşte nivelul gheţii, ci nivelul apei încopcă după ce gheaţa din jurul mirei a fost spartă

Fig. 28. Hidrometrul face citirea stând cât maiaproape de nivelul apei

Fig. 29. Hidrometrul nu trebuie să citeascănivelul apei de la distanţă mare şi nu trebuie săstea cu mult mai sus de nivelul apei


26

Totodată se va anunţa urgent staţia hidrologică.Dacă nivelul apei a scăzut sub zero, iar mira a rămas pe uscat, atunci se aduce apa

până la miră cu ajutorul unui şanţ (Fig.26).

Când apa nu mai poate fi adusă nici prin şanţ, se va bate în albia râului un ţăruşrezistent cu un cui în capăt, în aşa fel încât capătul de sus al ţăruşului să fie cu 10-20 cmsub nivelul apei.

Hidrometrul continuă să facă citirile pe ţăruş până la sosirea specialistului de lastaţia hidrologică ce trebuie anunţat imediat telefonic. Se înlocuieşte ţăruşul cu un pilotobişnuit. Prin ridicare topografică specialiştii de la staţia hidrologică verifică planul “zero almirei” faţă de reper.

În coloana 5 din “Carnet pentru înscrierea măsurătorilor şi observaţiilorhidrometrice” (Anexe pag.116) se notează “ţăruş”, iar la rubrica “constatările hidrometrului”se dau explicaţii mai amănunţite.

Râul a secat. Se consideră că râul a secat atunci când albia râului nu are apădeloc (fig.31), patul albiei este umed în permanenţă (dar pe râu nu curge apa) sau apabălteşte (fără să curgă) în adânciturile albiei (Fig.32). În aceste cazuri, în coloana 5 în locde nivel se notează respectiv “sec”, “umed”, “bălteşte”.

La rubrica “constatările hidrometrului” se va nota cota la miră a patului albiei râuluiîn cazul de “sec”, “umed” sau nivelul apei la miră atunci când rămâne un ochi de apă carebălteşte la miră.

Fig. 30. Nivelul apei se notează în carnet Fig. 31. Râul este sec.În coloana 5 se notează “sec”


27

Creşteri mari şi rapide de niveluri. Imediat ce nivelul apei a depăşit cota deatenţie sau cota de alertă hidrologică stabilită, hidrometrul este obligat să anunţe telefonicstaţia hidrologică de care aparţine şi să citească mai des nivelul la miră, conform planuluide acţiune la ape mari şi a caietului de sarcini, atât ziua cât şi noaptea, până când nivelulscade sub cota stabilită.

Nivelurile vor fi înscrise în caietul de observaţii tot în coloana 5, având grijă ca încoloana 1 să se treacă ziua, iar în coloanele 2 şi 3 ora şi respectiv minutul.

Apa a trecut peste miră sau a distrus-o. Când apele sunt mari şi nivelul a trecutpeste miră, hidrometrul nu va întrerupe citirile, ci va continua observaţiile cu ajutorul mireiportabile, dacă este posibilă apropierea de mira permanentă. Când accesul la miră esteîntrerupt se instalează o miră provizorie pe locurile prestabilite prin planurile de acţiune laape mari şi se anunţă staţia hidrologică.

De asemenea, când mira hidrometrică este distrusă de apele mari, gheţuri, ruperide maluri, etc., observaţiile nu se întrerup, ci se continuă folosindu-se mira de rezervă sause instalează o miră provizorie.

La fiecare staţie hidrometrică se va stabili din timp de către specialistul de la staţiahidrologică un loc unde să se instaleze mira provizorie (de rezervă), la o eventualădistrugere a mirei permanente.

Mira provizorie se poate instala pe culeiele podurilor (rutiere, CFR), pe pilot cotatetc. Mira provizorie se prinde bine în cuie şi o dată fixată nu se mai schimbă din loc pânănu vine specialistul de la staţia hidrologică.

Când mira provizorie a fost fixată pe un stâlp bătut în albia râului, ea trebuie sărămână în poziţia iniţială, fără să fie mutată, sau să fie bătută mai adânc, până la sosireaspecialistului de la staţia hidrologică.

La folosirea mirei provizorii trebuie avut în vedere că, o dată instalată, citirile să sepoată executa în continuare până la refacerea definitivă a mirei hidrometrice permanente,fără să mai fie nevoie de o miră provizorie. Se va avea în vedere că la notările nivelurilorcitite la mira provizorie să se noteze în coloana 4 P1 sau P2 etc.

Când staţia hidrometrică nu are miră provizorie, în locul mirei distruse se pot folosistâlpi, scânduri, şipci etc., pe care hidrometrul le va grada din 2 în 2 cm şi le va numerotadin decimetru în decimetru.

Mira provizorie se va aşeza pe cât posibil în aceeaşi secţiune în care a fostinstalată mira permanentă.

Odată cu instalarea mirei provizorii (stâlpi gradaţi, scânduri gradate, ţăruşi etc.)hidrometrul trebuie să facă un semn orizontal (reper) în locul unde a fost fixată partea de

Fig. 32. Râul este sec, cu toate că este apa la miră. În coloana 5 se notează “sec”


28

sus sau de jos a mirei, semn care să nu poată fi distrus sau şters de apă. Ca semn se potfolosi: cuie bătute în lemn, crestături în lemn sau piatră, vopsea, etc.

Ele se vor însemna direct pe construcţia pe care a fost fixată mira provizorie, dacăaceasta prezintă siguranţa că nu va fi distrusă de ape, sau se vor însemna pe o altăconstrucţie din profilul mirei provizorii.

Dacă în dreptul staţiei hidrometrice există puncte fixe, ca margini de zidărie, culeede poduri etc., unde se poate ajunge la orice nivel (conform planurilor pentru ape mariexcepţionale), observaţiile se pot executa cu ajutorul mirei portabile aşezându-se mereupe acelaşi punct (Fig.33).

Când nivelul apei scade sub punctul fix, se măsoară înălţimea de la faţa apei şipână la punct notându-se în carnet cu semnul minus (Fig.34).

Dacă, în perioadele cu ape mari, accesul la mira hidrometrică nu se poateface, se recomandă să se marcheze mira hidrometrică pe culeele podurilor dinapropiere sau pe cabina staţiei hidrometrice astfel încât nivelul apei să poată fi cititde pe o zonă mai înaltă.

Specialiştii hidrologi vor avea în vedere să stabilească din timp aceste puncte şi sădetermine cota lor prin nivelment geometric. Cotele punctelor alese se trec în “tabelulcotelor piloţilor” din carnetul de niveluri.

Hidrometrul va însemna până unde au ajuns apele mari, prin baterea unui ţăruş sauprin semne care să dispară.

Râul îngheţat până la fund. În timpul iernilor geroase, pe unele râuri mici existăposibilitatea ca gheaţa de la suprafaţa apei să se îngroaşe treptat, râul îngheaţă până lafund şi nu mai curge nici un fir de apă.

În astfel de cazuri, în locul nivelului, în coloana 5 hidrometrul va nota “INGH” (îngheţtotal). Se vor da explicaţii amănunţite în carnetul de niveluri la rubrica “constatărilehidrometrului”.

Fig. 33. Măsurarea nivelului faţăde un punct fix. Nivelul apei estede 40 cm.

Fig. 34. Măsurarea nivelului faţăde un punct fix. Nivelul apei estede - 20 cm.


29

3.1.3. Citirea nivelului apei la mirele de maxime

De multe ori se întâmplă ca între citirile obişnuite de la orele standard, după cehidrometrul a citit nivelul, apa să crească foarte mult încât nu poate să înregistreze nivelulcel mai ridicat sau cel mai scăzut (nivelurile extreme).

Pentru înregistrarea acestor niveluri, care se produc între citirile obişnuite sefolosesc mirele de maxime. Ca miră de maxime în reţeaua noastră se foloseşte frecventcutia martor (Fig.8, Fig.9, Fig.10).

Cutia martor se albeşte în interior cu cretă şi se închide capacul pentru ca ploaia sănu spele creta. Odată cu creşterea nivelului râului, apa intră în cutie prin orificiile de lapartea inferioară şi spală creta până la nivelul cel mai ridicat pe care l-a atins, arătândastfel nivelul maxim. Când hidrometrul vine să citească mira, este obligat să controleze şicutia martor. Dacă partea albită cu cretă este spălată, se măsoară nivelul cel mai înalt pecare l-a atins apa, adică până unde creta a fost spălată, citind direct la rigla gradată dininteriorul cutiei sau cu mira portabilă, rigla de zăpadă sau oricare riglă gradată. Deexemplu, în Figura 9, unde cutia martor nu este prevăzută cu riglă gradată, s-au măsurat40 cm de la capătul de jos al cutiei şi până la nivelul unde apa a spălat creta.

Hidrometrul trebuie să cunoască cota de la baza cutiei martor, la care se adaugănivelul citit.

Această cotă este comunicată de staţia hidrologică. În carnet se înscrie nivelul cititla cutia martor, la care se adaugă cel de bază. Cota de la baza cutiei martor este fixată pepilot, corespunzător unei gradaţii de miră.

Nivelul înregistrat la cutia martor se notează în carnet, în coloana 4 având grijă săse treacă ziua şi cu aproximaţie ora la care s-a produs. În coloana 4 se notează “CM”, încoloana 1 ziua, în coloana 2 ora şi în coloana 3 minutul. Dacă nivelul înregistrat s-a produsnoaptea, hidrometrul va aprecia sau se va informa dacă s-a produs înainte sau dupămiezul nopţii, pentru a şti ce dată să pună. După înregistrarea nivelului în carnet,hidrometrul usucă partea umedă din interiorul cutiei cu o bucată de pânză uscată şi oalbeşte cu cretă. Această operaţie trebuie făcută imediat, deoarece pe râurile mici, îndecursul a câteva ore poate urma o altă viitură, iar dacă cutia nu a fost dată din nou cucretă nivelul maxim rămâne neînregistrat.

Deci cutia martor trebuie albită în permanenţă cu cretă. Niciodată nu trebuie lăsatăaceastă operaţie pe a doua zi.NOTĂ: În cazul inexistenţei cutiei martor, până la instalarea acesteia, hidrometrul va albicu cretă pilonul mirei în partea superioară.

3.1.4. Citirea nivelului apei la miră de pantă

La anumite staţii hidrometrice, pe lângă mira principală mai funcţionează şi una saudouă mire de pantă.

Mira de pantă este la fel ca mira obişnuită la care se măsoară nivelurile.Mirele de pantă se amplasează astfel: una pe râu, mai sus de mira principală,

numită miră de pantă amonte şi una pe râu, mai jos de mira principală, numită miră depantă aval.

În unele cazuri, staţia hidrometrică poate avea o singură miră amplasată amontesau aval de mira principală.

Executarea observaţiilor. Citirile la mirele de pantă se fac la determinările dedebite de apă şi pe vârful viiturilor.

În timpul citirii, nivelul apei la miră trebuie să fie liniştit pentru a se putea apreciacotele în centimetri.

Citirile la mirele de pantă şi la mira principală trebuie făcute, pe cât posibil, înacelaşi timp.


30

La viituri hidrometrul trebuie să execute citiri extraordinare la mirele de pantă şi lamira principală, atât la creşterea cât şi descreşterea viiturii.

Citirea nivelurilor în centimetri se face prin aprecierea din ochi.Nivelurile citite la mirele de pantă şi la mira principală se înscriu în fişele de pantă,

trecându-se valorile în centimetri. Fişele sunt lunare şi se completează în două exemplare.Dacă în fişa de pantă nu este spaţiu suficient pentru înscrierea citirilor

extraordinare, notările se pot face în continuare pe altă fişă, care se expediază la staţie,având grijă să se treacă luna şi zilele respective.

Când hidrometrul face observaţii pentru determinarea pantei, trebuie ca nivelul apeila miră să nu fie influenţat de plutitori ca: paie, crengi, gunoaie, sloiuri de gheaţă, etc..Acestea se prind de pilotul mirei şi produc o denivelare a apei denaturând citirile. Înasemenea cazuri hidrometrul înlătură mai întâi corpurile prinse de piloţi şi după aceeaexecută citirea.

Între mirele de pantă nu este permis să se facă diferite amenajări în albie (chiar cucaracter provizoriu) care ar putea să influenţeze scurgerea normală a apei, cum ar fipunerea cânepei la topit, gărduleţe de nuiele, mici zăgazuri de pământ sau îngrămădiri debolovani pentru pescuit, pentru irigaţii, pentru adăpatul vitelor, pentru scăldat, etc.. Dacăapar astfel de modificări în albia râului, se înlătură întâi obstacolele din albie şi numai dupăaceea se face citirea şi înscrierea nivelurilor în fişă şi în carnet.

3.1.5. Măsurarea pantei la viituri şi inundaţii, la staţiile hidrometrice care nu aumiră de pantă

La staţiile hidrometrice fără mire de pantă trebuie să cunoaştem panta la nivelul celmai mare pe care îl atinge apa.

Pentru calculul pantei în dreptul mirei, trebuie cunoscută diferenţa de nivel asuprafeţei apei între două puncte situate unul în amonte şi celălalt în aval, precum şidistanţa dintre aceste puncte.

Distanţa dintre cele două puncte se ia în raport cu înclinarea pantei. De exemplu, laun râu de câmpie cu panta mică, distanţa dintre cele două puncte trebuie să fie de 300-400 m, iar la un râu repede, de munte sau de deal, este suficientă distanţa de 30-40 m.Cele două puncte sunt stabilite la fiecare staţie hidrometrică de către specialiştii de lastaţia hidologică şi sunt trecute în caietul de sarcini. Hidrometrul trebuie să marchezenivelul pe care l-a atins apa în ambele puncte şi să citească cota la miră, observaţiilefăcându-se în acelaşi timp.

Marcarea urmelor la ape mari se face de către hidrometru folosind ţăruşi din lemntare.

Lungimea ţăruşilor, în funcţie de terenul în care se bat, trebuie să prezinte siguranţăsuficientă pentru 2-3 zile până vine echipa de la staţia hidrologică, care face nivelmentulgeometric.

Se recomandă să nu se folosească ţăruşi mai scurţi de 70 cm.Când nivelul apei este în creştere hidrometrul bate o serie de 3-5 ţăruşi la marginea

nivelului apei, pe malul cel mai accesibil.Capetele ţăruşilor vor fi lăsate cu 15-20 cm deasupra solului. Pe capul ţăruşilor se

bate un cui cu floare lată (care va servi la nivelment). Distanţele dintre ţăruşi se vor luaaproximativ egale (asa cum le-a stabilit anticipat specialistul de la staţia hidrologică şi pecare le notează în Caietul de sarcini).

Hidrometrul va însemna pe fiecare ţăruş nivelul apei în creştere printr-o crestăturăîn partea dinspre aval.

La scăderea nivelului apei din râuri, când apa a ajuns din nou la ţăruş se repetăoperaţiunea crestăturilor care de data aceasta se vor face în partea dinspre amonte.

Cotele la miră, citite în timpul acestor activităţi se vor nota în carnetul de niveluri înmod obişnuit.


31

3.1.6. Marcarea nivelului maxim după urme

În timpul inundaţiilor, când accesul la mira hidrometrică nu este posibil, hidrometrulare obligaţia să marcheze nivelul maxim al apei.

Nivelul maxim se va fixa pe unul, sau, când este posibil, pe ambele maluri, prin 3-5ţăruşi bătuţi în sol, pe urmele lăsate de apă imediat după scăderea ei. Capetele ţăruşilorvor rămâne afară din teren 5-10 cm. Exact la nivelul urmei se va face o crestătură.

Marcarea nivelului maxim se poate face şi prin însemnarea cu vopsea pe copaci,case, ţăruşi etc.

După efectuarea acestor operaţiuni, hidrometrul va anunţa telefonic staţiahidrologică pentru a trimite specialişti să efectueze ridicări topografice necesarereconstituirii nivelului maxim.

3.1.7. Înscrierea rezultatelor

Zilnic, la fiecare citire a nivelului apei la miră, hidrometrul va nota în “Carnet pentruînscrierea observaţiilor hidrometrice”, valorile respective. Hidrometrul este obligat să iaîntotdeauna carnetul cu el în timpul executării observaţiilor. Nu este admis ca nivelurile săfie trecute pe diferite carneţele, foi de hârtie separate. Nivelul se înscrie întotdeauna încifre şi nu se admite notarea prin ghilimele (“), chiar dacă el se menţine la aceeaşi cotă dinzilele anterioare.

Atât citirile de niveluri la orele standard, cât şi citirile suplimentare, vor fi trecute înaceeaşi coloană, una sub alta, pe aceeaşi linie cu data respectivă (Anexe pag.116).

Descrierea Carnetului

În partea de sus a fiecărei pagini se înscriu date pentru identificarea staţieihidrometrice: râu, cod râu, luna, anul, denumirea staţiei hidrometrice, cod staţiehidrometrică.

Datele obţinute pe teren se înscriu în 16 coloane, după cum urmează:Col. 1 - ziua în care s-a efectuat observaţia;Col. 2 - ora la care s-a făcut observaţia;Col. 3 - minutul la care s-a facut observaţia;Col. 4 - numărul pilotului pe care s-a citit nivelul; se completează numai în cazul

existenţei mai multor piloţi, P1, P2, etc.; în cazul când nivelul a fost determinat la cutiamartor se înscrie CM;

Col. 5 - nivelul (cm) la mira hidrometrică;În cazul citirilor negative se va pune semnul minus (-). Dacă râul este sec se va

scrie cu litere mari “SEC”. Când râul este îngheţat total se va scrie “INGH”;Col. 6 - nivelul înregistrat la staţia automată (cm), la data măsurării nivelului la mira

hidrometrică la orele standard;Col. 7 - starea râului; aceasta se completează codificat, astfel: 0 - albie liberă;

1 - gheaţă la mal; 2 - sloiuri; 3 - pod de gheaţă; 4 - năboi; 5 - zăpor; 6 - vegetaţie; 7 - acede gheaţă; 8 - îngheţ total; 9 - gheaţă de fund; 10 - zăpadă în apă; 11 - apa curgedeasupra gheţii;

Col. 8 - cod precipitaţii; se înscriu codificat: N - pentru nu au fost precipitaţii;S - pentru precipitaţii slabe; M - pentru precipitaţii moderate; P - pentru precipitaţiiputernice. Scrierea literei N este obligatorie dacă nu au existat precipitaţii; celelalte codurise referă la aspectul calitativ al fenomenului (intensitate);

Col. 9 - cantitatea de precipitaţii; obligatoriu se va înscrie cu o zecimală; în cazulobservaţiilor de nivel, altele decât cele standard col. 9 nu se completează;

Col. 10 - cod vânt (tărie şi direcţie); se completează cu o cifră care indică tăriavântului şi o literă, care indică direcţia vântului în raport cu râul; acestea sunt evaluate


32

vizual; modul de codificare este indicat la capitolul referitor la observaţii vizuale asupravântului;

Col.11 - simbol determinări Q/R; se înscrie Q - dacă s-a efectuat numai determinarede debit de apă şi R dacă s-au efectuat determinări de aluviuni în suspensie;

Col. 12 - temperatura apei (0C);Col. 13 - temperatura aerului (0C);Col. 14 - numărul verticalei de la care s-au luat probe simple de aluviuni;Col. 15 - numărul filtrului;Col. 16 - starea gheţii şi alte influenţe.

3.1.8. Observaţii continue de niveluri

Înregistrarea automată şi continuă a nivelurilor se face cu ajutorullimnigrafului/staţiei automate, montat într-o construcţie specială.

Limnigraful/staţia automată înregistrează orice schimbare de nivel a apei.Limnigrafele/staţiile automate se folosesc la staţiile hidrometrice pe râurile ale căror

niveluri prezintă variaţii dese într-un timp scurt cât şi a celor utilizate pentru avertizarehidrologică. Este necesară instalarea lor şi la toate staţiile hidrometrice situate aval deacumulări, microhidrocentrale şi alte folosinţe importante.

Rolul hidrometrului în cazul măsurării nivelului cu ajutorul limnigrafului/staţieiautomate constă în:

întreţinerea construcţiei şi aparaturii; observaţii în acelaşi timp la mira de control; înlocuirea diagramelor de pe tambur (limnigraf) şi înscrierea nivelurilor de

control în datalogger-ul staţiei automate.

NOTĂ: Descrierea şi funcţionarea diferitelor tipuri de limnigrafe/staţii automate suntprezentate în cărţile tehnice ale acestora, cărţi care vor fi predate la fiecare staţiehidrometrică conform dotării acesteia.

3.2. Temperatura apei şi aerului

3.2.1. Măsurarea temperaturii apei

Temperatura apei se măsoară în tot timpul anului, de două ori pe zi, la aceleaşi orecând se citeşte şi nivelul apei (7 – 17h).

La trei zile după apariţia primelor formaţiuni de gheaţă, temperatura apei înceteazăa mai fi măsurată şi se continuă numai după ce râul a devenit liber de gheaţă.

NOTĂ: Înainte de apariţia primelor formaţiuni de gheaţă, atât măsurarea temperaturii apeicât şi a aerului se va face cu o precizie cât mai mare, aceste date fiind deosebit de utile laprognoza îngheţului pe râuri.

Măsurarea temperaturii apei se face obligatoriu în locul stabilit de personalul staţieihidrologice.

Pentru ca observaţiile să fie reale, temperatura apei trebuie măsurată într-un locmai adânc, unde se observă bine curgerea apei, adică în curentul apei. Nu se măsoarăniciodată lângă maluri unde apa este mai puţin adâncă sau inactivă, lângă tufişuri sautrestii, lângă izvoare, în zonele unde se varsă în râu apele calde sau murdare ce vin de lauzine, băi sau canalizări. De asemenea, nu trebuie să se măsoare braţele secundare puţinadânci, unde apa bălteşte sau are scurgerea leneşă.


33

Temperatura apei se măsoară prin introducerea termometrului în apă, în poziţieverticală sau aproape verticală, unde se ţine cel puţin 5 minute, după care se executăcitirea. Citirea temperaturii se face ţinând termometrul cu rezervorul introdus în apă.

Nu este admis ca în timpul citirii, termometrul fără carcasă să fie ţinut afară din apă,deoarece temperatura aerului şi vântul modifică temperatura înregistrată.

Dacă termometrul are carcasă cu păhărel, se scoate din apă şi citirea se face îndreptul ochilor, având grijă să nu fie expus prea mult la soare.

La râurile mici, temperatura apei se măsoară direct în albie, în curentul apei, sau seia apă cu o găleată din punctul stabilit şi se duce într-un loc ferit de soare şi de vânt, seintroduce termometrul înăuntru, iar după cel puţin 5 minute se citeşte temperatura.

Pe râurile mari, hidrometrul se foloseşte de barcă sau portiţă, de unde scufundătermometrul în apă. În acest caz, la partea de jos a termometrului (carcasei) se leagă ogreutate, iar la capătul de sus o sfoară pe care hidrometrul trebuie să o înfăşoare bine pemână. Pentru siguranţă, ca să nu scape termometrul, chiar şi termometrele cu mânertrebuie să fie prevăzute cu o sfoară sau şnur. Citirile se trec direct în caiet, în coloana 12,pe aceeaşi linie cu data respectivă.

3.2.2. Măsurarea temperaturii aerului

Temperatura aerului se măsoară în tot cursul anului, atât vara cât şi iarna, laaceleaşi ore când se citeşte şi nivelul apei.

Întotdeauna temperatura aerului se măsoară lângă râu la distanţă de 1-3 m. Locultrebuie să fie cât mai liber, pentru ca termometrul să nu fie lovit în timpul operaţiunii. Nu seadmite ca temperatura aerului să fie citită acasă.

La capătul de sus al termometrului se leagă o sfoară sau un şnur de 50÷70 cmlungime, prevăzut la capăt cu un nod ca să nu cadă din mână. După ce constată cătermometrul este bine legat, hidrometrul îl învârteşte deasupra capului timp de circa 2minute (cât ar număra până la 200), apoi citeşte temperatura înregistrată ţinândtermometrul în dreptul ochilor şi o notează în carnet.

În timpul citirilor hidrometrul trebuie să aibă grijă să nu atingă rezervorul sau săsufle pe el.

După ce notează temperatura de la prima operaţie, hidrometrul repetă observaţiaînvârtind termometrul praştie încă 2 minute şi citeşte din nou. Dacă a doua citire este maimare sau mai mică faţă de prima numai cu jumătate de grad, prima citire se considerăbună. Dacă a doua citire diferă cu mai mult de jumatate de grad faţă de prima operaţie, seface a treia observaţie şi se consideră bune citirile care nu au diferenţe mai mari dejumătate de grad.

Citirile făcute se trec direct pe carnet, în coloana 13, având grijă să fie pe aceeaşilinie cu data, ora şi cu celelalte observaţii executate la ora respectivă.

NOTĂ: Când termometrul de aer lipseşte, în coloana 13 se notează următoarele: foartecald, cald, răcoros, frig, ger, ger puternic. Temperatura aerului se poate măsura şi cutermometrul de apă fără toc, în limita gradaţiilor, iar restul se completează cu indicativelede mai sus, adică de la foarte cald la ger puternic. În cazul acesta se măsoară întâitemperatura aerului şi apoi temperatura apei.


34

3.3. Observaţii vizuale asupra vremii, stării râului şi vegetaţiei din albie3.3.1. Observaţiile vizuale asupra vântului

Odată cu celelalte observaţii, în coloana 10 din carnet se trece şi situaţia vântuluidin momentul observaţiei.

Observaţiile constau din stabilirea vizuală a direcţiei şi tăriei vântului. Pentru a şticare este malul drept şi malul stâng hidrometrul se aşează cu faţa în direcţia care curgerâul (Fig.35). La dreapta lui va avea malul drept, la stânga malul stâng, în spate susulrâului (amonte) şi în faţă, josul râului (aval).

Tăria şi direcţia vântului se stabilesc şi se notează conform tabelelor următoare:

Codificarea tăriei vântului

Cod (conformgradului de

tărie în scaraBeaufort)

Efectele produse de vânt Caracteristicavântului

0 Aer cu totul liniştit, frunzele arborilor nu se mişcă, fumulde la coşuri se ridică vertical. Calm

1 Fumul se ridică aproape vertical, frunzele se mişcă preapuţin.

Mişcare slabă aaerului

2 Adierea se simte pe obraji, frunzele tremură. Adiere

3 Întreţine mişcarea continuă a frunzelor arborilor sautufişurilor, încreţeşte uşor suprafaţa apelor stătătoare. Vânt slab

4 Mişcă ramurile mici ale arborilor, ridică praful şi bucăţilede hârtie. Vânt potrivit

5 Mişcă ramurile mai mari ale arborilor, determină micivaluri pe apele stătătoare. Vânt tăricel

6

Mişcă ramuri mai groase sau arbori mai mici, începe săfie auzit din casă, determină valuri pe apele stătătoarecare pe alocuri prezintă spumă pe creastă, mişcareafirelor telefonice devine vizibilă şi este însoţită de şuierat.Folosirea umbrelelor devine dificilă.

Vânt tare

Codificarea direcţiei vântului în raport cu râul

Codificare Direcţie în raport cu râulO Nu bate vânt (corespunzător “calm”)A Amonte spre avalB Aval spre amonteC Din stânga râuluiD Din dreapta râului

Fig. 35. Hidrometrul se aşează cufaţa în direcţia unde curge râul. Ladreapta are malul drept, la stângamalul stâng, în spate susul apei(amonte) şi în faţă josul râului (aval)


35

În Carnetul cu observaţii în col. 10 direcţia şi tăria vântului se codifică printr-o cifră(conform tabelului cu coduri de tăria vântului) şi o literă (conform tabelului cu coduri privinddirecţia vântului).

Exemplu: 3A – Vânt slab din amonte spre aval

3.3.2. Observaţii vizuale asupra precipitaţiilor şi stratului de zăpadă

3.3.2.1. Observaţii vizuale asupra precipitaţiilor

La staţiile hidrometrice fără pluviometre se vor executa observaţii vizuale asupraprecipitaţiilor căzute în împrejurimile staţiei hidrometrice.

Observaţiile vizuale constau din stabilirea felului precipitaţiilor (ploaie, zăpadă,lapoviţă), a tăriei lor (slabă, moderată, puternică) şi intervalului în care s-au produs, fără aspecifica însă orele începerii şi încetării precipitaţiilor.

De exemplu: în noaptea de la 19 până la 20 mai, deci în intervalul 17-7h a plouatslab. În acest caz în ziua de 20, ora 7, vom nota în coloana 8, “S”.

Alt exemplu: În ziua de 20 mai, de la ora 20 la ora 21, a fost aversă puternică. Înacest caz, în ziua de 21 mai, ora 7 vom nota “P”, cu toate că în ziua respectivă nu aplouat.

Când nu s-a produs nici un fel de precipitaţii, în coloana 8 se va nota “N”.

3.3.2.2. Observaţii vizuale asupra stratului de zăpadă

Observaţiile vizuale constau în stabilirea existenţei stratului de zăpadă,a gradului deacoperire cu zăpadă a împrejurimilor staţiei şi aprecierea modului de aşezare a stratului dezăpadă.

Observaţiile generale încep din momentul depunerii acestuia şi se continuă până înmomentul topirii totale a zăpezii din zona staţiei respective.

Observaţiile asupra existenţei stratului de zăpadă şi asupra gradului de acoperire cuzăpadă a împrejurimii staţiei se fac zilnic la ora 7.

Hidrometrul trebuie să aprecieze a câta parte din împrejurimile staţiei este acoperităcu zăpadă.

Aprecierea se face în cifre de la 0 la 10. Cifra reprezintă întregul orizont vizibil alstaţiei.

Când întregul orizont vizibil al staţiei este complet acoperit cu zăpadă (grad deacoperire 10) se apreciază şi modul de aşezare a acesteia prin următoarele caracteristici:

uniformă, fără troiene; neuniformă, cu troiene mici; foarte neuniformă, cu troiene mari.

3.3.3. Observaţii vizuale asupra tulburelii apei

Pentru a avea o imagine asupra aluviunilor râurilor la staţiile hidrometrice,hidrometrul va executa de 2 ori pe zi, la orele standard, observaţii asupra tulburelii apei.Acesta se apreciază vizual şi se notează în coloana 15 din carnete cu următoarelesimboluri:

L - limpede;PT - puţin tulbure;T - tulbure;FT - foarte tulbure;


36

3.3.4. Observaţii vizuale asupra gheţii

3.3.4.1. Observaţii vizuale asupra gheţii în secţiunea staţiei hidrometrice

Hidrometrul va face observaţii vizuale asupra gheţii în secţiunea staţieihidrometrice, în fiecare zi la aceleaşi ore la care la care face citiri de niveluri, de la primeleformaţiuni de gheaţă ce apar pe râu şi până la dispariţia lor completă.Observaţiile se notează prin cuvinte, în coloana 16 din carnet după indicaţiile arătate maijos.

Notările vor fi făcute întocmai după specificările cu litere mari cuprinse întreghilimele, fără a mai adăuga sau exclude vreun cuvânt. Aici sunt trecute principaleleformaţiuni de gheaţă şi formaţiuni de zăpadă în apă.

NOTĂ: Dacă hidrometrul constată şi alte formaţiuni decât cele semnalate mai jos, va faceobservaţii amănunţite pe care le va descrie pe penultima pagină a carnetului. Dacă spaţiuldin carnet este insuficient, descrierile se trec pe foi separate care se ataşează la carnet.La prima deplasare a tehnicianului la staţia hidrometrică, hidrometrul va descrie şi verbalformaţiunea respectivă, cât mai amănunţit.

În coloana 7 din carnetul pentru înscrierea măsurătorilor şi observaţiilorhidrometrice fenomenele de îngheţ se vor trece codificat conform capitolului 3.1.6

“ACE DE GHEAŢĂ“- cod 7. Această formaţie de gheaţă are formă de ace. Suntcristale transparente de gheaţă care plutesc la suprafaţa apei, izolate sau legate între elesub formă de plăcuţe subţiri de gheaţă. Acele de gheaţă se formează în stratul superior alcurentului de apă, sau pe pietrele de pe fundul râurilor mici de munte cu adâncimi mici.Acele de gheaţă în grupuri mai mari, privite de la distanţă, par pete de grăsime.

Acele de gheaţă se observă mai mult la începutul iernii şi uneori primăvara în urmarăcirilor puternice.

“GHEAŢĂ LA MALURI“- cod 1. (PRIMARĂ, DEPUSĂ SAU EVOLUATĂ) - LĂŢIMEMETRI - Gheaţa la mal se prezintă ca o fâşie de gheaţă prinsă de-a lungul unui mal sau aambelor maluri ale râului.

Ca aspect şi după modul de formare, gheaţa la mal poate fi primăvara, depusă sauevoluată. Hidrometrul va specifica în paranteză una din aceste situaţii ţinând seama deindicaţiile de mai jos.

