MF 15 – Cost

  • View
    2.435

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of MF 15 – Cost

MF 15 CostMoment 1 In acest capitol vom discuta despre costuri, preturi si prag de rentabilitate. Aceste subiecte nu fac neaparat parte din ceea ce se preda in scoala in cursurile de management financiar propriu-zis, ci fac parte din Microeconomie, insa este util pentru orice manager sau om de afaceri sa primeasc informaii de baz n acest domeniu. Ultima parte a capitolului prezinta capitalul de lucru. Moment 2

3.1. Cost3.1.1.Definitiacostului In activitatea sa firma consuma resurse (bani, materii prime, munca) pentru a produce bunuri si servicii. Costul reprezinta valoarea exprimata in bani cheltuit pentru producerea unui bun sau prestarea unui serviciu. In contabilitate costurile reprezinta valoarea monetara a cheltuielilor efectuate pentru materii prime, materiale, servicii, munca, active productive. Moment 3 3.1.2.Costurifixesivariabile Anumite costuri totale sunt fixe in cazul majorarii productiei, altele sunt variabile. Astfel daca producem paine vom folosi materii prime (faina, apa, sare, drojdie), forta de munca si active fixe (cladirea in care ne desfasuram activitatea, cuptorul, malaxorul, lazi, etc). Indiferent ca producem zilnic 1 sarja de paine (un cuptor intreg) sau 10 sarje, costul dat de utilizarea activelor fixe va fi constant. Vom amortiza activele fixe cu aceeasi valoare.Cost totalCost variabil

Cost fixNumar de produse

In acelasi timp costurile cu materia prima sunt direct variabile cu productia pentru 10 sarje vom consuma de 10 ori mai mult decat pentru una singura. Vom avea costuri de 10 ori mai mari cu faina si celelalte materii prime, insa si cu energia.

Exista un cost a carui incadrare in costuri fixe sau variabile este mai dificila: costul cu forta de munca. Pe termen scurt indiferent cate sarje producem va trebui ca la finalul lunii sa platim angajatii. Daca insa sesizam ca trebuie sa ne reducem productia de la doua schimburi zilnic la unul singur, nu are sens sa mentinem o forta de munca supradimensionata si vom reduce numarul angajatilor si implicit si costurile cu forta de munca. Aceasta reducere are loc insa pe termen mai lung, de luni de zile. Costurile fixe sunt acelea care nu depind de volumul activitatii firmei Acest tip de costuri este in general legat de timp: salarii (platite lunar), chirii (lunare), amortizari (lunare). Costurile variabile sunt acelea care se modifica in functie de volumul activitatii firmei Acest tip de costuri este in general legat de volum: materii prime (platite in functie de consum), energie. Insumarea costurilor fixe cu cele variabile da costul total. O anume cheltuiala poate reprezenta suma unui cost fix si a unuia variabil. Astfel, cheltuiala cu energia electrica include atat utilizarea de energie in scopuri productive (alimentarea cuptoarelor si malaxoarelor), cat si in scopuri administrative (iluminarea spatiului de productie, a birourilor, alimentarea calculatoarelor). Primul cost, cel aferent productiei, este un cost variabil mai putine sarje de paine implica un consum mai redus de electricitate. Al doilea cost, cel administrativ, este un cost fix indiferent de vanzari, va trebui sa suportam costul alimentarii calculatoarelor si al iluminarii birourilor. Moment 4 3.1.3.Costmarginal Costul marginal exprim ct de mult se modific costurile totale la producerea unei unitati suplimentare. Haideti sa gandim care este costul marginal al unei paini: Considerand ca avem loc suficient in cuptor pentru inca o paine, costul noii bucati de paine va fi egal cu suma costurilor fainii folosite pentru o paine, al drojdiei, apei si sarii. Nu va intra in calcul costul cu energia electrica (se consuma foarte putina energie electrica suplimentara daca adaugam in cuptor o paine). Deoarece costurile fixe nu se modifica la producerea unei noi paini, acestea nu vor intra in calculul costului marginal.

Moment 5 3.1.4.Costdeoportunitate Alegerile pe care le facem implica un anumit cost. Cnd luam decizia de a opta n favoarea unei opiuni, renuntam la celelalte. Acest cost este mai dificil de inteles deoarece nu se refera la la o cheltuiala vizibila. Un exemplu ar trebui sa ne usureze intelegerea conceptului: Consideram ca avem doua posibilitati de a folosi 1000 de euro, prima de a-i depune la banca intr-un depozit cu dobanda anuala de 10% si a doua de a-i utiliza pentru a finanta o afacere. Daca decidem sa finantam afacerea evident nu mai putem depune banii in banca, prin urmare pierdem dobanda de 1000 x 10% = 100 euro. Aceasta valoare pierduta reprezinta asa-numitul cost de oportunitate. Costul de oportunitate reprezint valoarea celei mai bune dintre ansele la care se renun atunci cnd se face o alegere. Moment 6Exerciiu: In cazul unei sere de legume, impartiti urmatoarele costuri in fixe si variabile: a) amortizarea serei Costuri fixe b) seminte c) apa pentru irigatii Costuri variabile d) incalzirea serei e) costul cu contabilitatea raspunsuri corecte: a fix, b,c,d variabile, e fix

