LIFE10 ENV/RO/000727 - life-dcd.rolife-dcd.ro/wp-content/uploads/downloads/2015/01/Metodologie-EoW... · 4.4 Standarde pentru eșantionarea și caracterizarea ... stabilirea unei

LIFE10 ENV/RO/000727 Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D

Metodologia privind încetarea statutului de deșeu (EoW) pentru anumite tipuri de deșeuri din

construcții și demolări a fost realizată de SC Natura Management SRL, în cadrul proiectului LIFE10

ENV/RO/000727 “Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D”

finanțat de Comisia Europeană.

Autori: Mihai-Lucian TONIUC, Alina OBERDÖRFER, Vasile MUȘUROAEA, Marius GROZA

Grafică și editare: Anca MANDIUC (ALDEA)

Mulțumim pentru contribuțiile avute la elaborarea documentului final atât în cadrul consultărilor,

cât și al dezbaterilor tehnice următoarelor persoane:

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice: Nicoleta CHIRIAC, Cosmin TEODORU, Eduard FLEISCH

Agenția Națională pentru Protecția Mediului: Brândușa PETROAICA, Mihaela OLARU

Garda Națională de Mediu: Ancuța DIMA

Agenția pentru Protecția Mediului Buzău: Ionuț APOSTU, Sanda POSTOLACHE

Consiliul Județean Buzău: Veronica STERPU, Gabriela DRĂGULESCU, Mihaela NIȚULESCU

Institutul Geologic al României: Marcel MĂRUNȚIU

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială

Durabilă „URBAN-INCERC”: Claudiu MATEI, Cristian GRIGORAŞENCO

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială: Cristian TEODORESCU

Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”: Cerasella CRĂCIUN

Universitatea Tehnică de Construcții București: Alexandru DIMACHE, Nastasia SACA, Iulian IANCU

Asociația Română a Antreprenorilor de Construcții (ARACO): Mircea OROZ

Public Research SRL: Dragoș DINCĂ, Aurelian STĂNCULESCU

Documentul reflectă punctul de vedere al autorilor și nu reflectă, în mod necesar poziția Comisiei

Europene.


1

Cuprins

1 Introducere ........................................................................................................................... 4

2 Scop și obiective .................................................................................................................... 6

3 Conceptul de încetare a statutului de deșeu .......................................................................... 7

4 Informații privind deșeurile din construcții și demolări ........................................................ 15

4.1 Situația actuală privind generarea, colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor din

construcții și demolări ............................................................................................................ 17

4.2 Practica curentă privind utilizarea materialelor provenite din tratarea deșeurilor din

construcții și demolări ............................................................................................................ 31

4.3 Analiză de piață, inclusiv a potențialului de dezvoltare a acesteia, cu privire la cererea și

oferta de agregate reciclate și agregate naturale .................................................................. 34

4.4 Standarde pentru eșantionarea și caracterizarea deșeurilor C&D ........................................ 39

4.5 Legislație relevantă ................................................................................................................. 40

4.6 Aspecte de mediu ................................................................................................................... 53

5 Stabilirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu pentru materialele rezultate în urma

tratării anumitor tipuri de deșeuri din constucții și demolări ................................................ 55

5.1 Cerințe și condiții privind acceptarea în vederea tratării ....................................................... 59

5.2 Cerințe privind procesele și tehnicile de tratare .................................................................... 61

5.3 Cerințe privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării ........................................... 62

5.4 Cerințe privind asigurarea calității ......................................................................................... 65

5.5 Aplicarea criteriilor de încetare a statutului de deșeu ........................................................... 67

5.6 Dispoziții finale ....................................................................................................................... 70

6 Descrierea impactului .......................................................................................................... 73

6.1 Impactul asupra mediului ....................................................................................................... 73

6.2 Impactul socio-economic........................................................................................................ 74

6.3 Impactul legislativ ................................................................................................................... 75

7 Glosar și acronime ............................................................................................................... 78


2

Anexe

Anexa 1 - Criterii de încetare a statutului de deșeu – standarde aplicabile și laboratoare

acreditate

Anexa 2 Situația actuală a cercetării în domeniul valorificării deșeurilor din construcții și

demolări

Anexa 3 - Raport privind caracterizarea deșeurilor din construcții și demolări – rezultatele

testelor de levigare și percolare

Anexa 4 - Raport privind opțiunile de valorificare a materialelor rezultate din tratarea

deșeurilor din construcții și demolări


3

Index TABELE

Tabel 4-1. Lista deșeurilor din construcții și demolări (cf. H.G. nr. 856/2002) ................................... 15

Tabel 4-2. Situația generării, valorificării și eliminării deșeurilor C&D (clasa 17 01) în anul 2011 -

raportată de operatorii economici ..................................................................................... 19

Tabel 4-3. Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate în perioada 2006-2011 (mii tone) . 20

Tabel 4-4. Estimări ale intervalului mediei de generare a deșeurilor C&D în UE, bazate pe ipoteze de

calcul ................................................................................................................................... 23

Tabel 4-5. Lista operatorilor economici autorizaţi pentru activitatea de valorificare a C&D ............ 28

Tabel 4-6. Estimare a producției de agregate minerale în România, 2004-2012 (tone), BGS ........... 35

Tabel 4-7. Estimare a producției de agregate minerale în Europa, 2011 (tone), UEPG ..................... 36

Tabel 4-8. Consumul mediu de agregate pentru diferite utilizări ....................................................... 39

Tabel 4-9. Lista standardelor pentru eșantionarea și caracterizarea deșeurilor C&D ....................... 39

Tabel 5-1. Categorii de deșeuri inerte, apropiate ca specific sau care pot fi procesate în mod similar

sau odată cu cele care fac obiectul prezentei Metodologii, pentru care există posibilitatea

stabilirii în viitor de criterii EoW ......................................................................................... 71

Tabel 7-1. Lista standardelor privind caracteristicile, metodele de determinare a proprietăților,

producerea și utilizarea agregatelor naturale, reciclate și/sau secundare ...................... A-2

Tabel 7-2. Laboratoare din România capabile să realizeze determinări pe eluate deşeuri, ape de

suprafaţă, ape subterane și ape uzate ........................................................................... A-14

Index FIGURI

Figura 3-1. Opțiuni privind gestionarea deșeurilor C&D inerte ............................................................ 9

Figura 4-1. Generarea și gestionarea deșeurilor C&D ........................................................................ 15

Figura 4-2. Situația estimată a generării deșeurilor C&D................................................................... 24

Figura 4-3. Gestionarea deșeurilor - abordarea durabilă ................................................................... 24

Figura 4-4. Utilizarea de agregate în Europa, în funcție de sursa acestora (2011), UEPG ................. 38

Figura 4-5. Responsabilități în gestionarea deșeurilor C&D ............................................................... 49

Figura 4-6. Organizarea serviciului public de salubrizare ................................................................... 52

Figura 5-1. Încetarea statutului de deșeu pentru agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor

C&D inerte - schemă logică decizională ............................................................................. 58

Index GRAFICE

Grafic 4-1. Situația generării, valorificării și eliminării deșeurilor C&D (clasa 17 01) în anul 2011 -

raportată de operatorii economici ..................................................................................... 19

Grafic 4-2. Estimare a producției de agregate minerale în România, 2004-2012 (tone), BGS ........... 35

Grafic 4-3. Producția de agregate minerale în Europa în 2011 (tone/locuitor), UEPG ...................... 37


4

1 Introducere

Contextul elaborării prezentei Metodologii și sursa de finanțare

Prezenta Metodologie a fost elaborată în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 “Valorificarea

deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D” 1, activitatea A.9.2 – Elaborarea

unui set de criterii tehnice necesare validării încetării statutului de deșeu. Proiectul este

implementat de Consiliul Judeţean Buzău în parteneriat cu S.C. Natura Management S.R.L., în

perioada septembrie 2011 – iunie 2014.

Proiectul LIFE10 ENV/RO/000727 urmăreşte realizarea unui sistem funcţional şi performant de

gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări (deșeuri C&D) prin: cunoaşterea cât mai

detaliată a situaţiei actuale privind generarea, colectarea, valorificarea şi eliminarea deșeurilor

C&D, atât la nivelul judeţului Buzău cât și la nivel regional și național; crearea unui sistem coerent

de decizie prin clarificarea responsabilităţilor tuturor factorilor implicaţi în sistemul de gestionare a

deșeurilor C&D la nivel judeţean; stabilirea unei proceduri cât mai facile pentru încetarea statutului

de deşeu pentru materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte; promovarea

valorificării deșeurilor C&D care se pretează acestui scop; îndeplinirea obiectivelor legale privind

valorificarea deșeurilor C&D la nivelul judeţului Buzău, inclusiv prin valorificarea deșeurilor C&D

depozitate neconform.

Unul din obiectivele Proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 este elaborarea, în cadrul activității A.9.2,

a unui set de criterii tehnice necesare validării încetării statutului de deșeu și a unei Metodologii

privind încetarea statutului de deșeu pentru materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D

inerte (denumită în continuare Metodologie).

Procesul și fazele elaborării Metodologiei

În vederea elaborării și adoptării la nivel naţional a Metodologiei a fost constituit un Grup de Lucru

format din reprezentanți ai autorităților publice și ai unor instituții sau centre de cercetare

implicate în domeniul deșeurilor din construcții și demolări, structura completă a Grupului de Lucru

fiind prezentată în Anexa 5.

Propunerea de Metodologie, elaborată de Natura Management S.R.L., a făcut obiectul unei intense

activităţi de comunicare şi dezbatere în cadrul întâlnirilor Grupului de Lucru, unde au fost discutate

și agreate cuprinsul și conținutul Metodologiei, cât și fiecare secțiune a acesteia. De asemenea, în

cadrul Grupului de Lucru, a fost abordată și tema privind stabilirea unui cadru instituţional aplicabil

pentru implementarea cerinţei din articolul 6 din noua directivă privind deşeurile - Directiva

2008/98/CE, raportat la deşeurile din construcţii şi demolări.

1 mai multe informații cu privire la scopul, obiectivele și rezultatele proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 “Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D” pot fi accesate la adresa www.life-dcd.ro

http://www.life-dcd.ro/


5

Activităţile desfășurate în vederea elaborării Metodologiei au avut loc în perioada ianuarie – iunie

2014 și au urmărit:

Crearea unui Grup de Lucru compus din reprezentanți ai autorităților și ai unor instituții sau

centre de cercetare implicate în domeniul deșeurilor din construcții și demolări;

Organizarea de întâlniri ale Grupului de Lucru (4 dezbateri tehnice) și comunicarea

permanentă cu persoanele implicate;

Colectarea şi analiza informaţiilor existente la nivel naţional și european în acest domeniu

(de ex: documente de planificare și strategii, rapoarte privind starea mediului, rapoarte

tehnice și științifice elaborate în cadrul programelor finanțate de Comisia Europeană în

sectorul deșeurilor C&D, etc.);

Asigurarea unei vizibilităţi corespunzătoare a proiectului prin contactele stabilite în această

etapă.

Fundamentarea și verificarea concluziilor preliminare s-a realizat prin discuții și dezbateri în cadrul

Grupului de Lucru precum și cu persoane relevante care lucrează în acest domeniu sau au atribuții

în acest sector.

În paralel cu elaborarea Metodologiei, tot în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727, au fost

contractate servicii de specialitate - analize tehnice şi expertize - privind criteriile minimale ce

trebuie îndeplinite de materialele rezultate în urma tratării deşeurilor din construcţii şi demolări

pentru a putea fi utilizate în diverse activităţi, contractorul fiind S.C. Public Research S.R.L. în

parteneriat cu Universitatea Tehnică de Construcții București. Obiectivul contractului a fost

realizarea de cercetări în domeniul materialelor de construcții, respectiv agregate minerale

reciclate obținute din deșeuri inerte de construcții și demolări, respectiv sorturi mărunțite

(obținute prin tratare mecanică – concasare cu sau fără sortare). Activitățile desfășurate în cadrul

contractului au fost: (a) analiză și documentare tehnică, (b) recoltări de probe de material rezultat

în urma tratării deșeurilor din C&D, teste și analize de laborator, (c) stabilire criterii minimale ce

trebuie îndeplinite de materialele rezultate în urma tratării deşeurilor C&D pentru a putea fi

utilizate în diverse activităţi, (d) recomandări în ceea ce privește opțiunile de valorificare a

materialelor rezultate din tratarea deșeurilor C&D, (e) participare la dezbaterile tehnice din cadrul

proiectului LIFE10 ENV/RO/000727.

La baza elaborării Metodologiei au stat și rapoartele “Analiza situaței naționale privind generarea,

colectarea, tratarea și valorificarea deșeurilor din construcții și demolări”, “Diagnoză la nivel

județean privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări” și “Analiza comparativă a

ciclurilor de viață în cazul utilizării materiilor prime și a deșeurilor C&D reciclate”, elaborate în

cadrul proiectului LIFE10ENV/RO/727, precum și informațiile și experiența acumulată în perioada

2011-2014 de echipa de implementare a proiectului.


6

2 Scop și obiective

Scopul prezentei Metodologii este de a furniza informațiile tehnice necesare pentru aprobarea la

nivel la național a criteriilor de încetare a statutului de deșeu pentru anumite tipuri de deșeuri din

construcții și demolări până la aprobarea Regulamentului Comisiei Europene privind încetarea

statutului de deșeu pentru agregatele minerale. Obiectul Metodologiei îl reprezintă deșeurile din

construcții și demolări care se colectează în prezent separat și se valorifică în mare parte, respectiv:

17 01 01 beton;

17 01 02 cărămizi;

17 01 03 ţigle şi materiale ceramice;

17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele

specificate la 17 01 06.

În prezent, la nivel național, principalele domenii de utilizare a acestor tipuri de deșeuri sunt:

- lucrări de umplere (en. backfilling) sau de aducere a terenurilor la cotă;

- lucrări de amenajare a teritoriului (en. landscaping);

- realizarea de restaurări/refaceri de mediu (ex. cariere vechi, ecologizări de bataluri);

- lucrări de balastare a drumurilor secundare sau de amenajare a unor parcări.

Materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte pot fi utilizate atât sub formă

ne‐legată, cât și sub formă legată, în care mixtura conține un agent de legătură, cum ar fi cimentul,

bitumul sau o substanță cu proprietăți de cimentare în contact cu apa.

Metodologia propusă are următoarele obiective:

definirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu (EoW) pentru agregatele rezultate în

urma tratării deșeurilor C&D inerte din clasa 17 01;

stabilirea punctului în care agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte, în

urma aplicării criteriilor de încetare a statutului de deșeu, încetează să mai fie guvernate de

legislația specifică deșeurilor;

asigurarea potențialilor utilizatori de agregate provenite din tratarea deșeurilor C&D inerte

că acestea au fost produse în în acord cu standardele de referință din domeniu și că pot fi

utilizate cu încredere în domeniile indicate de producător;

furnizarea informațiilor necesare pentru a demonstra conformitatea cu prevederile Art. 6 al

Directivei Cadru a Deșeurilor:

asigurarea unui grad corespunzător de protecție a mediului înconjurător.


7

3 Conceptul de încetare a statutului de deșeu

Directiva Cadru privind Deșeurile 2008/98/EC introduce conceptul de încetare a statutului de deșeu

(EoW - End of Waste), punct de decizie care se bazează pe seturi de criterii ce trebuiesc îndeplinite

astfel încât anumite fluxuri de deșeuri încetează a mai fi deșeuri. Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 6 (1) anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, în

momentul în care au trecut printr-o operațiune de valorificare, inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o

serie de criterii specifice care urmează să fie definite conform următoarelor condiții:

(a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;

(b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;

(c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice și

respectă legislația și normele aplicabile produselor;

(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a

sănătății populației.

Criteriile includ și valorile limită pentru poluanți acolo unde este necesar și iau în considerare toate

efectele posibile asupra mediului ale materialului.

Definiții și interpretări pentru valorificare, reciclare, umplere

Directiva 2008/98/EC definește atât valorificarea, cât și reciclarea, după cum urmează:

valorificare – orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc

unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fost u lizate într-un anumit scop, sau

faptul că deșeurile sunt pregă te pentru a putea servi scopului respec v, în întreprinderi

sau în economie în general. Anexa II stabilește o listă a opera țiunilor de valori care, listă

care nu este exhaus vă;

reciclare – orice operațiune de valori care prin care deșeurile sunt transformate în produse,

materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri.

Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valori carea energe că și

conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de

umplere.

Se poate observa că din definiția reciclării sunt excluse “operațiunile de umplere” (en. backfilling

operations), un alt termen nou introdus de către Directiva cadru. În schimb, în art. 11, la definirea

obiectivului de valorificare pentru deșeurile C&D, “operațiunile de umplere” sunt incluse in

operațiunile de valorificare materială: “până în 2020, pregă rea pentru reu lizarea, reciclarea și

alte operațiuni de valori care materială, inclusiv operațiuni de umplere care u lizează deșeuri

pentru a înlocui alte materiale, a deșeurilor nepericuloase provenind din ac vități de construcție și


8

demolări, cu excepția materialelor geologice naturale de nite la categoria 17 05 04 din CED, se

mărește la un nivel minim de 70 din masă”.

Ideea din spatele reciclării este că un deșeu este procesat în scopul de a-i modifica proprietățile

sale fizico-chimice care să îi permită astfel să fie folosit din nou pentru scopul pentru care a fost

proiectat inițial sau în alte scopuri și, astfel, să fie redat circuitului economic al materialelor. Pe de

altă parte, “operațiunile de umplere” presupun plasarea permanentă a materialelor pe diverse

amplasamente, în acest proces neexistând intenția de a reda materialele respective circuitului

economic. Trebuie de asemenea precizat că nu există nici o specificație cu privire la tipurile de

deșeuri ce pot fi utilizate în lucrări de umplere, ci doar cerința că aceasta trebuie să fie adecvate

acestui scop și că nu trebuie să provoce daune mediului înconjurător sau sănătății.

Decizia Comisiei Europene 2011/753/EU de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru

veri carea respectării obiec velor xate la ar colul 11 (2) din Directiva 2008/98/CE de nește

“umplerea” ca operațiune de valori care în cadrul căreia se folosesc deșeuri adecvate e în scopuri

de refacere în zonele în care s-au efectuat excavări, e în scopuri de amenajare a teritoriului și în

cadrul căreia deșeurile înlocuiesc materiale care nu sunt deșeuri.

Clarificarea faptului că operațiunile de umplere sunt operațiuni de valorificare apare și în Ghidul

Eurostat privind interpretarea termenului de umplere (en. backfilling).

Astfel, se poate concluziona că utilizarea deșeurilor C&D la operațiuni de umplere, în care

înlocuiesc materiale care nu sunt deșeuri, este o operațiune de valorificare materială. În cazul în

care deșeurile utilizate la operațiunile de umplere îndeplinesc criteriile specifice definite conform

celor patru condiții prevăzute la at. 6 (1) al Directivei cadru pot înceta statutul de deșeu. Condiția

de substituire a altor materiale (non-deșeuri) implică faptul că măsurile de refacere sau de

amenajare a teritoriului (efectuate prin operațiuni de umplere sau de aducere a terenurilor la cotă)

vor fi întreprinse oricum, indiferent dacă materiale provenite din tratarea deșeurilor (adecvate

pentru a fi utilizate în operațiuni de umplere) sunt disponibile sau nu.

În Figura 3-1 sunt prezentate principalele opțiuni privind gestionarea deșeurilor C&D inerte, fiind

prezentată relația dintre valorificare, reciclare, umplere și eliminare/depozitare.


9

Figura 3-1. Opțiuni privind gestionarea deșeurilor C&D inerte

Valorificare materială

deșeuri C&D inerte – clasa 17 01 (deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate

într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv)

Reciclare

(ex. concasarea betonului și

utilizarea agregatelor rezultate

la producerea de beton nou)

Umplere (ex. concasarea betonului și

utilizarea agregatelor

rezultate la operațiuni de

umplere unde înlocuiesc alte

materiale naturale)

Eliminare (la depozit de deșeuri inerte sau

nepericuloase)

Stocare temporară (maxim 3 ani)

Depozitare (ex. concasarea betonului și

utilizarea agregatelor

rezultate la operațiuni de

umplere unde NU înlocuiesc

alte materiale naturale)

Prevenirea generării

(măsuri luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu, care reduc: (a) cantitatea

de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viață a acestora; (b) impactul

negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății populației, sau (c) conținutul de substanțe nocive

al materialelor și produselor)

Reutilizare (materiale sau produse care nu

au devenit deșeuri sunt

utilizate din nou, în același scop

pentru care au fost concepute)

Prelungirea duratei de viață a

produselor (ex. aplicarea de protecții și

vopsitorii care sa asigure

durabilitatea structurilor din beton)


10

Categorii de deșeuri potrivite pentru stabilirea de criterii EoW

La aliniatul (2) al art. 6 al Direc vei cadru se precizează faptul că, criteriile speci ce încetării

statutului de deșeu trebuie luate în considerare, printre altele, cel puțin în cazul agregatelor,

hâr ei, sticlei, metalelor, anvelopelor și al tex lelor.

La aliniatul (4) se menționează că în cazul în care nu există criterii stabilite la nivel comunitar în

conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (1) și (2), statele membre pot decide de la caz la

caz dacă un anumit deșeu a încetat să e considerat ca atare, luând în considerare jurisprudența

aplicabilă. As el de decizii sunt no cate Comisiei în conformitate cu Direc va 98/34/CE a Parla-

mentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea

de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile

societății informaționale, atunci când directiva respectivă o impune.

Comisia UE este constant preocupată cu privire la procedura de încetare a statutului de deșeu.

Astfel, la cererea DG Mediu din cadrul Comisiei UE, Centrul Comun de Cercetare (JRC)2, Institutul

pentru Studii Tehnologice Prospective din Sevilia (IPTS)3 a derulat două studii pe această temă:

“Criterii EoW, metodologie și studii de caz” – 2009;

“Studiu privind selectarea fluxurilor de deșeuri pentru evaluarea EoW” – 2010.

Primul studiu stabilește conținutul metodologiei pentru încetarea statutului de deșeu și prezintă ca

și studii de caz compostul, agregatele și deșeurile metalice.

Studiul privind selectarea fluxurilor de deșeuri pentru evaluarea EoW a identificat trei fluxuri

diferite de deșeuri:

Fluxuri care sunt în conformitate cu principiile de bază ale EoW și sunt potrivite pentru

aplicarea criteriilor EoW;

Fluxuri cărora li se pot aplica principiile EoW;

Fluxuri care nu sunt considerate adecvate pentru aplicarea criteriilor EoW.

Prima categorie de fluxuri de deșeuri a fost împărțită în două sub - categorii, și anume:

1. Fluxuri utilizate ca materii prime în procesele industriale, o cale de valorificare care controlează

riscurile de sănătate și daune pentru mediu. Aceste fluxuri sunt resturi metalice de fier și oțel,

aluminiu, cupru, plastic, hârtie, materiale textile, sticlă, resturi metalice de zinc, plumb și

cositor, alte metale;

2 en. Joint Research Centre (JRC)

3 en. Institute for Prospective Technological Studies (IPTS)


11

2. Fluxuri de deșeuri utilizate în operații care implică expunerea directă la factorii de mediu. În

aceste cazuri, criteriile EoW trebuie să fie stabilite luând în considerare orice eventuale efecte

negative asupra mediului și sănătătii. În general, criteriile din această categorie sunt dezvoltate

pornind de la valorile limită pentru poluanți stabilite pentru testele de levigare (conform

criteriilor de acceptare a deșeurilor în depozitele de diferite clase). Fluxurile din această

categorie sunt: agregate din deșeuri C&D, cenușă și zgură, bio-deșeuri stabilizate.

Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective din Sevilia a elaborat

până în prezent studii privind propuneri tehnice referitoare la criteriile de încetare a EoW pentru:

Deșeuri de fier și oțel;

Deșeuri de aluminiu și aliaje de aluminiu;

Deșeuri de hârtie;

Deșeuri de cupru și aliaje de cupru;

Cioburi de sticlă;

Deșeuri biodegradabile (compost și digestat);

Deșeuri de plastic – în curs de elaborare.

Până în prezent au fost adoptate regulamente pentru încetarea statutului de deșeu pentru

următoarele categorii de deșeuri:

Deșeuri metalice – Regulamentul EoW 333/2011;

Cioburi de sticlă - Regulamentul EoW 1179/2012;

Deșeuri de cupru și aliaje de cupru - Regulamentul EoW 715/2013.

În prezent Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective din Sevilia

intenționează să elaboreze criterii EoW pentru:

Agregate – în curs de elaborare Studiul privind aspectele metodologice referitoare la

valorile limită ale poluanților în agregate (DHI Consultancy Danemarca);

Combustibili alternativi din deșeuri – Studiu privin sustenabilitatea diferitelor tipuri de

combustibili alternativi din deșeuri pentru încetarea statutului de deșeu

(Umweltbundesamt GmbH, Austria).

Cerințe legale aplicabile pentru definirea de criterii EoW

Directiva Cadru privind Deșeurile 2008/98/EC a fost transpusă în legislația națională prin Legea

211/2011 privind regimul deșeurilor. Art. 6 al Directivei cadru referitor la încetarea statutului de

deșeu a fost transpus prin art 6 al Legii 211/2011, care prevede:

(1) În cazul în care anumite categorii de deșeuri au trecut printr-o operațiune prevăzută în anexa nr. 3 și dacă

îndeplinesc criteriile speci ce stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai e considerate

deșeuri, în sensul prezentei legi.


