dinspre metafizica teologic vulcnescian
drd. PAul Andrei MucicheScu*
Abstract: This paper comprises a modest attempt to follow the incentives given by Mircea Vulcnescu to the Romanian scientific community, which he invited to organize the ideas he exposed in his treatise-outline about the „Romanian Dimension of Existence”. This will be undertaken in a brief manner, with the purpose of adding an analysis of the traditional vil- lage’s death, seen as an empirical life-form, and of its immortality, seen as a spiritual Life-form.
Keywords: ontology, Romanian, unity, order, death
inTroducere
Acest scurt studiu are dou pri. Prima expune observaii relativ pesimiste legate de mediul rural, i câteva reflecii ale unora precum Eminescu, Blaga i Virgil
Gheorghiu. A doua relanseaz propunerea lui Mircea Vulcnescu de a analiza i a tri metafizica intrinsec spiritului român.
În primul volum din Dogmatica sa, printele Stniloae afirm c „[…] viaa ome- neasc încheiat definitiv prin moarte [este ceva ce] lovete de nonsens, i deci de non- valoare toat raionalitatea existent în lume i însi lumea”1.
În aceast perspectiv, o întrebare este din ce în ce mai presant: Exist vreun fel în care o form de via precum satul tradiional poate fi îneles ca scop în sine, sau este el un proces incontient al naturii? Întrebarea se pune în primul rând deoarece acelai printe român al dogmaticii ortodoxe atenioneaz c trebuie…
„[…] s vedem scopul fiinei noastre proiectat dincolo de viaa noastr terestr, trec- toare, cci dac moartea ar încheia definitiv existena noastr, noi nu am mai fi un scop în sine, ci un mijloc într-un proces incontient al naturii.”2
„În sistemul de referine al naturii, toate sfâresc în moarte, ca s apar altele.”3 Exist posibilitatea de a susine c, spre deosebire de o piatr sau de un câine, satul
* Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodox a Universitii „1 decembrie 1918” din Alba-Iulia, email:mucichescu@posteo.de.
1 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, vol. I, col. Biblioteca teologic, Ediia a 2-a, Ed. IBMBOR, Bucureti, 1996, p. 18; cf. p. 268.
2 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 15. 3 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 109.
brought to you by COREView metadata, citation and similar papers at core.ac.uk
provided by Journals of Faculty of Orthodox Theology, Babes-Bolyai University...
140 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
este „în lume”, dar nu i „din lume” (In 17)? Stniloae adug indicaiilor citate mai sus precizarea c „omul e deschis unor sensuri superioare lumii i, prin el, i lumea.”4 Hristos a redeschis plenar vocaia omului de a recapitula lumea, i a desvârit-o prin exemplul su dumnezeiesc. În acest sens,
„eternitatea lui Dumnezeu poate fi conceput ca prezent în timpul nostru prin oferta iubirii Sale, care provoac i ajut rspunsul nostru.”5 „Dar aceasta înseamn c, în ne- cesitatea de a rspunde, i noi trim, nu numai temporalitatea noastr, ci i eternitatea”6.
„Noi n-avem propriu-zis un prezent, pentru ca n-avem în noi o via desvârit, infi- nit. Numai Dumnezeu, existena plenar este un prezent etern. i numai în El noi ne putem odihni.”7
Analiz de fa va avea trei premise. În primul rând, ea pleac de la înelegerea rs- punsului personal i colectiv la oferta iubirii lui Dumnezeu i la vestea biruirii mor- ii prin Hristos ca rugciune. Rugciunea este cea mai înalt form a artei, iar cea mai complex rugciune este viaa personal. Analiza de fa pleac în al doilea rând de la înelegerea satului ca via personal colectiv. Satul român tradiional a fost nu doar un mediu al comuniunii, ci o form de via pmântean a fiinei umane. În sfrit, a treia premis a prezentei analize este c „satul” este înc i astzi cea mai bun denumire pentru ceea ce Vulcnescu numea „structura simbolurilor expresive cu circulaie general în poporul român”8, iar Blaga „puteri anonime” i „determi- nante stilistice”9. Este vorba de postularea unei tendine a spiritului român, de care un vlstar al su poate scpa doar cu preul artificialitii. (Într-o convorbire, prin- tele Stniloae ateniona: „Cioran nu-i pune nici o problem, dei e ludat – vd – foarte mult; la el totul e nimic, totul e de dispreuit, nici mcar nu-i pune problema lui «este»: ce-i aceasta «este»?…”10.)
Concluzia vizat este cea c sus-amintitele adevruri dogmatice despre fiin, exis- ten sunt trite în ceea ce poate fi numit satul sinelui românesc, c satul este trirea lor, c aceast ontologie esenial o mrturisete însui „faptul limbajului”11 nostru i c de acum aceast mrturisire va depinde de o hotrâre a noastr colectiv.
4 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 109. 5 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 128. 6 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 130. 7 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 132. 8 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea româneasc a existenei [1943]”, în: Dialog despre Identitatea
româneasc, col. Dreptul la memorie în lectura lui Iordan Chime 3, Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 285. 9 Lucian Blaga, „Elogiul satului românesc [1937]”, în: col. Dreptul la memorie 4 (1993), p. 128. 10 Rzvan Codrescu, „O convorbire cu printele Stniloae”, <https://razvan-codrescu.blogspot.
com/2017/06/o-convorbire-cu-parintele-staniloae.html>, 06.11.2019. 11 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 290.
1. SatuL - chiPul fiecrui roMân
Oare se mai poate susine astzi optimismul lui Blaga sau Vulcnescu12 în pri- vina mediului rural? Mai poate fi gândit posibilitatea coexistenei sale cu
urbanul în faa strii de fapt, chiar i dac ar fi nu doar s se îneleag absurdul cre- dinei marxiste într-o evoluie fatal, unilinear înspre urban13, ci chiar s se accepte probabilitatea ideii blagiene a unei „alimentri” spirituale a culturii urbane din cea rural14? Desigur c nu.
