METODE ȘI MIJLOACE DE CONŞTIENTIZARE A STĂRII DE SANOGENEZĂ A UNUI ECOSISTEM URBAN

Universitatea Babes – Bolyai

Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică

Catedra de Chimie – FizicăCluj – Napoca

LICENȚĂ 2010

METODE ȘI MIJLOACE DE CONŞTIENTIZARE A STĂRII DE SANOGENEZĂ A UNUI ECOSISTEM

URBAN

Profesor Coordonator: Student : Lector dr. Liviu-Dorel BOBOŞ Călinescu Alexandra - Bianca

1

CUPRINSCUPRINS....................................................................................................................................................2INTRODUCERE........................................................................................................................................4CAPITOLUL I: ECOSISTEMUL URBAN...............................................................................................4

1.1 Conceptul „ecosistem urban"..........................................................................................................51.2 Aspecte specifice ecosistemului urban...........................................................................................51.3 Structura şi funcţiile ecosistemului urban.......................................................................................61.4 Evoluţia ecosistemului urban în raport cu starea de sănătate.........................................................7

CAPITOLUL II: PARTICULARITĂŢI GEOGRAFICE ALE SECTORULUI 6, MUNICIPIUL BUCUREŞTI..............................................................................................................................................7

2.1 Localizare geografică......................................................................................................................72.2 Repere istorice................................................................................................................................82.3 Populaţia şi principalii indicatori demografici................................................................................8

CAPITOLUL III: PROIECŢIA FENOMENULUI DE POLUARE A MEDIULUI ÎN ANALIZA STĂRII DE SANOGENEZĂ ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN, CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA SECTORULUI 6, MUNICIPIUL BUCUREŞTI......................................................................................11

3.1 Conceptul „poluare” şi tipuri de poluanţi.....................................................................................113.2 Factorii care influenţează starea de sanogeneză într-un ecosistem urban.....................................12

3.2.1 Factori de natură fizică.........................................................................................................123.2.1.1 Microclima urbană......................................................................................................123.2.1.2 Oscilaţiile mecanice....................................................................................................123.2.1.3 Zgomotul.....................................................................................................................123.2.1.4 Vibraţiile.....................................................................................................................123.2.1.5 Indicatori de evaluare a poluării fonice în sectorul 6, Municipiul Bucureşti..............12

3.2.2 Factori de natură chimică.....................................................................................................133.2.2.1 Poluarea aerului într-un ecosistem urban....................................................................13

3.2.2.1.1 Surse de poluare a aerului într-un ecosistem urban...........................................133.2.2.1.2 Principalii poluanţi chimici ai atmosferei urbane şi influenţa lor asupra sanogenezei componentelor ecosistemului urban.............................................................133.2.2.1.3 Calitatea aerului în sectorul 6, Municipiul Bucureşti........................................13

3.2.2.2 Poluarea apei într-un ecosistem urban........................................................................223.2.2.2.1 Principalele surse de poluare a apei într-un ecosistem urban............................223.2.2.2.2 Principali poluanţi ai apelor subterane...............................................................223.2.2.2.3 Descrierea sistemului de alimentare cu apă destinată folosinţelor publice şi gospodăreşti din sectorul 6, Municipiul Bucureşti...........................................................22

3.2.2.3 Poluarea solului într-un ecosistem urban....................................................................263.2.2.3.1 Funcţia de igienă şi salubritate la nivelul sectorului 6, Municipiul Bucureşti...263.2.2.3.2 Impactul deşeurilor reziduale asupra comunităţii urbane din sectorul 6, Municipiul Bucureşti........................................................................................................26

3.2.3 Factori de natură biologică...................................................................................................273.2.3.1 Spaţiile verzi şi lumea animală într-un ecosistem urban............................................273.2.3.2 Spaţiile verzi la nivelul sectorului 6, Municipiul Bucureşti.......................................27

3.2.4 Factori de natură psiho - socială..........................................................................................31CAPITOLUL IV: BOLI ÎN RELAŢIE CU FACTORII ETIOLOGICI DE MEDIU ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN.............................................................................................................................32

4.1 Principalele categorii de boli caracteristice ecosistemului urban.................................................324.2 Starea de sanogeneză a comunităţii umane din Municipiul Bucureşti şi sectorul 6 în raport cu starea de calitate a mediului................................................................................................................33

4.2.1 Morbiditatea.........................................................................................................................334.2.2 Mortalitatea..........................................................................................................................334.2.3 Asigurarea populaţiei cu medici..........................................................................................34

4.3 Consecinţe patologice ale modificărilor negative dintr-un ecosistem urban................................34CAPITOLUL V: STAREA DE SANOGENEZĂ A HABITATULUI INTERN ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA COMUNITĂŢILOR UMANE, CA PARTE INTEGRANTĂ A ECOSISTEMULUI URBAN...................................................................................................................................................................34

5.1 Consideraţii generale asupra stării de sanogeneză a habitatului intern.........................................345.2 Surse de poluare a aerului habitatului intern în sectorul 6, Municipiul Bucureşti........................34

5.2.1 Surse exterioare....................................................................................................................365.2.2 Surse interioare....................................................................................................................365.2.3 Omul şi activitatea sa în habitatul intern..............................................................................37

5.3 Influenţa stării de sanogeneză a habitatului intern asupra sănătăţii comunităţii umane...............385.4 Boli legate de clădire şi sindromul de „clădire bolnavă”..............................................................39

CAPITOLUL VI: MANAGEMENTUL MEDIULUI ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN......................466.1 Aspecte manageriale în abordarea problemelor de mediu într-un ecosistem urban.....................466.2 Direcţii prioritare ale managementului de mediu într-un ecosistem urban, cu privire specială asupra sectorului 6, Municipiul Bucureşti..........................................................................................466.3 Managementul riscului de mediu..................................................................................................47

CAPITOLUL VII: EDUCAŢIA PENTRU MEDIU ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ROMÂNESC – PREZENT PENTRU VIITOR...................49

7.1 Consideraţii generale....................................................................................................................497.2 Particularităţi ale educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă..................................................497.3 Tehnologia de realizare a educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă.....................................497.4 Finalităţi ale educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă.........................................................49

CONCLUZII.............................................................................................................................................50BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ................................................................................................................52

INTRODUCERE

Problematica complexă a mediului a urcat sensibil în topul actual al preocupărilor ştiinţifice, însumând un volum impresionat de idei, întrebări, controverse interdisciplinare, argumente, care au conturat necesitatea unei abordări globale.

Dezvoltarea actuala a ştiinţei şi tehnicii, a cunoaşterii, permite ca în analiza raporturilor dintre om şi natură să se evidenţieze nu numai locui real şi obiectiv al omului in natură, ei şi locul real şi obiectiv al naturii in viaţa omului şi societăţii.

Lucrarea „Metode şi mijloace şi mijloace de conştientizare a stării de sanogeneză a unui ecosistem urban" reprezintă o abordare a problematicii de mare actualitate a mediului urban. Analiza ecosistemului urban este susţinută de ideea conform căreia oraşul modern nu reprezintă doar centrul de locuinţe, comerţ, industrie şi cultură ci este un ecosistem viu, ale cărui componente naturale (spaţii verzi, cursuri de apă şi alte zone de naturalitate) au în centru omul şi activităţile socio-umane.

Într-o mare măsură, obiectul studiului unui ecosistem este acela de a oferi factorului uman datele necesare care să-l conducă la formarea unor opinii corecte cu privire la interdependenţa dintre factorii naturali şi cei socio-culturali. Relaţia ecosistemului eu starea de sănătate implică inevitabil cunoaşterea factorilor şi condiţiilor care îl caracterizează, sanogeneza lui şi dinamica factorilor de risc.

Ecosistemul urban al Municipiului Bucureşti se detaşează prin diversitatea şi complexitatea problemelor de mediu pe care Ic generează, fapt ce impune o analiză integrală şi prioritară la nivel local. În acest context abordarea acestor aspecte s-a conturat cu privire specială asupra sectorului 6.

Pentru evidenţierea zonelor critice din punct de vedere al protecţiei mediului şi transpunerea în termeni concreţi ai di s funcţionali taţilor urbane şi vulnerabilităţii elementelor de risc din teritoriul administrativ al sectorului 6 din Municipiul Bucureşti, s-au utilizat, în principal: metode descriptive cu scopul de a sintetiza seriile de date în indicatori şi indici statistici, metode calitative pentru evidenţierea unor parametri calitativi ai mediului dar şi a percepţiei populaţiei faţă de diferite aspecte care caracterizează habitatul, mijloace şi tehnici de analiză a datelor care au oferit posibilitatea clasificării datelor şi interpretării rezultatelor obţinute în urma prelucrării.

Demersul nostru s-a bazat pe inventarierea şi analiza valorilor distribuţiei în spaţiu (sectorul 6, Municipiul Bucureşti) şi timp (2000 - 2006) a indicilor de presiune umană, urmărind, pe de o parte, evidenţierea factorilor de stres în funcţie de mărimea, importanţa şi dimensiunea impactului asupra componentelor naturale ale ecosistemului, iar pe de altă parte, percepţia comunităţii locale asupra principalelor categorii de disfuncţionalităţi ale mediului urban, care induc o stare de disconfort în rândurile acesteia.