12

(2) Deșeurile care încetează să mai e considerate deșeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai e

considerate deșeuri în scopul a ngerii obiec velor de valori care și reciclare prevăzute de Hotărârea

Guvernului nr. 621/2005 privind ges onarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modi cările și

completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind ges onarea vehiculelor și a vehiculelor

scoase din uz, cu modi cările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind

deșeurile de echipamente electrice și electronice, Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul

bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modi cările și completările ulterioare,

precum și de alte acte norma ve.

(3) În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menționate la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru

protecția mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru ecare caz, dacă un anumit deșeu a încetat

să e considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic și asupra mediului,

realizate de aceasta sau de orice altă autoritate/ins tuție de la nivel național ori european, cu respectarea

următoarelor condiții:

(a) substanța sau obiectul este u lizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri speci ce;

(b) există o piață sau cerere pentru substanța ori obiectul în cauză;

(c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor speci ce și respectă

legislația și normele aplicabile produselor;

(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sănătății

populației.

(4) Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt no cate statelor membre ale Uniunii Europene și Comisiei Europene,

potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea și realizarea

schimbului de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și al regulilor

referitoare la serviciile societății informaționale între România și statele membre ale Uniunii Europene,

precum și Comisia Europeană, cu modi cările ulterioare.

Când sunt încadrate drept deșeuri, agregatele minerale rezultate din tratarea deșeurilor C&D

(inclusiv fracțiile mărunțite prin concasare) trebuie să respecte cerințele privind protecția mediului

și a sănătății, inclusiv cele de transport și depozitare reglementate sub incidenta legislației

deșeurilor. În momentul în care statutul de deșeu încetează, pachetul de reglementări aplicabile

devine cel care decurge din aplicarea Regulamentului privind Produsele pentru Constructii CPR -

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea

produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, aplicabil din 2013

și în România. Respectiv, devin aplicabile inclusiv standardele europene armonizate pentru

materiale de construcții – unde este făcută distincția între agregate minerale, agregate derivate și

agregate reciclate. În general, toate cele trei tipuri trebuie să îndeplinească aceleași cerințe tehnice

pentru a putea fi folosite ca agregate în piața comună europeană.

Atunci când sunt utilizate pentru construcții agregatele rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte

pentru care a încetat statutul de deșeu trebuie să respecte una dintre cerintele de bază privind

marcajul CE referitoare la standardele de produs privind îndeplinirea condițiilor privind sănatatea,


13

igiena și protecția mediului. De asemenea, conform Regulamentului (UE) nr. 305/2011 fabricantul

are obligația de a emite o declarație de performanţă (DdP), în care sunt descrise toate elementele

relevante legate de sistemul obligatoriu de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei. Este

important de precizat faptul că, în absența unor standarde de produs armonizate care să fie

aplicabile în procedura de atribuire a mărcii CE, criteriile privind rezultatele testelor ce trebuie

îndeplinite sunt stabilite de legislația națională aplicabilă.

Articolul 6 (1) din Directiva Cadru privind Deșeurile se referă la scopuri “specifice” la punctul (a), iar

acest lucru se repetă la litera (c), care se referă la îndeplinirea cerințelor tehnice pentru scopuri

“specifice”. Această formulare duce la întrebarea dacă utilizarea agregatelor provenite din tratarea

deșeurilor C&D cu statut EoW trebuie limitată la anumite scopuri “specifice”, în anumite condiții

prestabilite. Întrucât Comisia UE nu a oferit (încă) o clarificare pe aceasta problemă, este util să fie

analizate ambele situații și anume, pe de o parte situația în care un agregat cu statut EoW poate fi

utilizat și comercializat în mod liber, fără nici o restricție, și pe de altă parte situația în care același

produs poate fi utilizat numai în scopuri specifice în cadrul condițiilor prestabilite (reglementate).

Cele două situații vor conduce la diferite evaluări ale potențialului impact ecologic și ca o

consecință, la diferite criterii și valori limită de lixiviere (levigare) pentru îndeplinirea criteriului

EoW.

Ca urmare a celor prezentate se pot concluziona următoarele:

anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri în momentul în care

au trecut printr-o operațiune de valorificare, inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o serie de

criterii specifice care urmează să fie definite conform condițiilor menționate la art 6 (1) al

Directivei cadru privind deșeurile;

utilizarea deșeurilor la operațiuni de umplere, în care înlocuiesc materiale care nu sunt

deșeuri, este o operațiune de valorificare materială. În cazul în care deșeurile utilizate la

operațiunile de umplere îndeplinesc criteriile specifice definite conform celor patru condiții

prevăzute la at. 6 (1) al Directivei cadru pot înceta statutul de deșeu;

Direc va cadru menționează agregatele printre categoriile de deșeuri care trebuie luate în

considerare în ceea ce privește stabilirea criteriilor speci ce încetării statutului de deșeu;

până în prezent au fost elaborate o serie de studii privind încetarea statutului de deșeu

pentru anumite fluxuri de deșeuri și au fost adoptate regulamente ale Comisiei Europene

pentru deșeurile metalice, cioburi de sticlă, deșeuri de cupru și aliaje de cupru;

Comisia Europeana intenționează să elaboreze criterii pentru încetarea statutului de deșeu

și pentru agregate. În prezent se află în curs de elaborare Studiul privind aspectele

metodologice referitoare la valorile limită ale poluanților în agregate. Ținând seama de

ritmul de adoptare a regulamentelor până în prezent, se estimează că regulamentul

european privind încetarea statutului de deșeu pentru agregate nu va fi adoptat până la

sfârșitul anului 2015;


14

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor prevede ca în lipsa criteriilor stabilite la nivel

comunitar, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate decide, prin Ordin

al ministrului, pentru ecare caz, dacă un anumit deșeu a încetat să e considerat ca atare,

pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic și asupra mediului, realizate

de aceasta sau de orice altă autoritate/ins tuție de la nivel național ori european.


15

4 Informații privind deșeurile din construcții și demolări

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, transpusă în legislația națională prin Legea 211/2011

privind regimul deșeurilor, îndeamnă Statele Membre să evolueze în direcția unei societăți

europene a reciclării, cu un înalt nivel de eficiență a folosirii resurselor, stabilind obiective specifice

pentru deșeurile C&D.

Deşeurile din construcţii şi demolări sunt deşeurile rezultate din activităţile de construire,

renovare, reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcţiilor civile și industriale, a

structurilor edilitare și a infrastructurii, precum şi a activităţilor de dragare şi decolmatare.

Figura 4-1. Generarea și gestionarea deșeurilor C&D

Sursa: Raport nr. 1 – Public Research SRL-UTCB (Anexa 2)

Lista deșeurilor din construcții și demolări este redată în Tabel 4-1, în conformitate cu Hotărârea

de Guvern 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând

deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.

Tabel 4-1. Lista deșeurilor din construcții și demolări (cf. H.G. nr. 856/2002)

Cod deșeu Descriere deșeu

17 DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII ŞI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN AMPLASAMENTE CONTAMINATE)

17 01 beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice

17 01 01 beton

17 01 02 cărămizi

17 01 03 ţigle şi materiale ceramice


16


17 01 06* amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe periculoase

17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06

17 02 lemn, sticlă şi materiale plastice

17 02 01 lemn

17 02 02 sticlă

17 02 03 materiale plastice

17 02 04* sticlă, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase

17 03 amestecuri bituminoase, gudron de huilă şi produse gudronate

17 03 01* asfalturi cu conţinut de gudron de huilă

17 03 02 asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01

17 03 03* gudron de huilă şi produse gudronate

17 04 metale (inclusiv aliajele lor)

1 7 04 01 cupru, bronz, alamă

1 7 04 02 aluminiu

17 04 03 plumb

17 04 04 zinc

17 04 05 fier şi oțel

17 04 06 staniu

17 04 07 amestecuri metalice

17 04 09* deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase

17 04 10* cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase

17 04 11 cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10

17 05 pământ (inclusiv excavat din amplasamente contaminate), pietre şi deşeuri de la dragare

17 05 03* pământ şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase

17 05 04 pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03

17 05 05* deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase

17 05 06 deşeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05

17 05 07* resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase

17 05 08 resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07

17 06 materiale izolante şi materiale de construcţie cu conţinut de azbest

17 06 01* materiale izolante cu conţinut de azbest

17 06 03* alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase

17 06 04 materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03

17 06 05* materiale de construcţie cu conţinut de azbest

17 08 materiale de construcţie pe bază de gips

17 08 01* materiale de construcţie pe baza de gips contaminate cu substanţe periculoase

17 08 02 materiale de construcţie pe baza de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01

17 09 alte deşeuri de la construcţii şi demolări

17 09 01* deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de mercur


17


17 09 02* deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex.: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele pe baza de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazura cu PCB, condensatori cu conţinut de PC

17 09 03* alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase

17 09 04 amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi 09 03

* - deșeuri periculoase

Prezenta analiză s-a concentrat pe deșeurile din construcții și demolări și mai ales pe fracția

minerală a acestora, respectiv clasa 17 01 din Tabel 4-1. Lista deșeurilor din construcții și demolări

(cf. H.G. nr. 856/2002).

Situația privind obligațiile de raportare privind deșeurile C&D se prezintă astfel:

până la adoptarea Legii cadru a deșeurilor nr. 211/2011, doar operatorii autorizați să

desfășoare activități specifice domeniului deșeurilor (ex: operatori de salubritate, colectori

de deșeuri, depozite de deșeuri, valorificatori, etc.) erau obligați să raporteze cantitățile de

deșeuri C&D colectate și valorificate/depozitate;

începând cu luna noiembrie a anului 2011, o dată cu adoptarea Legii nr. 211/2011, toți

operatorii economici (producători de deșeuri, deținători de deșeuri, comercianți și brokerii)

sunt obligați să asigure evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu. Cu toate

acestea, mulți operatori nu raportează sau raportează incorect datele cu privire la deșeurile

C&D. De asemenea este dificilă identificarea operatorilor economici responsabili cu

furnizarea acestor date.

Art. 49 (1) “Producătorii de deșeuri, deținătorii de deșeuri, comercianții și brokerii, așa cum sunt

definiți în anexa nr. 1, precum și operatorii economici care desfășoară activitati de tratare a

deșeurilor sunt obligați să asigure evidența gestiunii deșeurilor pentru fiecare tip de deșeu, în

conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu

completarile ulterioare, și să o transmită anual agenției județene pentru protecția mediului”.

4.1 Situația actuală privind generarea, colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor

din construcții și demolări

Generarea

Deșeurile din construcții și demolări reprezintă unul dintre fluxurile importante de deșeuri

generate an de an la nivel național (o dimensiune cantitativă corectă a ratei de generare a acestor

tipuri de deșeuri nu este încă stabilită din cauza deficiențelor de a raportare a generatorilor).

Datele existente la nivel european (Eurostat) susțin această concluzie și arată că în alte State

Membre, care au un specific apropiat României (materiale de construcții utilizate, practici și tehnici


18

de construcție/demolare, obiceiuri arhitecturale, etc.), indicii de generare a deșeurilor C&D per

locuitor sunt mult mai mari decât cei estimați la nivel național în România.

În urma interviurilor organizate de membrii echipei de proiect4 cu diverși factori implicați în acest

domeniu (instituții, operatori economici, alte organizații) s-a concluzionat că au existat deficiențe

privind sistemul de colectare a datelor (ex: operatori care nu raportează sau raportează incorect

datele cu privire la deșeurile C&D; până la adoptarea Legii nr. 211/2011 doar operatorii autorizați

erau obligați să raporteze cantitățile de deșeuri C&D colectate și valorificate/depozitate). De

asemenea, nu a fost identificată o metodologie armonizată privind estimarea cantităților de

deșeuri C&D rezultate de pe șantierele de construcții și/sau demolări.

Monitorizarea cantităţii generate şi gestionate de deșeuri C&D este un proces dificil, pe de o parte

din cauza faptului că de multe ori deșeurile C&D generate de populație sunt amestecate cu

deșeurile menajere și sunt colectate în recipenții destinați colectării deșeurilor menajere, fără

solicitarea containerelor dedicate colectării deșeurilor C&D), iar pe de altă parte din cauza

numărului mare de operatori economici generatori de deșeuri C&D, care nu raporteaza aceste

date.

Referitor la problema cunoașterii cantităților generate, colectate, tratate, valorificate și/sau

eliminate disfunctionalitățile derivă din modalitatea de colectare și sistematizare a informațiilor de

către autorități. Din nefericire, conform practicilor naționale, singurele instituții implicate în acest

demers sunt ANPM și APM. Poate, pentru sectorul deșeurilor C&D, în viitor ar fi utilă și implicarea

autorităților locale.

În Raportul anual privind Starea Mediului în România - anul 2012 (ANPM) se precizează că:

“Nu există o evidenţă strictă a acestora [n.r. deșeuri C&D], deoarece, pe de o parte, nu există

legislaţie specifică acestui flux de deşeuri, iar, pe de altă parte, în multe situaţii, deţinătorii

acestor deşeuri sunt greu de identificat de către autorităţile de mediu (fiind operatori

economici al căror profil de activitate nu necesită deţinerea unei autorizaţii de mediu).

Operatorii de salubritate raportează anual, din totalul deşeurilor municipale colectate,

cantităţile de deşeuri C&D pe care le colectează de la populaţie.”

Situația generării și gestionării deșeurilor C&D, clasa 17 01, conform raportărilor operatorilor

economici pentru anul 2011 este prezentată în Tabel 4-2.

4 Activitate desfășurată în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 “Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D”, respectiv A.6.2.1-Analiza situaţiei naţionale privind generarea, colectarea, tratarea şi valorificarea deşeurilor C&D și A.6.1-Diagnoză la nivel județean privind gestionarea deșeurilor C&D


19

Tabel 4-2. Situația generării, valorificării și eliminării deșeurilor C&D (clasa 17 01) în anul 2011 -

raportată de operatorii economici

Cod deșeu

Descriere deșeu Generare Valorificare Eliminare

[tone] [%] [tone] [%] [tone] [%]

17 01 01 beton 113.392 28,65% 76.424 22,26% 31.863 43,29%

17 01 02 cărămizi 1.117 0,28% 1.208 0,35% 33 0,04%

17 01 03 ţigle şi materiale ceramice

57 0,01% 33 0,01% 21 0,03%

17 01 06*

amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe periculoase

6.372 1,61% 88 0,03% 5.892 8,01%

17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06

274.831 69,44% 265.603 77,35% 35.790 48,63%

Total 395.769 100,00% 343.357 100,00% 73.598 100,00%

Susa: Agenția Națională pentru Protecția Mediului, 2014

Grafic 4-1. Situația generării, valorificării și eliminării deșeurilor C&D (clasa 17 01) în anul 2011 -

raportată de operatorii economici

0

50,000

100,000

150,000

200,000

250,000

300,000

350,000

400,000

450,000

17 01 01 17 01 02 17 01 03 17 01 06* 17 01 07 Total

Generare

Valorificare

Eliminare


20

Situația privind generarea și valorificarea deșeurilor C&D din deşeurile municipale colectate de

operatorii de salubritate sunt prezentate în Tabel 4-3.

Tabel 4-3. Evoluția cantităților de deșeuri municipale generate în perioada 2006-2011 (mii tone)

Categorie deșeu 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Total deșeuri municipale

generate, din care: 8.866,42 8.895,19 9.251,00 8.440,00 7.073,42 5.942,73

deșeuri generate şi

necolectate (estimate) 2.057,58 1.973,53 1.879,83 1.501,29 1.250,10 857,65

deșeuri municipale colectate,

din care: 6.808,84 6.921,66 7.371,17 6.938,71 5.823,31 5.085,08

o deșeuri menajere și

asimilabile 5.362,44 5.243,18 5.669,12 5.283,35 4.572,06 3.893,66

o din servicii municipale 972,05 944,76 889,23 981,42 753,75 659,64

o construcţii şi demolări

(inclusiv alte tipuri de

deșeuri), din care:

474,35 733,72 812,82 673,94 497,51 531,78

- valorificate 0 6,82 23,15 84,15 145,9 253,55

Sursa: Raport anual privind Starea Mediului în România - anul 2012, ANPM

Din analiza datelor pentru anul 2011 se poate constata că, în conformitate cu raportările

operatorilor economici, cantitatea cea mai mică de deșeuri C&D din clasa 17 01 colectată separat

în prezent este aferentă deșeurilor de țigle și materiale ceramice (17 01 03), iar cantitatea cea mai

mare este reprezentată de amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, amestecuri

de deșeuri nepericuloase. După cum este de așteptat, deșeurile periculoase din această clasa (17

01 06* - amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu

conţinut de substanţe periculoase) sunt eliminate în cea mai mare parte (peste 92 %).

Evoluția generării deșeurilor C&D este direct conectată cu dezvoltarea economică, nivelul

investițiilor și nivelul standardului de viață. Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de

construcții din România în perioada 2003-2008 a condus la creșterea masivă a cantităților anuale

de deșeuri C&D. În ultimii ani (2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil și, corelat

cu impactul crizei economice, se poate estima că generarea anuală de deșeuri C&D s-a stabilizat.

Estimarea cantităților generate de deșeuri C&D este de o deosebită importanță în cazul în care se

intenționează atingerea obiectivelor și țintelor județene, regionale și naționale, precum și pentru a

se putea calcula și dimensiona corect necesarul de investiții în acest domeniu, pe toată filiera

privind deșeurile C&D (sortare, colectare, transport, tratare, valorificare și/sau eliminare).

Cunoașterea cât mai exactă a cantităților ce urmează să fie generate, precum și a compoziției

deșeurilor C&D, conduce la dimensionarea și selectarea corectă a instalațiilor și echipamentelor


21

necesare. În plus, potențialii investitori, autoritățile, operatorii de salubritate și orice alți factori

interesați vor putea lua decizii corecte în ceea ce privește gestionarea deșeurilor C&D și realizarea

infrastructurii necesare.

Majoritatea studiilor efectuate la nivel european privind prognoza generării de deșeuri C&D

recunosc dificultatea aprecierii corecte a cantităților de deșeuri C&D ce urmează a fi generate, în

principal din cauza lipsei datelor și înregistrărilor acestui flux de deșeuri. Pentru îmbunătățirea

sistemului de raportare a acestei categorii de deșeuri, autoritățile responsabile cu emiterea actelor

necesare desfășurării lucrărilor de construcții/demolări (Primăriile sau, după caz, Consiliile

Județene pentru emiterea Autorizației de Construire/Demolare, sau Agențiile de Mediu pentru

emiterea Acordului de Mediu), la emiterea actelor respective ar putea solicita estimarea

cantităților de deșeuri C&D ce se preconizează a fi generate, urmând ca la recepția lucrărilor

(Comisiei de Recepție a Lucrărilor) să fie confirmate atât canțitățile generate de deșeuri C&D, cât și

traseul acestora – valorificare și/sau eliminare). De asemenea, eliberarea autorizațiilor de

construire sau de demolare ar trebui să fie condiționată de existența unui plan de gestionare a

deșeurilor. În vederea reducerii la minim a impactului asupra mediului în etapele de construcţie

și/sau demolare este recomandată elaborarea Planului de management de mediu, un instrument

indispensabil în ceea ce priveşte gestionarea conformă a tuturor aspectelor de mediu care pot

apărea pe parcusul desfășurării lucrărilor. Planul de management de mediu nu este prevăzut de

legislaţia românească, dar este un instrument des întâlnit în ţările europene ce dețin experiență în

gestionarea deșeurilor C&D.

În raportul Comisiei Europene publicat în februarie 2011 (Comisia Europeană DG ENV, 20115) se

admite că estimările disponibile privind generarea deșeurilor C&D la nivel european variază

semnificativ, atât geografic cât și de la un raport la altul. În vederea estimării cât mai corecte a

deșeurilor C&D generate în UE s-a urmărit identificarea surselor care generează diferențe și

corectarea acestora. Conform raportului menționat principalele cauze ale diferențelor înregistrate

privind generarea deșeurilor C&D în Uniunea Europeană sunt nivelele diferite de control și

raportare a deșeurilor C&D din Statele Membre precum și diferențe în definiții și mecanismele de

raportare.

Alte explicații privind variația geografică a cantităților de deșeuri C&D generare la nivel european

includ:

motive economice (cantitățile de deșeuri C&D generate sunt strâns legate de rata de construire

și creșterea economică),

obiceiurile arhitecturale (tipurile de materiale utilizate în construcții sunt foarte variate în

funcție de regiune; de exemplu, în unele regiuni, cărămizile sunt principalul material de

construcție pe când în altele betonul reprezintă majoritatea; lemnul este un important material

de construcție în țările nordice cum este Finlanda sau Suedia; etc.),

5 Service contract on management of construction and demolition waste, Comisia Europeană DG ENV, 2011


22

factori culturali (de exemplu demolările sunt văzute ca un eșec al construcțiilor în țări precum

Franța, în timp ce acestea sunt văzute mult mai pozitiv în alte țări), sau

factori de ordin tehnic (calitatea materialelor utilizate în construcțiile vechi influențează rata de

demolare; de exemplu demolările sunt mult mai probabile în noile State Membre datorită

calității slabe a betonului utilizat în construcțiile vechi). (Comisia Europeană DG ENV, 2011).

La nivelul UE au fost efectuate mai multe studii și cercetări în vederea determinării cantității de

deșeuri C&D generate. Câteva din aceste studii arată că media europeană privind generarea de

deșeuri C&D este de:

502 kg/persoană/an, EU-15, 1999 (Symonds Group Ltd, 1999);

1.740 kg/persoană/an, EU-27, 2011 ([ETC/SRC 2009]; Comisia Europeană DG ENV, 2011);

1.090 kg/persoană/an, EU-27, 2011 (date [ETC/RWM 2009]6, cu introducerea unor ipoteze

de lucru de către BIO; Comisia Europeană DG ENV, 2011).

Ajustarea datelor privind generarea deșeurilor C&D prin introducerea unor ipoteze de calcul

precum și prin analiza modului de raportare și inclusiv a materialelor încadrate în clasa deșeurilor

C&D (de ex. excluderea materialelor excavate acolo unde a fost posibil și completarea cu date

acolo unde s-a considerat necesar) a permis calcularea unei medii europene de generare a

deșeurilor C&D de 1.090 kg/persoană/an (exclusiv materialele rezultate în urma excavațiior), în

raportul Comisiei Europene din 2011 fiind specificat că această valoare a indicelui de generare va fi

folosită ca valoare de referință.

Trebuie menționat că, acolo unde a fost posibil, deșeurile din clasa 17 05 04 – materialele naturale

rezultate în urma excavațiilor – nu au fost luate în calculul mediei europene de generare a

deșeurilor C&D. Această excepție este stipulată și în Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor,

art. 2, aliniatul 2:

“(2) Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:

[...]

b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni

de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a

înlocui alte materiale, de minimum 70 din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite

din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la

categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.”

Tot în raportul Comisiei Europene se apreciază că, cantitățile de deșeuri C&D generate se

încadrează în intervalul de 310-700 milioane tone/an în EU-27, adica 0,63 - 1,42 tone/locuitor/an.

Includerea deșeurilor din excavări ar crește semnificativ aceste valori: 1.350-2.900 milioane

6 [ETC/RWM, 2009] European Topic Centre on Resource and Waste Management, 2009, EU as a Recycling Society - Present Recycling Levels of Municipal Waste and C&D Waste in the EU


23

tone/an, adică 2,74 - 5,9 tone/locuitor/an (vezi Tabel 4-4). Oricum, calitatea și corectitudinea

datelor disponibile nu permit identificarea unui interval mai precis.

Tabel 4-4. Estimări ale intervalului mediei de generare a deșeurilor C&D în UE, bazate pe ipoteze

de calcul

Unitatea de

măsură

Estimare minimă Estimare maximă

Generarea de deșeuri C&D pe locuitor tone 0,63 1,42

Generarea de deșeuri C&D pe locuitor,

inclusiv deșeuri din excavații

tone 2,74 5,9

Cantitatea totală de deșeuri C&D generate

în anul 2005

milioane

tone

309 697

Cantitatea totală de deșeuri C&D generate

în anul 2005, inclusiv deșeuri din excavații

milioane

tone

1.346 2.898

Sursa: Comisia Europeană DG ENV, 2011

Experiența acumulată în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 (local la scara județului Buzău

dar și național ca urmare a dialogului cu alți operatori și furnizori de servicii de acest tip) a condus

la propunerea de revizuire a indicilor de generare pentru deșeurile C&D. Astfel, pentru perioada

2012-2014, până la completarea și definitivarea mecanismelor de control a informației și

trasabilității, care să asigure înregistrarea unor date corecte și complete, au fost propuși următorii

indici de generare:

250 kg/locuitor/an pentru spațiul urban;

80 kg/locuitor/an pentru spațiul rural.

Aceste rate de generare corespund unei cantități anuale generate de deșeuri C&D de cca.

2.850.000 tone la nivel național (respectiv o rată medie de generare de 0,15 tone/locuitor/an).

Aceste cantități sunt cantități totale (deșeuri C&D în amestec) ele corespunzând tuturor

activităților din spațiul public (activități desfășurate de populație în propria gospodărie dar și

activitățile desfășurate de municipalitate în teritoriul administrat). Avem în vedere aici toate

proiectele de infrastructură desfășurate în intravilanul localităților (sociale, culturale, edilitare).

