Lumea gândită fix pe dos

de: Alice Mogojan NR. 113 14 Aprilie, 2011

Titlu: Gândeşte fix pe dos

Autor: Paul Arden

Editura: Art

Colecţia: Guerrilla de pe noptieră

Categoria: Psihologie motivaţională

Traducere: Mihaela Dobrescu

An apariţie: 2010

Număr pagini: 144

Format: 12x18 cm

Paul Arden (1940 – 2008) a fost un autor britanic cunoscut atât princărţile sale motivaţionale, cât şi prin celebra agenţie de publicitateSaatchi & Saatchi, unde a fost director. Mai mult decât atât, de la primasa carte, It's Not How Good You Are, It's How Good You Want to Be (Nucontează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii), a devenit autorul cucele mai multe cărţi vândute din lume, cartea sa fiind recomandată maiales celor preocupaţi de advertising şi business, apărută în 2003 şidisponibilă doar în limba engleză.

După toată nebunia pe care a strânit-o cu prima sa carte, trei ani mai târziu Paul Arden ne explicădrumul spre câştig, adică gândirea fix pe dos. O carte-hibrid, numită de alţii, în care împacăilustraţiile inedite cu citate nonconformiste şi idei revoluţionare pentru a demonstra avantajele înluarea deciziilor greşite.

Pentru a înţelege la ce se referă această gândire pe dos, autorul începe cu un exemplu de la JocurileOlimpice din Mexic (1968). Până atunci, toţi atleţii obişnuiau să sară frontal şi paralel cu bară şirecordul a fost de 1,72 m, până când un atlet mai puţin cunoscut s-a apropiat de bară ridicată la2,24m, "şi-a luat avânt, dar în loc să o abordeze frontal, s-a întors cu spatele la ea. Şi-a ridicat

picioarele şi a sărit peste bară pe spate. Dick Fosbury se numeşte acesta, iar metoda lui se maifoloseşte şi în ziua de azi. Atletul acesta a sărit mai sus decât oricare altul, pentru că a gândit fix pedos decât toţi ceilalţi."

Un alt exemplu de gândire fix pe dos s-a folosit în fotografiereaflorilor. În loc să aleagă un specimen perfect, aranjat grijuliu şicu puţină rouă pulverizată, Andre Kertesz (în anii '30) afotografiat o lalea cu tulpina frântă. Nu era la fel ca celelalteimagini cu care erai învăţat, dar în clipa în care ai văzut-o nuţi-a mai ieşit din minte.

La fel a procedat în gândire şi George Eastman, care a vrut să îşi deschidă propria firmă în domeniulfotografiei şi i-a pus numele de "Kodak". În acel timp (1881) nu se dădeau nume la întâmplare şi apărut puţin ciudat, dar acest nume rezistă şi acum. E un nume simplu, scurt şi care nu poate ficonfundat cu nimic altceva.

Fiecare pagină are o ilustraţie potrivită, aleasă cu grijă şi stil, ultimele pagini umplându-se cumulţumiri pentru fiecare autor în parte. Cea mai simplă şi de efect ilustraţie mi s-a părut la începutulcapitotului Realizarea unui eşec: Titlul scris mare cu alb pe un fond negru, iar în paranteză, aşa, mic,într-un colţ, îţi spune "Nu am reuşit să găsesc o ilustraţie pentru această pagină". În prima fracţiunede secundă te gândeşti "Cum aşa?", apoi îţi dai seama că prin aceasta tocmai ţi-a demonstrat totul.

Cartea se încheie spunându-ţi că "Lumea este ceea ce crezi tu despre ea. Aşa că priveşte-o altfel şiviaţa ta se va schimba". Pare simplu, frumos şi uşor de realizat. Nu e chiar aşa, pentru ca aceleaşilucruri şi aceleaşi feţe te înconjoară în continuare în fiecare zi, iar tu mergi odată cu valul, odată cuei... Însă, dacă m-ar auzi autorul, sunt sigură că mi-ar reproşa: "Ai trecut peste pagina 20: Eşti blocat.Nu pentru că iei decizii greşite, din contră, pentru că le iei pe cele corecte. Toţi încercăm să luămdecizii raţionale, tinând cont de circumstanţe. Partea proastă e că tot restul planetei face la fel.". Eadevărat, dar ne e foarte greu să ne dezvăţăm de acest fapt, la fel cum bătrânul experimentatjucător de golf pierde în faţa unui tânăr începător pentru că îşi face apariţia prudenţa, din cauzapărţii negative pe care o cunoaşte deja, spre deosebire de novice.

Gândeşte fix pe dos e o carte simplă, uşor de răsfoit, dar inedită prin însăşi felul ei, prin ilustraţiilepotrivite perfect pe fiecare pagină alături de citate şi idei memorabile. Se recomanda pentru iubitoriicărţilor psihologice, de autoeducare şi pentru cei care au nevoie de un pic de amuzament într-odupă-masă fără televizor.

Paul Arden explică modul în care ar trebui să gândim opus faţă de cei din jur, cum să considerămbune deciziile luate greşit, cum riscul garantează siguranţă în viaţă, cum nesocotinţa e mai bună demulte ori decât chibzuiala şi te împinge să arunci zarurile cu încredere.

"Nu aşa se gândeşte, aşa se câştigă" (Paul Arden)