31
Jocul cu destinul - capcanele lumii virtuale Lumea virtuala poate fi mai frumoasa decat lumea reala, e drept. Dar prea mult timp petrecut in fata calculatorului poate transforma vietile celor dragi in adevarate cosmaruri. Copilul tau isi petrece tot mai mult timp la calculator, e irascibil cand ii interzici accesul la internet? Sotul tau a uitat de familie, de responsabilitati, prea ocupat sa termine ultimul joc aparut pe piata? Sunt pe drumul cel bun catre dependenta de internet. Tot mai multi romani cad victime dezvoltarii tehnologice si devin captivi intr-o lume virtuala. Afla cum iti poti proteja familia de efectele nocive ale abuzului de internet, o dependenta pe cale de a deveni la fel de serioasa ca aceea de alcool sau droguri. 90% din tineri Isi petrec timpul pe internet. Aici isi gasesc prieteni, se distreaza, dar se si informeaza. Ajutor, sunt dependenta de calculator! Ma scol dimineata, intru pe mess sa vad cine este online si, pana la urma, ajung sa stau de la 9:00 dimineata pana catre ora 15:00. Intodeauna gasesc cate ceva de facut. Am regula facuta de parinti: am voie trei ore, apoi o pauza de o ora, dar de cele mai multe ori depasesc si ajung sa fiu pedepsita. Spuneti-mi niste solutii pentru rezolvarea problemei! Sau macar niste activitati pe care as putea sa le fac fara calculator Unul dintre sutele de mesaje postate pe o retea de socializare de Kryssy, identitatea online a Crinei. Si, in niciun caz ultimul, pentru ca adolescenta isi continua ca si pana acum periplul zilnic pe internet. Ca ea sunt tot mai multi adolescenti, copii, parinti, iubiti, soti sau prieteni captivati de lumea virtuala, de la jocuri online la retele de socializare, forumuri si site-uri cu continut pornografic. Pentru ca internetul, 1

Lumea virtuala

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Lumea virtuala

Jocul cu destinul - capcanele lumii virtuale

Lumea virtuala poate fi mai frumoasa decat lumea reala, e drept. Dar prea mult timp petrecut in fata calculatorului poate transforma vietile celor dragi in adevarate cosmaruri.

Copilul tau isi petrece tot mai mult timp la calculator, e irascibil cand ii interzici accesul la internet? Sotul tau a uitat de familie, de responsabilitati, prea ocupat sa termine ultimul joc aparut pe piata? Sunt pe drumul cel bun catre dependenta de internet. Tot mai multi romani cad victime dezvoltarii tehnologice si devin captivi intr-o lume virtuala. Afla cum iti poti proteja familia de efectele nocive ale abuzului de internet, o dependenta pe cale de a deveni la fel de serioasa ca aceea de alcool sau droguri.

90% din tineriIsi petrec timpul pe internet. Aici isi gasesc prieteni, se distreaza, dar se si

informeaza.Ajutor, sunt dependenta de calculator! Ma scol dimineata, intru pe mess sa vad

cine este online si, pana la urma, ajung sa stau de la 9:00 dimineata pana catre ora 15:00. Intodeauna gasesc cate ceva de facut. Am regula facuta de parinti: am voie trei ore, apoi o pauza de o ora, dar de cele mai multe ori depasesc si ajung sa fiu pedepsita. Spuneti-mi niste solutii pentru rezolvarea problemei! Sau macar niste activitati pe care as putea sa le fac fara calculator Unul dintre sutele de mesaje postate pe o retea de socializare de Kryssy, identitatea online a Crinei. Si, in niciun caz ultimul, pentru ca adolescenta isi continua ca si pana acum periplul zilnic pe internet. Ca ea sunt tot mai multi adolescenti, copii, parinti, iubiti, soti sau prieteni captivati de lumea virtuala, de la jocuri online la retele de socializare, forumuri si site-uri cu continut pornografic. Pentru ca internetul, calculatorul, in general, a devenit pentru multi dintre noi indispensabil, fie ca il folosim la serviciu, pentru scoala sau in timpul liber. Pentru ca unele persoane au intors impotriva lor avantajul major al internetului: accesul permanent la orice fel de informatie. Si il folosesc in exces. O tendinta care tinde sa devina un flagel direct proportional cu evolutia tehnologica si gradul de penetrare al internetului. In China,

44% din timpul liber este petrecut pe internet; in SUA, aproape o treime. Dincolo de cifre si studii seci, dar ingrijoratoare, stau destine lovite de abuzul de calculator: tineri care chiulesc de la scoala sau au ratat examene, copii depresivi, familii destramate. Vestea buna e ca putem lua masuri pentru a evita o dependenta care a ajuns, in multe situatii, sa fie tratata la fel de serios ca orice alta adictie, precum alcoolul sau drogurile.

Mirajul lumii idealeViata unui dependent de calculator sau internet se invarte in jurul unui monitor

si al unei tastaturi. Dimineata incepe cu butonul magic. Invariabil, ziua se incheie similar, candva tarziu, in noapte. E un fel de parola de acces care il teleporteaza catre alta lume. Una mai buna, zice el: prietenii il asalteaza pe Facebook si hi5, la jocuri doboara obstacol dupa obstacol, e printre cei mai buni, iar pe forumuri gaseste tineri cu aceleasi pasiuni. Aici dezbat problemele ultimului joc sau program aparut, i se raspunde

1

Page 2: Lumea virtuala

la intrebari si chiar ii este ceruta parerea. Aici este The_Knight, Cavalerul, adica. Un personaj dintr-un joc, ma lamureste el imediat. In viata reala e Alex, un adolescent care tocmai a inceput clasa a X-a. Un adolescent pasionat de calculator, programe, jocuri, si pentru care scoala si-a pierdut din obligativitate si utilitate. Recunoaste ca cel putin in partea a doua a clasei a IX-a nu prea a mai dat pe la scoala. Notele au fost si ele pe masura. Programa este depasita total, nimic nu e adaptat la realitatea de acum. Mai multe invat pe internet decat la orele de fizica, de exemplu. Avem formule peste formule si atat. Nu e nimic practic, atractiv, considera Alex.

O lume mai buna?Asa considera Alex lumea virtuala, in care isi petrece majoritatea timpului, de

cand se trezeste si pana se culca.Tata a uitat sa fie un model pozitivA descoperit calculatorul prin clasa I, cand tatal si-a achizitionat un computer. A

fost atras din prima clipa de monitorul colorat si interactiv, desi in prima faza i se permitea destul de putin sa il foloseasca. Si numai pentru jocuri simpliste. Usor, usor, pe masura ce parintii au devenit mai ocupati si Alex a inceput sa desluseasca mai mult din tainele lui, calculatorul a pus stapanire pe timpul liber al adolescentului. La inceput a fost febra jocurilor, statea si cate cinci ore neclintit pe scaun, apoi a intrat pe fir internetul si toate tentatiile sale. A inceput sa fie pasionat si de programare, si de forumurile dedicate, si, mai nou, de retele sociale si bloguri. De anul trecut are si propriul lui blog. Scrie mai rar, dar cu pasiune - zice el - despre jocuri, software, muzica. Tentatiile sunt multe: mai vorbeste cu cate un coleg pe messenger, urmareste activitatea de pe forumuri si pune intrebari, posteaza cate ceva pe Facebook, citeste site-urile si blogurile specializate pe programare, asculta

muzica. De dimineata si pana la ora 13:00 cand trebuie sa plece la liceu. Daca se duce...