În acest context, studiul şi-a propus să identifice şi să aplice pe teritoriul sectorului 6 al Municipiului Bucureşti, metode şi mijloace de evaluare a stării de sanogeneză care să permită:

- evaluarea stării actuale a mediului şi a cauzelor care o generează;- problemele mediului şi proiecţia lor la nivelul stării de sanogeneză a habitatuluiintern şi extrem;- aprecierea corectă a suportabilităţii mediului pentru diferite activităţi antropice: - evidenţierea importanţei pe care o are existenţa unui mediu sănătos:- aprecierea atitudinii populaţiei locale, în special a populaţiei şcolare faţă de problemele mediului în cane locuiesc şi a gradului de implicare în rezolvarea acestora: - prioritizarea măsurilor de intervenţie:- evidenţierea necesităţii educaţiei pentru mediu în vederea unei dezvoltări durabile.Prin demersul nostru ne propunem să conferim o dimensiune spaţială şi temporală abordării

problemelor de mediu reflectate în starea de sanogeneză a ecosistemului urban Bucureşti permiţând astfel identificarea tendinţelor de evoluţie a teritoriului pe fondul unei susţinute educaţii pentru un mediu durabil.

CAPITOLUL I: ECOSISTEMUL URBAN

1.1 Conceptul „ecosistem urban"

Ecosistemul urban este reprezentat de către aglomeraţiile umane fixate in jurul unor clădiri, instituţii şi relaţii care permit vieţuirea şi tranzitarea unui bogat flux energetic, formând un mozaic eterogen cu răspândiri şi densităţi variabile supuse unor interacţiuni reciproce, în care majoritatea transformări lor de materie, energie şi informaţie este realizată de om. (Gâştescu P., I998)

1.2 Aspecte specifice ecosistemului urban

Obiectivele studiului nostru surprind în mare măsură dezechilibrele dinamice care apar la nivelul ecosistemului urban prin înlocuirea peisajului natural, nu printr-o evoluţie bio-ecologică de lungă durată ci printr-o artificializare rapidă, fapt ce necesită o permanentă „susţinere" prin imput-uri de substanţă şi energie.

1.3 Structura şi funcţiile ecosistemului urban

1.4 Evoluţia ecosistemului urban în raport cu starea de sănătate

În ansamblu, ecosistemul urban este un complex de factori naturali şi artificiali. pozitivi şi negativi, care aduc o serie de facilităţi pentru desfăşurarea comodă a vieţii, dar expun şi la riscuri nocive în funcţie de modul de concepţie, planificare şi organizare a elementelor sale şi de modul de folosire chibzuită a acestora de către oameni.

Din categorii factorilor cu influenţă pozitiva asupra stării de sanogeneză a ecosistemului urban, amintim:

reducerea spaţiului de deplasare şi acces rapid la variatele bunuri materiale şi spirituale concentrate pe arii mici;

creşterea şi diversificarea mijloacelor necesare desfăşurării vieţii; ridicarea nivelului tehnic necesar muncii, transportului; creşterea nivelai de educaţie şi culturi.

Dintre factorii cu influenţă negativă asupra stării de sanogeneză a ecosistemului urban, enumerăm:- aglomeraţia datorită concentrării populaţiei, clădirilor, instalaţiilor;- existenţa industriilor generatoare de poluanţi ai acrului, apei, solului şi a poluării sonore;- diminuarea accesului populaţiei Ia factorii naturali şi expunerea la factori artificiali:- solicitarea excesivă şi intensificarea stress-ului psiho-social; diminuarea posibilităţii de relaxare, reconfortare, odihnă, refacere etc.Acest fapt a reprezentat unul din reperele cercetării noastre în vederea fondării unor teorii

care să ateste pe de o parte importanţa relaţiei om-mediu ca manifestare cu specific constructiv, evolutiv şi determinativ a vieţii şi pe de altă parte reflectarea acestei realităţi la nivelul percepţiei populaţiei şcolare şi a comunităţii.

CAPITOLUL II: PARTICULARITĂŢI GEOGRAFICE ALE SECTORULUI 6, MUNICIPIUL BUCUREŞTI

2.1 Localizare geografică

Sectorul 6 se află situat în partea de vest a Bucureştiului (fig. 2.1) la o altitudine medie de 85 m; pe teritoriul său se află atitudinea maximă a capitalei, 94,63 m, pe bulevardul Iuliu Maniu.

(Sursa: Harta digitală a municipiului Bucureşti)Scara: 1:16000

Suprafaţa totală a sectorului 6 este de aproximativ 37 km2, situându-se pe locul doi ca mărime în cadrul sectoarelor capitalei, primul fiind sectorul 1Conform adresei nr. 50675-1981, Administraţia Domeniului Public, sector 6, cartierele cuprinse în acest sector sunt: Crângaşi – Giuleşti, Drumul Taberei şi Militari.

2.2 Repere istorice

Reperele istorice ale sectorului 6 sunt legate de zona Crângaşi, care se pare, a fost locuită cu mult înainte de epoca primelor migraţii. În secolul al IV-lea au fost găsite monede din timpul lui Valentinian I (364 - 375) şi un cuptor de ars oale. De asemenea s-a formulat ipoteza că unele morminte din secolul al III-lea descoperite la Giuleşti, ar putea să aparţină unui neam iranian numiţi sarmanţi, neam ce fusese aliat cu dacii, pe vremea lui Decebal, în luptele împotriva romanilor.

Bucurestiul, în perioada interbelică era împărţit în cinci sectoare, în cadrul a cinci culori, actualul sector 6 corespunzând ca formă administrativă cu Sectorul de Negru al Capitalei. Când s-a adoptat în 1952 denumirea administrativă de raioane, sectorul 6, includea raioanele Gheorghe Gheorghiu-Dej şi o parte din raionul Lenin. După 1974 s-a revenit la denumirea de sectoare.

2.3 Populaţia şi principalii indicatori demografici

Populaţia sectorului 6 înregistrată la recensământul din iulie 2002, conform Comisiei Naţionale pentru Statistică era de 346.480 locuitori, situându-se pe locul doi ca număr de locuitori în cadrul Bucureştiului, primul fiind sectorul 3 (fig. 2.4)

(Sursa: Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti.)

Densitatea populaţiei de 10.175 locuitori / km2 plasează sectorul 6 pe locul 3 între sectoarele Bucureştiului.

Analiza datelor furnizate de Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti indică o scădere numerică a populaţiei sectorului 6 în perioada cercetării noastre (2000-2005) de la 401 779 locuitori înregistraţi în anul 2000, la 359 396 locuitori în anul 2005, fenomenul fiind caracteristic evoluţiei demografice la nivelul întregii capitale (fig. 2.6.)

(Sursa: Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti).

În ceea ce priveşte evoluţia ratei natalităţii pe parcursul cercetărilor s-a constatat o tendinţă de scădere în intervalul 2000 2001, urmată de o creştere continuă a valorilor acestui indicator până în anul 2005 când se înregistrează aproximativ 9%. Fenomenul este similar evoluţiei ratei natalităţii Ia nivelul întregii capitale (fig. 2.7.)

(Sursa: Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti.)

Rata mortalităţii în intervalul 2000 – 2005 urmează o tendinţă de creştere până în anul 2003, când se înregistrează 10,61‰ după care se identifică o tendinţă de scădere până la valori apropiate de 10‰ (fig. 2.8)

(Sursa: Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti).

Structura populaţiei pe grupe de vârstă este redată în fig. 2.10

Obiectivele cercetării noastre îşi propun să evidenţieze faptul că sectorul 6 nu este doar un cadru de manifestare a elementelor care îl compun ci este expresia acţiunii comunităţii asupra sa prin înlocuirea peisajului natural nu printr-o evoluţie bio – ecologică de durată, ci printr-o artificializare rapidă cu consecinţe asupra stării de sanogeneză a întregului ecosistem urban.

CAPITOLUL III: PROIECŢIA FENOMENULUI DE POLUARE A MEDIULUI ÎN ANALIZA STĂRII DE SANOGENEZĂ ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN, CU PRIVIRE SPECIALĂ

ASUPRA SECTORULUI 6, MUNICIPIUL BUCUREŞTI

3.1 Conceptul „poluare” şi tipuri de poluanţi

Descrierea conceptuală a poluării mediului ia în considerare mai multe elemente interdependente, elemente care sunt redate de modelul poluării mediului, elaborat de Hodgate (după Haiduc, 1996). Modelul simplificat, prezentat schematic în fig. 3. .1., descrie procesul de poluare a mediului prin următoarele elemente:

- sursa de poluare, care emite poluantul;- transportul poluantului în mediul biotic sau abiotic precum şi transformările pe care acesta le suferă în mediu;- ţinta (organismele, ecosistemele sau alte componente ale mediului afectate de poluant), ca receptor al poluantului.

3.2 Factorii care influenţează starea de sanogeneză într-un ecosistem urban

Principalii factori care stau la baza evaluării stării de sanogeneză a ecosistemul urban sunt:a. factori de natură fizică b. factori de natură chimică c. factori de natură biologicăd. factori de natură psiho-socială.