S fi venit, deci, timpul ca teologia ortodox s „depeasc” „narativul” acelei re- ligioziti protoromâneti, despre care s-a afirmat c de-a dreptul invita Evanghelia în inima ei? S fi sosit momentul unui revizionism corespunztor printr-o „critic” aven- turare în istoria religiilor care s declare satul „eretic”, „dualist”, printr-o selectare de „dovezi”, unit cu o necritic suprimare a exigenei reconstituirii gândirii simbolice? A venit timpul s ne simim lezai de cortegiul unuia din ultimii ciobani români tre- cui la Domnul, în care vedem oi înstruate cu bancnote (simbolizând valoarea, „sfin- enia” lor), i în care bocitoarele îl plâng aa cum tiu ele (i nu ca Însui Mântuitorul, cf. In 11,35)? Oare primejdia de azi o aduce confuzia spiritualitii Tainelor Bisericii cu cea auxiliar i receptiv a culturii populare încretinate, sau predilecia clerului pentru inovaii liturgice i pentru tolerarea unor subtile idolatrii, de la îngenunche- rea la ieirea cu darurile la raportri magice fa de sfintele moate (cf. cf. Iuda 1,9; Dt 34,6)? Acum, cât timp nume precum cel a printelui academician Simeon Florea Marian par înc necunoscute în mediul teologic, s fi btut ceasul bucuriei c, odat cu satul a disprut mcar i odiosul su „pgânism”? Cât de departe par astfel de gânduri de „duhul înelepciunii i al înelegerii, duhul sfatului i al triei, duhul cu- notinei i al bunei-credine” (Is 11,2), i ce aproape par ele de neoprotestantism i antiromânism. Oare argumentele celor precum Stniloae i Eliade au un termen de expirare, dup care pot fi ignorate?15
12 Conform lui Vulcnescu, „satul e mai adaptat s reziste la dezorganizarea raporturilor dintre oameni”. (Mircea Vulcnescu, „Puin sociologie”, în: col. Dreptul la memorie 4, Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 158). Astfel, satul ar fi locul grijii de obraz i de suflet (Ibid., p. 151), loc opus oraului devenit un „Leviatan fr cârm, fr el i fr zare” (Ibid., p. 152).
13 Mircea Vulcnescu, „Puin sociologie”, p. 154. Aceast coexisten ar fi posibil, deoarece deve- nirea social este un „proces concret care se petrece în fiecare societate într-o form special” (Mircea Vulcnescu, „Puin sociologie”, p. 157), determinat de planul fizico-geografic, biologic i sufletesc.
14 Conform viziunii psihanalitice a lui Blaga, aceast coexisten ar fi necesar fiindc rurala „pre- istori[e] reprezint o substan din care se alimenteaz neîncetat istoria” (Lucian Blaga, „Permanena preistoriei [1943]”, în: Dreptul la Memorie, vol. 4, Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 147). Satul este „reprezentantul preistoriei” (Lucian Blaga, „Permanena preistoriei [1943]”, p. 146), iar „preistoria se refugiaz din orizontul spectaculos al oamenilor în subcontientul lor” (Lucian Blaga, „Permanena preistoriei [1943]”, p. 148), cauzând defulri (e.g. inclusiv romantismul), care sunt cu atât mai vio- lente, cu cât „preistoria” este mai refulat.
15 Aceste reflecii provocate de o conferin teologic din noiembrie 2019, împreun cu altele des- pre prezena natural a arhetipurilor cretine în frâmele de cultur tradiional vor aprea elaborate
142 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
Pe de alt parte, ceea ce pare s dovedeasc neverosimilul faptului c satul i ara sa s-au imprimat în faa omului – cum sugera Stniloae16 – este evidena empiric.
Un astfel de fapt pare greu de crezut, judecând dup faa noastr recent, care se imprim în ar – cea a dezertorilor, a nefrailor cu codrul (pângritori i exploatatori de voie sau de de nevoie), a celor ce n-am reuit s pstrm vie cunoaterea tainic a rostului obiceiurilor noastre rneti, întemeiat dincolo de aparena superstiiei, faa celor ce ne-am lsat doina rpit deja de comunism i inimile stigmatizate de seche- lele sale i am devenit incapabili de a urma chemarea înspre unirea cu aproapele nos- tru, necesar inclusiv supravieuirii economice. Iresponsabilitatea, ura i invidia au acoperit cu viele i spinii lor calea iubirii, iar fa de tot ce inea de simirea sensu- lui facerii mâinilor lui Dumnezeu care ne înconjura, de cinstirea moilor-strmoilor, de vederea frumuseii i de contiina necesitii mulumirii i înduplecrii rituale, fa de tot ceea ce conta pentru viaa satului, inimile ni s-au împietrit. Viaa satu- lui de acum a ieit din sânul familiei formelor Liturghiei cosmice. Înelat de un fals „mai bine” i pzit de „bande numite partide politice”17 ea i-a început exilul i pri- begia morii, iar ranii i-au început dispariia i ara colonizarea. Istoria se repet, dar dac ultima dat fenomenul acesta a adus cu el „sfinii ocnai” i ne-a druit cre- tinismul18, de data asta pare c vrea s-l distrug.
„Dac gruntele de grâu, când cade în pmânt, nu va muri, rmâne singur; iar dac va muri, aduce mult road” (In 12, 24) – satul tradiional trebuie s-i primeasc moar- tea, pe care nu o poate evita, ci doar amâna. Vorba printelui Stniloae, „dac vrem s rmânem în ceea ce suntem, suntem mori, suntem într-o via care se epuizeaz în- tr-o clip”19.
Când moartea este aproape, urechile aud „glasul pmântului” – al lui Rebreanu – dar nu-l îneleg, ochii se uit, dar nu-l vd, munca pmântului înceteaz, ara se vinde pentru pâine i mizeria nate rutate i neomenie. Trecerea prin moarte cere maxima apropiere de dezndejde, inerea minii în iad, cum spunea un sfânt bine-cunoscut. Iar „nemuritorii obinuiau s prefere întotdeauna sclaviei moartea”, cum amintea Virgil Gheorghiu20.
Unii din fii risipitori îi vor întoarce faa de la acel glas în stare s le rup inimile. Unii din ei îns i-o vor întoarce nu fiind orbii i asurzii de agenii rului, ci fiindc mai vârtos aud i de departe vd albind „cer nou i pmânt nou”. Dac vor rtci prin lume i vor goni prin ani, dac vor cuta s moar strini i nevrednici, dac îi vor
ziaristic în Revista Renaterea. 16 Dumitru Stniloae, Reflecii despre spiritualitatea poporului român, col. Opere complete 9, Basilica,
Bucureti, 2018, p. 25. (A se vedea întreg capitolul „Înrdcinarea în spaiul propriu”, pp. 17-32). 17 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu, preotul, care s-a urcat la cer: amintiri dintr-o copilrie
teologic, trad. Maria Cornelia Ic, Deisis, Sibiu, 2008, p. 135. 18 „Nemuritorii au fost botezai de cei mai buni preoi ai Bisericii. Cci Roma nu trimitea la ocn
nici pe cei cldui, nici pe cei mediocrii.” (Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu, preotul, p. 31.) 19 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu, preotul, p. 132. 20 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu, preotul, p. 30.
