Metode si mijloace de individualizare

a pregatiri jucatorilor de fotbal

1.1. Antrenamentul individual şi individualizat…………………..……………...4

1.2. Metodele de cercetare folosite………………………………………………..1

1.3. Elaborarea planurilor individuale pe etapă…………………………..….….1

1.4. Prezentarea datelor…………………………………………………..………..4

1.1. Antrenamentul individual şi individualizat

Corespunzător obiectivelor şi mijloacelor specifice perioadelor de pregătire –

mezociclurilor – etapelor şi microciclurilor, precum şi a rezultatelor obţinute la probele de

control, jocurile de verificare şi oficiale, jucătorilor le sunt organizate forme de antrenament

diferite şi adecvate.

Astfel există:

a. Antrenamentul colectiv la care participă întregul lot. Este forma de antrenament folosită

pe parcursul întregului an de pregătire.

b. Antrenamentul individualizat .

Aplicarea în practică a antrenamentului individualizat se poate face sub patru forme de

lucru:

- în antrenamentul colectiv: când se lucrează cu doi sau mai mulţi deodată (separat ca

loc, timp, sarcini, număr de repetări);

- în antrenamentul individualizat îndrumat: când sportivul lucrează singur, sub

îndrumarea antrenorului;

- în antrenamentul individual independent: când sportivul lucrează singur, sub propria

sa conducere, având sau nu indicaţii de la antrenor;

- în antrenamentul combinat, în care sportivul aplică indicaţiile pentru individualizarea

pregătirii sale în fiecare din cele trei forme de antrenament menţionate mai sus.

Individualizarea antrenamentului urmăreşte modelarea procesului de instruire sportivă în

funcţie de particularităţile sportivilor şi de efortul specific în vederea obţinerii performanţelor

maxime.

Noţiunea de individualizare trebuie înţeleasă în sensul de tratare individualizată, care se

concretizează prin:

- dezvoltarea, instruirea, educarea, perfecţionarea, armonizarea particularităţilor

pozitive individuale referitoare la pregătirea fizică, tehnică şi psihologică;

- prevenirea, frânarea, scăderea, înlăturarea sau corectarea unor deprinderi greşite din

punct de vedere tehnic.

Tratarea individualizată poate şi trebuie să fie condusă ştiinţific în direcţia performanţelor

maxime, ţinând seama neîncetat de specificul particularităţilor individuale şi de cerinţele

postului.

Unii autori şi sportivi înţeleg prin antrenamente individuale numai o activitate pentru

specializarea pe posturi care nu se poate realiza prin antrenamentul în comun.

Prin individualizare trebuie să se înţeleagă însă procesul de cunoaştere complexă şi

completă a particularităţilor sportivului şi antrenarea lui pentru performanţă folosind metode şi

mijloace adaptate atât particularităţilor sportivului cât şi cerinţelor fotbalului modern.

Pentru fotbalul de performanţă şi de mare performanţă, o pregătire pe baze ştiinţifice este

de neconceput fără aplicarea individualizării, devenită principiu al antrenamentului modern şi

totodată formă de aplicare a principiului accesibilităţii.

Prin individualizare se înţelege adaptarea tehnicii sportive şi a procesului de instruire şi

educaţie la particularităţile fiecărui jucător. Este vorba despre o tratare diferenţiată a jucătorilor

în raport cu aceste particularităţi, în activitatea de realizare a obiectivelor şi sarcinilor fiecărei

forme de organizare a pregătirii sportive.

Când sportivii avansaţi nu mai progresează deşi au posibilităţi încă nevalorificate,

antrenamentele individual şi individualizat trebuie adâncite şi amănunţite.

Când vrem să dirijăm gradul de antrenament al fiecărui jucător în concordanţă cu

cerinţele calendarului competiţional, folosim antrenamentul individualizat.

Pentru sportivii suferinzi, convalescenţi, în perioade de refacere a formei sportive,

antrenamentul individualizat oferă cele mai bune condiţii.

Individualizarea trebuie să se aplice în toate aspectele pregătirii sportive începând cu

dezvoltarea fizică, continuând cu dezvoltarea fizică specifică, cu iniţierea şi instruirea de bază pe

componente ale antrenamentului, insistând pe specializarea pe posturi, tratând toate aspectele

vieţii şi muncii sportivului.