Nu sunt incluse în această evaluare proiectele mari de infrastructură (parcuri eoliene, dezafectări

de sonde, căi rutiere noi, înființări de rețele regionale de apă canal, reabilitări de căi ferate) sau

investițiile economice semnificative din sectorul privat (unități mari de producție).


24

Figura 4-2. Situația estimată a generării deșeurilor C&D

Trebuie avut în vedere și faptul că, odată cu creșterea economică va crește și rata de generare a

deșeurilor C&D.

Figura 4-3. Gestionarea deșeurilor - abordarea durabilă

Sursa: Raport nr. 1 – Public Research SRL-UTCB (Anexa 1)

Colectarea

În conformitate cu principiul “poluatorul plătește”, fiecare generator de acest tip de deșeuri are

obligația de a asigura eliminarea sau valorificarea deșeurilor C&D, în condițiile prevăzute de

legislația de mediu în vigoare. În acest sens, fiecare generator va transporta cu mijloace proprii

Prevenire

Reducere

Reutilizare și reciclare

Tratare cu recuperare de energie și materiale

Tratare

Depozitare finală

Populație (generare casnică / locuințe individuale - urban și rural) 350.000 t/an

Proiecte mari de infrastructură și construcții 500.000 – la ... ?

Cumulat: 3.350.000 t/an - ..... t/an?


25

(direct la depozit sau la o instalație de tratare) sau va plăti unui operator economic (ex: operator

de salubritate, transportator, reciclator sau valorificator) să i se preia acest tip de deșeu.

În baza contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubritate (și bineînțeles a documentelor

care au stat la baza încheierii acestuia – Regulamentul local, Caietul de sarcini și Oferta

prestatorului), de obicei, serviciul privind colectarea, transportul, sortarea, valorificarea și

eliminarea deșeurilor provenite din gospodăriile populației, generate de activități de reamenajare

și reabilitare interioară a locuințelor/apartamentelor proprietate individuală devine

responsabilitatea prestatorului.

În cazul șantierelor de construcții colectarea acestor deşeuri este asigurată, după caz, de către

firmele de construcţii sau titularul activității utilizând alți contractanți autorizați. Oferta de servicii

publice privind colectarea (ridicarea și transportul) deșeurilor C&D este vastă, acoperind practic

întregul teritoriu al țării. Costul este elementul definitoriu în alegerea firmelor pentru colectare.

Fenomenul pirateriei (servicii neconforme, neautorizate) este bineînțeles și el prezent.

Sortarea preliminară

Pentru creșterea gradului de reciclare/valorificare a deșeurilor C&D este esențială separarea pe

fracții a deșeurilor generate în timpul construirii, renovării, reabilitării sau demolării. Demolarea

selectivă (sau deconstruire) și separarea la locul de generare sunt tehnici utilizate pentru a obține

fracții de deșeuri C&D de înaltă calitate care au potențialul de a fi reciclate/valorificare ca

materiale de construcție.

Demolarea selectivă presupune îndepărtarea materialelor contaminate și a oricăror elemente non-

structurale ale construcției (ex. ferestre, uși, sisteme de încălzire/răcire/climatizare, deșeuri

periculoase, etc.), urmată de recuperarea materialelor reciclabile și separarea acestora (beton,

căramizi, țigle, lemn, sticlă, etc.), în baza unei planificări inițiale. Se recomandă ca, înaintea

executării unui proiect de demolare selectivă, să se întocmească un plan de acțiune privind

deconstruirea și care să detalieze metodele de valorificare și eliminare.

În România, din punct de vedere legal, nu este obligatorie separarea pe fracții a deșeurilor C&D (cu

excepția deșeurilor periculoase și a celor menționate în art. 14 (1)7 din Legea 211/2011) în cadrul

șantierelor de construcții/demolare. Obligația producătorilor/deținătorilor de deșeuri de a colecta

separat anumite categorii de deșeuri (respectiv hârtie, metal, plastic și sticlă), ce decurge din

aplicarea art. 14 (1) din Legea 211/2011, nu este suficientă pentu a asigura/încuraja

implementarea demolării selective. De asemenea, la nivel național, nu au fost identificate niciun

fel de obligații ale constructorilor privind aplicarea procedeului de demolare selectivă.

Demolarea selectivă nu este încă o practică larg răspândită în România deoarece presupune costuri

ridicate, utilizarea masivă a muncii fizice şi necesită timpi îndelungați de implementare. În plus,

7 Art. 14 (1) din Legea 211/2011 menționează că “pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deșeuri și deținătorii de deșeuri sunt obligați să colecteze separat cel puțin următoarele categorii de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă”.


26

această practică este descurajată și de lipsa unei rețele adecvate de facilități şi servicii destinate

tratării/valorificării materialelor rezultate, precum şi de lipsa unei piețe active de astfel de bunuri şi

materiale.

Colectarea separată a deșeurilor și în mod special separarea deșeurilor periculoase de cele

nepericuloase este mult îngreunată în cazul demolărilor clasice. De aceea, se recomandă separarea

prealabilă pe o platformă special amenajată pe amplasamentul şantierului unde sunt realizate

lucrările.

Tratarea

Responsabilitatea tratării, inclusiv a transportului deșeurilor din construcții și demolări revine

generatorilor/deținătorilor acestora. Conform art. 148 din OUG nr. 78/2000 (în prezent abrogată

prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor) primăriile aveau obligativitatea de a indica

amplasamente pentru eliminare, modalitatea de eliminare și ruta de transport.

În practică, în România, soluția optimă este tratarea pe amplasament a deşeurilor minerale în

vederea valorificării (cu condiția respectării cerințelor de mediu și a obținerii în prealabil a

autorizației necesare), aceasta realizându-se de obicei cu ajutorul unui concasor mobil. Astfel,

deşeurile C&D pot fi reciclate cu uşurinţă, mulți constructori aplicând soluții locale, minimizând

astfel necesitatea eliminării acestor materiale de pe amplasamentul șantierului. Acest proces se

desfășoară în două etape: (a) sortarea preliminară la locul de generare în containere sau grămezi,

(b) utilizarea de echipamente pentru concasare şi cernere pentru reciclarea betonului şi

cărămizilor. Deşeurile concasate şi sortate, pot fi ulterior valorificate.

Operatori

În practica națională și europeană a acestui sector de activitate sunt întâlnite două categorii de

furnizori de servicii: operatorii publici (care activează într-un cadru reglementat și care la rândul lor

pot fi companii private cărora le-a fost delegat serviciul respectiv sau chiar companii/servicii

publice aflate în proprietatea autorității locale) și operatorii economici privați care activează într-o

piață liberă, concurențială.

Activitatea acestora constă în colectarea, transportul, prelucrarea deșeurilor C&D, valorificarea

agregatelor reciclate, activități de eliminare la depozite de deșeuri nepericuloase sau inerte, sau o

combinație a acestor activități. Instalațiile de tratare asigură procesarea materialelor inerte prin

concasare și sortare.

În prezent, în România, nu există suficiente instalații de tratare/reciclare (ex. concasare, sortare) a

deșeurilor C&D. Există doar câţiva operatori economici sau autorități publice (Consilii

Județene/Primării) care reciclează aceste tipuri de deșeuri și care operează concasoare (mobile sau

fixe), transformând betonul şi cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioară.

Totuși trebuie avut în vedere faptul că aceasta este doar o față a tabloului, respectiv sectorul

operatorilor autorizați, respectiv al acelora care sunt încadrați juridic ca operatori de tratare /


27

valorificare deșeuri. Cealaltă parte a tabloului se referă la firmele de construcții, mult mai

numeroase și mai bine echipate tehnologic. Volumele de deșeuri C&D inerte procesate de acestea

sunt cu mult mai mari, dar și greu de evaluat din punct de vedere cantitativ.

Chiar dacă rata de generare a deșeurilor C&D la nivel național este relativ însemnată cantitativ8,

activitatea de colectare nu a avut succes, cantitățile procesate fiind cu mult sub capacitatea

instalațiilor de tratare. Fără a intra în detalii legate de aspectele de marketing și piață a serviciilor

trebuie precizat faptul că, plata unui tarif la intrarea în instalație a condus la utilizarea sporadică a

acestor facilități.

Operatorii de salubrizare colectează deșeurile C&D de la populație și, la cerere, de la operatorii

economici (pe bază de contract), acestea fiind transportate spre valorificare/eliminare fie la

depozitele zonale de deşeuri nepericuloase/inerte, fie în zonele unde este necesară aducerea

terenurilor la cotă prin utilizarea materialelor de umplutură. Sunt întâlnite și situații în care

operatorii de salubritate operează propriile facilități de stocare temporară și tratare (prin

concasare) a deșeurilor C&D.

Firmele de construcții reprezintă indubitabil categoria de operatori economici care gestionează

cea mai mare cantitate de deșeuri C&D în România. Întrucât piața serviciilor a promovat o cerere

importantă de lucrări în zona demolărilor/dezafectărilor, la această dată, în România, există

companii private care au acumulat experiență deosebită în acest domeniu. Dotarea tehnică,

incluzând aici și instalațiile proprii de tratare prin concasare permite desfășurarea activității acestor

companii. Pe de altă parte, numărul mare de șantiere deschise pentru lucrări de infrastructură,

conduce la o prezență masivă a constructorilor în sectorul generării / tratării / valorificării

deșeurilor C&D.

Operatori economici independenți sunt prezenți în număr foarte mic în acest sector de activitate.

Pe lângă acești operatori privați, o serie de municipalități au dezvoltat servicii proprii specializate

pentru acest domeniu. În Tabel 4-5 este prezentată lista operatorilor economici autorizaţi pentru

activitatea de valorificare sau pregătire in vederea valorificării a deșeuirlor inerte C&D.

8 ipoteză susținută de concluziile Raportului LIFE10ENV/RO/727 “Analiza situaței naționale privind generarea,

colectarea, tratarea și valorificarea deșeurilor din construcții și demolări” (2012), precum și de analiza comparativă a cantităților de deșeuri C&D generate în alte state membre ale UE.


28

Tabel 4-5. Lista operatorilor economici autorizaţi pentru activitatea de valorificare a C&D

Județ Localizare Titular/Operator

Argeș Pitești SC Salubritate 2000 SA

Pitești SC GROUP CONSTRUCT SRL

Oarja SC GOLD MEDALION SRL

Bacău Bacău CJ Bacău

Bacău SC Eco Sort Recycling SRL

Bacău SC Miralex SRL

Botoșani Botoșani SC Europa Group SRL

Brașov Brașov SC Fin-Eco Braşov

Cluj Dej CL Dej

Constanța Ovidiu SC OVI PREST CON SRL – depozit

deșeuri inerte

Dâmbovița Găeşti SC IGO SA

Fieni SC Eurogas Prescom Fieni

Hunedoara Hunedoara Instalații mobile autorizate

Iași Iași SC Generali Zmontagi

Ilfov Popeşti-Leordeni SC Ecorecycling SRL

Chitila SC Ecorecycling SRL

Prahova Blejoi SC Star&TD SRL

Sibiu Mediaș SC Ecosal

Mureș Tg. Mureș Instalații mobile autorizate

Neamț Piatra Neamț CL Piatra Neamț

Vrancea Panciu CL Panciu

autorități publice locale care au dezvoltat servicii proprii

instalații mobile

depozit deșeuri inerte

Sursa: Raport anual privind Starea Mediului în România - anul 2012, ANPM

Depozitarea / Eliminarea

Atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în România, depozitele de deșeuri au fost împărțite în trei

tipuri/clase (cf. H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, care transpune Directiva

1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare): depozite

pentru deșeuri periculoase, depozite pentru deșeuri nepericuloase și depozite pentru deșeuri

inerte. Deșeurile C&D nepericuloase sunt acceptate la depozitele de deșeuri nepericuloase,

precum și la depozitele de deșeuri inerte dacă trec testul de levigare. OM nr. 95/2005 stabilește

criteriile de acceptare și procedurile preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare, precum și


29

setul de indicatori, proceduri și teste ce trebuie realizate pentru a stabili gradul de periculozitate al

fiecărui deșeu.

La momentul redactării prezentului raport, la nivel național, nu a putut fi identificat decât un

singur depozit conform și autorizat pentru deșeuri inerte, deschis serviciului public.

Din anul 2008, în localitatea Ovidiu, județul Constanța, a fost autorizată funcționarea depozitului

de deșeuri inerte, operat de SC OVI PREST CON SRL, unde sunt eliminate deșeurile din construcții și

demolări generate în județul Constanța. Capacitatea de depozitare în etapa I de exploatare este de

310.767 mc recepționând, pentru eliminare deșeuri din construcții și demolări (beton, cărămizi,

țigle și materiale ceramice precum și amestecuri ale acestora, sticlă, pământ și pietre fără conținut

de substanțe periculoase) și fracțiuni colectate separat din deșeuri municipale de tipul sticlei,

pământ și pietre – Autorizația de Mediu nr. 240/19.06.2008. Acesta este, de altfel, singurul depozit

autorizat, de clasa c).

În majoritatea cazurilor eliminarea deşeurilor din construcții și demolări se realizează pe

amplasamentul depozitelor (conforme sau neconforme) pentru deşeuri municipale solide. De

asemenea, au fost identificate numeroase cazuri de abandon a deșeurilor C&D pe amplasamente

neamenajate, în acest caz municipalitațile fiind responsabile cu operațiunile de salubrizare și

eliminare finală.

Cu privire la capacitățile de eliminare prin depozitare pentru deșeurile C&D, la nivel național, nu

sunt în prezent suficiente amplasamente care să îndeplinească cerințele legale. Plecând de la

ipoteza că transportul deșeurilor C&D pe distanțe mai mari de 30 km, maxim 50 km, presupune

costuri mari și un impact semnificativ asupra mediului9 se poate afirma că trebuie dimensionată o

rețea de servicii (depozitare și tratare, inclusiv depozitare/stocare temporară în vederea acumulării

unei cantități suficiente de deșeuri C&D pentru a fi fezabil transportul unei instalații mobile și

procesarea deșeurilor respective) adecvată din punctul de vedere al acoperirii geografice.

Până la stabilirea unei rețele solide de valorificatori/reciclatori de deșeuri C&D trebuie oferite

alternative pentru eliminarea conformă a acestui flux de deșeuri. Dacă recuperarea nu este

posibilă pentru fluxurile colectate separat de deșeuri C&D sau dacă este necesar transportul pe

distanțe foarte lungi, cauzând astfel costuri disproporționat de mari, deșeurile C&D pot fi admise în

depozitele de deșeuri nepericuloase sau pot fi organizate zone de stocare temporară in vederea

unei valorificări viitoare. Așa cum a mai fost precizat, nu sunt înființate depozite de deșeuri inerte

în Romania. În vederea stabilirii unei astfel de reguli trebuie stabilit ce înseamnă costuri

disproporționat de mari (ex. distanța de transport este mai mare de 50 km și costul

recuperării/reciclării este mai mare de 130% de costul depozitării).

În vederea acceptării la depozitare a deșeurilor C&D acestea sunt în primul rând inspectate și

controlate pentru a vedea dacă conțin substanțe sau materiale periculoase. Dacă deșeurile C&D nu

9 Raport LIFE10 ENV/RO/000727 “Analiza comparativă a ciclurilor de viață în cazul utilizării materiilor prime și a deșeurilor C&D reciclate”, 2012


30

sunt periculoase acestea pot fi acceptate la un depozit de deșeuri nepericuloase sau pot fi

acceptate la o zonă de stocare temporară cu condiția să îndeplinească criterii specifice de

acceptare. Procedura de acceptare a deșeurilor la depozitele pentru deșeuri inerte include o

caracterizare sumară a compoziției acestora, teste de conformitate (inclusiv test de levigabilitate)

și o verificare pe amplasament.

În România sunt acceptate la depozitare fluxuri de deșeuri C&D chiar dacă acestea pot fi încă

redirecționate către un proces de tratare/valorificare. Această practică descurajează orice inițiativă

de valorificare a deșeurilor C&D (mai ales luând în calcul costul scăzut al depozitării) și nu

contribuie la atingerea țintei de 70% valorificare/reciclare. În practica unor state membre UE, de

ex. Franța, este acceptată depozitarea deșeurilor doar ca ultimă soluție. În speță, deșeurile C&D

sunt acceptate la depozitare doar dacă acestea nu mai pot fi supuse unui proces de reciclare, dacă

nu mai pot fi extrase fluxuri de deșeuri ce pot fi reciclate sau nu mai poate fi aplicat niciun alt

tratament în vederea reducerii contaminării.

Legea nr. 384/2013 privind aprobarea O.G. nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu stabilește că “taxele încasate pentru deşeurile inerte şi

nepericuloase încredinţate în vederea eliminării finale prin depozitare” vor fi de 80 lei/tonă în anul

2017 și, începând cu anul 2018, de 120 lei/tonă.

Din experiența unor state membre ale UE, introducerea unei taxe de depozitare are impact

semnificativ asupra cantității de deșeuri depozitate, în sensul reducerii acesteia. Scopul

introducerii unei astfel de taxe în România este de a face depozitarea deșeurilor mai scumpă decât

alternativele depozitării, rezultatul scontat fiind încurajarea separării fluxurilor de deșeuri în

vederea reciclării, reutilizării sau valorificării și o rentabilizare a acestora. Riscul asociat introducerii

taxei de depozitare este reprezentat de posibilitatea apariției fenomenelor de abandonare sau

depozitare ilegală a deșeurilor C&D, fenomene ce sunt deja foarte răspândite în România.

Eradicarea depozitării ilegale (neconforme și/sau neautorizate) și controlul mai eficient, însoțit de

un număr mai mare de sancțiuni în cazul practicilor abuzive (ex. abandonarea deșeurilor sau

nesepararea la sursă acolo unde este creată infrastructura necesară), va încuraja o atitudine

proactivă a generatorilor de deșeuri C&D în a gasi soluții alternative la depozitare.

Trasabilitate

Principalele cauze ale problemelor legate de trasabilitatea deșeurilor C&D au fost următoarele:

lipsa unui act normativ care să reglementeze managementul acestor deșeuri și atribuțiile

clare ale tuturor factorilor implicați (generatori persoane fizice/juridice, societăți de

contrucții-montaj, administrația publică locală/județeană, operatori ai serviciilor de

salubritate);

clasificarea activităților de construcție-montaj ca fiind fără impact semnificativ asupra

mediului, ceea ce a făcut ca operatorii economici din acest domeniu să nu fie supuși


31

procedurii de autorizare și de control din punct de vedere al protecției mediului; fără un

control al modului de gestionare a deșeurilor C&D și respectiv de ținere a evidenței

cantităților generate nu se poate cunoaște exact care este trasabilitatea acestora;

neimplicarea autorităților administrației publice locale în stabilirea modului de gestionare,

la nivel local, a deșeurilor C&D, așa cum era stipulat la art. 148 din OUG nr. 78/2000 (în

prezent abrogat prin Legea nr. 211/2011): “Primăria indică amplasamentul pentru

eliminarea deșeurilor precizate la alin. (1), modalitatea de eliminare și ruta de transport

până la acesta”;

operatorii economici/primăriile nu depun evidențe exacte pentru cantitățile de deșeuri

C&D generate/colectate/valorificate/eliminate, raportările transmise către autoritățile de

mediu fiind bazate pe o estimare (de cele mai multe ori subdimensionată, așa cum se arată

în cap. 4.1) a cantităților de deșeuri C&D.

Concluzii

Trebuie menționat că problema gestionării corecte a deșeurilor C&D nu este încă în atenția tuturor

autorităților publice locale sau centrale.

Nivelul scăzut al tarifelor practicate pentru depozitare în comparație cu prețul ridicat al tratării

deșeurilor, precum și lipsa unei infrastructuri adecvate pentru tratarea deșeurilor C&D, sunt factori

care au descurajat reciclarea deșeurilor în România. Cu toate acestea, se estimează ca măsurile

administrative adoptate de autorități și închiderea depozitelor neconforme, în paralel cu aplicarea

de sancțiuni conform legislației în vigoare, vor conduce la creșterea gradului de reutilizare,

reciclare și valorificare.

4.2 Practica curentă privind utilizarea materialelor provenite din tratarea deșeurilor

din construcții și demolări

În prezent în România se poate estima că gradul de valorificare al cantității totale de deșeuri C&D

generate este redus și are în primul rând cauze de natură tehnică (lipsa capacităţilor de reciclare și

a infrastructurii aferente) şi economică (lipsa unor instrumente financiare care să stimuleze

operatorii de salubritate să predea deşeurile colectate către instalaţii de tratare si/sau valorificare

şi nu către eliminare).

Cum depozite de deșeuri C&D de dimensiuni mari nu au fost identificate, explicația acestei situații

constă în practica utilizată în mod curent – umplerea excavațiilor sau aducerea terenurilor la cotă,

utilizând în principal deșeurile C&D inerte, de obicei concasate.

Deșeurile C&D pot fi reutilizate în scopul pentru care au fost proiectate (reutilizarea unor

materiale, înainte ca acestea să devină deșeuri C&D; de exemplu, prin aplicarea demolării

selective, se pot reutiliza anumite materiale cum ar fi: pardoseli din lemn, căpriori acoperiș, grinzi

podea, radiatoare metalice, chiuvete, geamuri cu cadru din aluminiu, cărămizi, țigle și alte


32

materiale ceramice, plăci tavan, corpuri de iluminat, dispozitive HVAC, etc.), pot fi reciclate,

valorificate sau sunt eliminate în depozite de deșeuri conforme sau neconforme. Fracția minerală a

deșeurilor C&D (ex. nisip, pietriș, beton) este valorificată în primul rând ca material de umplutură

în sectorul construcțiilor și în acțiuni de recuperare a terenurilor. La nivel național nu există date cu

privire la cantitățile absolute utilizate în acest tip de operații, neexistând momentan obligativitatea

raportarii cantităților de deșeuri C&D utilizate ca material de umplutură sau în acțiuni de

recuperare a terenurilor.

Utilizarea agregatelor provenite din procesul de reciclare în vederea producerii betonului trebuie

abordată cu precauție. Posibile implicații negative privesc rezistența și durabilitatea betonului

astfel obținut. Pe de altă parte, materialele reciclabile/reutilizate trebuie să nu genereze impact

asupra solului sau apei subterane. Aceasta este o altă zonă sensibilă din punct de vedere legislativ

care poate fi promotor sau obstacol al valorificării deșeurilor C&D inerte.

În cadrul analizelor efectuate în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/00072710, nu de puține ori, s-a

constatat că zonele desemnate inițial pentru activități de umplere au fost utilizate abuziv prin

depozitarea neconformă și a altor tipuri de deșeuri decât cele inerte, devenind astfel zone cu

impact asupra mediului și sănătății populației. De asemenea, s-a constatat că nu toate zonele alese

pentru activități de umplere / aducere la cotă a terenurilor se pretează acestui scop, de cele mai

multe ori neexistând studii prealabile care să fundamenteze deciziile de utilizare și nici decizii

administrative (avize, autorizații) care să aprobe respectivele lucrări.

În urma efectuării analizei practicilor naționale a rezultat că, până la această dată, marea

majoritate a deșeurilor C&D se utilizează pentru aducerea la cotă a unor terenuri, pentru

acoperirea periodică a straturilor de deșeuri menajere depuse zilnic în depozitele de deșeuri

municipale (conforme sau neconforme) sau la închiderea celulelor epuizate sau a depozitelor

neconforme. O altă practică este utilizarea în gospodării (construire anexe gospodărești) sau local

pentru pentru pavări alei, drumuri de țară, etc.

Cu privire la tipurile de utilizare a deșeurilor C&D, se disting următoarele situații:

deșeurile C&D sunt generate de populație, în gospodarie, în activități care nu au necesitat

reglementare sau autorizare:

- în spațiul rural o mare cantitate de materiale rezultate este valorificată local;

- în spațiul urban, aceste cantități ajung de obicei în pubela comună, ridicată de operatorul

de salubritate sau devin depozit sălbatic (care periodic este igienizat tot de operatorul de

salubritate).

10

Raport LIFE10ENV/RO/727 “Analiza situaței naționale privind generarea, colectarea, tratarea și valorificarea deșeurilor din construcții și demolări” și Raport LIFE10ENV/RO/727 “Diagnoză la nivel județean privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări”


33

deșeurile C&D sunt generate de populație, în gospodărie, dar din activități reglementate (în

baza unei autorizații de construire/dezafectare):

- în spațiul rural aproape întreaga cantitate de materiale rezultate este valorificată local;

- în spațiul urban, este solicitat containerul dedicat, ridicat de operatorul de salubritate, sau

devin depozit sălbatic (care periodic este igienizat tot de operatorul de salubritate).

deșeurile C&D sunt generate de operatori economici, de obicei din activități reglementate (în

baza unei autorizații de construire/dezafectare):

- în spațiul rural, de obicei este solicitată și obținută de la primărie desemnarea unui loc de

eliminare (amplasament care nu este de obicei comunicat și autorităților de mediu),

depozitate pe terenuri private pentru umplere/ridicare de cotă sau pur și simplu

abandonate (dump site);

- în spațiul urban sunt de regulă depozitate pe terenuri private pentru umplere/ridicare de

cotă (practica curentă în zona periurbana a tuturor orașelor) sau, în absența soluției,

abandonate.