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 143
binecuvânta asupritorii i clii i poate chiar vor izbuti s nu se mai cunoasc pe ei înii, o vor face ca, vdindu-i nimicul, s mrturiseasc Infinitul Celui Care din ni- mic face suflet, al Celui Care umple lumea de fericire i îndumnezeiete inima prin puterea buntii; o vor face doar ca s-i vdeasc infinita lips fa de Cel Care este „moartea morii i învierea vieii”, Cel Care se face în noi Izvor de mântuire, ânind spre Viaa Venic. Atunci ei se vor dezbrca de fals cu preul jupuirii lor de vii i al cununiei cu moartea, iar Printele Îi va fi deschis Poarta braelor Sale în întâmpi- narea lor. Însui timpul este fals, i-L vor ruga pe Dumnezeu s le dezbrace de timp ofranda pe care I-o închin. Atunci Hristos, în marea Sa Buntate, va primi jertfa adus Tatlui i va da fiecruia din cei ce vor fi pzit faptele Sale pân la capt, „un nume nou, pe care nimeni nu-l tie” (Ap 2,17) – partea lor de Adevr. Dincolo de timp, toat valoarea care a strlucit cândva într-o identitate datorit conlucrrii cu Dumnezeu, este în acele nume.
Pe lâng acele nume, satul din lume poate fi îneles ca o metafor, stângace dar onest, iar satul transpus în duh i adevr – ca o sum de expresii, de gânduri i de sentimente, ca un dialect spiritual delicat i blând, generos i cald, curat i cuviincios, care va aminti „adâncimile luminoase” ale celor ce au zis „i lumii lumin”21, ale ce- lor în a cror grdin „în straturi luminoase basmele copile cresc”, pstrând „sâmbu- rul lumii, tot ce-i drept, frumos i bun” (Memento mori).
Clerul va spune poate c moartea satului nu afecteaz Viaa Bisericii, ea rmânând inima menit oricrei societi. Dar ceea ce confirm astzi c extincia satului nu este nici fenomen natural, nici nu ine de „natura” culturii, este faptul c motenitoarea satului – cultura român înalt – se clatin. O explicaie a celor dou prin analogia unei filiaii este inapt22, îns legturile lor fiiniale sunt flagrante. La sfâritul ace- lui regim politic care la instalarea sa urmrea moartea satului ca int ideologic, pe când acest deziderat era deja aproape atins, pretinsa salvare aprut în spaiul culturii urbane se numea „dialog social” i miza îi era antiromânismul ca virtute intelectual, fcând loc colonizrii. Vorba lui Platon:„Dup cum o smân strin, semnat în alt pmânt, degenereaz i se pierde, tot astfel i neamul acesta nu-i stpânete acum propria-i putere, ci decade, luând deprinderi strine.” (Πολιτεα 497b)
Desigur, moartea satului nu poate avea efecte directe asupra Vieii celei dumneze- ieti a Bisericii. Dar dac tot noi, cei care am descoperit cu ajutor ideologic c tradiia nu are rost i am renunat, de pild, la binecuvântarea holdelor de Rusalii, oare pen- tru cât timp vom mai ti s credem ceea ce rost-im când cerem ca Voia Domnului s
21 Rzvan Codrescu, „O convorbire cu printele Stniloae”, <https://razvan-codrescu.blogspot. com/2017/06/o-convorbire-cu-parintele-staniloae.html>, 06.11.2019.
22 Relaia dintre cultura clasic i sat se poate înelege mai curând în analogie cu cea dintre Homo sapiens sapiens i rudele sale parial contemporane, ca Homo sapiens neanderthalensis sau Homo sapiens denisova. Apariia celor asemnate în aceast analogie este întocmai la fel de enigmatic. Lucian Blaga a dat o explicaie cu siguran mai bun decât aceast analogie, dei presupune acceptarea unor con- cepte introduse de el: „Nu cultura minor d natere culturii majore, ci ambele sunt produse de una i aceeai matrice stilistic” (Lucian Blaga, „Elogiul satului românesc [1937]”, p. 139).
144 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
fie „precum în cer, aa i pe pmânt”, sau c darurile muncii noastre sunt prefcute în „Însui preacurat Trupul” Hristosului lui Dumnezeu i în „Însui scump Sângele“ Su?
Dar s ne iertm i s nu ne judecm dup fa, ci s judecm judecata dreapt (In 7,24), judecata care ia în seam, fa de toat fptura care poart Chipul lui Dumnezeu, mai presus de orice, pocina. Fa de o astfel de fiin, judecata dreapt ine cont în mod fundamental de faptul c planul adevrat al existenei îi este cel al posibilitilor i al hotrârilor, dar i c, aa cum ateniona Vulcnescu, „portretul moral al naiuni- lor, felul în care rsfrâng, fiecare, [C]hipul lui Dumnezeu, nu este pasibil de aceleai aprecieri morale ca indivizii”23.
Dac satul tradiional s-a apropiat vreodat de sensuri superioare lumii, atunci faa lui adevrat – mintea sa, capabil de meta-noia – rmâne vie în noi, dincolo de hotarul vieii finite. Dup ce lmurete cititorul de ce se poate vorbi îndreptit de „subiecte” gânditoare colective sau inter-subiective24, în „Dimensiunea româneasc a existenei”, Mircea Vulcnescu observ c adevrata fa a unui popor este cum o las Dumnezeu25 – aa cum spunea i vorba poporului.
Aceast „lsare” este o tain. Subiectul este o tain, i aceasta demasc faptul c orice abordare „demitizant” a sa este o violare. Analiza prezent consider c „faa” subiectului nostru colectiv a fost oglindit în νος-ul su, în mintea sa sufleteasc, pe când acest subiect se numea „sat”, i c i acum avem acelai νος, în care trebuie s ne adunm când stm în faa lui Dumnezeu. Mai mult, doar având acest νος „noi” putem fi – respectiv putem aparine unui „noi” care este – în mintea lui Hristos. „Nu te ascunde de cel de un neam cu tine” (Is 58,7): Aa cum am artat altcândva, etnicul este o treapt necesar spre adevrata îmbriare a omenirii întregi, îmbriare a c- rei împlinire începe în Biseric, dar de a crei actualizare maxim sunt în stare doar sfinii. Asumarea etnicului este o treapt spre νος-ul i inima omenirii, care sunt în mintea lui Hristos. În afara Duhului Sfânt nimeni nu-l cunoate pe Domnul, dar cei sunt cu adevrat ai Bisericii au mintea lui Hristos („μες δ νον Χριστο χομεν”, 1 Co 2,16). Dumnezeu îmi cunoate faa, dar i faa tuturor frailor mei, în care m vd – i a celor mai apropiai, i a celor mai deprtai. În Biseric, hotarele etnicului sunt înlocuite apoi de cele ale sfineniei. Dar diferena „limbilor” noastre, ca i cea a trsturilor noastre, nu este doar pedeaps (nimic din ce face Dumnezeu nu poate fi asta), ci este i binecuvântare. Cât de monoton ar fi mrirea lui Dumnezeu prin- tr-un singur mod de a gândi i tri, cât de diferit de oglindirea prea-plinului infi- nitului Su! La adevrata unitate se poate ajunge doar prin adevrata multiplicitate.