Gheaţa la mal primară. Se prezintă ca un cordon îngust de gheaţă subţire şitransparentă care apare de-a lungul malurilor. Gheaţa la mal primară se formează maiales în timpul nopţilor friguroase de la sfârşitul toamnei şi începutul iernii. De cele maimulte ori în timpul zilei, datorită încălzirii aerului, gheaţa dispare. De asemenea, subacţiunea vântului şi curentului apei, gheaţa la mal primară este sfărâmată şi transportatăde apă. În condiţii favorabile, gheaţa la mal primară se dezvoltă în continuare (Fig.36).

Gheaţa la mal depusă. Această formaţiune de gheaţă ia naştere prin depunereasloiurilor şi naboiului la maluri. Acestea se unesc între ele prin îngheţare datoritătemperaturilor scăzute ale aerului (Fig.37).

Fig. 36. Gheaţă la mal primară Fig. 37. Gheaţă la mal depusă


37

Gheaţă la mal evoluată. Formaţiunea de gheaţă care ia naştere prin dezvoltareagheţii la mal, primare sau depuse. Se prezintă sub forma unor suprafeţe de gheaţă prinseprintre maluri, întinse mult spre mijlocul râului. Gheaţa la mal evoluată constituie, lamajoritatea râurilor, o fază de trecere spre pod de gheaţă. La râurile cu viteze mari,această formaţiune poate dura toată perioada de îngheţ (fig.38).

În cazul gheţii la mal, hidrometrul va nota prin aprecieri vizuale lăţimea gheţii. Cândgheaţa este formată în mod egal la ambele maluri, lăţimea şi grosimea se notează o datăpentru amândouă. Exemplu: Râul are gheaţă formată din dezvoltarea gheţii la malul mării,fără să fi curs sloiuri la fiecare mal, pe o lăţime de circa 2 m şi grosime de 3cm. Se vanota: ”GHEAŢĂ LA MALURI (PRIMARĂ) LĂŢIMEA 2m, GROSIMEA 3 cm”.

Când gheaţa de la cele două maluri diferă mult ca lăţime, se va specifica lăţimea lafiecare mal în parte. Exemplu: Râul are gheaţa primară, la malul drept circa 6m, cu ogrosime de 4 cm şi la malul stâng circa 0,5m cu grosimea de 2 cm. Se va nota:”GHEAŢĂLA MALURI (PRIMARĂ) D=6m/4cm, S=0,5m/2cm.

Când gheaţa este formată numai la un mal, iar celălalt lipseşte, pentru malul cugheaţă se va specifica lăţimea, iar pentru celălalt se va trece “zero”. Exemplu: Râul aregheaţă formată din sloiuri aduse de curent şi îngheţate între ele numai la malul drept, pe olăţime de circa 2 m şi o grosime de 3 cm, iar malul stâng lipseşte. Se va nota:”GHEAŢĂLA MAL (DEPUSĂ) D=2m/3cm,S=0m”.

“GHEAŢĂ DE FUND”- cod 9. Este o formaţiune care ia naştere la fundul albiei saupe corpurile din apă. Ca aspect se aseamănă cu zăpada înmuiată în apă, care la atingerese desprinde uşor.

În general gheaţa de fund este spongioasă, însă în condiţii speciale de scurgere, caviteza mare şi adâncime mică, se formează gheaţa de fund compactă, cristalină. Gheaţade fund compactă se formează prin dezvoltarea cristalelor de gheaţă pe pietrele de pefundul râurilor sau pe alte corpuri din apă unde cristalele îngheaţă între ele.Gheaţa de fund compactă dezvoltându-se poate, să apară la suprafaţă sub formă deinsulă de gheaţă. Se prezintă ca o masă de gheaţă, prinsă puternic de fundul albiei,depăşind oglinda apei.(Fig.39.)

Fig. 38. Gheaţă la mal evoluată


38

“NĂBOI”- cod 4. Este o formaţiune de gheaţă buretoasă care pluteşte sub formăde îngrămădiri nelegate între ele şi care la cel mai mic obstacol se desfac. Năboiul esteformat din plăcuţe de gheaţă, bucăţi de gheaţă spongioasă şi uneori zăpadă.La năboiul curgător trebuie specifcat şi gradul de aglomerare care se notează princuvintele: rar, potrivit, des.

Astfel pot exista următoarele situaţii:“NĂBOI RAR”: năboiul ocupă mai puţin de ½ din suprafaţa râului.“NĂBOI POTRIVIT”: năboiul ocupă ½ din suprafaţa râului.“NĂBOI DES”: năboiul ocupă mai mult de ½ din suprafaţa râului.

“ZĂPADĂ ÎN APĂ”- cod 10. Este o formaţiune asemănătoare năboiului. Seformează datorită zăpezii căzute din ninsoare sau aduse de vânt (viscol) pe suprafaţa apeiliberă de gheaţă. Aceasta formaţiune are aspect de vată sau lână.

“SLOIURI”- cod 2. Această formaţiune se prezintă cu plăci de gheaţă sau bucăţide gheaţă ce plutesc la suprafaţa apei şi sunt purtate de curentul apei (fig.40).

Fig. 40. Sloiuri

Fig. 39. Gheaţă de fund


39

Pe lângă indicativul “SLOIURI” se vor specifica dimensiunile şi densitatea sloiurilor.Există următoarele situaţii:

“SLOIURI MICI ŞI RARE”. Sloiurile sunt de dimensiuni reduse şi ocupă până la ½ dinsuprafaţa râurilor pe sectorul staţiei hidrometrice.

“SLOIURI MICI ŞI DESE”. Sloiurile sunt de dimensiuni reduse şi ocupă până la ½ dinsuprafaţa râurilor pe sectorul staţiei hidrometrice.

“SLOIURI MARI ŞI RARE”. Sloiurile sunt de dimensiuni reduse şi ocupă până la ½ dinsuprafaţa râurilor pe sectorul staţiei hidrometrice.

“SLOIURI MARI ŞI DESE”. Sloiurile sunt de dimensiuni reduse şi ocupă până la ½ dinsuprafaţa râurilor pe sectorul staţiei hidrometrice.

“ÎNGRĂMĂDIRI DE SLOIURI”. Se produc prin blocarea sloiurilor de gheaţă la suprafaţaapei, la îngustările de albie, la coturi sau în dreptul construcţiilorhidrometrice. Datorită temperaturii scăzute a aerului sloiurile potîngheţa între ele (Fig. 41).

Îngrămădirea sloiurilor se poate produce pe toată lăţimea albiei sau numai la maluri.Îngrămădirea de sloiuri nu barează secţiunea râului şi nu produce o variaţie

simţitoare a nivelurilor ca la zăpor.Hidrometrul va avea grijă să nu confunde această formaţiune cu zăporul.

Fig. 41. Îngrămădire de sloiuri

Fig. 41. Zăpor


40

“ZĂPORUL”- cod 5. Este o îngrămădire masivă de gheaţă în albia râului la un podsau acolo unde albia este mai îngustă, blocând parţial sau în întregime secţiunea (fig.41).Zăporul barează albia prin îngrămădirea sloiurilor unele peste altele, în poziţii diverse şiface ca nivelul apei să crească simţitor în amonte de zăpor şi să scadă în aval.

În carnet se va specifica poziţia zăporului şi distanţa faţă de miră, iar pe ultimapagină se vor da explicaţii mai amănunţite privind mărimea, ora când a început formarea,cu cât s-a ridicat nivelul apei în amonte de zăpor până la definitivarea zăporului, dacă afost distrus de apă sau prin intervenţia omului, ora când a pornit, dacă a pornit brusc, cât ascăzut nivelul apei în aval de zăpor, etc..

“POD DE GHEAŢĂ”- cod 3 :“POD DE GHEAŢĂ CONTINUU” Râul este îngheţat pe toată lăţimea dar nu până la fund(Fig.42).

“POD DE GHEAŢĂ CU OCHIURI DE APĂ”. Podul de gheaţă se întinde pe toată suprafaţarâului, însă cuprinde şi ochiuri de apă neîngheţate (Fig.43).“POD DE GHEAŢĂ ÎNTRERUPT”. Podul de gheaţă prezintă întreruperi de-a lungul râuluipe porţiuni mai mari. Aceste întreruperi se pot produce pe toată lăţimea râului sau parţial.Întreruperile podului de gheaţă au loc pe sectoarele cu viteze mari (praguri, coturi, etc.), cuizvoare subterane, în locurile de evacuare ale apelor industriale sau cu canalizări (Fig.44).

Fig. 43. Pod de gheaţă cu ochiuri de apăFig. 42. Pod de gheaţă continuu

Fig. 44. Pod de gheaţă întrerupt


41

“POD DE GHEAŢĂ SUSPENDAT”. Podul de gheaţă nu este în contact cu faţa apei, întrefaţa inferioară a stratului de gheaţă şi oglinda apei fiind un spaţiu liber. Podul de gheaţă sesprijină pe malurile unor râuri mici, la care nivelul apei este în scădere (Fig.45).

“POD DE GHEAŢĂ RIDICAT”. Podul de gheaţă este desprins de maluri şi pluteşte lasuprafaţa apei fără să se deplaseze. Podul de gheaţă este ridicat datorită creşterii niveluluiapei.“POD DE GHEAŢĂ MIŞCAT”. Podul de gheaţă s-a desprins de maluri şi s-a deplasat pe odistanţă oarecare, sub influenţa curentului de apă, a vântului sau a creşterii nivelului apeişi se produce înaintea îngheţului. Pot avea loc mai multe deplasări. O dată cu deplasarea,podul de gheaţă se poate rupe pe alocuri.“ÎNGHEŢAT PÂNĂ LA FUND”- cod 8. Masa de gheaţă ocupă secţiunea întreagă arâului. Scurgerea apei încetează complet. Această formaţiune se observă pe râurile micide deal sau de şes, slab alimentate de izvoare şi de pânze freatice (Fig.46).

Fig. 45. Pod de gheaţă suspendat

Fig. 46. Râu îngheţat până la fund


42

“APA CURGE DEASUPRA GHEŢII”- cod 11. În unele cazuri, datorită ploilor sau topiriizăpezilor din amonte sau datorită înfundării albiei râului sub podul de gheaţă, apa curgepeste podul de gheaţă.“APA CURGE DESUPRA GHEŢII PÂNĂ LA FUND”. Fenomenul se petrece ca şi lapodul de gheaţă, apa provenită din ploi sau topirea zăpezii curge peste gheaţa care ocupăîntreaga secţiune până la fund (Fig.47).

“MALURI DEZGHEŢATE”. De-a lungul unui mal sau a ambelor maluri apa estedezgheţată până la fund, iar restul suprafeţei este acoperită cu pod de gheaţă. Fenomenulse produce înainte de îngheţ, ca urmare a topirii gheţii la maluri şi a îndepărtării acesteiade la maluri şi a creşterii nivelului apei.

“CANAL DEZGHEŢAT”. Pe râurile repezi, când dezgheţul nu produce o ridicareînsemnată a nivelului, podul de gheaţă începe să fie spălat pe dedesubt de curentul apei.Astfel, pe firul apei se formează un canal ca o fâşie îngustă, la început întreruptă, apoicontinuă (Fig.49).

Fig. 47. Apa curge deasupra gheţii până la fund

Fig. 48. Maluri dezgheţate


43

Alături de indicativul respectiv se va specifica cu aproximaţie şi lăţimea canaluluiîngheţat.

“GHEAŢA A PORNIT LA ORA...”. Acest fenomen are mare importanţă la prelucrareadatelor, aşa că hidrometrul trebuie să noteze cât mai precis ora când a pornit gheaţa de perâu fie că este un dezgheţ normal de primăvară, fie că e un dezgheţ timpuriu în mijloculiernii.“RÂU LIBER DE GHEAŢĂ”. La suprafaţa râului, în interiorul sau la fundul albiei nu maiexistă nici o formaţiune de gheaţă. Nu se vor lua în considerare sloiurile care rămân pemaluri de la apele mari, deoarece nu influenţează cu nimic scurgerea, deci şi în acest cazva fi considerat liber de gheaţă.

Notarea acestei stări a râului este importantă pentru prelucrarea datelor, astfel căhidrometrul este obligat să specifice cât mai exact când râul a devenit liber de gheaţă.

Unele formaţiuni de gheaţă descrise mai sus apar destul de frecvent combinateîntre ele, aşa că hidrometrul va nota gheaţa sub toate aspectele.

Hidrometrul va avea grijă să noteze zilnic toate informaţiile de gheaţă observate şisă facă aprecieri asupra extinderii (lăţime, grosime, suprafaţă), încât din notări să se poatăurmări exact cănd au apărut primele formaţiuni de gheaţă, cum s-au dezvoltat şi cum auluat sfârşit.

3.3.4.2. Observaţii vizuale asupra gheţii pe sectorul de râu

Observaţiile vizuale asupra gheţii se face cu scopul estimării influenţei acesteiaprivind scurgerea în secţiunea staţiei hidrometrice, a evaluării volumului de apăînmagazinat în stratul de gheaţă existent pe râu între staţiile hidrometrice şi pe suprafaţaacumulărilor luate în evidenţe.

Pe sectorul de râu arondat, observaţiile vizuale constau în: stabilirea gradului deacoperire cu gheaţă al secţiunii, lungimea pe care se întinde podul de gheaţă, dacă râuleste îngheţat până la fund.

Aceleaşi observaţii se fac şi pentru secţiunile satelit de pe râurile care influenţeazăsectorul de râu studiat.

Observaţiile vizate se fac după fiecare măsurătoare de debit sau minimum o datăpe săptămână.

Fig. 49. Canal dezgheţat


44

3.3.5. Observaţii vizuale asupra vegetaţiei

La staţiile hidrometrice, unde există vegetaţie în albia minoră, se vor face observaţiiasupra vegetaţiei din 10 în10 zile (la datele de 10, 20 şi ultima zi a lunii).

Observaţiile asupra vegetaţiei se referă la:- poziţia unde creşte vegetaţia (malul drept, mijloc,malul stâng, la miră, amonte sau aval

de miră, lăţimile şi distanţele respective);- felul vegetaţiei (papură, stuf, rogoz, pipirig, nuferi, brădişor, etc.);- dacă vegetaţia este rară sau deasă;- dacă vegetaţia este sub apă sau iese afară din apă.

Notificările se fac în carnet în tabelul ”Observaţii la 5 şi 10 zile” din carnetul pentruînsemnarea observaţiilor hidrometrice.

Pe lângă notările de mai sus se vor da indicaţii mai amănunţite pe ultima pagină acarnetului, sau dacă este cazul, pe o filă separată care se ataşează la carnetul de niveluri.Aici se va specifica ce suprafaţă ocupă vegetaţia (din suprafaţa totală), cam ce înălţime auplantele respective, când s-a cosit în profilul de măsurare, când s-au uscat plantele, etc.

Din notări trebuie să reiasă toată evoluţia vegetaţiei în perioada de creştere, adicăde la începutul primăverii până toamna. Dacă vegetaţia se menţine şi iarna (chiar dacă seusucă) observaţiile vor continua. Exemplu: La o staţie hidrometrică de-a lungul maluluidrept amonte şi aval de miră creşte stuf des pe o lăţime de circa 3 m, iar pe fundul râuluiaproape pe toată lăţimea albiei, cu excepţia malului stâng creşte brădişor rar sub apăîncepând de la 10 m aval de miră.

Se vor nota: La malul drept-amonte şi aval, pe 3 m lăţime, stuf des ieşit din apă. Lamijloc,10 m aval de miră, pe 25 m lăţime, brădişor rar sub apă. La malul stâng: nu.

NOTĂ: La staţiile la care se fac observaţii asupra vegetaţiei, atunci când vegetaţia nuexistă nu se va lăsa rubrica necompletată, ci se va specifica prin “NU”.

3.3.6. Observaţii vizuale asupra modificării albiilor

În urma unor viituri puternice, pe sectorul arondat, apar rupturi de maluri, colmatărimasive (insule), conuri de dejecţie a unor afluenţi cu regim de scurgere torenţial.

În asemenea situaţii, hidrometrul va nota la ”Consemnările hidrometrului” tipulmodificării, local şi distanţa pe care s-a produs, o scurtă descriere a modificării, perioada(data) în care s-a produs.

3.4. Precipitaţii3.4.1. Aparatura utilizată

Pentru măsurarea precipitaţiilor se utilizează în principal următoarele tipuri deaparate:

- pluviometru cu 2 corpuri- pluviometru basculant din structura staţiilor automate PT- pluviograf

3.4.1.1. Pluviometrul cu 2 corpuri

Acest instrument se compune din:- receptor (corpul pluviometrului);- colector;- dispozitiv de zăpadă.


45

Pentru măsurarea cantităţii de apă colectoare se foloseşte o eprubetă specială(eprubetă pluviometrică).

Receptorul (Fig.50.a) este un cilindru din tablă de zinc cu lungimea de 40 cm şi cudiametru de 159,5 mm (Fig.50.a.1) astfel că suprafaţa receptoare pentru precipitaţii estede 200 cm\2. În interiorul corpului său se află sudată o pâlnie (Fig.50.a.2) care are rolul dea permite scurgerea apei provenită din precipitaţii în vasul colector. (Fig.50.a.3)

Pluviometrele sunt prevăzute cu 2 corpuri de acest fel.

Colectorul pluviometrului este un vas cilindric terminat cu o parte tronconică avândcapacitatea de 2,5 l şi este prevăzut cu o toartă. Gâtul pâlniei corpului pătrunde etanş îngura colectorului împiedicând astfel evaporarea apei colectate.

Dispozitivul de zăpadă (Fig.50.b) este format din două plăci de zinc dispusecruciş. Partea inferioară este tăiată la un unghi corespunzător pâlniei receptoare apluviometrului. Acest dispozitiv se foloseşte numai în timpul iernii, pentru ca zăpada să nufie spulberată din pluviometru.

Eprubeta pluviometrică (Fig.50.c) este un cilindru din sticlă cu care se măsoarăapa provenită din precipitaţii din vasul colector. Gradaţiile eprubetei reprezintă înălţimea înmm a stratului de apă, raportată la suprafaţa receptoare de 200 cm2 a pluviometrului. Înmod obişnuit, milimetrii de precipitaţii se consideră pe o suprafaţă de 1 m2.

Instalarea şi întreţinerea pluviometrului se va face conform instrucţiunilor în vigoare

3.4.1.2. Pluviometru basculant din structura staţiilor automate PT

Senzorul de precipitaţii se bazează pe principiul cupelor basculante care acţioneazăun întrerupător magnetic reed, fiecare oscilaţie cauzată de umplerea unei cupe de apăînsemnând, în funcţie de modelul şi producătorul senzorului, 0,1 mm sau 0,25 mm deprecipitaţie. Apa este condusă către dispozitivul de măsurare prin intermediul unei pâlniicu o suprafaţă de 200 cm2 sau 400 cm2, în funcţie de model sau producător. (Fig.51.a şiFig.51.b)

Fig.50. Pluviometru cu 2 corpuri


46

Fig.51a. Pluviometru basculant

Eroarea măsurătorilor este de maxim 2% la precipitaţiile de până la 25 mm/h sau3% la precipitaţiile de până la 50 mm/h.

În cazul existenţei reţelei electrice poate fiactivată încălzirea senzorului, prin intermediulunui transformator 220v/24v, astfel încât să poatăfi topite şi măsurate precipitaţiile şi pe perioadasezonului rece.

Senzorul de măsurare a precipitaţiilor peprincipiul cupelor basculante se compune din:

- cutie de protecţie (polimeri, metal);- pâlnie de captare a precipitaţiilor;- filtru în interiorul pâlniei pentru captarea

impurităţilor;- sistemul “cupele basculante” aflate în

echilibru instabil, se succed ca poziţionareîn dreptul orificiului pâlniei şi la fiecareumplere, trimit un impuls electric contorizatca 0,1 mm sau 0,25 mm de precipitaţii, înfuncţie de model şi producător;

- senzorul se poate calibra prin ajustareadistanţei de cădere a cupelor astfel încâteroarea să se situeze sub valoarea de 2%(pentru verificarea calibrării modelului cupasul de 0,1 mm şi suprafaţa pâlniei de200 cm2 10 ml de apă ar trebui să determine 5 oscilaţii ale cupelor basculante, 5bătăi, iar 100 de ml de apă turnaţi în senzor ar trebui să determine 50 +/- 1 oscilaţii,bătăi);

- dispozitivul de măsurare reed;- regletă de conectare a cablurilor (de date şi pentru activarea încălzirii);- orificiul de evacuare a apei din senzor;- stâlp de susţinere încastrat în beton sau fixat prin alt sistem de prindere;- cablurile logice şi electrice conectate la cutia staţiei automate.

Canalele corespunzătoare senzorului de precipitaţii pot fi configurate în funcţie desolicitări pentru a înregistra precipitaţiile în timp real, în fiecare minut, sau cumulativ laintervalul de timp dorit de beneficiar (10, 15, 30, 60, 180, 360 min.).

3.4.1.3. Pluviograful

Pluviograful este aparatul cu care se înregistrează cantitatea şi intensitateaprecipitaţiilor. Este compus din: 1 - receptor, 2, 3 – pâlnie cu ţeavă, 4 – bazin decantor, 5– plutitor, 6 – tijă, 7 – inscriptor, 8 – tub sifonare, 9 – tambur, 10 – vas colector, 11 – tublegătură (Fig.52).

Pluviograful este format din următoarele 3 părţi receptoare, colectoare şiînregistratoare.

Partea receptoare este un vas cilindric terminat la fund cu o parte tronconică,prevăzută cu o diafragmă cu orificii care să permită scurgerea apei şi nu lasă să treacăimpurităţile antrenate de vânt.

Gura vasului are suprafaţa de 500 cm2. Sub diafragmă se află un tub de scurgerecare face legătura cu vasul colector pluviografului.

În interiorul vasului colector se află plutitorul. În centrul părţii superioare apluviografului este fixată o tijă pe care este prinsă pârghia peniţei înregistratoare.


47

Vasul colector mai are un tub lateral în care se introduce capătul unui tub desifonare. Sub tubul de sifonare se află amplasat vasul de control. Prin intermediul unei tijemetalice, de o placă este fixat mecanismul de ceasornic cu un tambur pe care se fixeazădiafragma. Funcţionarea, instalarea şi întreţinerea pluviografului PG-2M se face conformcărţii tehnice a aparatului.

3.4.2. Măsurarea precipitaţiilor la pluviometru şi pluviograf

Măsurători la pluviometru cu 2 corpuri. La staţiile hidrometrice dotate conforminstrucţiunilor („Instrucţiuni pentru efectuarea observaţiilor, măsurătorilor şi prelucrărilorprimare de date la posturile meteorologice”) iar datele se vor înscrie în registrul şiformularele tip existente. Măsurătorile la pluviometru se vor executa la orele 7 şi 19. În„Carnetul pentru înscrierea observaţiilor hidrometrice” se vor face notificările în dreptulorelor de observaţie a nivelurilor, în coloana 9.

Tot în carnet se vor trece orele de observaţii suplimentare şi cantitatea deprecipitaţii măsurată.

Toate observaţiile şi măsurătorile asupra precipitaţiilor din „Registrul observaţiilormeteorologice” şi din tabela T.M-2C încep cu ora 19 a zilei precedente şi se sfârşesc cuora 19 a zilei considerate.

NOTĂ: În cazul precipitaţiilor solide se va apela la indicaţiile prevăzute în „Instrucţiunipentru efectuarea observaţiilor, măsurătorilor şi prelucrărilor primare de date la posturilemeteorologice”.

Staţiile hidrometrice dotate cu pluviografe vor executa observaţii vizuale întocmai caşi la staţiile cu pluviometre, iar înregistrarea precipitaţiilor la pluviograf şi întreţinereaaparatului se vor face conform instrucţiunilor ”Instrucţiuni pentru efectuarea observaţiilor,măsurătorilor şi prelucrărilor primare de date la posturile meteorologice”).

În carnetul de niveluri, în coloana 8 se vor face notările în legătură cu observaţiilevizuale obişnuite.

Fig.52. PluviografFig.51b. Pluviometru basculant


48

Fig.53. Fig.54.

3.5.Stratul de zăpadă

Determinările nivometrice constau în măsurarea grosimii şidensităţii stratului de zăpadă în vederea stabilirii rezervei de apă.

La fiecare staţie hidrometrică unde se execută măsurătorinivometrice se organizează terenuri speciale pentru măsuratgrosimea şi densitatea zăpezii.

3.5.1. Măsurarea grosimii stratului de zăpadă

Stratul de zăpadă se măsoară cu rigla portabilă de zăpadă(Fig.53) sau cu mira portabilă (Fig.54). Mira portabilă se va folosinumai în lipsa riglei de zăpadă. Măsurarea grosimii stratului dezăpadă se face în felul următor: se introduce rigla în poziţia verticalăîn stratul de zăpadă până atinge solul, apoi se citeşte pe riglă, încentimetri întregi, nivelul feţei de deasupra stratului de zăpadă.Grosimea se măsoară numai în punctele unde zăpada nu a fostcălcată în picioare sau mutată din loc.

La platformele reduse prevăzute cu rigle fixe, grosimeastratului de zăpadă se citeşte direct.

Citirile pe rigle fixe trebuie făcute de la o distanţă de 2-3 m, lafiecare observaţie din aceeaşi direcţie, iar ochiul hidrometrului să fieapropiat de nivelul stratului de zăpadă.

Când pe rigla este prinsă zăpadă şi gradaţiile riglei nu se potvedea sau nu sunt clare, citirile nu se vor executa prin aprecieri, ciîntâi se înlătură zăpada.

Curăţirea zăpezii de pe rigle se face cu o prăjină lungă de 2, 3m, prevăzută la un capăt cu o plăcuţă de lemn de circa 20/10 cm.

Când zăpada este spulberată sau troienită la riglă, citirile se fac ca în Fig.55 şiFig.56. Rezultatele referitoare la grosimea stratului de zăpadă se trec într-o fişă prezentatăîn Tabelul 1.

Fig.55. Citirea periglă în cazulspulberării esteindicată prin liniacontinuă

Fig.56. Citirea încazul troieniriizăpezii este indicatăprin linia continuă


49

Fig.57. Densimetru cu cântar

1. – vas cilindric; 2. – buză zimţată acilindrului cu care se taie zăpada; 3. –capacul cilindrului; 4- inelul pentrususţinerea cilindrului; 5. – toartă pentuagăţarea cilindrului; 6. – riglă gradată; 7.– cuţit prismatic; 8. – dispozitiv desusţinere a cuţitului; 9. – cârligul pentruagăţarea cilindrului. 10. – greutatemobilă care serveşte pentru cântărire;11. – opritorul care nu lasă greutatea săcadă de pe riglă.

3.5.2. Măsurarea densităţii zăpezii

3.5.2.1. Densimetru de zăpadă

Densimetrul este aparatul cu care se determină densitatea zăpezii. Este formatdintr-un tub cilindric cu suprafaţa de 50 cm2, în care se ia proba de zăpadă şi din cântarulpropriu-zis cu care se cântăreşte proba.(Fig.57)

Pe corpul cilindrului esteimprimată o scară gradată dincentimetru în centimetru, avândpunctul zero exact la margineabuzei dinţate. Cu scara de pe corpulcilindrului se măsoară grosimeastratului de zăpadă în locul de undese ia proba. La capătul de jos,cilindrul este prevăzut cu un capaccare poate fi fixat cu un ştift.Capacul se scoate cu usurinţă,astfel ca în timpul lucrului să sepoată curăţa zăpada depusă îninterior.

Cântarul propriu-zis esteformat dintr-o riglă împărţită decuţitul prismatic în două braţe: unulmai scurt de care se agaţă cilindrulşi unul mai lung, gradat din 5 în 5grame, pe care alunecă o greutate.Diviziunile încep de la zero până la1300 şi sunt numerotate din 10 în10 grame.

Întreţinerea densimetrului. Densimetrul este prevăzut cu o învelitoare de pânză.Păstrarea în cameră şi transportul se face în această învelitoare. Pentru a se puteaintroduce în trusă, cântarul propriu-zis se desface în cele două piese, braţul cântarului şidispozitivul de susţinere şi se fixează pe suportul de lemn.

Suportul se introduce în tubul cilindric, apoi cu totul în învelitoarea de pânză.Densimetrul trebuie îngrijit în permanenţă. Cuţitele prismatice ale cântarului se ung

cu vaselină, iar inainte de întrebuinţare se şterg bine cu o bucată de pânză. Dupăîntrebuinţare, densimetrul se şterge de apă sau umezeală cu o bucată de pânză uscată,apoi se îmbină pânza cu puţin ulei, se şterge uşor cântarul şi cilindrul şi se ung din noucuţitele prismatice cu vaselină.

Atât cântarul cât şi tubul cilindric vor fi ferite de lovituri pentru a nu se deformaaparatul. Se va avea grijă în special de inelul cu dinţi de la gura cilindrului şi de cuţiteleprismatice, deoarece prin deformările acestor piese se obţin erori la luarea şi cântărireaprobelor.

Petele de rugină apărute pe cilindru sau pe cântar vor fi îndepărtate prin frecare cuo bucată de pânză înmuiată în petrol, iar locul se unge cu ulei.

Densimetrul trebuie verificat atât înainte cât şi după fiecare măsurătoare.Verificarea se face punând greutatea mobilă cu semnul în dreptul diviziunii zero; dacă semenţine cu vârful în dreptul crestăturii de pe dispozitivul de susţinere, densimetrul estebun.


50

Fig.58. Se introduce cilindrul în stratul dezăpadă şi se citeşte pe cilindru grosimea zăpezii

3.5.2.2. Modul de efectuare a măsuratorii densităţii zăpezii

Densitatea zăpezii se măsoară în felul următor: înainte cu cel puţin o jumătate deoră de începerea măsurătorilor se scoate densimetrul afară, la temperatura aerului, pentrua se evita lipirea zăpezii pe pereţii cilindrului.

Luarea de probe se face introducând cilindrul cu gura în jos în stratul de zăpadă,apăsând uşor şi rotindu-l în dreapta şi în stânga, până ce cercul dinţat atinge solul; se

citeşte pe cilindru înălţimea stratului dezăpadă şi se notează în fişă. (Fig.58)

Se curăţă zăpada din jurul cilindruluisau numai pe o parte; se introduce lopăţicasub gaura cilindrului în aşa fel ca să nurămână zăpadă din probă pe sol (Fig.59); seîntoarce cu gura în sus (Fig.60) şi se curăţăzăpada rămasă pe pereţii exteriori aicilindrului ca să nu fie cântărită şi aceasta.

Cilindrul cu proba se agaţă de cârligulcântarului şi se potriveşte greutatea mobilă labraţul gradat până ce se obţine un echilibruperfect (Fig.61), apoi se citeşte prin fereastragreutăţii valoarea gradaţiei din dreptulsemnalului.

Înscrierea datelor în fişă se faceimediat, trecând mai întâi înălţimea stratuluide zăpadă şi dedesubt, sub formă de fracţiegreutatea măsurată.

De exemplu, într-un punct s-aumăsurat 35 cm grosimea stratului de zăpadă,iar la cântărirea probei s-au obţinut 61 dediviziuni. Se va nota:35/61 cm.

După ce s-a făcut înscrierea datelor înfişă, se scoate capacul cilindrului, se aruncăproba de zăpadă la 2-3 m de punctul demăsurare şi se curăţă bine să nu rămânăzăpadă pe pereţii interiori şi exteriori sau pecapac.

Se verifică cântarul din nou, dacă stăîn echilibru, având cilindru agăţat de cârlig şicu semnul gradaţiei la zero.

După verificarea cântarului se procedează la măsurarea probei a doua, care se iala o distanţă de 50-60 cm de proba unde zăpada nu a fost deranjată în timpul măsurătorii.

Pe celelalte aliniamente se procedează la fel, luându-se în fiecare punct demăsurare a densităţii zăpezii câte două probe.

Indicaţiile de mai sus sunt date pentru cazurile obişnuite, când stratul de zăpadă nutrece de înălţimea cilindrului şi nu are crustă de gheaţă.

Uneori stratul de zăpadă poate fi mai mare decât cilindru, să aibă cruste de gheaţăsau un strat de apă la bază.

NOTĂ: Ori de câte ori hidrometrul constată astfel de cazuri, va face notificări pe fişa deobservaţii.


51

Fig.59. Se înlătură zăpada şi seintroduce lopăţică sub guracilindrului

Fig.60. Se întoarce cilindrul cu gura însus, având grijă să nu rămână joszăpadă din proba luată

Fig.61. Cântărirea probei


52

Staţia hidrometrică


53


54

Măsurarea densităţii în cazul stratului de zăpadă mai gros de 55 cm.

Când grosimea stratului a trecut de 55 cm (înălţimea cilindrului), măsurarea se facefragmentat. Prima dată se introduce cilindru până la 50 cm; se curăţă zăpada în jur pânăla gura cilindrului, apoi folosind lopăţica, se întoarce şi se cântăreşte, iar notarea grosimiistratului şi greutatea măsurată se face provizoriu pe marginea fişei. După ce cilindrul a fostcurăţat de zăpadă şi cântarul verificat se introduce din nou în stratul de zăpadă, exact înacelaşi punct, lunâdu-se şi restul probei până la sol. (Fig.62)

Datele obţinute se înscriu pe marginea fişei sub celelalte, se adună de o partegrosimea stratului de zăpadă şi de altă parte greutatea probei, iar totalul se înscrie înrubrica respectivă.