Colaborarea cu medicul, psihologul şi alţi oameni de ştiinţă, sprijină efortul de a ridica

nivelul ştiinţific al metodicii antrenamentului individualizat în fotbal.

Elementul de bază asupra căruia se exercită acţiunea metodelor ştiinţifice de pregătire

sportivă este jucătorul, privit ca individ, ca personalitate care este caracterizată de anumite

particularităţi individuale.

Individualizarea trebuie să se bizuie pe caracterizarea completă a individului. Pe baza

caracterizării complete, din care reies diferenţele individuale se poate alcătui programul de

instruire sportivă.

Când dorim să obţinem performanţe maxime posibile pentru fiecare sportiv se impun

următoarele probleme de bază:

- cunoaşterea exactă a capacităţii maxime de efort a jucătorului respectiv prin metode

de cercetare cât mai obiective;

- adaptarea individului la specificul efortului;

- adaptarea muncii la particularităţile individuale.

Aplicarea completă şi justă a individualizării pregătirii sportive constituie o activitate

complexă cu un mare volum de muncă fizică, psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă

tensiune nervoasă, cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în

scopul realizării performanţelor maxime în continua lor depăşire.

Prin specificul lui, jocul de fotbal amplifică mult numărul de elemente de care trebuie să

se ţină seama în realizarea individualizării.

Acest specific ridică probleme care trebuie tratate diferenţiat datorită pe de o parte

numărului remarcabil de procedee tehnice pe care jucătorul trebuie să le înveţe, să le

perfecţioneze, pe de altă parte să le aplice în joc individual, în colaborare cu partenerii şi în luptă

cu adversarii.

Tot prin intermediul individualizării se rezolvă şi situaţiile tactice speciale din timpul

meciurilor ca de exemplu: marcarea unui adversar, strict, la intercepţie, pressing-ul, etc.

Aspectele metodice în care se reflectă şi care sunt influenţate de individualizare sunt

următoarele:

a. Planificarea curentă şi cea de perspectivă

Obiectivele şi sarcinile fiecărui jucător se concretizează în planul individual de

antrenament.

Eficacitatea acestui plan depinde de măsura în care antrenorul reuşeşte să determine

obiectiv şi realist profilul actual şi de perspectivă ale fiecărui jucător.

Formele de organizare a pregătirii sportivilor:

- ciclul de antrenament;

- lecţia de antrenament.

În cadrul ciclului se vor prevedea exerciţii speciale pentru anumiţi jucători şi mai ales

indicaţii privind dozarea antrenamentului stabilită prin prisma: volumului, intensităţii şi

complexităţii efortului.

Metodele de instruire:

- pentru unii jucători exersarea se va aplica sub forma unui număr foarte mare de

repetări stereotipe;

- pentru alţii – exerciţii complexe, grupate în serii cu un număr redus de exerciţii; între

seriile scurte preconizate, de la caz la caz, se vor da pauze sau se vor executa alte

exerciţii diferite atât ca orientare metodică cât şi ca procedee tehnice.

b. Corectarea greşelilor de execuţie – se va ţine seama de particularităţile de ordin psihic

ale jucătorilor.

Încălzirea jucătorilor înainte de meci presupune o accentuată aplicare a individualizării în

privinţa conţinutului, intensităţii şi duratei.

Atât antrenamentul individual cât şi cel individualizat constituie o activitate complexă cu

un mare volum de muncă fizică, psihică şi intelectuală desfăşurată la o înaltă tensiune nervoasă,

cu un mare consum de energie necesitând conştiinţa unei mari răspunderi în scopul realizării

performanţelor maxime în continua lor depăşire.

În fotbalul de mare performanţă sunt împinse tot mai departe limitele tuturor factorilor

care contribuie la obţinerea măiestriei: capacitatea biologică a jucătorilor pentru efort, timpul de

pregătire, capacitatea intelectuală şi pedagogică a antrenorului, posibilităţile şi facilităţile

administrativ-organizatorice, cercetarea şi aplicarea datelor ştiinţei în pregătirea jucătorilor,

condiţiile socio-pedagogice ale acestui complex proces de pregătire şi nu lipsită de importanţă şi

influenţă a motivaţiei morale dar mai ales materiale.