Seara si-o petrece tot online, pana pe la unu noaptea. Trece timpul repede, nici nu imi dau seama, uneori ma prinde si trei-patru dimineata, povesteste tanarul de 16 ani. Dar prie tenii, cand are timp de ei? Inteleg ca nu prea are, a pierdut legatura cu cei din scoala generala si cu colegii noi mai sta la baschet in curtea liceului. Si cam atat. Nu simte nevoia de mai mult? Pai, am o multime de prieteni pe Facebook, deja suntem o comunitate pe forumurile de jocuri si programare, imi raspunde prompt. Nu ii cunoaste personal pe toti si imi da impresia ca nici nu si-ar dori Vorbeste sigur pe el, dar fara a intra in detali despre ceea ce simte. Ezita cand vorbeste despre parinti, spune ca nu prea se inteleg. Mama imi reproseaza zilnic ca stau prea mult la calculator. Mi-a si taiat internetul odata, dar i-am zis ca nu ma mai duc la scoala si a revenit. Tata ajunge tarziu si sta si el la calculator. Eu de ce nu as sta?, pune problema Alex.

Deocamdata poate nu realizeaza, dar e pe punctul de a esua in plan scolar, e singur, fara prieteni in viata reala, si se departeaza, incet si sigur, de parintii sai. Centrul universului sau e calculatorul.

Divortul bate la usa

2

Page 3: Lumea virtuala

Ca Alex sunt tot mai multi tineri, dar si adulti. Pentru ca dependent a de calculator nu iarta pe nimeni. E suficient sa cauti informatii despre acest subiect si vei fi asaltat de marturii ale mamelor, sotiilor sau sotilor ingrijorati.

Sotul meu joaca de mai multi ani tot felul de jocuri de strategie - Travian, Crims. Jocurile ii ocupa tot timpul liber pe care, de exemplu, l-ar putea petrece cu mine sau cel putin la o bere cu prietenii lui. Iesim din ce in ce mai rar din casa, discutam la fel de rar, de cele mai multe ori am impresia ca nu ma observa si nu ma asculta cand ii vorbesc. O perioada, am iesit mult cu prietenii, mi-am facut un program separat de al lui. A observat la un moment dat ca lipsesc cam mult de acasa si a reinceput sa ma bage in seama. Dupa un timp, a revenit la ale lui. Unde poate duce povestea asta? Ma tem ca instrainarea asta ne va duce in cele din urma la divort..., isi striga Ina ingrijorarea in zona de comentarii a unui articol. Pe forumuri se vorbeste inclusiv de casnicii distruse din cauza pasiunii excesive a unuia dintre soti pentru calculator.

Experinta medicilor vine si ea sa sustina marturiile familiilor celor dependenti. Am avut astfel de cazuri si deloc putine. Nici unul nu a venit la debutul adictiei, toti au venit in conditiile in care dependenta le-a alterat serios activitatea: scoala, facultatea, serviciul - in functie de varsta. Am avut in terapie suficient de multi pacienti care-si aveau viata de familie amenintata din cauza acestei dependente. E o adictie care trebuie tratata in consecinta si serios ca si celelalte (alcoolismul, drogurile), chiar daca nu exista aceasta perceptie la nivelul simtului comun, este de parere psihoterapeutul Mihaela Sahlean. Doctorand in psihologie, Sahlean pune astfel si punctul pe i: parintii sau familia nu constientizeaza ca au de-a face cu o dependenta reala si serioasa si, prin urmare, nu iau masuri.

Cand o sa te ingrijoreziMulti dintre noi folosim deja zilnic calculatorul si internetul. Organizatiile din

domeniu vorbesc de sase-sapte milioane de utilizatori de internet in Romania. Cand ar trebui sa spui stop, pana unde iti poti forta soarta? Unele studii arata ca peste sase ore pe zi petrecute la calculator indica dependenta. Alte studii vorbesc de cinci ore. Simona Druga, medic specialist in psihiatrie pedia-trica la clinica Mindcare, spune ca nu numai durata determina dependenta. Nu durata pe care o petrece cineva online poate spune cu certitudine ca este dependent, dar cu siguranta diferentiaza o persoana dependenta de una care se relaxeaza dupa serviciu. In general, cei dependenti petrec ore in sir in fata computerului, isi neglijeaza activitatile de zi cu zi, ajung sa nu mai manance, dorm putin, explica medicul. Pe langa perioada petrecuta la computer, o persoana dependenta este tradata de stilul de viata si de schimbarile comportamentale.

Singura placere devine calculatorul, primul lucru pe care il face dimineata este sa porneasca aparatul magic de care nu se mai poate desprinde, nu cauta alte activitati pentru ca singura lui satisfactie este sa fie conectat si, prin urmare, devine irascibil daca il privezi de aceasta placere. La nivel cerebral, dependenta influenteaza sistemul de recompensa: atunci cand primesti ceva care provoaca placere se declanseaza neuromediatori in anumita cantitate, care te fac sa te simti bine. Daca nu se mai intampla

3

Page 4: Lumea virtuala

acest proces, nu mai simti placere si devii agitat, irascibil, frustrat, precizeaza Simona Druga.

Izolarea, ignorarea prietenilor si a familiei, neglijarea activitatilor zilnice si a reponsabilitatilor, nerespectarea orelor de masa si nepasarea fata de propria sanatate, evitarea oricarei activitati in ideea de a petrece tot mai mult timp online sunt semne care ar trebui sa ingrijoreze. Un parinte ar trebui sa se sesizeze cand vede ca odrasla lui isi neglijeaza scoala, ia note din ce in ce mai mici, primeste plangeri de la profesori - legate de lipsa de atentie - chiuleste pentru a sta la calculator ore in sir fara nevoia de a manca, de a iesi cu prietenii, este obosit, nu reactioneaza daca este deranjat sau are o reactie de respingere, nu mai exista comunicare pentru ca nu mai are motivatie si timp. Din pacate, spune medicul specialist Simona Druga, sunt putini parinti care iau atitudine pentru ca e comod sa ai un astfel de copil, de adolescent. Decat sa se duca afara si poate sa se imbete, sa intre in gasti, sa ii duci grija, mai bine stii ca sta in camera lui si nu se misca de acolo. E mai confortabil pentru parinti sa isi stie copilul in casa, numai ca ei nu stiu ce face el acolo, in ce lume e, explica medicul.

Recunoaste dependentaAtunci cand singura placere devine apasarea butonului magic al calculatorului,

mai mult ca sigur ca dependenta e deja instalata.Cauta cauzeleDependenta se instaleaza treptat, odata cu cresterea timpului acordat

computerului. Simona Druga este de parere ca daca sase luni le petreci online in cea mai mare parte a timpului, apar probleme, pentru ca mintea incepe sa se adapteze la lumea de acolo. Este clar ca dependenta nu apare imediat, din senin, ea este determinata de multe ori de anumite lipsuri, frustrari. Lipsa unui program echilibrat, lipsa alternativelor in cazul unora pot constitui factori, precizeaza psihoterapeutul Mihaela Sahlean.

Specialistii spun ca majoritatea adictiilor sunt o consecinta a unor nemultumiri legate de viata personala, de serviciu, de aspectul fizic sau de anumite probleme de socializare. Medicii incerca sa stabileasca chiar o legatura intre depresie si dependenta de calculator. Persoana se poate confrunta cu lipsa motivatiei, teama de a fi respins in viata reala, de unde apare si dorinta de a folosi mai mult calculatorul, in parte datorita calitatii de anonim pe care ti-o asigura. Acest lucru te ajuta la depasirea dificultatilor de relationare si comunicare din viata reala. In plus, nimeni nu te vede si nu te critica. Pentru un adolescent care nu e atat de popular in viata reala, numarul de prieteni de pe o retea sociala e un motiv de lauda. El ar face orice sa arate cat este de popular, explica Simona Druga.