Măsurarea densităţii zăpezii în cazul stratului de zăpadă care conţine cruste degheaţă.

Când stratul de zăpadă conţine cruste de gheaţă la suprafaţă sau interior şi cilindrulnu le poate străpunge se foloseşte un cuţit sau o daltă, cu ajutorul cărora se poate tăiacrusta de gheaţă. Dacă crusta de gheaţă se găseşte în interiorul stratului de zăpadă,proba se măsoară fragmentat, o dată stratul de deasupra crustei şi a doua oară stratulpână la sol, inclusiv crusta de gheaţă (Fig.63).

Când crusta este situată la baza stratului, proba pentru cântărire se ia numai dinzăpadă, iar crustei i se măsoară grosimea în centimetri care se notează pe fişă laobservaţii (Fig.64). La fel se procedează şi în cazul unui strat de apă.

Fig.62. Măsurarea densităţii unui strat dezăpadă de 70 cm. a – se introduce cilindrul50 cm. în stratul de zăpadă; b – se curăţăzăpada în jur până la gura cilindrului; c – semăsoară restul de 20cm.

Fig.63. Măsurarea densităţii unui strat dezăpadă când crusta de gheaţă se găseşte îninterior. a – se ia proba numai până la crusta degheaţă; b – dup3 ce s-a curăţat zăpada din jurp1nă la gura cilindrului, se ia restul probeiîmpreună cu crusta

Fig.64. Măsurarea densităţii unui strat dezăpadă când crusta de gheaţă este situată labaza stratului. a – se ia proba pentru cântărirenumai din zăpadă fără crustă; b – crusta degheaţă se măsoară cu rigla.


55

3.5.3. Platforme nivometrice

3.5.3.1. Platforme reduse pentru măsurători nivometrice.

Prin platfoma redusă se înţelege platforma degajată şi platforma adăpostită deformă pătrată cu latura de 20 m prevăzută cu rigle fixe.

Când regiunea respectivă este numai acoperită (împădurită) sau completneacoperită, se alege numai o singură platformă.

Deoarece sunt rare cazuri când o regiune să fie complet neacoperită, seorganizează ambele tipuri de platforme.

Platforma redusă degajatăTerenul să aibă forma plată, fără obstacole, tufişuri, gropi, rambleuri, etc., care pot

reţine zăpada.Terenul trebuie să fie supus influenţei libere a vântului. Distanţele până la obstacole

să nu fie mai mici de 20 ori decât înălţimea obstacolelor respective.

Platforma adăpostităTerenul trebuie să fie neted şi scos de sub influenţa vântului, încât zăpada să se

aştearnă uniform fără nămeţi sau locuri spulberate. Platformele se aleg în poieni, parcuri,grădini, curţi mai mari.

Distanţele de la platformă până la copaci (obstacole) să nu fie mai mici de 10 orisau mai mari de 20 ori decât înălţimea copacilor (obstacolelor).

Platformele reduse sunt alese de specialiştii staţiei hidrologice, verificate şiomologate de organele coordonatoare.

În mijlocul platformei sunt instalate trei rigle pentru măsurat zăpada, fixate pesuporturi şi numerotate I, II, III.

Numerotarea riglelor se menţine aceeaşi de la an la an.Distanţa între rigle este de cel puţin 10 m, formând cu aproximaţie un triunghi cu

laturile egale (Fig.65).Pregătirea platformelor pentru măsurători de iarnă se face cel târziu până la 15

octombrie.Pregătirea constă în curăţarea platformelor de vegetaţie şi netezirea lor dacă este

cazul.Se va da atenţie în special spaţiului din jurul riglei fixe, pe o distanţă de 1-2 m, care

trebuie bine curăţat şi netezit.

Fig.65. Platformă redusă cu rigle instalate Fig.66. Punctele unde se măsoarădensitatea zăpezii şi direcţia de parcurgere


56

Pe platformele reduse, observaţiile vizuale asupra stratului de zăpadă dinîmprejurimile staţiei hidrometrice şi grosimii stratului de zăpadă se execută zilnic. Seexecută o singură observaţie imediat după observaţiile de la ora 7. Observaţiile se executăzilnic chiar dacă stratul de zăpadă a rămas acelaşi şi nu şi-a schimbat grosimea în ultimele24 ore.

Grosimea stratului de zăpadă se măsoară prin observaţii directe de la cele trei riglede pe ambele platforme reduse. În lipsa riglelor fixe, grosimea stratului de zăpadă sepoate măsura cu rigla de zăpadă sau cu mira portativă în trei puncte de la mijloculterenurilor unde ar fi trebuit să fie situate rigle fixe.

Înscrierea datelor obţinute la riglele fixe şi de la observaţiile vizuale se face imediatîn fişe tip notând fiecare observaţie în coloana riglei respective.

Densitatea zăpezii se măsoară pendatal, adică în zilele de 5, 10, 15, 20, 25 şiultima zi a lunii, în zece puncte: în colţurile terenului, la mijlocul laturilor şi în două punctela mijlocul platformei, la libera alegere a hidrometrului (Fig.66). Densitatea se măsoarădimineaţa, după ce se măsoară grosimea stratului de zăpadă. Densitatea zăpezii nu sedetermină dacă grosimea medie a stratului de zăpadă este mai mică de 5 cm.

În punctele unde se execută observaţii privind densitatea zăpezii, grosimea stratuluide zăpadă nu se mai măsoară separat cu rigle de zăpadă, ci direct cu cilindruldensimetrului.

Datele se înscriu în „Fişa pentru înscrierea măsurătorilor de zăpadă pendatale” laplatforma redusă nr.1 şi platforma redusă nr.2. Înscrierile se fac sub forma de fracţie, lanumărător se scrie grosimea stratului de zăpadă citită pe cilindrul densimetrului iar lanumitor numărul de diviziuni citite pe braţul balanţei.

3.5.3.2. Platforme mari pentru măsurători nivometrice

Platformele sunt suprafeţe mari pătrate, dreptunghiulare sau triunghiulare pe carese măsoară grosimea şi densitatea stratului de zăpadă.

Terenurile sunt marcate prin borne de lemn sau beton care se plantează la colţuri.Pentru executarea măsurătorilor nivometrice se marchează mai multe aliniamente pe carese aleg punctele de măsurare la anumite distanţe. Aliniamentele se marchează prinjaloane, iar distanţele pe aliniamente prin ţăruşi de lemn.

Platformele trebuie să fie reprezentative în privinţa reliefului, vegetaţiei, gradului deaccidentare al reliefului, etc., pentru regiunea respectivă.

3.5.3.3. Platformele pătrate în zone descoperite

Platformele pătrate pentru zonele neacoperite de păduri au laturile de 100/100m.Pe platforma pătrată, pentru zonele, neacoperite aliniamentele sunt situate din 10 în

10 m cu aliniamentul 1 la 0 m iar aliniamentul XI la 100 m.Pe fiecare aliniament sunt situate punctele unde se măsoară grosimea şi densitatea

zăpezii.Punctele pentru măsurat grosimea zăpezii încep de la 0 m şi se continuă din 10 în

10 m până la 100 m, deci în total 11 puncte de fiecare aliniament (Fig.67).Punctele pentru măsurat densitatea zăpezii sunt situate la mijlocul aliniamentelor

fără soţ (distanţa 50 m) şi la capetele aliniamentelor cu soţ (distanţele 0 m şi 100 m).Ca şi platformele reduse, platformele pătrate mari trebuie pregătite pentru

măsurători încă din toamnă, cel mai târziu până la 15 octombrie.Pregătirea constă din înlăturarea tufişurilor mari, marcarea aliniamentelor prin

jaloane (extremităţile) şi distanţele prin ţăruşi. Observaţiile şi măsurătorile pe platforme seexecută chiar a doua zi sau în aceeaşi zi când a început ninsoarea, dacă grosimea zăpeziia atins 5 cm. Măsurătorile continuă în zilele de 5, 10, 15, 20, 25 şi ultima zi a lunii.Măsurătorile se fac dimineaţa după terminarea observaţiilor şi măsurătorilor curente.


57

Primăvara sau în timpul dezgheţurilor timpurii din iarnă, când zăpada se topeşterepede, observaţiile şi măsurătorile se vor executa zilnic.

În timpul averselor de zăpadă abundente, în ziua respectivă se fac măsurătorisuplimentare, chiar dacă nu coincide cu una din datele planificate.

Dacă la datele planificate (din 5 în 5 zile) măsurătorile nu se execută, în fişe se vorspecifica zilele când nu s-au putut efectua şi cauza (stratul de zăpadă nu a avut grosimeade 5 m, zăpada lipseşte, etc.).

În concluzie, după începerea observaţiilor şi măsurătorilor unui sezon nou de iarnă,indiferent dacă s-au executat sau nu măsurători, pentru fiecare dată planificată secompletează câte o „Fişă pentru înscrierea măsurătorilor de zăpadă pentadale” - platformădreptunghiulară.

Observaţiile vizuale constau din observaţiile asupra stratului de zăpadă care seexecută pe toate platformele pentru măsurarea stratului de zăpadă.

Fig.67. Schema unui teren nivometric. Măsurătorile se execută de-alungul aliniamentelor;pe cele fără soţ se duce, pe cele cu soţ se întoarce. Săgeţile indică traseul, cifrele,grosimea zăpezii măsurate în punctele respective, iar cifrele încercuite indică grosimeazăpezii în punctele unde s-a măsurat şi densitatea zăpezii.


58

3.5.3.4. Platformele în pădure şi în poieni

Platformele din zonele împădurite şidin poieni au dimensiuni de 100/100 sau50/200, însă numărul aliniamentelor sereduce la jumătate. În total lungimeaaliniamentelor trebuie să fie 500 m iarintervalele între ele de 25 m (Fig. 68).

În anumite situaţii, datorită terenului,platformele se pot reduce la dimensiuni40/100 m.

În aceste cazuri intervalele întrealiniamente vor fi de 10 m, numărulaliniamentelor şi totalul lungimilor fiind de500 m, punctele de măsurare fiind aceleaşi.

Pregătirea platformelor se face dintoamnă, cel mai târziu până la 15 octombrie.

Pregătirea platformelor din pădureconstă din înlăturarea crengilor uscate căzuteşi marcarea aliniamentelor prin însemnare pecopacii din apropierea punctelor de măsurare.Însemnarea punctelor se face fie cu vopseade ulei în culori vii, fie prin baterea unor tăbliţecare să indice numărul aliniamentului şi distanţa punctului. De exemplu: punctul 50 de peprimul aliniament se va însemna cu I/50, punctul 100 de pe aliniamentul cinci se vaînsemna V/100 etc.

Pregătirea platformelor din poieni constă din curăţarea lor de tufişuri mari, marcareaaliniamentelor prin jaloane şi marcarea distanţelor prin ţăruşi.

Observaţiile şi măsurătorile pe platforme din păduri şi poieni se execută în aceleaşicondiţii ca şi pe platformele neacoperite de la capitolul precedent. Înscrierea datelorobţinute de pe ambele platforme (pădure şi poiană) se fac tot aşa în „Fişa pentruînscrierea măsurătorilor de zăpadă pentadale” - platformă dreptunghiulară.

În coloanele aliniamentelor I, II, III, IV, V, se trec datele de la platforma din pădure,iar coloanele VII, VIII, IX, X şi XI se trec datele de la platforma din poiană. Coloana VIrămâne liberă. Pentru a nu se produce confuzii se va specifica deasupra coloanelor”platformă pădure” şi „platformă poiană”, iar în coloanele VII, VIII, IXX şi XI se va scriedeasupra I, II, III, IV şi V.

3.5.3.5. Platforme triunghiulare

Aceste platforme au formă de triunghiechilateral cu laturile de 400 m. Aliniamentele suntformate din laturile triunghiului.

Aliniamentele se marchează prin jaloaneplantate în cele trei colţuri, iar pe laturi la fiecare osută de metri câte un ţăruş.

Punctele unde se măsoară grosimeazăpezii se iau din 10 în 10 m, iar densitateazăpezii din 100 în 100 m (Fig.69).

Pregătirea platformei triunghiulare pentrumăsurători se face în aceleaşi condiţii ca şicelelalte platforme, adică până la 15 octombrie,(se înlătură tufişurile mari şi se marchează

Fig.68. Platformă 100/100m pentru măsurătoriîn păduri şi poieni

Fig. 69. Teren pentru ridicări nivometricede formă triunghiulară cu latura de 400m


59

aliniamentele şi punctele de măsurare prin jaloane la cele trei colţuri şi prin ţăruşi din 100în 100 m).

Observaţiile şi măsurătorile pe platforme triunghiulare sunt identice ca la celelalteplatforme şi se execută la aceleaşi termene şi aceleaşi condiţii. Măsurarea grosimii zăpeziise face de-a lungul laturilor, tot din 10 în 10 m, înconjurând triunghiul până la punctul deunde s-a plecat, iar densitatea zăpezii din 100 în 100 m.

Înscrierea datelor se face tot în „Fişa pentru înscrierea măsurătorilor de zăpadăpentadale” - platformă triunghiulară. Se începe de la stânga la dreapta conform cifrelorcare indică distanţele.

3.5.4. Profil de măsurare

Pe terenurile accidentate, cu râpe, viroage, coline, dealuri acoperite parţial devegetaţie etc, platformele pot fi înlocuite cu un profil de măsurare lung de 2-3 km. Profilulde măsurare poate fi drept sau frânt, însă trebuie să treacă prin toate formele de relieftipice pentru regiunea respectivă (Fig.70).

Pregătirea profilului de măsurare se face până la 15 octombrie şi constă dinmarcarea traseului folosind diferite repere naturale de pe teren (copaci, întretăieri depoteci, drumuri, garduri, vârful colinelor, etc.).

Marcarea propriu-zisă se face numai din 200 în 200 m prin însemnarea pe copacisau pe alte repere naturale din apropierea punctelor de măsurare.

Însemnarea punctelor se face cu vopsea de ulei sau prin fixarea unor tăbliţe, caresă indice distanţa punctului (0, 200, 400, 600, 800, 1000, 1200, 1400, 1600, 1800, 2000m).

Odată cu pregătirea pentru măsurători se va face şi o schiţă a traseului cuexplicaţiile necesare din care să reiasă în ce constă şi unde este situat fiecare reper pecare este însemnat punctul de măsurare.

Observaţiile vizuale şi notările lor se fac la fel ca la celelalte platforme.Grosimea şi densitatea zăpezii se măsoară de-a lungul traseului începând de la 0

până la 2000 m sau 3000 m.Grosimea zăpezii se măsoară din 20 în 20 m măsurând distanţele cu pasul, iar

densitatea din 200 m în 200 m în punctele marcate.Înscrierea datelor se face în „Fişa pentru înscrierea măsurătorilor de zăpadă

pentadale” - la platformă dreptunghiulară, în aceeaşi ordine ca la platformeledreptunghiulare, numai că distanţele trecute din 10 în 10 m se consideră din 20 în 20 m.

Fig. 70. Profil de măsurare


60

3.6. Fenomene de îngheţ

Pe lângă observaţiile vizuale asupra formaţiunilor de gheaţă, în zilele de 5, 10, 15,20, 25 şi ultima zi a lunii, la toate staţiile hidrometrice se execută măsurătorile pentrustabilirea grosimii gheţii.

Dacă podul de gheaţă nu este extins pe toată suprafaţa râului, măsurătorile se potface numai în zonele în care podul de gheaţă permite accesul hidrometrului, fără pericol.

În acest mod se execută măsurarea grosimii zăpezii de pe gheaţă, grosimea totalăa gheţii, grosimea gheţii cufundate în apă, nivelul apei peste faţa de sus a gheţii şi sub faţade jos a gheţii, grosimea năboiului.

Toate măsurătorile menţionate mai sus se execută în dreptul mirei la ambele malurişi la mijloc, de fiecare dată făcându-se copci noi, la distanţă de 1m amonte sau aval,alternativ, de copcile vechi.

Punctele unde se fac copcile vor fi întotdeauna la aceeaşi distanţă de mal, înfuncţie de lăţimea şi adâncimea râului la nivelurile scăzute de iarnă, încât să nu rămână peuscat. Distanţele se stabilesc la fiecare staţie hidrometrică în parte de către specialiştii dela staţiile hidrologice.

Datele obţinute de la măsurători se înscriu în „Carnet pentru înscrierea observaţiilorhidrometrice”, în rubricile respective din tabelul intitulat ”Observaţii la 5 şi la 10 zile”.

În caz de poduri de gheaţă suprapuse (caz foarte rar) se vor întocmi pentru fiecarecopcă schiţe pe verticală.

3.6.1. Măsurarea grosimii zăpezii de pe gheaţă

Zăpada de la suprafaţa gheţii se va măsura în cele trei puncte stabilite pentruexecutarea copcilor, înainte ca zăpada să fie deranjată.

Grosimea zăpezii se măsoară cu rigla pentru zăpadă, cu mira portabilă şi în lipsaacestora cu orice linie gradată (Fig.71 şi Fig.72).

Fig.71. Rigla seintroduce înstratul de zăpadăpână la gheaţă,ţinând-o înpoziţie verticală

Fig.72. Nu seînclină rigla cândse măsoarăgrosimea zăpezii

Fig.73. Măsurareagrosimii stratului degheaţă cu clupa tip 1

Fig.74. Măsurareagrosimii stratului degheaţă cu clupa tip 2


61

NOTĂ: Măsurătorile la mijlocul râului se fac numai când râul este acoperit cu un strat degheaţă suficient de gros pentru ca deplasarea pe suprafaţa ei să se efectueze fărăpericole. În caz contrar, măsurarea grosimii zăpezii de la suprafaţa gheţii, precum şicelelalte măsurători se fac numai la maluri.

Valorile în centimetri obţinute la măsurători se înscriu direct în carnet, în coloaneleintitulate ”La malul drept”, ”la mijloc” şi „la malul stâng”.

3.6.2. Măsurarea grosimii gheţii

După ce s-a măsurat grosimea zăpezii, în aceleaşi locuri se înlătură zăpada şi sefac copci pentru măsurarea grosimii gheţii totale.

Clupa de gheaţă se introduce în copcă, cu braţul fix sub stratul de gheaţă, iar braţulmobil se lasă deasupra stratului de gheaţă. Distanţa între cele două braţe, măsurată perigla gradată a clupei, indică grosimea stratului de gheaţă. La clupele de tip 1, citirile se faccu braţul mobil, iar la cele de tip 2 deasupra braţului mobil (Fig.73 şi Fig.74).

3.6.3. Măsurarea grosimii gheţii cufundate în apă

Grosimea gheţii cufundate în apă se măsoară cu aceleaşi copci odată cu grosimeagheţii (Fig.75, Fig.76 şi Fig.77).

Grosimea gheţii cufundate se poate măsura direct cu clupa sau rigla de zăpadă sauindirect măsurând grosimea gheţii rămasă afară din apă şi scăzând-o din grosimea totalăa stratului de gheaţă.

3.6.4. Măsurarea nivelului apei peste gheaţă sau sub gheaţă

În anumite cazuri nivelul apei este situat deasupra stratului de gheaţă (Fig.78). Înalte cazuri, după formarea stratului de gheaţă se poate întâmpla ca nivelul apei sa scadă,iar podul de gheaţă să rămână suspendat (Fig.79).

Măsurătorile se execută identic cu cele arătate la capitolele precedente, în pluscând apa curge peste gheaţă se măsoară grosimea stratului de apă peste gheaţă, iar cândapa este sub stratul de gheaţă se măsoară diferenţa între nivelul apei şi faţa de jos agheţii.

Valorile determinate se exprimă în centimetri, în rubricile „Apă peste faţa de sus agheţii” şi „Apă sub faţa de jos a gheţii”.

Fig.75. Măsurareagrosimii gheţii cufundateparţial în apă (cazul celmai frecvent). Grosimeagheţii = 40cm; grosimeagheţii cufundate în apă =30cm.

Fig.76. Măsurarea grosimiigheţii cufundate total în apă.Grosimea gheţii = 50cm.;grosimea gheţii cufundate înapă = 50 cm.

Fig.77. Măsurarea grosimiigheţii care nu este deloc înapă. Grosimea gheţii = 45 cm.;grosimea gheţii cufundate înapă = 0 cm.


62

NOTĂ: La unele staţii hidrometrice se fac măsurători decadale în 2-5 profile transversalealese pe sectorul de râu de către specialiştii de la staţia hidrologică. Măsurătorile se facidentic cu cele prezentate anterior şi se înscriu într-un carnet (caiet) obişnuit pe care setrec şi observaţiile zilnice vizuale pe sector.

3.6.5. Măsurarea grosimii năboiului

Aceste măsurători se referă la grosimea stratului de năboi care se află sub podul degheaţă.

Grosimea năboiului se măsoară cu mira specială de năboi cu clupa care a servit lamăsurarea grosimii stratului de gheaţă.

Măsurarea grosimii năboiului se face introducând mira în copcă, încât capătul dejos să pătrundă sub stratul de năboi, se roteşte cu 900, apoi mira se ridică încet până ce„degetele” ei, respectiv braţul de jos al clupei ating stratul de năboi.

Dacă apa este limpede şi stratul de gheaţă nu este mare, grosimea năboiului sepoate citi direct la contactul între gheaţă şi năboi. Citirile la miră şi la clupă se fac pe riglegradate (Fig.80 şi Fig.81).

Fig.78. Măsurarea grosimii stratuluide apădeasupra gheţii. Grosimeagheţii = 60 cm.; grosimea gheţiicufundate în apă = 60 cm.; apăpeste gheaţă = 20cm.

Fig.79. Măsurarea diferenţei întrenivelul apei şi faţa inferioară agheţii. Grosimea gheţii =45 cm.;grosimea gheţii cufundate în apă= 0 cm.; apă sub gheaţă = 20cm.

Fig.80. Măsurarea grosimiistratului de năboi cu mira;grosimea năboiului = 30 cm.

Fig.81. Măsurarea grosimii stratului de năboi cu clupa degheaţă. Grosimea totală=80 cm.; grosimea gheţii=50 cm.Deci grosimea năboiului=30 cm.


63

3.6.6. Precizări cu privire la măsurătorilela poduri de gheaţă suprapuse

În cazul a două sau mai multe straturi degheaţă (Fig.82) intercalate cu straturi de apă subţiri,care nu se pot evalua, se vor măsura grosimiletotale ”f” (grosimea gheţii) şi „1” (grosimea gheţiicufundate) care se va nota în carnet. Cânddistanţele ”c” sunt mai mari se vor măsura grosimile”a” şi „b” ale straturilor de gheaţă, grosimile ”c” alestraturilor de apă intercalate între straturile degheaţă, precum şi distanţa ”1”. În acest caz, fiecareverticală (copcă) se vor desena schematicgrosimile respective pe o hârtie separată, care seva lipi în carnetul de măsurători.

3.7. Vegetaţie în albie

La anumite staţii hidrometrice, unde vegetaţia are o influenţă deosebită asuprascurgerii, o dată cu observaţiile vizuale la 10 zile se vor executa şi măsurători asupraînălţimii vegetaţiei şi lăţimii pe care se întinde vegetaţia în albia minoră a râului.

Măsurătorile asupra vegetaţiei se execută în 1-3 profiluri situate la miră şi în aval demiră.

Profilurile pentru măsurători asupra vegetaţiei vor fi stabilite pe teren de specialiştiistaţiei hidrologice.

Profilurile vor fi bornate şi li se vor stabili verticale fixe de către tehnicienii staţieihidrologice.

Măsurătorile se execută în zilele de 10, 20 şi ultima zi a lunii şi de fiecare dată cândse execută măsurători de debite.

Măsurătorile asupra vegetaţiei se efectuează cu mira portabilă, cu o prăjină gradatăsau cu tija moriştii. Măsurătorile constau din sondaje în verticale fixe prin care se stabileşteadâncimea apei, înălţimea vegetaţiei sub apă şi gradul de desime a vegetaţiei întreverticale (Fig.83).

Fig.82. Straturi de apă intercalate întrestraturi de gheaţă.

Fig.83. Măsurători asupra vegetaţiei în albia minoră a râului într-un profil. Adâncimea apei până lafundul râului = 50 cm.; adâncimea apei până la vegetaţie = 30cm.; înălţimea vegetaţiei în apă = 20 cm.


64

3.8. Debite de apă

Evoluţia în timp a hidrografelor debitelor de apă este utilă pentru toate activităţile decunoaştere a evoluţiei în timp a regimului curgerii râurilor (prognoză hidrologică,parametrică hidrologică, monitorizare integrată a resurselor de apă, etc.).

Determinarea hidrografelor curgerii de apă se realizează prin: măsuratori directe cuajutorul aparaturii specifice, sau cu ajutorul unor determinări (valori discrete) de debite deapă şi/sau de pante şi secţiuni, Pe baza acestora şi a nivelurilor existente la momentuldeterminării debitelor de apă se precizează o corelaţie “debit-nivel” – cheie limnimetrică.Cu ajutorul acesteia şi a hidrografelor de niveluri se determină, apoi, hidrografele de debitede apă.

De o importanţă deosebită sunt staţiile hidrometrice care permit cunoaştereahidrografului debitelor de apă afluente/defluente în/din acumulări.

NOTĂ: Frecvenţa de realizare a determinărilor de debite de apă se stabileşte de cătrepersonalul staţiilor hidrologice funcţie, în principal, de faza de regim, de cerinţele legate detrasarea cheilor limnimetrice (mai ales în cazul albiilor mai puţin stabile şi a evoluţieifenomenelor de iarnă şi a vegetaţiei în patul albiei). Condiţia de bază o constituieprecizarea în orice moment a valorii debitelor de apă instantanee şi medii orare/zilnice cuo eroare sub 15 %.

Determinarea debitului de apă se realizează măsurând atât viteza medie de curgerea apei, cât şi secţiunea udată. Debitul de apă rezultă din înmulţirea secţiunii udate cuviteza medie. Viteza este cea mai dificilă variabilă dată de determinat datorită faptului că,variază cu lăţimea şi adâncimea în profil.

Tehnica hidrometrică uzuală pentru măsurarea debitului de apă constă din lansareaîntr-un curs de apă, pe direcţia curgerii, a unei morişti cu elice, pentru a determina vitezaapei în diferite puncte situate pe mai multe verticale ale secţiunii udate pentru a calculaviteza medie. Metoda de calcul a debitului de apă se numeşte “secţiune – viteză”. Evoluţia,apoi, în timp a debitelor de apă pe cursul de râu se determină cu ajutorul înregistrărilor denivel şi a cheilor limnimetrice, curbe “debit de apă – nivel”.

Măsurarea precisă şi continuă a vitezei medii, accesibilă în ultimul timp, constituieun progres considerabil. Ea se obţine de cele mai multe ori prin metoda ultrason sauelectromagnetică.

Când debitele de apă sunt foarte mici şi curgerea poate fi dirijată pe o lăţime micăde apă se pot folosi deversoare hidrometrice.

În cazuri rare, cu curgere puternic turbulentă, se foloseşte metoda “chimică”.Dacă nu se poate aplica nici una dintre metodele menţionate anterior, se aplică,

mai ales în perioadele de ape mari, formule hidraulice (cel mai ades formula Manning-Chèzy). Metoda se numeşte “pantă – secţiune”. Ea se bazează pe determinări de pantehidraulice, secţiuni şi estimarea unor coeficienţi de rugozitate.

3.8.1. Metoda “secţiune-viteză”

Metoda “secţiune – viteză”, aşa cum s-a menţionat anterior, se bazează pedeterminarea adâncimilor de apă în diferite puncte ale secţiunii udate şi a vitezei acesteiaîn diferite puncte din verticale situate în perimetrul secţiunii udate.

Viteza apei se determină cu ajutorul moriştii şi micromoriştii hidrometrice, cuajutorul dispozitivelor eletromagnetice de tip “Nautilius” sau a dispozitivelor Ultrason. Încazuri rare, când nu se pot folosi asemenea aparate, viteza se poate determina şi cuajutorul flotorilor care curg pe râu.

Metoda de determinare a vitezei medii într-o verticală, uzual aplicată, este metoda“celor 5 puncte”, care funcţie de adâncimea apei în albie se reduce la metoda bazată pe


65

unu-trei puncte. În literatura de specialitate se recomandă metoda “multi-punct” (un număroarecare de puncte la adâncimi specificate de operator (în cazul aplicaţiei informaticeCAMDAR, în număr de maximum 6).

Profilul transversal, trebuie să îndeplinească condiţiile existente în instrucţiunile învigoare. O mare atenţie trebuie avută pentru îndeplinirea în principal a condiţiilor:

posibilitatea determinării cu precizie a unor eventuale neperpendicularităţi alecurgerii pe profilul transversal;

concentrarea curgerii la ape mici, astfel încât să se realizeze pe aproape întregprofilul adâncimi mai mari decât diametrul elicei moriştii hidrometrice de care sedispune (în cazul în care pentru determinarea vitezei apei se foloseşte morişcahidrometrică);

secţiunile inactive din punct de vedere al curgerii apei să poată fi bine precizate; să permită măsurarea debitelor pe un ecart cât mai mare de variaţie al

nivelurilor;Precizarea secţiunii udate se face cu ajutorul măsurării adâncimii apei într-un

număr de verticale.Principalele lucrări la efectuarea măsurătorilor cu morişca hidrometrică sunt

următoarele:- observaţii vizuale asupra stării timpului şi asupra stării râului şi notarea lor în carnet;- observarea şi notarea nivelului apei din râu;- măsurarea adâncimilor secţiunii transversale;- măsurarea lăţimii apei;- fixarea verticalelor de viteză;- măsurarea vitezei apei.

3.8.2. Aparatura utilizată

Pentru determinarea debitelor de apă prin metoda “secţiune-viteză” se utilizează înprincipal urrmătoarele aparate:

- morişca/micromorişca hidrometrică- dispozitiv electromagnetic tip Nautilius- echipamente doppler (ADCP - Acoustic Doppler Current Profiler)

3.8.2.1. Morişca hidrometrică

Măsurarea debitului de apă folosind morişca hidrometrică se efectuează pe toaterâurile, în profile pentru măsurarea secţiunii şi vitezelor.

Înainte de efectuarea măsurătorilor hidrometrul trebuie să-şi pregătească morişcahidrometrică, cablul, soneria, tija, greutatea lestată, cronometrul, carnetul pentrumăsurători (inclusiv completarea tuturor rubricilor), echipamentul de protecţie şi de lucru.

La staţia hidrometrică trebuie să se controleze starea construcţiilor şi instalaţiilorhidrometrice, făcând reparaţiile sau amenajările necesare siguranţei la lucru.

Morişca hidrometrică este un aparat destinat măsurării vitezei curentului apei pentrucalcularea debitelor de apă (Fig.84).

Din punct de vedere al materialului din care este confecţionată, morişcahidrometrică este de două tipuri:

-morişca hidrometrică din metal;-morişca hidrometrică din masă plastică.


66

Descrierea aparatuluiPrincipiul de funcţionare al moriştii se bazează pe numărarea rotaţiilor ce le

efectuează într-o unitate de timp o elice sub influenţa curentului de apă. În acest scop lacea mai mare parte a moriştilor hidrometrice din dotare, la fiecare 20 de rotaţii ale elicei seobţine un semnal sonor sau luminos prin închiderea unui circuit electric.

Raportul dintre viteza curentului apei şi viteza de rotire a elicei se stabileşte pentrufiecare aparat prin operaţia de etalonare şi se consemnează într-un certificat de etalonarecare o însoţeşte.

După fiecare ciclu de 40-60 de măsurători de debit, dar nu mai rar de odată pe an,morişca trebuie reetalonată.

Morişca hidrometrică, conform schiţei de ansamblu anexate (Fig.85), este compusădin următoarele părţi principale:

a) elicea (1) cu rotorul;b) corpul moriştii (3);c) ampenajul (12) cu aripile ampenajului;d) dispozitivul de semnalizare.

Fig.84. Morişcă hidrometrică

Fig.85. Morişcă hidrometrică – părţi componente


67

Rotorul se compune din:- axul rotorului (19);- camera de contact care conţine o rotiţă dinţată (24), dublată de o rotiţă din masă

plastică cu ştift (25), acul de contact (26), care se continuă în interiorul axului cu unconductor electric izolat;

- doi rulmenţi pe bile (21), mentinuţi la distanţă prin doi distanţieri coaxiali (22 şi 23) şiasamblaţi printr-o piuliţă de strângere (20) a coroanei interioare a rulmenţilor;

- elice (1) în corpul căreia intră rotorul;- piuliţa de rigidizare (2) a rotorului în elice, care are filetul invers (de stânga).

