1

Lp2 - ECG normal

ECG normal

Traseul electrocardiografic normal prezinta deflexiuni (unde) pozitive sau negative (undele P,T, U, complexul QRS), segmente – aflate intre doua unde succesive si intervale - segmentul si deflexiunea/deflexiunile adiacente.

Unda P

reprezinta depolarizarea/activarea atriala si este alcatuita din suprapunerea depolarizarii AD si AS (decalaj de 0.02 sec)

forma: rotunjita, tesita/fara varf durata: 0.08 – 0.10 (0.11) sec amplitudine: 1 – 2.5 mm (maxim atins in D II) axa: 0 -90 grade (mai frecvent intre 45-60 grade) proiectia pe derivatii

in general pozitiva in derivatiile frontale, obligatoriu pozitiva in D II, cu exceptia aVR unde este strict negativa

pozitiva in derivatiile precordiale; in V1, V2 posibil difazica (deflexiune pozitiva urmata de o deflexiune negativa) si rar negativa.

2

Segmentul PQ

delimitat de sfarsitul undei P si debutul undei Q reprezinta timpul de conducere al stimulului prin NAV, fascic His (trunchi + ramuri) si reteaua Purkinje pina la

contactul cu miocardul nediferentiat. situat pe linia izoelectrica durata: 0.04 – 0.10 sec – variabila in functie de intarzierea in NAV

Intervalul PQ

delimitat de inceputul undei P si debutul undei Q reprezinta timpul necesar pentru transmiterea impulsului de la NS pana la miocardul nediferentiat de la

nivelul septului ventricular durata: 0.12 – 0.20 sec – variabila in functie de intarzierea in NAV (creste cu varsta, scade cu cresterea

frecventei). interval PQ

scurt: ocolirea NAV – sd. de preexcitatie lung: intirziere in NAV – bloc atrioventricular grad I

Complexul QRS

reprezinta depolarizarea/activarea ventriculara – proces energic, rapid, cu potentiale ample forma: triunghiulara cu pante abrupte si varfuri ascutite durata: 0.08 (0.06) – 0.10 sec (ca unda P); 0.10 – 0.12 =hipertrofie ventriculara; >0.12 = bloc de ramura amplitudine: variabila in functie de derivatie, axa, varsta pacientului

in derivatiile frontale – valoarea maxima in D II <20 mm (de obicei < 15 mm) in derivatiile precordiale: cel mai amplu R in V5 < 25 mm (de obicei <20 mm)

cel mai mic r in V1 < 5 mm cel mai amplu S in V2 < 25 mm (de obicei < 20 mm)

raportul R/S < 1 in V1 si >1 in V5 unda q< ¼ R in oricare din derivatii si sub 0.04 s si < 3 mm in precordialele stg. V5, V6. axa QRS (= axa electica a cordului): 0 – 90 grade dar se accepta si -20 pina la 100 grade (dar aceste valori

extreme devin argument de diagnostic daca se insotesc de alte modificari specifice) proiectia pe derivatiile frontale – strans legata de orientarea axei derivatiile frontale – complexe dominant pozitive (R amplit max D II) cu exceptia aVR unde sunt dominant

negative derivatiile precordiale unda R creste progresiv de la V1 la V5;unda S scade progresiv de la V1 la V5

TADI – timpul de aparitie a deflexiunii intrinsecoide sau deflexiunea intrinsecoida

Conform teoriei potentialelor locale, TADI reprezinta timpul de conducere a stimulului in grosimea peretelui (in care stimulul activeaza succesiv teritoriile musculare ventriculare); in momentul cand stimulul ajunge la epicard are loc caderea brutala a pantei ascendente a undei R

Informatii despre grosimea peretelui dar si despre modalitatea de activare a masei ventriculare inetrvalul de la debutul QRS pana la ultimul varf pozitiv (uneori aspect RR’) poarta numele de deflexiune

intrinsecoida se masoara numai in derivatiile precordiale V1, V2 – precordiale drepte TADI < 0.03 sec aduce informatii despre grosimea peretelui VD V5, V6 – precordialele stangi TADI < 0.05 sec aduce informatii despre grosimea peretelui VS

Segmentul ST

3

intre sfarsitul undei S si debutul undei T reprezinta un amestec de potentiale finale de depolarizare si initiale de repolarizare- forte egale si de sens

contrar care se anuleaza rezultand 0 electric si proiectia ST pe linia izoelectrica. cand nu se realizeaza echilibrul de forte segm. ST supra/subdenivelat debutul ST – punctul J (jonctiunea unda S cu segm ST) la normal – izoelectric/ subdenivelare < 0.5 mm in precordialele drepte (V1, V2) se accepta ca normale supradenivelari ST mai mici de 2 mm.