Permanenta acumulare de cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice de organizare şi

conducere a procesului instructiv-educativ, începând chiar de pe băncile studenţiei şi continuată

pe parcursul carierei de antrenor, este singurul suport al dobândirii experienţei şi

profesionalismului cerut de fotbalul modern.

1.2 Metodele de cercetare folosite

- Studiul bibliografic

- Metoda observaţiei

- Metoda înregistrării

- Chestionarul

- Experimentul de tip psihopedagogic formativ ca principală metodă de cercetare

- Metoda statistico-matematică

Studiul bibliografic este o metodă indispensabilă în cercetare, mai ales în această

perioadă în care explozia informaţională se manifestă în mod pregnant, fapt ce determină

perisabilitatea informaţiilor în toate domeniile de activitate. În consecinţă înainte de a începe

propriu-zis cercetarea, este necesară o documentare cu informaţii la zi asupra temei abordate; de

asemenea, documentarea permanentă, sistematică şi adecvată este un act obligatoriu.

Observaţia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare care se foloseşte şi de sine

stătător (individual) sau ca fază anticipativă a unui experiment sau ca metodă de observaţie în

interiorul experimentului, între fazele experimentului şi constă în urmărirea intenţionată şi

înregistrarea exactă sistematică a diferitelor manifestări ale fenomenului studiat ca şi a

contextului situaţional existent.

Metoda înregistrării şi întabelării evoluţiei în meciuri am folosit-o pentru a obţine indici

obiectivi privitori la eficienţa mijloacelor utilizate în cadrul instruirii pentru a verifica parametrii

modelului de pregătire. În acest caz am utilizat înregistrări efectuate de mine la meciuri, iar în

cazul meciurilor susţinute în deplasare am folosit foile antrenorului.

Chestionarul reprezintă o succesiune programată, logic şi psihologic, de enunţuri

(interogative şi/sau enunţiative), care prin interdependenţa dintre ele formează un singur tot, şi

prin administrarea de către operatorii de anchetă, sau prin autoadministrare de către un subiect

sau un grup de subiecţi, determină din partea acestora un comportament verbal ce urmează a fi

înregistrat în scris, pe bandă magnetică sau prin suporţi telematici.

Experimentul ca metodă fundamentală de cercetare mi-a oferit posibilitatea verificării

mijloacelor de instruire pe care le-am inclus în planurile de individualizare.

Ca urmare a întabelării rezultatelor şi măsurătorilor am obţinut mai multe şiruri de date

pe care le-am prelucrat şi interpretat conform metodologiei cercetării ştiinţifice. Astfel, pentru

aprecierea valorii rezultatelor şi ca element de comparaţie am folosit media ponderată (Mc sau

X), iar pentru aprecierea omogenităţii am ales amplitudinea (A sau W). Amplitudinea este un

parametru din categoria factorilor de dispersie care se calculează după formula:

W=Xmax – Xmin ,

unde Xmax şi Xmin reprezintă valoarea cea mai mare, respectiv cea mai mică din şirul de

date, acest parametru oferindu-ne date despre omogenitatea rezultatelor obtinute de subiecti.

1.3. Elaborarea planurilor individuale pe etapă

Elaborarea planurilor individuale pe etapă s-a făcut ţinând seama de fişele individuale ale

sportivilor din grupa de experiment. Pe baza acestor fişe s-au întocmit planurile de pregătire

individualizată şi s-au enunţat obiectivele instructiv-educative pentru fiecare dintre cei patru

sportivi ai grupei de experiment.

Sportivul Moldovan Daniel. Obiective instructiv-educative:

3 luni:

- perfecţionarea elementelor tactice în apărare;

- blocarea şuturilor la poartă;

- perfecţionarea colaborării cu apărătorii.

3 luni:

- dezvoltarea rezistenţei generale;

- dezvoltarea forţei generale;

- dezvoltarea vitezei de reacţie;

- dezvoltarea forţei membrelor inferioare.

1 lună:

- dezvoltarea vitezei de deplasare;

- dezvoltarea vitezei de reacţie şi de execuţie;

- dezvoltarea detentei membrelor inferioare.

3 săptămâni

- perfecţionarea colaborării cu apărătorii;

- perfecţionarea prinderii mingii.

3 luni:

- perfecţionarea colaborării cu apărătorii;

- perfecţionarea prinderii mingii.