Asupra practicilor prezentate mai sus trebuie ridicate și clarificate câteva aspecte / probleme

subsecvente:

Valorificarea în amplasament (în gospodărie sau în imediata vecinătate a acesteia) nu poate

fi considerată altfel decât bună practică. În condițiile în care încălzirea în mediul rural se

bazează preponderent pe combustibil solid iar drumurile comunale sunt nemodernizate,

valorificarea imediată a lemnului și agregatelor inerte (cu condiția respectării cerințelor

legale și de mediu) este până la urmă benefică.

Umplerea (aducerea la cotă) ca metodă de valorificare este de asemenea o practică

corectă. Sunt discutabile aspectele privind starea materialului de umplere (blocuri sau

granulat, cu sau fără alte deșeuri în amestec) care sunt până la urmă responsabilitatea

strictă a proprietarului terenului terenului în relație cu autoritățile de control din domeniul

siguranței construcțiilor. Totuși, nu de puține ori, au fost identificate suprafețe de teren

aflate în proprietate privată, teren extravilan, nereglementate urbanistic, pe care au fost

depuse (nu utilizăm termenul depozitate) deșeurile C&D în vederea ridicării cotei terenului.

Desemnarea locurilor de eliminare sau stocare temporară pentru deșeurile C&D de către

autoritățile locale este deficitară. Puține au fost localitățile în care este cert locul unde

trebuie transportate asemenea deșeuri. Cauzele sunt cel mai probabil două: pe de o parte

neînțelegerea corectă a necesității iar pe de alta, teama de a nu genera un nou loc de

depozitare necontrolată, în condițiile în care sistarea depozitării în depozitele rurale

neconforme și igienizarea spațiilor a constituit o problemă pentru multe APL-uri.

În ceea ce privește materialele eliminate (compoziția deșeurilor C&D) nu trebuie insistat

asupra fracțiilor ușor valorificabile. Lemnul și în special metalele (inclusiv din betonul


34

armat) sunt triate din orice amplasament fie de generator fie de colectorii informali și

valorificate. Amestecurile de deșeuri C&D care conțin hârtie, plastic, ipsos (gips) ajung de

obicei la depozitele de deșeuri municipale autorizate.

4.3 Analiză de piață, inclusiv a potențialului de dezvoltare a acesteia, cu privire la

cererea și oferta de agregate reciclate și agregate naturale

Agregatele pot fi clasificate astfel: agregate naturale, produse în România prin extracția resurselor

naturale din cariere sau balastiere (ex. nisip, pietris, roci); agregate reciclate rezultate în urma

procesării deșeurilor din construcții și demolări; agregate secundare rezultate din alte procese

industriale.

În România nu se poate vorbi încă de o piață pentru agregatele reciclate sau pentru materialele

rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte. Disponibilitatea, calitatea și prețul agregatelor

naturale pe piața locală, precum și prețul relativ scăzut al depozitării au acționat ca factori limitativi

pentru dezvoltarea pieței de agregate reciclate. Astfel, oferta de agregate reciclate provenite din

tratarea deșeurile C&D inerte este limitată în acest moment.

Oferta de servicii de specialitate privind tratarea și valorificarea deșeurilor C&D (fracția minerală /

inertă) este aproape inexistentă în timp ce practica din teren indică utilizarea masivă a acestor

deșeuri în activități de umplere / aducere la cotă a terenurilor. Cu toate acestea, activitățile de

umplere / aducere la cotă a terenurilor, de cele mai multe ori, se desfășoară fără o autorizare,

evidență și/sau control corespunzător, existând multe situații de neconformitate.

Intrarea pe piață a materialelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte este astăzi

condiționată și/sau limitată de:

oferta limitată de servicii de specialitate privind tratarea și valorificarea deșeurilor C&D

(fracția minerală, inertă), coroborată cu absența spațiilor de stocare temporară a

agregatelor rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte;

lipsa criteriilor de încetare a statutului de deșeu (criterii EoW);

abundența de agregate naturale, disponibile la prețuri mici și cu o acoperire geografică

largă.

Numărul mare de balastiere din România conduce la o abundență a ofertelor de agregate naturale

și implicit la prețuri scăzute ale acestora. Plecând de la această premisă este de așteptat ca, în lipsa

unor măsuri concrete, agregatele reciclate și materialele secundare să nu poată deveni o marfă

căutată.

Ar fi de dorit ca materialul rezultat în urma concasării să se ridice din punct de vedere al

accesibilității economice/costului şi calităţii la nivelul agregatelor naturale utilizate în mod normal.

Acest lucru este foarte dificil și împiedică materialele reciclate să intre pe piața materialelor de

construcții utilizate în mod tradițional.


35

În prezent, în România nu există norme privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării

deşeurilor C&D, împiedicând utilizarea acestora în diferite aplicaţii.

În continuare sunt prezentate o serie de date statistice cu privire la producția de agregate naturale,

agregate reciclate, precum și la valorificarea deșeurilor C&D.

Tabel 4-6. Estimare a producției de agregate minerale în România, 2004-2012 (tone), BGS

Anul 2004 2005 2006 2007 2008

Nisip și pietriș 14.567.501 17.030.886 21.817.372 26.276.857 31.377.110

Rocă - piatră spartă 2.585.894 2.328.165 3.373.384 5.905.842 4.635.010

Total 17.153.395 19.359.051 25.190.756 32.182.699 36.012.120

Anul 2009 2010 2011 2012

Nisip și pietriș 23.199.337 22.085.231 25.319.433 21.068.344

Rocă - piatră spartă 4.835.584 3.774.309 6.189.078 5.593.429

Total 28.034.921 25.859.540 31.508.511 26.661.773

Sursa: European mineral statistics 2004-08 & 2008-12 (British Geological Survey)

Grafic 4-2. Estimare a producției de agregate minerale în România, 2004-2012 (tone), BGS

Sursa: European mineral statistics 2004-08, 2008-12 (British Geological Survey)

0

5,000,000

10,000,000

15,000,000

20,000,000

25,000,000

30,000,000

35,000,000

40,000,000

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Nisip și pietriș

Rocă - piatră spartă

Total


36

Tabel 4-7. Estimare a producției de agregate minerale în Europa, 2011 (tone), UEPG

Numărul total de

producători (companii)

Numărul total de

site-uri de extracție (cariere și

mine)

Nisip și pietriș

[milioane tone]

Rocă concasată [milioane

tone]

Agregate marine

[milioane tone]

Agregate reciclate [milioane

tone]

Agregate secundare [milioane

tone]

Producția totală

[milioane tone]

Austria 1.068 1.362 62 32 0 4 2 100 Belgia 84 112 15 49 8 15 1 88 Bulgaria 190 295 10 18 0 0 0 28 Croaţia 170 261 3 11 0 0 0 14 Cipru 24 24 0 12 0 0 0 12 Cehia 212 379 21 37 0 0 0 58 Danemarca 400 500 31 0 13 6 2 51 Estonia 31 291 6 4 0 0 0 10 Finlanda 430 2.500 36 53 0 1 0 89 Franţa 1.388 2.461 142 205 7 19 6 379 Germania 1.530 3.160 263 229 10 65 31 598 Grecia 149 164 0 32 0 0 0 32 Ungaria 290 589 26 15 0 2 0 43 Islanda 28 56 2 1 1 0 0 3 Israel 17 35 46 0 0 0 0 46 Irlanda 110 450 7 25 0 0 0 32 Italia 1.300 2.000 144 96 0 0 0 240 Letonia 30 60 2 5 0 0 0 7 Lituania 30 407 10 2 0 0 0 12 Luxemburg 7 10 1 1 0 0 0 3 Malta 15 16 1 0 0 0 0 1 Olanda 135 250 40 0 15 18 0 73 Norvegia 844 949 13 64 0 0 0 77 Polonia 1.875 3.018 248 85 0 8 4 345 Portugalia 240 284 8 49 0 0 0 56 România 963 1.600 56 38 0 0 0 94 Russia 1.181 1.485 183 262 0 0 28 473 Serbia 20 70 12 8 0 0 0 19 Slovacia 305 459 9 15 n/a 1 0 26 Slovenia 30 50 5 7 0 0 0 12 Spania 1.340 1.382 43 129 0 0 0 173 Suedia 985 1.575 17 58 0 1 6 81 Elveţia 538 531 40 5 0 5 0 51 Turcia 770 770 30 321 0 0 0 351 UK 510 1.107 49 103 11 50 12 225 EU-27 13.672 24.505 1.252 1.297 63 189 64 2.865

Sursa: European Aggregates Association (Union Européenne des Producteurs de Granulats - UEPG)

Se observă că există diferențe semnificative între estimările făcute de BGS și UEPG privind

producția de agregate în România, în anul 2011.


37

În Grafic 4-3 este prezentată variația consumului de agregate minerale, în tone/locuitor, în diferite

țări din Europa. Aceste cifre sunt influențate de mai mulți factori: gradul de dezvoltare economică,

densitatea populației, condițiile climatice, etc. Media europeană a consumului de agregate

minerale în anul 2010 a fost de 5,5 tone/locuitor, în scădere de la 7 tone/locuitor în 2006, din nou,

confirmând în mod dramatic amploarea crizei economice din ultimii 5 ani.

Grafic 4-3. Producția de agregate minerale în Europa în 2011 (tone/locuitor), UEPG



38

Figura 4-4. Utilizarea de agregate în Europa, în funcție de sursa acestora (2011), UEPG


Extracție și procesare agregate

Stocare și transport

Fabricare/ Producere beton și asphalt

Instalații de reciclare

Beton preparat în stații de beton

25%

Prefabricate din beton

15%

Produse arhitecturale din beton

5%

Materiale structurale nelegate

40%

Balast pentru cale ferată

2%

Piatră decorativă

3%

Produse asfaltice

10%

Piatră concasată de la cariere

49%

Nisip și pietriș de la cariere și mine

41%

Agregate reciclate obținute din deșeuri C&D

6%

Agregate marine (dragate din mare sau lac)

2%

Agregate secundare (concasate sau obținute din zgură și/sau cenușă zburătoare)

2%

Construcții noi

Pe șantier și în afara acestuia

Reparare, întreținere,

îmbunătățire

Demonare & Instalații de

reciclare

Clădiri rezidențiale

(case, apartamente)

25%

Clădiri comerciale (birouri, fabrici, etc.)

20%

Clădiri sociale (spitale, școli, etc.)

20%

Infrastructură (poduri, porturi, etc)

Stabilizare conducte

15%

Drumuri, piste, căi ferate, căi navigabile

20%


39

Tabel 4-8. Consumul mediu de agregate pentru diferite utilizări

Tip utilizare Consum mediu de agregate

(tone)

Stadioane de sport 300.000

Autostrăzi (1 km) 30.000

Şcoli 3.000

Case noi 400

Căi ferate pentru trenuri de mare viteză (1 m) 9

Sursa: UEPG, 2007

Indiferent de sistemul de evaluare a producției și consumului național de agregate (România nu

raportează oficial asemenea informații), cifrele existente indică o bună corelare a producției și

consumului acestor materiale cu mersul general al economiei. Perioada de criză economică este

evidentă iar revenirea consumului a fost impulsionată de marile proiecte de infrastructură

(drumuri și apă-canal). Cum această categorie de proiecte mari este departe de a fi epuizat

necesitățile de implementare, cel puțin până în 2020, necesarul de agregate minerale pentru

sectorul construcțiilor se va menține în palierul 30 – 35 milioane tone anual.

4.4 Standarde pentru eșantionarea și caracterizarea deșeurilor C&D

Caracterizarea deșeurilor în vederea stabilirii caracterului inert / nepericulos / periculos este o

cerință legală și se desfășoară conform unor proceduri standardizate.

Lista standardelor pentru pentru eșantionarea și caracterizarea deșeurilor C&D este redată în Tabel

4-9.

De asemenea, o listă a instituțiilor și laboratoarelor autorizate și implicate în acest proces este

prezentată în cuprinsul studiului „Situația actuală a cercetării în domeniul valorificării deșeurilor

din construcții și demolări” prezentat in Anexa 1.

Tabel 4-9. Lista standardelor pentru eșantionarea și caracterizarea deșeurilor C&D

Standard Titlul

CARACTERIZAREA DEȘEURILOR

Seria de standarde

SR EN 12457

Caracterizarea deşeurilor. Levigare. Test de verificare a conformităţii

pentru levigarea deşeurilor granulare şi a nămolurilor.

SR EN 12920 Caracterizarea deşeurilor. Metodologie pentru determinarea comportării

la levigare a deşeurilor, în condiţii specificate.

SR EN 13656 Caracterizarea deșeurilor. Dezagregarea prin microunde cu amestec de

acizi fluorhidric (HF), azotic (HN03) și clorhidric (HCl) pentru determinarea

ulterioară a elementelor

SR EN 13657 Caracterizarea deșeurilor. Dezagregarea pentru determinarea ulterioară a


40

Standard Titlul

CARACTERIZAREA DEȘEURILOR

elementelor solubile în apă regală

SR CEN/TS 14405 Caracterizarea deşeurilor. Încercări de comportare la levigare. Încercare

de percolare în curent ascendent (în condiţii specificate).

SR EN 14039

Caracterizarea deşeurilor. Determinarea conţinutului de hidrocarburi din

domeniul C10 până la C40, prin cromatografie în fază gazoasă

SR EN 14345 Caracterizarea deșeurilor. Determinarea conținutului de hidrocarburi prin

gravimetrie

SR EN 14346 Caracterizarea deșeurilor. Calculul substanței uscate prin determinarea

reziduului uscat sau a conținutului de apă

SR EN 14735 Caracterizarea deșeurilor. Pregătire eșantioane pentru teste

ecotoxicologice

SR EN 14899 Caracterizarea deșeurilor. Eșantionare deșeuri. Metodă cadru pentru

pregătireași aplicarea unui plan de eșantionare

SR EN 15002 Caracterizarea deșeurilor. Pregătirea porțiunilor de încercat din

eșantioanele de laborator

SR EN 15169 Caracterizarea deșeurilor. Determinarea pierderii prin calcinare a

deșeurilor, nămolului și sedimentelor

SR EN 15192 Caracterizarea deșeurilorși solurilor. Determinare cromului (VI) în

materialele solide prin dezagregare alcalină și ion cromatografie prin

detecție

SR EN 15216 Caracterizarea deșeurilor. Determinarea concentrației materiilor solide

totale (TDS) în apă și eluate

SR EN 15308 Caracterizarea deșeurilor. Determinarea bifenililor policlorurați (PCB) din

deșeurile solide, utilizând gaz cromatografie capilară prin captură de

electroni sau spectroscopie de masă

SR EN 15309 Caracterizarea deșeurilor și a solurilor. Determinarea compoziției

elementare prin fluorescență de raze X

Seria de standarde

SR CEN/TR 15310

Caracterizarea deşeurilor. Eşantionare deşeuri.

SR EN 15527 Caracterizarea deșeurilor. Determinarea conținutului de hidrocarburi

aromatice policiclice (PAH) în deșeuri, prin cromatografie în fază

gazoasă/spectrometrie de masă (GC/MS)

SR EN 16192 Caracterizarea deşeurilor. Analiza eluatelor.

4.5 Legislație relevantă

La momentul elaborării prezentei Metodologii, România nu are un cadru legal specific, dedicat

deşeurilor din construcţii şi demolări.


41

Pachetul legislativ care reglementează domeniul gestionării deșeurilor este structurat în două mari

capitole, respectiv reglementările specifice cadrului general (privind necesitatea, obligațiile,

regulile privind performanța de mediu) și cele ale practicii propriu-zise (organizarea și finanțarea

serviciilor publice). Cele două zone de reglementare vin, prima din sfera autorităților de mediu, iar

cealaltă din zona de reglementare a serviciilor comunitare de utilități publice.

Actele de reglementare importante sunt enumerate în continuare.

OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

265/23.06.2006, modificată și completată ulterior, definește deșeul drept orice substanță,

preparat sau obiect pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca.

În Capitoul IV Regimul deșeurilor se fac precizări privind următoarele aspecte:

gestionarea deșeurilor se realizează în condiții de protecție a sănătății populației și a

mediului;

introducerea pe teritoriul României a deșeurilor în scopul eliminării este interzisă; în cazul

valorifcării, deșeurile pot fi introduse numai cu aprobarea Guvernului;

valorificarea deșeurilor se realizează numai în instalații, prin procese sau activități

autorizate de autoritățile publice competente;

transportul (intern și internațional) și tranzitul de deșeuri se realizează în conformitate cu

acordurile și convențiile la care România este parte și cu legislația națională specifică.

Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor (care transpune Directiva 98/2008/CE privind

deșeurile și de abrogare a anumitor directive) a înlocuit din noiembrie 2011 OUG 78/2000 privind

deșeurile. Elementele de noutate introduse prin această lege constau în:

Reglementează încetarea statutului de deșeu (cap. 6);

Stabilește răspunderea extinsă a producătorului (cap. 8);

Introduce noi ținte pentru producători și APL privind gestionarea deșeurilor menajere și

asimilabile și a deșeurilor din construcții și demolări, ținte ce trebuie atinse până în anul 2020

(cap. 10):

o un nivel de pregătire pentru reutilizare și reciclare de min. 50% din cantitatea totală de

deșeuri menajere și asimilabile generate;

o un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială,

inclusiv operațiuni de umplere rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte

materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din


42

activități de construcție și demolări, cu excepția materialelor geologice naturale definite la

categoria 17 05 04;

Stabilește ca obligație a producătorilor și a deținătorilor de deșeuri colectarea separată cel

puțin a deșeurilor de hârtie, metal, plastic și sticlă (cap. 9);

Stabilește ca obligație a APL asigurarea colectării separate a cel putin deșeurilor de hârtie,

metal, plastic și sticlă (cap. 10);

Responsabilitățile în gestionarea deșeurilor sunt mai detaliat precizate, atât pentru operatorii

economici cât și pentru APL (cap. 14);

Stabilește că singura modalitate acceptată de gestionare a deșeurilor din parcuri și grădini este

colectarea separată și compostarea (cap. 21);

Stabilește ca responsabilitate a APL colectarea separată a biodeșeurilor în vederea compostării

și încurajarea compostării individuale în gospodării;

Introduce situația de derogare de la obligația de autorizare pentru unele operații de gestionare

a deșeurilor (cap. 24);

Introduce obligația de raportare de către toți operatorii economici a evidenței anuale privind

gestiunea deșeurilor;

Implementarea PNGD, PRGD și PJGD se monitorizează continuu. PNGD se evaluează cel puțin o

dată la 6 ani, PRGD și PJGD se evaluează o dată la 2 ani și se revizuiesc dacă e cazul.

Hotărârea Guvernului nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a

Deşeurilor 2014-2020 și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor – reprezintă punctul de

plecare al mecanismului de planificare în acest sector.

Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD) au fost elaborate de fiecare Agenţie

Regională pentru Protecţia Mediului în colaborare cu reprezentanţii autorităţilor de mediu de la

nivel local şi al autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, aceste planuri fiind aprobate

prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor şi ministrului integrării europene nr.

1364/1499/2006.

Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor se revizuiesc o dată la 6 ani sau ori de câte ori e

necesar, pe baza raportului de monitorizare anual şi a Metodologiei de elaborare a planurilor

regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi

gospodăririi apelor nr. 951/ 06.06.2007.

Scopul Planurilor Regionale de Gestionare a Deşeurilor este:

crearea cadrului necesar atingerii obiectivelor de gestionare a deşeurilor;

condiţie necesară pentru asigurarea sprijinului financiar al UE.


43

HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și aprobarea listei cuprinzând deșeurile,

inclusiv deșeurile periculoase care transpune Decizia Comisiei 2000/532/CE (cu modificările

ulterioare) de stabilire a unei liste de deșeuri, cu modificările ulterioare – este instrumentul de

bază al întregului sector de activitate.

Pe lângă introducerea Listei cuprinzând codurile de deșeuri, este stabilit mecanismul național de

păstrare a evidenței generării, tratării, valorificării și/sau eliminării tuturor categoriilor de deșeuri

de către toți operatorii economici din țară. Marele neajuns al acestei reglementări constă în faptul

că nu a fost încă procedurat mecanismul de colectare și procesare al acestor informații (până la

intrarea în vigoare a Legii 211/2011 operatorii economici aveau obligația de a raporta modul de

gestionare a deșeurilor către APM/ARPM doar la solicitarea acestora).

HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările ulterioare, transpune Directiva nr.

99/31/CE privind depozitele de deșeuri, cu modificările ulterioare, clasifică depozitele de deșeuri în

funcție de gradul de periculozitate al acestora (în inerte, nepericuloase sau periculoase), stabilind

criterii de amplasare, construire și exploatare pentru acestea.

OM nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de

acceptare a deșeurilor la depozitare și lista natională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de

depozit de deșeuri (transpune Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor și

procedurilor pentru acceptarea deșeurilor la depozite ca urmare a art. 16 și anexei II la Directiva

1999/31/CE) stabilește setul de indicatori, proceduri și teste ce trebuie realizate pentru a stabili

gradul de periculozitate al fiecărui deșeu.

HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului nr. 1013/2006

privind transferul de deșeuri, cu modificările ulterioare și HG 1061/2008 privind transportul

deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României stabilesc condițiile și procedurile ce

trebuie urmate pentru a putea efectua transferuri de deșeuri către sau pe teritoriul României.

OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu modificările și completările ulterioare,

impune un obiectiv anual de diminuare cu 15 % a cantităţilor de deşeuri municipale şi asimilabile,

colectate şi trimise spre depozitare.

Potrivit prevederilor OUG nr. 196/2005, autoritatea deliberativă a unităţii administrativ teritoriale

are obligaţia ca, până la data de 25 ianuarie a anului următor celui pentru care se face raportarea

să declare și să plătească contribuţia la Fondul pentru mediu pentru diferenţa dintre cantitatea

corespunzătoare obiectivului anual calculat şi cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv

realizat.

Deşeurile care sunt incluse în deşeurile municipale se regăsesc în Lista cuprinzând deşeurile,

inclusiv deșeurile periculoase, aprobată prin HG nr. 856/2002, la poziţia 20 - deşeuri municipale şi

asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat şi la poziţia 15.01 -

deşeurile de ambalaje municipale colectate separat.


44

Deşeurile din construcţii/demolări nu sunt deşeuri municipale potrivit Listei aprobate prin HG nr.

856/2002, acestea fiind clasificate distinct la poziţia 17.

Datele necesare pentru calculul obiectivului care trebuia îndeplinit în anul pentru care se face

raportarea sunt:

cantităţile de deșeuri municipale şi asimilabile colectate;

cantităţile încredinţate spre valorificare energetică, reciclate şi incinerate;

cantităţile eliminate prin depozitare.

Modul de calcul al contribuţiei se regăseşte în Ordinul Ministrului Mediului nr. 578/2006 pentru

aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, cu

modificările şi completările ulterioare.

Unitatea administrativ-teritorială are obligaţia:

să calculeze îndeplinirea obiectivului anual potrivit metodologiei aprobate prin Ordinul nr.

578/2006, cu modificările și completările ulterioare;

să depună declaraţia anuală, în baza datelor deținute sau furnizate de către operatorul

economic căruia i s-a delegat gestiunea și după caz să plătească sumele datorate către

Fondul pentru mediu;

să plătească, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15 % a cantităţilor de

deşeuri municipale şi asimilabile, colectate şi trimise spre depozitare, plata făcându-se

pentru diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului anual de diminuare şi

cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activităţi specifice de colectare

selectivă şi valorificare.

Legea nr. 384/2013 privind aprobarea O.G. nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea

O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu stabilește că “taxele încasate pentru deşeurile

inerte şi nepericuloase încredinţate în vederea eliminării finale prin depozitare” vor fi de 80 lei/tonă

în anul 2017 și, începând cu anul 2018, de 120 lei/tonă.

Legea nr. 101/2006 serviciului de salubrizare a localităților cu modificările și completările

ulterioare este reglementarea de bază a sectorului de activitate. Legea stabilește că Serviciul public

de salubrizare a localităților:

este serviciu comunitar de utilități publice;

se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației

publice locale sau a asociațiilor de dezvoltare comunitară.

Autoritățile administrației publice locale au competențe exclusive în ceea ce privește înființarea,

organizarea, gestionarea și coordonarea serviciului de salubrizare a localităților.


45

Serviciul public de salubrizare se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației, ale

instituțiilor publice și ale agenților economici de pe teritoriul unităților administrativ teritoriale.

Organizarea, funcționarea și exploatarea serviciului de salubrizare,se face în condițiile prevăzute de

Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 cu modificările și completările

ulterioare, cât și a legii specifice - Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 cu

modificările și completările ulterioare.

Indiferent însă de modalitatea de gestiune adoptată, activitățile specifice serviciului de salubrizare

se organizează și se desfășoară pe baza unui regulament al serviciului și a unui caiet de sarcini,

aprobate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ teritoriale sau ale

asociației de dezvoltare intercomunitară, după caz, întocmite în conformitate cu regulamentul-

cadru al serviciului de salubrizare și caietul de sarcini-cadru, elaborate și aprobate de A.N.R.S.C.