3.2.1 Factori de natură fizică

3.2.1.1 Microclima urbană

3.2.1.2 Oscilaţiile mecanice

3.2.1.3 Zgomotul

3.2.1.4 Vibraţiile

3.2.1.5 Indicatori de evaluare a poluării fonice în sectorul 6, Municipiul Bucureşti

Pe teritoriul sectorului 6, principalele probleme legate de zgomot apar în proximitatea zonelor de trafic rutier şi feroviar, celelalte surse având acţiune locală, ce accelerează dimensiunea efectelor (Pătroescu M, 2002).

Principiale surse de zgomot din sectorul 6 se pot clasifica în următoarele categorii:1. surse staţionare: zonele industriale, zonele de construcţie şi demolare, zonele rezidenţiale;2. surse în coridor: reţeaua de transport urban.Ponderea majoră a surselor de poluare fonică, pe lângă cele fixe de origine industrială, o

deţine în proporţie de 70% sursele mobile, respectiv circulaţie rutieră.Traficul rutier generează nivele ridicate de disconfort acustic pe direcţiile principale ale

fluxurilor de circulaţie în lungul arterelor rutiere de categoria I şi II, cu consecinţe la nivelul habitatului intern al populaţiei din spaţiile aflate în proximitate. în acest sens exemplificăm: intrarea Piteşti - Bucureşti bulevardul luliu Maniu, arteră principală spre interiorul oraşului, Prelungirea Ghencea, Bulevardul Virtuţii, Bulevardul Timişoara şi Calea Giuleşti. Pe aceste artere, poluarea sonoră depăşeşte frecvent cu 20 30 dB nivelul de 70 dB, considerat admisibil.

Pentru evaluarea incidenţei zgomotului în Municipiul Bucureşti, Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de Impact a efectuat un studiu cuprinzând măsurători situate în diferite puncte aflate in zone caracteristice prin surse şi condiţii meteo (loja I.C, 2007). Punctele de măsurare de pe teritoriul sectorului 6. au fost: bulevardul Vasile Milea Pod Grozăveşti, intersecţia Răzoare, Calea

Giuleşti-Carrefour, bulevardul Constantin Noica Splai, intrarea autostradă Bucureşti—Piteşti. Dinamica nivelului acustic echivalent continuu (LEq) în perioada 1999-2006 indică medii cuprinse între 69.8 dB (calea Giuleşti-Carrefour) şi 76,2 dB (intrare autostradă Bucureşti Piteşti) şi evidenţiază următoarele nivele ale poluării: poluare fonică moderată (65-70 dB), puternică (70 75 dB) şi foarte puternică (peste 75 dB) (fig. 3.3.).

Transportul in comun constituie, de asemenea, o sursă importantă de zgomot. Prezenţa mijloacelor de transport în comun de suprafaţă accentuează poluarea fonică, în special pe arterele principale (Calea Giuleşti, Bulevardul luliu Maniu, Bulevardul Timişoara. Bulevardul Virtuţii), unde se concentrează mai multe linii, adăugându-se circulaţiei auto obişnuite şi transformându-le în principale coridoare de poluare fonică (fig. 3.3)

Zgomotul produs de traficul feroviar nu afectează întreaga populaţie a sectorului 6. Arterele de circulaţie feroviară sunt mai puţin numeroase (cartierul Militari: SCNFR Cotroceni Bucureşti Vest şi cartierul Giuleşti: CFR Bucureşti Roşiori) iar zgomotul se propagă în axul căii ferate.

3.2.2 Factori de natură chimică

3.2.2.1 Poluarea aerului într-un ecosistem urban

3.2.2.1.1 Surse de poluare a aerului într-un ecosistem urban

a. întreprinderile industriale;b. mijloacele de transport;c. sistemele de încălzire a locuinţelor; d. îndepărtarea şi tratarea reziduurilor

3.2.2.1.2 Principalii poluanţi chimici ai atmosferei urbane şi influenţa lor asupra sanogenezei componentelor ecosistemului urban

Oxidul de carbon

În laborator, monoxidul de carbon se poate obţine prin mai multe căi:Dehidratarea acidului formic cu acid sulfuric concentrat: HCOOH → H2O + COTrecerea unui curent de dioxid de carbon peste cărbune încins: CO2 + C → 2COÎncălzirea unei pulberi de zinc metalic în prezenţa carbonatului de calciu: Zn + CaCO3 → ZnO +

CaO + COIndustrial, monoxidul de carbon este produs prin oxidarea gazului natural (gazului metan): 2CH4

+ O2 → 2CO + 4H2

Bioxidul de carbon

Bioxidul de carbon este un gaz incolor, prezent şi în atmosfera terestră în concetraţie de aproximativ 0,04%. Este unul din cei mai importante gaze cu efect de seră.

Formula chimică: CO2.

Însă starea sa de gaz având mari consecinte asupra încălzirii planetare, aerul este sursa cea mai mare conţinând COindice, făcând parte din ciclul de reciclare al subiectului ce ia amploare asupra corpului omenesc pe care îl va expira acesta.

Care sunt sursele pe care acest gaz este convertit din starea sa otrăvitoare, in compunere, la cea sănătoasă pe care o respirăm numită Oxigen (O) completând aşadar ciclul său de mişcare prin natură? Începe a se răspândi - particulele având viteză corespunzătoare starii gazului- compunerea sa stabilă de la diverse feluri de surse care le ştim din viaţa de zi cu zi, in jurul nostru, ale caror forme emana două elemente pure:

Formula Chimică Carbon (C) + Oxigen (O) = Dioxid de Carbon (CO2)

Carbon: Nemetal NA: 6 AM: 12.01 Capacitatea Combinătoare - 4 y:4

Oxigen: NemetalNA: 8 AM: 15.99 Capacitatea Combinatoare + 2 y:6

Oxizi de azot

Oxizii de azot sunt combinaţii chimice sub formă gazoasă ale azotului în raporturi diferite cu oxigenul în funcţie de gradul de oxidare. Oxizii de azot sunt combinaţii chimice care nu iau naştere spontan ci numai prin absorbţie de energie, cu excepţia protoxidului de azot care este folosit ca narcotic în ceilalţi oxizi formează în contact cu apa acizi, liberi în aer sub acţiunea razelor UV eliberează ozon fiind dăunător mediului înconjurător.

Bioxidul de sulf

Bioxidul de sulf SO2 este anhidrida acidului sulfuros H2SO3. El este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înţepător şi gust acrişor. Gazul este toxic, se dizolvă bine în apă, formând acizi sulfuroşi. Dioxidul de sulf ia naştere prin arderea materialelor fosile ce conţin cca. 4% sulf, ca şi cărbuni sau petrol. Aceste procese duc la poluarea intensă a mediului fiind cauza ploilor acide.

Dioxid de sulf în stare lichidă este un solvent pentru substanţe numeroase, din care cauză este utilizat ca dizolvant. Este folosit de asemenea în industria alimentară ca şi conservant al legumelor şi fructelor sau pentru dezinfectarea butoaielor de vin sau bere. Gazul descompune vitamina B1. În Europa, este notată cu numărul E 220 fiind admisă pentru produsele „bio”. Dioxidul de sulf mai este utilizat în industria farmaceutică, sau a coloranţilor, precum şi la înălbirea hârtiei sau materialelor textile. În concentraţii mari este toxic pentru plante sau animale, poluând apele şi distrugând prin ploile acide vegetaţia pădurilor.

prin arderea sulfului sau hidrogenului sulfurat:S + O2 → SO2

prin arderea minereurilor cu sulf, ca de ex. pirita:4FeS2 + 11O2 → 2Fe2O3 + 8 SO2

prin reacţia sulfiţilor cu acizi tari:Na2SO3 + 2HCl → 2NaCl + H2O + SO2

Hidrogenul sulfurat

Hidrogenul sulfurat este un gazformula chimică H2S. Hidrogenul sulfurat este incolor, inflamabil, având o reacţie uşor acidă, cu bazele formează săruri. Este mai greu decât aerul.

Gazul este extrem de toxic si usor inflamabil. În concentraţie redusă are miros neplăcut de ouă clocite. În concentraţie ridicata paralizează simtul mirosului si nu poate fi detectat de om. În funcţie de concentraţie şi de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentraţii peste 0.1% poate ucide in căteva secunde.

In petrochimie (rafinării) ia naştere în cantităţi mari prin sulfutarea ţiţeiului. Din sulfură de fier şi acid clorhidric:

FeS + 2HCl → FeCl2 + H2S

Hidrocarburile cancerigene

Plumbul, mercurul, etc.

Plumbul este elementul chimic cu numărul 82 în tabelul periodic al elementelor.

