LiniiEleva

In curtea casei din fata scolii cainele cel gri iesi sa salute latrand elevii ce intarziau la prima ora. In cateva minute, acelasi caine avea sa latre si la cei ce au ajuns devreme la scoala, s-au oprit in fata magazinului sa fumeze o tigara, s-au intalnit cu oarecare prieteni si au decis ca e mai placuta o bere la prima ora in barul din apropiere decat pe acritura de la ora de mate, grasul de la istorie sau alti comunisti mirosind a creta.Unii, mai cutezatori, aveau sa ajunga chiar pana in clasa, unde aveau sa reziste chiar toate cele cinci-sase ore de chin.Cateodata se mai trezea cate un destept sa ii asculte daca au invatat lectia, daca au scris tema, sau chiar mai rau, sa dea un test surpriza. Atunci cutezatorii regretau avantul prostesc ce i-a pus sa treaca pragul clasei. Evident, o parte nu aveau sa mai faca aceeasi prostie si maine.In a doua clasa de langa scari, cum mergi tot inainte pe hol, de la etajul doi, incepuse ora de matematica. Era o clasa de "Stiintele naturii" dar totusi matematica se facea la nivel avansat,doamna profesoara Popescu in cei 30 de ani de cariera nu a facut niciodata diferente intre Mate-info,Filologie,Stiinte Sociale, Stiinte ale naturii. Stia ea mai bine ca matematica educa mintea si formeaza caracterul. Adevarat ca nici 1% din fostii ei elevi nu lucrau intr-un domeniu ce sa necesite cunostintele pe care ea le preda cu atata dragoste, dar asta nu insemna ca ea preda degeaba. Toata lumea stia ca in scoala se invata Matematica,Limba Romana Fizica, Chimie si poate ceva Istorie,Geografie. Restul obiectelor inutile precum Informatica, Limbile Straine,Biologia si alte bazaconii predate de profesori tineri si prea docili, elevii nu aveau decat sa le invete in timpul liber cand or avea ei chef,cu siguranta nu in timpul saptamanii sau in week-end-uri cand trebuie sa se concentreze la materiile importante.In banca intai, mai precis pe scaunul de la langa fereastra, matematica nu isi avea locul, chiar de vreo cateva luni bune. Cu ochii atintiti la cainele gri si cu mintea la El, Bianca incerca sa se faca macar un pic mai mica atunci cand doamna profesoara Popescu, zbirul-zbirilor de la catedra de matematica se pregatea sa aleaga elevii pentru ascultare. Era printre ultimii la catalog si in general profesorii deja isi alegeau victimele pana la ea. Unu, doi, trei, patru, se apropia, inca o pagina a catalogului zbura sub degetele sfirijite ale vrajitoarei, inca una si avea sa citeasca tocmai numele ei. Panica incepea sa o cuprinda. Inima batea parca la fel de tare ca atunci cand El o sarutase prima data si ea statuse ca proasta blocata ca o stana de piatra, nestiind ce sa faca naibii cu limba. CINCI!!! A cincea tinta inocenta se ridica in picioare. Si nu era ea! Exista un Dumnezeu! Acum se putea reintoarce cu gandul la lucruri mult mai importante...la El, la chipul lui, la parfumul, la senzatia pe care o simte atunci cand o strange in brate, gustul buzelor sale...Numarul Trei se chinuia sa ii atraga atentia. Doamna profesoara era in spate purtand un mic razboi cu infernala tehnologie a secolului nostru, telefonul mobil. Din cate se vedea, il pierdea. -Zi-mi te rog ce formula tre' sa scriu aici? susoti pierdut Trei catre Bianca. -Nu stiu. N-am idee, raspunse ferm si hotarat fata. Era prea ocupata cu lucruri mai importante ca sa isi bata capul cu sirul lung de numere, x-uri, y-uri si alte simboluri dubioase de pe tabla. -Stiu ca stii. Nu fi asa, implora Trei. Ai fost anul trecut la olimpiada,trebuie sa stii cum -DOMNULE ELEV! se auzi vocea de soprana prinsa cu degetele in usa a doamnei profesoare.Daca ai ceva de intrebat, ma poti intreba pe mine. -Nu, nu.Nu intrebam nimic. Doar ma uitam pe fereastra ca auzisem ceva afara, murmura speriat Numarul Trei. -Cred ca auzeai cum aterizeaza un doi la tine in catalog, domnule elev, raspunse Popeasca, zambind cu dintii sai ascutiti ca de lup. -Nu doamna profesoara...nu am avut timp sa invat...am avut de invatat pentru testul de azi de la