1.4. Prezentarea datelor

Primul pas al cercetării a fost realizarea fişelor individuale pentru fiecare dintre sportivii

grupei de experiment, precum şi pentru cei din grupa martor.

Astfel, pentru fişa individuală s-au luat în consideraţie următorii parametri: somatici,

motrici şi tehnico-tactici.

Parametrii somatici sunt reprezentaţi de talie (T), greutate (G), anvergură, raportul T-

100/G, diametrul biacromial şi cel bitrohanterian.

Parametrii motrici sunt reprezentaţi de: 10 x 30 m; 30 m conducerea mingii printre

jaloane; tracţiuni la bară fixă; genoflexiuni; testul Cooper.

Parametri tehnico-tactici sunt reprezentaţi de totalitatea acţiunilor executate de subiecţi în

atac şi apărare.

Condiţiile desfăşurării experimentului au fost optime, toate antrenamentele având loc în

cadrul stadionului Tineretului.

Descrierea probelor de control:

10 x 30 m. Proba constă în 10 alergări pe distanţa de 30 m, cu o pauză de 30 s între

alergări. Startul se ia din picioare de la o distanţă de 1 m de la linia de start.

Pauza este de 30 s, în timpul acesteia sportivul se îndreaptă spre linia de start, pregătindu-

se pentru startul următor.

Cronometrul se declanşează la atingerea liniei de start şi se opreşte la trecerea liniei de

sosire.

Se înregistrează toate cele 10 alergări şi se face media aritmetică. Rezultatul este

exprimat în secunde şi zecimi de secundă.

30 m conducerea mingii printre jaloane. În lungul terenului se aşează în linie dreaptă 7

jaloane înalte de 1,5 – 1,8 m după cum urmează: primul jalon la o distanţă de 6 m de linia de

start iar ultimul la 6 m înainte de linia de sosire, iar între acestea se aşează celelalte 5 la o

distanţă de 3 m unul faţă de altul.

Tracţiuni la bară fixă. Atârnat la bară fixă, ridicări în braţe. Se vor executa 15 ridicări.

Genoflexiuni. Se vor executa maximum de repetări pe ambele picioare într-un interval de

timp de 20 s.

Testul Cooper

Se aleargă 12 minute, pe pista de atletism măsurându-se în metri distanţa parcursă de

fiecare sportiv. Startul se dă în bloc. Se permite mersul, şi chiar oprirea, dar nu se permite

părăsirea pistei.

Punctarea probelor de control

10 x 30 m şi 30 m conducerea mingii printre jaloane: pentru fiecare zecime de secundă se

acordă 8 puncte;

tracţiunile la bară fixă: fiecare ridicare este notată cu 2 puncte;

fiecare genoflexiune este notată cu un punct;

la testul Cooper pentru fiecare 50 m se acordă 10 puncte.

Recoltarea datelor pentru fişele individuale

Grupa de experiment

Fişa individuală Moldovan Daniel

Tabel 4.1.1: Profil somatic

Nr.

Crt.

Indici somatici Model FRF Testare Diferenţă

Optim Minim Iniţială Finală

1 Talie 1,84 1,81 1,82 1,84 +2

2 Greutate 84 84 76 77 +1

3 Raportul 1,00 1,00 1,08 1,09 +0,01

4 Anvergura 1,88 1,85 1,83 1,86 +0,03

5 Diametrul biacromial 43 42 44 44 +2

6 Diametrul bitrohanterian 34 32 35 35 +2

Tabel 4.1.2: Model motric

Nr.crt. Probe de control Testare 1 Punctaj Testare 2 Punctaj

1 30 m conducerea mingii 6,2 58 6,1 66

2 10 x 30 m 4’’3 42 4’’2 50

3 Tracţiuni 12 24 14 28

4 Genoflexiuni 18 18 20 20

5 Testul Cooper 3100 60 3100 60

Total 202 224

Diferenţă: Testare 2 (finală) – Testare 1 (iniţială) =22 puncte

Conţinutul tehnico-tactic în apărare Aprecierea în note

6 7 8 9 10

Dirijarea apărării X X’

Plasamentul optim X X’

Curaj la ieşirile din poartă X X’

Blocarea mingilor X X’

Precizie în degajarea mingii cu piciorul X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală

Total testare iniţială= 35

Total testare finală= 41

Media notelor Ti=7

Tf=8,2

Diferenţa mediilor: 8,2 – 7 = 1,2

Conţinutul tehnico-tactic în atac Aprecierea în note

6 7 8 9 10

Repunerea precisă şi rapidă a mingii cu mâna sau cu X X’

piciorul spre partea opusă de unde a venit

Degajarea precisă şi rapidă a mingii spre un

coechipier

X X’

X= testare iniţială; X’= testare finală

Total testare iniţială= 15

Total testare finală= 17

Media notelor Ti=7,5

Tf=8,5

Diferenţa mediilor: 8,5 – 7,5 = 1

Bibliografie

1. Antohi L., Antohi N. Fotbalul modern de la antrenament la joc, Ed. Fundaţiei Chemarea,

Iaşi, 1998;

2. Avram S.Fotbal. Exerciţii pentru pregătirea fizică şi tactică, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1980;

3. Avramoff E. Probleme de fiziologie a efortului ciclic, Ed. Stadion, Bucureşti, 1974;

4. Avramoff E. Probleme fiziologice ale antrenamentului sportiv, IEFS, Bucureşti, 1980;

5. Balint, Gh., Panait C. Fotbal pentru toţi, Editura Egal, Bacău, 2000;

6. Balint, Gh. Fotbal - Curs de bază, Curs pentru studenţi, Biblioteca Universităţii Bacău,

RMF 55/28.02.2002;

7. Balint Gh. Bazele jocului de fotbal, Ed. Alma mater, Bacău, 2002;

8. Benedek E., Palfai I. Fotbal - 600 de exerciţii, vol I şi II, CNEFS , Bucureşti, 1982;

9. CârsteaGhe. Teoria şi metodica Educaţiei Fizice şi Sportului, Ed. Universul, Bucureşti, 1993;

10. Cojocaru V. Strategia pregătirii juniorilor pentru fotbalul de înaltă performanţă, Ed. Axis Mundi,

Bucureşti, 2000;

11. Csanadi A. Antrenamentul fotbaliştilor juniori” Ed. Tineretului pentru Cultura Fizică şi

Sport, Bucureşti, 1955;

12. Demeter A.Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor fizice, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1981;

13. Dragnea A. Antrenamentul sportiv, E.D.P., Bucureşti, 1996;

14. EpuranM., Horn E., Mecanisme de influenţare a comportamentului în fotbal, Ed. Sport-

Turism, Bucureşti, 1985;

15. EpuranM. Psihologia sportivă, Ed. U.R. Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 1993;

16. Hoştiuc N. Fotbal - Curs de specializare, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”,

Galaţi, 2002.

17. Ionescu I. ; Dinu C. Fotbal, concepţia de joc, Ed. Sport- Turism, Bucureşti, 1982;

18. Ionescu M., Tudoran M. Fotbal de la A la Z, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1984;

19. Mitra Gh. şi Mogoş A. Metodica educaţiei fizice şcolare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980;

20. Motroc I.; Motroc F. Fotbalul la copii şi juniori, E.D.P., Bucureşti, 1996;

21. Nicu A. Antrenamentul sportiv modern, Ed. Editis, Bucureşti, 1993;

22. Raţă G. Didactica educaţiei fizice şcolare, Ed. Alma Mater, Bacău, 2004;

23. Rădulescu M.; Cristea E. Aspecte morale ale pregătirii juniorilor, Ed. Sport - Turism,

Bucureşti, 1984;

24. Rădulescu M.; Cojocaru V. ş.a. Ghidul antrenorului de fotbal - copii şi juniori, Ed. Axis

Mundi, Bucureşti, 2003;

25. Stănculescu G. Fotbal - curs de bază, Ed. Universităţii Ovidius, Constanţa, 1992;

26. Stănculescu G. Fotbalul cu studenţii, Ed. Universităţii Ovidius, Constanţa, 2002;

27. Stănculescu G. Teoria jocului de fotbal, Ed. Universităţii Ovidius, Constanţa, 2003;

28. Stănculescu V. Pregătirea fizică a fotbaliştilor, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1981;

29. Stănculescu V. Ghidul antrenorului de fotbal, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1982;

30. Stănculescu V. Fotbal - aspecte moderne de antrenament şi joc, Ed. Sport - Turism,

Bucureşti, 1982;

31. Şiclovan I. Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1979.