Oare cultura româneasc înalt nu poart aceeai „fa” cu satul? Eminescu era fas- cinat de „prezena unui element divin în om, […] reprezentat de mens”, de νος-ul
23 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 290. 24 Astfel, faptul c se vorbete despre „coli de gândire” arat, de pild, c în istoria civilizaiei
europene poziii filosofice majore au fost mereu identificate cu suportul lor inter-subiectiv. (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 284-285).
25 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 286.
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 145
care „constituie adevratul principiu spiritual i, de aceea, omenesc”26, marca filiaiei dumnezeieti a persoanei umane i condiia oglindirii totului creaiei27. Eminescu a fost „culmea intelectual i poetic i spiritual a limbii române”28 pe care ceilali „l- au respirat”, spunea Nichita Stnescu, care îl mrturisea pe acesta ca fondatorul lim- bii literare. Locul poetului-maestru Eminescu este „în sâmburele” limbii române, aduga tot el29. Acest sâmbure este unul „de lumin”, desprins din adâncul luminos, cum mrturisesc voci de la Stniloae la Rosa Del Conte, iar cosmogonia intitulat „Luceafrul” exprim, dup Steinhardt, „formidabila intuire a deplinei armonii din- tre basm i gândire”, întemeiat ontologic30, care unete lumea aceasta i lumea de dincolo, în ceea ce Petru Creia a numit „lumea însi a poeziei” i „cântec în sine”31. Aceast intuiie este o oglind a Realitii ultime, i nostalgia romantic dup „înce- puturi” este o invocaie a aceleia, invocaie sor cu fiina satului, cum arta i Eliade32. Ambele tânjesc la starea de dinaintea cderii, tânjesc prin toate actele lor la deveni- rea enstatic unde persoana uman viaz fr aparenele individuaiei33. Ambele tân- jesc la timpul transcendental.
Satul cu vatra i limba sa capteaz polisemia eminescian chiar i acolo unde poe- tul „codrului” îl folosete doar ca impuls sau ca mijloc de exprimare, i devine uneori chiar un impediment în încercri de îndeprtare sincretic34. Accesul nostru la univer- sal pare s fie pururea românesc, iar în aceste condiii, „Eminescu poate fi comparat cu iarba. Când este, nimic mai firesc c este. Când nu este, nimic mai dureros.”35 S fie deci universalul nostru obligatoriu un universal românesc? „Cosmocentrismul”36 nostru preponderent, i articularea sa specific rspund c da.
Cretinul satului tradiional realizeaz mai uor – fie implicit, fie explicit – c în Biserica de lâng cimitirul cel sdit cu pomi, trandafiri, crizanteme, ment i busu-
26 Rosa Del Conte, „Smân de lumin”, în: Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität, 8 (1991), p. 114.
27 Rosa Del Conte, Eminescu sau despre Absolut, Dacia, Cluj, 2003, pp. 118, 125 etc. 28 Nichita Stnescu, într-un dialog din 1983 cu Victor Crciun, apud: Dana Mischie, „Nichita
Stnescu îl omagia adesea pe poetul nepereche. «De Eminescu i se poate face dor i foame»”, în: Adevrul, 15 ianuarie 2018, online, <https://adevarul.ro/cultura/carti/nichita-stanescu-omagia-adesea-poetul-ne- pereche-de-eminescu-dor-foame-1_5a5c91f3df52022f75863fa8/index.html>, 31.10.2019.
29 A se vedea poezia lui Stnescu intitulat „Ctre Eminescu”. 30 Nicolae Steinhardt, „Cele dou trâmuri”, în: Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität, 8
(1991), p. 239. 31 Petru Creia, „Viaa luntric a manuscriselor”, în: Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität,
8 (1991), p. 242. 32 Mircea Eliade, „Insula lui Euthanasius”, in: Drumul spre centru, Editura Univers, Bucureti,
1991, p. 158. 33 Cf. Mircea Eliade, „Insula lui Euthanasius”, p. 159. 34 Cf. Mircea Vulcnescu, ‘Dimensiunea…’, pp. 300-301. 35 Nichita Stnescu, „Iarb în naterea ei”, publicat în volumul „Amintiri din prezent”, citat în:
Dana Mischie, „Nichita Stnescu…”, 2018. 36 Cf. Lucian Blaga,„Permanena preistoriei [1943]”, p. 146.
146 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
ioc, vii i morii in Liturghia împreun37. El realizeaz mai uor c în ea este mar- tor unui eveniment unic, nu repetitiv, c a pit „în timpul dintru început, în timpul lui Dumnezeu, în venicie”38, în locul în care pmântul se unete cu cerul – aa cum arat, de pild, tmâierea icoanelor i a credincioilor împreun39; c triete în ce- rul reconstituit pe pmânt40; c nu la natere a fost creat, ci odat cu întâiul om; c viaa aceluia este viaa sa i c i lui, i aceluia porunca dat este cea „de a se face dum- nezeu”41. El realizeaz mai uor c Iov face parte din familia sa i c împreun pot birui foamea i mizeria42 i c permanent i se altur îngerul personal (c „pe-a ce- rului nemargini el are o blând stea”, cum spune poetul43), apoi îngerul casei, înge- rul satului i îngerul neamului44. El realizeaz, deci, c în lume este theophoros, cal al Domnului45 i înelege responsabilitatea acestui lucru, pe care doar Dumnezeu îl poate ajuta s o poarte. El simte acest ajutor ca fiind cluza spre buna-msur i spre armonie, i înelege perfect c „toat fptura împreun suspin i împreun are du- reri pân acum” (Rm 8,22).
2. MeTAfizicA SATului
Eliade a fost poate cel mai riguros descoperitor al acelor articulaii ale minii i su- fletului denumite „simboluri”, „arhetipuri”. Ele se regsesc atât în ceea ce Enescu de- semna „elementul pur popular anonim”46, cât i – nolens volens – în marea cultur. Prin ele, dincolo de toate, este inut în via acea tânjire proprie atât satului cât i romantismului. Ele „intervin în opera unui scriitor chiar fr voia lui […] i o orga- nizeaz cu o coeren […] proprie, cu o «logic» abscons; chiar, mai ales, dac acesta nu-i d seama de sensul i valenele simbolului prezent în creaia sa artistic”47. Mircea Vulcnescu propune studiul arhitectonicii în care sunt integrate „simbolurile expre- sive”48. Fiindc integrarea lor este una etnic în aceast lume, el schieaz modulaiile lor naionale, specificitatea lor româneasc în calitate de canale de acces la transcen-
37 Cf. Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…, p. 81; cf. Lucian Blaga, „Elogiul satului… [1937]”, pp. 129-30.