Serviciul de salubrizare cuprinde următoarele activități:

a) precolectarea, colectarea și transportul deșeurilor municipale, inclusiv ale deșeurilor toxice

periculoase din deșeurile menajere, cu excepția celor cu regim special;

b) sortarea deșeurilor municipale;

c) organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor;

d) depozitarea controlată a deșeurilor municipale;

e) înființarea depozitelor de deșeuri și administrarea acestora;

f) măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice;

g) curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe

timp de polei sau de îngheț;

h) colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public și predarea acestora unităților de

ecarisaj;

i) colectarea, transportul, depozitarea și valorificarea deșeurilor voluminoase provenite de la

populație, institutii publice și agenți economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deșeuri

de echipamente electrice și electronice etc.);

j) colectarea, transportul și neutralizarea deșeurilor animaliere provenite din gospodăriile

populației;

k) colectarea, transportul, sortarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor provenite din

gospodăriile populației, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară a

locuințelor/apartamentelor proprietate individuală;

l) dezinsecția, dezinfecția și deratizarea.


46

Ordinul președintelui A.N.R.S.C.U.P. nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de

stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare

a localităților stabilește:

tarifele prestate pentru serviciul de salubrizare sunt fundamentate de către operatorii

economici ai serviciului și aprobate de autoritățile administrației publice locale;

modificarea tarifelor se face pe baza unui memoriu tehnico-economic prin care se justifică

oportunitatea modificării acestora;

la stabilirea tarifelor se iau în calcul doar anumite tipuri de cheltuieli prevăzute de actul

normativ și se trece și o cotă de profit.

Ordin al președintelui A.N.R.S.C.U.P. nr. 112/2007 privind aprobarea Contractului - cadru de

prestare a serviciului de salubrizare a localităților:

aprobă Contractul cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților;

sunt stipulate drepturile și obligațiile operatorilor economici care prestează serviciul de

salubrizare și ale utilizatorilor acestui serviciu.

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea

produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului

Pentru a obține statutul de produse, materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D vor

trebui de asemenea să îndeplinească cerințele Regulamentului (UE) nr. 305/2011 de stabilire a

unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a

Directivei 89/106/CEE a Consiliului, promulgat în martie 2011 de Consiliul Uniunii Europene și care

a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2013.

Scopul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 este de a asigura respectarea tuturor cerințelor

fundamentale aplicabile construcțiilor, pentru toate clădirile noi din cadrul UE, şi anume: (a)

rezistenţă mecanică şi stabilitate, (b) securitate la incendiu, (c) igienă, sănătate şi mediu

înconjurător, (d) siguranța şi accesibilitate în exploatare, (e) protecție împotriva zgomotului, (f)

economie de energie şi izolare termică și (g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale. Pentru a

atinge această țintă, produsele utilizate în construcții trebuie să fie conforme cu aceste criterii.

Conform Regulamentului (UE) nr. 305/2011 fabricantul are obligația de a emite o declarație de

performanţă (DdP), în care sunt descrise toate elementele relevante legate de sistemul obligatoriu

de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei. Prin întocmirea DdP, fabricantul își asumă

responsabilitatea pentru conformitatea produsului pentru construcții cu performanța declarată. Se

pot face derogări de la întocmirea declarației de performanță, în următoarele situații:

produsul pentru construcții este fabricat în mod individual sau la comandă, nefiind realizat

într-un proces de producție în serie, ca răspuns la o comandă specifică și este instalat într-o


47

singură construcție identificată, de către un fabricant care răspunde de încorporarea în

condiții de siguranță a produsului în construcții, în conformitate cu normele naționale

aplicabile și pe răspunderea persoanelor însărcinate cu executarea în condiții de siguranță a

construcțiilor, desemnate prin normele naționale aplicabile;

produsul pentru construcții este fabricat pe șantier pentru a fi încorporat în construcția

respectivă, în conformitate cu normele naționale aplicabile și pe răspunderea persoanelor

însărcinate cu executarea în condiții de siguranță a construcțiilor, desemnate în temeiul

normelor naționale aplicabile; sau

produsul pentru construcții este fabricat în mod tradițional sau de o manieră adecvată

pentru a asigura conservarea patrimoniului, printr-un proces de fabricare neindustrial,

pentru renovarea adecvată a construcțiilor protejate în mod oficial ca făcând parte dintr-un

sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, cu respectarea

normelor naționale aplicabile.

De asemenea, producătorul are obligația să aplice marcajul CE pe produs. Aplicarea marcajului CE

este posibilă doar după ce a fost emisă DdP de către fabricant. Prin aplicarea sau dispunerea

aplicării marcajului CE, fabricanții arată că își asumă responsabilitatea pentru conformitatea

produsului pentru construcții cu performanța sa declarată, precum și pentru respectarea de către

acesta a tuturor cerințelor aplicabile prevăzute în Regulament și în alte acte legislative de

armonizare relevante ale Uniunii Europene care prevăd aplicarea marcajului.

Autorizarea executării lucrărilor de construcții

Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau

de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului

titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - ori a altui act care conferă

dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile legii. Procedura de reglementare a modului

de obținere a acestor autorizații este stabilită prin Legea 50/1991 privind autorizarea în

construcții (cu modificările și completările ulterioare).

Realizarea construcţiilor civile, industriale, agricole sau de orice natură, inclusiv a instalaţiilor

aferente acestora, se poate efectua numai în baza şi cu respectarea prevederilor unei autorizaţii de

construire, emisă în temeiul legii şi în conformitate cu prevederile legale privind documentaţiile de

urbanism şi de amenajare a teritoriului.

Desfiinţarea (demolarea, dezafectarea, demontarea şi alte asemenea) construcţiilor şi instalaţiilor

aferente construcţiilor, precum şi a oricăror amenajări se poate face numai pe baza unei autorizaţii

de desfiinţare, emisă în aceleaşi condiţii cu autorizaţia de construire.

Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza

căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea,


48

executarea şi funcţionarea construcţiilor. Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu

respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii.

Printre documentele necesare emiterii autorizaţiei de construire şi/sau desfiinţare se află şi

acordul de mediu, acesta fiind singurul act de reglementare a activităţii din punct de vedere al

protecţiei mediului care prevede condiţiile privind modul de desfăşurare a activităţilor de

construire/dezafectare.

Documentaţia tehnică necesară autorizării proiectului de dezafectare cuprinde certificatul de

urbanism şi avizele solicitate (inclusiv avizul autorităţii competente pentru protecţia mediului),

expertizarea tehnică a construcţiilor şi proiectul tehnic de dezafectare.

Autoritatea emitentă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, potrivit legii, are obligaţia de a

informa titularul activităţii de construcţii, prin certificatul de urbanism, cu privire la gestionarea

deşeurilor şi la obligaţia acestuia de a solicita, pentru obţinerea autorizaţiei de

construire/desfiinţare, acordul de preluare a deşeurilor. Acest acord este emis de obicei de

operatorul local de salubrizare sau de operatorul depozitului de deșeuri nepericuloase cel mai

apropiat.

Titularul activităţii de construcţii este o persoană fizică sau juridică, având calitatea de proprietar

investitor, administrator, după caz, care desfăşoară activităţi de construcţii.

Acordul de preluare a deşeurilor reprezintă acceptul exprimat în scris al operatorului economic

privind gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de construcţii, condiţie care se impune în

vederea autorizării executării lucrărilor de construcţii.

Deșeurile din activităţile de construcţii provin din lucrările de construire, reconstruire,

consolidare, transformare, extindere, modificare, amenajare, modernizare, renovare, reabilitare,

protejare, restaurare, conservare, reparaţii şi altele, sau din lucrările de desfiinţare care cuprind

demolare, dezafectare, demontare şi altele asemenea.

Lista deșeurilor din construcții și demolări este redată în Tabel 4-1, în conformitate cu Hotărârea

de Guvern 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând

deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.

Aplicarea cadrului de reglementare

O imagine sintetică a aplicării cadrului de reglementare este prezentată în Figura 4-5. Este

evidențiată existența unei linii de separație raportat la responsabilitățile producătorului de deșeuri

C&D și rolul autorității publice în gestionarea acestui flux de deșeuri.


49

Figura 4-5. Responsabilități în gestionarea deșeurilor C&D

Alte materiale și documente cu privire la deșeurile C&D

Ghid privind stocarea temporară a deșeurilor nepericuloase din construcții și demolări,

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008;

Ghid privind stocarea temporară a deșeurilor periculoase din construcții și demolări, Ministerul

Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2008;

Ghid privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări, Agenţia Regională pentru

Protecţia Mediului Sibiu, Asociaţia Autorităţilor Locale şi Regionale din Norvegia, 2011;

Cod de Bune Practici privind gestionarea deșeurilor din construcții și demolări, elaborat în

cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/000727 “Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări

din judeţul Buzău”, 2012.

Aceste documente au valoare informală, fiind totuși utile ca instrumente suport de informare.

Gospodării

individuale

(reabilitări și

amenajare)

Lucrări publice (instituții

și infrastructura

edilitară)

Construcții de mică

anvergură (privat)

Proiecte mari de construcții

(privat) și infrastructura

mare

Cantitate deșeuri C&D Nu necesită autorizare Doar cu autorizare (AC/AD)

Responsabilitate deplină a APL – regulile trebuie definite prin HCL. Gestionare prin operator delegat – componentă a serviciului de salubrizare.

Responsabilitate deplină a producătorului /

deținătorului.

APL poate stabili reguli privind buna practică și

management al informației dar nu poate impune

anumite soluții de tratare / valorificare.


50

Instituții implicate în procesul de reglementare legislativă și control al acestui domeniu

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (www.mmediu.ro) - realizează politica în domeniile

mediului şi gospodăririi apelor la nivel naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de

dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi

coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile sale de competenţă, îndeplinind rolul de

autoritate de stat, de sinteză, coordonare, inspecţie şi control în aceste domenii.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (www.mdrap.ro), în calitate de

autoritate de stat în domeniul construcţiilor, asigură organizarea şi funcţionarea punctului de

informare despre produse pentru construcţii, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1236/2012 privind

stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE)

nr. 305/2011. Potrivit art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al

Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea

produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, statele membre

desemnează puncte de informare despre produse pentru construcţii. Aceste punct de informare au

sarcina de a furniza informaţii referitoare la cerinţele aplicabile utilizării produselor pentru

construcţii care fac obiectul standardelor armonizate sau evaluărilor tehnice europene.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului (www.anpm.ro) - este instituţia de specialitate a

administraţiei publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu

competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului. ANPM

coordonează activitatea a 42 Agenții pentru Protecția Mediului.

Agențiile pentru Protecția Mediului – supervizează activitatea de planificare la nivel județean și

participă la revizuirea PRGD, monitorizează performanțele sistemelor de gestiune a deșeurilor și

progresul implementării măsurilor din PRGD și PJGD și colectează rapoartele anuale privind

gestiunea deșeurilor de la operatorii economici, autorizează activitățile de

colectare/tratare/valorificare/eliminare a deșeurilor.

Garda Națională de Mediu (www.gnm.ro) - are atribuții în aplicarea politicii Guvernului în materia

prevenirii, constatării și sancționării încălcării prevederilor legale privind protecția mediului,

inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării

industriale și managementului riscului, substanțelor și preparatelor periculoase, biodiversității și

ariilor naturale protejate, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în

vigoare. Are sediul în municipiul Bucureşti, Bdul Unirii, nr. 78, sectorul 3. Coordonează activitatea a

8 Comisariate Regionale, 42 Comisariate Județene și Comisariatul Delta Dunării.

Comisariatul Județean al Gărzii Naționale de Mediu – controlează și dispune măsuri de

conformare pentru activitățile tuturor actorilor implicați în acest domeniu: APL-uri, operatori

economici / operatori de salubritate sau autorități de reglementare.

Poliția Locală este o altă instituție care are competențe în domeniul protecției mediului. Astfel,

specific domeniului de interes al prezentului raport, poliția locală controlează respectarea

http://www.mmediu.ro/

http://www.mdrap.ro/

http://www.anpm.ro/

http://www.gnm.ro/


51

prevederilor legale privind condiţiile de ridicare, transport şi depozitare a deşeurilor menajere şi

industriale.

Instituțiile cu atribuții și responsabilități directe privind sectorul gestiunii deșeurilor din construcții

și demolări sunt: Autoritățile Publice Locale - Consiliile Județene, Primăriile (municipii, orașe și

comune). Acestea, prin direcțiile/serviciile de urbanism și amenajarea teritoriului, trebuie sau au

dreptul să:

organizeze în aria administrativă aflată sub autoritate modul de gestionare a deșeurilor C&D,

inclusiv prin emiterea de Hotărâri ale Consiliului (acte de reglementare locală);

solicite titularilor autorizațiilor de construire / dezafectare să țină o evidență a tipurilor și

cantităților de deșeuri C&D generate/tratate/valorificate/eliminate și să o prezinte autorității la

finalizarea (recepția) lucrărilor;

să stabilească un amplasament (teren) destinat fie eliminării deșeurilor C&D (iar atunci acest

amplasament trebuie notificat autorității de mediu spre luare în evidență și autorizare), fie

stocării temporare în vederea unei valorificări viitoare a deșeurilor C&D, pentru deșeurile C&D

generate de operatorii economici și/sau populație;

în situația în care a fost delegat serviciul de salubrizare la nivelul UAT, să stabilească împreună

cu operatorul modalitatea optimă de colectare și valorificare a deșeurilor C&D generate de

populație astfel încât să nu fie prejudiciată ținta de reducere a cantității de deșeuri depozitate.

Conceptual, modul de organizare instituțională a unui serviciu public de salubrizare este prezentat

în Figura 4-6


52

Figura 4-6. Organizarea serviciului public de salubrizare11

Sunt important de precizat câteva aspecte privind obligațiile ce decurg, de obicei, prin delegarea

către un operator licențiat a serviciului public de salubrizare. Astfel:

în baza Contractului de delegare a gestiunii serviciului respectiv (și bineînțeles a documentelor

care au stat la baza încheierii acestuia – Regulamentul local, Caietul de sarcini și Oferta

prestatorului), de obicei, serviciul privind colectarea, transportul, sortarea, valorificarea și

eliminarea deșeurilor provenite din gospodariile populației, generate de activități de

reamenajare și reabilitare interioară a locuințelor/apartamentelor proprietate individuală

devine responsabilitatea prestatorului. Astfel, locuitorii primesc în mod automat o obligație de

solicitare exclusivă a prestațiilor de colectare a deșeurilor C&D de către operatorul local de

salubrizare;

această cerință nu este aplicabilă generatorilor de deșeuri C&D persoane juridice, chiar dacă

prin Contractul de delegare, aproape întotdeauna se instituie pentru operatorii economici care

desfășoară activivități pe raza UAT obligația încheierii unui contract de prestare servicii privind

colectarea deșeurilor municipale (în amestec sau colectate separat);

reglementările locale privind autorizarea lucrărilor de construire sau dezafectare a

construcțiilor, de cele mai multe ori, solicită în procedura de avizare, obținerea unui acord scris,

emis de operatorul local de salubritate, atât pentru persoane fizice cât și pentru operatorii

economici. Persoanele fizice sunt obligate astfel să solicite operatorului un serviciu separat de

11

Sursa: Studiu privind compoziția deșeurilor menajere în Regiunea 7 Centru, S.C. DANCO PROD S.R.L. 2011


53

colectare pentru deșeurile ce urmează a fi generate din lucrările de construire / dezafectare.

Pentru operatorii economici, de cele mai multe ori, serviciul respectiv este prestat chiar de

firma de construcții angajată pentru respectiva lucrare;

diferențierea între cele două categorii de generatori de deșeuri C&D derivă direct din aplicarea

prevederilor art. 2 alineat 3 din Legea 101/2006 (care include sectorul de generare a deșeurilor

C&D în gospodărie ca activitate acoperită de serviciul de salubrizare) și indirect din cerința

legală impusă de HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și aprobarea listei

cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, care instituie obligația operatorilor

economici de a păstra evidența tipurilor și cantităților de deșeuri generate, în timp ce pentru

persoanele fizice (la nivel de gospodării) nu se poate pune problema unei asemenea cerințe.

4.6 Aspecte de mediu

Deşeurile C&D reprezintă o problemă presantă de mediu, socială şi economică. În funcţie de modul

în care sunt gestionate, deşeurile C&D pot avea impact asupra sănătăţii oamenilor şi mediului prin

emisiile în aer, sol, apă şi ape subterane. În același timp, prin gestionarea necorespunzătoare a

deșeurilor C&D, se pierd resurse importante de materiale, care au potențialul de a înlocui

materialele naturale în diverse lucrări de construcții.

Reducerea cantităților generate și reciclarea deșeurilor C&D contribuie la conservarea capacităților

de depozitare și la reducerea impactului asupra mediului a producerii de materiale noi.

Datorită gamei variate de materiale utilizate în construcții este probabil ca deșeurile C&D să

includă materiale sau substanțe periculoase. Fiindcă deșeurile C&D pot fi ușor contaminate, este

recomandată separarea deșeurilor periculoase de restul deșeurilor inerte sau necontaminate. Cele

mai importante materialele sau substanțe periculoase ce pot fi prezente în deșeurile C&D sunt:

azbest, crom, cadmiu, zinc, plumb, mercur și PCB. Chiar dacă aceste materiale/substanțe se găsesc

în procente destul de reduse în deșeurile C&D, dacă nu sunt colectate separat, pot contamina și

celelalte deșeuri inerte sau nepericuloase.

Îndepărtarea materialelor sau substanțelor periculoase din deșeurile C&D este fundamentală

pentru a obține din procesul de demolare materiale necontaminate care pot fi apoi reciclate ușor.

Unele substanțe eliberate în timpul demolării pot contamina nu doar celelalte deșeuri C&D, ci se

pot răspândi în aer sau pătrunde în sol. Într-un proces de demolare corect, materialele potențial

periculoase trebuie să fie îndepărtate primele.

La evaluarea “periculozității” deșeurilor provenite din demolări trebuie avut în vedere și scopul sau

tipul de utilizare pe care l-a avut structura/clădirea ce urmează a fi demolată, deoarece anumite

deșeuri C&D care, aparent, sunt inerte sau nepericuloase pot fi contaminate. De exemplu,

cărămizile utilizate la construcția hornurilor pot fi contaminate cu hidrocarburi aromatice

policiclice (HAP). Similar, clădirile utilizate în scop industrial sau pentru depozitare pot fi poluate


54

istoric datorită unor scurgeri sau deversări ce au avut loc în perioada de exploatare a structurii

respective.

O asemenea situație a fost pusă în evidență prin rezultatele din Raportul privind caracterizarea

deșeurilor din construcții și demolări – rezultatele testelor de levigare și percolare – Anexa 2, unde,

rezultatele analitice privind indicatorul Indice de fenol depășesc valorile limită de încadrare

(conform OM 95/2005) la câteva dintre probele de beton concasat. Rezultatele sunt corelate cu

originea acestor deșeuri, rezultate din demolarea structurilor din beton aferente unui fost

combinat siderurgic.

În anumite situații, materiale care nu sunt considerate periculoase pot provoca impact semnificativ

asupra mediului. De exemplu gipsul utilizat la realizarea diferitelor construcții nu este un material

periculos, dar, în contact cu apa, poate genera un levigat încărcat cu sulfați, generând astfel un

impact semnificativ asupra mediului. Este recomandat ca materialele pe bază de gips (ipsos, plăci

din gips carton) să fie colectate separat de celelalte deșeuri C&D (ex. beton, cărămizi, țigle etc.).

Tratarea deșeurilor C&D inerte în vederea obținerii de agregate (de exemplu concasarea și sortarea

betonului și cărămizilor) este un proces cu impact negativ asupra mediului, pe perioada de

desfășurare a operațiunilor specifice fiind generat praf și zgomot, precum și alte emisii datorate

utilizării de echipamente speciale și autovehicule.

În cazul utilizării în lucrări de umplere (sau de aducere la cotă a terenurilor) a materialelor rezultate

în urma tratării deșeurilor C&D inerte, o atenție deosebită trebuie acordată încadrării în valorile

limită privind conținutul de substanțe periculoase a levigatului generat de aceste materiale. În lipsa

unor criterii specifice privind încărcarea cu substanțe periculoase a materialelor provenite din

tratarea deșeurilor C&D inerte și care sunt utilizate în lucrări de umplere sau de aducere la cotă a

terenurilor, se pot utiliza metodele de analiză și valorile limită specificate în OM nr. 95/200512

pentru acceptarea deșeurilor la depozitele de deșeuri inerte.

12

OM nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista natională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri (transpune Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor și procedurilor pentru acceptarea deșeurilor la depozite ca urmare a art. 16 și anexei II la Directiva 1999/31/CE) stabilește setul de indicatori, proceduri și teste ce trebuie realizate pentru a stabili gradul de periculozitate al fiecărui deșeu.


55

5 Stabilirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu pentru

materialele rezultate în urma tratării anumitor tipuri de deșeuri din

constucții și demolări

Art. 6 (1) din Directiva Cadru privind Deșeurile 2008/98/EC prevede că anumite categorii de

deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri în momentul în care au trecut printr-o operațiune

de valorificare, inclusiv reciclarea, și îndeplinesc anumite cerințe. În continuare sunt redate cele

patru cerințe din Directivă, fiind detaliate:

condițiile în care agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte își pot înceta

statutul de deșeu, și/sau (după caz)

modul de îndeplinire a cerințelor din directivă în cazul încetării statutului deșeu pentru

agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte.

(a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte își pot înceta statutul de deșeu

numai în cazul în care este evident că există o utilizare specifică pentru acestea (identificată

înainte de începerea procesării/tratării deșeurilor C&D inerte), conducând astfel la îndeplinirea

unor scopuri specifice.

În cadrul unor lucrări de construcții sau pentru producerea unor materiale noi de construcții

agregatele reciclate pot înlocui agregatele naturale (atât în formă nelegată cât și legată), cu

condiția respectării specificațiilor prevăzute de standardele, normele și cerințele tehnice în

vigoare și a legislației aplicabile pentru utilizarea prevăzută.

(b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte își pot înceta statutul de deșeu

numai dacă utilizarea acestora este certă. Existența unei piețe și a unei cereri pentru agregate

este o precondiție ce urmărește garantarea faptului că agregatele rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte vor fi utilizate.

În România, cererea pentru agregate, chiar dacă a înregistrat o tendință descrescătoare în

ultimii ani, este foarte mare. În plus, datorită faptului că agregatele rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte pot înlocui agregatele naturale în cadrul unor lucrări de construcții sau la

producerea unor materiale noi de construcții (cu condiția respectării specificațiilor prevăzute

de standardele, normele și cerințele tehnice în vigoare), sunt îndeplinite premisele creării unei

cereri de lungă durată pentru aceste materiale (agregate reciclate).

O analiză privind condițiile de intrare pe piață a agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor

C&D inerte precum și a potențialului de dezvoltare și a posibilelor măsuri de încurajare a


56

acesteia este redată în capitolul 4.3 Analiză de piață, inclusiv a potențialului de dezvoltare a

acesteia, cu privire la cererea și oferta de agregate reciclate și agregate naturale.

(c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice

și respectă legislația și normele aplicabile produselor

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte înlocuiesc (substituie) agregatele

naturale în diverse aplicații sau lucrări, iar în acest sens vor trebui să respecte specificațiile

prevăzute de standardele, normele și cerințele tehnice în vigoare aplicabile agregatelor pe care

le înlocuiesc (conform cu utilizarea previzionată), percum și legislația și normele aplicabile

agregatelor și produselor de construcții (inclusiv Regulamentul (UE) nr. 305/2011 de stabilire a

unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a

Directivei 89/106/CEE a Consiliului).

Standardele pentru agregate stabilesc specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească

agregatele (unele dintre acestea făcând referire directă la “agregate reciclate”) în funcție de

tipul de utilizare a acestora (utilizare previzionată).

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte și care și-au încetat statutul de

deșeu sunt materiale de construcție și vor intra sub incidența legislației aplicabilă produselor

de construcții.

În capitolul 5.2 sunt prezentate cerințele privind procesele și tehnicile de tratare.

În capitolul 5.3 sunt prezentate cerințele privind calitatea materialelor rezultate în urma

tratării.

(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a

sănătății populației

Utilizarea agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte și care și-au încetat

statutul de deșeu nu trebuie să creeze prejudicii mediului înconjurător sau să afecteze

sănătatea populației.

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte, în general, nu au impact

semnificativ asupra mediului. Cu toate acestea, luând în considerare că, prin folosirea acestor

materiale în diferite aplicații ce presupun contactul prelungit cu factorii de mediu, există riscul

eliberării de substanțe ce pot prejudicia mediul, producătorii de astfel de materiale trebuie să

evalueze riguros riscul de eliberare a unor substanțe în mediul înconjurător și de creare a unui

impact negativ asupra mediului prin depășirea valorilor limită admisibile (VLA). În vederea

minimizării acestui risc, se va evalua riguros și regulat, din punct de vedere calitativ, materia

primă acceptată în vederea procesării și obținerii de agregate provenite din deșeuri C&D inerte.

De asemenea, producătorii de astfel de materiale vor trebui să implementeze un sistem de

asigurare a calității. Mai multe detalii privind această problemă sunt disponibile în capitolul 5.4

Cerințe privind asigurarea calității.


57

În capitolul 5.1 sunt detaliate cerințele și condițiile privind acceptarea în vederea tratării a

deșeurilor C&D inerte.

În capitolul 5.3, secțiunea “Cerințe de mediu”, sunt prezentate cerințele de mediu privind

materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte.