Corpul moriştii se compune din:- corpul propriu-zis (3);- şurubul de fixare (4) al axului rotorului în corpul moriştii;- bornele de contact (5) şi (6), din care una (6) este electroizolantă;- bucşa de fixare a moriştii pe tija sau pe cablul de menţinere cu şuruburile (8); într-o

parte există un orificiu fasonat (7) de forma cifrei 8, cu indicator pentru înălţimeapoziţiei axului moriştii pe tijă;

- lăcaşul în care se fixează ampenajul cu ajutorul şurubului (17), în orificiu (9).

Ampenajul are rol de a orienta aparatul pe direcţia curentului şi se compune din:- corpul ampenajului (11) de formă cilindrică;- două plăci derivoare (12), simetrice, fixate pe părţi laterale ale corpului cu două

şuruburi (13).

Anexele cuprind:- vârtejul (14), care are 2 rulmenţi, se introduce în bucşa de fixare a moriştii pentru lucrul

cu morişca pe cablul de susţinere;- două carabine (16) prin care se face asamblarea corpului moriştii, prin intermediul

vârtejului, cu cablul la partea superioară şi cu lestul la partea inferioară;- indicatorul de direcţie (15).

Cutia moriştii mai cuprinde:- dispozitivul de semnalizare sonoră;- cablul electric, flexibil cu izolaţie din p.v.c. care asigură linia de semnalizare;- o şurubelniţă;- bidonaşul pentru ulei;- un şurub (S) pentru strângerea şi desfacerea corpului moriştii de tijă.

Date tehnice

a) Morişca hidrometrică se utilizează pentru măsurarea vitezei curentului apei în gamaprevăzută de certificatul de etalonare.

b) Elicea are 3 pale şi diametrul de 100 mm;c) În cazul efectuării măsurătorilor în apă cu adâncimi mai mici de 3,0 m morişca se

fixează pe tijă, iar în cazul adâncimilor mai mari, pe cablu.d) Pentru alimentarea circuitului electric de semnalizare se foloseşte o baterie cu

tensiune de 4.5 V.e) Greutatea aparatului în cutie nu depăşeşte 6,5 kg;f) Dimensiunile de gabarit: 345x210x200 mm.

Componenta inventarului1. Elicea2. Corpul moriştii3. Ampenajul4. Şurubul de fixare a ampenajului de corp


68

5. Şurubul de fixare a moriştii de tijă6. Vârtejul7. Indicativul de direcţie8. Două carabine9. Axul moriştii10.Dispozitivul de semnalizare11.Cablul electric12.Şurubelniţă13.Bidonaş pentru ulei14.Şurub de fixare a moriştii hidrometrice pe tijă15.Tijă din 2 bucăţi de 1.5 m16.Cutie17.Certificat de etalonare18. Instrucţiuni tehnice de folosire a moriştii

Montarea aparatuluia) Se slăbeşte şurubul de fixare (4) şi se introduce complet rotorul (cu elicea) în corpul

(3) moriştii hidrometrice.b) Se strânge şurubul de fixare (4) şi se verifică dacă rotorul nu iese prin tragerea lui.c) Se introduce ampenajul în lăcaşul sau din corpul moriştii, astfel că ştiftul (10) să se

fixeze la locul său.d) Se introduce şurubul (17) în orificiul (9) şi se strânge pe corpul moriştii.e) Se introduce aparatul astfel montat pe tijă şi se leagă cablul electric la borne şi la

dispozitivul de semnalizare.f) La măsurătorile efectuate cu cablul se montează cablul de susţinere şi lestul prin

intermediul vârtejului (15) şi al carabinelor (16).

Demontarea aparatului se face în ordine inversă.

Indicaţii de folosire a moriştii

Pregătirea moriştii pentru efectuarea măsurătorilor se face astfel:- se scoate din cutie corpul moriştii, paleta şi rotorul, se curăţă cu benzină, se verifică

starea rulmenţilor şi a grupului de contact, apoi în cavitatea elicei se toarnă ulei pânăla ¼ din cavitate. După montare se verifică modul de rotire prin suflare pe elice.Rotirea trebuie să fie uniformă, fără opriri.

- înainte de scufundarea moriştii în apă se verifică funcţionarea mecanismului de contact,circuitul de semnalizare şi semnalele.

- imediat după funcţionare, morişca şi accesoriile se vor şterge cu o cârpă uscată, se vorcurăţa şi unge, după care se vor aşeza în cutie.

Dacă după aşezarea aparatului în cutie capacul cutiei nu se închide, se verificăpoziţia pieselor în cutie şi se înlătură cauza. Nu se admite apăsarea pieselor cu capacul.

Întreţinerea aparatului

a) După fiecare măsurare se şterge aparatul la exterior cu o cârpă uscată.b) Se demontează aparatul în piesele componente aşezându-le pe o muşama sau

material plastic.c) Se demontează rotorul în piesele componente. Se şterg piesele cu o cârpă uscată

şi se introduc în benzină, după care se scot şi se şterg din nou. Ştergerearulmenţilor se face după ce s-au înlăturat ultimele picături de benzină, evaporândprin suflare benzina rămasă pe bile. După ştergere, fiecare piesă se unge cu opericulă de ulei.

d) Ordinea de montaj a pieselor rotorului :


69

- se introduce pe ax primul rulment;- se introduc distanţierii;- se montează al doilea rulment;- se introduce axul asamblat în cămaşă;- se strânge piuliţa cu filet invers (pentru fixarea ansamblului rulmenţi, distanţieri);rotorul astfel asamblat se introduce în cavitatea elicei şi se aşează în cutie.

e) Corpul moriştii se şterge în interior, se şterg şuruburile de fixare de la borne şi totulse unge (interiorul şi exteriorul) cu o peliculă fină de ulei, după care corpul seaşează în lăcaşul din cutie.

f) Se procedează identic cu ampenajul, vârtejul şi carabinele.g) Pentru ungere şi întreţinere se va folosi numai ulei de transformator.h) Ca solvent se va folosi numai benzină auto sau benzină uşoară.i) Pentru curăţarea părţilor exterioare ale pieselor moriştii se vor utiliza periuţe de

dinţi, iar pentru curăţarea părţilor interioare se vor utiliza periuţe cu păr moale, lung.

Defecţiuni - deranjamente

a) Din montaj greşit:- elicea se roteşte greu;- elicea se roteşte sincopat;- elicea calează brusc;- piuliţa de rigidizare a rotorului cu elicea se freacă de corpul moriştii.

Defecţiunile de montaj arătate trebuie imediat remediate, nefiind permis să selucreze în astfel de condiţii.

b) Din neglijenţă sau proastă întreţinere:- rulmenţi ruginiţi sau uzaţi;- axul strâmb.

În cazul utilizării rulmenţilor detaşabili aceştia pot să cadă de pe rotor.În astfel de situaţii, morişca se trimite la reparat şi reetalonat fiind interzisă

exploatarea ei.c) Defecţiuni la circuitul electric:- baterie descărcată;- conductorul desprins din contact;- scurt circuit în rotor (semnal continuu);- acul de contact oxidat, rupt sau uzat.Toate acestea se pot remedia pe loc.

Recomandări speciale

a) În condiţii deosebite de lucru, pe râuri cu turbiditate excesivă, în perioadă cutemperaturi scăzute ale aerului sau când apar corpuri plutitoare, executareamăsurătorilor cu morişca trebuie făcută cu deosebită atenţie.

b) La turbiditate excesivă se observă, în timpul măsurătorii rotirea îngreunată arotorului. În această situaţie se procedează la scoaterea rotorului, care se spală cubenzină, se usucă şi se unge cu ulei. Operaţia trebuie repetată, ori de câte ori va finevoie în timpul măsurătorii.

c) La temperaturi scăzute ale aerului, trecerea moriştii dintr-o verticală în alta trebuiefăcută deplasând-o prin apă, pentru ca rotorul să nu îngheţe.Dacă totuşi paleta se roteşte greu, se va evita forţarea ei cu mâna. Aparatul se vaduce într-o încăpere încălzită, fiind lăsat să se dezgheţe, după care se adaugă uleişi apoi se continuă măsurătoarea.

d) Se va evita lovirea moriştii de corpuri plutitoare şi se vor înlătura frunzele de peelice.


70

Verificarea aparatului şi accesoriilor

Înainte de începerea unei măsurători, hidrometrul verifică dacă:- morişca este completă cu toate piesele ei;- are ulei suficient;- este curată;- elicea se roteşte uşor la o simplă suflare asupra ei;- toate şuruburile de legătură dintre piese sunt bine strânse;- dispozitivul se semnalizare funcţionează bine;- cablul electric nu are ruperi, îndoituri sau noduri;- legătura dintre morişcă şi lest este solidă;- cronometrul funcţionează bine.

Păstrare, ambalare, transport

a) Fiecare morişcă hidrometrică, cu toate piesele componente, trebuie să fie ambalatăşi păstrată într-o cutie specială (livrată de producător).

b) În cazul păstrării moriştii o perioadă mai îndelungată fără a fi utilizată, aceastatrebuie să se facă într-o încăpere uscată cu ventilaţie.

c) Morişca se gresează cu un lubrifiant consistent în perioadele de nefolosireîndelungată.

d) Nu se admite în apropierea cutiei de morişcă prezenţa acizilor şi a altor substanţecorozive care pot duce la deteriorarea pieselor moriştii.

e) Morişca hidrometrică poate fi transportată cu orice mijloc de transport.

Tararea moriştii hidrometrice şi calculul curbei de tarare

Fiecare morişcă are determinată legătura dintre viteza de rotire a paletei şi vitezaapei sub efectul căreia se roteşte paleta. Această legătură se stabileşte pentru fiecarepaletă a moriştii prin operaţia de tarare (etalonare). Etalonarea constă în deplasareamoriştii cu viteze cunoscute într-o apă stătătoare şi măsurarea vitezelor de rotire a paletei,stabilindu-se astfel grafic şi analitic relaţia V=f(n) cunoscută sub numele de curbă detarare. Deoarece în exploatarea moriştii hidrometrice intervine uzura, curba de tarareiniţială se poate modifica. În general, după 50-100 măsurători efectuate în condiţii normalepe râuri se recomandă tararea din nou a moriştilor.

În caz de exploatare în condiţii grele (ape foarte tulburi, ape poluate chimic)retararea trebuie făcută după maximum 60 măsurători. De asemenea, operaţia de retararetrebuie făcută la oricare accident al moriştii (lovituri) şi după fiecare reparaţie.

Moriştile se tarează în bazine speciale de tarare care pot fi rectilinii sau circulare.Moriştile se instalează pe un cărucior autopropulsat electric cu ajutorul tijei moriştii.

La tarare, morişca trebuie introdusă laadâncimea de 0.4-0.5 m sub faţa apei.

Instalaţia de tarare mai esteînzestrată cu un cronograf, care înscrienumărul de rotaţii al paletei moriştii întimpul deplasării căruciorului.

La o cursă, pentru porţiuneaparcursă de cărucior şi deci de morişcă cuviteză constantă, se calculează atât vitezade deplasare a căruciorului, cât şi vitezade învârtire a paletei moriştii exprimată înrotaţii pe secundă.

Se efectuează un număr mai mareFig.86. Curba de tarare a moriştii


71

de curse pentru diferite viteze de deplasare (de la viteze de câţiva centimetri pe secundăpână la viteze de 3 m/s).

În timpul tarării este necesar ca axul moriştii să fie dirijat în direcţia mişcării, iarviteza deplasării să fie strict uniformă.

Cu perechile de valori “n” (rotaţii/secundă) şi “V” (m/s) corespunzătoare fiecăreicurbe de tarare a moriştii, se întocmeşte un grafic de tarare (Fig.86). Acest grafic are înpartea inferioară forma curbilinie, apoi rectilinie şi în partea superioară din nou curbilinie.Viteza la care graficul de tarare trece în partea sa superioară de la forma rectilinie la ceacurbilinie se numeşte viteză critică.

O morişcă hidrometrică este cu atât mai bună cu cât această viteză critică este maimare. Curba de tarare nu trece prin originea axelor de coordonate, ci intersectează axavitezelor mai sus de zero. Aceasta înseamnă că rotorul moriştii începe să se învârteascănumai de la o anumită valoare minimă a vitezei, denumită viteza iniţială sau viteza depornire. Cu cât această viteză iniţială este mai mică cu atât o morişcă este mai sensibilă.

Partea rectilinie a graficului de tarare se exprimă prin relaţia de forma:

V=a+kn

în care; V- viteza apei în m/s; a -viteza de pornire teoretică; k -tangenta unghiului deînclinare a dreptei faţă de axa n.

Curba de tarare se transpune într-o abacă mai uşor de folosit în care se înscriuvitezele pentru valoarea lui “n” din 0.01 în 0.01 rotaţii/secundă.

Abacele de tarare, ca şi graficele, se întocmesc pentru fiecare paletă a moriştii.

3.8.2.2. Dispozitiv electromagnetic

Dispozitivul electromagnetic este un dispozitiv bazat pe determinarea vitezei cuajutorul metodei electromagnetice.

Senzorul funcţionează pe baza inducţiei magnetice şi legii lui Faraday. Tensiuneagenerată este liniar proporţională cu viteza apei.

U=B L vunde:U- tensiunea în volţiB- câmpul magneticL- lungimea conductoruluiv- viteza apei

Tensiunea indusă, măsurată cu ajutorul a doi electrozi, din titan, este amplificată şipoate fi afişată direct în m/s, cu ajutorul indicatorului SENSA Z 300.

Senzorul măsoară numai componenta axială a vitezei.

Dispozitivul se recomandă a fi utilizat în special în secţiuni în care aparatele clasicede măsurat viteza apei nu pot fi utilizate ca:

- zonele marginale ale râurilor- ape poluate- viteze foarte mici de apă- ape puţin adânci (min. 3cm. )- râuri cu vegetaţie, etc..

Senzorul de viteză (Fig.87) este folosit pentru viteze foarte mici, începând de la0,000 m/s (poate măsura chiar valori negative) şi 1,5 m/s (standard) ori 2,5 m/s (opţional),în ape cu adâncimea minimă de 3 cm., în locuri cu vegetaţie unde morişca clasică saumicromorişca nu pot fi utilizate.


72

Este un aparat robust, dotat cu sensor de viteză impermeabil şi nu are piese saucomponente în mişcare.

Este uşor de întreţinut; după fiecare măsurătoare, senzorul de viteză, trebuiecurăţat/degresat cu alcool tehnic.

Senzorul electromagnetic, este programat să funcţioneze la intervale de timpprestabilite, iar citirea vitezei apei se face direct în m/s. De asemenea, aparatul poate afişaşi viteza apei instantanee.

Gradul de precizie este de +/- 1%.Valorile măsurate sunt indicate direct în m/s pe un indicator SENSA Z 300.Intervalul de timp de măsurare într-un punct poate fi stabilit între 5, 10, 15, 20, 30,

40, 50, şi 60 s.Senzorul electromagnetic este conceput pentru o multitudine de măsurători şi poate

fi conectat la un PC prin intremediul unei interfeţe.Senzorul este calibrat să măsoare viteze în intervalul 0,001 şi 2,5 m/s.

3.8.2.3. Echipamente doppler (ADCP - Acoustic Doppler Current Profiler)

Materialele şi echipamentele necesare pentru realizarea măsurătorii de debit sunt:- notebook care să aibă instalat programul de gestiune al echipamentului doppler,

dispozitiv de comunicare bluetooth sau cablu de comunicaţie;- ambarcaţiunea necesară traversării cursului de apă.

Trebuie cunoscute sau aproximate caracteristicile cursurilor de apă (viteza maximăa apei, adâncimea maximă, temperatura aerului) astfel încât acestea să se înscrie îndomeniile de măsurare ale echipamentului utilizat care prezintă limitări în funcţionare datede depăşiri ale unor praguri de viteză, adâncime sau temperatura aerului.

După verificarea stării echipamentului şi programarea acestuia se poate începeoperaţiunea de culegere a datelor.

Măsurătoarea de debit se realizează prin traversarea cursului de apă cuechipamentul doppler montat pe o ambarcaţiune (Fig.88).

Cele mai uzitate metode de realizare a traversării sunt:- tractarea de la un mal la altul a ambarcaţiunii pe care este montat

echipamentul doppler cu ajutorul unui cablu manevrat de 2 persoane (pentrucursuri de apă cu lăţimi relativ mici de până la 50 m);

- tractarea de la un mal la altul cu ajutorul unui cablu şi a unui sistem descripeţi caz în care este suficientă o singură persoană pentru a manevra

Fig.87. Senzor de viteză


73

ambarcaţiunea pe care este montat echipamentul doppler (pentru cursuri deapă cu lăţimi relativ mici de până la 50 m);

- tractarea de la un mal la altul de pe un pod sau punte dacă acestea există lalocaţia secţiunii hidrometrice, situaţie în care o singură persoană estesuficientă pentru manevrarea ambarcaţiunii;

- montarea echipamentului direct pe o barcă/şalupă sau tractareacatamaranului/trimaranului pe care este instalat echipamentul doppler cu obarcă/şalupă;

Se va alege o secţiune transversală cu o curgere cât mai lină, fără zone deturbulenţe, iar mişcarea echipamentului prin apă trebuie să se producă cu o viteză cât maimică (recomandat este ca viteza echipamentului să fie mai mică decât viteza medie acursului de apă din secţiune) şi să fie uniformă (fără schimbări bruşte de viteză, dedirecţie, smucituri, etc.).

Se efectuează 4-6 traversări, iar în cazul în care diferenţa dintre valorile obţinuteeste mai mare de 10% se vor face 10 - 12 traversări pentru ca rezultatele să fieedificatoare.

Valorile obţinute în urma măsurătorii sunt: aria secţiunii, debitul, câmpurile deviteze, temperatura apei şi profilul albiei.

Descrierea echipamentelor doppler şi pregătirea măsurătorii

Pentru funcţionarea în parametrii optimi un sistem de măsurare care utilizează efectuldoppler cuprinde:

- emiţătorii şi receptorii de unde (între 3 şi 9 emiţători, în funcţie de model şiproducător) aflaţi într-o cutie perfect etanşă (IP68) deoarece funcţionează parţialscufundată în apă perioade lungi de timp;

- printr-un cablu cutia cu emiţători primeşte comenzile de la unitatea centrală, undese găsesc procesorul, memoria şi toate subsistemele electronice inclusiv cele decomunicaţie, protejate (minim IP 66) de o cutie metalică. Relaţia dintre frecvenţaprocesorului echipamentul doppler şi domeniul de măsurare este inversproporţională. Cu cât frecvenţa procesorului este mai mică cu atât creşteadâncimea pentru care poate fi utilizat sistemul. Dezvoltarea tehnologică face ca

Fig.88. Echipament DOPPLER


74

cele mai moderne modele să acopere o gamă vastă de adâncimi, echipamenteleputând fi utilizate de la adâncimi de sub un metru până la adâncimi de până la 35-40 m, pentru care acum câţiva ani ar fi fost necesare 2 sau chiar 3 echipamentediferite;

- în funcţie de model şi producător bateriile sau acumulatorii se află în cutia unităţiicentrale sau în afara ei;

- echipamentul doppler poate fi livrat împreună cu o mini-ambarcaţiune (catamaran,trimaran) sau fără, caz în care este necesară realizarea unui sistem de prinderepentru o ambarcaţiune, un sistem de prindere care să asigure scufundarea şiînclinaţia optimă a cutiei cu emiţători;

- comunicaţia calculator-echipament doppler se poate face fie printr-un cabluconectat la unitatea centrală, fie prin intermediul unei legături bluetooth care asigurăcomunicaţia fără fir pe distanţe de până la 200-1000 m, ceea ce permite caoperatorul calculatorului să nu traverseze cursul de apă împreună cu echipamentuldoppler;

- calculator cu programul dedicat instalat.

Pregătirea măsurătorii:Se verifică corecta conectare a echipamentelor, se pornesc toate subsistemele, se

rulează testele de verificare din programul instalat în calculator.În cazul în care toate testele sunt pozitive se poate pregăti echipamentul pentru

măsurătoare:- se calibrează busola;- se lasă cutia cu emiţători la apă minim 10 minute pentru ca senzorul de

temperatură să ajungă la interpretarea corectă a valorilor culese din noul mediu;- se introduc în program parametrii necesari specifici locaţiei măsurătorii.

3.8.3. Observaţii vizuale în timpul măsurătorii

3.8.3.1. Observaţii vizuale asupra stării timpului

Se notează starea timpului: senin, înnorat, ceaţă, burniţă, ploaie, zăpadă, grindină,măzăriche, lapoviţă, etc.. În general se trece numai starea care a predominat efectiv întimpul măsurătorilor.

Dacă, de exemplu a plouat numai până la terminarea operaţiunilor de pregătire amăsurătorii sau ploaia a început după terminarea măsurătorii nu se va trece “înnorat” cisenin, adică aşa cum a fost situaţia în majoritatea timpului cât a durat efectivmăsurătoarea.

Aprecierea vântului se face vizual aşa cum se arată în capitolul 3.3.1. Ca şi lastarea timpului se va nota prin cuvinte numai tăria şi direcţia vântului care a predominat întimpul măsurătorii de debit.

3.8.3.2. Observaţii vizuale asupra stării râului

Starea râului în sectorul de măsurare se notează: limpede, tulbure, curg plutitori(paie, crengi, buşteni) gheaţă prinsă la mal, în gheaţă total, curg sloiuri, năboi, zăpadă înapă, zăpor, etc.. Starea râului în dreptul staţiei hidrometrice se notează: râu liber (undeprofilul nu este îngustat prin piloţi în apă, crengi înnămolite, pile sau culee de poduri), suntfenomene de iarnă pe râu (se menţionează tipurile de fenomene), există vegetaţie(indicând şi gradul de dezvoltare).

3.8.3.3. Notarea observaţiilor vizuale în carnetul de măsurători

Toate observaţiile vizuale ca şi condiţiile în care s-au efectuat măsurătorile trebuietrecute pe loc în carnetul de măsurare la pagina intitulată “Condiţii de lucru”.


75

Pe această pagină trebuie completate, obligatoriu, toate condiţiile de lucru indicate.În cazul când una din condiţiile de lucru indicate a lipsit în timpul măsurătorii, în dreptulrubricii, respective se trage o linie orizontală. Indicaţiile care nu corespund, se taie cu olinie orizontală, lăsându-se cele care corespund.

În cazuri speciale, când în profilul mirei s-au petrecut schimbări care denatureazălegătura între niveluri şi debite şi care nu sunt prevăzute la rubrica “Condiţii de lucru”, deexemplu: straturi de gheaţă suprapuse, apă pe stratul de gheaţă, sloiuri oprite, maluridărâmate, crearea de braţe prin care se scurge apa, insule, copaci căzuţi, înnămoliţi, etc..Acestea se vor nota pe o foaie albă care se va lipi în carnetul măsurătorii de debit. Aici sevor da detalii şi explicaţii amănunţite făcându-se şi schiţele care să arate modificările careau avut loc.

3.8.3.4. Observarea şi notarea nivelului apei în râu

Când nivelul nu variază în timpul măsurătorii vitezelor.Observarea nivelului se face la începutul sondajului şi după terminarea măsurătorii

vitezelor. Notarea se face în carnet în tabelul “Nivelul apei în timpul măsurătorii debitului”,completându-se apoi toate rubricile din tabel.

Când nivelul variază în timpul măsurătorii vitezelor.Dacă se constată că nivelul variază, oricare ar fi intensitatea variaţiei, nivelurile se

vor citi de mai multe ori, după cum urmează:a) la începerea operaţiunilor de sondaj;b) după terminarea cronometrării timpului de măsurare a vitezei în punctul de la 0.6 h al

fiecărei verticale de viteză. În lipsa măsurării în punctul 0.6 h se va citi nivelul dupăterminarea cronometrării în punctul 0.2 h, sau suprafaţă;

c) după terminarea operaţiunilor de măsurare a vitezei în ultima verticală de viteză.

Notarea nivelurilor de la punctele “a” şi “c” se face în carnetul de măsurători întabelul “Nivelul apei în timpul măsurării debitului”, iar notarea celor de la punctul “b” înrubricile “Nivelul la miră în dreptul fiecărei verticale de viteză în parte.

3.8.4. Măsurarea secţiunii de apă

3.8.4.1. Măsurarea distanţelor de la reper până la marginea oglinzii apei şimăsurarea lăţimii apei

Înainte de măsurarea adâncimii este necesară măsurarea distanţelor.Aceste distanţe se măsoară cu panglica de la ruletă, cablul gradat, firul Ciurileanu

etc. sau atunci când distanţele sunt scurte, instrumente rigide (tija moriştii, mirastadimetrică, etc.).

Măsurarea distanţelor orizontale se poate face şi indirect cu sextantul, nivela,teodolitul, etc. prin măsurarea unei baze şi a unghiului sub care se vede.

În cazul existenţei instalaţiilor de cablu sau a punţilor hidrometrice pe care suntmarcate gradaţii permanente, marginea oglinzii apei se fixează cu firul cu plumb sau cu tijamoriştii ţinută vertical.

În cazul podului de gheaţă, punctul unde nivelul apei se întretaie cu malul sefixează după ce se sparge gheaţa lângă mal, lăsându-se liberă oglinda apei. Distanţelemăsurate se trec în carnetul de măsurători de debite.

Măsurarea lăţimii apei, când profilul transversal e materializat prin cablu, puntehidrometrică sau pod, se face transmiţând mai întâi marginile oglinzii apei pe cablu, puntesau pod, iar diferenţa absciselor celor două maluri reprezintă lăţimea apei.

La râurile late, unde nu se poate întinde cablul şi nu există pod, se fixează mai întâi,prin jaloane, punctele intersecţiei malurilor cu oglinda apei în profilul transversal, iardistanţa respectivă se determină indirect cu ajutorul teodolitului sau sextantului.


76

3.8.4.2. Alegerea numărului de verticale de sondaj

Numărul verticalelor de sondaj depinde de lăţimea raului (B) şi de variaţiaadâncimilor albiei în profilul transversal, astfel:

- Pentru B sub 1 m se vor lua verticalele din 10 în 10 cm.- Pentru B între 1-10 se vor fixa circa 10 verticale situate la distanţe în decimetri întregi,

de exemplu: pentru B = 2 m din 20 în 20 cm; pentru B = 7 m din 70 în 70 cm, etc..- Pentru B între 10-40 m din 1 în 1 m.- Pentru B între 40-60 m din 2 în 2 m.- Pentru B între 60-80 m din 3 în 3 m.- Pentru B între 80-100 m din 4 în 4 m.- Pentru B peste 100 m minimum 25 verticale situate la distanţe egale între ele.

În cazul albiilor cu patul neuniform, pe lângă verticalele fixe echidistante, se vor maistabili verticale fixe suplimentare şi în punctele de frângeri bruşte ale liniei patului.

În cazul râurilor late (Olt, Siret, Mureş, Prut) unde se poate întinde un cablu,verticalele de sondaj nu se pot fixa la distanţe egale. În aceste profiluri se lucrează cuşalupă, barcă cu motor şi cu ancoră, iar abscisele verticalelor de sondaj se determină cusextantul de pe ambarcaţiune sau cu teodolitul (nivela) de pe mal. Pentru fixarea locului înplan unde se execută sondajul se procedează astfel:

Pe unul din maluri (cel cuvegetaiţe redusă, fără denivelărise plantează 3 jaloane astfel încâtsă se determine 2 aliniamenteperpendiculare între ele AB şi AC(Fig.89). Aliniamentul AB este încontinuarea liniei profiluluitransversal, iar perpendicular peaceastă direcţie se fixează bazaAC. La profilurile permanente depe râurile mari, în locul jaloanelorse plantează balize fixe, colorate,aşa încât să fie vizibile de ladistanţe mari. Distanţa AC trebuiesă fie astfel încât unghiul ADC să fie mai mare de 150 (sexagesimale). Un unghi mai micdă precizie suficientă lungimii absciselor. Baza AC trebuie măsurată în prealabil cu multăexactitate. Pe malul celălalt, în aliniamentul AB, se instalează un jalon sau o baliză înpunctul D. După fixarea jaloanelor şi măsurarea bazei, ambarcaţiunea se aşează pe profilprin ancorare şi prin lungirea sau scurtarea lanţului de ancoră. Lungimea lanţului deancoră trebuie să fie de 4-5 ori mai mare decât adâncimea maximă din profil.

Când unghiul se măsoară cu sextantul de pe ambarcaţiune, cel ce facemăsurătoarea aşteaptă mai întâi ca ambarcaţiunea să capete o poziţie fixă şi apoi seaşează cu sextantul pe aliniamentul celor 2 jaloane A-B.

După fixarea sextantului pe punct, de exemplu punctul F, se citeşte valoareaunhiului β= AFC. Măsurarea lui se face de 2 ori pentru a se evita greşelile. Între cele 2măsurători sextantul se ia de pe punct. Dacă diferenţa dintre cele 2 citiri e mai mare de 2minute se repetă măsurătoarea. Abscisa AF rezultă din relaţia trigonometrică:

AF=AC ctg β =AC tg α

La măsurătorile cu teodolitul, acesta se aşează în punctul C. În acest caz peambarcaţiune e nevoie de un jalon la care se vizează.

Fig.89. Schema determinării abscisei verticalelor de sondajla râuri cu lăţimi de peste 100 m.


77

Dacă reperul staţiei nu se află în punctul A ci spre exemplu, în punctul B, distanţaAB = AC tgγ se va adăuga la distanţa AF, adică:

BF=AF+AB=AC (tgα + tg γ)

Lăţimea râului EG se poate determina cu diferenţa AE-AG.Verticalele fixe de sondaj se notează în carnetul de măsurători sau în fişa de

măsurători prin cifre arabe, iar verticalele suplimentare prin cifra arabă a verticaleiprecedente însoţită de o literă. Exemplu: 5a, 5b, 5c, etc..

Pentru fixarea verticalelor, trebuie efectuată la început o serie de încercări.Se execută un sondaj în 30 - 40 verticale şi se calculează suprafaţa udată ţinând

seama de toate verticalele.Se elimină o serie de verticale (să rămână circa 17-20 verticale). Se calculează din

nou suprafaţa udată. Dacă suprafaţa aceasta nu diferă de prima cu mai mult de 3%numărul de verticale rezultat se va stabili ca număr necesar şi suficient de verticale desondaj în profilul respectiv.

Raportul dintre lăţimea suprafeţei apei (B) şi numărul de verticale găsit prinîncercări succesive reprezintă distanţa medie dintre verticale.

Pentru cote diferite (mai mari sau mai mici) numărul de verticale de sondaj sestabilesc după un profil complet, raportat pe hârtie milimetrică.

3.8.4.3. Măsurarea adâncimilor de sondaj

Alegerea instrumentelor pentru măsurarea adâncimilor în verticalele de sondajdepinde de adâncimea apei, de viteza curentului şi de condiţiile în care se efectueazăoperaţiunile.

Măsurarea adâncimilor cu tija prelungită se poate executa până la adâncimi de 3 - 4m şi viteze până la 1,5 m/s. Pentru viteze mai mari se pot măsura adâncimi până la 2 – 2,5m. Măsurarea se face direct citind diviziunile de pe tijă în dreptul feţei apei. Tija fiindgradată numai în decimetri, centimetri se vor aprecia cu ochiul.

Cu prăjina hidrometrică se măsoară adâncimi de 4 - 5 m la viteze mici şi adâncimide 3 – 3,5 m la viteze mijlocii.

Sonda de mână se foloseşte pentru adâncimi mari şi viteze mici.Măsurarea adâncimii cu greutăţi (lest) şi troliu se recomandă pentru adâncimi şi

viteze mari. Greutatea se prinde de cablu şi se manevrează cu troliu. Greutăţile ce sefolosesc sunt confecţionate din plumb şi se prezintă sub formă de bombă, având greutăţidiferite.

Greutăţile (lesturile) de 10 kg se recomandă pentru adâncimi până la 4 - 5 m şiviteze până la 1 - 1,5 m/s.

Greutăţile (lesturile) de 25 kg se recomandă pentru adâncimi până la 10 m şi vitezepână la 2,5 m/s.

Greutăţile (lesturile) de 50 şi 100 kg se recomandă pentru adâncimi mai mari de 10m sau pentru viteze mai mari de 3 m/s. Acest tip de lest este dotat în anumite cazuri cusenzori de suprafaţă şi fund.

Semnalizarea sonoră cu precizie a suprafeţei apei şi a patului albiei permitedeterminarea adâncimii apei în punctele de sondaj, eliminându-se erorile ce apar datorităbuclelor făcute de cablul de oţel şi cele introduse de inexistenţa contorului.

Cablul trebuie să fie subţire, rezistent şi flexibil.Atunci când troliul nu are contor pentru înregistrarea adâncimilor, cablul se va

grada.Determinarea adâncimii apei se realizează prin tatonări cu talpa tijei moriştii

hidrometrice, în fiecare verticală de sondaj prin tatonare în 3-4 puncte, apoi înscriindu-semedia aritmetică a adâncimii.


78

În cazul viiturilor rapide sau a variaţiilor bruşte de niveluri din cauza exploatăriiU.H.E., sondajul profilului se face o singură dată în acelaşi timp cu măsurarea vitezelor.