Tot in cazul copiilor, absenta parintilor din viata lor cotidiana poate reprezenta un motiv suficient de retragere in lumea virtuala. Tot parintii ar trebui sa stie ca in cazul unui copil dependenta este si mai greu de tratat pentru ca lipseste miza, ei nu au responsabilitati. Un adult poate intelege, in final, ca e in pericol de a-si pierde serviciul si poate casa, daca are credit. Pentru un adolescent muncesc parintii. Poate pierde scoala, dar de multe ori nu e asa importanta pentru el, ne lamureste medicul specialist.

Atentie la urmari. Unele sunt ireversibile!

4

Page 5: Lumea virtuala

Efectele abuzului de internet se manifesta pe toate planurile, de la sanatatea fizica si mentala la viata sociala si cariera. Si pot avea urmari greu de corectat. Odata cu izolarea de familie si prieteni, persoanei dependente ii este tot mai greu sa se adapteze la situatii din viata reala si sa socializeze. Poate deveni agresiv si depresiv. Simona Druga este de parere ca nu internetul determina agresivitatea, ci anumite site-uri si jocuri de unde copii, mai ales, pot imprumuta modele de comportament. Pentru copii si adolescenti exista si riscul furnizarii de date personale sau al contactului cu necunoscuti. Pot cadea in diferite capcane: intra pe site-uri porno, vorbesc cu straini carora le dau tot felul de date personale sau isi dau intalnire cu ei. Adolescentii nu au capacitatea de a filtra, din dorinta de teribilism ajung sa isi puna viata in pericol, adauga medicul specialist. Ori, ca in cazurile de mai sus, persoana dependenta poate pierde examene, poate esua in plan scolar, in plan sentimental sau in cariera. Vorbim deja de schimbari majore in viata unui om, care lasa o amprenta puternica asupra viitorului sau. Pentru unii se ajunge chiar in situatia in care nu mai exista viitor. Acum cativa ani, presa internationala relata cazul unei eleve din Japonia ucise de doi colegi de la o cearta pornita in lumea virtuala. In 2008, un copil si-a ucis parintii pentru ca nu l-au mai lasat sa joace Halo 3. Cazuri incredibile, dar perfect plauzibile, in opinia unui specialist. Cand petreci foarte mult timp pe internet ajungi sa con funzi lumea virtuala cu cea reala, mai ales daca vorbim de copii, de adolescenti. Realitatea nu mai e ce traieste el: te duci la scoala, vorbesti cu colegii, iti faci temele. Pentru ca singura lume care le aduce placere e cea virtuala, ajung sa confunde rolurile si sa se comporte in realitate ca si pe internet, explica Simona Druga. Acestea sunt insa cazuri extreme care nu fac decat sa atraga atentia asupra acestei probleme. Important este ca fiecare sa constientizeze care sunt pericolele la care se poate expune pe el si familia sa prin abuzul de internet sau calculator. In niciun caz nu trebuie, insa, sa renuntam la calculator si internet daca le gasim utilitatea in viata noastra. Tehnologia a fost creata pentru a ne face viata mai usoara si mai frumoasa. Sa profitam de ea, dar sa nu uitam sa traim viata frumos.

Dependenta e alimentata de frustrariNu apare intamplator, in majoritatea cazurilor, ci ca urmare a unor nemultumiri

de ordin personal, financiar sau social.

Comunicarea mediată de calculator

Apartenenţa şi desfăşurarea activităţii într-o comunitate este un aspect important pentru viaţa oricărui om. Există însă şi o piedică în formarea comunităţilor umane, faptul că ele sunt greu de organizat, indiferent de dimensiune. Orice comunitate are nevoie de un cadru instituţional, iar menţinerea şi dezvoltarea acestui cadru consumă, uneori, integral energia grupului, afectând chiar existenţa ideii în jurul căreia se organiza comunitatea. Nu este de aceea o surpriză că ciberspaţiul românesc îşi consumă de prea multe ori energia în dezvoltarea structurilor, pierzând din atenţie subiectul dezbătut.

5

Page 6: Lumea virtuala

Procesul structural asociat comunităţii este comunicarea. Fără comunicare, nu pot fi organizare relaţiile sociale. Cum modernismul a făcut loc postmodernismului, în paralel cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare au apărut noi relaţii sociale. Lumea comunicării mediate de calculator este cea mai importantă modalitate de a pune în legătură oamenii.

În plus, individualismul tot mai evident al omului modern face ca simţul comun legat de calitatea obiectivelor sociale să fie înlocuit de cultul personalităţii, în aceeaşi măsură în care politica a devenit un show al personalităţilor în locul unui discurs public despre interese comune. Individualiştii preferă să simtă, nu să gândească.

Iar comunitatea virtuală mai are o particularitate în plus, care-i face şi mai dificilă persistenţa şi unitatea: comunităţile reale evoluează dintr-un statut social şi geografic al potenţialilor membri, în timp ce comunităţile virtuale sunt lipsite de un consens evident din punct de vedere familial, social, economic, şi exacerbează individualismul.

McLuhan a sesizat că dezvoltarea comunicaţiilor electronice a abrogat spaţiul şi timpul fondând satul global, azi membrii comunităţii fiind în situaţia paradoxală de a se simţi izolaţi împreună. Comunităţile au devenit forme de agregare a indivizilor atomizaţi, unitatea fiind atât de fragilă din cauza scăderii importanţei locului geografic, a apartenenţei la o clasă socială, a responsabilităţii faţă de un trecut istoric.

Comunicarea mediată de calculator afectează, astfel, natura vieţii sociale şi dă o nouă dimensiune comunităţilor economice, politice, sociale şi culturale. În aparenţă, expuşi fiind cu toţii unor sisteme de referinţă diverse, eclectice, părem să fim adepţii dreptului la libera exprimare şi susţinători ai egalităţii indiferent de rasă, religie şi apartenenţă socială. Cu atât mai mult cu cât comunităţile virtuale tind să aibă, mai devreme sau mai târziu, o replică în lumea reală.

Rheingold (1993) defineşte comunităţile virtuale ca agregări sociale ce rezultă din comunicarea intermediată de calculator atunci când destul de multor persoane le pasă suficient de mult de subiect pentru a forma relaţii în ciberspaţiu. Comunitatea virtuală este susţinută de lamentaţiile publice referitoare la dispariţia spaţiului informal de comunicare în grup şi de dependenţa de navigarea pe internet a celor care ajung să nu mai poată comunica altfel cu semenii lor. Oamenii fac în spaţiul virtual tot ceea ce fac sau speră/visează să facă în lumea reală, doar că o realizează părăsindu-şi trupurile. Bogăţia şi atractivitatea culturii legate intim de calculator dă naştere dependenţei faţă de acest mediu.

CMC este atât o formă de comunicare de la unul la unul, cât şi o formă de comunicare de tip unul la mulţi sau mulţi la mulţişi depăşeşte orice barieră economică, socială, culturală, politică sau geografică. O formă de globalizare tribală, care, pe de o parte fragmentează societatea reală, pe de altă parte uneşte grupurile cu acelaşi interes dincolo de orice graniţe.