38 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…, p. 82. 39 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…,pp. 88-89. 40 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…,pp. 71, 89. 41 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…,pp. 58, 64. 42 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…,p. 109. 43 A se vedea poemul lui Eminescu intitulat „Povestea magului cltor în stele”, II, strofa 14. 44 Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…, pp. 75, 85. 45 Cf. Constantin Virgil Gheorghiu, Tatl meu…,p. 122. 46 George Enescu, într-un interviu din 1914, dat lui Tiberiu Crudu, în: Cosmin Zamfirache,„Cum
a scandalizat George Enescu România, acum 100 de ani: „Doina româneasc este o mixtur de rit- muri orientale, ungureti i ruseti”’, în: Adevrul, 03.11.2014, online, <https://adevarul.ro/locale/ botosani/cum-scandalizat-george-enescu-romania-100-ani-noi-n-avem-muzica-nationala-1_5457be- fd0d133766a8804776/index.html>, 31.10.2019.
47 Mircea Eliade, „Insula lui Euthanasius”, p. 161. 48 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 284.
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 147
dental i de apel la Realitatea ultim. Vulcnescu invit s observm cum aceti „ta- lani” druii de Dumnezeu – cu greutate fix, s spunem, dar cu form specific – intervin în spiritul românesc „chiar i fr voia” sa.
Limba român nu trebuie privit ca o limit. Dei muzica se sustrage analizelor prin codificare, doar muzica putându-se dezvlui pe sine însi, cele indicate mai sus sunt valabile i pentru compoziia lui Enescu, el însui recunoscând c aceasta rs- frânge dorul românesc49. Iar dorul românesc este întruchipat în primul rând de du- ioasa tânjire a doinei dup definitiva mântuire a lumii, dup bine-rânduirea ei. Dac acest strigt de plângere ar prea dat chiar de toate neamurile, nu de unul singur, aceasta este pentru c toi oamenii împrtim acelai dor pe care ciobanii români l-au cântat pân nu demult, i care se anun a fi chiar i esena contribuiei cultu- rii române înalte.
Vulcnescu propune o alt analiz în loc de cea a influenelor istorice care au adus câte o „calitate structural sufletului românesc”50. El propune abordarea lucrurilor „din luntru”51, mai exact lmurirea condiiilor de posibilitate ale modului românesc de raportare la existen. Aceste condiii sunt vdite de varii trsturi ale românilor, de la insensibilitatea la nereuite i pân la intuiia planului în care toat fiina exist plenar, într-un mod invulnerabil, (intuiie care întrea încrederea în Dumnezeu52). Ele sunt vizibile în primul rând în peisajul patriei românilor: în limba român.
„Fie!” îi pierde în limba român sensul imperativului latinesc, exprimând, dim- potriv, o consimire apropiat de cea din „Amin!” i dobândind, s-ar putea spune, prin aceasta, un caracter prin excelen marianic. În viaa moral, o executare a unor imperative este înlocuit de o deplin-organic luare de poziie fa de o lips de or- dine în existen, sau fa de o chemare53. Reacia provine din contiina rânduielii54, a ideei împriei ca o comunitate de „rost i omenie”55.
Alte specificiti manifestate rmân enigmatice la o prim constatare: Expresia „ba da” accentueaz ce se afirm, în mod paradoxal, în loc s nege, ca în alte limbi con-
49 „Un strin care-mi este prieten, auzindu-m odat executând o bucat a mea, mi-a spus: în aceast compoziie este parc ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul, îmi pare singura caracteristic orginal a cântecelor româneti” (George Enescu, într-un interviu din 1912, dat revistei „Flacra”, în: Cosmin Zamfirache, „Cum a scandalizat George Enescu România, acum 100 de ani”, <https:// adevarul.ro/locale/botosani/cum-scandalizat-george-enescu-romania-100-ani-noi-n-avem-muzica-na- tionala-1_5457befd0d133766a8804776/index.html>, 31.10.2019.
50 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 290. 51 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 290 52 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 320. 53 Astfel, în basm, o grdin sau o fântân „te cheam” s o curei. Cf. Mircea Vulcnescu,
„Dimensiunea…”, p. 318; a se vedea i subcapitolul „Nu exist imperativ” (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 317, seqq.).
54 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 320: „De aceia îl vom vedea fptuind, chiar în cele mai absurde circumstane i struind a fptui, chiar atunci când considerarea raional a împre- jurrilor faptei lui, l-ar îndrepti poate s dezndjduiasc”.
55 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 318, evideniere: PM.
148 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
forme sintaxei logicii, iar prin dubla negaie „ba nu”, altfel decât în ele, nu se obine o afirmaie. „Ba” este o „împotrivire etic, ontologic”56. Mai mult, negaia poate fi introdus chiar i prin „de” („deloc”, „defel”) etc., îns nici o negaie i nici o impo- sibilitate nu pare s fie vreodat absolut pentru român57. Precum se va vedea, „ne- gaia româneasc nu are caracter existenial, ci esenial”58.
Alegerea între alternative „se cheam pe românete «hotrâre»”59, confirmând ideea mrginirii, a limitrii logice necesare procesului decizional. Dac activitatea românu- lui survine – cci predilecia sa este speculaia asupra posibilului60, precum s-ar putea opina c dovedete i discuia politic în locul acionrii concrete personale – atunci când survine ea nu îi este legat atât de rezultat („F binele i d-l pe ap”61) cât de rit i de funcia ritual, „iar moralitatea e «rânduial»”62 adic buna-ordonare. Totul se petrece, totul este o „petrecere continu, care umple timpul i care chiar îl depe- te”63, astfel încât… „[s]ub chipul brzdat de cutele vecinicei liturghii a aciunii sale rituale, românul va fi fost mai atent poate decât alii, la «ce ne înva crinii câmpu- lui i psrile cerului»”64
O perspectiv ontologic asupra observaiilor de acest tip arat c toate aceste spe- cificiti ofer importante indicii despre raportarea româneasc la problema existenei, care confirm refleciile eseniale amintite în prima parte a analizei, legate de „ten- dinele spiritului”65 românesc.
„Este? Sau nu este?” Corespondentul german al acestei întrebri – „Gibt es X? Oder gibt es X nicht?” – implic în mod obligatoriu indicarea unui ceva (X). Vulcnescu examineaz existena modului românesc de a întreba i de a rspunde la aceast în- trebare generic, pentru a ajunge la straturi de semnificaie mai profunde. Întrebarea vizeaz acordul fa de un coninut care poate rmâne subîneles (fr necesitatea
56 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 311. 57 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 310-11. Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”,
p. 309-10: „Chiar i atunci când spune c ceva nu e de loc, românul tot nu-i tgduiete fiina. Pentru c chiar acest «de loc» dovedete despre ce fel de «nu» este vorba. «A nu fi» nu are pentru român un îneles absolut. Toat ontologia e pentru el regional, i toat fiina, fel de a fi” (Evideniere: PM). Imposibilitatea artat de orice contradicie nu e considerat una absolut: cf. subcapitolul „Nu exist imposibilitate absolut” (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 314-15).