În cazul valurilor, la fiecare sondaj, citirea adâncimii se face de două ori şi anume: odată se măsoară adâncimea la creasta valului şi a doua oară la baza valului. În carnet setrece valoarea medie a celor două adâncimi.

După efectuarea sondajului se procedează la fixarea verticalelor de viteză.

3.8.4.4. Măsurarea unghiului de înclinare a cablului

În funcţie de adâncimea şi viteza curentului precum şi de greutatea lestului folosit,cablul poate avea o anumită înclinare (Fig.90).

Înclinarea respectivă se măsoară cu raportorul. Unghiul de înclinare β se citeştedirect pe raportor în grade întregi. Unghiul sub 100 nu se ia în considerare.

Corectarea adâncimilor se face cu ajutorul tabelelor speciale. Corecţia găsită întabel (în funcţie de adâncime şi unghiul măsurat) se scade din adâncimea măsurată directpe cablul înclinat.

În carnetul de măsurători se trecurmătoarele date:

- adâncimile brute citite pe cablu (încoloana 4,5);

- unghiul de abatere (în coloana 7);- corecţia adâncimii (în coloana 8);- adâncimea corectată (în coloana 10).

O corecţie se poate face prin înmulţirealungimii măsurate a cablului în apă cu cos β cucondiţia ca β să nu depăşească circa 350-400.

3.8.4.5. Determinarea naturii fundului albiei

În acelaşi timp cu măsurarea adâncimilor se apreciază şi natura fundului albiei dinverticala respectivă.

Când adâncimea nu este mare, folosirea tijei sau a mirei stadimetrice permite oapreciere prin sunetul de izbire, rezistenţa la zgâriere, tulburarea apei la agitaţie, etc..

La adâncimi mai mari, când se lucrează cu lestul pe cablu, pentru aprecierea naturiifundului se folosesc aparate speciale ca: draga, sonda, etc..

Când adâncimea e mică şi apa limpede, aprecierea se poate face cu ochiul liber.În carnetul de măsurători de debit se fac aprecieri asupra naturii fundului albiei.

Notarea respectivă se face în dreptul unei acolade care cuprinde toate verticalele la carese referă.

3.8.4.6. Măsurarea fenomenelor de îngheţ

Măsurarea fenomenelor de îngheţ se efectuează şi în timpul măsurătorilor de debitelichide în fiecare verticală de sondaj. Valorile se notează în “Carnet măsurători debit”astfel:

Grosimea stratului de zăpadă se trece în rubrica 7. În cazul când trebuie trecut şiunghiul de abatere al cablului, cele două cifre se trec sub formă de fracţie, la numărătorunghiul de abatere al cablului iar la numitor grosimea zăpezii.

Grosimea gheţii se notează în rubrica 8 la numitor. La numărător se trece atuncicând este cazul corecţia corespunzătoare înclinării cablului.

Fig.90. Înclinarea şi curbarea cablului lamăsurarea adâncimii în albii adânci.


79

Grosimea gheţii şi năboiului scufundat în apă se trece la rubrica 9 sub formă defracţie: la numărător grosimea gheţii scufundate în apă iar la numitor grosimea năboiului.

Nivelul apei peste gheaţă sau sub gheaţă se trece astfel:- când stratul de apă de peste gheaţă nu are nici un fel de scurgere, adâncimile se trec în

rubrica 7 după ce în locul titlului “grosimea zăpezii” s-a trecut “apă stătătoare pestegheaţă” (eventual notare marginală şi săgeată indicatoare).

- când stratul de apă de peste gheaţă are scurgere, debitul respectiv trebuie determinatseparat de debitul se sub stratul de gheaţă. În acest caz, sondajul stratului de apă depeste gheaţă se va nota separat de cel de sub gheaţă.

Gheaţa de fund nu se măsoară efectiv. În carnetul de măsurători se notează numaiexistenţa ei. Sondajul adâncimii apei se va face până la faţa superioară a stratului degheaţă de fund (faţa superioară a gheţii de fund se consideră ca limită inferioară aadâncimilor de sondaj ale apei).

Alte fenomene (zapadă plutitoare, năboi, sloiuri, etc.) se constată vizual şi senotează în carnet la rubrica “Starea râului în sectorul staţiei”.

În cazul fenomenelor deosebite: mişcarea podului de gheaţă, ruperea şi pornirealui, zăpoare formate în aval sau amonte se descriu detaliat pe o foaie de hârtie separată,care se lipeşte apoi la carnetul de măsurători.

3.8.4.7. Determinarea secţiunii active a scurgerii

Aprecierea spaţiilor inactiveExistenţa spaţiului inactiv se poate determina vizual, după felul cum se deplasează

pe suprafaţa apei diferite corpuri mici ca frunze, beţişoare, baloane cu aer, etc., sau flotoriaruncaţi la distanţe diferite.

La apele lente, determinarea spaţiului inactiv se poate face tulburând în modartificial apa prin scormonirea patului albiei cu tija moriştii şi observând apoi limita de lacare apa tulbure începe să se mişte.

Odată determinată limita spaţiului inactiv superficial, se măsoară abscisa verticaleirespective. Spaţiile inactive profunde nu se pot determina decât cu morişca hidrometrică.

În cazul suprafeţelor inactive neînsemnate faţă de întreaga suprafaţă a secţiuniiudate, limita spaţiului inactiv determinat prin observarea vitezelor superficiale se va socotivalabilă şi pentru spaţiile de adâncime.

Determinarea limitei spaţiului inactiv cu morişcaCercetarea limitei spaţiului inactiv de profunzime cu morişca se începe din verticala

stabilită după mişcarea superficială.Se introduce morişca în punctul 0.6 h şi se aşteaptă un timp de maximum 4 minute.

Dacă după 4 minute morişca nu a dat nici un semnal, se mai face aceeaşi încercare şi înpunctul 0.8 h. Dacă nici aici morişca nu a dat nici un semnal, verticala respectivă poate ficonsiderată ca limită a spaţiului inactiv.

În cazul când în punctul 0.6 h sau 0.8 h morişca a dat semnal, limita spaţiului inactivva trebui cautată prin tatonare în mod analog într-o verticală mai spre mal.

După fixarea verticalei care limitează spaţiul inactiv, se măsoară abscisa şiadâncimea sa, notându-se în carnetul de măsurători.

Dacă determinarea limitei spaţiului inactiv se face cu morişca de pe barcă sauportiţă, tatonările respective se fac ţinând morişca la cel puţin 0.5 m depărtare de barcăsau portiţă. Tatonările de pe portiţă se vor face numai lateral şi nu între bărcile sau flotoriiportiţei.

În cazul podului de gheaţă, determinarea spaţiului inactiv se poate face numai cumorişca în copci, care vor fi mai dese spre maluri.


80

Stabilirea adâncimilor active a fiecărei verticale se face astfel:- în lipsa fenomenelor de iarnă, ca adâncime activă se socoteşte adâncimea respectivă

de la faţa apei până la fundul albiei;- în prezenţa podului de gheaţă, adâncimea activă se socoteşte distanţa de la faţa

inferioară a podului de gheaţă sau a năboiului până la fundul albiei.

NOTĂ: Atunci când măsurarea debitelor se efectuează în diferite profile este strict necesarsă se facă sondajul în secţiunea mirei în scopul cunoaşterii secţiunii de scurgere necesarela analiza şi trasarea cheilor limnimetrice.

3.8.5. Măsurarea vitezei apei

Viteza apei se măsoară într-un număr determinat de verticale din profilul demăsurare, denumite verticale de viteză. De asemenea în fiecare verticală viteza apei semăsoară într-unul sau mai multe puncte, în funcţie de aparatură, de adâncimea apei, denivelul şi viteza apei şi de posibilităţile de măsurare.

Măsurătorile de viteză se clasifică după cum urmează:- Completă, când viteza se măsoară în mai multe verticale, iar pe fiecare verticală se

măsoară în mai multe puncte.- La 0.6 h, când în fiecare verticală se măsoară numai în punctul de adâncime 0.6h.- La suprafaţă, când în fiecare verticală viteza se măsoară numai la suprafaţă.- Integrale, când viteza se măsoară integral în fiecare verticală sau pe întreaga

secţiune.

3.8.5.1. Alegerea verticalelor de viteză

Măsurarea vitezelor curentului apei se face într-o serie de verticale fixe, alese dintreverticalele de sondaj şi completate, atunci când este cazul, cu o serie de verticalesuplimentare.

Verticalele fixe de vitezăVerticalele se marchează cu vopsea pe construcţia sau instalaţia hidrometrică din

profilul de măsurare al staţiei hidrometrice. Aceste verticale se fixează la intervale egaleuna de alta, mai dese în albia minoră şi mai rare în cea majoră.

Când nu există instalaţie (construcţie) pentru măsurarea debitelor, verticalele deviteză sunt determinate prin abscisele (distanţele) lor de la un reper fix.

Numărul verticalelor de viteză se alege ţinându-se cont de lăţimea maximă “B” asuprafeţei apei astfel:

- Pentru B sub 1 m se iau 5 - 8 verticale;- Pentru B între 1 - 50 m se iau 8 - 10 verticale;- Pentru B între 50 - 100 m se iau 10 - 15 verticale;- Pentru B pentru 100 m se iau 15 verticale.

Numărul mai mic de verticale se referă la profilul cu albia care are un pat uniform,iar numărul mai mare la un pat bolovănos sau foarte neregulat.

În cazul când profilul transversal prezintă o linie a patului albiei cu numeroasefrângeri bruşte, albia având un caracter stabil se vor fixa verticalele de viteză şi în acestepuncte de frângere.

Verticalele suplimentare de vitezăÎn cazul măsurătorilor la niveluri mai mici decât cele care au fost luate în

considerare la fixarea verticalelor de viteză şi când pe profilul udat vor rămâne mai puţineverticale de viteză decât numărul arătat mai sus, se vor alege şi verticale suplimentare.Numărul verticalelor de viteză, inclusiv cele suplimentare, trebuie să fie cel puţin egal cucel arătat la punctul “a”.


81

Atât verticalele fixe cât şi cele suplimentare de viteză se aleg de către specialiştii dela staţiile hidrologice şi se înscriu în “Caietul de sarcini” al staţiei hidrometrice.

După efectuarea sondajului şi fixarea verticalelor fixe şi suplimentare de viteză secompletează în paginile “Carnetului de măsurători de debite” – rubrica cu numărul şiabscisa (distanţa de la reper) acestor verticale, adâncimea apei (h) şi nivelul apei (H).Adâncimea va folosi la fixarea punctelor standard de măsurare a vitezelor pe verticală.

În cazul podului de gheaţă, celelalte elemente ale verticalelor de viteză determinateîn timpul sondajului (grosimea zăpezii, a gheţii, a gheţii de sub apă şi a năboiului) se trecîn tabele şi se calculează “adâncimea activă”.

În funcţie de “adâncimea activă” se stabileşte adâncimea de scufundare a moriştiihidrometrice.

3.8.5.2. Determinarea punctelor de măsurare în verticalele de viteză

Numărul punctelor de măsurare a vitezei pe verticală se fixează în funcţie deadâncimea activă (“h”), de diametrul paletei moriştii, de rapiditatea cu care trebuie săefectueze întreaga măsurătoare şi de starea râului.

Punctele pentru măsurarea vitezei apei pe verticală se fixează măsurând distanţape verticală de la faţă până la punctele respective.

Când se lucrează cu morişca având diametrul paletei de 12 – 14 cm, se vorrespecta următoarele puncte standard în funcţie de condiţiile în care se facemăsurătoarea:

a) Măsurarea în albie liberă cu morişca pe tijă:- Pentru h sub 15 cm nu se efectuează măsurătoare;- Pentru h între 15 - 20 cm se măsoară la 0.6 h;- Pentru h între 21 - 40 cm se măsoară la “suprafaţă” şi “fund”;- Pentru h între 41 - 80 cm se măsoară la 0.2 h, 0.6 h şi 0.8;- Pentru h peste 81 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.2 h, 0.6 h, 0.8 h şi “fund”.

Punctul “suprafaţă” se găseşte cu D/2 (cm) mai jos de faţa apei, iar punctul “fund”cu (D/2) + 1 cm mai sus de fundul râului, în care D = diametrul paletei moriştii, iar 1cm seia ca precauţie, ca paleta să nu atingă fundul albiei râului.

b) Măsurarea în albie cu pod de gheaţă cu morişca pe tijă:- Pentru h sub 15 cm nu se efectuează măsurătoare;- Pentru h între 15 - 20 cm se măsoară la 0.6 h;- Pentru h între 21 - 40 cm se măsoară la “suprafaţă” şi “fund”;- Pentru h între 41 - 80 cm în lipsa năboiului se măsoară la 0.2 h, 0.6 h şi 0.8, înprezenţa năboiului la 0.2 h, 0.6 h şi 0.8 h.- Pentru h peste 81 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.2 h, 0.6 h, 0.8 h şi “fund”.

Punctul “suprafaţă” se socoteşte la (D/2)+1cm sub faţa inferioară a gheţii şi anăboiului.

c) Măsurarea în albie cu suprafaţa liberă executată cu morişca pe cablu şi cu lest:- Pentru h sub 32 cm nu se face măsurătorare (se poate măsura cu morişca pe tijă);- Pentru h între 33-40 cm se măsoară la “suprafaţă”;- Pentru h între 41-60 cm se măsoară la “suprafaţă” şi “fund”;- Pentru h între 61-100 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.4 h şi “fund”;- Pentru h între 101-160 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.2 h, 0.6 h şi “fund”.- Pentru h peste 161 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.2 h, 0.4 h, 0.6 h, 0.8 h şi fund.

d) Măsurarea cu morişca pe tijă având diametrul paletei de 5 cm (micromorişca); se vorrespecta următoarele puncte standard:

- Pentru h sub 6 cm nu se efectuează măsurătoare;


82

- Pentru h între 6 - 12 cm se măsoară la 0.6 h;- Pentru h între 13 - 25 cm se măsoară la “suprafaţă” şi “fund”;- Pentru h între 26 - 40 cm se măsoară la 0.2 h, 0.6 h şi 0.8;- Pentru h peste 41 cm se măsoară la “suprafaţă”, 0.2 h, 0.6 h, 0.8 h şi “fund”.

Punctul “suprafaţă” este la 3 cm sub faţa apei, iar punctul “fund” la 4 cm deasuprafundului albiei. Măsurarea vitezei cu paleta parţial scufundată în apă se face numai dacămorişca hidrometrică a fost tarată pentru astfel de situaţii.

3.8.5.3. Metode de plasare a moriştii în punctele de măsurare

După calcularea punctelor standard pe verticală se începe măsurarea vitezei cupunctul “suprafaţă” sau “fund”. Corecta aşezare a axului moriştii în punctele standarddeterminate prin calcul este tot atât de importantă, la această operaţie, ca însăşimăsurătoarea vitezelor.

Măsurarea vitezelor cu morişca pe tijă, din albie. În timpul lucrului, morişca trebuiesă gliseze liberă pe tijă, manevrarea ei în diferite puncte de măsurare făcându-se cuajutorul cablului.

Legarea moriştii de cablu trebuie să se facă astfel încât să se asigure orientarealiberă a moriştii în curent cu ajutorul ampenajului de direcţie.

Cel care ţine tija va trebui să stea lateral, cât mai departe de morişcă, astfel încât sănu influenţeze firele de curent cărora li se măsoară viteza.

În cazul râurilor cu fundul mâlos, pentru preîntâmpinarea deplasării tijei pe verticalăsau orizontală în timpul măsurătorii se înfige cu putere în mal şi apoi se fixează morişca îndiverse puncte de măsurare.

Măsurarea cu morişca de pe portiţă, din barcă sau de pe pontonMorişca se poate manevra de pe tijă sau cablu.De pe portiţă, lansarea moriştii se va face de la partea din amonte a punţii, acolo

unde firele de curent nu sunt deranjate de prova bărcilor.Când morişca se lansează lateral din barcă sau de pe ponton, distanţa de la bord la

morişcă, în special pentru măsurarea în punctele “suprafaţă” şi 0.2 h să nu fie mai mică de50 cm.

Când se lucrează de pe portiţă cu morişca pe tijă, aşezarea moriştii pe diverselepuncte ale verticalei se face luând ca reper fie nivelul apei, fie podina punţii. Serecomandă ca în timpul măsurării vitezelor să nu se facă deplasări de persoane saugreutăţi pe portiţă, spre a nu se deplasa morişca în sus sau în jos de punctul fixat.

În cazul nivelurilor si vitezelor mari, când se lucrează cu morişca pe cablu, aceastase va lega de o greutate din plumb, de formă hidrodinamică cu partea de jos la circa 25cm sub axul moriştii.

În funcţie de viteza maximă a curentului şi adâncimea verticalei se recomandăfolosirea următoarelor lesturi:

Greutatea lestului (kg) Adâncimea verticalei (m) Viteza maximă (m/s)

8 - 10 2 - 44 - 8

1,51,0

25

2 - 44 - 8

8 - 1212 - 16

2,52,01,51,0

50

2 - 44 - 8

8 - 1212 - 16

> 16

3,02,52,01,51,0


83

Pentru adâncimi şi viteze care depăşesc limitele de mai sus se vor folosi lesturi de100 kg. Înainte de introducerea moriştii în apă se va verifica dacă se roteşte cu uşurinţă pevârtej. În cazul devierii cablului faţă de verticală cu un unghi mai mare de 100 unghiurilerespective trebuie măsurate aşa cum s-a specificat anterior, folosind tabelele speciale.

Măsurarea vitezelor de pe cablul bifilar cu căruciorMorişca se poate lansa pe tijă sau pe cablu, în funcţie de distanţa de la cărucior

până la suprafaţa apei, viteza curentului şi de adâncimea apei. Modul de lucru e acelaşi caşi în cazul lucrului de pe portiţă numai că activitatea trebuie organizată ţinând seama defaptul că spaţiul din cărucior e mult mai restrâns.

O atenţie deosebită trebuie dată fixării căruciorului pe cablu spre a nu se deplasape verticală în timpul măsurătorii.

Măsurarea vitezei de pe puntea hidrometrică sau podSe recomandă să se lucreze în partea aval, spre a avea morişca în raza vizuală. La

podurile cu pile sau culee, se vor fixa verticalele suplimentare de o parte şi de alta aacestora.

Pentru lansarea moriştilor pe cablu, cu lesturi de pe punţi sau poduri, se recomandăfolosirea troliilor care sunt uşor de transportat de la o verticală la alta.

Măsurarea vitezelor în cazul existenţei fenomenelor de iarnăSe va urmări ca morişca, accesoriile şi cablul să nu se acopere cu gheaţă. Înainte

de a trece de la o verticală la alta, în perioada temperaturilor negative, se verifică prinsemnale buna funcţionare a moriştii hidrometrice. Paletele înţepenite prin îngheţarea apeirămase pe ele nu trebuie forţate prin învârtire. În cazul râurilor mici, unde adâncimileactive ale apei (sub faţa inferioară a gheţii) nu permit măsurarea cu moriştile obişnuite şi înlipsa unor morişti cu palete mici se recomandă:

- degajarea totală a gheţii, îngustarea secţiunii de măsurare în mod artificial pentru aobţine adâncimea corespunzătoare;

- alegerea unei secţiuni amonte sau aval în care adâncimile apei acoperă gabaritulpaletei.

În cazul podurilor de gheaţă suprapuse şi a straturilor de apă subţire între acestea,când măsurarea cu morişca nu e posibilă, se va căuta o altă secţiune unde măsurarea eposibilă.

În cazul podurilor de gheaţă prea subţiri, când există pericolul ca acestea să serupă sub greutatea omului, se recomandă spargerea gheţii pe o fâşie continuă, atât cât săîncapă ambarcaţiunea de la staţia hidrometrică, măsurarea făcându-se din ambarcaţiune.

În cazul existenţei apei deasupra gheţii, se va face mai înainte măsurarea vitezelorapei de deasupra stratului de gheaţă şi după aceea a apei de sub podul de gheaţă.

Atunci când măsurarea vitezelor nu e posibilă se va întocmi o descriere amănunţităa fenomenelor în profilul mirei (grosime, lăţime) efectuându-se sondajul.

În timpul topirii zăpezii de primăvară se vor observa toate transformările succesiveca: ridicarea podului de gheaţă, spargerea lui, scurgerea sloiurilor etc., întocmind apoi odescriere amănunţită, cu schiţe explicative. Aceste descrieri vor servi atât la cunoaştereafenomenelor în diverse condiţiuni pe râu cât şi la prelucrarea datelor privind debitele apei.

NOTĂ: La pod de gheaţă, înlăturarea gheţii trebuie să fie făcută pe o distanţă suficientăpentru a nu influenţa liniile de viteză (scurgerea să nu fie sub presiune). În cazul albiilorminore şi majore cu vegetaţie diversă este necesară notarea tipului vegetaţiei întreabscisele verticalelor de viteză. Se fac schiţe şi note explicative.

Măsurarea vitezelor în cazul vegetaţieiDacă vegetaţia împiedică măsurarea vitezelor cu morişca, se va îndepărta mai întâi

vegetaţia din albie pe toată lăţimea râului, pe o porţiune de 1,5 – 2 m în amonte şi aval de


84

profil, urmând ca măsurarea vitezelor să se efectueze ca în cazul normal, făcândspecificare asupra condiţiilor existente în profilul de măsurare.

Măsurarea vitezei la 0.2 h şi 0.8 hVitezele pe verticală se vor măsura în punctele 0.2 h şi 0.8 h, în profile în care s-a

stabilit, pe baza a numeroase măsurători, ca mărimea vitezelor medii pe verticală,calculată în aceste puncte, nu diferă cu mai mult de +/- 3% faţă de cele determinate pebaza măsurătorilor complete.

Diagramele de variaţie a vitezei apei pe verticală au forma unor curbe regulate.

Măsurarea vitezelor în punctul 0.6 h sau “suprafaţă”În perioadele cu variaţii rapide ale nivelurilor, când este nevoie să se execute mai

multe măsurători de debite pe întregul ecart de niveluri produs, se va putea aplica metodasimplificată, măsurând vitezele pe fiecare verticală numai la 0.6 h sau “suprafaţă”.

Nu e permis ca în timpul unei măsurători simplificate la unele verticale să semăsoare eterogen (de exemplu: la o verticală la 0.2 şi 0.8 h, la alta la 0.6 h sau lasuprafaţă). În toate verticalele se va aplica aceeaşi metodă simplificată.

Se recomandă ca într-un şir de mai multe măsurători consecutive (în timpul uneiviituri), măsurătorile simplificate să fie alternate cu măsurători complete şi anume omăsurătoare completă la 2 - 3 măsurători simplificate (când durata viiturii permite).

Măsurătoarea la “suprafaţă” deşi poate fi influenţată de vânt, este preferată pentrufacilitatea operaţiilor de punere pe punct şi control.

La aplicarea oricărei metode, nivelul apei la miră se va nota după măsurarea vitezeipe verticală.

NOTĂ: Aplicarea măsurătorilor “simplificate” se va face după analiza specialiştilor staţieihidrologice a măsurătorilor într-un interval de cel puţin 2 ani.

3.8.5.4. Măsurarea neperpendicularităţii curentului de apă pe profil

În unele cazuri secţiunea de măsură nu este perpendiculară pe direcţia descurgere. Sunt frecvente următoarele situaţii:

-măsurătorile se execută de pe un pod care face un unghi relativ constant pe întreagasecţiune, cu direcţia de scurgere a apei (Fig.91.A.a);

-factori perturbatori existenţi în albie (ex. culee de pod, insule de nisip etc.) conduc laapariţia unor unghiuri de deviere a curentului faţă de profil. Unghiul de deviere poate variade la o verticală de viteză la alta (Fig.91.A.b,c,d,e).

Unghiul de deviere (β) a curentului de apă faţă de profil se determină:

- cu un raportor şcolar, folosind indicatorul de direcţie din dotarea moriştii hidrometricecând morişca este montată pe tijă;

- cu un raportor când morişca hidrometrică este ancorată pe cablu; pe cablu se fixeazăparalel cu axul moriştii o bucată de sârmă (similar cu indicatorul de direcţie - Fig.91.B.a);

- când morişca nu poate fi utilizată, se lansează în verticala de măsurare a vitezei unflotor care se vizează de pe pod (Fig.91.B.b)


85

Fig.91. Corecţia de neperpendicularitate a scurgerii pe profil.


86

3.8.5.5. Cronometrarea pulsaţiilor şi înscrierea datelor în carnet

Cronometrarea pulsaţiilor se realizează cu ajutorul cronometrului sau acronocontorului.

Cronometrarea cu ajutorul cronometruluiPentru a cunoaşte viteza curentului de apă într-un punct, morişca hidrometrică se

menţine în apă pe o durată de 120 de secunde.În timpul apelor mari (viiturilor), dacă semnalele moriştii se succed cu foarte mare

regularitate, astfel încât la verificările pe parcurs nu se observă nici o abatere,cronometrarea în punctul respectiv se poate opri la 80 secunde.

La râurile care prezintă neregularităţi ale albiei, în punctele “0.8 h” şi “fund”. Timpulmaxim de cronometrare va fi de 140 secunde şi numai în cazul când la verificare nu seobservă nici o abatere, cronometrarea se poate opri la 120 secunde.

Hidrometrul are sarcina să socotească şi să noteze în carnet numărul de învârtituripe care morişca hidrometrică îl face în acest interval de timp.

Morişca hidrometrică emite un semnal la 20 de învârtituri ale paletei. Semnalelesunt mai dese când viteza apei este mare şi mai rare când viteza este mică. În carnet senotează numărul de semnale emise de morişcă precum şi numărul de secunde în care seproduc aceste semnale.

Cum se lucrează?

1. După ce morişca a fost introdusă şi după unul sau mai multe semnale, pe duratacărora, morişca a intrat în rotire relativ uniformă (învingând inerţia iniţială), se aşteaptăîncetarea unui nou semnal şi se porneşte în acel moment cronometrul. Din acest momentîncepe operaţia propriu-zisă de numărare a rotaţiilor moriştii şi a timpilor în care se produc.

2. Se numără secundele până la finele următorului semnal. Dacă finele acestuisemnal se produce după un timp de 15 secunde sau mai mult, acest număr de secunde seînscrie în căsuţa 1 de la pagina cu citiri la cronometru din carnetul de măsurători. În căsuţa2 se va nota timpul în secunde la finele celui de al doilea semnal şi aşa mai departe pânăîn căsuţa 8. Un exemplu se dă mai jos:

Citiri la cronometru

1 2 3 4 5 6 7 8

15 31 45 60 75 91 105 120

Dacă pe durata a 20 secunde se produc mai multe semnale, în căsuţa 1, pentrufiecare semnal produs se notează câte un punct până ne apropriem de 20 secunde, iardupă finele următorului semnal se notează numărul de secunde, aşa cum se arată înexemplu de mai jos. În căsuţele următoare se vor nota prin puncte acelaşi număr desemnale şi apoi numărul de secunde până se ajunge la cel puţin 120 secunde.

Citiri la cronometru

1 2 3 4 5 6 7 8

... ... ... ... ... ...21 42 62 83 103 125


87

În acest exemplu înseamnă că notările din fiecare căsuţă se referă la câte 4intervale, fiecare a 20 de ture, deci la câte 90 de rotaţii.

Morişca se va menţine într-un punct până se completează un număr cu soţ decăsuţe, adică 4; 6 sau 8 căsuţe, după care cronometrul se opreşte.

3. Cronometrarea este bună dacă timpul măsurat în secunde din căsuţele 4 sau 6este mai mare de două ori sau apropiat decât timpul înscris în căsuţele 2 sau 3. Înexemplul nostru se vede că timpul de 125 secunde din căsuţa 6 este foarte puţin mai marede două ori decât timpul de 62 secunde din căsuţa 3. Deci măsurătoarea este bună.

Să presupunem cazul în care în căsuţa 4 ar fi, de exemplu, 62 secunde, dar încăsuţa 8 timpul ar fi de 135 secunde. În acest caz se vede că 135 secunde este cu multmai mare decât 124 secunde (62 x 2) aşadar măsurătoarea nu se poate considera bună şiea trebuie repetată.

În cazul vitezelor foarte mici, durata totală de menţinere a moriştii într-un punct selimitează la 5 minute. Dacă în acest interval morişca nu a dat nici un semnal, în cazul uneibune funcţionări a moriştii, se consideră că viteza apei în acel punct este sub limita desensibilitate a moriştii.

Înscrierea timpilor cronometraţi se face în căsuţa 1-8 din carnetul de măsurătoare.

NOTĂ: Este obligatorie cronometrarea timpului de cel puţin 120 secunde.

Cronometrarea cu ajutorul cronocontoruluiCronocontorul este folosit pentru a număra rotaţiile elicei într-un interval de timp

prestabilit.Instrumentul este utilizat la moriştile hidrometrice care dau un puls (semnal) pentru

fiecare rotaţie a elicei. Se aduce la valoarea zero prin apăsarea unui buton.Timpul prestabilit poate fi de 30, 40, 50, 60, 100 secunde şi este măsurat cu ajutorul

unui mecanism de ceas cu cuarţ existent în interiorul aparatului.

Detalii tehnice:Carcasă de plastic cu curea pentru transport.Frecvenţa maximă de numărare: 20 pulsuri/sec.Intervalul de temperatură: -20º C ÷ + 60º CAlimentare: 6V

Trusa de instrumenteEchipamentul complet de măsurare este depozitat într-o cutie din metal uşor. În

acest fel echipamentul este facil de transportat iar datorită aranjării componenteloraparatului, se poate verifica rapid dacă echipamentul este complet.

3.8.5.6. Măsurarea debitului de apă folosind flotorii

Măsurarea vitezei apei cu flotori se efectuează când nivelul apelor este foartescăzut şi nu se poate folosi morişca hidrometrică sau în cazul apelor mari, excepţionale,când din cauza vitezelor mari (3,0 - 3,5 m/s) sau a condiţiilor improprii de pe râu (lipsaconstrucţiilor hidrometrice, plutitori) nu se pot efectua măsurători cu morişca hidrometricănici la suprafaţă.

Prin flotori se înţelege un corp uşor care pluteşte la suprafaţa apei. Materialul celmai indicat pentru flotori este lemnul. Se pot folosi ca flotori liberi şi bucăţi de lemn rupt,crengi sau orice obiect care pluteşte pe râu.

În timpul scurgerii gheţii se folosesc ca flotori liberi şi sloiuri mici izolate pe care leputem urmări uşor cu privirea.

Orice flotor care se foloseşte pentru măsurarea vitezei de suprafaţă a curentuluiapei, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să ofere o suprafaţă minimă deasupra feţei apei pentru a nu fi influenţată de vânt;


88

b) adâncimea de scufundare să nu fie egală cu adâncimea apei (să nu atingă fundul);c) să fie uşor vizibil de pe mal;d) să fie confecţionat din material ieftin;e) să aibă o capacitate maximă de antrenare în apă.

Măsurarea vitezei apei cu flotori liberiO porţiune de râu corespunde pentru măsurători de debite cu flotori, când pe o

lungime de cel puţin 3 ori lăţimea râului, albia are malurile în linie dreaptă, fără îngustări,fără insule sau alte obstacole care ar putea provoca perturbarea scurgerii apei. În astfel decazuri se alege un alt profil corespunzător, în amonte sau aval de miră, cu condiţia să nuse verse nici un afluent între miră şi profilul ales, să nu se extragă apa din râu, pe aceastăporţiune, pentru irigaţii, industrie, etc..

Pentru măsurarea cu flotori liberi se stabilesc trei profile perpendiculare pe direcţiade scurgere: un profil principal, un profil de plecare situat în amonte, la o distanţă minimăaproximativ egală cu lăţimea râului la nivelul respectiv şi un profil de sosire situat aval, laaceeaşi distanţă de profilul principal ca şi cel din amonte (Fig.92).

Profilele pentru măsurarea vitezelor cu flotori se aleg de către specialiştii staţiilorhidrologice şi se marchează pe teren cu borne de lemn sau cu repere care se găsesc înmod natural pe mal.

În timpul lucrului, profilul principal se marchează cu cablu gradat (fir Ciurileanu) iarprofilele de plecare şi sosire cu jaloane.

Cablul gradat trebuie întins cât mai aproape de faţa apei pentru a determina precisabscisele la care trec flotorii.

Dacă lăţimea râului nu permite întinderea cablului, abscisele flotorilor (lansaţi sauobservaţi) se pot determina cu un teodolit instalat în profilul principal pe malul cel mai înaltastfel încât prin lunetă să se poată vedea ambele maluri.

Efectuarea măsurătorii

Materialele necesare unei măsurători sunt:- 30 - 40 flotori nerecuperabili;- un cablu gradat din metru în metru;- 4 jaloane sau ţăruşi înalţi de 1.5 - 2 m;- un cronometru;- fişa de măsurare cu flotori.