Strict ideologic, comunităţile din ciberspaţiu par să împărtăşească credinţa comună în principii precum dreptul la exprimare şi egalitatea în drepturi, principii care caracterizează orice democraţie reală. Aici poate să apară, în sfârşit, sfera politică

6

Page 7: Lumea virtuala

publică, în care opiniile se formează discursiv, conflictele urmând a fi soluţionate prin autoreglare şi interes mutual.

Ciberspaţiul românesc

„Dacă omul nu ar fi prezent, ar fi doar spaţiul dintre calculatoare”, dar aşa, cu noi toţi aşezaţi în faţa tastaturilor, devine din ce în ce mai mult un loc aflat în mintea noastră. Cândva domeniul exclusiv al funcţionarilor RNC şi ICI, al firmelor şi persoanelor sponsorizate de o celebră fundaţie cu activitate în România, el este acum ocupat de cele mai diverse categorii sociale şi economice, elevi şi studenţi în căutare de informaţie sau divertisment, funcţionari ai aparatului de stat care-şi omoară timpul în faţa monitoarelor, angajaţi ai firmelor care folosesc reţeaua în interes personal şi, puţini ca număr, dar mari consumatori de trafic, angajaţi ai firmelor care chiar utilizează internetul în scop productiv.Din acest motiv, studiul ciberspaţiului autohton trebuie să treacă direct la implicaţiile sociale ale revoluţiei informaţionale asupra culturii populare, atingând doar în treacăt modul în care comunicarea mediată de calculator (CMC) duce la creşterea productivităţii şi a profitului în economia românească.

Consecinţele recurgerii la această nouă formă de comunicare a peste 5 milioane de români, într-o societate în care deficienţele în comunicare sunt des invocate pentru nereuşitele curente, sunt nebănuite, de la faptul că mass-media înseamnă acum altceva decât sunt dispuşi să înţeleagă cei care ignoră domeniul, la apariţia unor forme de organizare socială a căror prezenţă este tot mai pregnantă în societate, al căror glas este tot mai influent. O încă ignorată cibermasonerie în plină formare.

Iar paradigma comunicării „de la mulţi către mulţi”, atât de apropiată structurii psihice a naţiunii născute să stea la taifas, poate înlocui rapid schimbul de informaţie bazat pe un sistem centralizat de comunicare şi poate disemina ideile, bune sau rele, cu o viteză şi un efect greu de bănuit.

Oportunitatea de a cunoaşte ceea ce gândesc ceilalţi, de a privi prin gaura cheii şi de a bârfi, cârti, bombăni nu a fost niciodată mai mare. Implicaţiile sunt uluitoare, chiar dacă azi le putem numai bănui! Sunt semne clare de modificare a comportamentului indivizilor implicaţi în ciberspaţiu, sunt tot mai prezente şi mai eficiente grupurile de acţiune al căror sistem de comunicare, sau a căror activitate în întregul ei, se află în ciberspaţiu. Influenţarea frecventă a acţiunilor celorlalţi, pe un areal cu mult mai mare decât cel marcat de graniţele ţării, este o dramatică schimbare într-o societate guralivă, dar absenteistă.

Totul porneşte, în aparenţă, de la o idee pe care cineva doreşte să o discute, indiferent dacă forma aleasă este aceea a unui site, a unui forum sau a unei liste de discuţii. Şi, dacă nu chiar din prima zi de participare, realizăm resorturile intime şi manipularea căreia îi suntem supuşi, nevoia de comunicare, de relaţie intelectuală şi sufletească, ne face să acceptăm tacit regula jocului. Ceea ce se întâmplă şi în mass-media clasică, unde „ştim ce ştim” despre ştiri, unde bănuim resorturile care cresc audienţa unor emisiuni de divertisment „popular”, dar, atenţie!, în ciberspaţiu nu mai

7

Page 8: Lumea virtuala

suntem limitaţi la a fi receptori, putem oricând, cu minime eforturi şi cunoştinţe tehnice, să devenim emiţători. Putem bârfi, cârcoti şi bombăni la liber, cu o audienţă asigurată, direct egală cu calitatea mesajului nostru, cu cantitatea divertismentului oferit, cu abilitatea artistică şi scriitoricească/jurnalistică a fiecăruia, lucru de care nimeni nu se îndoieşte, tot românul fiind, nu-i aşa?, poet!

Iar celor pentru care aceste idei contează, nu le mai spun decât că „anarhia” internetului stabileşte noi baremuri ale responsabilităţii personale pentru armonizarea relaţiilor sociale în ciberspaţiu, impunerea ordinii de către o autoritate externă fiind practic imposibilă, iar responsabilitatea nu este prima noastră calitate…

Scrisul în public, ca şi vorbitul în public, nu ne este tuturor la fel de familiar. Nivelul de integrare în ciberspaţiu variază în funcţie de apetenţa fiecăruia pentru comunicare şi interactivitate. Unii sunt consumatori pasivi, se mulţumesc să citească articole de pe site-urile marilor cotidiane, sau de la adrese web aflate întâmplător, iar mail-ul este doar o scrisoare mai rapidă şi mai ieftină. Alţii sunt membri mai mult sau mai puţini activi ai listelor de discuţii, trimit şi primesc mesaje pe forumuri, caută articole, în scopul documentării, folosind portalurile preferate, îşi descarcă nervii sau flirtează în camerele de chat şi încearcă să-şi asume o anumită identitate în ciberspaţiu, identitate care, de multe ori, se schimbă în funcţie de standardele fiecărui spaţiu virtual în parte.

O militantă ecologistă propune argumente, se zbate pentru o idee pe o listă de discuţii, apoi pare o femeie uşor de impresionat într-un schimb de mail-uri cu bărbatul visat, pentru ca, după numai câteva apăsări pe taste, să se dovedească, în ciuda primului profil moral afişat, de persoană modernă, social responsabilă, o naţionalistă obtuză, isterică. Pentru ca în lumea reală să aibă o a patra personalitate, diferită de celelalte trei enumerate mai sus, dar marcată deja de acestea într-un mod pe care nici ea nu-l realizează.

Graniţele între cunoaşterea particulară şi cea publică sunt tot mai difuze, tot mai mulţi dintre noi descoperă puterea de a fi în contact cu ceilalţi, indiferent de cât de esoterice ne-ar fi interesele, şi începem orice căutare de noi contacte sociale şi orice documentare mai întâi în ciberspaţiu, lumea reală rămânând doar o alternativă.

Cum găsim prieteni, aliaţi, în ciberspaţiu, cum îi influenţăm pe ceilalţi, depinde enorm de cum înţelegem diferenţa între vechea şi noua paradigmă comunicaţională şi socială. Cel mai bine putem sesiza diferenţa gândindu-ne la felul în care îi vorbim pe stradă unui străin, dacă acceptăm să facem aşa ceva, şi felul în care ne adresăm celor o mie de necunoscuţi cu care suntem colegi pe o listă de discuţii. În acelaşi timp, abolirea timidităţii şi a protocolului este înlocuită de neînţelegeri, de precaritatea comunicării.