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitatea foarte mare. Datorită densităţii ridicate, plumbul şi-a găsit utilizarea la protecţia contra radiaţiei ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la fabricarea de greutăţi mici dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman, intoxicaţia numindu-se saturnism. Oxizii de plumb (miniu, litargă) se utilizează la fabricarea vopselelor protectoare şi a chiturilor de miniu şi de litargă. De asemenea, plăcuţele de plumb se utilizează la fabricarea acumulatorilor pentru autoturisme. În trecut, plumbul era folosit la tuburi pentru alimentarea cu apă potabilă, lucru grav, datorită toxicităţii sale ridicate. Sărurile de plumb nu se prea utilizează, acetatul utilizându-se în laboratoarele de microbiologie la fabricarea unor medii de cultură (geloză cu plumb). Datorită punctului de fuziune scăzut, plumbul se utilizează la băi cu metale topite în laborator şi la fabricarea aliajelor de lipit în electrotehnică (aliaje staniu-plumb).Acesta colorează flacăra în albastru-verzui.

3.2.2.1.3 Calitatea aerului în sectorul 6, Municipiul Bucureşti

Poluarea aerului în sectorul 6 al Municipiului Bucureşti are un caracter specific datorită, în primul rând condiţiilor de emisie, respectiv existenţei unor surse multiple, înălţimii diferite ale surselor de poluare, precum şi repartiţiei neuniforme, dispersate pe întreg teritoriul sectorului.

Surse de poluare a aerului din sectorul 6, Municipiul BucureştiObiective industriale: platforma industrială Militari, industria cu profil chimic Munplast S.A. , industria cu profil materiale de construcţii CESAROM, S.C. Firos S.A., S.C. Urbis S.A., S.C. Rami Dacia S.A., S.C. Victoria S.ATraficul auto:

Determină niveluri de poluare variate în timp şi spaţiuImpactul cel mai mare se remarcă în zonele construite cu clădiri sub formă compactă şi cu artere de trafic supraaglomerate (Bulevardul Iuliu Maniu, Bulevardul Timişoara, Bulevardul Giuleşti)Eliminarea poluanţilor se face foarte aproape de sol Emisiile se realizează pe toată suprafaţa sectorului

Centrale electrotermice: S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. – CET Grozăveşti, S.C. Electrocentrale Bucureşti S.A. – CET VestŞantiere de construcţii şi betoniere: betoniera Drumul Taberei, staţia Bujoreni Surse difuze: centrale termice uzinale sau de bloc, combustia neautorizată în aer liber

Categorii de poluare a aerului în sectorul 6 în funcţie de tipul de emisii

Poluarea cu NO2

(Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti)


Poluarea cu SO2

24



În sectorul 6, un impact deosebit asupra capacităţii de circulaţie îl au şi spaţiile de parcare amenajate.

Totalul numărului de parcaje în sectorul 6 este de 17.500, necorespunzător necesităţilor, de cele mai multe ori parcarea făcându-se pe bordura trotuarelor sau în detrimentul spaţiilor verzi aferente blocurilor de locuinţe.

Cercetările de teren au evidenţiat existenţa a numeroase noduri de trafic nesemaforizate, situate la intersecţia străzilor de categoria 1 şi II. În acest sens s-a întocmit o hartă a disfuncţionalităţilor de organizare a traficului urban în sectorul 6, încercându-se cartarea principalelor zone de risc rutier (fig. 3.37)

3.2.2.2 Poluarea apei într-un ecosistem urban

3.2.2.2.1 Principalele surse de poluare a apei într-un ecosistem urban

Surse organizate: ape menajere şi orăşeneşti, ape reziduale industriale, poluarea apei cu detergenţi

Surse difuze: cu caracter continuu sau permanent (canalizări urbane şi industriale) şi cu caracter discontinuu, sezonier, temporar (şantiere).

3.2.2.2.2 Principali poluanţi ai apelor subterane

Poluanţi care modifică proprietăţile chimice sau biochimice (compuşi toxici anorganici, compuşi organici greu digerabili, substanţe fertilizatoare, etc)

Poluanţi care modifică proprietăţile fizice şi organice ale apei (uleiuri, coloranţi, suspensii, etc.)

3.2.2.2.3 Descrierea sistemului de alimentare cu apă destinată folosinţelor publice şi gospodăreşti din sectorul 6, Municipiul Bucureşti

Reţeaua de distribuţie a apei potabile în Bucureşti este de tip inelar. Conductele sunt confecţionate predominant din fontă, oţel azbociment, PVC.Statisticile referitoare la lungimea arterelor şi conductelor sistemului de distribuţie în funcţie de vârsta acestora, evidenţiază ponderi mari ale conductelor cu o vechime sub 40 de ani (65%) şi a conductelor cu o vechime de peste 60 de ani (fig. 3.39)

31

(Sursa: Primăria Municipiului Bucureşti)Reţeaua primară este veche şt prezintă defecţiuni majore necesitând un proces de depistare a

pierderilor şi spargerilor de conducte în vederea reabilitării şi modernizării acestora.Reţeaua secundară este parţial realizată din oţel a cărui calitate necorespunzătoare duce la

coroziune eu consecinţe fie legate de calitatea apei, fie de înregistrarea unor pierderi foarte mari prin fisurile provocate de acest fenomen. O parte importantă a reţelei (22%) este realizată din fontă cenuşie, având o vechime de peste 60 ani. în acest context este necesară înlocuirea conductelor şi contorizarea tuturor branşamentelor.

Principala sursă de poluare a apelor de suprafaţă din sectorul 6 o constituie activitatea industrială în urma căreia, datorită deficienţelor de funcţionare a instalaţiilor de preepurare sunt deversate în emisarii naturali, odată cu apele uzuale şi o mare diversitate de noxe chimice. Dintre marii consumatori de apă amintim CET Grozăveşti, CET Vest, Semănătoarea SA. Urbis SA, Cesarom SA etc. Volumele de apă depăşesc 10.000 m3 pe lună fapt ce atenţionează asupra presiunii foarte ridicate care există atât la nivel calitativ cât şi cantitativ. În aceste unităţi industriale apa are utilizări diferite: materie primă, agent de spălare şi curăţare, agent de răcire, uz menajer etc.

De asemenea, depozitele de deşeuri industriale şi menajere amenajate sau neamenajate corespunzător, neautorizate şi care pot fi întâlnite adesea pe teritoriul sectorului 6, constituie o sursă de poluare cu substanţe nocive şi germeni patogeni atât a apelor de suprafaţă cât şi a apelor subterane prin infiltrarea acestora în sol.

În Municipiul Bucureşti, la nivelul punctelor fixe de recoltare, dinamica ponderii probelor necorespunzătoare evidenţiază o tendinţă de scădere în intervalul 2000 2005 (fîg. 3.42.) ceea ce indica o îmbunătăţire a calităţii apei în aceasta perioadă.

34

(Sursa: Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti)

Dinamica ponderii probelor necorespunzătoare recoltate din instalaţii proprii de apă potabilă evidenţiază o tendinţă accelerată de creştere în intervalul 2003-2005, faţă de perioada 2001 - 2003 (fig. 3.45.),

(Sursa: Agenţia pentru Protecţia Mediului Bucureşti)

Recomandările vizează în astfel de cazuri îndepărtarea de urgenţă a factorilor poluanţi din jurul surselor de apă, asigurându-se respectarea zonei de protecţie sanitară prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 563/1997 şi HGR 101 / 1997,urmate de dezinfecţia apei cu substanţe clorigene şi repetarea recoltărilor.

Ca urmare a inundaţiilor determinate de ploile torenţiale din capitală, pe parcursul lunii septembrie 2005, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti a iniţiat o serie de acţiuni de recoltare de probe de apă, atât din surse proprii de mică adâncime aflate în gospodăriile populaţiei din cartierele periferice, cât şi din reţeaua centrală de distribuţie, pentru verificarea calităţii apei. Recoltările din puţuri şi fântâni au vizat zone din întregul oraş ce nu sunt racordate la reţeaua de apă şi canalizare. Pe teritoriul sectorului 6 microcartierele supuse monitorizării sunt Giuleşti şi Giuleşti-Sârbi (fig. 3.46.)

35

3.2.2.3 Poluarea solului într-un ecosistem urban

3.2.2.3.1 Funcţia de igienă şi salubritate la nivelul sectorului 6, Municipiul Bucureşti

O sursă continuă şi comună de contaminare a factorilor de mediu, considerate primele şi cele mai vizibile surse de poluare a mediului sectorului 6, o constituie deşeurile menajere.