Criteriile privind încetarea statutului de deșeu pentru agregatele rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte sunt dezvoltate pe baza schemei decizionale prezentată în Figura 5-1,

acestea fiind stabilite pe baza diferitelor elemente și proceduri implicate în procesul de

management al deșeurilor precum și în procesul de tratare/procesare a acestora. Criteriile iau în

calcul toate elementele implicate în procesul de producție, cele mai importante fiind:

generarea deșeurilor C&D inerte (de obicei demolarea);

acceptarea deșeurilor C&D inerte în vederea procesării (criterii de acceptare);

procesele și tehnicile de tratare;

caracteristicile și specificațiile produsului final (în acord cu utilizarea previzionată);

procedurile de calitate, eșantionare, testare și control;

înregistrările;

notarea, descrierea, marcarea și etichetarea;

utilizarea previzionată a agregatelor rezultate.

O precizare importantă trebuie făcută referitor la noțiunea de producător, utilizată în continuare.

Este considerat producător de deșeuri C&D (generator de deșeuri) persoana fizică sau entitatea

juridică, care poartă răspunderea (conform înțelegerilor contractuale specifice respectivului

șantier) pentru îndeplinirea obligațiilor de raportare către autorități în conformitate cu prevederile

Legii 211/2011.

Este considerat producător de deșeuri tratate (sorturi de DCD concasate sau agregate reciclate)

operatorul economic, autorizat în acest scop, care procesează deșeuri C&D inerte rezultate din

activități proprii de construire / demolări sau preluate de la terți.

După cum se observă, producător de deșeuri C&D poate fi o persoană fizică (situația executării

unor lucrări de construire / demolare în regie proprie, sub incidența unei autorizări de construire /

demolare) pe când, producător de agregate / sorturi nu poate fi decât un operator economic,

autorizat în acest scop.

In sectiunile următoare, acolo unde nu este specificat altfel, producător semnifică operatorul

economic care tratează deșeuri C&D inerte.Referitor la locul de desfășurare a activității

producătorului (amplasamentul instalației de tratare) acesta poate fi, după caz, amplasamentul

unui șantier13 sau un amplasament permanent. În ambele situații, procedurile de autorizare a

activității de tratare a deșeurilor vor fi respectate.

13

Trebuie avut în vedere faptul că, sunt considerate deșeuri C&D și înregistrate ca atare, doar acele tipuri și cantități de deșeuri care NU pot fi valorificate / reutilizate pe amplasamentul de generare și vor părăsi incinta șantierului.

58

Figura 5-1. Încetarea statutului de deșeu pentru agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte - schemă logică decizională

MOLOZ (deșeuri C&D în amestec)

SORTARE

Demolare selectivă? nu da

Testare criterii OM 95/2005 (deșeuri acceptate la dep. deșeuri inerte)

Nu respectă criteriile Respectă criteriile

Evaluare de la caz la caz

Deșeurile C&D nu pot fi valorificate Anumite fracţii de deșeuri C&D pot fi valorificate

SORTARE

Deșeuri C&D inerte din clasa 17 01 Alte deșeuri / Refuz

Există certitudinea că deșeurile C&D sunt inerte?

nu da

Există standarde de produs/utilizare?

da nu

Evaluare de la caz la caz + Testare criterii OM 95/2005 (deșeuri acceptate la dep. deșeuri inerte)

Nu poate fi solicitat EoW Poate fi solicitat statut EoW Producătorul testează și demonstrează conformarea cu standardele aplicabile

Materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte respectă standardele impuse

produselor pe care urmează a le înlocui/substitui? da nu

Materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D sunt încă deșeuri

Deșeuri C&D inerte din clasa 17 01

Alte deșeuri / Refuz

TRATARE/PROCESARE

Materiale rezultate în urma tratării deșeurilor C&D

Deșeuri / Refuz

Materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D obțin statut EoW

Institut abilitat

Institut abilitat

Stocare temporara perioade mai mari de 3 ani Materialele respective

redevin deșeuri

Nu încetează statutul de deșeu

Nu încetează statutul de deșeu

Produse de construcții (se aplică legislația specifică produselor/materialelor de construcție)

SCPA

Deșeuri C&D inerte din clasa 17 01

APM

CONTROL INTRĂRI

Eșantionare, control și testare (proceduri interne)

Identificare utilizare previzionată (de către producător)

nu da Clădire/structură depoluată înainte

de demolare? (dacă este cazul)


59

5.1 Cerințe și condiții privind acceptarea în vederea tratării

Pentru a se asigura că numai deșeurile C&D inerte vor fi acceptate la procesare precum și că

acestea nu sunt contaminate cu alte substanțe, producătorul trebuie să dezvolte o procedură cu

privire la cerințele și condițiile privind acceptarea în vederea tratării a deșeurilor C&D inerte.

Procedura respectivă va fi coroborată cu aspectele relevante din acordul de mediu care

reglementează locul de generare (acord de mediu sau decizie de încadrare după caz) precum și cu

orice alte aspecte relevante precizate în autorizația de funcționare a instalației de tratare, va trebui

respectată pe întreaga durată de desfășurare a activității (fără excepții) și va include criterii de

acceptare a deșeurilor C&D inerte în vederea procesării.

Criteriile minime de acceptare a deșeurilor C&D inerte în vederea procesării sunt:

(1) Deșeurile acceptate în vederea tratării/procesării

o Numai deșeuri C&D inerte din clasa 17 01 (sunt excluse din procedură cele periculoase) vor

fi acceptate în vederea tratării/procesării, acestea fiind clasificate astfel:

17 01 01 beton

17 01 02 cărămizi;

17 01 03 ţigle şi materiale ceramice;

17 01 07 amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice, altele decât cele

specificate la 17 01 06.

(2) Procedura de acceptare

o Inspecție vizuală atât la intrarea autovehiculului/autocamionului pe amplasamentul unde

se tratează/procesează deșeurile C&D inerte, cât și la descărcare;

o Procedura de refuzare a deșeurilor neconforme.

(3) Originea/sursa deșeurilor

o Documentarea și păstrarea unei evidențe a originii/sursei deșeurilor pe o perioadă de

minim 3 ani.

Orice transport de deșeuri se desfășoară cu respectarea H.G. 1061/2008 privind transportul

deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României, care stabilește condițiile și

procedurile ce trebuie urmate pentru a putea efectua transferuri de deșeuri către sau pe

teritoriul României.


60

o Clasificarea originii/sursei deșeurilor C&D

Originea/sursa deșeurilor poate oferi atât indicații cu privire la compoziția deșeurilor C&D

inerte, cât și la gradul de risc de contaminare cu substanțe periculoase sau cu privire la

procentul de deșeuri nepericuloase prezente în deșeurile C&D inerte.

În evidențele producătorului, originea/sursa deșeurilor va fi clasificată în următoarele tipuri

(în funcție de această clasificare deșeurile C&D pot sau nu pot fi acceptate în vederea

tratării, în unele situații fiind nevoie de o testare suplimentară pentru a confirma că acestea

sunt inerte):

(a) deșeuri C&D inerte provenite din demolări unde s-a realizat o separare a deșeurilor

periculoase și nepericuloase când acestea erau încă integrate în clădire/structură

(demolare selectivă) și care provin din clădiri/structuri care, dacă a fost cazul, au fost

supuse unor procese de depoluare, anterior demarării lucrărilor de demolare;

Elementele care pot garanta că demolarea selectivă a fost executată conform cu bunele

practici în domeniu sunt: (I) operatorul care a executat lucrarea respectivă are

implementat un sistem de asigurare a calității cu privire la lucrările de demolare,

certificat de un organism acreditat și (II) existența unui audit/ expertiză a

clădirii/structurii înainte de începerea lucrărilor de demolare.

Deșeurile C&D inerte încadrate la această categorie pot fi acceptate în vederea

procesării numai pe baza unei inspecții vizuale, în acord cu procedura de acceptare de la

pct. 5.1 (2)

Deșeurile C&D inerte obținute în urma unui proces de demolare selectivă vor fi de o

calitate mai ridicată și au un risc mult mai scăzut de a fi contaminate cu substanțe

periculoase, ceea ce reprezintă o premisă pentru obținerea unor agregate de calitate

ridicată. De asemenea demolarea selectivă este o metodă mult mai eficienă de a separa

deșeurile, în acest caz, direct la sursă.

(b) deșeuri C&D inerte provenite din demolări unde nu s-a realizat o separare a deșeurilor

periculoase și nepericuloase când acestea erau încă integrate în clădire/structură

(demolare clasică) și care provin din clădiri/structuri care, dacă a fost cazul, au fost

supuse unor procese de depoluare, anterior demarării lucrărilor de demolare;

Deșeurile C&D inerte încadrate la această categorie pot fi acceptate în vederea

procesării numai pe baza unei analize realizată conform cerințelor și condițiilor de

acceptare a deșeurilor C&D inerte la depozitele de deșeuri inerte așa cum sunt stabilite

în O.M. nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare


61

de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista natională de deșeuri acceptate în fiecare

clasă de depozit de deșeuri14

(c) deșeuri C&D din clasa 17 01 provenite din clădiri/structuri poluate (de ex. hale utilizate

la depozitarea produselor petroliere) și care nu au fost depoluate înainte de începerea

lucrărilor de demolare.

Deșeurile încadrate la această categorie nu vor fi acceptate la procesare în vederea

obținerii de agregate pentru care este solicitată încetarea statutului de deșeu. Această

restricție este o consecință a posibilității ridicate de prezență a unor substanțe

periculoase în agregatele procesate, care ar putea fi eliberate în mediul înconjurător (în

mod special prin levigare) în faza de utilizare a acestor materiale.

(d) deșeuri C&D inerte al căror mod de generare este incert.

Similar pct. (3) (b): deșeurile C&D inerte încadrate la această categorie pot fi acceptate

în vederea procesării numai pe baza unei analize realizată conform cerințelor și

condițiilor de acceptare a deșeurilor C&D inerte la depozitele de deșeuri inerte așa cum

sunt stabilite în O.M. nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și

procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista natională de

deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri

În Tabel 7-2 din Anexa 4 este redată lista indicativă, neexhaustivă, a principalelor

Laboratoare din România capabile să realizeze determinări pe eluate deşeuri, ape de

suprafaţă, ape subterane și ape uzate, precum și să realizeze testele specificate în O.M.

nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de

acceptare a deșeurilor la depozitare și lista natională de deșeuri acceptate în fiecare

clasă de depozit de deșeuri.

(4) Cantitatea recepționată și cantitatea procesată

o Obligația decurge și din aplicarea legislației privind deșeurile, respectiv de a ține evidența

deșeurilor și de a o transmite autorităților de mediu (cf. Legii nr. 211/2011 privind regimul

deșeurilor).

5.2 Cerințe privind procesele și tehnicile de tratare

Cerințele minime privind procesele și tehnicile de tratare sunt:

(1) Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, fezabile economic și acceptate ca bună practică în

domeniul prelucrării/tratării deșeurilor și producerii de agregate naturale sau reciclate, care să

permită atingerea performanțelor calitative și specificațiilor tehnice necesare utilizării

previzionate a agregatelor rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte.

14

Testarea este importantă și trebuie să fie obligatorie în cadrul procedurii


62

(2) Procesele și tehnicile aplicate trebuie să răspundă cerințelor de prelucrare/tratare a deșeurilor

C&D inerte și să fie adecvate scopului propus, luând în considerare compoziția și caracteristicile

materialelor de intrare (deșeuri C&D inerte);

(3) Procesele și tehnicile aplicate în tratarea deșeurilor C&D inerte trebuie să fie guvernate de un

sistem de asigurare a calității, respectiv un sistem de control al producției de agregate, ale cărui

cerințe sunt detaliate în capitolul 5.4 Cerințe privind asigurarea calității.

(4) Procesele și tehnicile aplicate trebuie să asigure eliminarea materialelor nedorite din deșeurile

C&D inerte (de ex. alte deșeuri deșeuri periculoase sau nepericuloase) fie înainte de tratarea

acestora (de ex. îndepărtarea altor deșeuri din deșeurile C&D inerte înainte de concasare), fie

în cadrul tratării acestora (de ex. separarea fracției feroase în cadrul procesului de concasare

prin separare magnetică sau separarea pământului din cadrul deșeurilor concasate în cadrul

procesului de sortare).

Cea mai răspândită metodă de tratare a deșeurilor C&D inerte în România în vederea obținerii de

agregate este, în linii mari, concasarea, urmată de sortarea pe fracții granulometrice a materialelor

rezultate.

5.3 Cerințe privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării

Cerințe tehnice privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării

(1) Producătorul trebuie să se asigure că, la momentul producerii, agregatele rezultate din tratarea

deșeurilor C&D inerte, pentru care se dorește încetarea statutului de deșeu, respectă

standardele și normele, europene sau naționale, aplicabile agregatelor, precum și orice alte

cerințe tehnice existente pentru utilizarea prevăzută.

În Tabel 7-1 din Anexa 4 este redată lista indicativă, neexhaustivă, a principalelor standarde în

vigoare la data elaborării prezentei Metodologii cu privire la caracteristicile, metodele de

determinare a proprietăților, producerea și utilizarea agregatelor, inclusiv a agregatelor

reciclate.

Producătorii de agregate rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte trebuie să țină cont de

faptul că standardele privind producerea și utilizarea agregatelor sunt în continuă dezvoltare și

trebuie să se asigure întotdeauna că lucrează cu standarde actualizate și în vigoare.

(2) Agregatele rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte pentru care se intenționează încetarea

statutului de deșeu și pentru care nu există standarde sau norme, europene sau naționale,

pentru utilizarea prevăzută, își pot înceta statutul de deșeu printr-o procedură specială care

presupune parcurgerea următoarelor etape:


63

(a) Notificarea autorității responsabile cu protecția mediului (APM) și solicitarea acceptului de

încetare a statutului de deșeu prin întocmirea unei documentații detaliate cu privire la

justificarea unei astfel de solicitări.15

Documentația depusă va cuprinde și măsurile adoptate în vederea garantării unei utilizări

sigure din punctul de vedere al protecției mediului și sănătății populației.

De asemenea, în vederea încetării statutului de deșeu, agregatele respective trebuie să fie

testate din punct de vedere al levigării și să respecte cerințele și condițiile de acceptare a

deșeurilor C&D inerte la depozitele de deșeuri inerte așa cum sunt stabilite în O.M. nr.

95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a

deșeurilor la depozitare și lista natională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de

deșeuri.

(b) Decizia autorității responsabile cu protecția mediului, pe baza documentației depusă de

solicitant și a unei evaluări de la caz la caz.

Până la obținerea acordului autorității responsabile cu protecția mediului, agregatele rezultate

din tratarea deșeurilor C&D inerte își vor păstra statutul de deșeu și vor rămâne sub incidența

legislației deșeurilor.

Încetarea statutului de deșeu va avea loc doar în condiția respectării tuturor celorlalte condiții

prevăzute în prezenta Metodologie.

(3) Standardul european EN 13242 Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru

utilizare în inginerie civilă și în construcții de drumuri stabilește proprietățile agregatelor

obținute prin prelucrarea materialelor naturale, artificiale sau reciclate, pentru materiale

legate și nelegate hidraulic pentru lucrări de inginerie civilă sau construcții de drumuri. Acest

standard servește de asemenea la evaluarea conformității agregatelor și precizează că:

“Este necesar ca agregatele utilizate în construcții să respecte toate cerințele prezentului

standard european. Pe lângă agregate naturale și artificiale obișnuite și tradiționale, mandatul

M/125 “Agregate” tratează agregatele reciclate și unele materiale din surse noi sau mai puțin

obișnuite. Agregatele reciclate sunt incluse în standarde și sunt într-un stadiu avansat de

elaborare metode noi de încercare pentru aceste agregate. Totuși, pentru materialele

nefamiliare din surse secundare, au fost începute recent lucrari de standardizare si este nevoie

de mai mult timp pentru a defini clar originea și caracteristicile acestor materiale. La intervale

de timp, aceste materiale mai puțin cunoscute, dacă sunt introduse pe piață ca agregate,

trebuie să respecte prezentul standard precum și reglementările naționale referitoare la

15

În practica curentă, prin documentația tehnică depusă în vederea obținerii Acordului de Mediu, pentru majoritatea proiectelor supuse avizării, este solicitat dreptul de a utiliza (valorifica) deșeurile inerte C&D în alte scopuri, inclusiv dincolo de limitele amplasamentului. Prezenta metodologie introduce ca element de noutate obligația notificării autorității de mediu (APM și ANAR – prin Avizul de gospodărire a apelor) asupra condițiilor de utilizare a agregatelor secundare / reciclate, la locul de utilizare / punere în operă. Practic, nu este necesară o nouă procedură de notificare ci doar evidențierea condițiilor de utilizare.


64

substanțele periculoase (a se vedea anexa ZA a acestui standard) funcție de utilizarea lor

prevăzută. Caracteristicile și cerințele suplimentare pot fi stabilite de la caz la caz, în funcție de

experiența obținută prin utilizarea produsului și definite în contractele specifice.”

(4) Standardul european EN 13242 Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru

utilizare în inginerie civilă și în construcții de drumuri precizează că procentul de materiale

nedorite din agregatele reciclate (de ex. deșeuri nepericuloase - cauciuc, plastic, gips, etc.)

trebuie să fie de maxim 1% din masa agregatelor reciclate.

(5) Proprietățile agregatelor ușoare sunt stabilite în standardul EN 13055-2.

(6) Agregatele rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte pentru care se dorește încetarea

statutului de deșeu trebuie să fie suficient calitative astfel încât să nu mai fie necesară aplicarea

unor procese suplimentare de prelucrare (de ex: mecanică, termică, chimică, etc.) pentru a

putea fi utilizate în scopul previzionat.

Cerințe de mediu privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării

(1) Utilizarea agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte nu va produce efecte

nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

Această cerință poate fi realizată prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

controlul strict al materialelor de intrate (deșeuri C&D inerte acceptate în vederea

procesării/tratării), în acord cu capitolul 5.1 Cerințe și condiții privind acceptarea în vederea

tratării;

producerea agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte în acord cu

standardele, normele și legislația care reglementează utilizarea previzionată a agregatelor și

care prevede cerințe specifice cu privire la protecția mediului (vezi capitolul 5.3 Cerințe

privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării, subcapitolul “Cerințe tehnice”);

producerea agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte în cadrul unui

proces guvernat de un sistem de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei și

calității produselor (vezi capitolul 5.4 Cerințe privind asigurarea calității).

notarea, descrierea, marcarea și etichetarea corespunzătoare a agregatelor rezultate în

urma tratării deșeurilor C&D inerte care și-au încetat statutul de deșeu și care trebuie să

respecte cerințele aplicabile materialelor de construcții (conform capitolului 5.4 Cerințe

privind asigurarea calității, subcapitolele “Notare și descriere” și “Marcare și etichetare”)

De asemenea pentru fiecare tip de agregat produs va fi indicat în documentația specifică

domeniul de utilizare / utilizarea prevăzută și, dacă este cazul, restricțiile de utilizare

(conform capitolului 5.5 Aplicarea criteriilor de încetare a statutului de deșeu, subcapitolul

“Domenii de utilizare”).


65

(2) Utilizarea agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte nu va produce efecte

negative mai mari asupra mediului sau a sănătății populației decât în cazul în care nu și-ar fi

încetat statutul de deșeu, rămânând astfel sub controlul strict impus de legislația din domeniul

deșeurilor.

Producătorul este responsabil pentru justificarea modului de îndeplinre al acestei cerințe.

5.4 Cerințe privind asigurarea calității

Controlul materialelor de intrare

Controlul materialelor de intrare (deșeuri C&D inerte din clasa 17 01) se va realiza conform

cerințelor din capitolul 5.1 Cerințe și condiții privind acceptarea în vederea tratării.

Încercările de tip inițiale

Încercările de tip inițiale relevante pentru utilizarea prevăzută, trebuie realizate pentru verificarea

conformității cu cerințele specifice în situația în care este utilizată o nouă sursă de deșeuri C&D sau

dacă există o modificare majoră în natura deșeurilor C&D acceptate în vederea tratării. Aceasta

trebuie să includă identificarea oricăror componente la care există probabilitatea să elibereze

substanțe periculoase.

În lipsa altui standard care să reglementeze utilizarea previzionată a agregatelor rezultate din

tratarea deșeurilor C&D inerte se vor utiliza prevederile standardului EN 13242 Agregate din

materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în inginerie civilă și în construcții de

drumuri, secțiunea “Evaluarea conformitatii - încercări de tip inițiale”.

Sistem de control al producției de agregate

Producătorul trebuie să implementeze un sistem de control al producției de agregate al cărui scop

este de a asigura că, în cadrul procesului de producție, este implementat un sistem de evaluare şi

de verificare a constanţei performanţei și calității produselor (agregate rezultate din tratarea

deșeurilor C&D inerte) și că agregatele produse respectă standardele, normele și cerințele tehnice,

precum și legislația relevantă pentru utilizarea previzionată.

Sistemul de control al producției de agregate (sistem de evaluare şi de verificare a constanţei

performanţei) trebuie să respecte, în lipsa altui standard care să reglementeze utilizarea

previzionată a agregatelor rezultate din tratarea deșeurilor C&D inerte, cerințele minime

specificate în Anexa C din standardul EN 13242 Agregate din materiale nelegate sau legate

hidraulic pentru utilizare în inginerie civilă și în construcții de drumuri.

Sistemul de control al producției de agregate trebuie să fie validat și monitorizat de către unul din

Organismele de Acreditare recunoscute în România. De asemenea, agregatele rezultate din

tratarea deșeurilor C&D inerte pentru care se dorește încetarea statutului de deșeu trebuie să fie


66

testate și verificate periodic (din punct de vedere a performanțelor declarate de către producător)

de către laboratoare acreditate.

Dat fiind faptul că forma de control aplicată oricărui agregat depinde de utilizarea sa planificată și

de reglementările (standardele) referitoare la acea utilizare, înainte de începerea producției,

producătorul va identifica tipul de utilizare viitoare (previzionată) a agregatelor rezultate din

tratarea deșeurilor C&D inerte precum și orice standarde, normative și cerințe tehnice și de mediu

aplicabile.

Sistemul de control al producției de agregate trebuie să abordeze minim următoarele:

(1) Organizare

Responsabilitate și autoritate

Reprezentantul managementului pentru controlul producției în fabrică

Analiză managerială

(2) Proceduri de control

Manual de control

Controlul documentelor și datelor

Servicii de subcontractare (dacă este cazul)

Identificarea materiilor prime (pentru agregatele reciclate trebuie documentat controlul

la intrarea pe amplasament a deșeurilor C&D inerte)

(3) Controlul producției

(4) Controale, testare și încercări

Echipament

Frecvența și localizarea controalelor, eșantionării și încercărilor

(5) Înregistrări

(6) Controlul producției neconforme

(7) Manipulare, depozitare și condiționare în zona de producție

(8) Transport și, dacă este cazul, ambalare

(9) Formarea personalului

În tabelul C.1 din Anexa C din standardul EN 13242 sunt precizate frecvențele minime ale

încercărilor pentru determinarea proprietăților generale, iar în tabelul C.2 sunt precizate

frecvențele minime ale încercărilor pentru determinarea proprietăților agregatelor provenite din

surse speciale.

Sistemul de control al producției de agregate trebuie să garanteze îndepărtarea substanțelor

periculoase și a materialelor nedorite (maxim 1% din masa agregatelor reciclate) din produsul finit,

astfel încât agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D și care și-au încetat statutul de

deșeu să respecte, în lipsa unor specificații similare prevăzute în standardele care reglementează

utilizarea previzionată a agregatelor, minim cerințele și condițiile de acceptare a deșeurilor C&D

inerte la depozitele de deșeuri inerte așa cum sunt stabilite în O.M. nr. 95/2005 privind stabilirea


67

criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista

națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri.

Instruirea personalului

Personalul va trebui instruit cel puțin cu privire la:

cerințele și condițiile privind acceptarea în vederea tratării deșeurilor C&D inerte;

sistemul de control al producției de agregate, inclusiv metode de eșantionare, control și

testare;

controlul producției neconforme.

Notare și descriere

Notarea și descrierea materialelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D și care și-au încetat

statutul de deșeu trebuie să fie conform cerințelor standardului EN 13242 (de ex. sursa și

producătorul, tipul agregatului, categoria componentului în acord cu categoriile de conținuturi ale

componentelor agregatelor grosiere reciclate, clasa de granulozitate, alte informații suplimentare

necesare identificării agregatului).

Marcare și etichetare

Marcarea și etichetarea se vor face în accord cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor

condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei

89/106/CEE a Consiliului și, dacă este cazul, cu standardul EN 13242.

5.5 Aplicarea criteriilor de încetare a statutului de deșeu

Îndeplinirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu în cazul agregatelor rezultate în urma

tratării deșeurilor C&D inerte din clasa 17 01, care fac obiectul prezentei Metodologii (conform

capitolului 2), este considerată suficientă pentru a asigura respectarea Directivei deșeurilor precum

și pentru a asigura utilizarea în condiții de siguranță a acestor materiale din punct de vedere al

protecției mediului. Neîndeplinirea acestor criterii impune aplicarea legislației specifice din

domeniul deșeurilor (gestionare, transport, stocare, eliminare, etc.) al cărei scop principal este

protecția mediului înconjurător și a sănătății umane.