Fig.92. Pregătirea profilelor pentru o determinare a debitului cu flotori


89

Hidrometrul întinde cablul în profilul principal, având grijă ca valoarea zero de pecablu să fie exact în punctul de origine de la unul din malurile râului (bornă sau reper).Punctul de origine se stabileşte de specialistul de la staţia hidrologică şi rămâne acelaşi înpermanenţă. Chiar dacă apa râului a scăzut, punctul se pune tot la reper, nu la margineaoglinzii apei.

În dreptul profilului de plecare şi de sosire se plantează câte două jaloane careajută la stabilirea cu mai multă precizie a momentului când flotorii trec prin profilulrespectiv.

NOTĂ: Distanţele între profile se măsoară când se stabilesc şi se plantează bornele, apoirămân neschimbate la toate măsurătorile. Se trec în caietul de sarcini.

Înainte de a începe măsurătoarea se completează fişa de măsurătoare cu flotori curubricile: râul, staţia hidrometrică, data, profilul de măsurare, nivelul apei la miră laînceputul măsurătorii, distanţa între profile, starea timpului, vântul, starea apei, oraînceperii măsurătorii.

După completarea tuturor punctelor de mai sus se trece la efectuarea măsurătorii.Adâncimile se măsoară în verticale fixe de sondaj folosind tija, cablul cu greutate

sau alte mijloace cu care este dotată staţia hidrometrică.Numărul verticalelor de sondaj se stabilesc în raport cu lăţimea râului. Cu cât

lăţimea râului este mai mare, cu atât vom avea un număr mai mare de verticale. Mai jos seindică numărul de verticale de sondaj, în raport cu lăţimea râului:

- la o lăţime de 2 m se iau circa 10 verticale;- la o lăţime de 10 m se iau circa 20 verticale;- la o lăţime de 50 m se iau circa 25 verticale.

Măsurarea adâncimilor se face, având grijă să se treacă exact, cu o precizie decentimetru, distanţa de la reper până la marginea apei, atât la un mal, cât şi la celălalt.

În cazul apelor mari, când sondajul nu se poate face pe loc se va măsura cuaparatul de nivelment diferenţa de nivel de la faţa apei în profilul principal până la un reperfix, urmând ca sondajul să se facă după scăderea apelor.

În lipsa aparatului de nivelment, stabilirea nivelului apei se poate face prin marcareaunui ţăruş în apă în profilul principal. Ulterior se va executa prin nivelment profilultransversal până la nivelul marcat.

Înscrierea datelor rezultate din sondaje se face în fişă la rubrica “Măsurarea şicalcului suprafeţei secţiunii active”. În coloana 2, intitulată “Abscisa verticalei” se va trecedistanţa în metri de la reper, iar în coloana 3, intitulată “Adâncimea verticalei” se treceadâncimea apei în verticalele respective.

Lansarea flotorilor şi cronometrarea timpuluiÎn funcţie de viteza apei, mai mare sau mai mică, se folosesc diferite tipuri de flotori.

La râurile adânci şi repezi se vor folosi bucăţi de lemn mari şi crengi, iar la râurile mailiniştite, cu viteze mai mici, flotori cu dimensiuni reduse. La râurile cu adâncimi mici nu sepot folosi ca flotori crengi sau bucăţi de lemn mai mari, deoarece se lovesc de patul albieişi nu se mai obţine viteza reală.

Pentru a măsura viteza apei pe toată lăţimea râului se aruncă un număr cât maimare de flotori, încât prin apropierea fiecărei verticale de sondaj să treacă 2 - 4 flotori.

Dacă timpul de parcurgere a spaţiului de la profilul de plecare până la cel de sosirea primilor 2 flotori la o verticală nu diferă cu mai mult de 10%, nu se mai lansează alţiflotori. Dacă diferenţa este de peste 10% din media timpilor celorlalţi 2 flotori, lucrarea seconsideră terminată. În caz contrar se aruncă şi al patrulea.


90

Flotorii de pe verticala al căror timp diferă cu mai mult de 10% din media celorlalţi,se anulează. Flotorii se aruncă cu 2 - 10 m amonte de profilul de plecare în funcţie deviteza apei astfel încât la sosirea în profilul de plecare, flotorii să capete aceeaşi viteză cucare curge apa (Fig.93). În momentul în care flotorii ajung în profilul de plecare (lucru cese constată dacă hidrometrul stă pe aceeaşi linie cu cele două jaloane) se dă drumul lacronometru.

Când flotorul ajunge în dreptul profilului principal se apreciază la ce distanţă de lareper a trecut şi această distanţă se notează în fişă, în coloana 2 intitulată “Distanţa de lareper până la punctul de trecere a flotorului prin profilul principal”.

Notarea se va face în ordinea aruncării flotorilor, primul flotor aruncat avândnumărul 1.

În momentul când flotorul trece prin dreptul profilului de sosire, se opreştecronometrul şi se citeşte numărul de secunde, care indică timpul în care flotorul a parcursdistanţa de la profilul de plecare până la profilul de sosire. Acest timp se notează imediatîn fişă în coloana 3, intitulată “Timpul cronometrat”. Timpul se trece pe aceeaşi linie cunumărul flotorului respectiv şi cu abscisa verticalei.

În coloana 5 intitulată “Observaţii” se notează dacă flotorul a fost influenţat de vântpe parcursul său, dacă s-a oprit la mal, etc..

În timpul măsurătorii, dacă nivelul apei creşte sau scade repede, la fiecare lansarede flotor se citeşte cota la miră şi se notează în coloana “Observaţii” pe aceeaşi linie cunumărul flotorului respectiv. În felul acesta se procedează cu fiecare flotor.

După determinarea măsurătorii se completează fişa cu rubricile rămase libere.La râurile cu lăţimi mari (inclusiv la ape mari) se pot folosi teodolite (nivele) pentru

urmărirea flotorilor.

Fig.93. Schema unei măsurători de viteză cu flotori


91

În cazul folosirii unui teodolit, pe malul pe care lucrează, se marchează prin jaloaneo bază paralelă cu malul şi câteva profile 1, 2, 3 de preferinţă perpendiculare la aceastăbază (Fig.94).

Profilele 1, 2, 3 intersectează baza în punctele B1, B2, B3. Teodolitul este plasat pebază în punctul T. Se măsoară distanţele TB1, TB2, TB3.

Trecerea unui flotor lansat sau reperat în amonte de profilul 1, prin acest profil şiprin următoarele este semnalată de un operator folosind steguleţe, jaloane, etc.. Lamomentele respective, operatorul de la teodolit citeşte unghiurile φ1, φ2, φ3.

Distanţa faţă de baza la care flotorul trece în profile sunt:

B1 B 1 = TB1 x tg φ1B2 B 2 = TB2 x tg (1800 - φ2)B3 B 3 = TB3 x tg (1800 - φ3)

La lansare, flotorul trebuie prins în luneta teodolitului şi urmărit până ajunge înprofilul principal. Mişcarea lunetei se va face cu mâna până ce flotorul se apropie de profil,atunci se închide mişcarea generală a aparatului, iar urmărirea se face cu şurubulmicrometric.

În cazul folosirii a două teodolite (Fig.95), acestea se instalează pe mal la distanţa1, folosind o bază paralelă cu malul.

Când un flotor este în poziţia “i” se citeşte concomitent unghiul α1 şi α 2.Calculul poziţiei flotorului se poate face trigonometric sau grafic. Pentru operativitate

se va face raportarea grafică la scară. Se obţin astfel distanţele diverşilor flotori faţă debază.

NOTĂ: Măsurătorile la care se utilizează teodolitul se efectuează de specialişti de la staţiahidrologică. Determinarea vitezei apei cu flotori se va realiza numai când nu există nici oaltă posibilitate de măsurare.

3.8.6. Măsurarea debitului de apă volumetric

Metoda volumetrică de determinare a debitelor se aplică la izvoare şi pe râurilemici. La izvoare, scurgerea este, în general concentrată şi se realizează, de cele maimulte ori, printr-o ţeavă metalică. Sub izvor există posibilitatea amplasării unui recipient devolum cunoscut de (5 - 10 litri).

Fig.94. Schema măsurării direcţiei curenţilor desuprafaţă cu flotori la un râu lat folosind unteodolit

Fig.95. Schema măsurării direcţiei curenţilorde suprafaţă cu flotori la un râu lat folosinddouă teodolite


92

Măsurarea constă în:- introducerea sub izvor a vasului de volum cunoscut, W (l);- cronometrarea timpului de umplere a vasului. T (sec).

Se calculează debitul cu ajutorul relaţiei:

Q = W/T (l/s)

La staţiile hidrometrice situaţia pe cursuri mici de apă cu debite de ordinul litrilor pesecundă, observaţiile de nivel nu sunt reprezentative (nu se pot trasa chei limnimetrice). Înacest caz se măsoară volumetric debitul de apă la orele 7 şi 17. Valoarea debitelormăsurate se notează în “Carnet pentru înscrierea măsurătorilor şi observaţiilorhidrometrice”.

Pentru cursurile de apă mici se procedează astfel:

- se concentrează scurgerea pe o lăţime mică de albie, B<0,5 m;- în albie se amplasează un profil metalic, cu deschidere de formă triunghiulară;- sub deschizătură se amplasează un vas de volum cunoscut W (l);- se cronometrează timpul de umplere a vasului, T (sec.);- se calculează debitul scurs cu ajutorul relaţiei:

Q = W/T (l/s)

- se amenajează în albie un bazin paralelipipedic de volum cunoscut. În amonteşi aval acesta este prevăzut cu mici stavile plane.

Măsurarea debitului parcurge următoarele etape:- se închide stavila din aval şi se deschide stavila din amonte;- se cronometrează timpul de umplere a bazinului, T (sec.);- în momentul umplerii se închide stavila din amonte şi se deschide stavila din

aval, permiţând evacuarea volumului acumulat;- se deschide şi stavila din amonte, permiţând curgerea naturală.

Q= W/T (m3/s)

NOTĂ: Procedeul al doilea se aplică mai rar, necesitând o amenajare prealabilă abazinului de măsurare şi posibilitatea curăţirii sale de aluviuni depuse, înainte de fiecaremăsurătoare de debit.

3.8.7. Măsurarea debitului de apă cu deversori hidrometrici

3.8.7.1. Deversorul hidrometric cu profil triunghiular cu canal de apropiere

Deversorul se foloseşte pentru măsurarea debitelor de apă, atunci când adâncimeaapei este < 10 cm şi nu se dispune de micromorişcă.

Fig.96. Deversor cu profiltriunghiular


93

Părţile componente

Instalaţia de măsurare completă (Fig.96) este construită din tablă zincată şicuprinde:

a) canalul de apropiere care asigură o curgere uniformă, fără perturbaţii pe creastadeversorului pe toata secţiunea transversală;

b) dispozitivul de măsurare cu profil triunghiular are panta amonte 1:2, iar cea aval1:5;

c) canalul aval care trebuie să funcţioneze neîncetat în toate condiţiile de folosire.

Indicaţii de folosire.

Pentru măsurarea debitelor cu precizie se urmăreşte ca:- amploarea instalaţiei să fie pe un sector de râu rectiliniu şi uniform;- patul albiei să fie neted (fără bolovani, vegetaţie, diferite obstacole, denivelări, etc.);- panta cursului de apă să fie regulată fără rupturi de pantă);- instalaţia de măsurare trebuie amplasată orizontal în plan transversal

(orizontalitatea se verifică cu nivela cu bulă de aer);- instalarea deversorului să nu permită pierderi de apă prin părţile laterale;- mira hidrometrică este situată la o distanţă de 2 ori înălţimea maximă amonte de

creasta deversorului, în canalul de apropiere;- gradaţiile mirei hidrometrice să fie din centimetru în centimetru;- scurgerea apei să se producă fără perturbaţii pe toată secţiunea transversală.

Determinarea debitului se efectuează cu ajutorul cheii limnimetrice a deversorului(cheia limnimetrică însoţeste deversorul şi se exprimă tabelar şi grafic) şi a citirilor denivel.

Pentru a se obţine o precizie acceptabilă de determinare a debitelor este necesarca citirea de nivel să se facă cu o eroare de ± 1 cm şi chiar ± 0,5 cm. De aceea serecomandă ca nivelul să se determine printr-o medie a 5 - 6 observaţii.

După efectuarea măsurătorii instalaţia este ştearsă de apă şi păstrată într-oîncăpere uscată.

3.8.7.2. Deversor hidrometric cu secţiune triunghiulară

Când debitele de măsurat sunt foarte mici, de fracţiuni de litru pe secundă, se potfolosi şi deversori hidrometrici cu secţiune triunghiulară (Fig.96.b). Aceşti deversori suntformaţi dintr-o placă metalică ce poate fi plasată transversal pe albie (prin apasarea înpatul albiei) şi în care este tăiată o secţiune de curgere triunghiulară, cu unghiul de 900 .Mira hidrometrică, gradată în cm, trebuie să fie situată pe partea amonte a deversorului, lao distanţă de 3 - 5 ori înălţimea maximă a lamei deversate măsurată de la punctul cel maide jos al secţiunii de curgere, lateral de fanta triunghiulară.

Calculul debitului se efectuează de asemenea cu ajutorul cheii limnimetrice adeversorului (tabelară şi grafică) şi a citirilor de nivel.

3.8.8. Precizări privind măsurarea debitului de apă pe cursurile de apă cuvariaţii de nivel în timpul măsurătorii de debit.

La staţiile hidrometrice situate pe cursurile de apă cu regim torenţial sau situate avalde acumulări este necesar un program hidrometric specific, care, fără să solicite ometodologie distinctă, impune un efort de adaptare a metodelor generale ale hidrometrieila condiţiile concrete existente. Programul hidrometric cere din partea personalului de lastaţiile hidrometrice o participare activă şi calificată.

În timpul viiturilor, de o deosebită importanţă este să se stabilească de la bunînceput minimum 5 verticale de viteză pe profil. Aceste verticale vor fi alese astfel încât săfie cele mai reprezentative pentru ansamblul profilului.


94

Nivelurile vor trebui observate cu continuitate astfel încât graficul H-f(T) să fiecunoscut în întregime. Limnigraful/staţia automată este cel mai indicat/ă. În lipsă se vor luamăsuri ca nivelurile să fie observate tot timpul viiturii. De la caz la caz, observaţiile se vorefectua la intervale de timp de ordinul minutelor sau zecilor de minute.

Măsurătorile de viteză se vor efectua cu ajutorul flotorilor sau cu ajutorul moriştiihidrometrice. În timpul unei viituri se vor efectua mai multe măsurători de viteză desuprafaţă, însă pentru valorificarea lor corectă trebuie să se execute şi unele măsurătoricomplete de viteze cu morişca pe ansamblul profilului.

Pentru măsurarea vitezelor de suprafaţă cu flotori se vor folosi distanţele minimeîntre profile transversale (între profilele plecare - sosire se iau de 2 - 4 ori lăţimea apei) şiun număr de flotori impus de variaţia nivelului, dar minimum 5 grupe de câte 2 flotori.Grupele de flotori trebuie să fie repartizate optim pe lăţimea cursului de apă. Stabilireacelor 5 abscise în profilul mirei trebuie făcută cu precizie. O măsurătoare a vitezelor desuprafaţă cu flotorii poate dura un timp minim de câteva minute.

În timpul măsurătorii vitezei apei cu flotori, nivelul apei trebuie observat şi notat latrecerea fiecărui flotor sau grup de flotori prin 5 abscise.

Dacă se foloseşte morişca hidrometrică pentru măsurarea vitezelor de suprafaţă seva adopta cronometrarea în puncte, 60 secunde. Este indicat ca mărimea unui interval decronometrare să fie de minimum 10 secunde. Numărul de intervale cronometrate va fi par.Notarea semnalelor din intervalele cronometrate se face în mod obişnuit. Dacă intervalelecronometrate sunt sensibil egale, lucrul în punct se poate încheia după patru intervalecronometrate. Numărul de puncte în care se vor măsura vitezele de suprafaţă cu morişcaeste impus de ritmul variaţiei nivelului apei, dar să nu fie mai mic de 5. O măsurătoare deviteză de suprafaţă cu morişca hidrometrică poate dura un timp minim de câteva minute.

La o măsurătoarea de viteze folosind morişca hidrometrică, pentru fiecare verticalăde viteză se notează timpul (minutul) la care se situează mijlocul intervalului decronometrare (de exemplu 12 h 10) şi nivelul apei la miră în acel minut. Dacă măsurareanivelului apei nu se execută concomitent cu măsurarea vitezei apei, atunci se noteazătimpul (minutul) în care al a fost măsurat ( de exemplu 12 h 15).

Măsurătorile asupra vitezei şi nivelului apei se fac pe tot timpul viiturii. Deoarecenumai în mod excepţional se vor putea realiza măsurători complete de viteză, se pot faceurmătoarele simplificări succesive:

- se măsoară numai în 5 verticale (numărul acestora se poate reduce pentru cazuri denecesitate la 3);

- se măsoară în punctele standard cunoscute dar timpul de cronometrare în puncte va fide 60 secunde, intervalele de cronometrare vor fi de 10 secunde şi în număr par; larelativa stabilitate a primelor patru intervale măsurarea pe puncte se poate încheia.

Nu se fac sondaje pentru stabilirea adâncimii apei în timpul măsurătorii (sefoloseşte fie profilul anterior viiturii, fie cel ridicat imediat după viitură).

3.8.9. Precizări cu privire la măsurarea debitului de apă la secţiunile satelit şiizvoare.

3.8.9.1. Secţiuni satelit

Pentru o mai bună cunoaştere a regimului de scurgere al apelor, pe cursurile deapă pe care nu sunt staţii hidrometrice, dar pentru care este necesar să cunoaştem debitulce se scurge, s-au înfiinţat secţiuni de măsurare, numite secţiuni satelit.

Măsurarea vitezei apei în aceste secţiuni se efectuează cu morişca hidrometricăsau cu flotori, aşa cum s-a arătat mai sus.

Măsurătorile de debit în secţiunile satelit se efectuează în general la ape mici şimedii, în aceeaşi zi cu măsurătoarea de debit de la staţia hidrometrică cea mai apropiată,


95

situată în aceleaşi condiţii fizico-geografice, cu elemente morfometrice asemănătoare, cavaloare.

NOTĂ: Secţiunile satelit şi staţiile hidrometrice de bază sunt stabilite de către specialiştiistaţiei hidrologice. În secţiunea satelit se execută lunar 1 - 2 măsurători de debit de apă înalbie liberă.

3.8.9.2. Izvoare

În zona staţiilor hidrometrice se găsesc de multe ori izvoare de apă cu debitesemnificative. Măsurarea debitelor la izvoare este obiect de plan al staţiilor hidrometrice.

Măsurătorile la izvoarele selectate prin planul de activitate sunt efectuate dehidrometri după metodologia cunoscută (metoda volumetrică) şi după indicaţiile date despecialiştii staţiilor hidrologice.

Metoda uzuală de determinare a debitelor lichide este metoda volumetrică.Programul de efectuare a măsurătorilor constă din executarea de măsurători de debite deapă în faze caracteristice ale regimului şi cel puţin câte una pe lună.

3.8.10. Măsurarea debitelor de apă mici

Când secţiunea de măsurare nu oferă adâncimi mai mari de câţiva centimetri serecomandă:

- realizarea unei mici barări a albiei şi fixarea unei ţevi metalice (plastic) prin care săse asigure scurgerea completă a apei la care, după ce se realizează stabilitateacondiţiilor de scurgere, se fac determinări volumetrice. Modificarea albiei trebuiefăcută aval de profilul de bază la suficientă distanţă pentru a nu influenţa nivelurilela miră, amenajările pot fi temporare, iar în cazul în care condiţiile permit, pot fifăcute pe durate de timp mai mari; se utilizează pentru debite mai mici de 1 - 5 l/s.

- utilizarea unui deversor portabil care se foloseşte conform instrucţiunilor careînsoţesc acest utilaj;

- îngustarea secţiunii de scurgere pentru ca apa să aibă adâncimi minime necesareefectuării unei măsurători cu micromorişca complet scufundată; îngustarea serecomandă să se facă aval de profilul de bază, la distanţă suficientă de mirahidrometrică;

- determinarea vitezei apei cu flotori mici adecvaţi fiecărui caz (se folosesc când nueste posibilă măsurarea volumetrică sau folosirea moriştii hidrometrice).

Intensitatea efectuării măsurătorilor de debit este în funcţie de caracterul variaţieidebitelor. Se recomandă să se facă măsurători de debit o dată sau de două ori pe zi, de laun anumit nivel, numit “critic”. Nivelul critic se aproximează în aşa fel încât, la o variaţie denivel de 1 cm, variaţia de debit să nu fie mai mare de 20%. La albii pronunţat instabilenivelul “critic” se va stabili acoperitor. În caz de modificare sensibilă a albiei acest nivel seva actualiza.

3.8.11. Precizări cu privire la măsurarea debitului apei la folosinţe

3.8.11.1. Curgere cu nivel liber.

Pe canale care au curgere cu nivel liber, folosinţe urmărite sistematic, măsurătorilede debite de apă se efectuează prin aceleaşi metode ca şi în cazul profilelor de pe râuri.

Măsurătorile se efectuează în număr de 1 - 2 pe lună.În cazul în care folosinţa nu funcţionează o zi întreagă cu debit constant se va avea

grijă ca atunci când se execută măsurătoarea de debit, pe canal să fie un regim stabil decurgere.


96

Măsurătoarea se va face dupa minimum ½ -1 oră de la pornirea staţiei de pompare(deschiderii stavilei) care asigură accesul apei din râu (lac) la folosinţă. Pe duratamăsurătorii de debit este necesar să nu se efectueze manevre la stavile sau să semodifice debitul pompat (prin pornire/oprire a unor pompe).

La folosinţele urmărite expediţional se execută 2 - 3 măsurători de debit pe an şi seobţin periodic (săptămânal, lunar) numărul de ore zilnice de funcţionare.

3.8.11.2. Curgerea sub presiune

Activitatea hidrometrului este legată de determinarea debitelor captate la folosinţelecu scurgere sub presiune şi constă din efectuarea de citiri sau obţinerea de date laurmătoarele aparate:

1. La aparate cu contorizarea volumelor de apă, citirea (obţinerea) zilnică(săptămânală, lunară) a indexului de la contor de la ora 7. Înscrierea acestuia seva face în formularul tip transmis de staţia hidrometrică.

2. La aparate cu afişare continuă a debitelor captate, citirea şi înscrierea valoriidebitelor zilnic:- la orele 7 şi 17, în cazul folosinţelor cu funcţionare continuă;- înscrierea perioadelor de funcţionare şi a debitelor captate la folosinţele cu

funcţionare discontinuă. Citirea debitelor captate se face la circa ½ oră de lapornirea pompelor.

3. La aparate înregistratoare, se vor obţine diagramele sau fişele cu descifrarea lorcare vor fi transmise la staţia hidrologică spre prelucrare.

4. La alte aparate se vor obţine elementele primare măsurate şi relaţiile de calcul aldebitelor (extrase din cartea tehnică a aparatului) şi vor fi transmise la staţiahidrologică.

NOTĂ: Activităţile de la punctele 1.- 4. se desfăşoară numai pentru folosinţele pentru caredebitele captate nu sunt calculate de către beneficiar. Pentru folosinţele incluse înactivitatea de reconstituire, nedotate hidrometric, se obţin de la beneficiari duratele zilnicede funcţionare a acestora şi debitele instalate.

3.9 Debite de aluviuni3.9.1. Aluviuni în suspensie

3.9.1.1. Aparatură şi procedee folosite la măsurarea debitului de aluviuni însuspensie

3.9.1.1.1.Sticla cu ajutaje

Sticla cu ajutaje (Fig.97) este alcătuită dintr-o sticlă obişnuită de un litru, cu gâtullarg, cu un dop de cauciuc şi cu 2 ajutaje, având o ţeavă dreaptă pentru intrarea apei şiuna curbată pentru ieşirea aerului. Sticla se poate introduce în apă cu ajutorul uneicarcase fixate pe tija de la morişcă sau cu un cablu cu greutate.

Sticla este prevăzută cu 2 perechi deajutaje: una cu diametru mare pentru viteze micide până la 1m/s şi alta cu diametrul mic pentruviteze mari, peste 1 m/s .

La râurile repezi de munte se va folosinumai perechea de ajutaje cu diametrul mic. Lacelelalte râuri ale căror viteze au variaţii mari sevor folosi amândouă perechile de ţevi în funcţiede anumite cote la miră, ce vor fi indicate despecialistul de la staţie.

Fig.97. Sticlă cu ajutaje fixate pe tijă


97

Înainte şi după fiecare folosire sticla trebuie spălată cu apă curată pentru a seîndepărta aluviunile fine ce se depun pe pereţii sticlei. Ajutajele trebuie curăţate cu operiuţă în formă cilindrică confecţionată din păr aspru, iar în lipsă cu o pană de gâscă.Ajutajele trebuie ferite de lovituri pentru a se evita deformarea lor, în special orificiul deintrare a apei care prin deformare poate influenţa proba.

3.9.1.1.2. Batometre

Pentru recoltarea probelor pot fi folosite şi alte aparate numite batometre. Acesteasunt de două tipuri, după modul de recoltare (umplere):

Batometre cu recoltare lentă Batometre cu recoltare rapidă (instantanee)

Dintre batometrele cu recoltare lentă se menţionează batometrul cu vacuum(Fig.98). Acest aparat se compune dintr-un recipient (1) (camera de vacuum şi recoltare)care are de obicei o capacitate de 3 – 6 litri şi este gradat, o pompă (2) (manuală sauacţionată mecanic) pentru rarefierea aerului din camera de vacuum şi un ajutaj (3) care seintroduce în punctul de recoltare. Legăturile între pompă - recipient şi recipient - ajutaj serealizează prin tuburi de cauciuc (4). Închiderea şi deschiderea camerei de vacuum şirecoltarea se realizează printr-un robinet (5).

Batometrul cu vacuum poate asigura ca viteza de intrare a apei în aparat să fiepractic egală cu viteza apei râului în punctul de recoltare. Aparatul este folosit ca etalonpentru verificare şi etalonarea altor aparate.

Dintre batometrele cu recoltare rapidă (instantanee) se menţionează cilindrii cuclape. Cilindrul (1) se introduce în punctul de recoltare cu clapele (2) ridicate şi armateprintr-un sistem simplu de armare – declanşare (3). Prin declanşare, clapele se închidbrusc, trase de arcuri (4).

Aparatul este plasat în punctul de recoltare cu ajutorul unei tije (5).

În acţiunea de recoltare şi filtrare a probelor de aluviuni în suspensie se maifolosesc stative, pâlnii, hârtie de filtru, sticle, bidoane, instalaţii speciale pentru filtrarerapidă, etc..

Fig.98. Batometru cu vacuum şi batometru cu clape b.


98

3.9.1.1.3. Prelevarea probelor

Luarea probelor se face cu sticla cuajutaj sau cu batometru la o adâncime de 7cmde la suprafaţa apei, indiferent de aparatul cucare se recoltează. Adâncimea se socoteşte îndreptul ţevii pe unde intră apa. (Fig.99) Pentruluarea probei se fixează suportul cu sticla pe tijă.Când se pune dopul se va avea grijă ca cele 2ţevi să fie una sub alta pe aceeaşi linie cu tija. Seintroduce sticla în apă cu ţevile în contracurentului apei. Tija se ţine în poziţie verticală iaraparatul este dirijat de curent. După ce sticla s-aumplut complet se scoate afară din apă, sescoate dopul, se agită bine să nu rămână nisipsau mâl pe pereţi şi cu ajutorul pâlniei se toarnă

într-o sticlă obişnuită. Sticlele trebuie numerotate ca să se ţină evidenţa din ce verticale aufost recoltate probele.

NOTĂ: Dacă în timp ce se ia proba, hidrometrul constată că la gura ţevii prin care intrăapa s-au depus frunze sau alte impurităţi care împiedică intrarea normală a apei, proba searuncă şi operaţiunea se repetă.

Pentru recoltarea probelor de aluviuni în suspensie cu batometrul se introduceaparatul în apă cu tija sau cu cablul. Datorită ampenajului, aparatul se dirijează singur pecurentul de apă. Prin construcţie ajutajele sunt pe aceeaşi linie cu tija.

Cablul se foloseşte când probele se iau de pe pod sau la ape mari sau de peanumite construcţii. În aceste cazuri cablul se leagă de vârtej care se introduce în locultijei, iar la capătul de jos al vârtejului se leagă greutatea (“bomba” hidrometrică sau lestul).

Înainte de introducerea aparatului în apă se verifică dacă cele două capace de lacamerele batometrului sunt bine închise şi dacă ţeava de intrare a apei este astupată.

În momentul în care aparatul a ajuns pe punctul de recoltare, prin tragerea cabluluisubţire dispozitivul de închidere a ajutajului de intrare a apei se lasă şi apa începe să intreîn camera din faţă. După ce camera s-a umplut (când nu apar bule de aer) se scoateaparatul din apă ţinându-l mereu în poziţie orizontală pentru ca apa să nu treacă dintr-ocameră în cealaltă.

Golirea apei din cameră se face prin deschiderea căpăcelelor de la cele douăorificii; se desface întâi căpăcelul de la coadă ca să se scurgă apa din camera din spate,apoi căpăcelul din faţă pentru a putea turna apa din prima cameră într-o sticlă.

În timpul transferului apei, aparatul trebuie bine agitat ca să nu rămână aluviuniînăuntru.

Toată cantitatea de apă recoltată trebuie turnată în sticlă, având grijă să nu rămânăaluviuni depuse pe pereţii aparatului. Turnarea probelor se va face întotdeauna cu ajutorulunor pâlnii mari. Dacă în timpul turnării se varsă apă pe jos, se aruncă întreaga cantitatedin proba respectivă şi luarea probei se repetă. De asemenea, dacă sticla în care setoarnă proba nu se umple până la semnul care indică un litru, proba se aruncă şi serecoltează alta.

Cantitatea de apă ce trebuie recoltată la o verticală depinde de turbiditatea(tulbureala) apei. Când apa este puţin tulbure sau tulbure, este suficient un litru pentrufiecare probă. La râurile de deal şi de şes, când apa este limpede se recoltează 2 - 3 litri.La râurile de munte în perioada când apa este limpede proba pe o verticală trebuie săconţină 3 litri ajungând până la 10 litri atunci când apa este foarte limpede. Probele se iauîn sticle sau în damigene separate pentru fiecare verticală .

Fig.99. Proba se recoltează la oadâncime de 7 cm, măsurată de lasuprafaţa apei până la ţeava de intrare aapei.


99

3.9.1.1.4. Filtrarea probelor şi împachetarea filtrelor

Înainte de a pune proba la filtrat se pregătesc filtrele, se face înscrierea datelor dela măsurătoare (data, ora, apa, nr. verticalei, punctul standard din care s-a luat proba,adâncimea, numărul sticlei) pe plicuri şi filtre.

Hârtia de filtru şi plicul poartă ştampila laboratorului care a cântărit, un număr deordine şi greutatea sa în grame.

În “Carnet măsurători debite” se notează volumul probei, numărul filtrului înscris pefiltru şi plic la laboratorul staţiei hidrologice.

Filtrarea se face cu ajutorul stativelor. Pentru a nu se încurca sticlele şi filtrele, serecomandă ca alături de pâlnia în care s-a pus filtrul să se aşeze plicul, iar în faţa stativuluisă se aşeze sticlele care urmează să fie filtrate.

În timpul iernii filtrarea se face într-o încăpere încălzită ca să nu îngheţe apa, iarvara într-un loc ferit de vânt ca să nu se depună praf sau alte impurităţi depuse pe filtre.

Înainte de întrebuinţare, stativul şi pâlniile trebuie şterse de praf cu o bucată depânză umedă.

După golire, sticla se clăteşte cu apă curată până nu mai rămân aluviuni pe pereţiiei. Apa folosită pentru clătire se va turna în filtru şi nu se va socoti la cantitatea (volumului)de apă filtrată.

Când cantitatea de aluviuni este prea mare, atunci proba se va turna în două saumaximul trei filtre. Filtrele acestei probe se pun în acelaşi plic.

Pregătirea şi împachetarea filtrelor se face conform indicaţiilor (Fig.100 – 109).

Fig.100. Hârtia de filtru se găseşte înplic, împăturită în patru, cu numărulde ordine deasupra.

Fig.101. Se desface hârtia împăturităîn două, cu numărul pe cealaltă parte

Fig.102. Sfertul din dreapta se strânge în două,înapoi, încât numărul de ordine să fie înăuntru

Fig.103. Prin îndoirea sfertului dindreapta se obţine această formă.


100

Fig.104. Se mai împătureşte odată îndouă, aducând jumătatea din stângapeste jumătatea din dreapta.

Fig.105. Se prind cu mâna stângă trei foi dinfaţă şi cu mâna dreaptă se desface hârtia înformă de pâlnie, în aşa fel încât numărul deordine să rămână pe partea din afară.

Fig.106. Se introduce filtrul în pâlnie,cu porţiunea formată din trei foi petăietura pâlniei. După filtrare se lasăhârtia în pâlnie până se usucă.

Fig.107. După ce s-a uscat, se scoate filtruldin pâlnie şi se desface ca în această figură.