Internetul a intrat relativ recent în atenţia cercetătorilor şi a mass media. Pagini dedicate calculatoarelor în general (hardware şi software) şi internetului ca aplicaţie şi divertisment favorit au apărut cu regularitate în cotidiane la sfârşitul anilor ‘90. La început, totul era descriptiv şi intenţiona introducerea publicului larg într-un fenomen la care nici nu avea acces, rubricile de tip glosar de termeni fiind regula. În acelaşi timp, revistele dedicate specialiştilor găzduiau articolele unor somităţi în lumea informaticii,

8

Page 9: Lumea virtuala

dar fără suficientă experienţă în internet. Totul culmina cu refuzul ostentativ al lumii culturale de a încerca, măcar, să afle despre ce este vorba cu adevărat. Internetul era acuzat că distruge cultura, că duce la analfabetism, că exacerbează alienarea omului modern, pornind de la ideea că lumea reală este cu mult mai importantă, mai interesantă decât orice ar apărea vreodată pe monitorul unui calculator.

Ciberspaţiul era recunoscut ca frontieră a civilizaţiei doar de pătura exotică a inginerilor făcuţi cu forţa în ultimii ani ai dictaturii, când porţile facultăţilor cu profil artistic şi umanist rămâneau închise celor fără relaţii şi bani, şi de primii beneficiari ai burselor de studii în străinătate.

Dacă în occident apăreau organizaţii precum Electronic Frontier Foundation (EFF), publicaţii ca Wired şi se afirmau primii guru ai ciberspaţiului, în România lucrurile se mişcau cu greutate, la periferia principalului curent economic, cultural şi social. Consider că prima acţiune notabilă a fost înfiinţarea Agorei On Line.În ciuda apariţiei romanelor science-fiction care speculau pe tema ciberspaţiului şi configurau curentul cyberpunk, susţinut chiar şi de un săptămânal de gen (Jurnalul SF), chiar şi cei care erau implicaţi în efortul publicistic o făceau fără să creadă cu adevărat în implicaţiile culturale şi sociale, mai mult dintr-o modă. Explorarea frontierelor se făcea în stil autohton, cu indiferenţă, pe ton de băşcălie şi fără dorinţa de teoretizare. După ce comunitatea virtuală autohtonă s-a maturizat, schimbul de informaţii prin mail, liste, forumuri devenind o practică uzuală, iar comerţul electronic o prezenţă, toate, împreună cu aplicaţiile de divertisment, gen chat, jocuri on line, făcând parte din viaţa de zi cu zi a românilor, publicaţiile au urmat şi ele interesul manifestat de utilizatori şi au abordat tema cu un plus de interes şi creativitate.Evoluţia, oricum, nu a fost doar o consecinţă a dezvoltării tehnice şi economice, ci şi, ca în cazul telefoniei mobile, o modă impusă de consumatori. Şi cei mai tehnofobi semeni ai noştri au făcut pasul spre ciberspaţiu, chiar dacă nu recunosc acest lucru, sau încearcă să-l minimalizeze.

Nu este de neglijat nici efortul de e-guvernare şi e-administrare în care s-a implicat administraţia centrală începând cu anul 2001, prin acţiunile miniştrilor şi ale comisiilor parlamentare.

Apariţiile editoriale au fost şi ele semnificative, de la numeroasele cărţi de popularizare la cele dedicate profesioniştilor, principalele lucrări fiind editatate de Teora, All, Editura Albastră, Editura Tehnică.

Nu se mai pune accent pe descriere, iniţiere, ci pe studierea contextului în care se dezvoltă ciberspaţiul, pe interacţiunile economice, culturale şi sociale care au loc on line, pe consecinţele acestor interacţiuni, pe interfaţa între reţea şi utilizatori.

În fond, suntem martorii apariţiei de noi forme de expresie, de comunicare, de organizare socială şi culturală. Şi am trecut rapid peste erorile de apreciere şi interpretare apărute pe parcursul dezvoltării realităţii virtuale, enunţuri de genul „internetul nu este sigur pentru femei şi copii, internetul este un loc al fraudei şi comportamentului deviant”, frecvente în alte spaţii culturale, fiind extrem de rare, accidentale, la noi.

9

Page 10: Lumea virtuala

Nici celebrul „digital divide” nu este un pericol real la scara societăţii româneşti datorită calităţii noastre de a ne descurca, ceea ce face ca numeroşi cetăţeni, dincolo de posibilităţile lor reale, să-şi permită accesul la internet. Iar în prăpastia care s-ar putea căsca între nivelul României şi al ţărilor occidentale, autorul nu crede. Chiar dimpotrivă, cum şansa culturilor periferice de a-şi face simţită prezenţa este mai mare în ciberspaţiu, România se va apropia rapid de occident.

În artă, ciberspaţiul este prezent, deocamdată, ca element de import, fie că este vorba de filme, fie că este vorba de proză, un roman sau un film autohton dedicat domeniului încă neexistând.

Mesajul anonim în ciberspaţiu

O caracteristică deosebită a realităţii virtuale, a existenţei în ciberspaţiu, este capacitatea fiecăruia de a recurge la anonimitate. În discuţiile faţă în faţă, chiar dacă minţi apropo de nume, de statut social, cu excepţia specialiştilor în deghizare, imaginea rămâne interlocutorului. La telefon, poţi să fii recunoscut cu uşurinţă şi, chiar dacă recurgi la tehnici de mascare, tot rămâne identificabil sexul, ca şi naţionalitatea. Ca să nu mai spunem că emoţiile sunt vizibile.

On line, participanţii la o discuţie au mai mult control asupra imaginii pe care doresc să o fere, lansând piste false ce duc la confuzii şi decepţii.

Utilizarea pseudonimelor este un prim pas către anonimitate, iar utilizarea re-mailerelor anonime face identificarea practic imposibilă.

Posibilitatea păstrării anonimităţii în cazul ideilor emise în ciberspaţiu duce la maxim libertatea de exprimare şi oferă o şansă în plus indivizilor constrânşi să trăiască într-o societate închisă, constrictivă, poliţienească.

Argumentele pro şi contra anonimităţii sunt numeroase. Se poate argumenta că identificarea vorbitorului aduce un plus de credibilitate spuselor sale. Dar poate şi manipula prin cunoaşterea statutului social al vorbitorului. Poate fi o problemă şi asumarea unei identităţi false şi compromiterea persoanei cu pricina.

Lipsa răspunderii asupra celor spuse poate duce, mai ales în cazul persoanelor insuficient educate şi iresponsabile, la emiterea unor informaţii jignitoare, defăimătoare, rasiste, iar societatea nu poate lua nici o măsură, influenţa acestor mesaje devenind incontrolabilă. Hărţuirea, cât de puţin lezantă poate părea la prima vedere, poate duce la o stare inconfortabilă, sau poate avea chiar efecte tragice când mai mulţi emiţători se concentrează asupra aceeaşi victime. Dar sunt şi cazurile în care anonimitatea este o regulă agreată şi în lumea reală, cum ar fi cazul solicitării de ajutor psihologic şi de sprijin moral din partea victimelor unor abuzuri.

Dată fiind rezistenţa internauţilor faţă de orice constrângere, nu pot fi impuse restricţii cu efect real, singurii care pot sancţiona şi elimina infractorii fiind chiar cibernauţii, care aplică o versiune modernă a legii pământului, bazată pe reguli de comportament cristalizate în timp.

10

Page 11: Lumea virtuala

O primă măsură ar fi ca mesajele anonime să poarte un semn distinctiv în header, ceea ce ar permite păstrarea dreptului la libera exprimare, dar ar oferi criterii suplimentare de evaluare a calităţii mesajului în toate celelalte situaţii. Destinatarii îşi vor putea lua astfel măsuri simple de protecţie.