Unda T reprezinta repolarizarea ventriculara proces care se desfasoara lent forma: rotunjita, asimetrica cu panta scendenta lenta si descendenta mai rapida durata: 0.15 – 0.30 sec amplitudinea: 2-6 mm (dar pina la 10 mm in precordiale) durata si amplitudinea undei T este total diferita de cele ale complex QRS dar suprafata deflexiunilor este

egala; existenta unor diferente de suprafata se numeste “gradient ventricular” si apare in leziunile miocardice

proiectia pe derivatii: in general pozitiva in derivatiile frontale cu exceptia aVR unde este strict negativa pozitiva in derivatiile precordiale (la copil, adult tanar poate fi negativa in V1, V2, V3)

axa undei T – 0-90 grade (acelasi sens cu axa complexului cu care poate forma un unghi de 15-40 grade)

Unda U – vizibila uneori in special pe traseele bradicardice la 0.04 sec de sfarsitul undei T, pozitiva, lenta si cu amplitudine mica (1/4 din unda T) ca expresie a depolarizarii VS datorate distensiei VS din timpul umplerii rapide diastolice (stretch mediated depolarization).

Intervalul QT inceputul undei Q pina la sfarsitul undei T – reprezinta sistola electrica ventriculara

(depolarizare+repolarizare); valoarea maxima =0.45 s durata strict legata de frecventa conform formulei Bazett QTcorectat=QT/√RR sec (pt 70 batai/min = 0.37

sec) si nu poate fi interpretat dacat in raport cu aceasta. formula Framingham: QTc = QT + 0.154 (1- RR) QT alungit prelungirea repolarizarii favorizeaza actiunea declansatoare a postpotentialelor precoce - risc

aritmii (torsada vf.) QT prelungit datorat prelungirii repolarizarii prin diferite mecanisme inascute (modificari genetice care

conduc la modificari ale canalelor de K ce determina atenuarea/intarzierea curentului de K si deci a repolarizarii) sau dobandite (hipoK, hipoCa, hipoMg, hipoglicemie, hipotiroidie, hemoragie intracraniana, medicamente – antiaritmice blocante de K, Ca, antibiotice, antipsihotice, antidepresive, metadona, Litiu )

Frecventa cardiaca

nr. de batai (complexe QRS)/min (60 sec); la viteza de derulare a hartiei de 25 mm/sec. rezulta ca 60 sec = 25 X 60 = 1500 mm si 1 mm = 0.04 sec

frecventa cardiaca = 1500 mm/RR (distanta dintre 2 unde R succesive exprimate in milimetri)

frecventa cardiaca = 60 sec : RR X 0.04 gasim pe ECG vf. undei R pe o linie groasa acest sistem orientativ de aproximare a frecventei

nu e recomandat la frecvente mai mari de 100 b/min

in cazul ritmului cardiac neregulat se masoara mai multe distante RR si se face o medie.

5 10 15 20 25 30 35

300 150 100 75 60 50 43

4

Axa alectrica cardiaca

valori normale: 0-90 grade variante de normal: -20 grade pana la +100 grade (dar in blocurile de ramura, hipertrofii ventriculare devin

argument de diagnostic) de la -30 la -90 grade - axa deviata la stanga de la +110 (prin+180) la -90 – axa deviata la dreapta se masoara in plan frontal – deci ne orientam doar in derivatiile frontale cautam in aceste derivatii un complex QRS echidifazic (deflexiunea pozitiva egala cu deflexiunea negativa) si

stim ca axa electrica va fi perpendiculara pe acea derivatie – observam aspectul QRS in acea derivatie (predominant pozitiv/negativ) si stabilim valoarea axei electrice.

cand nu exista complexe echidifazice ne vom orienta in cadranele delimitate de derivatiile frontale reciproc perpendiculare (DI perpendicular pe aVF; D II perpendicular pe aVL; D III perpendicular pe aVR)

5