Din momentul încetării statutului de deșeu, agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D

inerte nu li se va mai aplica legislația specifică domeniului deșeurilor, ci cea specifică materialelor

de construcții.

Agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte își vor înceta statutul de deșeu în

următoarele condiții (cumulative):

respectă cerințele impuse de standardele/normele existente care reglementează

caracteristicile agregatelor respective pentru utilizarea prevăzută;


68

agregatele sunt produse cu respectarea cerințelor din prezenta Metodologie privind

controlul calității și producției, inclusiv controlul calității materiilor prime (deșeuri C&D

inerte) ce urmează a fi procesate/tratate;

nu este necesară aplicarea unor procese suplimentare de prelucrare mecanică, termică sau

chimică pentru a putea utiliza agregatele respective în scopul prevăzut;

respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate

pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE

a Consiliului.

Responsabilitatea producătorului16

(1) În vederea încetării statutului de deșeu, producătorul trebuie să demonstreze conformarea cu

cerințele impuse în prezenta Metodologie.

(2) Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că agregatele care

provin din tratarea deșeurilor C&D inerte și care și-au încetat statutul de deșeu respectă

standardele, normele și legislația aplicabilă agregatelor pentru utilizarea previzionată (vezi

capitolul 5.3 Cerințe privind calitatea materialelor rezultate în urma tratării) și că acestea sunt

produse în cadrul unui proces guvernat de un sistem de evaluare şi de verificare a constanţei

performanţei și calității produselor (vezi capitolul 5.4 Cerințe privind asigurarea calității)

(3) Dat fiind faptul că sunt utilizate deșeuri, producătorul are obligația (ce decurge din aplicarea

legislației privind deșeurile) de a ține evidența deșeurilor C&D recepționate în vederea

prelucrării.

În plus, producătorul va avea obligația de a ține evidența, pe o perioadă de minim 3 ani, a

agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte pentru care a încetat statutul de

deșeu și de a o transmite autorităților anual. Această cerință vine în completarea cerinței de a

raporta cantitățile de deșeuri gestionate ce decurge din aplicarea Legii 211/2011 privind

regimul deșeurilor. Informația minimă va cuprinde:

tipul de agregate produse și tipul de utilizare prevăzută;

evidența loturilor de agregate produse (data, cantitatea, sursa deșeurilor C&D pentru

fiecare lot produs);

cantităţile de agregate produse (separat pentru fiecare tip de utilizare);

standardele/normele care reglementează caracteristicile agregatelor respective pentru

utilizarea prevăzută;

evidența agregatelor comercializate (data, cantitatea, tipul agregatelor vândute și

denumirea clientului).

16

“producător” este folosit cu semnificația de operator economic care procesează deșeurile inerte din C&D în vederea obținerii de agregate minerale


69

(4) Aplicarea și îndeplinirea criteriilor de încetare a statutului de viață nu va exonera producătorul

de obligația de a obține autorizațiile/acordurile/avizele sau alte aprobări specificate în legislația

privind deșeurile sau în cea conexă.

Activitatea de tratare a deșeurilor C&D (de ex: concasare, sortare), chiar și în cazul desfășurării

acesteia pe amplasamentul șantierului pe care sunt generate deșeurile C&D, necesită

autorizare prealabilă din partea autorităților de mediu (APM).

(5) În cazul în care agregatele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte nu îndeplinesc

cerințele stabilite de standardele/normele existente care reglementează caracteristicile

agregatelor respective pentru utilizarea prevăzută, acestea nu își încetează statutul de deșeu și

rămân în continuare sub incidența legislației specifice domeniului deșeurilor, producătorul fiind

responsabil pentru aplicarea măsurilor legislative care îl privesc.

Domenii de utilizare

(1) Materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte, care îndeplinesc criteriile de

încetare a statutului de deșeu stabilite în cadrul acestei Metodologii, pot fi utilizate atât sub

formă nelegată (ex. lucrări de umplere sau aducere la cotă a terenurilor, balastarea drumurilor,

etc.), cât și sub formă legată (ex. beton, asfalt, etc.) dar numai în scopul în care au fost

produse.

(2) Stabilirea domeniului de utilizare, cu restricții

Producătorul, la stabilirea domeniului de utilizare a agregatelor rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte și care și-au încetat statutul de deșeu, trebuie să ia în considerare

posibilele efecte adverse asupra mediului și sănătății populației datorate interacției agregatelor

respective cu factorii de mediu în perioada de utilizare. În plus, la stabilirea domeniului de

utilizare, producătorul va ține cont de principiul precauției.

O atenție sporită va fi acordată situațiilor în care, datorită tipului de utilizare a agregatelor

reciclate, acestea vor fi în contact prelungit cu apa existând astfel riscul eliberării în mediul

înconjurător a unor substanțe periculoase sau care pot avea impact asupra mediului (prin

levigare). Acest risc există în mod special în cazul agregatelor rezultate din tratarea deșeurilor

C&D inerte provenite din demolări clasice, unde nu s-a realizat o separare a deșeurilor

periculoase și nepericuloase când acestea erau încă integrate în clădire/structură. Riscul

eliberării în mediul înconjurător a unor substanțe periculoase este chiar și mai mare dacă

clădirile/structurile respective au necesitat efectuarea de lucrări de depoluare. De asemmenea,

chiar dacă standardul EN 13242 limitează conținutul de materiale nedorite (deșeuri

nepericuloase) la maxim 1% din masa agregatelor reciclate, în acest 1% pot fi prezente

materiale, cum ar fi gipsul, care pot avea impact asupra mediului înconjurător chiar dacă

aceeste materiale nu sunt considerate deșeuri periculoase.


70

În situația identificării unei astfel de posibilități, producătorul va specifica (pentru fiecare lot de

agregate produse) restricțiile de utilizare a agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D

inerte și care și-au încetat statutul de deșeu. Renunțarea la specificarea restricțiilor de utilizare

se poate face în condițiile efectuării testelor de levigare și respectării cerințelor și condițiilor de

acceptare a deșeurilor C&D inerte la depozitele de deșeuri inerte așa cum sunt stabilite în O.M.

nr. 95/2005.

Cu scop informativ sunt redate mai jos măsurile de precauție sau bună practică privind

restricțiile de utilizare a agregatelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte și care și-au

încetat statutul de deșeu, ce prezintă un risc sporit de levigare cu substanțe periculoase sau

care pot avea impact asupra mediului:

Restricționarea utilizării agregatelor în zone în care pânza freatică este la mai puțin de 1

m adâncime;

Restricționarea utilizării agregatelor în lucrări neacoperite;

Restricționarea utilizării agregatelor în lucrări amplasate la mai puțin de 50 m de sursele

de apă (râuri, lacuri, etc.).

(3) Utilizatorii de agregate care provin din tratarea deșeurilor C&D inerte și care și-au încetat

statutul de deșeu trebuie să țină cont de specificațiile producătorului și de orice potențial

impact asupra mediului generat de utilizarea neconformă a acestora.

Redobândirea statutului de deșeu

Agregatele provenite din tratarea deșeurilor C&D inerte pentru care a încetat statutul de deșeu vor

redeveni deșeuri (reintrând astfel sub incidența legislației privind deșeurile) în situația în care au

fost stocate/depozitate pe o perioadă mai mai mare de trei ani, fără a exista intenția clară de a le

utiliza sau reintroduce în circuitul economic.

5.6 Dispoziții finale

(1) Este posibil ca, în urma unei perioade de probă, în care va fi monitorizat de către autoritățile cu

responsabilități în domeniul gestionării deșeurilor, modul de implementare și aplicare a

criteriilor privind încetarea statutului de deșeu pentru agregatele rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte, să fie actualizată prezenta Metodologie.

(2) În vederea dezvoltării sectorului de procesare și valorificare a deșeurilor și creșterii fezabilității

economice a acestuia este posibil ca, în urma unor analize și studii, să se stabilească criterii de

încetare a statutului de deșeu și pentru alte categorii de deșeuri inerte, apropiate ca specific

sau care, la o primă vedere, pot fi procesate în mod similar sau odată cu cele care fac obiectul

prezentei Metodologii. Categoriile de deșeuri vizate sunt prezentate în Tabel 5-1.


71

Tabel 5-1. Categorii de deșeuri inerte, apropiate ca specific sau care pot fi procesate în mod

similar sau odată cu cele care fac obiectul prezentei Metodologii, pentru care există posibilitatea

stabilirii în viitor de criterii EoW

Categorie Subcategorie Cod deșeu

01 DEŞEURI REZULTATE DE LA

EXPLOATAREA MINIERĂ ŞI A

CARIERELOR ŞI DE LA

TRATAREA FIZICĂ ŞI CHIMICĂ

A MINERALELOR

01 04 deşeuri de la procesarea

fizică şi chimică a minereurilor

nemetalifere

01 04 08 deşeuri de pietriş şi

spărturi de piatră, altele decât

cele specificate la 01 04 07

01 04 09 deşeuri de nisip şi

argilă

10 DEŞEURI DIN PROCESELE

TERMICE

10 11 deşeuri de la producerea

sticlei şi a produselor din sticlă

10 11 03 deşeuri din fibre de

sticlă

15 DEŞEURI DE AMBALAJE;

MATERIALE ABSORBANTE,

MATERIALE DE LUSTRUIRE,

FILTRANTE ŞI ÎMBRĂCĂMINTE

DE PROTECŢIE, NESPECIFICATE

ÎN ALTĂ PARTE

15 01 ambalaje (inclusiv

deşeurile de ambalaje

municipale colectate separat)

15 01 07 ambalaje de sticlă

17 DEŞEURI DIN CONSTRUCŢII

ŞI DEMOLĂRI (INCLUSIV

PĂMÂNT EXCAVAT DIN

AMPLASAMENTE

CONTAMINATE)

17 02 lemn, sticlă şi materiale

plastice

17 02 02 sticlă

17 03 amestecuri bituminoase,

gudron de huilă şi produse

gudronate

17 03 02 asfalturi, altele decât

cele specificate la 17 03 01

17 05 pământ (inclusiv excavat

din amplasamente

contaminate), pietre şi deşeuri

de la dragare

17 05 04 pământ şi pietre,

altele decât cele specificate la

17 05 03

17 05 06 deşeuri de la dragare,


17 05 05

17 05 08 resturi de balast,


17 05 07

17 09 alte deşeuri de la

construcţii şi demolări

17 09 04 amestecuri de

deşeuri de la construcţii şi

demolări, altele decât cele

specificate la 17 09 01, 17 09

02 şi 09 03

19 DEŞEURI DE LA INSTALAŢII 19 12 deşeuri de la tratarea 19 12 05 sticlă


72

Categorie Subcategorie Cod deșeu

DE TRATARE A REZIDUURILOR,

DE LA STAŢIILE DE EPURARE A

APELOR UZATE ŞI DE LA

TRATAREA APELOR PENTRU

ALIMENTARE CU APA ŞI UZ

INDUSTRIAL

mecanică a deşeurilor (de ex.

sortare, mărunţire,

compactare, granulare)

nespecificate în altă poziţie a

catalogului

19 12 09 minerale (de ex.:

nisip, pietre)

20 DEŞEURI MUNICIPALE ŞI

ASIMILABILE DIN COMERŢ,

INDUSTRIE, INSTITUŢII,

INCLUSIV FRACŢIUNI

COLECTATE SEPARAT

20 01 fracţiuni colectate

separat (cu excepţia 15 01)

20 01 02 sticlă

20 02 deşeuri din grădini şi

parcuri (incluzând deşeuri din

cimitire)

20 02 02 pământ şi pietre


73

6 Descrierea impactului

6.1 Impactul asupra mediului

Prezenta Metodologie specifică în ce condiții anumite categorii de deșeuri C&D încetează să mai fie

deșeuri și obțin statutul de “produse”, în condițiile asigurării unui înalt nivel de protecție a

mediului înconjurător, în paralel cu obținerea de beneficii economice și de mediu.

Adoptarea prezentei Metodologii va contribui la:

- protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului și asigurarea, într-o manieră coerentă și eficientă,

a unui înalt nivel de protecție a sănătății umane;

- diminuarea fenomenului de abandonare sau depozitare ilegală a deșeurilor C&D și, indirect, la:

o îmbunătăţirea aspectului peisagistic;

o remedierea/refacerea calităţii solului, subsolului, apelor subterane şi ecosistemelor

terestre şi acvatice afectate de poluare;

- reducerea volumului de deșeuri care ajunge la depozitul de deșeuri;

- diminuarea efectelor poluărilor datorate managementului necorespunzător al deșeurilor C&D;

- încurajarea și facilitarea valorificării și reciclării deșeurilor C&D inerte – clasa 17 01, contribuind

astfel atât la reducerea utilizării resurselor naturale (în special agregate naturale), cât şi la

reducerea cantităților de deşeuri C&D eliminate fie la depozitele conforme (cu impact direct

asupra conservării capacităților existente de depozitare), fie prin depozitare ilegală;

- reducerea impactului asupra mediului a producerii de materiale noi, prin substituirea acestora,

acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic și fezabil economic, cu agregate rezultate

din tratarea deșeurilor C&D inerte;

- un mai bun management al informației relevante.

Încurajarea reciclării prin adoptarea prezentei Metodologii, în paralel cu dispunerea unor măsuri

complementare (de ex. creșterea taxei de depozitare pentru deșeurile C&D, limitarea și taxarea

suplimentară a exploatării agregatelor naturale, etc.), are potențialul de a diminua fenomenele de

abandonare sau depozitare ilegală a deșeurilor C&D, fenomene ce sunt deja foarte răspândite în

România.

Producerea și utilizarea de agregate provenite din tratarea deșeurilor C&D prezintă o serie de

riscuri de mediu care necesită o evaluare în momentul când se pune problema încetării statutului

de deșeu a acestora. Riscurile poluării mediului apar:


74

- în momentul procesării agregatelor reciclate, prin producere de praf, consum de energie, emisii

de poluanți în atmosferă și apă;

- în momentul utilizării agregatelor reciclate, prin eliminarea unor substanțe toxice și periculoase

din agregate în mediu.

Criteriile propuse, pentru încetarea statutului de deșeu pentru agregatele provenite din tratarea

deșeurilor C&D, pot afecta doar indirect mediul, deoarece nu implică nici o schimbare a statutului

legal al materialului de intrare. Demolarea, colectarea, transportul și procesarea deșeurilor vor

continua să fie reglementate prin legislația specifică.

6.2 Impactul socio-economic

Prezenta Metodologie nu are, în mod direct, vreun impact social, însă adoptarea sa va contribui la:

- crearea unor noi locuri de muncă la nivel naţional, regional şi local, prin încurajarea înfiinţării

de noi facilități de tratare/valorificare/eliminare a deșeurilor C&D şi prin încurajarea dezvoltării

activităţilor specifice acestui domeniu;

- diminuarea dezechilibrelor existente în zonele defavorizate ca urmare a condiţiilor de mediu

precare generate de managementul necorespunzător al deșeurilor C&D;

- refacerea condițiilor optime de mediu, fiind astfel asigurată creşterea indicatorilor de sănătate

a populaţiei.

Îndeplinirea criteriilor de încetare a statutului de deșeu au un anumit cost pentru cel care le

tratează/reciclează/valorifică. În unele cazuri, criteriile care trebuie îndeplinite pentru încetarea

statutului de deșeu se adresează tipului de deșeu, testelor aferente și costurilor asociate asigurării

controlului calității. Criteriile de încetare a statutului de deșeu stabilesc că producția de agregate

provenite din tratarea deșeurilor C&D trebuie să fie acoperită de un sistem de asigurare a calității.

Costurile asociate cu procedurile administrative legate de statutul de deșeuri ar putea ajunge la 1%

din cifra de afaceri a sectorului de reciclare. Odată cu încetarea statutului de deșeu, costurile

asociate cu aceste sarcini vor fi reduse odată ce materialele reciclate vor îndeplini criteriile

asociate. Transportul și utilizarea materialului reciclat se va realiza ca pentru un produs, fără

controalele aferente transportului de deșeuri.

În cazul în care există sisteme de asigurare a calității, dar este necesară îmbunătățirea lor pentru a

îndeplini criteriile de încetare a statutului de deșeu, nu va apărea un impact economic pozitiv

semnificativ. Impactul economic trebuie să fie evaluat pe termen lung. Pe termen scurt, investițiile

aferente sunt importante, dar pe termen lung odată cu îmbunătățirea calității produsului și

acceptarea lui pe piața materialelor de construcții vor creștere și veniturile aferente.

Intrarea pe piață a materialelor rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte este astăzi

condiționată și/sau limitată de lipsa criteriilor de încetare a statutului de deșeu (criterii EoW),


75

această situație având potențialul de a fi rezolvată prin adoptarea prezentei Metodologii. În plus,

prin stabilirea și garantarea unor standarde de calitate a materialelor rezultate în urma tratării

deșeurilor C&D inerte (clasa 17 01) se urmărește și depășirea unor prejudecăți pe care le pot avea

utilizatorii/beneficiarii finali ai unor astfel de materiale. Astfel, o consecință directă a stabilirii de

criterii EoW este încurajarea creării și dezvoltării unei piețe pentru agregatele rezultate din

tratarea deșeurilor C&D inerte, cu beneficii economice și de mediu imediate.

Atunci când vor fi puse în aplicare criteriile de încetare a statutului de deșeu în țări cu rate mici de

reciclare, cum este și România, este de așteptat ca producția de acest tip de agregate să ia avânt.

În unele țări cu practici de reciclare bine stabilite, există solicitarea de utilizare de agregate

reciclate în mai multe tipuri de aplicații, pentru că piața este saturată cu tipuri de agregate de

calitate inferioară.

6.3 Impactul legislativ

Prezenta Metodologie este în conformitate cu prevederile Directivei Cadru privind Deșeurile

2008/98/EC, care introduce conceptul de încetare a statutului de deșeu (EoW), bazat pe seturi de

criterii ce trebuiesc îndeplinite astfel încât anumite fluxuri de deșeuri să înceteze a mai fi deșeuri.

Art. 6 (1) menționează că anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, în

momentul în care au trecut printr-o operațiune de valorificare, inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o

serie de criterii specifice care urmează să fie definite conform anumitor condiții. Art. 6 (4)

menționează că “în cazul în care nu există criterii stabilite la nivel comunitar în conformitate cu

procedura prevăzută la alineatele (1) și (2), statele membre pot decide de la caz la caz dacă un

anumit deșeu a încetat să e considerat ca atare, luând în considerare jurisprudența aplicabilă.

As el de decizii sunt no cate Comisiei în conformitate cu Direc va 98/34/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de

informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile

societății informaționale, atunci când directiva respectivă o impune”.

Directiva 2008/98/CE identifică deșeurile C&D ca o posibilă categorie de deșeuri pentru care ar

trebui să se elaboreze specificații și criterii care să determine momentul din care acestea încetează

să mai fie considerate deșeuri. Stabilirea de criterii de încetare a statutului de deșeu pentru

materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte – clasa 17 01 permite evitarea confuziei

cu privire la definiția deșeurilor și clarifică situația în care deșeurile C&D inerte – clasa 17 01 (care

au fost supuse anumitor procese de tratare și ulterior valorificate prin activități de umplere sau

aducere a terenurilor la cotă) încetează să mai fie deșeuri. Conform art. 6 din Directiva

2008/98/CE, transpusă în legislația română prin Legea nr. 211/2011, criteriile de încetare a

statutului de deșeu trebuie să ofere un nivel ridicat de protecție a mediului și un beneficiu

economic și de mediu.

Noua legislație stabilește o ierarhie a deșeurilor, respectiv o ordine de priorități pentru ceea ce

reprezintă în general cea mai bună opțiune din punct de vedere al protecției mediului, și anume:

prevenirea, reutilizarea, reciclarea sau alte operațiuni de recuperare și în ultimă instanță


76

depozitarea. Directiva 2008/98/CE, aplicabilă tuturor Statelor Membre, stabilește obiective clare în

ceea ce privește valorificarea și reciclarea deșeurilor C&D, respectiv “ținta de 70% valorificare”.

La momentul elaborării prezentei Metodologii, România nu are un cadru legal specific deşeurilor

C&D. Pachetul legislativ care reglementează domeniul gestionării deșeurilor este structurat în două

mari capitole, respectiv reglementările specifice cadrului general (privind necesitatea, obligațiile,

regulile privind performanța de mediu) și cele ale practicii propriu-zise (organizarea și finanțarea

serviciilor publice). Cele două zone de reglementare vin prima din sfera Ministerului Mediului, iar

cealaltă din zona de reglementare a serviciilor comunitare de utilități publice. O analiză detaliată a

actelor de reglementare importante, ce impun obligații și responsabilități cu privire la gestionarea

deșeurilor, inclusiv a deșeurilor C&D, este prezentată în capitolul 4 Informații privind deșeurile din

construcții și demolări, subcapitolul 4.5 Legislație relevantă.

În prezent, în România, în uma tratării unui deşeu rezultă de regulă tot un deşeu. Astfel,

materialele rezultate în urma tratării deșeurilor C&D inerte se lovesc în practică de o serie de

bariere administrative care împiedică astfel valorificarea acestora și, pe plan global, descurajează

practicile conforme de management al deșeurilor. Este important de precizat faptul că orice ieșire

de materiale concasate de pe amplasamentul șantierelor de construcții, în vederea valorificării pe

un alt amplasament, trebuie să îndeplinească toate cerințele legale aplicabile transportului de

deșeuri (HG 1061/2008) și evidenței deșeurilor (HG 856/2002).

De asemenea, în prezent, în România nu există un cadru de reglementare privind calitatea

materialelor rezultate în urma tratării deşeurilor C&D inerte, împiedicând utilizarea acestora în

diferite aplicaţii.

În vederea îndeplinirii cerinței din art. 6 (1), din Directiva 2008/98/CE, respectiv “(c) substanța sau

obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice și respectă legislația

și normele aplicabile produselor” și pentru a obține statutul de produse, materialele rezultate în

urma tratării (inclusiv reciclării) deșeurilor C&D vor trebui să îndeplinească și cerințele

Regulamentului (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea

produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, promulgat în

martie 2011 de Consiliul Uniunii Europene și care a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2013.

Prin adoptarea Metodologiei, valorificarea deșeurilor C&D va fi sprijinită prin crearea de securitate

juridică și a unui mediu concurențial echitabil, precum și prin înlăturarea barierelor administrative

inutile. Adoptarea prezentei Metodologii nu necesită înfiinţarea unor noi organisme sau extinderea

competenţelor instituţiilor existente.

Este important de precizat că, fără adoptarea cadrului legislativ național pentru gestionarea

deșeurilor din construcții si demolări, precum și a reglementării specifice pentru stabilirea

criteriilor de încetare a statutului de deșeu pentru deșeurile C&D inerte - clasa 17 01 este dificil să

se atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de

valorificare materială de minimum 70% din masa deșeurilor C&D nepericuloase. De asemenea,


77

implementarea cu succes a legislației naționale și comunitare va conduce la reducerea la minimum

a efectelor negative ale producerii și gestionării deșeurilor C&D asupra sănătății oamenilor și

asupra mediului.


78

7 Glosar și acronime

Glosar

criterii EoW criterii de încetare a statutului de deșeu deșeuri C&D deșeuri din construcții și demolări EoW încetarea statutului de deșeu (en. end-of-waste)

Acronime

AFM Administraţia Fondului de Mediu

ANAR Administraţia Naţională “Apele Române”

ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ANRSC Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice

ANRM Agenția Națională pentru Resurse Minerale

APL Autoritate Publică Locală

APM Agenţia pentru Protecţia Mediului

ARPM Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului

BAT Cele mai bune tehnici disponibile

BGS British Geological Survey

BREF Documente de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile

CAEN Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională

CBA / ACB Analiza Cost-Beneficiu

CED Catalogul European al Deșeurilor

CEE/EEC Comunitatea Economică Europeană

C&D Construcții și Demolări

DdP Declarație de Performanţă

EEA Agenţia Europeană de Mediu

GNM Garda Naţională de Mediu

H.G. Hotărâre de Guvern

IMM Întreprinderi Mici şi Mijlocii

INS Institutul Naţional de Statistică

IPTS Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective (en. Institute for Prospective

Technological Studies)

ISO Organizația Internațională de Standardizare (en. International Organization for

Standardization)

JRC Centrul Comun de Cercetare (en. Joint Research Centre)

MMSC Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

O.M. Ordin de Ministru

O.U.G. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului

ONG Organizaţie neguvernamentală


79

PLAM Plan Local de Acţiune pentru Mediu

PNAPM Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului

PND Planul Naţional de Dezvoltare

PNGD Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor

PRAM Plan Regional de Acţiune pentru Mediu

PRGD Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor

SCPA Sistem de control al producției de agregate

SNDD Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă

SNGD Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor

UAT Unitate Administrativ Teritorială

UE Uniunea Europeană

UEPG Asociația Europeană a Producătorilor de Agregate (fr. Union Européenne des

Producteurs de Granulats)

VLA Valori limită admisibile


A-1

A. ANEXA 1

Criterii de încetare a statutului de deșeu

- standarde aplicabile și laboratoare acreditate -


A-2

Tabel 7-1. Lista standardelor privind caracteristicile, metodele de determinare a proprietăților,

producerea și utilizarea agregatelor naturale, reciclate și/sau secundare

CARACTERISTICI AGREGATE

Standard Titlul Rezumat

Seria de standarde

SR EN 932

Încercări pentru determinarea

caracteristicilor generale ale

agregatelor.