Evoluţia cantităţii producţiei anuale de deşeuri la nivelul sectorului 6 a înregistrat o creştere constantă în intervalul 2000 – 2003, urmând o scădere în anul 2004 şi din nou o creştere în 2005 (fig. 3.51)

(Sursa: Administraţia Domeniului Public a sectorului 6, Bucureşti)Calculul pe cartiere a producţiei de deşeuri menajere, estimează creşterea, diversificarea şi

nevoia de rampe organizate. Acest aspect este evidenţiat şi de evoluţia producţiei de deşeuri menajere per locuitor, în perioada analizată (fig. 3.54)

3.2.2.3.2 Impactul deşeurilor reziduale asupra comunităţii urbane din sectorul 6, Municipiul Bucureşti

36

Impactul generat de deşeurile produse în perioada cercetării noastre afectează în mare măsură calitatea factorilor de mediu şi a relaţiilor din interiorul ecosistemului urban, prin:

- modificări ale caracteristicilor chimice ale solului prin aportul de substanţe organice şi minerale poluante provenite din descompunerea deşeurilor (azotaţi, metale grele, concentraţi cu azot, substanţe organice nedegradabile);

- modificări ale condiţiilor apelor subterane şi de suprafaţă prin antrenarea substanţelor solubile existente în deşeuri sau provenite din procesul de descompunere al acestora:

- modificări ale calităţii aerului prin:• antrenarea de către curenţii de aer a deşeurilor uşoare şi a particulelor de praf produse în timpul operaţiilor de descărcare, nivelare şi compactare a deşeurilor;• impurificarea atmosferei prin emisia gazului de fermentaţie rezultat din procesul de descompunere a deşeurilor;• emisia gazelor de eşapament evacuate de vehiculele care asigură transportul deşeurilor;

- antrenarea prin ape meteorice a reziduurilor menajere şi stradale în gurile de scurgere ale canalizării cu înfundarea acestora şi formarea de colecţii de ape stagnante, favorizând dezvoltarea germenilor patogeni;

- persistenţa în reziduuri a unui număr mare de insecte, rozătoare cunoscute ca vectori ai «nor toii infecţioase şi parazitare.

3.2.3 Factori de natură biologică

3.2.3.1 Spaţiile verzi şi lumea animală într-un ecosistem urban

Factorii biologici sunt prezenţi în limitele ecosistemului urban prin flora şi fauna spontană sau aclimatizată.

Plantele specifice zonei geografice în care se găseşte un ecosistem urban, sunt distruse prin impactul uman, respectiv prin construcţii, activităţi de aplicare a ierbicidelor, activităţile traficului auto etc. În ecosistemul urban există un stres puternic asupra speciilor de plante datorită poluării cu metale grele, bioxid de sulf, toxicităţii şi fumului, reducându-se astfel cantitatea de oxigen eliminată in atmosferă.

Principalele categorii din fauna ecosistemului urban sunt: microorganismele, insectele, rozătoarele şi alte animale.

3.2.3.2 Spaţiile verzi la nivelul sectorului 6, Municipiul Bucureşti

La nivelul Sectorului 6 din Bucureşti, suprafaţa ocupată de spaţiile verzi în anul 2005, însuma circa 3 300 000 mp (tabelul 3.23.). Raportat la ansamblul populaţiei înregistrate în acelaşi an (363 321 locuitori) fiecărui locuitor al sectorului îi reveneau 9,08 mp.

37

(Sursa: Administraţia Domeniului Public Sector 6, Municipiul Bucureşti)

Raportat la suprafaţa totală a sectorului de 3 690 ha suprafaţa deţinută de spaţiile verzi este de aproximativ 8,94% ceea ce înseamnă foarte puţin dacă avem în vedere recomandările specialiştilor care menţionează o pondere a verdelui urban de cel puţin 3/4 din interiorul intravilanului.

La nivelul ansamblurilor de cartiere din sectorul 6, bilanţul teritorial al verdelui urban public pune în evidenţă ponderea cea mai mare a spaţiilor verzi publice aferente blocurilor de locuinţe (Drumul Taberei 50%, Militari 44%, Crângaşi 39%) urmată de aliniamentele stradale şi scuaruri în cartierul Drumul Taberei 28%, şi Militari 29% spre deosebire de cartierul Crângaşi-Giuleşti unde spaţiilor verzi aferente blocurilor de locuinţe le urmează ca pondere parcurile de agrement eu cea 37%.

Sectorul 6 al Municipiului Bucureşti beneficiază în prezent de o suprafaţă insuficientă de zone verzi, valorile indicelui de spaţiu verde fiind cuprinse între 6,06 mp/locuitor până la 7,41 mp/locuitor în funcţie de zonă, în comparaţie cu dezvoltarea sectorului şi gradul accelerat de creştere a poluării.

Fenomenul de schimbare ilegală a destinaţiei terenurilor ating cote alarmante. în ultimii ani perceperea verdelui urban ca spaţiu disponibil pentru construcţii provizorii (terase, garaje) sau cu funcţii diverse (unităţi comerciale, clădiri) constituie un precedent periculos în contextul în care actuala suprafaţă nu acoperă necesarul de spaţiu verde pentru sectorul 6 (fig. 3.60).

38

39

Disfuncţionalităţi la nivelul funcţiei ecologice şi de recreereDistribuţie neuniformăSuprafaţă mică în raport cu numărul utilizatorilorPercepţia de către o parte a agenţilor economici ca spaţii disponibile pentru investiţiiCreşterea suprafeţei ocupate de instalaţii şi construcţii cu diferite destinaţii care contribuie la diminuarea spaţiilor verziDeteriorare sub aspect calitativ

Vandalizarea arborilor în anumite fenofaze din sistemul de vegetaţie- gradul de accesibilitate la verdele urban evidenţiază disfuncţionalităţi majore induse de

dispersia neechilibrată a parcurilor de agrement, existând zone extinse situate la distanţă de peste 30 minute mers pe jos

Concluzii:

Implicaţiile soluţiilor urbanistice se referă la amenajarea de spaţii verzi dimensionate în acord cu mărimea cartierelor şi necesităţile locuitorilor

Necesitatea unei permanente campanii de informare şi implicare a comunităţii

Indici de evaluare a calităţii verdelui urban• Indicatorul mărime:

S-a constatat că suprafaţa deţinută de spaţiile verzi este de cea 8,95% din suprafaţa totală a sectorului 6, ceea ce înseamnă foarte puţin având în vedere că valoarea optimă a acestui raport indică o pondere a verdelui urban de cel puţin 3/4 din teritoriul intravilanului.• Indicele formă:

Rezultatele obţinute evidenţiază valori ridicate ale indicelui de formă în cazul parcurilor Drumul Taberei, Istru , Insula Lacul Morii (0,23), Parcul Crângaşi şi Grădina Botanică (0.21) în timp ce majoritatea se situează mult sub valoarea optimă a indicelui de formă, constituindu-se şi în suprafeţe a căror mărime este mică.• Indicele de conectivitate:

S-a constatat că în cea mai marc parte predomină elemente de conectivitate de tip aliniamente stradale şi platbenzi. în general, ariile de conectivitate se suprapun marilor aliniamente stradale cu arbori din lungul bulevardelor de acces.• Biodiversiţate

Distribuţia spaţială a biodiversităţii floristice din intravilanul sectorului 6 a scos în evidenţă cea mai ridicată valoare a indicatorului diversitatea speciilor (DS) numai în incinta Grădinii Botanice, cu un indice DS > 400 specii de arbori. Pentru celelalte arii, indicele DS este restrâns numai la câteva specii predominante care alcătuiesc vegetaţia arealelor de conectivitate.• Indicele de protecţie al fondului natural urban:

Grădina Botanică reprezintă prin localizare şi funcţionalitate, verdele urban pentru sectorul 6, unde perturbările induse de activitatea umană sunt minime, putând oferi adăpost speciilor mai sensibile la factorii de stres urban şi de unde ulterior pot recoloniza. Suprafaţa sa de 175 000 m 2 scoate în evidenţă indicele de protecţie de 6% din suprafaţa totală a fondului natural urban.

3.2.4 Factori de natură psiho - socială

Aglomeraţiile umane ridică probleme de ordin epidemiologic, legate de poluarea mediului, a alterării ambianţei; mediul urban este sursa celor mai numeroşi agenţi patogeni care generează bacteriozele, virozele, intoxicaţiile sau traumatismele. Rezolvarea acestor probleme are o mare importanţă, datorită frecvenţei crescânde a unei noi patologii generate de o adaptare deficientă sau de o „pseudoadaptare". (Zamfir Gh., 1977)

40

CAPITOLUL IV: BOLI ÎN RELAŢIE CU FACTORII ETIOLOGICI DE MEDIU ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN

4.1 Principalele categorii de boli caracteristice ecosistemului urban

Pentru a evidenţia importanţa factorilor utilizabili în analiza stării de sanogeneză s-au analizat raporturile dintre surse şi diferitele categorii de boli ale indivizilor din comunităţile umane urbane, determinate de acestea (tabelul 4.1)

41

4.2 Starea de sanogeneză a comunităţii umane din Municipiul Bucureşti şi sectorul 6 în raport cu starea de calitate a mediului

4.2.1 Morbiditatea

În perioada 2002 – 2004 se constată ponderea majoritară (85%) a morbidităţii datorită afecţiunilor respiratorii acute (faringite, laringite, traheite, bronşite), urmată de afecţiuni cardiovasculare (12%), tumori (2%) şi boli infecţioase (1%) (fig. 4.1)

(Sursa: Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti)

4.2.2 Mortalitatea

Rezultatele evidenţiază în perioada 2000 – 2004, ponderea mare a mortalităţii având cauză de deces afecţiunile cardiovasculare (66%) urmată de mortalitatea produsă de tumori (27%), afecţiuni respiratorii (6%) şi boli infecţioase (1%) (fig. 4.8)

(Sursa: Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti)

42

4.2.3 Asigurarea populaţiei cu medici

În urma cartării reţelei sanitare din sectorul 6 al Municipiului Bucureşti, am întocmit harta arealelor urbane de accesibilitate la serviciile de sănătate, luând în considerare spitalele şi centrele medicale/policlinicile cu specializări diferite. Au fost delimitate areale urbane cu diferite grade de accesibilitate în funcţie de proximitatea acestora faţă de punctele reţelei sanitare şi timpul de mers pe jos (fig. 4.13.).