58 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 309. 59 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 317. 60 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 316; cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p.
317: „[…] lucrurile sunt trite sub aspectul de posibiliti pentru gând, mai mult decât sub aspectul real- itilor de înfptuit”; cf. subcapitolul „Nu exist alternativ” (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 316-17).
61 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 320. În aceeai ordine de idei, nereuita nu e nicio- dat tragic – „ce nu e n’a putut fi aci, «dar va fi în slav»” (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 321). Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, subcapitolul „Nu exist iremediabil”, pp. 319-20.
62 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 319. 63 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 300 64 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 324 65 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 311.
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 149
specificrii acestuia). Concluzia autorului este c dac în istoria extremului occident, ceea ce autorul numete „sensul existenei al lui «esse»” a dizolvat sensul lui predica- tiv, în spiritul românesc s-a întâmplat opusul. Nu doar c „este”-ul rmâne inteligibil chiar fr calificare, ci tgduirea româneasc, rspunsul negativ din astfel de situa- ii pare s fie exclusiv de tipul „nu este aa”66, exprimând, deci, o delimitare, o ordo- nare: „Românul se opune totdeauna la un fel de a fi, nu la faptul de a fi. […] Nu e deci negativist, ci limitator!”67
„Chiar atunci când tgduiete un fapt, o întâmplare, românul nu tgduiete decât tot o nesituare a unei existene la un nivel ateptat […]. Prin simplul fapt al cutrii ateti existena, într-un plan, care e i el un plan de existen. Ceia ce implic negaia, este numai o nepotrivire între un plan i altul: între un «aici» i un «dincolo»”68.
Indicând pluralitatea discriminrilor româneti ale „petrecerii”69 sus-menionate, Vulcnescu arat, în ceea ce poate fi o revelaie pentru cititor, c expresia „tot de a una”70 (i.e. „totdeauna”, adic „în tot timpul”) trimite la ideea totului luat ca unul, numete „timpul în care totul e dat dintr’odat, pentru care venicia nu e decât unita- tea totului, ci nicidecum «nesfâritul» lui”71. Iat limpezirea sensului acelei „venicii” intuite de Blaga, sens depreciat i chiar ridicularizat prin mantrica repetare neexpli- cat ad nauseam i ocazionala contestare a sintagmei naterii ei „la sat”!
Termenul „totdeauna”, „cu aceeai construcie ca i elinescul ν χα πν înseamn […] inexistena neantului, ba chiar imposibilitatea lui, […] permanena indistructibil a fiinei”72. „[Aceasta ne pune] pe calea unui fel de eleatism funciar al sensului românesc al existenei, care coexist îns, paradoxal, paralel i concomitent cu un heraclitism tot atât de funciar, în sentimentul necontenitei petreceri a întâmplrilor în lume”73
Cum este de îneles existena (fiina) i ceea ce exist? Pe când în occident rspunsul cel mai curent a fost cel c existentul este individu-
alizarea „aici i acum” – i.e. c existentul este orice lucru (lat. res, de unde fr. réalité) care „are loc” (cf. fr. avoir lieu), respectiv c este „înfptuit”, „efectuat” (germ. wirklich, cf. germ. Wirklichkeit), fiind existent „de fapt” (germ. da sein)74 – la români sensul su, întemeiat într-un illo tempore de necircumscris, este c existentul „se întâmpl”.
66 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 309. 67 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 309. 68 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 310. 69 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 300, unde mai sunt amintite „continuu curgto-
rul «mereu»”; „într-una”, „care arat chipul în care continuitatea curgerii topete clipele (atomii de timp)”; „«pururea», care însemneaz «totdeauna mereu», adic timpul i venicia date împreun, ori […] indicativul su derivat «de-apururi»”.
70 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 300 71 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 300, evideniere: PM. 72 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 301, evideniere: PM. 73 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 300 74 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 305-6.
150 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
Esena poziionrii ontologice române pare indicat i de probabila etimologie a expresiei „aevea” din latinescul ab aevo, adic „de totdeauna”75. În opoziie cu occi- dentalul privilegiu al imediatului i al concretului, pentru român, ceea ce este (aevea), este din veac, dintotdeauna. Aceasta ofer motive, aa cum se va vedea în continuare, atât mioriticei sale duioii pentru soarta concretului76, cât i formrii etimologice a „lumii” din „lumin” (valena de „oameni” fiind cu siguran cel de-al doilea ei fi- lon explicativ).
Dac existentul este ceea ce „se întâmpl”, rândurile lui Vulcnescu contrazic apa- rent unele dintre gândurile poetului, corespunztor crora la Apocalips „timpul mort i-ntinde trupul i devine venicie, cci nimic nu se întâmpl în întinderea pustie”77. Aparenele înal îns, cci dincolo de acest „timp” care, sfârindu-se, sfârete desi- ul i nelinitea cutrii, „se întâmpl” neîntâmpltor lumea mântuit, „se întâmpl” „cer nou i pmânt nou” (Ap 21,1), „se întâmpl” toate cele intuite i de Eminescu în alte creaii, ca în „Cezara”, precum observa i Eliade.
În plus, negarea româneasc a existenei nu ajunge niciodat la nimic. O existen este întotdeauna precedat i succedat de alta, capetele „alfa i omega” fiind, puru- rea, Supraexistena lui Dumnezeu78. „Pentru român”, arat Vulcnescu, ceea-ce-este „se petrece” i „trece”. În plus fa de acest dat general-valabil îns, ceea-ce-este pare s aib fiin chiar înainte de a fi i s i-o pstreze „i dup ce nu mai este în lume, în sensul acesta de «hic et nunc»”79: „Intrarea lui în lume e ca o cdere din alt lume, o «trecere», nu o «înfiinare».”80
Acest fapt, care indic afinitatea pentru metafizicul cretin81, arat c tot ceea ce „se întâmpl” nu este mai concret, pentru român, decât tot ceea ce este, pur i sim- plu. Sensul românesc al „întâmplrii” este – reevideniînd acel caracter marianic – cel al unei ptimiri (nu al unei lucrri, ci al schimbrii de stare rezultate printr-o lucrare). Existena apare nu ca „un subiect de aciuni”, ci ca „un suport de ptimiri”, „sub puterea altuia”. Cel din urm este Acel cu totul „Altul”. Acest caracter înlesnete înlarea ochilor spiritului românesc înspre „Fctorul a toate”82. Aadar, categoria
75 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 307. 76 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 321. 77 A se vedea „Scrisoarea I”, strofa a patra, evideniere PM. 78 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 314. 79 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 306, evideniere: PM. Cf. Mircea Vulcnescu,
„Dimensiunea…”, pp. 299-301. 80 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 306. 81 Concepiei româneti a existenei ideea catabazei fiinei din întregul de dinaintea cderii „în
existena regional” îi este intrinsec. Ea include organic (într-un paradoxal mod eleat-i-heraklitian, dar fr a implica ciclicitatea gnostic) „alunecarea fiinei de la felul ei de a fi absolut, la felul de a fi în lume, ori cderea ei sub vremi. În acest sens, ideea nu se aplic îns decât fiinei singuratice […] ca fptur a unei [F]iine mai puternice i mai vaste, care i-a stat înaintei care o petrece oarecum, i care ea n-are început, nici sfârit” (Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 313).