Franceza, incepu sa se milogeasca viitorul posesor al unui doi la matematica (sau era cumva cel de-al doilea doi?!)Numarul Trei nu mintea. Chiar aveau test la franceza. Si chiar avusesera mult de invatat. Faptul ca el a invatat mai mult despre cultura Frantei golind impreuna cu doi prieteni o sticla de Absinth era mai bine sa nu ii precizeze profei. Dar chiar si fara aceasta micuta precizare, tot nu scapa de infamul doi si de amenintarea ca daca nu se pune pe invatat, nu intra in BAC. Doamna profesoara Popescu era singura capabila sa decida cine e capabil sa treaca sau nu BAC-ul. Pana anul trecut, rata de promovabilitate la BAC sub Madam Popescu era 100%, dar anul trecut lasase un pierde vara sa se prezinte la examen desi era cartof la matematica si evident picase. Ce mai contase ca idiotul acela era olimpic la Informatica, oricum nu avea sa faca nimic in viata cu asta.In scurta disputa elev-profesor ce se desfasura in fata ei, Bianca avu timp sa se intoarca la banca din spatele ei si sa ii trimita colegului din spate un sarut pe furis. Da, El statea in fiecare zi, de luni pana vineri de la opt la doua la mai putin de un metru in spatele ei. Il simtea atat de aproape, dar totusi nu ar fi putut fi la o distanta mai mare. El ii raspunse cu un zambet fad si isi intoarse privirea spre tabla.Fata se intoarse suparata cu fata la geam si isi jura ca o sa il pocneasca pentru asta in pauza. Cum sa o trateze asa de urat? Dar ce era ea? Ultima curva de pe pamant? Un zambet acolo si gata, fara macar un pupic micut, micut de tot? Dar stia in secunda urmatoare ca nu avea sa o faca. Avea in schimb sa ii sara in brate si sa il stranga tare-tare ca sa fie sigura ca nu avea sa plece de langa ea toata pauza.De cand incepusera clasa a 12-a, El deveni mai distant, mai atent la ore. Incepuse chiar sa invete lectii in avans si sa citeasca romane de pe lista facultativa la Limba Romana. Mai nou ii spuse ca vrea sa se apuce de scris. Si acea vaca, profa de romana ii canta in struna. Acum o luna, il rugase sa ramana dupa ore sa il ajute cu nu stiu ce tehnici de scris sau asa ceva si de atunci, de doua sau chiar de trei ori pe saptamana, El ramanea dupa ore in clasa, cu acea vaca, sa scrie si sa vorbeasca despre nu stiu ce babalaci ce au scris si ei candva o carte. Nu-i venea sa creada cum e posibil ca ea sa piarda ocazia atat de des de a merge cu el pana acasa!Suna clopotelul.Pagubele pe ziua de azi erau un doi, doi de patru si doi de sapte. Doamna profesoara Popescu era in toane bune. Pacat ca urma ora cu acea vaca!

Acea Vaca

Fumul de tigara ii era cel mai bun prieten. II permitea sa stea in coltul camerei, nederanjata de nimeni, nebagata in seama de toate sclifositele vegane si de toti snobii cu aere de savanti. Cancelaria nu era deloc un loc placut. Refugiata in coltul de langa geam cu o tigara in mana, Simona putea sa citeasca in liniste. Acum citea o compunere a unui elev de clasa a 12-a, coleg cu El, chiar colegul sau de banca. Tehnica narativa, stilul de a descrie natura, il trada ca fiind un romantic incurabil. Daca El ar fi citit acele pagini din fata ei, ar fi spus din prima : GAY!!!. Nu putu sa nu schiteze un zambet in timp ce se gandea la asta. Fata de El, colegul de banca parea un copilas, atat fizic cat si ca mentalitate si tehnica de scris. De fapt toti baietii de liceu pe care ii cunoscuse ea vreodata ar fi pierdut detasat in orice comparatie cu El. Ce avea acest baiat atat de special, nu stia. Dar nu putuse sa nu il remarce inca din primele minute cand pasi in acea clasa, acum cateva luni in urma. Fosta lor profesoara iesise la pensie si ei nu ii fusese deloc usor sa se acomodeze cu functia de profesor titular intr-o scoala de moda veche, cu ceva renume, in care media de varsta era de peste 50 de ani. Nici ea nu mai era la prima tinerete,implinise deja 30 de ani si avea un copil de patru ani,un mic diavol ce inca nu o lasa sa doarma noaptea prea mult. -Vezi sa nu intarzii la ora doamna! Tigarile astea te fac sa uiti de ceas, se