Pentru ca ura, violenţa, infracţiunile de tot felul să nu fie favorizate de CMC, în ciuda unei aparente restrângeri a dreptului la libera exprimare, ar fi de dorit să renunţăm la anonimitate cu excepţia cazurilor amintite anterior, când ar fi suficient să recurgem la un remailer anonim care respectă regula de a prezenta mesajele drept anonime.

Bariere de comunicare

Prin bariere de comunicare se intelege indeobste orice lucru care reduce fidelitatea sau transferul de mesaj.

In functie de cauzele de aparitie, barierele de comunicare pot fi clasificate in:a) Bariere de limbaj- cuvinte ce au sensuri diferite pentru emitator, respectiv receptor;- diferenta de nivel de pregatire, de unde si expresia: “sa fii destept inseamna sa

poti vorbi si cu taranul si cu inginerul”b) Bariere de mediu- climat de lucru neadecvat (caldura excesiva, inghesuiala, zgomot)- folosirea unor suporturi de comunicare neadecvate mediului sau ineficientec) Bariere ierarhice- imaginea diferita pe care o are despre sine emitatorul/receptorul in raport cu

parerea tertilor- diferentele de perceptie in participarea la o comunicared) Bariere de conceptie- exprimarea neadecvata (inclusiv distorsionarea) a mesajului de catre emitator- lipsa de atentie sau lipsa de interes a receptorului cu referire la continutul

mesajului- aparitia rutinei in procesul de comunicare poate determina micsorarea

importantei comunicariiO sintetizare inca si mai utila a tipurilor de bariere de comunicare, cu

aplicabilitate imediata in identificarea si surmontarea acestora in mediul de afaceri, o gasim la autori precum Gardner*, ce identifica nu mai putin de sapte tipuri diferite de bariere de comunicare:

a) Bariere fizice- existenta unor spatii de lucru bine delimitate si la care accesul strainilor este

restrictionat- impartirea spatiului de lucru in functie de specificul activitatii si ierarhie

11

Page 12: Lumea virtuala

- existenta unor spatii de lucru extinse sau, dimpotriva, existenta unui spatiu de lucru distinct si fizic delimitat de alte spatii de lucru pentru fiecare departament

Este esentiala asigurarea unui minim spatiu vital pentru fiecare angajat, unui spatiu care sa il delimiteze fizic de ceilalti colegi si sa ii furnizeze o cat de mica senzatie de intimitate, astfel incat proximitatea sa favorizeze si nu sa impiedice procesul de comunicare.

b) Bariere de perceptieReitereaza (vezi mai sus bariere de conceptie) faptul ca diferentele de educatie,

gandire, mediu dintre persoane determina abordari diferite ale procesului de comunicare, fiind esentiala recunoasterea existentei si identificarea acestui tip de bariera. La urma urmelor, daca am simti si gandi cu totii la fel, comunicarea ar deveni inutila, devenind un fel de extindere a propriilor perceptii.

c) Bariere emotionaleReprezinta una dintre cele mai intalnite tipuri de bariere in comunicarea dintre

un sef si un subordonat si se manifesta prin teama, lipsa de incredere sau suspiciune.Pentru surmontarea barierelor emotionale, este necesar sa va construiti un plan

de actiune, urmatoarele sugestii fiind extrem de utile:- Fiti directi! Nu faceti introduceri lungi si obositoare doar pentru a amana

inevitabilul: comunicati-i sefului ce aveti sa ii comunicati, utilizati termeni precisi si concisi si evitati raspunsurile echivoce

- Nu ezitati sa va asumati responsabilitati! Aveti curajul sa spuneti “eu cred ca”, “dupa parerea mea, am putea sa facem ..” si tineti cont ca reprezinta o atitudine mai constructiva decat defensivul “nu stiu”, “nu cred ca..”, “nu sunt de acord”.

- Fiti dispus sa ascultati!Barierele emotionale reprezinta de cele mai multe ori un construct cultural,

determinat de educatia precoce dupa anumite principii rigide si norme de comportament. De exemplu, in Romania, copiii sunt obisnuiti inca de la gradinita ca nu au voie sa puna la indoiala superioritatea educatorului/ invatatorului, ca nu au dreptul sa chestioneze ce spun cei mari, ca autoritatea este sfanta si ca interactiunea educationala reprezinta mai degraba o forma de insubordonare decat de sinergie.

Aceste conceptii se observa ulterior si in activitatea adultului, care este obisnuit ca “ce zice seful e sfant” si ca trebuie sa muncim nu sa gandim, anacronisme ce pot scadea productivitatea muncii si reprezenta un obstacol serios in comunicare, mai ales cu persoane din generatii mai noi.

d) Bariere culturaleAtunci cand o persoana isi schimba locul de munca, accepta implicit si faptul ca

va face parte dintr-o noua organizatie, pana la urma dintr-o noua comunitate, care poate avea alte reguli si propovadui alte principii. Construirea unui flux comunicational eficient (indiferent ca noul venit este subordonat sau sef) trebuie realizata in baza recunoasterii faptului ca - cel putin o vreme - este necesara adaptarea la noul mediu, astfel incat membrii respectivei comunitati (firma, departament, sectie) sa il accepte pe noul venit, sa il includa printre membrii sai.

12

Page 13: Lumea virtuala

Barierele culturale nu sunt reprezentate, asa cum ar putea parea dupa denumire, doar de diferentele stricte de limba, cetatenie, legi formale, ci mai ales de cele informale (legi nescrise, cutume construite in sanul unei comunitati profesionale, etc.)

Exemplu: Daca la vechiul loc de munca erati obisnuit sa nu luati pauza de masa, sau sa mancati pur si simplu pe fuga in fata calculatorului in timp ce lucrati, s-ar putea sa vi se para ca noii colegi care tin cu sfintenie ora de pauza iesind la braseria din colt isi pierd pur si simplu timpul. Daca vreti sa fiti acceptat in grup, nu va exprimati de la inceput dezacordul fatis fata de ora ce se transforma intr-o ora si jumatate, luati parte macare la una din doua astfel de pauze, cu timpul fie veti imbratisa modul lor fie nu veti mai iesi in evidenta daca veti lua pauza de masa afara din firma doar o data pe saptamana. De altfel, cine stie, s-ar putea sa constatati ca va face si placere!

e) Bariere de limbaNu se refera strict la faptul ca emitatorul utilizeaza pur si simplu alta limba decat

cea a receptorului, ar fi de altfel absurd ca cineva sa isi inchipuie ca trimitand o oferta in limba romana, se va face inteles de potentialul partener de afaceri polonez. Termenul de bariera de limba se refera si la limbaj, fie ca este vorba despre jargon tehnic sau de afaceri.

Incapatanarea de a mentine in limite foarte rigide comunicarea, indiferent de receptor, nu face decat sa ii excluda pe ceilalti din procesul de comunicare, facand-o pe aceasta din urma ineficienta.

Exploatarea diferentelor sau asemanarilor de limbaj / limba reprezinta un punct de interes pentru orice comunicator care se doreste eficient.

Un exemplu real ce poate parea hilar dar care si-a dovedit eficienta este cel al relatiei dintre o companie din Bucuresti si una din nordul Moldovei. Decizia managerului - initial contestata de restul colegilor - a fost aceea de a desemna o persoana cu mai putina experienta in relatia cu noul client, dar care provenea din aceeasi zona a tarii. Discutiile telefonice care puteau determina inclusiv erori de comunicare (din cauza diferentei de accent) au devenit un bun prilej de apropiere intre cele doua companii, clientul simtindu-se mai confortabil in comunicarea cu o persoana avand un limbaj identic, chiar daca existau oarece bariere de limbaj determinate de diferenta de pregatire tehnica de specialitate.