MF 16 PreMoment 1

3.2. Pre3.2.1.Definitiapretului Preul reprezint valoarea monetara platita pentru dobandirea unui bun sau serviciu. Nivelul preului depinde de raportul dintre cerere i ofert, de gradul de utilitate, de calitatea i accesibilitatea sau, dimpotriva, raritatea produselor. In limbajul comun de multe ori pretul este confundat cu costul, dar cele doua concepte sunt diferite. Pretul este ceea ce plateste cumparatorul pentru a achizitiona un produs, pe cand costul este cheltuiala producatorului pentru crearea acelui produs. Intr-o tranzactie de vanzare-cumparare costul uneia dintre parti reprezinta pretul celeilalte: achizitionand un sac de faina platim 25 de lei ceea ce pentru noi reprezinta un cost. Aceeasi 25 de lei sunt pret pentru vanzator. Pentru firme este important sa faca un profit, adica sa poata vinde produsul la un pret mai mare decat costul sau. 3.2.2.Funciilepreurilor In teoria economica pretul are o serie de funcii principale, pe care doar le vom enumera aici: funcia de corelare a ofertei cu cererea, funcia de calcul sau de msurare a cheltuielilor i rezultatelor, funcia de recuperare a costurilor si de restituire a veniturilor, funcia de stimulare a agenilor economici.

Moment 2 3.2.3.Stabilireapretului Pretul se stabileste in diverse moduri, insa importante sunt doua dintre acestea: pe baza costurilor, pe baza pietei. Metoda cea mai simpla matematic este cea prin care preturile se stabilesc pe baza costului de productie la care se adauga o marja. Aceasta metoda de stabilire a pretului are o serie de avantaje: usor de calculat, nu necesita informatii din piata, asigura o stabilitate a pretului (nu este influentat de variatiile pietei) Dezavantajele metodei sunt semnificative: nu tine cont de piata, de cele mai multe ori reduce profitabilitatea firmei (fie produsul nu este suficient de scump, pe cat ar permite piata, fie nu se vand suficiente produse deoarece pretul a fost stabilit mai sus decat piata permite), ignora costul de oportunitate in calcule. O alta metoda de stabilire a pretului este cea bazata pe informatia din piata. Verificam care sunt preturile si caracteristicile produselor concurente si decidem pretul produsului nostru in functie de acestea. Daca pretul de vanzare conform informatiei din piata este mai redus decat costul de fabricatie, de cele mai multe ori ar trebui sa nu mai producem si vindem acel produs. Avantajele stabilirii pretului pe baza informatiei din piata: poate maximiza profitul, este o metoda flexibila. Dezavantaje: dificil de stabilit, necesita eforturi pentru obtinerea si analiza datelor din piata,

fiind stabilit in urma unui complex, exista posibilitatea de a se face erori.

Moment 3 Exemplu: Dorim sa stabilim pretul de vanzare pentru painea pe care o producem si am reusit sa colectam o serie de date pentru a ne ajuta in luarea deciziei corecte. Costuri (pentru o paine de 1 kg): costul fainei: 1,2 RON/kg * 700 g = 0,84 RON costul drojdiei: 0,05 RON costul apei si al energiei: 0,10 RON amortizarea mijloacelor fixe: 0,08 RON Informatii din piata: cel mai apropiat competitor vinde painea la mai mult de 1 km de locul nostru de desfacere a produselor, painea sa are 500 g si se vinde cu 1 RON (TVA inclus) Pe baza informatiilor stranse avem doua cai de a stabili pretul: pe baza costurilor si pe baza pietei. Calculam costul unei paini si ajungem la valoarea de 1,07 RON. Acestui cost ii adaugam o marja de 30% si obtinem pretul de 1,39 RON/paine, la care trebuie sa adaugam TVA, ajungand la pretul de 1,65 RON. Daca plecam de la pretul concurentei vom face urmatorul rationament: competitia vinde painea care are greutate pe jumatate cat a noastra cu 1 RON, prin urmare 1 kg de paine ar avea pretul de 2 RON. Tinem cont de faptul ca punctul de vanazare detinut de catre concurent este destul de departe si ca probabil multi clienti vor prefera sa plateasca putin mai mult decat sa parcurga o distanta mare, si stabilim pretul painii la 2,10 RON. Putem folosi si o a treia metoda, a preturilor psihologice, a celor imediat inferioare unei valori rotunde, si sa vindem painea cu 1,99 RON. Observam ca indiferent ce metoda de piata alegem, rezultatul este mai bun decat cel dat de determinarea pretului bazat pe cost. Daca am vinde painea cu 1,65 RON am pierde minim 0,34 bani pe bucata. Moment 4 3.2.4.Politicadepre Din multitudinea de posibilitati de politica de pret discutam despre doua, cele mai importante.

Putem sa stabilim pretul produselor vandute dupa asa-numita politica a liderului de pret (price leader), adica la cel mai redus pret din piata. In aceasta abordare vom mentine constant pretul la nivel inferior oricarui competitor pentru a fi recunoscuti de catre clienti ca producatorul cel mai ieftin. O a doua politica de pret este cea a lider de calitate, a celui perceput ca avand produsele cele mai bune. Este nevoie in primul rand ca produsele sa fie de buna calitate si promovate adecvat, insa si pretul joaca un rol important un pret ridicat, pos