Fig.108. Se împătureşte din nou în patruFig.109. Se pliază capătul filtrului în josca aluviunile să nu se risipească şinumărul de ordine să fie deasupra.


101

Când s-a filtrat întreaga cantitate de apă recoltată, se iau sticlele de pe stativ, iarfiltrele se lasă până se usucă bine, acoperindu-se cu plicurile respective.

Pentru a nu se depune praf sau gunoaie pe filtre, se aşează peste pâlnii o bucatăde carton sau de ziar.

După ce filtrele s-au uscat, nu se vor mai lăsa în pâlnii deoarece se poate întâmplaca aluviunile să fie spulberate.

Filtrele se împachetează conform indicaţiilor date în figuri şi se introduc fiecare înplicul său pe care s-au completat datele; se lipesc plicurile şi se completează buletinele.

Hidrometrul înscrie datele notate pe plic şi filtre în buletine cu datele dinmăsurătorile de aluviuni în suspensie, completând următoarele coloane:

nr. curent; ziua; ora; nivelul la miră; nr. verticalelor; abscisa verticalei de unde s-a recoltat proba (distanţa în metri pe orizontală de

la reper); adâncimea de recoltare; numărul filtrului; volumul probei.

La observaţii se notează cu ce aparat s-au recoltat probele.Pentru fiecare lună se completează câte un buletin separat pentru probele "simple"

(probe unice). În cazul măsurătorilor complete sau "simplificate" se completează câte unbuletin pentru fiecare măsurătoare.

Plicurile şi filtrele se păstrează într-o cameră curată, ferită de umezeală. Laînceputul lunii următoare sau la prima deplasare a specialistului de la staţia hidrologică,plicurile cu filtre se predau împreună cu un exemplar din buletinele pentru înregistrareamăsurătorilor. În cazuri excepţionale, numai la dispoziţiile date de staţia hidrologicăplicurile cu filtre vor fi expediate staţiei prin poştă.

3.9.1.2 Măsurători complete de aluviuni în suspensie

Măsurătorile de aluviuni în suspensie complete sunt acele măsurători în cadrulcărora în unele verticale de viteză probele de aluviuni se iau în toate punctele de măsurarea vitezei, iar în restul verticalelor probele se iau numai din punctul 0,6 h.

Probele de aluviuni din toate punctele standard se vor lua din două grupuri deverticale: un grup de verticale fixe din care se vor lua obligatoriu probe la toatemăsurătorile de debite de aluviuni executate la staţia hidrometrică şi un grup de verticalesuplimentare, caracteristice din punct de vedere al debitului de aluviuni, care se vorschimba în funcţie de condiţiile în care se face măsurătoarea.

Ca verticale fixe pentru debitele de aluviuni se vor alege verticalele fixe de vitezăluate din două în două. Stabilirea verticalelor fixe, din care se vor lua probe de aluviuni dintoate punctele standard, se face de către specialiştii de la staţia hidrologică.

În cazul punctelor standard a căror distanţă de la fund este mai mică de 18 cm sevor lua probe de aluviuni cu sticla cu gâtul îngust fără ajutaje, introdusă în apă în punctulrespectiv, în poziţie puţin înclinată.


102

Odată cu efectuarea măsurătorilor complete se recoltează şi probe simple dinpuncte de la suprafaţă.

Probele de apă prelevate se trec în sticle pe care sunt înscrise cu vopsea sau peetichete numărul verticalei şi al punctului de recoltare.

În "Carnet măsurători debite" se completează numărul sticlei cu probele de apă.

NOTĂ: Verticalele în care trebuiesc recoltate probe de apă din toate punctele standard vorfi notate (cu vopsea) pe cablu, balustrada podului sau a punţii hidrometrice.

3.9.1.3. Măsurători simplificate de aluviuni în suspensie

În situaţia producerii unor ape mari, când nu se pot efectua măsurători completedatorită condiţiilor dificile, se procedează la efectuarea măsurătorilor simplificate.

a) Măsurători de aluviuni la "0,6h". În acest caz hidrometrul va lua probe dealuviuni în toate verticalele de viteză fixe şi suplimentare numai în punctele "0,6h", la care se măsoară şi viteza apei.

b) Măsurători de aluviuni la "suprafaţă". În acest caz hidrometrul va lua probede aluviuni în toate verticalele fixe şi suplimentare de viteză numai în punctelede viteză de la "suprafaţă".

În "Carnet măsurători debite"se notează pentru fiecare verticală numărul sticlei cuproba prelevată.

3.9.1.4. Măsurători simple (probe unice) de aluviuni în suspensie

Prin măsurarea simplă de aluviuni în suspensie se înţelege acea măsurătoare încare se iau probe de apă, numite probe "simple" (unice) în una sau două verticale fixenumai la suprafaţă, fără a se măsura viteza apei.

Aceste măsurători se execută de către hidrometru împreună cu observaţiile vizualeasupra turbidităţii (tulburelii) apei.

Probele se recoltează în funcţie de nivelul "limită" (corespunzător QUm). Nivelullimită, verticalele de la care se recoltează probe şi numărul probelor în timp, se stabilescde către specialistul de la staţia hidrologică. În timpul apelor mari se recoltează probe desepe toată perioada cât durează viitura, obligatoriu şi pe vârful viiturii.

Sub nivelul "limită" se recoltează un număr restrâns de probe simple, de obicei laun interval de 7 zile.

Programul de prelevarea probelor simple (unice) este trecut de specialistul de lastaţia hidrologică în "Caietul de sarcini".

3.9.2. Aluviuni târâte

3.9.2.1. Aparatura folosită

Aparatele frecvent folosite la noi în ţară sunt: batometrul capcană (tip ISCH) şibatometrul sită.

3.9.2.1.1. Batometrul cu capcană (Fig.110)

Acesta se compune dintr-o cutie (carcasă) de formă hidrodinamică în care segăseşte o tavă cu grătar cu jaluzele îndreptate în sens contrar scurgerii (spre aval), dinampenaj şi lest. Aparatul captează în general particulele cu dimensiuni până la 12 mm.


103

3.9.2.1.2. Batometrul sită (Fig.111)

Acesta se compune dintr-o ramă de metalde care este prinsă o plasă cu ochiuri mici, avândpartea interioară deschisă. În general capteazăaluviunile mai mari de 15 mm. Detaliileconstructive şi dimensiunile caracteristicespecifice fiecărui tip de aparat, sunt redate îninstrucţiunile tehnice de exploatare a aparatelor.

3.9.2.2. Recoltarea probelor de aluviuni târâte

Recoltarea probelor se execută obligatoriu o dată cu recoltarea probelor de aluviuniîn suspensie. Probele se recoltează din minimum 5 verticale fixe unde se măsoarădebitele complete de aluviuni în suspensie. Batometrul-sită (R). Verticalele sunt indicatede personalul staţiei hidrologice.

Din fiecare verticală se iau câte 3 probe cu acelaşi timp de recoltare.Recoltarea probelor se face prin scufundarea batometrului pe fundul albiei,

deschiderea capacului de acces şi recoltarea aluviunilor târâte într-un anumit interval detimp (conform instrucţiunilor tehnice de folosire a aparatului).

Dacă se constată că materialul recoltat este în cantitate mai mică de 50 g sau încantitate mai mare (aluviunile au umplut grătarul şi depăşesc ecartul interior) se admitemodificarea timpilor. Acest lucru se va menţiona în carnet în dreptul verticalei respective.

După un timp T (minute) înregistrat la cronometru, batometrul se extrage din apă şialuviunile reţinute în interior se cântăresc.

Hidrometri înscriu probele recoltate în "Carnetul de măsurători de debite de aluviunitârâte". Probele de aluviuni târâte împreună cu "Carnetul de măsurători" sunt predate lastaţia hidrologică.

3.10. Sedimente din patul albiei

3.10.1. Echipamente utilizate

Recoltarea din albia minoră (sub apă) se face cu sonda şi draga, iar din albiamajoră (recoltare la uscat) cu o lopată obişnuită.

Fig.110. Batometrul cu capcană

Fig.111. Batometrul sită


104

3.10.1.1. Sonda

Sonda (Fig.112) este alcătuită dintr-un cilindru (1), a cărui parte inferioară (4) seataşează prin înşurubare. Această parte finală este prevăzută cu două fante (2) şi douăcuţite fixe (3), iar muchia inferioară este zimţată. Prin învârtirea sondei cu o tijă (5), încilindru pătrund aluviuni. După ce sonda a recoltat suficiente aluviuni, prin rotire Inversă,cu două cuţite mobile ataşate axului (6) se închid fantele şi proba poate fi scoasă.

3.10.1.2. Draga

Draga (Fig.113) este alcătuită din două fălci (1) în formă de sectoare circularearticulate între ele şi lestate cu plumb (2) pentru o bună pătrundere a cuţitelor (3) fălcilor înteren şi pentru închiderea aparatului la scoaterea lui din teren.

Fălcile se deschid printr-un cablu (4) şi se eliberează pentru închidere printr-opiedică (5) trasă de la suprafaţă. Cablul (6) serveşte la ridicarea cupei. Dacă între fălci seprind pietre care împiedică închiderea, operaţia de recoltare se repetă.

3.10.2. Recoltarea probelor de sedimente din patul albiei

Probele de aluviuni din patul albiei se recoltează de la staţiile hidrometrice situateîn sectoare de râu cu anumite particularităţi din punct de vedere al dinamicii albieideterminate de: natura rocilor, gradul de defrişare, lucrări agricole necorespunzătoare,diferite lucrări în albie, etc..

Pentru determinarea gradului de mobilitate al albiei este necesar să se recoltezeprobe din aluviunile depuse în albia râului în profilul de măsurare al staţiei hidrometrice.

În general se stabilesc (funcţie de mobilitatea albiei) 2 - 3 verticale de recoltare aprobelor în albia minoră şi 1 - 2 verticale în albia majoră.

Probele trebuie recoltate în cursul anului după viiturile cele mai importante.Numărul probelor nu va fi mai mic de 4. Este obligatoriu ca probele de aluviuni din patulalbiei să fie recoltate odată cu probele de aluviuni în suspenie.

Probele se recoltează din primii 10 - 15 cm de la suprafaţa stratului de sedimente.Cantităţile de aluviuni recoltate din fiecare verticală trebuie să aibă aproximativ

acelaşi volum şi să reprezinte ca mărimi de particule ce este mai caracteristic părţilor dealbie în care se situează verticalele de recoltare.

Fig.112. Sondă pentru recoltataluviuni din patul râurilor

Fig.113. Dragă pentru recoltataluviuni din patul râurilor


105

Toate probele recoltate din verticalele unui profil se amestecă la un loc într-o probăglobală de granulometrie medie.

Recoltarea unei probe se face astfel: proba recoltată (cu sonda, draga sau lopata) se răstoarnă în tavă; se scurge apa din tavă şi se întinde proba pe o bucată de pânză ca să se scurgă

toată apa; se amestecă proba foarte bine cu o scafă, după care se întinde într-un strat de

aceeaşi grosime; din proba globală se ia o parte (un sfert, o jumătate etc.) funcţie de mărimea probei

şi a granulelor. greutatea probei globale depinde de diametrul maxim al aluviunilor depuse

(sedimente) şi anume:- când diametrul maxim al aluviunilor este mai mare de 7 cm (bolovani), greutatea

probei globale trebuie să fie de circa 10 kg;- dacă diametrul maxim al aluviunilor este cuprins între 3 şi 7 cm (pietriş), greutatea

probei globale va fi de 3-5 kg;- dacă diametrul maxim al pietrişului e cuprins între 1 şi 3 cm, greutatea probei

globale va fi de circa 1 kg;- pentru diametrul maxim sub 1 cm, proba medie va fi de câteva sute de grame.

Proba medie se introduce într-un săculeţ de pânză tare.Pe o foaie de hârtie se vor completa următoarele date: râul, staţia hidrometrică,

data recoltării, greutatea şi diametrul fiecărui bolovan mai mare de 8 - 10 cm care a făcutparte din proba medie, dar care nu se mai introduce în săculeţ.

4. SUPRAVEGHEREA SECTOARELOR DE RÂU ŞIFOLOSINŢELOR DIN ZONA ARONDATĂ

Pe sectorul de râu arondat, hidrometrul desfăşoară următoarele activităţi specialelegate de cunoaşterea influenţelor umane asupra scurgerii:

1. Identifică şi inventariază periodic, toate punctele de captare/restituţie, acumulărilede mică capacitate (acumulări de importanţă locală).

Frecvenţa deplasărilor pe teren ale hidrometrului necesare acestui scop, este înfuncţie de tipul folosinţelor din zonă, fiind mai rară în cazul existenţei unor captări/restituţiide apă cu scop de alimentare a populaţiei şi ferme zootehnice, industrie locală, în cazulunor acumulări şi mai mare în cazul irigaţiilor locale. În perioada irigaţiilor se realizeazăminimum o deplasare lunară.

2. Localizează amplasamentele punctelor de captare/restituţie, a barajeloracumulărilor locale în raport cu confluenţa unor cursuri de apă, poduri rutiere sau C.F. (senominalizează artera de circulaţie) în raport cu secţiunea staţiei hidrometrice. Localizarease exprimă în km.

3. Participă împreună cu dispecerul de la staţia hidrologică, la determinarea(evaluarea) debitelor instalate ale folosinţelor.


106

Această activitate se realizează prin măsurători directe (cu morişca hidrometrică, cuflotori etc.) sau prin identificarea tipurilor de pompe existente şi a debitului instalat alacestora. Informaţiile obţinute în urma desfăşurării activităţilor de la punctele 1 - 3 se trecîntr-un tabel de forma Tabelului 1:

Tabelul 1

Nr.crt. Râul Denumireafolosinţei

Scopul funcţionării Localizare Qinst(l/s)

5. INFORMĂRI ŞI AVERTIZĂRI

La staţia hidrometrică, activitatea de informare şi avertizare hidrologică constă întransmiterea la timp şi conform fluxului informaţional a datelor hidrometrice şipluviometrice obţinute din măsurători şi efectuarea observaţiilor privind evoluţiahidrometeorologică.

Pentru realizarea sarcinilor de informare hidrologică se impune îndeplinireaurmătoarelor obligaţii de lucru:

a) efectuarea riguroasă a programului de observaţii şi măsurători, acordând oatenţie deosebită în situaţiile de ape mari şi de alertă hidrologică. Situaţia dealertă hidrologică se instituie atunci când: precipitaţiile ating pragurile critice de avertizare; hidrometrul primeşte mesajul "alertă hidro"; hidrometrul constată depăşirea cotei de alertă hidrologică sau alte

fenomene periculoase (poluanţi, blocaje de gheţuri, etc.)b) transmisia operativă a informaţiilor (date hidrologice, pluviometrice, observaţii înlegătură cu evoluţia hidrometeorologică) la unităţile superioare - colectoare (staţiahidrologică, staţia meteorologică, dispecerat de ape);c) înscrierea datelor în mod corect în documentele staţiei hidrometrice privindinformarea hidrologică (Tab.1 - 4, 9, 10);d) cunoaşterea cotelor de alertă hidrologică, a cotelor de apărare (atenţie,inundaţie, pericol) şi a pragurilor critice de precipitaţii;e) cunoaşterea modului de exploatare a sistemului de transmisie şi obligaţia deîntreţinere corespunzătoare a acestuia şi a sursei de energie;f) cunoaşterea circuitelor informaţiilor de la staţia hidrometrică la unităţile colectoareşi chiar la CNPH (Centrul Naţional de Prognoze Hidrologice);g) cunoaşterea circuitelor de rezervă ale transmisiei de date pentru a asigura fluxulinformaţional şi pe alte canale, nu numai pe cel principal;h) asigurarea efectuării observaţiilor şi măsurătorilor în orice situaţie severă:distrugerea instalaţiilor hidrometrice, inundarea acestora, imposibilitatea accesuluila miră etc.. Hidrometrul trebuie să respecte întocmai indicaţiile şi instrucţiunile datede unitatea superioară (staţia hidrologică sau serviciul hidrologic) şi planurile deacţiune pentru urmărirea hidrometrică a apelor mari excepţionale;i) cunoaşterea şi respectarea normelor de tehnica şi securitatea muncii.


107

Programul de lucru ce se desfăşoară la o staţie hidrometrică privind observaţiile deniveluri şi măsurarea precipitaţiilor este dat în tabelele de mai jos :

Programul de lucru la staţia hidrometrică privind observaţiile de niveluri şimăsurarea precipitaţiilor

Tabelul 1

Situaţii normale (fărăviituri)

- observaţii de niveluri - orar de iarnă: 7 şi 17 (h)- orar de vară: 6 şi 18 (h)

- măsurători de precipitaţii - orar: 7 şi 19 (h) - pentru TM2şi RM2 şi la 20 h (x)

Tabelul 2

Situaţii de alertăhidrologică

(viituri, ploi mari)

observaţii deniveluri şi

măsurători deprecipitaţii

- fenomene de durată (xx) - orar: 1, 4, 7, 10,13, 16, 19 şi 20(h)

- fenomene intense descurtă durată - orar stabilit

(x) – ora de măsurare a precipitaţiilor în scopuri climatologice (TM2 şi RM2) comportăo corecţie de fus orar care se comunică de către serviciile metorologice.

(xx) – observaţii de niveluri în cazul depăşirii cotelor de apărare (conform capitolului1.4) se efectuează în felul următor:

Tabelul 3Cote Suprafeţe de bazin Interval de măsurare,

transmitere (ore)

Atenţie- mari- medii- mici

331

Peste cota de inundaţie şipericol*

- mari (în perioada fără precipitaţiişi în descreştere) 1

* în situaţii excepţionale se fac citiri la miră cu frecvenţe mai mici de 1 oră

Tabelul 4Cote Suprafeţe de bazin Interval de măsurare,

transmitere (ore)

Atenţie – inundaţie- mari (în perioada cu precipitaţii)- medii- mici

33

mai mic de o oră

Peste cota de inundaţie şipericol

- mari- medii- mici

11

mai mic de o oră

NOTĂ: Pentru fiecare staţie hidrometrică, intervalele de măsurare şi transmitere (ore,minute) se precizează în caietul de sarcini.

Transmiterea nivelurilor se face imediat după depăşirea cotei de atenţie şi încontinuare până la situarea nivelurilor sub cotele de atenţie.

Precipitaţiile se măsoară la sfârşitul ploii sau după întreruperi mai mari de ojumătate de oră şi se transmit imediat după măsurare sau, fără a întârzia mai mult de ooră, la ora standard următoare.


108

5.1. Informare şi avertizare pluviometrică

Hidrometrul are obligaţia să efectueze măsurători de precipitaţii, zilnic, la oreleprevăzute în program şi să le transmită în mod operativ, independent de starea râului(normală sau de ape mari).

În cazurile de instalare a unui al treilea vas pluviometric sau a unui al doilea setpluviometric, determinările în cele două scopuri (hidrologic, climatologic) se pot faceseparat.

În cazul în care hidrometrul primeşte mesajul “alertă hidro”, el va începe în acelmoment să efectueze, măsurători asupra precipitaţiilor căzute la orele standard.

Măsurătorile de precipitaţii la orele standard se înscriu în fişa privind precipitaţiilemăsurate la orele suplimentare standard.

Măsurătorile la orele standard se vor efectua de către hidrometru chiar dacă nu aprimit mesajul “alertă hidro”, dar constată ploi deosebite în cantităţi mari şi de lungădurată.

După fiecare măsurătoare datele pluviometrice se transmit la unitatea de colectare,iar în cazul că nu se poate lua legătura cu aceasta, va transmite datele printr-unul dincircuitele de rezervă.

În cazul în care cantităţile de precipitaţii măsurate la intervale de timp de 3 oredepăşesc 15 mm sau sunt mai mari de 25 mm în intervale de timp de 6 ore, ploilerespective se consideră periculoase şi ca atare, hidrometrul le va transmite la unităţilesuperioare sub formă de avertizare pluvio.

În cazul în care hidrometrul nu a primit mesajul “alertă hidro” dar constată că ploaiacăzută are caracter torenţial, depăşeşte pragurile critice într-un interval mai scurt de 3 ore,el va transmite imediat cantitatea şi durata ploii sub formă de mesaj “avertizare pluvio”.

Pentru a înţelege mai bine sarcinile ce revin hidrometrilor în cazul ploilor puternice,se dau mai jos următoarele exemple:

a) hidrometrul primeşte la ora 11 mesajul de “alertă hidro”. El va începe să măsoareşi să transmită precipitaţiile de la prima oră standard (13). La ora 16, constatânddepăşirea pragului critic de precipitaţii, transmite avertizarea pluvio odată cuvaloarea precipitaţiei:

Tabelul 5Ora 13 16 19 22 01 04Cantitatea (mm) 12 17 3 0 2 0Avertizare pluvio încetarea transmisiei

b) hidrometrul nu primeşte mesajul de alertă dar constată (ora 7) începerea unei ploi;apreciind că este posibilă depăşirea pragului critic de precipitaţii, măsoară şitransmite precipitaţiile până la terminarea ploii sau până la dispoziţia de încetare alucrului:

Tabelul 6Ora 10 13 16 19 22Cantitatea (mm) 16 9 12 7 0Încetat transmisia


109

c) o ploaie torenţială deosebită se produce într-un interval de timp care seîncadrează între orele standard. Fie că a primit sau nu mesajul “alertă hidro”,hidrometrul măsoară şi transmite precipitaţia imediat după încetarea ploii.

d)Tabelul 7

Ora 04 05,15Cantitatea (mm) 48Avertizare pluvio

Tabelul 8

Administraţia Bazinală de Apă ...............

Staţia hidrologică ....................................

Râul .......................................................

Staţia hidrometrică..................................

EVIDENŢAinformaţiilor şi avertizărilor transmise cu privire la ploile măsurate la orele suplimentare

(standard)

Nr. crt. Luna Ziua OraCantitatea de

precipitaţii(mm)

Unitatea lacare a

transmis

Persoanacare aprimit

Observaţii

0 1 2 3 4 5 6 7

5.2. Informare şi avertizare hidrologică

În perioada cu ape normale, hidrometrul are următoarele sarcini:a) măsurarea şi transmisia nivelului apei de două ori pe zi la orele standard (Tab.1 - 3);b) executarea de observaţii vizuale la staţia hidrometrică şi pe sectorul amonte şi aval

de aceasta şi măsurători asupra fenomenelor de iarnă şi a stratului de zăpadă cufrecvenţa conform instrucţiunilor şi transmiterea acestora zilnic. În cazul în carefenomenul de iarnă (zăpadă, blocaje etc.) poate influenţa în mod substanţialscurgerea sau regimul nivelurilor, prezenţa acestui fenomen se va transmiteoperativ;

c) măsurarea debitului de apă în conformitate cu instrucţiunile. O atenţie deosebită seva acorda măsurătorilor din perioada cu gheaţă care se vor transmite operativ decătre hidrometru la staţia hidrologică.


110

În perioada de "alertă hidro" sarcinile hidrometrului se amplifică şi activitatea sadevine deosebit de importantă şi implică un grad foarte înalt de responsabilitate şioperativitate.

În aceste cazuri, hidrometrul se deplasează imediat la staţie urmând a efectua cucaracter de permanenţă programul de lucru prevăzut. Sarcinile hidrometrului în situaţia dealertă hidrologică sunt următoarele:

a) măsurarea nivelului apei de mai multe ori pe zi la intervale de timp scurte stabilite înmod concret (de către staţia hidrologică) pentru fiecare staţie hidrometrică în funcţiede caracteristicile bazinului hidrografic corespunzător, importanţa sa în elaborareaavertizărilor şi prognozelor hidrologice precum şi de situaţia nivelului apei (peste cotade alertă, peste cota de atenţie, peste cota de inundaţie). Hidrometrii de la staţiahidrometrică care controlează bazine indicatoare (avertizoare) vor efectua citiri şitransmisii de niveluri cel puţin orar. Observaţiile se înscriu în fişa privind scurgerearâului în situaţia de "alertă hidrologică" :

Tabelul 9

EVIDENŢAinformaţiilor şi avertizărilor transmise cu privire la scurgerea râului

în situaţiile de alertă hidrologică

Nr.crt. Luna Ziua Ora H(cm) Unitatea care atransmis

Persoana care aprimit Observaţii

b) măsurarea debitelor de apă atât în faza de creştere, cât şi în faza de scădere aundei de viitură conform instrucţiunilor;

c) transmiterea nivelurilor la staţia hidrologică sau meteorologică colectoare la orelestandard stabilite împreună cu precipitaţiile (Tab.1 - 4); transmisia se va efectua petoată perioada de viitură până când se primeşte indicaţia din partea unităţiisuperioare să se înceteze transmisia sau în lipsa acestei indicaţii până când nivelulapei scade sub cota de "atenţie", sau alte valori prag prestabilite mai mici decât cotade “atenţie”;

d) transmiterea nivelurilor la organele locale sau la obiectivele economice prestabilite,imediat după atingerea cotei de "atenţie" şi în continuare până când nivelul a scăzutdin nou sub cota de "atenţie". În cazuri speciale transmisia se va efectua la praguriprestabilite care pot fi situate chiar sub cota de "atenţie";

e) asigurarea observaţiilor de niveluri, în cazul în care mira este distrusă sau depăşită,prin montarea de mire provizorii în puncte dinainte stabilite în planurile de acţiunepentru urmărirea hidrometrică a apelor mari excepţionale.

Hidrometrul are obligaţia de a măsura nivelul şi debitul apei la unele folosinţeconform programului de activitate înscris în "Caietul de sarcini".

În perioadele de ape critice (viituri, ape minime), hidrometrul va transmite în modoperativ datele hidrometrice rezultate de la folosinţele existente în supraveghere (debitelemari provenite din descărcări, debitele mici datorate utilizării excesive).


111

5.3. Informare şi avertizare asupra poluării apei

Procesele de poluare a apelor din râuri fac parte din categoria fenomenelorpericuloase, cu efecte dăunătoare asupra captărilor pentru alimentările cu apă potabilă,industrială, pentru irigaţii, etc..

Semnalarea apariţiei poluanţilor apei constituie o sarcină de serviciu pentruhidrometri de la staţia hidrometrică.

Procesele de poluare se recunosc după apariţia la suprafaţă sau în masa apeirâului a unor substanţe străine de compoziţia ei normală, rezultate din deversărileindustriale, miniere sau de altă natură.

Procesele de poluare se pot observa în sectorul staţiei hidrometrice direct sauindirect şi sunt materializate prin:

• transport de reziduuri petroliere la suprafaţa apei;• transport de coloranţi şi reziduuri de naturi diferite: cărbune, detergenţi, borhot de la

fabricile de zahăr etc.;• apariţii de peşti morţi pe râuri.

Hidrometrul are sarcina ca, o dată cu efectuarea programului de observaţii şimăsurători la orele standard sau suplimentare, să facă observaţii şi asupra aspectelor deimpurificare a apei urmărind în special culoarea şi transparenţa.

În situaţiile în care hidrometrul sesizează existenţa unor procese de poluare, areobligaţia să transmită imediat avertizarea la unitatea colectoare şi să recolteze o probă deapă de 1 litru pe care să o conserve şi să o transmită în cel mai scurt timp la laboratorul dehidrochimie.

Avertizarea se transmite clar, indicându-se natura poluării, precum şi întinderea pelăţimea râului şi se înscrie în fişa cu privire la poluarea râului.

Tabelul 10

EVIDENŢA

avertizărilor cu privire la poluarea râului

Nr. crt. Luna Ziua OraConţinutulinformaţieitransmise

Unitatea lacare a

transmisPersoana

care a primit Observaţii

0 1 2 3 4 5 6 7

5.4. Informarea şi avertizarea asupra altor fenomene periculoase

Pe râu, în sectorul staţiei hidrometrice, se pot produce o serie de fenomene cuefecte importante asupra localităţilor şi zonelor învecinate.

Astfel de fenomene locale pot fi: alunecări de teren, surpări de maluri, blocări dealbie de orice natură, distrugeri de poduri, inundarea unor întreprinderi, băltirea apei pesuprafeţe agricole întinse ş.a..

Hidrometrul are obligaţia să transmită unităţilor coordonatoare informaţiile privindproducerea unor fenomene periculoase. Efectuarea transmisiei informaţiilor se va face


112

imediat după constatarea acestor fenomene. Hidrometrul va instrui în acelaşi sens şipersoanele care îl ajută în activitate.

Conţinutul transmisiei se înscrie în fişa de evidenţă a avertizărilor cu privire lapoluarea râului.

6. PRECIZĂRI PRIVIND ÎNTREŢINEREA SECTORULUI DE RÂU

În afara efectuării programului de observaţii şi măsurători periodice, hidrometrulparticipă la întreţinerea albiei pe sectorul de râu arondat şi în secţiunea staţieihidrometrice.

În acest scop execută:• cosirea ierbii de pe diguri pe sectorul arondat;• lucrări de întreţinere a digurilor şi a albiilor, indicate de staţiile hidrologice şi de

sistemele hidrotehice;• înlăturarea din albie, din zona staţiei hidrometrice, a unor gunoaie, plutitori, a altor

elemente care împiedică desfăşurarea în bune condiţii a măsurătorilor de niveluri şidebite (obstacole ce pot fi înlăturate cu mijloace proprii sau ale factorilor locali, ex.:primărie);

• sesizarea staţiilor hidrologice despre obstacolele din albie care nu pot fi înlăturate cumijloace proprii (ex: gunoaie depozitate, apariţia unor conuri de dejecţie, a unorplutitori de mari dimensiuni blocaţi, barări temporare ale cursului apei, etc.);

• sesizarea organelor locale cu privire la depunerea în albie (pe sectorul arondat) degunoaie, surse de obturare a secţiunii de curgere (ex. barări locale în anumiteperioade pentru diferite scopuri: distilerii, irigaţii, etc.) şi solicitarea acestora pentru alua măsuri legate de remedierea situaţiei.

7. DOCUMENTELE STAŢIEI HIDROMETRICE

Fiecare staţie hidrometrică dispune de o serie de imprimate, registre, etc. careconstituie documentele staţiei.

Toate aceste documente trebuie păstrate de hidrometru în perfectă ordine şi să leprezinte celor care îndrumă şi controlează activitatea staţiei hidrometrice ori de câte ori ise cer.

Carnetele, fişele şi registrele de înregistrare a datelor din observaţii şi măsurătorireprezintă documentele de bază în care hidrometrul înscrie toate datele obţinute dinactivitatea pe care o desfăşoară. Acestea trebuie să fie ţinute în ordine, curate, înscriereadatelor facându-se cu regularitate şi citeţ.

Pe data de 2 a lunii următoare hidrometrul are obligaţia să expedieze, prin poştă, lastaţia hidrologică carnetele şi fişele cu observaţii şi măsurători lunare, precum şidiagramele de limnigraf.

Jurnalul staţiei hidrometrice şi Planul de acţiune pentru ape mari,excepţionale

Jurnalul staţiei hidrometrice reprezintă de fapt "buletinul de identitate" al staţieihidrometrice respective, în acesta fiind înscrise toate datele ce se referă la istoricul staţiei


113

de la înfiinţare, condiţii fizico-geografice, program de activitate etc. (jurnalul estereactualizat periodic de staţiile hidrologice în colaborare cu serviciile hidrologice – veziAnexe, pag.117).

Planul de acţiune pentru ape mari, excepţionale conţine toate acţiunile pe carehidrometrul trebuie să le întreprindă în cazul producerii apelor mari, asigurarea întreguluicomplex de observaţii şi măsurători în asemenea situaţii. Este necesar ca hidrometrulsă-şi însuşească foarte bine toate acţiunile pe care trebuie să le întreprindă şi modul derealizare (vezi Anexe, pag. 117).

Caietul de sarcini este caietul în care sunt înscrise, detaliat, pe capitole, toatesarcinile pe care le are de îndeplinit hidrometrul. Acest caiet trebuie să fie permanent înatenţia hidrometrului şi să fie păstrat în bune condiţiuni. Caietul de sarcini va fi completat,ori de câte ori este cazul cu noi sarcini pe care hidrometrul le primeşte de la organultutelar (vezi Anexe, pag.127).

Jurnalul moriştii hidrometrice reprezintă jurnalul în care se ţine evidenţamăsurătorilor efectuate cu morişca hidrometrică. Pentru fiecare morişcă există unasemenea jurnal, în care hidrometrul este obligat să înscrie fiecare măsurătoare efectuatăcu morişca respectivă imediat după terminarea măsurătorilor. După evidenţa măsurătorilorţinută în acest jurnal se face etalonarea moriştilor. Dacă o morişcă hidrometrică estetransferată la o altă unitate, jurnalul este transmis odată cu ea.

Jurnalul unei morişti hidrometrice este deschis la intrarea ei în funcţiune şi seînchide odată cu scoaterea ei din uz (vezi Anexe, pag.129).