Studiul nostru a scos în evidenţă disfuncţionalităţi la nivelul sectorului 6. induse în principal de dispersia neechilibrată a centrelor medicale, existând zone situate la mare distanţă de mers (30 minute) şi foarte mare (peste 30 minute) (cartier Giuleşti-Sârbi) dar şi areale de accesibilitate scăzută (< 30 minute), în partea centrală a cartierelor Drumul Taberei. Militari şi sud-estul cartierului Giuleşti-Crângaşi.

4.3 Consecinţe patologice ale modificărilor negative dintr-un ecosistem urban

Aşa cum ne arată îndelungata evoluţie a omului, succesul sau insuccesul existenţei lui s-a datorat adaptării sau inadaptării la condiţiile de mediu. În civilizaţia tehnico-ştiinţifică, situaţia s-a complicat pentru că populaţiile umane trebuie să se adapteze în primul rând la mediul natural modificat.

Din punct de vedere medico-sanitar, rezolvarea acestui proces are o deosebită importanţă în epoca modernă, prin frecvenţa crescândă a unei noi patologii generata de adaptarea deficientă sau pseudoadaptare (Zamfir C, 1997). Este vorba despre o ecopatologie insuficient cunoscută etiopatogenic şi curativo - profilactic (Selze H., 1956 -The stress of life, McGroves-Hill Book, New York).

CAPITOLUL V: STAREA DE SANOGENEZĂ A HABITATULUI INTERN ŞI INFLUENŢA SA ASUPRA COMUNITĂŢILOR UMANE, CA PARTE INTEGRANTĂ A ECOSISTEMULUI

URBAN

5.1 Consideraţii generale asupra stării de sanogeneză a habitatului intern

Starea de sanogeneză a habitatului intern a suscitat o atenţie sporită din mai multe motive, dintre care amintim:

- efectuarea unui design special noilor clădiri, precum şi amenajarea celor existente astfel încât rate schimbului de aer cu exteriorul se micşorează; folosirea unei mari varietăţi de materiale sintetice pentru construcţia sau mobilarea clădirilor. (aceste materiale pun în libertate o gamă largă de substanţe chimice cu potenţial toxic ce pot avea efecte agresive asupra sănătăţii); studii recente au indicat faptul că mulţi poluanţi înregistrează în interior concentraţii mai mari ca în exterior.

Datele epidemiologice folosite pentru elaborarea standardelor de calitate a aerului exterior trebuie să ţină seama de expunerea totală, ceea ce include atât expunerea exterioară cât şi cea interioară; În ultima perioadă, se pare ca există o alarmă crescândă în ceea ce priveşte slaba calitate a aerului în birouri şi locuinţe.

5.2 Surse de poluare a aerului habitatului intern în sectorul 6, Municipiul Bucureşti

Sursele de poluare a habitatului intern se pot împărţi în trei categorii: Surse exterioare; Surse interioare - materiale de construcţii, mobilierul şi amenajările efectuate: Omul şi activitatea sa în habitatul intern.

43

5.2.1 Surse exterioare

Tabelul 5. l. prezintă o parte a principalilor poluanţi din aerul habitatului intern şi sursa exterioară de la care provin.

5.2.2 Surse interioare

În interior se găsesc o serie de poluanţi ce sunt emişi de materiale de construcţie cum ar fi betonul, piatra, lemnul, plăcile aglomerate, elementele folosite pentru izolare, fibre, adezivi, vopsele. Poluanţii chimici sunt puşi în libertate în cantităţi mari în locuinţele noi faţă de locuinţele mai vechi. Eliberarea compuşilor volatili din clădirile noi continuă câteva luni.

Din analiza datelor provenite de la Direcţia de Statistică Bucureşti, în sectorul 6 situaţia clădirilor de locuit - după materialul de construcţie al pereţilor exteriori ai clădirii indică ponderea mare a clădirilor construite din zidărie din cărămidă şi piatră cu planşee din beton armat (36%) precum şi a clădirilor de locuit construite din beton armat şi prefabricate din beton (23%) (fig. 5.2).

45

(Sursa: Direcţia de Statistică a Municipiului Bucureşti)

O mare varietate de mobilier, şi mai ales cel care conţine materiale sintetice poate contribui la poluarea interioară.

În interioarele destinate a fi birouri prezenţa unor maşini de fotocopiere poate duce la o poluare cu ozon şi cu substanţe organice volatile, maşinile de tipărit cu jet de cerneala pot polua cu amoniac, echipamentele fotografice poluează cu acid acetic iar elementele de refrigerare mai ales cele defecte pot polua interiorul cu freon.

5.2.3 Omul şi activitatea sa în habitatul intern

Combustia în interior a diferiţilor combustibili poate duce la apariţia nivelelor crescute de poluare cu monoxid de carbon, dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, cu variaţi compuşi organici volatili şi pulberi în suspensie.

Conform datelor Direcţiei de Statistică Bucureşti (tabelul 5.3.), în sectorul 6 majoritatea locuinţelor au încălzire prin termoficare - reţea publică sau locală, reprezentând 93% din totalul locuinţelor, cu încălzire de la sobă 4% iar centrală termică proprie 2% (fig. 5.3.).


Din totalul locuinţelor cu încălzire prin centrală termică proprie, cea mai mare parte se bazează pe utilizarea gazelor (96%), şi doar o mică parte pe utilizarea combustibilului solid (3%) şi a combustibilului lichid (1%) (fig. 5.4)


Din totalul locuinţelor cu încălzire de la sobă circa 55% utilizează combustibil solid, 42% gazele şi doar 3% combustibil lichid (fig. 5.5)

46


5.3 Influenţa stării de sanogeneză a habitatului intern asupra sănătăţii comunităţii umane

Pentru a evalua efectele pe sănătate în urma expunerii la poluanţii din atmosfera habitatului intern, în funcţie de sursa de provenienţă a poluanţilor, s-au considerat trei tipuri de expunere:

expunerea la poluanţi rezultaţi în urma combustiilor: fum de tutun, dioxid de azot, monoxid de carbon;

expunerea la substanţe organice volatile şi radon: expunerea la poluanţi rezultaţi prin contaminarea biologică a aerului.

Tabelul 5.7. prezintă o centralizare a principalelor afecţiuni ale comunităţii umane provocate de expunerea la poluanţii habitatului interior precizând tipul de poluant şi sursa de la care provine.

47

(prelucrare după Moldoveanu A.M., 1997)

48

5.4 Boli legate de clădire şi sindromul de „clădire bolnavă”

În cadrul categoriei “boli legate de clădire” pot apărea manifestări de tip alergic, toxic sau infecţios, care pot fi identificate prin examen fizic şi de laborator.

Sindromul de “clădire bolnavă” a fost definit ca un fenomen ce apare la un număr important de persoane dintr-o clădire, care resimt anumite simptome în interiorul incintei, semnalează dispariţia acestora la ieşirea din clădirea afectată şi reapariţia lor la întoarcere; de cele mai multe ori sunt etichetate ca disconfort

Figura 5.6. prezintă principalele probleme de sanogeneză a habitatului intern cu influenţe asupra comunităţii umane, ca parte integrantă a ecosistemului urban.

(prelucrare după Moldoveanu A.M., 1997)

Informaţiile redate în prezentul capitol pot constitui un punct de plecare pentru un studiu interdisciplinar având principal obiectiv evaluarea impactului stării de sanogeneză a habitatului intern asupra comunităţii, în condiţiile expunerii la agenţii chimici şi biologici în imobilele sectorului 6 din Municipiul Bucureşti.

49

CAPITOLUL VI: MANAGEMENTUL MEDIULUI ÎNTR-UN ECOSISTEM URBAN

6.1 Aspecte manageriale în abordarea problemelor de mediu într-un ecosistem urban

Un exemplu de abordare etapizată a unei probleme prin prisma managementului de mediu este prezentat în schema următoare (fig. 7.1)

6.2 Direcţii prioritare ale managementului de mediu într-un ecosistem urban, cu privire specială asupra sectorului 6, Municipiul Bucureşti

Prevenirea şi limitarea poluării aerului- eliminarea şi diminuarea pe cât posibil a factorilor poluanţi ai aerului prin retehnologizarea

proceselor de fabricaţie şi instalaţiilor specifice pentru reţinerea substanţelor nocive evacuate de S.C. Electrocentrale Bucureşti – CET Grozăveşti, S.C. Electrocentrale Bucureşti – CET Vest, precum şi la societăţile comerciale S.C. CESAROM S.A., S.C. Rom Dacia S.A., S.C. Firos S.A., S.C. Urbis S.A.

- reducerea concentraţiilor şi a nivelurilor critice de oxizi de sulf, azot şi pulberi din gazele de ardere, până la concentraţiile şi nivelurile necesare protejării sănătăţii umane şi a mediului la: S.C. Electrocentrale Bucureşti – CET Grozăveşti, S.C. Electrocentrale Bucureşti – CET Vest, S.C. Vest Energo S.A.