Adresati-va intrebarea: Eu cum as fi procedat in locul sefului respectiv? Si mai ales de ce as fi procedat astfel?

f) Bariere femei/barbatiUna dintre cele mai mari erori de perceptie asupra modului in care se realizeaza

o comunicare eficienta il constituie negarea existentei diferentelor intre barbati si femei, sau, dimpotriva, exacerbarea acestor diferenta, fie datorita politicilor feministe agresive fie datorita educatiei traditionaliste a majoritatii populatiei.

13

Page 14: Lumea virtuala

Este complet aberant si ineficient sa iti inchipui ca un barbat va comunica cu o femeie la fel cum ar face-o cu un alt barbat, daca nu din alt motiv, macar si pentru ca statistic vorbit, s-a demonstrat ca debitul verbal al unei femei este aproape dublu fata de cel al unui barbat. De asemenea apar insertii de comunicari informale in cadrul unei comunicari formale, ce sunt diferite in relatia barbat-barbat, femeie-femeie, barbat-femeie.

g) Bariere interpersonaleSe refera la diverse nivele de distantare in comunicare fata de interlocutor, multe

dintre ele fiind determinate de progresul tehnologic, ce a modificat sau eliminat complete metode anterioare si comportamente comunicationale.

Este evident faptul ca transmiterea cvasi-instantanee a informatiilor a determinat o modificare a tipului de interactiune scrisa si vorbita. Cutumele si principiile corespondentei de afaceri s-au modificat foarte mult in ultimii ani, determinand o scadere a gradului de formalism, dar si o oarecare scadere a gradului de precizie in comunicare, tinand cont ca este mult mai usor sa ceri lamuriri daca n-ai inteles ceva decat era acum o suta de ani.

Jocurile pe calculator, messengerul, retelele de socializare reprezinta tot atatea modalitati noi de comunicare. Este important sa stiti in ce categorie se regaseste interlocutorul dumneavoastra atunci cand ii comunicati ceva, aspect cu atat mai important in comunicarea scrisa, (semi) informala. Tineti cont ca nu toata lumea stie ce inseamna LOL, “pls”, “np” si “brb”.

*Bibliografie selectiva:www.ancic.ro - Asociatia Nationala a Centrelor de Informatii pentru Cetateniwww.eticsolutions.ro - din manualul de training Asistent Managerwww.hodu.com - Eric Garner, Sapte bariere in calea unei excelente comunicari

Copilul si relatia sa cu calculatorul din perspectiva legaturii dintre lumea reala si cerintele ei si realitatea virtuala, in care uneori copilul se cufunda cu totul.

Atunci cand apare interesul copilului pentru calculator, in perioada prescolara, copilul nu face o distinctie intre real si ireal. El se sperie de monstri din filme, povesti si jocuri la fel cum se sperie de paianjeni sau de cainii din jurul lui si se simte amenintat atat de pericole reale, cat si de cele imaginare.

Astfel, un anume joc poate produce copilului trairi de angoasa pe care el nu le poate pune in cuvinte, ci doar in anumite manifestari (vise, plans, cosmaruri, fobii). Acest lucru inseamna ca jocul aduce la suprafata afecte care existau deja in interiorul copilului si nu isi gaseau o cale de a se exprima (spaima, groaza, ura).

Copilul se poate pierde in lumea virtuala pe care sa nu o mai deosebeasca de cea reala, chiar si dupa ce inchide calculatorul (monstrii care apar sub pat sau in dulap, fantome ce apar noaptea, paianjeni care vor sa il manance, oameni rai care vin dupa el).

14

Page 15: Lumea virtuala

Notiunea de timp si spatiu, una confuzaAceste creaturi fac parte din lumea interioara a copilului, el ii viseaza, citeste

despre ei in povesti si, de fapt, ei simbolizeaza trairile sale carora nu le poate face fata. Sunt intruchiparea sentimentelor negative, agresivitatii, invidiei, furiei, frustrarii, spaimei. Notiunile de timp si spatiu sunt inca la inceput la prescolari. Ei fac cu greu distinctia intre aici si acolo, acum si mai tarziu, intre inainte si dupa.

Jocurile, visele, povestile se desfasoara in afara unui timp bine definit (a fost o data ca niciodata) care nu permite stabilitarea unei succesiuni, in care totul poate fi mereu luat de la capat, nu exista inceput si sfarsit. De aici provine si fascinatia jocului care poate dura la nesfarsit si te poarta prin toate timpurile si prin toate taramurile. Aceasta produce o confuzie intre timpul cotidian si cel imaginar.

Astfel apare refuzul copilului de a se opri din joc, dorinta lui de juca continuu intrucat nu a terminat jocul, refuzul de a se culca sau de a merge la masa. In fapt nu reuseste sa iasa din aceasta "stare de joc" care il absoarbe cu totul.

Pe de alta parte, copiii au nevoie de acest spatiu imaginar, iar trecerea din cotidian in imaginar si invers constituie un antrenament necesar pentru a reusi sa departajeze cele doua lumi. Si inainte, atunci cand citeau povesti copiilor, parintii le explicau ca lupul din poveste nu ii poate manca in realitate. Deosebirea consta in faptul ca jocul pe calculator pare mult mai real decat textul povestii sau ilustratiile din carte.

Cele mai multe probleme apar din cauza faptului faptului ca scoala si temele devin secundare in raport cu timpul petrecut la calculator. Este vorba de a imparti timpul, de a organiza activitatile care sunt necesare si cele care ii plac foarte mult.

Copilul nu are inca abilitatea de a realiza un echilibru intre ceea ce are de facut si ceea ce ii place si atunci cu usurinta poate dilata timpul acordat jocului in defavoarea temelor. "Mai stau inca putin", "Ma apuc mai incolo, cand termin jocul", "Nu pot sa ma opresc acum". Aceasta este sursa conflictelor cu parintii. Ei incearca sa limiteze timpul petrecut la calculator, sa realizeze un orar, sa depuna mari eforturi in a respectarea lui.

Totul devine o lupta in care parintii doresc sa faca ce este mai bine pentru copil, iar copilul apara cu indarjire investitia sa in calculator. Ceea ce ii pune pe parinti intr-o pozitie de conflict este in primul rand hotararea lor ferma de a se opune jocului, de a-l critica, de a-l interzice. Copilul simte atunci nevoia sa isi apere investitia, sa protejeze ceea ce a construit, sa nu lase "noua" lui lume sa fie distrusa atat de usor.

Desi scolarii mai mari si adolescentii au dobandit capacitatea de face distinctia intre lumea reala si cea fantastica, pentru aceasta trecere este necesar un timp si un efort pe care adesea nu le au si de aceea pot ramane prinsi in povestea jocului, o lume atemporala, cu alte valori, din care cu greu sa mai reia contactul cu realitatea.

O data iesiti din joc sunt incapabili de a raspunde cerintelor reale ale celor din jur (familie, scoala), fantasma si realitatea se amesteca.

Mai mult, incep sa desconsidere aceste cerinte, le considera inutile, plictisitoare, stupide. Aceasta dificultate poate deveni majora si realitatea sa ocupe din ce in ce mai putin loc in spatiul intern al copilului, producand retragerea lui din social.