82 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 309
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 151
aristotelic a pasivitii domin asupra celei a aciunii83. Mai grav, „«a se întâmpla» i «a fi în lume» nu reprezint nici un fel de plus de fiin, fa de a fi pur i simplu, în oricare timp i în orice loc, ba chiar dincolo de timp i de loc”84, nici mcar fa de ce „ar fi putut fi”85.
Consecinele sunt mult mai serioase decât ar prea. Pentru acest român care se do- vedete a fi esenialist, substanialist, prezentificarea, „înfiarea” nu sunt determinaii ale existentului, ale orice este (aevea), ci, dimpotriv, „lumea” conine pentru el atem- poralitate i aspaialitate. Se produce în mod fundamental „un fel de contopire între existen i posibilitate”86, care explic de ce existena româneasc este umplut fun- ciar de poezie i deschidere simbolico-teologic, de ce pentru român „planul adevrat al existenei este planul virtualitilor, […] planul plintii dumnezeieti”87, propria sa existen desfurându-se pe acest plan. Românul are înaintea sa mereu „vedenia de slav a esenei tuturor lucrurilor, care atârn de îndurarea lui Dumnezeu, nu de fapta omului”88 i înelege astfel c „integrarea omului în vecinicie nu o d fapta efi- cient, ci purtarea simbolic sau ritual”89.
Adevrul cretin al lumii fcute pentru om este oglindit în faptul c pentru român cea mai stabil fiin creat este persoana uman, cea chemat s con-lucreze pstori- rea lumii, arhetipul Lucrtorului (i „prototip al brbiei”90) fiind Dumnezeu-Tatl. De aceea, „esena brbtescului [se afl] în firea lucrtoare i a femeiescului în firea ptimitoare”91. Lipsa genului neutru în limba român dovedete apoi c ideea de exis- ten s-a constituit pe tipul fiinei personale, nu al lucrului. Pentru român, existena concret este un tip de existen dezvoltat „în sensul unui personalism teofanic”92.
Refuzarea privilegierii celor de „aici i acum” (oricât de lrgit ar fi sensul acestei de- terminaii spaio-temporale), care poate fi îneleas ca „slaba însemntate a realitii pentru român”93, dezvluie în mod esenial tendinele i trsturile spiritului româ- nesc. Pentru acesta nefiina, neantul nu exist94; devenirea e o împuinare de posibili-
83 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 308. 84 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 307. 85 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 308. 86 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 312: „Anume: pentru român, tot ce poate fi, adic
tot ce poate fi gândit, tot despre ce se poate lega un subiect cu un predicat: este. Este, firete, totdeauna numai întrucâtva, într’un anumit fel, cu un animit fel de existen, fiindc niceri existena nu este decât regional, relativ. Dar este. Aa cum sunt toate lucrurile.”
87 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 314. 88 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 325 89 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 325 90 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 303 91 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 302. 92 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 303 93 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 307. 94 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, pp. 313-14.
152 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
ti95, iar planul adevrat al existenei este cel al „tuturor putinelor”96 (adunate în ceea ce Vulcnescu ar numi „chipul-” sau „statura de slav”97, iar fizica cuantic „suprapo- ziie”). Pentru acest român lipsete atât sentimentul de gravitate a existenei, tragismul ei98 cât i teama în faa morii99: Lucrurile de aici – strunga, câinii din dosul stânii – continu s de întâmple i pentru ciobanul trecut „dincolo”, pe care…
„«spaima de nefiin» nu-l determin s ia aici msurile elementare de pruden, sau de paz. Ceia ce-l preocup este numai împlinirea unei anumite ordine […] care s-i asigure mai departe legtura cu cele de aici […] Plângerea chiar nu este ruperea sfâie- toare a fiinei împotriva neantului, ci este clamare pentru integrare în linitea a toate, aezare, împcare. Desluim, prin filtrul acestor lucruri, sensul în care istoricul grec va fi vorbit despre «nemurirea geilor».”100
Vulcnescu încurajeaz101 studierea posbilitii de a deschide, plecând de la cele expuse, o fereastr înspre câteva asumri ontologice româneti fundamentale. Fiina este existena ca „faptul” unui agregat, al unui chip, al unei structuri etc. (adic exis- tena particular – întâmplarea, persoana102), dar i exisena în sine a tuturor acestora i a orice se deosebete de ceea ce nu e, nu a fost i nu va fi103 (adic „existena gene- ral”104, „fiina în sensul general i plin”105). Iat o mai detaliat analiz a acestui fapt: Fiina (creat) este, de fiecare dat, un anumit fel de a fi106, adic existena în modul multiplicitii107. Ea este trectoare, aparine „veacului”, „vremelniciei” eminesciene.
Firea, spre deosebire de ea, este existena în modul unitii108. Firea este, pe de o parte, atât „lumea” – cadrul spaial (respectiv analog-spaial) al fiinelor – cât i „vre- mea” care „st i vremuiete”109 – i.e. cadrul lor temporal general. Acest sens al firii este permeat i de acea dimensiune normativ, exprimat calendaristic: Toate sunt
95 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 315 – „o fixare a fiinei într’un singur fel de a fi, trecut prin ciurul contradiciei”.
96 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 314. 97 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 315. 98 Deasupra istoriei st facerea lui Dumnezeu, nu invers. Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”,
subcap. „Uurina în faa vieii” (pp. 320-25). 99 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, subcapitolul „Lipsa de team în faa morii” (pp.
325-26). 100 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 325. 101 Optimismul su tinde s neglijeze parametrii srcirii limbii i globalizrii. 102 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 308. 103 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 312. 104 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 308. 105 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 312. 106 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 310. 107 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 293. 108 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 293 109 Eliade observ c Vulcnescu descifreaz în cunoscutul proverb specificitatea timpului cosmic –
a timpului cruia „ceasul” care „umbl i lovete” se supune. (Mircea Eliade, „Eminescu – sau despre Absolut [recenzie din 1963]”, în: Eminescu sau despre Absolut, Dacia, Cluj, 2003, p. 464).