- modernizarea şi autorizarea instalaţiilor în vederea reducerii de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi din unităţile S.C. Setum S.A., S.C. Munplast S.A., S.C. Silvarom S.A., etc- consolidarea şi stabilizarea zgurii şi cenuşii pe haldele de depozitare din cadrul S.C. Electrocentrale Bucureşti – CET Vest

- măsuri care să contribuie la descongestionarea traficului rutier prin devierea traficului greu de tranzit, reducerea densităţii tramei stradale, organizarea spaţiilor de parcare, reglarea timpilor de semaforizare în funcţie de volumele de trafic, în special în cartierele Drumul Taberei si Militari, arterele Timişoara, Ghencea, Iuliu Maniu, Virtuţii

Prevenirea si limitarea poluării apei

50

- realizarea unui sistem de drenaj în zona Giuleşti – Sârbi în vederea stopării producerii efectelor negative de către excesul de apă acumulata (străzile Bozilor, Cărămidăriei, Giuleşti, Podul Lacului, etc)

- extinderea reţelei de alimentare în zonele neracordate (străzile Ada-Kaleh, Ametistului, Begoniei, Bozilor, etc)

- echiparea completă a teritoriului intravilan al sectorului 6, cu reţele de canalizare (străzile Compasului, Corcoduşului, Drenajului, Entuziasmului)

Prevenirea şi limitarea poluării solului- extinderea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor reciclabile prin creşterea numărului

de recipiente de colectare selectivă şi amplasarea lor pe tot teritoriul sectorului,inclusiv periferia- educarea publicului privind beneficiile recuperării, reciclării şi valorificării anumitor tipuri

de deşeuri

Prevenirea şi limitarea poluării fonice- realizarea timpilor de semaforizare în funcţie de volumele de trafic (Bulevardul Iuliu

Maniu, Bulevardul Timişoara, Bulevardul Drumul Taberei)- asfaltarea şi reabilitarea arterelor de trafic (străzile Retezatului, Regiei, Stadionului, etc)- evitarea traficului vehiculat pe străzi coridor, unde fronturile clădirilor, relativ apropiate,

determină adesea reverberaţia - izolarea fonică suplimentară a clădirilor pe faţadele aflate către arterele stradale sau parcaje

Prevenirea şi limitarea deteriorării verdelui urban- dezvoltarea unui sistem de monitoring, care să cuprindă inventarierea vegetaţiei de pe

domeniul public şi crearea bazei de date aferente (numărul şi densitatea arborilor, identificarea exemplarelor în declin biologic, arborii ocrotiţi şi locaţia lor, posibilitatea conversiei spaţiilor verzi)

- organizarea de noi spaţii verzi care să completeze deficitul care se manifestă la nivelul sectorului

- obligativitatea asociaţiilor de locatari şi a altor categorii de proprietari de a întreţine spaţiul verde aferent spaţiului construit

- educarea comunităţilor locale în vederea schimbării comportamentului faţă de verdele urban

Probleme manageriale specifice habitatului intern- certificarea calităţii produselor folosite la realizarea construcţiilor - expertizarea proiectelor şi a construcţiilor - urmărirea comportării în exploatare şi intervenţie în timp

6.3 Managementul riscului de mediu

În sectorul 6 al Municipiului Bucureşti managementul riscului de mediu ar trebui să formuleze o serie de măsuri pentru eliminarea riscurilor din teritoriul intravilan, cum ar fi:

îmbunătăţirea şi reorganizarea serviciilor de protecţie civilă pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă provocate de hazarde naturale şi antropice;

actualizarea şi înăsprirea legislaţiei în domeniul calităţii şi amplasamentului construcţiilor în funcţie de zonele de vulnerabilitate;

evaluarea stării de sănătate şi a factorilor de risc de mediu printr-o mai bună corelare dintre datele provenite din sistemul de monitorizare a calităţii mediului (calitatea aerului, apei, zgomotul etc.) şi datele de morbiditate şi mortalitate specifice;

reabilitarea sistemelor tehnico-edilitare existente şi dotarea cu reţele edilitare a noilor zone de dezvoltare din cadrul intravilanului;

identificarea şi cuantificarea potenţialelor riscuri asupra sănătăţii populaţiei expuse la poluanţii din habitatul intern sau extern.

creşterea interesului populaţiei privind riscurile de mediu din sectorul 6, prin intensificarea gradului de informare şi educare a acesteia;

51

Pe fondul celor prezentate, ne exprimăm în sensul intensificării măsurilor şi acţiunilor autorităţilor locale, subliniind importanţa înţelegerii şi a bunei percepţii a problematicii mediului din partea comunităţii, prin promovarea principiilor ecologice mai ales la nivel de micro - scară (cartier, unitate de vecinătate, clădire sau chiar apartament), nivel la care în cea mai mare parte a timpului şi pentru aproape toate categoriile de vârstă ale locuitorilor, contactul nemijlocit cu mediul este perceptibil.

CAPITOLUL VII: EDUCAŢIA PENTRU MEDIU ŞI DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR ROMÂNESC – PREZENT PENTRU VIITOR

7.1 Consideraţii generale

Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabilă pune accentul pe abordarea globală şi locală a interacţiunilor dintre sistemele naturale şi cele create de om.

7.2 Particularităţi ale educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă

Mediul este bunul comun al speciei umane Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabila implica toţi cetăţenii Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabilă trebuie să fie practică Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabilă este holistică şi favorizează

efectuarea de conexiuni şi corelaţii Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabilă se armonizează cu scopurile sociale Educaţia pentru mediu şi dezvoltare durabilă se face pe tot parcursul vieţii

7.3 Tehnologia de realizare a educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă

Tehnologia didactică presupune activităţi pedagogice structurate intr-un sistem unitar subordonate unor obiective clare şi pertinente prin care se asigură pregătirea generaţiei viitoare

Principiile care stau la baza tehnologiei de realizare a educaţiei pentru mediu:- principiul însuşirii cunoştinţelor necesare pentru rezolvarea problemelor de mediu- principiul valorificării practice a cunoştinţelor teoretice despre protecţia mediului- principiul individualizării şi diferenţierii problemelor de mediu- principiul sistematizării şi continuităţii pentru prevenirea, controlul şi combaterea poluării

7.4 Finalităţi ale educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă

- crearea de valori şi atitudini- conştientizarea şi sensibilizarea faţă de problemele mediului- formarea cunoştinţelor- formarea deprinderilor- participarea activă, individuală sau colectivă

52

CONCLUZII

Prin prezenta temă de cercetare s-a urmărit identificarea şi descrierea obiectivă şi sistematică la nivel constatativ a realităţii mediului în care trăim, în vederea formulării unor concluzii privind importanţa disfuncţionalităţilor mediului din Municipiul Bucureşti şi sectorul 6 şi a disconfortului generat de acestea în rândul comunităţii locale, în special al populaţiei şcolare din învăţământul liceal

Metodele şi mijloacele utilizate: După criteriul temporal:

- metode transversale- metode longitudinale

După locul ocupat în procesul de investigare:- metode de colectare a datelor

Sondaje de opinie Ancheta statistică Cartare Observaţia Consultarea materialelor documentare

- metode de prelucrare a informaţiilor (cantitative şi calitative) Metode statistice Indici şi indicatori Modele

- metode de expunere şi interpretare a rezultatelor finale (comparative şi interpretative) Materiale grafice Materiale cartografice Prognoze

Cercetarea evidenţiază următoarele aspecte: Necesitatea abordării ecosistemului urban al Municipiului Bucureşti ca un

complex de factori naturali şi artificiali, cu influenţă pozitivă şi negativă asupra stării de sanogeneză a componentelor sale

Conştientizarea problemelor de mediu în rândul populaţiei şcolare s-a realizat prin:

- Percepţia degradării mediului prin disconfortul creat de toate tipurile de poluare specifice ecosistemului urban, in primul rând de poluarea aerului şi poluarea fonică,disfuncţionalităţi semnalate şi analizate la nivelul:

Funcţiei de circulaţie şi transport Funcţiei de salubritate şi igienă Funcţiei ecologice şi de recreere Analizei comparative la nivelul principalilor indicatori de calitate

- Percepţia impactului activităţilor umane asupra componentelor mediului şi identificarea aerului ca fiind componenta cea mai degradată, fapt evidenţiat şi de :

Identificarea surselor multiple de poluare a aerului şi repartizarea lor neuniformă Analiza emisiilor poluante rezultate in principal din activitatea industrială şi

traficul rutier (NO2, SO2, Pb, pulberi în suspensie, pulberi sedimentabile)

53

- Recunoaşterea legăturilor strânse dintre problemele mediului şi problemele sociale şi identificarea cauzei care determină deteriorarea acestei legături:indiferenţa comunităţii. Considerăm că educaţia pentru mediu este instrumentul de acţiune a societăţii asupra ei însăşi, având rolul fundamental în generarea schimbărilor de la nivel individual până la nivel global

Nevoia tinerilor de a se implica în acţiuni de protejare a mediului s-a demonstrat printr-o mare disponibilitate în a se angaja prin participare activă la transformarea realităţii , aceasta constituind o finalitate a educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă.