15

Page 16: Lumea virtuala

"Este in lumea lui", "nu il mai intereseaza nimic altceva", "nu se mai ingrijeste, nu mai mananca, nu mai doarme", "toti cei din jurul lui sunt impotriva lui". Aceasta ingrijorare este cat se poate de reala si parintii au toate motivele sa ceara ajutor de specialitate pentru a gasi modalitatea de a intelege ce anume se intampla cu copilul.

Comunicare si comuniune

"...Oamenii se adapă spiritual unul pe altul prin cuvinte, dar dintr-o trebuinţă sădită în ei de o putere mai presus de ei. Iar cuvintele nu sunt importante pentru ei prin faptul că sună, ci prin faptul că ele comunică apa lor ca izvoare spirituale, legate subteran între ele şi cu oceanul spiritual suprem. Omul însuşi vine în cel ce-i aude cuvintele şi el însuşi se deschide celui ce i le comunică. Omul însuşi e apă vie, prin faptul că se dă pe sine însuşi şi adapă pe cel căruia i se dă prin cuvânt. Şi fiecare e o apă deosebită de celălalt şi adapă pe celălalt numai în măsura în care se dă pe sine însuşi şi nu foloseşte cuvintele mai mult pentru a ascunde ceea ce gândeşte şi simte, sau pentru sine însuşi. în cazul din urma, nici cel ce aude cuvintele altuia nu se încrede în ele, pentru că îl simte pe cel ce i le spune rămânând în voinţa de a nu se comunica cu adevărat.

Cuvintele îşi împlinesc rostul lor, de a uni şi întări pe oameni, când sunt rostite şi simţite ca o comunicare de sine a unuia către altul. în aceasta se face înţeleasă afirmaţia despre Cuvântul suprem că e în acelaşi timp şi Persoană. între oameni, trăirea cuvântului seamănului, ca dăruire a lui însuşi, e cu atât mai intensă, cu cât cel ce se comunică prin cuvânt însoţeşte mai mult comunicarea prin fapte de autodăruire până la jertfa de sine, fără să se piardă prin aceasta definitiv. Numai aceasta aduce bucurie şi fericire reală atât celui ce vorbeşte cât şi celui căruia i se vorbeşte. Această acoperire între cuvânt şi faptă a realizat-o în gradul maxim Cuvântul suprem, făcându-Se om şi adeverind cu jertfa Lui cuvintele de iubire ce ni le-a spus.

Omul care vorbeşte sincer simte, astfel, trebuinţa să se şi dăruiască, dar şi să dorească ca celălalt să i se dăruiască prin ascultarea lui deplină şi prin răspunsul lui. Fiecare e un cuvânt ipostatic sau personificat inepuizabil, care simte trebuinţa să se comunice, ca atare, la nesfârşit, dar şi să primească pe altul ca răspuns personificat la cuvântul său personificat. Sau fiecare e un cuvânt personificat, distinct ca solicitare şi ca răspuns. Căci cine se comunică altuia îşi manifestă chiar prin aceasta pornirea de-a se da şi cererea de a-1 vedea pe celălalt ca răspuns, arătându-se pe sine, chiar prin aceasta, ca persoană ce are nevoie de celălalt sau răspunde nevoii celuilalt.

Dar de unde trebuinţa omului de a se dărui prin cuvânt şi de a cere celuilalt să i se dăruiască prin răspuns? Chiar în faptul că se dăruieşte prin comunicare şi solicită pe celălalt ca răspuns se arata că omul nu poate exista prin sine. O persoană nu poate exista singură, pentru că în ea se personifică o natură care e personificată şi în alte persoane. Dar nici amândouă nu se simt împlinite prin comunicarea-solicitare şi prin răspunsul ce şi-1 dau; sau se află în trebuinţa de a-şi căuta împlinirea în comunicarea cu o realitate

16

Page 17: Lumea virtuala

personală supremă. în aceasta se reflectă Sfânta Treime, în care una şi aceeaşi fiinţă e ipostatică în trei Persoane şi îşi face simţită unirea şi distincţia şi în relaţia dintre persoanele umane de aceeaşi natură, sau în natura umană cea una, manifestată concret în mai multe persoane necesare unele altora şi având nevoie de comunicarea cu un izvor personal suprem....".

Comunicare si comuniuneIndeobste, oamenii care nu mai aud bine incep sa vorbeasca tare, de parca

intreaga lume a asurzit. E suficient sa privim imprejur si vom observa cum omul contemporan se inconjuara de o multime de instrumente comunicationale care amplifica, inregistreaza, mixeaza si faciliteaza rostirea sa la distanta. Consecintele? Cu cat se vorbeste mai mult, cu atat se asculta mai putin.

Pe de alta parte, se poate observa si un alt fenomen: cu cat se comunica mai frumos, mai artistic un fapt, poate aparea riscul interpretarii si intelegerii lui doar ca spectacol. A se observa, in acest sens, participarea pasiva a telespectatorilor la evenimentele istorice contemporane lor, precum revolutii, manifestatii, razboaie doar ca simpli spectatori, fara a le patrunde emotiv consecintele.Cauzele acestor traiectorii false, ale acestui raspuns incomplet din partea auditoriului constau tocmai in pretentiile comunicatorului de a stapani tehnicile de comunicare.

Insa, nu este atat de importanta stapanirea comunicarii, pe cat este de important ca aceasta sa conduca spre comuniunea cu semenii. Ispita de a domina comunicarea este foarte mare; ea are radacini profunde, fiintiale, teologice, infipte in dorinta de desavarsire umana prost inteleasa. Mihai Eminescu a surprins acest aspect in nuvela "Sarmanul Dionis". Personajul acesteia - Dan-Dionis - ajunge, la un moment dat, in starea privilegiata ca tot ceea ce gandeste, Dumnezeu sa implineasca discret. Se hotaraste atunci, in constiinta lui Dan, inversarea raportului: armonia nu mai este coincidenta gandirii sale cu Dumnezeu, ci considera ca el este cel care decide prin vointa sa ce urmeaza sa se intample. Acest lucru va conduce la prabusirea sa din comuniune.

Oamenii aud doar ce si cat pot sa auda! Raportarea la personalitatea interlocutorului nu trebuie sa se realizeze printr-o analiza de exterior si o cruda imixtiune in fiinta acestuia, ci prin substituire, unificare sau comuniune. La fel ca si in arta - in definitiv, arta provine din cuvantul grec "tehnici" - deci, apare riscul izolarii intr-o lume proprie (tipic artistilor). Michelangelo, se spune, atunci cand isi concepea creatiile artistice, era convins ca viitoare sa opera de arta se afla ascunsa in marmura care ii statea in fata si astepta sa fie scoasa la iveala. Daca te raportezi la receptor ca la un bloc de piatra inert, pe care tu crezi ca poti sa-l modelezi oricum, risti sa pierzi sansa de a te face inteles. Comunicarea trebuie sa se realizeze printr-o percepere revelatoare a receptorului, o compasiune a acestuia in intelesul pur etimologic de "impreuna - patimire".

17

Page 18: Lumea virtuala

Comuniunea este esenta comunicarii! Intr-o lume in care intreg procesul comunicational se regizeaza cu cinism, omul este condamnat la insingurare si, intrucat singuratatea naste monstri, asistam chiar la o dezumanizare a lui. Putem spune, astfel, ca cei care se situeaza in afara comuniunii si, implict, a dialogului sunt niste insingurati si niste dezumanizati; ei sunt consecinta comunicarii ca forma imperfecta a comuniunii. Observatorul militar (Editor MApN), anul XI, nr. 5 (476), 3-9 februarie 1999, p. 7

18