Moartea i nemurirea satului vzute dinspre metafizica teologic vulcnescian | 153
„rânduite” s aib – sau s fie fcute la – „locul” i „timpul” lor, chiar dac aceast rânduial nu este una absolut, nefiind una actual-desvârit110. Astfel, aceast nor- mativitate (generat de faptul subîneles c totul se cuvine meninut „bine-rânduit”) nu doar c nu este realmente „imperativ”, ci e i depit de o împlinire111
„Timpul ca durat este totdeauna interval, sau micarea în intervalul dintre dou capete ale unei puni. […] El este lansarea de la o stare pe cale de a deveni moart, peste neant, spre o plenitudine. […] Între toate clipele este aezat Crucea i dup fiecare Cruce, momentul urmtor ne vine ca un dar al lui Dumnezeu. Micarea aceasta peste gol o fa- cem din ndejdea în Dumnezeu, ascultând din credin apelul lui Dumnezeu pentru a ajunge în ara fgduit. În fond, aceasta înseamn a nu mai tri ie însui […]”112
Firea este îns, pe de cealalt parte, totalitatea fiinelor „care umplu timpul i spa- iul cu fiina lor”113. Aceasta vdete de ce sfinenia facerii mâinilor Lui Dumnezeu transpare în buna ei orânduire:
„Ceia ce domin toat aceast concepie a lumii româneti e, cum vedem, sentimentul unei vaste solidariti universale. Fiecare fapt rsun în întreaga lume, fiecare gest îi propag muzica în tot, aa cum se spune c rsun viorile cremoneze în cutii, ori de câte ori cineva cânt pe una dintre ele. Viaa unui om e legat de soarta unei stele. Fapta rea a unui om întunec soarele i luna. […] Totul se refer la tine, te îndeamn, te îmbie, te mângâie, ori te amenin!”114 „«Sfinenia» […] strbate totul. Soarele e sfânt. Oaia e sfânt. Casa e sfânt. Tot ce e la locul lui i la timpul lui, în ordine, cu rost, e sfânt. Sfânta dreptate, sfânta ar, ba chiar i sfânta btaie!”115
Firea e pulsul comun al cerului i al pmântului. Ea poate fi cântat cu speran – „Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe pmânt pace” – sau cu acel dor, în care Dumnezeu, Absolutul personal de „dincolo”, rmâne subîneles – „Sara pe deal bu- ciumul sun cu jale, Turmele-l urc, stelele scapr-n cale”. „Idealismul ontologic”, re- spectiv „metafizic”, al lui Eminescu i al satului sinelui nostru, în care Facerea „lucete ca un reflex” al nemuririi116 este redat de ctre Sfântul care încuraja inerea minii în iad i pstrarea speranei ca acea iubire fa de „lumea întreag [iubire care] îmbri- eaz cu mintea universul întreg”117, i ca acea „comuniune ontologic” gsit „acolo unde lucreaz harul dumnezeiesc i atotprezent al Duhului Sfânt”.
110 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 294: „[…] dac e adevrat c pentru român, pân la urm, «dreptaea iese totdeauna deasupra, ca untdelemnul», tot pentru el, pân atunci «drep- tatea umbl în lume cu capul spart»”.
111 Cf. Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 295. 112 Dumitru Stniloae, Teologia dogmatic ortodox, p. 130. 113 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 293. 114 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 325. 115 Mircea Vulcnescu, „Dimensiunea…”, p. 299-300. Pentru Eminescu chiar i marea morii
poate fi sfânt (Cf. Rosa Del Conte, Eminescu…, p. 126). 116 Rosa Del Conte, Eminescu…, p. 194; cf.: pp. 195, 197. 117 Sophrony Sakharov, Viaa i învtura stareului Siluan Athonitul, trad. Ioan Ic, Deisis,
Sibiu, 2004.
154 | Drd. Paul Andrei Mucichescu
În acest peisaj al sufletului român s-a nscut libertatea noastr, numit de Mircea Vulcnescu „sentimentul intuitiv de potrivire organic, de armonie a firii cu fiina, de libertate”118. Este evident cine este „românul” de care vorbete autorul, a crui fa i s-a schimbat, dar al crui νος mai pstreaz din trsturile înfiate. Moartea de aici îi este logodnica – Voia Domnului i integrarea în ritmul universal, iar cuvintele de cununie pe care el i le va adresa, sunt „pe mine Mie red-m!”. Occidentalului care afirm c Ierusalimul ceresc va fi un ora, satul (cel mândru, care nu cunotea com- plexul provinciei119) îi va rspunde c pentru el va fi un loc verde i luminos – mai exact „apoia pietrelor, apoia ierburilor […] apoia fructelor de toamn”.
concluzie
Moartea satului nu înseamn nimicirea sa, desfiinarea sa120, cu atât mai puin ane- antizarea sa – concept cu greu inteligibil spiritului românesc. Chiar i unei pietre care nu mai este, îi rmâne fiin prin faptul c a fost: Nu cu atât mai trainic exist un cân- tec dup ultima sa not121 – mai ales când cântecul este spiritul unei naiuni? Legea vieii propus de Eminescu este „împrosptarea continu a fondului i pstrarea formelor”122, corespunztoare firii de român universal, în care contrariile coincid123, sublimate haric. „Satul nu este” nu va putea înseamna pentru noi altceva decât adevrul c, ajuns la mar- ginea existenei sale fizice, satul nu mai este „de fa”, ci a trecut dincolo, în planul de fi- in al meta-fizicului minii noastre, unde rmâne sinele românesc, aa cum se arat. Iar noi avem datoria s-l predm, prin participare, minii lui Hristos, Sinelui umanitii.
Într-adevr, dac vrem s rmânem în ceea ce suntem, suntem mori – sufletete chiar! Îns prin timp trebuie s ne „grbim spre rspunsul mai satisfctor la apelul lui Dumnezeu”124. Se poate, deci, spune vreodat c ajunge ce I-am predat pân acum lui Dumnezeu, acum putându-ne topi într-un nou cretin lipsit de însuiri? Chiar i un astfel de sfârit cere o hotrâre existenial. Pe de o parte îngust st crruia i zari- tea nobleei care ne împca – platonic i cretin – cu noi înine i cu firea125, crruia i zaritea dinspre „chipul etern al fiinei”126. Pe de cealalt st amarul în care nefiina va dobândi în lume un sens absolut i cei muli, ca acum în extremul occident, vor „afla în aciune un refugiu fa de sentimentul neantului propriu”127, i din care sin- gura scpare va fi a sfinilor, a cror patrie este Ierusalimul ceresc.