Aceste aspecte evidenţiază prima ipoteză a cercetării: cu cât nivelul de conştientizare a fenomenului degradării mediului şi a problemelor generate de acesta este mai mare, cu atât creşte nevoia de antrenare şi implicare a elevilor în activităţi de protecţie a mediului.

Necesitatea informării complete, complexe şi continue s-a evidenţiat pe un fond de slabă informare, prin solicitarea informaţiilor sub forma unui buletin informativ lunar, care să cuprindă in mod special informaţii ce pot preveni problemele mediului. Aceste aspecte reprezintă obiective regăsite în managementului riscului de mediu:

- creşterea interesului populaţiei privind riscurile de mediu prin intensificarea gradului de informare şi educare a acesteia

- importanţa înţelegerii şi a bunei percepţii a problematicii mediului din partea comunităţii prin promovarea principiilor ecologice, mai ales la nivel de micro - scară

Acest rezultat al cercetării confirmă a doua ipoteză: dacă informarea se realizează continuu şi permanent in rândul populaţiei şcolare, atunci potenţialul creativ al elevilor se poate influenţa, determinând o atitudine de responsabilitate pentru mediu, ceea ce reprezintă o altă finalitate a educaţiei pentru mediu şi dezvoltare durabilă

Nivelul de satisfacţie a populaţiei şcolare faţă de starea mediului este scăzut, fiind determinat de o părere slabă faţă de calitatea mediului şi reflectat în percepţia influenţei mari pe care starea mediului o are asupra stării de sănătate a populaţiei, aspecte argumentate şi prin:

- Raporturile stabilite între surse şi diferitele categorii de boli specifice ecosistemului urban, determinate de acestea

- Investigaţii asupra unor indicatori ai stării de sănătate (morbiditate, mortalitate, acces la serviciile de sănătate, asigurarea populaţiei cu medici)

Implicarea comunităţii ca factor de decizie se realizează in mică măsură in percepţia populaţiei şcolare, recompensele şi penalizările fiind considerate măsuri de corectare şi educare a comportamentului faţă de mediu . De aceea este necesar să încurajăm populaţia încă din primii ani de şcoală să-şi formeze cunoştinţe ,deprinderi şi motivaţii pentru soluţionarea problemelor curente de mediu.

Populaţia şcolară identifică rolul mare pe care îl are şcoala pe parcursul timpului in educaţia pentru un mediu durabil , aceasta reprezentând primul pas individual in dezvoltarea optimă a personalităţii individului in relaţie cu mediul său de viaţă.

Aceste aspecte confirmă a treia ipoteză a cercetării : cu cât comunitatea şcolară se implică in acţiuni de protecţie a mediului , cu atât este posibil să crească starea de satisfacţie in percepţia elevilor, in raport cu starea de sănătate.

În concluzie, considerăm că pentru a avea o populaţie conştientă de faptul că un mediu sănătos reprezintă un suport obligatoriu pentru un om sănătos, este necesară elaborarea unor programe de educaţie pentru un mediu durabil.

54

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bălteanu, D., (2004). Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă. Institutul de Geografie X. Bucureşti.

2. Bărbulescu, A., (2003), Indicatorii utilizabili in analiza stării de sanogeneză într-un ecosistem urban, Comunicări de Geografic, volumul Vil. Editura Universităţii Bucureşti.

3. Bărbulescu, A., (2004), Necesitatea educaţiei pentru mediu în învăţământul preuniversitar, Comunicări de Geografie, volumul IX, Editura Universităţii Bucureşti.

4. Bărbulescu, A., (2006). Educaţia pentru un mediu durabil în învăţământul preuniversitar românesc: prezent pentru viitor, Lucrările Simpozionului Internaţional „Educaţie ecologică în învăţământul preuniversitar şi universitar în contextul legislaţiei de mediu promovată de Uniunea Europeană, Ziua Mondială a Mediului, ediţia a XXVI-a, laşi.

5. Bărbulescu, A., (2006), Ecosistemul urban. Hazarduri şi riscuri, Revista Terra Magazin, nr. 9, Bucureşti.

6. Botnariuc, N., Vădineanu, V.. (1982), Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

7. Brun, F., (2000), Ecologie generală şi proiecţia mediului. Editura Academici de Studii Economice, Bucureşti.

8. Chelcea, S., (2001), Tehnici de cercetare sociologică, Editura SNSPA, Bucureşti. 9. Cucoş, C, (1996), Pedagogie, Editura Polirom. Iaşi. 10. Drăghiei, C., Perniu, D.. (2002), Poluarea şi monitorizarea mediului. Editura

Universităţii Transilvania, Braşov.11. Erdeli, G., Dumitrache, L., (2001), Geografia populaţiei. Editura Corint, Bucureşti. 12. Gâştescu, P., (1998), Ecologia aşezărilor umane, Editura Universităţii Bucureşti. 13. Gâştescu, P., (2001), Managementul mediului, Editura Sfinx 200, Târgovişte. 14. Gotman, A., Kaufmann, J. C, (1998), Ancheta şi metodele ei, Editura Polirom.

Bucureşti. 15. Guţu. V., Păslaru, V., Griu, E., Drâguţan, A., (1998), Tehnologii Educaţionale, Editura

Cartier, Chişinău16. Ionescu, A., (1988), Ecologia - Ştiinţa ecosistemelor. Editura Academici, Bucureşti. 17. Muja, S-. (1994), Dezvoltarea spaţiilor verzi in sprijinul conservării mediului

înconjurător în România, Editura Ceres, Bucureşti. 18. Ozun. A., Teodosiu, C, (2002), Prevenirea poluării mediului, Editura Universităţii

Transilvania. Braşov. 19. Pătroescu, M., Borduşanu, M.. (1999). Politici de protecţia a mediului în municipiul

Bucureşti şi aria sa metropolitană, Comunicări de Geografie. III, Editura Universităţii din Bucureşti.

20. Pătroescu, M., lojă, C, (2004). Disfuncţionalităţi în gestiunea ariilor protejate din aria metropolitană a municipiului Bucureşti, Analele Universităţii Spiru Haret.

21. Pătroescu. M., Marinescu, I., (2004), Poluarea fonică stradală - sursă de disconfort acustic în municipiul Craiova, Analele Universităţii din Craiova, Serie Geografie, vol. 7, Serie Nouă, Editura Universitaria, Craiova.

22. Pătroescu, M., Bărbulescu, A,, (2006), Bilanţul teritorial al verdelui urban din sectorul 6, Municipiul Bucureşti, lucrare sub tipar, Comunicări de Geografie, vol. XI, Editura Universităţii Bucureşti.

23. Pârvu, C, (1989) Ecosistemele din România, Editura Ceres, Bucureşti. 24. Perniu, D., Noaghiu 1. C, (2001), Dezvoltarea durabilă - concept de învăţare, în

Managementul mediului urban şi industrial în contextul integrării europene, Braşov. 25. Perniu, D.. (2002), Educaţie pentru mediu în contextul dezvoltării durabile, Editura

Universităţii Transilvania, Braşov.26. Popovici, E., (1998), Studiul mediului înconjurător. Editura Universul. Iaşi. 27. Ianoş. I., Pătroescu, M,. (2002), Atlasul României, Editura RAO, Bucureşti. 28. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconii, Gh., (2002), Protecţia şi ingineria mediului, Editura

Economică. Bucureşti

55

29. Rojmischi. V., Bran, R., Grigore, F., (2004), Elemente de economie şi managementul mediului, Editura Economică, Bucureşti.

30. Vădineanu,A., (1999),Dezvoltare durabilă teorie şi practică, voi. 1, Editura Universităţii din Bucureşti.

*** (2005), Planul Oraşului Bucureşti, AGC Busman PRL, Ediţia a 6-a, Bucureşti. *** (2005), Planul Urbanistic Zonal al Sectorului 6, Primăria Sectorului 6, Bucureşti. *** (1995). Legea 137, privind protecţia mediului. *** (2000), Legea 5, Zone şi arii protejate.*** (1999 2005), Rapoarte privind starea mediului în România, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, Bucureşti.*** (1999 2005), Anuarele Statistice ale Comisiei de date statistice.*** (1999 2006), Date statistice furnizate de Institutul Naţional de Statistică, Direcţia de Statistică a Municipiului Bucureşti, Direcţia de Sănătate Publică, Primăria sectorului 6, Primăria Municipiului Bucureşti, Prefectura Municipiului Bucureşti. Administraţia Domeniului Public - sector 6, Agenţia Naţională de Meteorologie. Compania Naţională Apele Române, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, Registrul Auto Român.

31. I.Petrescu,A.Ozunu- Mediul Cercetare, Protectie si GestineMamagementul Dezastrelor Tehnic ,Cluj Napoca 2004

32. Prof. Dr. Iustinian,Petrescu - Mediul Cercetare, Protectie si Gestine, Presa Univ. Clujeana

56

Documents

METODE ȘI MIJLOACE DE CONŞTIENTIZARE A STĂRII DE SANOGENEZĂ A UNUI ECOSISTEM URBAN