Registrul de evidenţă a informaţiilor şi avertizărilor transmise, se foloseşte decătre hidrometru pentru justificarea activităţii în cazul producerii unor fenomenehidrometeorologice periculoase. La fiecare staţie hidrometrică se găseşte un registru deevidenţă. Hidrometrul are obligaţia să completeze acest registru ori de câte ori facetransmisii de date, completând toate rubricile din registrul respectiv (vezi Anexe, pag.130).

Registrul cu evidenţa modului de funcţionare a staţiilor automate se foloseştepentru evidenţa tuturor informaţiilor referitoare la modul de funcţionare în timp al staţiilorautomate cu evidenţierea perioadelor de întrerupere, a cauzelor acestora şi acţiunilorîntreprinse pentru remedierea defecţiunilor (vezi Anexe, pag.129).

Caietul de procese verbale de îndrumare şi control, reprezintă caietul în carepersonalul, care face îndrumarea şi controlul activităţii staţiei hidrometrice, încheie unproces verbal ori de câte ori se deplasează la staţie, consemnând cât mai detaliatconstatările făcute, modul de realizare a sarcinilor şi recomandările pe care le face.Hidrometrul va semna acest proces verbal şi va avea grijă să se conformeze dispoziţiilor şirecomandărilor făcute.

Îndrumare, instrucţiuni tehnice şi de protecţia muncii.La fiecare staţie hidrometrică trebuie să se găsească îndrumare şi instrucţiuni

tehnice referitoare la activitatea de observaţii şi măsurători ce se desfăşoară la staţie şi pebaza cărora îşi desfăşoară activitatea hidrometrul. De asemenea trebuie să se găseascăşi normele de protecţia muncii. Hidrometrul are obligaţia să-şi însuşească toate acestea şiperiodic să le consulte.

Dosarul cu corespondenţă reprezintă dosarul în care hidrometrul îşi ţine toatăcorespondenţa care se referă la staţia hidrometrică. Acest dosar trebuie ţinut în perfectăordine.


114

Inventarul bunurilor reprezintă lista tuturor bunurilor (aparate, instalaţii, utilaje,construcţii etc.) care sunt în dotarea staţiei hidrometrice şi pe care hidrometrul trebuie săle menţină în perfectă stare şi de care răspunde. Inventarul este verificat anual de şefulstaţiei hidrologice.

8. PROTECŢIA MUNCII

Pentru ca activitatea hidrometrului să se poată desfăşura în bune condiţiuni şi fărăaccidente care să pericliteze securitatea sa, este necesar ca în timpul cât hidrometrul îşidesfăşoară activitatea, să respecte normele de tehnica securiăţii muncii prevăzute înnormativele în vigoare.

La angajare este necesar ca hidrometrului să i se facă un instructaj amănunţit şi săi se verifice cunoştinţele pe care le are. Numai după ce şi-a însuşit foarte bine normele deprotecţia muncii este autorizat să lucreze. Instructajul de protecţia muncii trebuie reînnoitconform legii.


115

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1.xxx (1965)Instrucţiuni pentru staţiile hidrologice, partea I – Râuri – I.D. -21.65, Bucureşti,

19651.C. Diaconu, 2. D. Lăzărescu (1965)Hidrologie, Manual pentru şcolile tehnice. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti3.xxx (1986)Instucţiuni pentru posturile şi staţiile meteorologice, vol. III I.D. 44-68, Bucureşti4. I. Sisman, St. Ciurea (1970)Construcţii şi instalaţii hidrometrice, Manual pentru şcolile postliceale. Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti5. C. Diaconu, D. Lăzărescu (1970)Hidrometrie, Manual pentru şcolile postliceale. Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti6. xxx (1970)Îndrumar pentru efectuarea studiilor hidrometrice asupra aluviunilor, IMH Bucureşti7. xxx (1971)Îndrumar pentru desfăşurarea activităţii hidrometrice pe cursurile de apă mici, IMH

Bucureşti8. xxx (1981)Îndrumar privind întreţinerea construcţiilor, utilajelor şi aparaturii la staţiile

hidrometrice de pe râuri, IMH Bucureşti9. xxx (1981)Îndrumări tehnice pentru măsurarea debitelor de apă, CNA, Bucureşti10. xxx (1986)Îndrumar pentru staţia hidrometrică, IMH Bucureşti11. xxx (1997)Îndrumar pentru staţiile hidrometrice pe râuri, INMH Bucureşti12. xxx (1986)Instrucţiuni pentru efectuarea observaţiilor, măsurătorilor şi prelucrărilor primare de

date la posturile meteorologice, INMH, Bucureşti.


116

ANEXE


117


118

1.DATE GENERALE ASUPRA AMPLASAMENTULUI POSTULUI

1.1.Staţia Hidrometrică:

1.2. Râul: – cod cadastral

1.3. Bazinul:

1.4. Judeţ:

1.5. Localitatea :

1.6. Locul unde este amplasat postul

a) Coordonate geografice long. E 24° 24’27” Cordonate stereo 70latit. N 44° 58’23”

b) Poziţionare: - faţă de prima confluenţă( ....amonte/aval de râul....)- faţă de alte obiective (pod, dig, şosea, cale ferată, localitate, etc.)

c) Elemente morfometrice (lungimea râului de la izvor până la staţia hidrometrică înKm, suprafaţa bazinului în Kmp, altitudinea medie în metri, panta bazinului m/km şipanta râului m/Km).

1.7. Oficiul Poştal, Oficiul Telefonic, Oficiul Telegrafic şi GSM

Distanţele în km de la staţia hidrometrică la instituţiile mai sus menţionate precum şinr. de telefon fix/mobil al hidrometrului.

1.8. Schema fluxului informaţional

Aceasta va cuprinde toate unităţile şi instituţiile (consilii locale, primării, obiectiveeconomice, etc.) ce vor fi alertate în caz de ape mari excepţionale. În acest sens se vorstabili circuitele principale şi de rezervă prin care se vor face transmisiile. Pe aceastăschemă vor fi trecute numerele de telefon ale unităţilor şi instituţiilor care vor fi avertizate.

1.9. Lista cu echipa de lucru la ape mari excepţionale

1.10. Lista cu mijloacele de protecţia muncii existente

1.11. Modul de acţiune al hidrometrului la ape mari excepţionale

În caz de ape mari excepţionale, hidrometrul va trebui să acţioneze conforminstrucţiunilor în vigoare.

1.12. Adresa la care se pot expedia materialele la staţieAdresa hidrometrului

1.13. Cea mai apropiată staţie de cale ferată sau autobuzSe va scrie numele, felul staţiei şi distanţa până la staţia hidrometrică

1.14. Cum se poate ajunge la postSe vor da indicaţii amănunţite asupra drumurilor, a tuturor căilor de acces şi a

mijloacelor de transport până la staţia hidrometrică.

1.15. Accesul la mirăSe vor da indicaţii detaliate asupra modului de acces la miră (de pe pod, direct prin

albie, situate pe malul drept/stâng, etc.).


119

1.16. Reperul din reţeaua de nivelment de precizie cel mai apropiat post şi bornele denivelment

Se va face o descriere sumară a reperului mai apropiat din reţeaua de nivelment deprecizie, indicându-se poziţia exactă faţă de staţie şi diferite puncte vizibile din împrejurimicu distanţele respective în km, şi cota absolută faţă de nivelul Mării Negre.

2. Descrierea şi funcţionarea staţiei hidrometrice (la data întocmirii jurnalului)Descrierea fizico-geografică a sectorului staţiei hidrometrice

2.1. Planul de situaţie general va fi prezentat sub forma unei hărţi în format GIS care săarate amplasamentul staţiei hidrometrice în cadrul bazinului hidrografic respectiv şi unortofotoplan sau o captură din “google earth”. Acest ortofotoplan va cuprinde:

titlu; orientare (direcţia nordului); scara numerică sau grafică; căile de acces la staţie (căi ferate, şosele, drumuri, poteci); staţia de cale ferată sau autobuz cea mai apropiată (distanţa); localităţile; podurile; casa hidrometrului şi distanţa până la staţia hidrometrică/staţia automată confluenţe apropiate (se menţionează distanţele am/av); reperele (existent); legende şi explicaţii.

Exemplu


120

2.2. Planul de situaţie detaliat

Pentru planul de situaţie detaliat se fac ridicări topografice care să cuprindă întregulsector al staţiei (în lăţime se va extinde pe toată albia majoră sau cu 0,50 – 1,00 m maisus decât limita celor mai mari ape produse; în lungime, în general se ia de 5 ori lăţimeaalbiei majore).

În anumite cazuri, la râuri cu albie majoră lată (Siret, Prut, etc.) sau râuri îngustefără albii majore, lungimea sectorului se alege în aşa fel încât să cuprindă influenţele dinalbie ce pot modifica relaţia dintre nivel şi debit.

Planul se raportează la scara cea mai indicată, ţinând seama de întindereasectorului (1:100; 1:5000) şi va avea format STAS.

Planul de situaţie va cuprinde următoarele elemente: orientare (direcţia nordului); scara numerică şi grafică; cartuşul cu datele respective; poziţia reperilor, bornelor CSA precum şi cotele lor; magistrala (linia de bază care a servit la ridicarea topografică); axul de referinţă CSA dacă trece prin sectorul respectiv; curbele de nivel; pentru ape mari excepţionale este necesară marcarea profilelor de măsurare

a debitelor de apă cu flotori cu indicarea distanţei dintre ele; linia zonei inundabile (din informaţii sau din urmele lăsate pe teren); linia oglinzii apei la data ridicării; linia talvegului; poziţia mirelor cu marcarea piloţilor (principală, în corelaţie, de pantă, etc.); poziţia instalaţiilor anexe (construcţie de cablu, punte hidrometrică, cărucior

funicular, limnigraf, etc.); staţie automată (tipuri de senzori pentru măsurarea nivelului apei,

temperaturii aer/apă, precipitaţii, vitezei şi calităţii apei); poziţia profilelor transversale la miră, profilele de la extremităţile sectorului,

profilele de evidenţă, profilele de măsurarea vitezelor cu flotori (cu bornelerespective). Profilele de evidenţă vor purta şi numărul de ordine, ţinându-seseama că profilul de la miră să poarte totdeauna nr.1;

vegetaţia din albie şi de pe maluri, părţile împădurite, cu păşune sau cultivatedin albia majoră;

podurile, îndiguirile sau alte costrucţii din sectorul staţiei; canalele de moară, confluenţe, etc., dacă sunt în imediata apropiere a

sectorului; ruta pe care o parcurge hidrometrul de la domiciliu până la staţia

hidrometrică/automată sau la secţiunea de măsurare la ape mariexcepţionale.

2.2.1. Profilul longitudinal pe sector

Acesta se raportează pe baza profilelor transversale, la aceeaşi scară cu planul desituaţie detaliat. Scara înălţimilor se ia egală cu scara înălţimilor de la profilele transversale

Pe planşă se vor figura următoarele elemente: cartuşul; scara lungimilor (grafică); scara înălţimilor (grafică);


121

portativul cu denumirea punctelor, distanţele între puncte, distanţelecumulate, cotele relative sau absolute ale talvegului, ale nivelului apei şi alemalurilor;

linia talvegului; linia nivelului apei şi panta la data măsurătorii; linia nivelului apei maxime şi data când s-a produs; linia nivelului echivalent pentru Qmax = 1%; limitele sectorului (aval şi amonte); poziţia mirelor şi a celorlalte construcţii anexe, cu cotele respective (pentru

claritate se vor colora); poziţia profilelor de evidenţă, cu numărul respectiv; planul “zero al mirei”.

2.2.2. Profilele transversale pe sector

Profilele transversale se raportează pe baza datelor măsurătorilor de pe teren.Scările se aleg în funcţie de lăţimea şi adâncimea albiei. Obişnuit, pentru râurile din zonade şes, scara înălţimilor se va lua de circa 10 ori mai mare decât scara lungimilor, iarpentru râurile din zona de deal şi munte, de circa 5 ori mai mare decât scara lungimilor.

În jurnal se vor ataşa profilele la miră (mira principală şi mirele de pantă), profilelede evidenţă, profilele care marchează extremităţile sectorului şi profilele secţiunilorcaracteristice (la praguri, în zone de depuneri, la îngustări sau lărgiri de albie, etc.). Laprofilele ridicate se vor ataşa cheile limnimetrice grafice şi tabelare realizate pe bazacalculelor hidraulice din aceste secţiuni.

Toate profilele transversale se raportează fiecare pe o singură planşă pe care vor fitrecute obligatoriu cotele de apărare şi debitele cu probabilitatea de depăşire de 1%, 5% şi10%.

În înălţime, profilele transversale trebuie raportate cu 0,50 – 1,00 m mai sus decâtnivelul maxim înregistrat la staţie sau obţinut prin informaţii.

Planşa cu profile transversale trebuie să aibă format STAS şi să conţinăurmătoarele elemente:

cartuşul cu datele necesare; scările înălţimilor; scările lungimilor; portativul cu punctele ridicate, distanţele de la origine (reper), distanţele între

puncte, cotele absolute ale terenului sau adâncimile apei, natura terenului,vegetaţia din albia minoră şi din albia majoră;

malurile se raportează astfel: malul drept la dreapta planşei şi malul stâng lastânga planşei;

poziţia originii de la care s-a măsurat profilul transversal (reper, bornă,marginea culeei) şi cotele respective;

poziţia mirei sau a fracţiunilor de miră cu numărul respectiv şi cota “zero amirei” (dacă există miră în profilul respectiv);

poziţia construcţiilor hidrometrice (se trec în construcţia de cablu, limnigraful,grosimea culeelor, marginile dinspre apă ale culeelor, grinzile longitudinalede susţinere ale podurilor), pentru a se observa la ce cotă nivelul apei atingepodul sau poate provoca remuu, etc.;

nivelul maxim istoric şi data, nivelul de la data ridicării profilului; poziţia verticalelor fixe de sondaj şi de viteză, cu numerele de ordine

respective şi originea faţă de care s-a măsurat abscisa verticalelor (acesteelemente se trec numai în profilele de evidenţă).


122

2.3.Geomorfologia sectorului

Se va face descrierea geomorfologică a sectorului staţiei; dacă terenul prezintăstabilitate sau nu; existenţa fenomenelor de tasare, spălare, alunecare, prăbuşire,eroziune; dacă malurile au panta lină sau sunt abrupte, sunt paralele, dacă sunt înalte (seva indica înălţimea lor în metri faţă de “zero miră”. Când sectorul este situat într-un reliefcaracteristic se va face un profil transversal.

2.4. Geologia sectorului

Se va face o descriere geologică a sectorului staţiei. Se vor prezenta tipurile de rocidin sector, în special rocile de suprafaţă, iar în anumite cazuri se poate face şi un profilgeologic (carst, existenţa faliilor, etc.).

2.5. Pedologia sectorului

Se va face o descriere a solurilor din sectorul staţiei indicându-se tipul de sol şigrosimea lui.

2.6. Informaţii sumare asupra temperaturii aerului şi a vântului

Se vor da indicaţii asupra temperaturii aerului (minima, maxima şi media anuală) şia direcţiei vântului predominant.

2.7. Vegetaţia sectorului

Se referă la vegetaţia din albia minoră şi majoră a râului, care influenţeazăscurgerea.

Pentru albia minoră se va specifica dacă vegetaţia este permanentă sau sezonieră,începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaţie, perioada de dezvoltare maximă, dacăvegetaţia este sub apă sau este deasupra apei, dacă este rară sau deasă şi în ce măsurăinfluenţează scurgerea, întinderea pe tot sectorul sau în anumite porţiuni din sector. Deasemenea se vor specifica plantele care predomină (stuf, papură, rogoz, răchită, arini,etc.).

Pentru albia majoră se va menţiona vegetaţia pe tronsoane: de ex. – iarbă (35 m),tufişuri dese şi copaci izolaţi (20m), pepinieră plopi (50m), etc..

2.8. Hidrografia sectorului

Se vor descrie: forma albiei (în forma de “V”, de “U”, etc.), prezenţa meandrelor(lungimea şi raza lor), braţe moarte (belciuge), ostroave, bancuri, etc..

Se va menţiona dacă firul apei se mută de la un mal la altul producând eroziuni saucolmatări, dacă instabilitatea albiei afectează construcţiile din profilul mirei sauinfluenţează exactitatea observaţiilor şi măsurătorilor hidrometrice.

Se va arata în informaţiile de pe teren, dacă râul a avut şi altă albie, dacă aparinsule sau grinduri care ameninţă despărţirea cursului de apă în braţe şi dacă patul albieise modifică simţitor într-un timp scurt.

2.9. Descrierea regimului hidrologic al râului în sectorul staţiei hidrometrice

Se va arata dacă râul a secat vreodată, în ce perioadă, durata şi frecvenţaperioadelor de secetă, dacă în timpul lipsei scurgerii rămâne totuşi apă care bălteşte şi dela ce cotă a mirei încetează scurgerea.

Se va descrie cum se produc viiturile şi se va face o descriere amănunţită a feluluicum au loc inundaţiile, arătându-se la ce cotă se inundă malurile în zona staţiei şi în


123

localităţile din apropiere; la ce cotă se formează braţe în albia majoră (în timpul apelormari există braţe vechi ale râului, care se activează şi fac ca mira să fie ocolită de apă,prin profilul mirei netrecând toată apa).

Se va preciza nivelul maxim pe întreaga perioadă de funcţionare a staţiei şi nivelulmaxim din informaţii sau urme, anterior înfiinţării staţiei.

Se vor da indicaţii asupra formaţiunilor de gheaţă (gheaţă la maluri, gheaţă de fund,pod de gheaţă, îngheţat până la fund, zăpoare, etc.).

Se vor arăta influenţele modificatoare asupra regimului natural de scurgere.

3. Construcţii hidrometrice existente

Nr.crt. Construcţie Amplasament Date caracteristice Perioada de

funcţionareDeteriorare şi

reparaţii0 1 2 3 4 5

1.Mira

principală – 3piloţi în scară

50 metri amontepod CFR

Înălţime 3 m.Miră cu plăci de 0,5 m. Cu

gradaţii în forma de ECota mirelor 258,50; 260,00;

261,50

01.VII. 1963

La 15.02.1995s-a deteriorat

pilotul nr. 1 dincauza fen. de

iarnă şi s-areparat la

10.02.1995

2. Limnigraf La mirăCabină metalică, puţ

limnigraf, tub metalic delegătură

0.110.1980

La 08.05.1982s-a colmatat

tubul metalic. S-adecolmatat la10.05.1982

3. Puntehidrometrică Aval 2 m. miră Punte suspendată pe 2

cabluri 01.VII. 1963

S-a deteriorat îndata 23.03.1990din cauza apelormari. S-a reparat

în data de18.08.1990

NOTĂ: pentru o imagine clară a situaţiei construcţiilor şi instalaţiilor existente se vor facefotografii însoţite de note explicative.

3.1. Factorii modificatori ai scurgeriiSe vor da:

informaţii privind dinamica în timp a folosinţelor; informaţii cu privire la principalii factori modificatori ai scurgerii;

- denumire, localizare administrative;- date caracteristice la acumulare, la celelalte folosinţe.

informaţii privind factorii modificatori ai regimului de îngheţ;- surse de poluare termică (denumire, distanţa până la staţia

hidrometrică);- surse de poluare chimică (denumire, distanţa până la staţia

hidrometrică);- acumulări (denumire, distanţa de la acumulare până la staţia

hidrometrică);- informaţii pe sectorul de râu amonte şi aval de staţia hidrometrică

pe 5-10km în total:- îndiguiri;- lucrări în albie;- braţe denivelate;- insule, etc..


124

3.2. Complexul de observaţii şi măsurători efectuat

Întregul complex de observaţii şi măsurători care se efectuează la staţiahidrometrică se trece în tabelul următor:

Nr.crt. Elementul măsurat Programul de obs. şi măsurători Perioada

0 1 2 3

1 Nivelul apei La orele 7 şi 17 şi suplimentar la apemari şi viituri Tot timpul

2. Debite de apă 4-5 /lună şi suplimentar la ape mari Tot timpul

3. Precipitaţii La orele 7 şi 17 şi suplimentar laatingerea pragurilor critice Tot timpul

4. Observaţii şi măsurători lafenomenele de iarnă

Zilnic în perioada cu fenomene şipentadal asupra grosimii gheţii Perioada de iarnă

NOTĂ: Tabelul trebuie completat şi ulterior datei întocmirii jurnalului cu toate introducerilesau încetările de observaţii şi măsurători. La programul de măsurători se vor lua înconsideraţie orele de vară.

3.3. Aparate, instrumente şi utilaje din dotarea staţiei hidrometrice la data întocmiriijurnalului şi mişcarea lor ulterioară.

Toate aparatele, instrumentele şi utilajele folosite la staţii se trec într-un tabel avândurmătoarele coloane:

Nr.crt.

Denumireaaparatului

Tipul şiseria

Mişcarea aparatelor,instrumentelor şi

utilajelor Data tarăriiPerioadacând nu afuncţionatData intrării Data ieşirii

0 1 2 3 4 5 61 Morişca

hidrometrică INMH - 130 4.V.'80 15.XII.2005 20.VI-30.VIII.2012

2 Cronometru Agat 4.05.80 12. 03.1990 -

NOTĂ: Tabelul trebuie ţinut în permanenţă la zi, astfel încât să reflecte situaţia aparatelor,instrumentelor şi utilajelor şi după data întocmirii jurnalului.

3.4. Reperii staţiei hidrometrice

Toţi reperii staţiei hidrometrice, de la înfiinţarea sa până la întocmirea jurnaluluitrebuie trecuţi împreună cu caracteristicile lor într-un tabel, ca cel de mai jos:

Cota planului 0 miră

Nr.crt.

Felulreperului

Poziţiareperuluifaţă de

miră

COTADiferenţa

dintre cotareper şiplan 0

miră (M)

Datainstalării

Data când aieşit din

funcţiuneObs.

Abs.(m.r.M.N)

Relativam

0 1 2 3 4 5 6 7 8

1 Borna CSA1 m pe

orizontalăfaţă de miră

- 452.558 2,558 01.04.1967 01.01.1979

2 Borna CSA1 m pe


- 452.558 2,558 01.01.1979 01.01.1980

3 Borna CSA1 m pe


416.917 - 2.587 01.01.1980


125

NOTĂ: În acest tabel urmează să fie trecuţi şi reperii care se vor planta după dataîntocmirii jurnalului.

3.5. Verificările planului “zero al mirei”

În tabelul 3.5.a. se vor trece modificările planului “zero al mirei” care marcheazămodificările poziţiei verticale a plăcilor de la miră, în timp.

În tabelul 3.5.b. se prezintă situaţia tuturor mirelor care au funcţionat la staţie,inclusiv cele de corelaţie, de pantă sau provizorii.

NOTĂ: Tabelul cu modificările planului “zero al mirei” se va completa cu verificărileplanului “zero al mirei” executate în ordine cronologică.


126

3.6. Profilele transversale

Se vor trece profilele transversale la miră care s-au ridicat la înfiinţarea staţieihidrometrice şi toate celelalte profile ridicate după situaţiile deosebite (viituri foarteimportante, fenomene de iarnă deosebite, secete excesive).

Profile transversale la miră

Nr.crt

Data ridicăriiprofilului

Mira lacare s-a efectuat

ridicarea

Cota apei în timpulridicării profilului Obs.Faţă de “0”al mirei

(cm)0 1 2 3 4

3.7. Mijloacele de transmisie şi fluxul informaţional

3.7.1. Mijloacele de transmisie

Nr.crt.

Denumireaechipamentului Tipul seria Data intrării Data ieşirii

Perioadacând nu afuncţionat

0 1 2 3 4 5

1. Telefon ElectromagneticaSeria 203 1.X.1980 - 5.XI.-

20.XI.2012

2. GSM GSM 5010 1.V.2005 5.XI.-20.XI.2012

3.7.2.Transmisia datelor în flux rapid

Nr.crt Felul datelor transmise Termenele de

transmitereInstituţiile unde se

transmit datele Observaţii

0. 1 2 3 41. Niveluri În fiecare zi la ora 7 Staţia hidrologică

3.7.3. Transmisia datelor de la staţiile automate

3.8. Personalul care deserveşte staţia hidrometrică

Numele şiprenumele Adresa Şcoala

absolvităMod de

încadrareAnul

încadrăriiObservaţii şimăsuratoriexecutate

Data şimotivulîncetăriiangajării

0 1 2 3 4 5 6

NOTĂ: În acest tabel se vor înscrie şi hidrometrii ce vor funcţiona după data întocmiriijurnalului.

3.9. Documentele staţiei hidrometrice şi spaţiul (locul) de arhivare

Denumirea şimod de

prezentare

Nr. deexemplareîntocmite

Stocare (arhivare)Perioada Observaţii

Unitatea Adresa

1. Carnete demăsurare a

debitelor1 St.hidrologică Str. Vlăsiei nr.3,

Buzău 1950-1952


127

4. Istoricul staţiei (modificări în denumire şi amplasare)

Acest capitol cuprinde o serie de date care arată cum a evoluat staţia în ceea cepriveşte: amplasamentele, construcţiile, aparatura, complexul de observaţii şi măsurătorietc., de când a fost infiinţată şi până în momentul întocmirii jurnalului. Mai jos se prezintătabelul care trebuie completat la acest capitol.

4.1. Modificări in denumire şi amplasament

Instituţia care aînfiinţat staţia

Perioada defuncţionare a staţiei

Schimbări aledenumirii staţiei

Schimbărileamplasamentului staţiei

sau ale unora dinconstrucţii şi utilaje

0 1 2 3

Completări anuale la jurnalul staţiei hidrometrice

Pentru a putea urmări funcţionarea sub toate aspectele, la sfârşitul fiecărui an pepaginile special rezervate se va menţiona orice schimbare care a survenit la staţie privindalbia, construcţiile, observaţiile, personalul, întreţineri şi reparaţii, etc., precum şi cauzelecare au provocat schimbările respective.

Aceste completări se înscriu în exemplarul de la staţia hidrologică de care aparţinestaţia, imediat după ce se constată modificările.

La sfârşitul fiecărui an staţia hidrologică extrage datele privind modificările surveniteîn cursul anului respectiv înscrise în tabele şi întocmeşte “Completarea anuală a jurnaluluistaţiei” în două exemplare pe care le înaintează şi serviciului hidrologic de care aparţinepentru a fi ataşate la jurnalul de la serviciul hidrologic şi arhiva INHGA.

NOTĂ: La staţiile hidrometrice unde nu s-a produs nici o modificare, în completare se vaspecifica: la staţia hidrometrică ………….. în cursul anului ………… nu s-a produs nici omodificare.

5. Concluzii asupra reprezentativităţii staţiei hidrometrice

În acest capitol se va menţiona în fiecare an dacă staţia hidrometrică continuă săcorespundă scopului şi în caz că nu corespunde, ce măsuri trebuiesc luate.

NOTĂ: Jurnalul staţiei hidrometrice şi Planul de acţiune la ape mari excepţionale se vaîntocmi în 4 exemplare: 1 pt. Staţia hidrometrică, 1 pt. Staţia hidrologică, 1 pentru serviciulhidrologic şi 1 pentru INHGA.

CAIETUL DE SARCINI

Denumirea râului; Denumirea staţiei hidrometrice; Numele hidrometrului; Numerele de telefon şi adresele staţiei hidrologice şi serviciul hidrologic la care este

subordonată staţia hidrometrică; Cotele locale de apărare; Cotele generale de apărare (atenţie, inundaţie, pericol); Pragurile critice de precipitaţii de la care se fac avertizările pluvio; Unităţile la care se transmit informaţii;


128

Circuitele de transmisie a datelor; Programul de observaţii şi măsurători în concordanţă cu planul anual de activitate

ce urmează să fie efectuat de hidrometru, cu precizări privind termenele (orele) lacare se execută conform cu indicaţiile de la staţia hidrologică.

Elementele care semăsoară

Programul normalde executare a

lucrărilor

Programulsuplimentar de

executare a lucrărilor

Când şi unde setransmit datele

1. Niveluri Zilnic la orele 7 şi 17În funcţie de cotele

locale şi generale deapărare

Zilnic la ora 7Situaţii deosebite

conform programului,stabilit de staţia

hidrologică

2. Pantele suprafeţeiapei La ape mari _

3. Temperatura apei _ Zilnic la ora 7 lastaţia hidrologică

4. Fenomene deiarnă

Zilnic la orele 7 şi 17În zilele de 5, 10,15,20, 25, şi ultima zi a

lunii

Situaţii deosebite:zăpor, blocaj sloiuri

(se vor menţionaorele care marcheazăînceputul şi sfârşitul

fenomenului)

_

NOTĂ: Alături de nivelurile corespunzătoare cotelor locale şi generale de apărare se treceprogramul de executare a citirilor suplimentare (funcţie de suprafaţa şi forma bazinului derecepţie). Se includ şi măsurătorile de debit efectuate la secţiunile satelit şi izvoare.

Programul privind activitatea de întreţinere a secţiunii de măsurare, reparaţiiaparatură şi construcţii hidrometrice:

- cosit iarba;- înlăturarea obiectelor depuse în profilul de măsurare, care

influenţează scurgerea;- vopsirea periodică a plăcilor de miră şi a cabinei de limnigraf;- întreţinerea corectă a moriştii hidrometrice, etc.- alte activităţi.

Programul zilnic privind activitatea legată de întreţinerea staţiei automate- întreţinerea corectă a senzorilor;- introducerea manuală în dataloger a valorilor nivelurilor apei;- verificarea stării bateriei de alimentare a staţiei automate;- întreţinerea platformei staţiei automate.

Programul zilnic privind activitatea legată de supravegherea cursului de apă:- cunoaşterea folosinţelor şi programul lor de funcţionare;- cunoaşterea surselor de poluare (modul de manifestare, durata, etc.);- existenţa fenomenelor de iarnă;- existenţa vegetaţiei acvatice cu influenţe asupra scurgerii în profilul

mirei;- diferite lucrări în albie.

Aceste observaţii se vor transmite zilnic la staţia hidrologică.


129

Opis cu documentele staţiei (se vor trece denumirile documentelor existente: ex.”Jurnalul staţiei hidrometrice”, etc.).

Caietul de sarcini va fi completat ori de câte ori este cazul, cu noi sarcini pe carehidrometrul le primeşte de la staţia hidrologică/ serviciu hidrologic.

Se vor menţiona:

Sarcinile incluse/excluse; Motivul modificării; Numele şi prenumele persoanei care a indicat modificarea; Data.

Caietul de sarcini este întocmit de şeful staţiei hidrologice şi verificat de şefulserviciului hidrologic.

JURNALUL MORIŞTII HDROMETRICE

În jurnalul moriştii hidrometrice se trec:1. Tipul moriştii hidrometrice;2. Numărul de inventar al moriştii hidrometrice;3. Data, rezultatul tarărilor, reparaţiile executate.4. Evidenţa măsurătorilor efectuate după fiecare tarare.

NOTĂ: Ecuaţiile de tarare se stabilesc pentru fiecare paletă a moriştii hidrometrice.

Acest jurnal serveşte atât pentru aprecierea calităţii datelor furnizate de morişcă, înfuncţie de numărul orelor de funcţionare efectivă în apă, cât şi pentru dirijarea întreţinerii şiexploatării ei optime.

Numărul de măsurători de debit între două tarări succesive se stabileşte despecialiştii de la staţia hidrologică şi serviciul hidrologic în funcţie de gradul de poluare, deturbiditate al apei şi de durata medie a unei măsurători.

Nr.crt Data

Oraînceput

măsurătoare

Orasfârşit

măsurătoare

Timpul defuncţionare

(min)

Cum afuncţionatmorişca

Condiţii descufundarea moriştii

Starearâului

0 1 2 3 4 5 6 7MorişcaINHGA0723

1 15.02.2012 09.15 10.30 75 corect totală Curgsloiuri

2 21.02.2012 10.20 11.10 50 corect totală liber

Registrul de evidenţă a informaţiilor şi avertizărilor transmise

Hidrometrul are obligaţia să completeze acest registru ori de câte ori se impune acest lucru

Nr.crt. Luna Ziua Ora

Conţinutulinformaţieitransmise

Unitatea la carea transmis

Persoanacare aprimit

Observaţii

0 1 2 3 4 5 6 71 03 25 10.45 poluare Staţia hidrologică Şef staţie Curg peşti morţi

2. 06 13 21.15 Depăşire cotaatenţie Staţia hidrologică Şef staţie S-a depăşit cu

5 cm CA


130

Registrul cu evidenţa modului de funcţionare a staţiilor automate

Data şi ora Nume Intervenţia(observaţia)

Rezultatul/consecinţa înfuncţionarea staţiei Semnătura

0 1 2 3 405.04.2012ora 12.30 Hidrometru Înlocuire

baterie, Repornirea staţiei,

12.08.2012ora 14.45

Echipa de servicereprezentată prin…

Înlocuitpanou solarspart, etc.

Funcţionarea alimentăriicu energie

Documents

ÎNDRUMAR PENTRU ACTIVITATEA STAŢIILOR … MONITORING... · Îndrumar pentru activitatea staţiilor hidrometrice 3 Instrucţiunile pentru staţiile hidrometrice au ca scop uniformizarea