rasti doamna profesoara Popescu in timp ce iesea pe usa. -Stati linistita doamna profesoara! Stiu foarte bine sa citesc un ceas, chiar daca are numere, nu litere. Nu stia daca Popeasca o auzi. Nesuferita femeie. Tot timpul cand intra la o clasa care avusesera ora cu ea inainte, parca intra la o inmormantare. Nu de multe ori gasi elevi mai slabi din fire plagand in toata regula. Dar avea dreptate, chiar intarzia.Lungul drum pe scari pana la etajul doi o gasi cu mintea departe,mult prea departe de Eminescu, ale carui poezii ar fi trebuit sa le predea azi. Nu avea chef de romantism. Chiar deloc. Viata nu o lasase sa viseze, cel putin nu in ultima vreme. De cand il cunoscuse pe El, descoperi cu adevarat ce inseamna viata. Prima oara cand facusera dragoste...-Buuuuuuunaaaaaaa ziiiiiiuuuuuuuaaaaa! o trezi corul de voci din visare. Ajunsese din instinct in clasa, ajunsese la el. Vazu catedra pe care...-Doamna profesoara, pentru Bac avem de invatat si X si Y de Eliade? Sau avem numai X? o trezi din nou, la realitate fata bruneta din prima banca de la perete. Niciodata nu tinea minte cum o cheama, dar ii aducea aminte de ea la varsta ei. Amandoua erau doua "tocilare", amandoua nu erau urate, dar nici frumoase. Oare fata asta nu se gandeste la El cum ma gandeam si eu la cel mai frumos baiat din liceu? se intreba pe sine. Oare nu e geloasa pe Bianca cum eram si eu pe Anca la varsta mea? Se uita cand la una cand la cealalta.Bianca cu parul ei lung blond,ochii mari, machiajul impecabil, dintii albi, ochii verzi, silueta de invidiat, cealalta mica, negricioasa, cu parul brunet si parca vesnic nepieptanat, cu burtica, fara nimic ce sa atraga atentia. Da, semana cu ea de acum cativa ani. Atunci ar fi dat orice sa fie si ea o Bianca, nu o tocilara natanga, interesanta numai pentru profesorii ce o trimiteau la olimpiada. Era ultima care afla barfele din scoala si prima care afla luni despre intalnirile colegilor din week-end la care ea nu fusese invitata. Dar avea ea sa le arate Biancilor de pretutindeni candva ce departe o sa ajunga ea cu invatatul. Avea sa aibe un sot iubitor, copii frumosi, un serviciu care sa o faca sa se simta implinita. Ironia face ca, singurul lucru care a facut-o fericita, a fost un iubit...iubitul Biancai.Nu stia daca sa se simta prost pentru faptul ca El o insela pe pitipoanca. Cateodata isi zicea ca ar trebui sa termine cu asta, ca nu e o fetita mica si proasta, e o femeie in toata firea. Sa nu mai vorbim de ce s-ar intampla daca ar afla cineva. Ar putea pierde tot. Toata munca ei de o viata, s-ar transforma in scrum sub un titlu din ziar "Profesoara de romana intretine raporturi sexuale cu un elev".Totul incepuse dintr-o banala intamplare. Ea il rugase sa stea dupa ore un pic sa o ajute sa care un morman de carti la masina, el ii pomeni de incercarile sale de a scrie. Dupa patru ore inca discutau despre scris, locul Omului in Univers, religie, filozofie si frumusetile vietii. El spuse iubirea, ea spuse ca nu exista asa ceva, el ii spuse ca o poate convinge, ea ii spuse sa incerce cat poate. Acest joc de ping-pong se termina printr-un lung sarut, poate cel mai sincer din viata ei si prin cea mai frumoasa jumatate de ora de dragoste, pe aceeasi catedra pe care Popeasca isi pune covrigii.Cand terminasera, afara era demult intuneric, printr-un miracol femeia de servici inca nu venise sa faca curat, ea avea trei apeluri de la sot si El, 25 de la Bianca. Dar nu regreta. Sau regreta. Nu mai stia ce simtise atunci. Era confuza. Si acum inca era. Se hotarasera sa nu pomeneasca nimanui despre ce se intamplase si sa nu se mai repete. A doua zi dupa-amiaza, era din nou in bratele lui.Era implinita. Era completa. Viata ei luase o turnura hedonista. Toata lumea ar blama-o. Toti ar ura-o. Toti ar invidia-o. Nu, nu trebuia sa se simta de parca face ceva rau. El o facea fericita. Bianca nu avea decat sa inghita.-Buna ziua! Ca sa raspund colegei voastre, de la Eliade trebuie sa invatati...

Fata cu parul nepieptanat