SR EN 932-1:1998 Încercări pentru determinarea


agregatelor. Partea 1: Metode de

eşantionare

Standardul stabileşte metode de prelevare a

eşantioanelor de agregate, fie că provin de la livrări,

de la instalaţiile de preparare şi de tratare, inclusiv

din stocuri



agregatelor. Partea 2: Metode de

reducere a unui eşantion de

laborator

Standardul stabileste metodele pentru reducerea

esantioanelor de laborator ale agregatelor în probe

de încercat, atunci când masa probei este: - stabilita

prin limita sa inferioara; - stabilita printr-o toleranta

fata de masa necesara; - determinata cu exactitate

conform cerintelor metodei de încercat



agregatelor. Partea 3: Procedură şi

terminologie pentru descriere

petrografică simplificată

Standardul stabileste procedura de urmat pentru

examenul petrografic al agregatelor în scopul de a

stabili un nomenclator general. Standardul trateaza

numai agregatele de origine naturala

SR EN 932-

3:1998/C1:1999






-

SR EN 932-

3:1998/A1:2004

ver.eng.






Amendamentul modifică în Preambul: - În alineatul 2,

ultimul rând, se înlocuieşte iulie 1997 prin iunie 2004;

- În lista cu standarde, alineatul 3 se înlocuieşte: prEN

932 cu EN 932. În Cuprinsul standardului se

înlocuieşte prEN 932-2, prEN 932-2, prEN 932-1 şi pe

RN 932-6 prin EN 932-2, EN 932-5 respectiv EN 932-6.

De asemeni au fost efectuate modificări la capitolul 7

şi la anelele A (informativă) şi B (informativă)



agregatelor. Partea 5: Echipament

curent şi etalonare

Înlocuiește:

SR EN 932-5:2001 ver.eng. (Acest standard specifică

cerinţele generale ale echipamentului uzual,

procedurile de etalonare şi reactivii pentru încercările

asupra proprietăţilor agregatelor).

SR EN 932-6:2001

ver.eng.



agregatelor. Partea 6: Definirea

repetabilităţii şi a reproductibilităţii

Standardul prezinta definitiile repetabilitatii si

reproductibilitatii pentru cazul esantionarii si

încercarilor agregatelor

Seria de standarde

SR EN 933


caracteristicilor geometrice ale


A-3

agregatelor.

SR EN 933-1:2012

ver.eng.



agregatelor. Partea 1: Determinarea

granulozităţii - Analiza

granulometrică prin cernere

Înlocuiește:

SR EN 933-1:2002 (Standardul stabileste metoda prin

cernere pentru determinarea distributiei

dimensionale a agregatelor. Standardul se aplica

agregatelor indiferent de natura lor: artificiala sau

naturala ale caror dimensiuni nu depasesc 63 mm, cu

exceptia filerelor)



agregatelor. Partea 2: Analiza

granulometrică. Site de control,

dimensiuni nominale ale ochiurilor

Standardul stabileste dimensiunile nominale si forma

ochiurilor sitelor si ciururilor din tesatura metalica si

din tabla perforata folosita la încercarile agregatelor.

Se aplica agregatelor de origine naturala sau

artificiala inclusiv agregatelor usoare

SR EN 933-3:2012

ver.eng.




formei granulelor. Coeficient de

aplatizare

Înlocuiește:

SR EN 933-3:2002




formei particulelor. Coeficient de

formă

Acest standard stabileşte metoda de referinţă

utilizată la încercarea de tip iniţială sau în caz de

litigiu, pentru determinarea coeficientului de formă

al agregatelor grosiere




procentului de suprafeţe concasate

şi sfărâmate din agregate grosiere

Acest standard stabileşte metoda de determinare a

procentului de granule cu suprafeţe concasate şi

sfărâmate dintr-un eşantion de agregate naturale

grosiere. El este aplicabil pietrişului sau agregatelor

mixte care conţin pietriş. Metoda de încercare

specificată în această parte standardului este

aplicabilă fracţiunilor granulometrice ale agregatelor

di/Di în care Di <= 63 mm şi di >= 4 mm

SR EN 933-

5:2001/A1:2005




procentului de suprafeţe sparte în

agregate

Acest amendament aduce modificari capitolelor 1 si 3

din EN 933-5.



agregatelor. Partea 6: Evaluarea

caracteristicilor suprafeţei.

Coeficient de curgere a agregatelor

Standardul specifică metodele de determinare a

coeficientului de curgere a agregatelor fine şi

grosiere. El este aplicabil agregatelor grosiere cu

dimensiunea cuprinsă între 4 mm şi 20 mm şi

agregatelor fine cu dimensiunea până la 4 mm.

SR EN 933-

6:2002/AC:2004




caracteristicilor suprafeţei.

Coeficient de curgere a agregatelor

Acestă erată aduce modificări în anexa B a

standardului SR EN 933-6:2002.

SR EN 933-7:2001

ver.eng.




Standardul stabileste metoda de determinare a

continutului de elemente cochiliere din agregate


A-4

conţinutului de elemente cochiliere.

Procent de cochili în agregate

SR EN 933-8:2012

ver.eng.




părţilor fine. Determinarea

echivalentului de nisip

Înlocuiește:

SR EN 933-8:2001 ver.eng. (Acest standard stabileşte

o metodă pentru determinarea valorii echivalentului

de nisip a fracţiunii 0/2 mm din agregatele fine şi din

toate agregatele. Standardul se aplică agregatelor

naturale.)

SR EN 933-9+A1:2013

ver.eng.




părţilor fine. Încercare cu albastru

de metilen

Înlocuiește:

SR EN 933-9:2009 ver.eng. (Standardul descrie

metoda de referinţă utilizată pentru încercările de tip

iniţiale şi, în caz de litigiu, pentru determinarea valorii

de albastru de metilen pentru fracţiunea 0/2 mm de

agregate fine sau pentru toate agregatele (MB). De

asemenea este descrisă o metodă de referinţă pentru

determinarea valorii de albastru de metilen a

fracţiunii 0/0,125 mm, specificată în anexa A. Pentru

alte scopuri, în special pentru producţia în fabrică, se

pot utiliza şi alte metode sub rezerva unei corelări

corespunzătoare cu metoda de referinţă stabilită.)




părţilor fine. Determinarea

granulozităţii filerului (cernere în

curent de aer)

Standardul stabileşte metoda de referinţă utilizată la

încercarea de tip iniţială sau în caz de litigiu, pentru

determinarea granulozităţii particulelor de până la 2

mm din filerul natural sau artificial, prin cernere în

curent de aer. Pentru alte scopuri, în special pentru

controlul producţiei în fabrică pot fi utilizate şi alte

metode, cu condiţia ca să fie stabilită o corelaţie între

aceste metode şi metoda de referinţă.



agregatelor. Partea 11: Încercări

pentru clasificarea componentelor

agregatului grosier reciclat

Standardul descrie metoda de referinţă utilizată

pentru încercările de tip iniţiale şi, în caz de litigiu,

pentru determinarea valorii de albastru de metilen

pentru fracţiunea 0/2 mm de agregate fine sau

pentru toate agregatele (MB). De asemenea este

descrisă o metodă de referinţă pentru determinarea

valorii de albastru de metilen a fracţiunii 0/0,125 mm

(MB F), specificată în anexa A. Pentru alte scopuri, în

special pentru producţia în fabrică, se pot utiliza şi

alte metode sub rezerva unei corelări

corespunzătoare cu metoda de referinţă stabilită.

SR EN 933-

11:2009/AC:2010



agregatelor. Partea 11: Încercări

pentru clasificarea componentelor

agregatului grosier reciclat

Erata aduce modificări standardului SR EN 933-

11:2009.

Seria de standarde

SR EN 1097


caracteristicilor mecanice şi fizice

ale agregatelor.

SR EN 1097-1:2011

ver.eng.



Înlocuiește:

SR EN 1097-1:1998 (Standardul stabileste o metoda


A-5

ale agregatelor. Partea 1:

Determinarea rezistenţei la uzură

(micro-Deval)

pentru masurarea rezistentei la uzura a unui esantion

de agregat, în prezenta apei sau în stare uscata.

Standardul se aplica agregatelor naturale si artificiale

utilizate la cladiri si lucrari publice)

SR EN 1097-2:2010

ver.eng.



ale agregatelor. Partea 2: Metode

pentru determinarea rezistenţei la

sfărâmare

Înlocuiește:

SR EN 1097-2:2002 (Standardul stabilește metode

pentru determinarea rezistenței la sfărâmare a

agregatelor grosiere)



ale agregatelor. Partea 3: Metode

pentru determinarea masei

volumice în vrac şi a porozităţii

intergranulare

-

SR EN 1097-4:2008

ver.eng.




Determinarea porozităţii filerului

uscat compactat

Înlocuiește:

SR EN 1097-4:2001 ver.eng. (Standardul stabileste

metoda pentru determinarea porozitatii filerului

uscat din agregate)

SR EN 1097-5:2008

ver.eng.




Determinarea conţinutului de apă

prin uscare în etuvă ventilată

Înlocuiește:

SR EN 1097-5:2001 ver.eng. (Standardul stabileşte

metoda de determinare a conţinutului de apă din

agregate prin uscare în etuvă, a agregatelor)

SR EN 1097-6:2013

ver.eng.




Determinarea masei reale şi a

coeficientului de absorbţie a apei

Înlocuiește:

SR EN 1097-6:2002 (Standard înlocuit)

SR EN 1097-7:2008

ver.eng.




Determinarea masei volumice reale

a filerului. Metoda cu picnometru

Înlocuiește:

SR EN 1097-7:2001 ver.eng. (Standardul stabileşte

metoda cu picnometru pentru determinarea

densităţii reale a filerului)




Determinarea coeficientului de

şlefuire accelerată

Standardul descrie metoda de referinţă utilizată

pentru încercarea de tip şi în caz de divergenţă

pentru determinarea coeficientului de şlefuire

accelerată (CSA) a agregatului grosier utilizat la

acoperirea drumurilor. Pentru alte scopuri, în

particular pentru controlul producţiei în fabrică, pot fi

utilizate alte metode, cu condiţia să fie stabilită o

relaţie corespunzătoare cu metoda de referinţă.

SR EN 1097-9:2014

ver.eng.



ale agregatelor. Partea 9: Metodă

pentru determinarea rezistenţei la

uzură prin abraziune provocata de

pneuri cu crampoane. Încercarea

Înlocuiește:



A-6

scandinavă

SR EN 1097-10:2003

ver.eng.




Înălţimea de sucţiune a apei


înaltimii de suctiune a apei într-un agregat aflat în

contact direct cu o suprafata mare de apa

SR EN 1097-11:2013

ver.eng.




Determinarea compresibilităţii şi a

rezistenţei la compresiune triaxială

a granulelor uşoare

-

Seria de standarde

SR EN 1367


caracteristicile termice şi de

alterabilitate ale agregatelor.


caracteristicilor termice şi de

alterabilitate ale agregatelor. Partea

1: Determinarea rezistenţei la

îngheţ-dezgheţ

Acest standard specifică metoda de determinare care

furnizează informaţia privind modul în care se

comportă agregatele atunci când sunt supuse la o

acţiune ciclică de îngheţ-dezgheţ. Rezultatele

obţinute prin aplicarea metodei furnizează un mijloc

de evaluare a rezistenţei agregatelor la această formă

de alterare. Încercarea se aplică agregatelor cu

mărimea granulelor (clasa granulară) cuprinsă între 4

mm şi 63 mm.


caracteristicile termice şi de


2: Încercarea cu sulfat de magneziu

Prezentul standard descrie metoda de referinţă

utilizată pentru încercări de tip şi, în caz de litigiu,

pentru evaluarea comportamentului unui agregat

atunci când este supus unei acţiuni ciclice de imersie

în sulfat de magneziu urmată de uscarea în etuvă.

Atunci când sunt vizate şi alte obiective, în special

controlul fabricaţiei la uzinare, se pot utiliza şi alte

metode, cu condiţia unei corelări corespunzătoare cu

metoda de referinţă stabilită.




3: Încercarea prin fierbere a

bazalturilor supuse radiaţiei solare

-

SR EN 1367-

3:2002/AC:2004




3: Încercarea prin fierbere a

bazalturilor supuse radiaţiei solare

Prezenta erată reprezintă versiunea română a

textului în limba engleză a eratei EN 1097-

6:2000/AC:2002.

SR EN 1367-4:2008

ver.eng.




4: Determinarea contracţiei la

uscare

Înlocuiește:


SR EN 1367-5:2011

ver.eng.


proprietăţilor termice şi de

Înlocuiește:

SR EN 1367-5:2003 (Standardul stabileste metodele


A-7


5: Determinarea rezistenţei la şoc

termic

care permit determinarea rezistentei la soc termic a

agregatelor încalzite si uscate, utilizate pentru

producerea de mixturi asfaltice la cald)

SR EN 1367-6:2008

ver.eng.


proprietăţilor termice şi de


6: Determinarea rezistenţei la

îngheţ-dezgheţ în contact cu sarea

(NaCl)

-

Seria de standarde

SR EN 1744


proprietăţilor chimice ale

agregatelor.

SR EN 1744-

1+A1:2013 ver.eng.

Incercări pentru determinarea


agregatelor. Partea 1: Analiză

chimică

Înlocuiește:

SR EN 1744-1:2010 (Prezentul standard specifică

metodele de lucru pentru analiza chimică a

agregatelor. Acesta specifică metodele de lucru de

referinţă şi, în anumite cazuri, o metodă alternativă

care poate fi considerată că dă rezultate echivalente.

În lipsa unor indicaţii contrare, metodele de încercare

specificate în acest standard pot fi utilizate pentru

controlul producţiei în fabrică, pentru încercări de

audit sau încercări de tip. Acest standard descrie

metodele de referinţă utilizate pentru încercări de tip

şi încercări în caz de divergenţă (şi metodele

alternaţive) pentru analizele chimice ale agregatelor.

În scopul încercărilor de tip şi în scopul divergenţei, ar

trebui să se utilizeze numai metoda de referinţă.

Pentru alte scopuri, în particular pentru controlul

producţiei în fabrică, pot fi utilizate alte metode, cu

condiţia să fie stabilită o relaţie de lucru

corespunzătoare cu metoda de referinţă.)



agregatelor. Partea 3: Pregătirea

eluaţilor prin lixifierea agregatelor

Standardul stabileşte metode de preparare a

eluaţilor, prin lixifierea agregatelor, în vederea

analizării ulterioare a proprietăţilor fizice şi chimice

conform metodelor standardizate existente.

Standardul este aplicabil agregatelor cu granulaţie

mai mică de 32 mm, cu sau fără reducere

SR EN 1744-4:2006

ver.eng.




sensibilităţii la apă a filerelor pentru

amestecuri bituminoase

-

SR EN 1744-5:2007

ver.eng.




conţinutului de cloruri solubile în

acid

-

SR EN 1744-6:2007

ver.eng.



-


A-8


influenţei unui extras de agregat

reciclat asupra timpilor iniţiali de

priză a cimentului

SR EN 1744-7:2012

ver.eng.




pierderilor la foc a agregatelor de

incinerare de resturi menajere

-

SR EN 1744-8:2013

ver.eng.



agregatelor. Partea 8: Încercare de

numărare a particulelor metalice

din agregatele de incinerare de

resturi menajere

-

Seria de standarde

SR EN 13286

Amestecuri de agregate netratate şi

tratate cu lianţi hidraulici.

SR EN 13286-1:2004

ver.eng.


tratate cu lianţi hidraulici. Partea 1:

Metode de determinare în

laborator a masei volumice de

referinţă şi a conţinutului de apă.

Introducere şi cerinţe generale

Standardul stabileşte un anumit număr de metode de

determinare a raportului existent între conţinutul de

apă şi masa volumică a amestecurilor de agregate

netratate şi tratate cu lianţi hidraulici, în condiţii

stabilite de încercare. Rezultatele încercării

furnizează o estimare a masei volumice care poate fi

obţinută pe şantiere cu aceste materiale şi constituie

un parametru de referinţă pentru evaluarea masei

volumice a stratului după compactare

SR EN 13286-2:2011 Amestecuri de agregate netratate şi


Metode de încercare pentru

determinarea în laborator a masei

volumice de referinţă şi a

conţinutului de apă. Compactare

Proctor

Acest standard stabileşte metoda de încercare pentru

determinarea relaţiei dintre conţinutul de apă şi

masa volumică în stare uscată a amestecurilor

netratate sau tratate cu lianţi hidraulici, după

compactare în condiţii de încercare specificate,

utilizând compactarea Proctor. Această metodă

permite o estimare a masei volumice a amestecului

care se poate obţine pe şantiere şi furnizează un

parametru de referinţă pentru evaluarea masei

volumice a stratului de material compactat al

amestecului.

SR EN 13286-

2:2011/AC:2013



Metode de încercare pentru

determinarea în laborator a masei

volumice de referinţă şi a

conţinutului de apă. Compactare

Proctor

Această erată corectează paragraful B.5.4 din SR EN

13286-2:2011.

SR EN 13286-3:2004

ver.eng.



Metode de determinare în


referinţă şi a conţinutului de apă.

Standardul stabileşte o metodă pentru determinarea

în laborator a masei volumice în stare uscată, a

conţinutului de apă şi a dificultăţii de compactare a

unui amestec de agregate netratate sau a unui

amestec tratat cu lianţi hidraulici. Metoda se aplică


A-9

Vibrocompactare cu parametri

controlaţi

înainte de punerea acestora în operă

SR EN 13286-4:2004

ver.eng.



Metodă de determinare în


referinţă în stare uscată şi a

conţinutului de apă. Ciocan vibrator

Standardul stabileşte o metodă de determinare a

relaţiei între masa volumică aparentă în stare uscată

şi conţinutul de apă al unui amestec compactat cu

ciocanul vibrator

SR EN 13286-5:2004

ver.eng.



Metodă de determinare în

laborator a masei volumice

aparente de referinţă în stare

uscată şi a conţinutului de apă.

Masă vibratoare


masei volumice aparente maxime în stare uscată şi a

conţinutului de apă ale materialelor necoezive

compactate cu masa vibratoare. Metoda se aplică

amestecurilor de agregate utilizate la construcţia

drumurilor

SR EN 13286-7:2004

ver.eng.



Încercare triaxială la sarcină ciclică

pentru amestecuri de agregate

netratate

Standardul stabileşte metode de încercare pentru

determinarea comportării reversibile sau a

deformaţiilor permanente ale amestecurilor de

agregate netratate în condiţii care simulează

condiţiile reale şi starea de efort a acestor materiale

în straturile rutiere supuse traficului. Aceste metode

de încercare permit determinarea caracteristicilor

mecanice şi pot fi utilizate pentru clasificarea

materialelor conform performanţelor mecanice ale

acestora şi pentru calculul structurilor rutiere

SR EN 13286-40:2004

ver.eng.


tratate cu lianţi hidraulici. Partea

40: Metodă de încercare pentru

determinarea rezistenţei la

întindere directă a amestecurilor de

agregate tratate cu lianţi hidraulici


rezistenţei la întindere directă pe epruvete din

amestecuri de agregate tratate cu lianţi hidraulici.

Standardul se aplică epruvetelor din amestecuri de

agregate tratate cu lianţi hidraulici confecţionate

conform prEN 13286-52

SR EN 13286-41:2004

ver.eng.



41: Metodă de determinare a

rezistenţei la compresiune a

amestecurilor de agregate tratate

cu lianţi hidraulici

Standardul stabileşte o metodă de încercare pentru

determinarea rezistenţei la compresiune pe epruvete

din amestecuri de agregate tratate cu lianţi hidraulici.

Acest standard se aplică epruvetelor confecţionate în

laborator sau obţinute prin carotare

SR EN 13286-42:2004

ver.eng.




rezistenţei la întindere indirectă a



Standardul stabileşte o metodă de încercare pentru

determinarea rezistenţei la întindere indirectă pe

epruvete cilindrice din amestecuri de agregate

tratate cu lianţi hidraulici. Acest standard se aplică

epruvetelor confecţionate în laborator sau obţinute

prin carotare




modulului de elasticitate al



Acest standard stabileşte o metodă de încercare

pentru determinarea modulului de elasticitate al

amestecurilor tratate cu lianţi hidraulici. Modulul se

determină utilizând una din metodele: încercarea de

compresiune, încercarea de întindere directă sau

încercarea de întindere indirectă.


A-10

SR EN 13286-44:2004

ver.eng.



44: Metode de determinare a

coeficientului alfa al zgurii granulate

de furnal înalt


coeficientului alfa al zgurii granulate de la furnal înalt.

Acest standard se aplică zgurii topite de la furnal înalt

obţinută prin granulare sau paletizare

SR EN 13286-45:2004

ver.eng.




perioadei de lucrabilitate

Standardul stabileşte metodele de încercare pentru

determinarea perioadei de lucrabilitate a

amestecurilor de agregate tratate cu lianţi hidraulici.

Sunt descrise două metode: Compactarea întârziată

şi propagarea sonică

SR EN 13286-46:2004

ver.eng.



46: Metode de determinare a valorii

parametrului de umiditate


parametrului de umiditate al amestecurilor de

agregate. Acesta indica aptitudinea amestecului de a

fi raspândit, compact si de a putea sa suporte traficul

de santier. Standardul este aplicabil încercarilor pe

amestecuri preparate în laborator sau în centrale de

malaxare, precum si amestecurilor care mai lucreaza

în timpul compactarii

SR EN 13286-47:2012

ver.eng.



47: Metode de determinare a

indicelui de capacitate portantă

californian (CBR), a indicelui de

portanţă iniţială (IPI) şi a indicelui

de umflare liniară

Standardul stabileşte metoda de determinare în

laborator a indicelui de capacitate portantă

californian şi a indicelui de portanţă imediată. Când

se cere păstrarea epruvetelor imersate, acest

standard se referă de asemenea la determinarea

umflării pe verticală a epruvetelor înainte de

determinarea indicelui de capacitate portantă

californian


tratate cu lianţi hidraulici. Partea 48

: Metodă de încercare pentru

determinarea gradului de

răspândire

Prezentul standard stabileşte o metodă de încercare

a amestecurilor de agregate netratate sau tratate cu

lianţi hidraulici pentru determinarea masei volumice

de referinţă şi a conţinutului de apă, respectiv

metoda de compactare Proctor. Metoda se aplică

amestecurilor de agregate cu dimensiunea maximă a

granulei până la 63 mm şi cu un rest pe sita

superioară (D) de până la 25% din masa amestecului.

SR EN 13286-49:2004

ver.eng.



49: Încercarea accelerată la umflare

pentru pământuri tratate cu var

şi/sau cu liant hidraulic

Standardul stabileşte metoda de încercare accelerată

la umflare pentru pământuri tratate cu var şi/sau cu

liant hidraulic. Această încercare se aplică numai

amestecurilor care au suficiente particule fine sau

coeziune pentru a permite decofrarea epruvetelor

imediat după realizarea acestora, fără a le deteriora

SR EN 13286-50:2006 Amestecuri de agregate tratate şi

netratate cu lianţi hidraulici. Partea

50: Metoda de confecţionare prin

compactare cu un aparat Proctor

sau o masă vibratoare a epruvetelor

din agregate tratate cu lianţi

hidraulici

Prezentul standard stabileşte metoda pentru

confecţionarea epruvetelor cilindrice din amestecuri

de agregate tratate cu lianţi hidraulici la o masă

volumică predeterminată utilizând aparatul Proctor

sau o masă vibratoare. Metoda este adecvată

amestecurilor sau acelei părţi dintr-un amestec care

conţine agregate cu dimensiunea maximă a granulei

de 31,5 mm.

SR EN 13286-51:2006 Amestecuri de agregate tratate şi Prezentul standard stabileşte metodele de încercare


A-11



compactare cu ciocan vibrator a

epruvetelor din agregate tratate cu

lianţi hidraulici

pentru confecţionarea epruvetelor cilindrice sau

cubice ale agregatelor tratate cu lianţi hidraulici

compactate la masa volumică de refuz folosind un

ciocan vibrator. Acest standard se aplică

amestecurilor sau acelei părţi din amestec care

conţine agregate cu o dimensiune maximă a granulei

de 31,5 mm.




vibrocompresiune a epruvetelor din

agregate tratate cu lianţi hidraulici

Prezentul standard stabileşte metoda pentru

confecţionarea epruvetelor din agregate tratate cu

lianţi hidraulici, la o masă volumică şi conţinut de apă

predeterminate prin compactarea cu

vibrocompresiune.




compresiune axială a epruvetelor

din amestecuri tratate cu lianţi

hidraulici

Prezentul standard stabileşte o metodă de

confecţionare prin compresiune axială a epruvetelor

cilindrice din amestecuri tratate cu lianţi hidraulici, la

o masă volumică aparentă şi conţinut de umiditate

predeterminate.

UTILIZARE AGREGATE

SR EN 12620+A1:2008 Agregate pentru beton. Acest standard stabileşte caracteristicile agregatelor

şi ale filerelor, obţinute pornind de la prelucrarea

materialelor naturale, artificiale sau reciclate şi a

amestecurilor acestora, pentru a fi utilizate la

fabricarea betonului. Acest standard european se

aplică agregatelor a căror masă volumetrică reală,

după uscare în etuvă, este mai mare de 22000 kg/m3

pentru toate tipurile de betoane, inclusiv pentru

betoanele realizate conform EN 206-1 şi pentru

betoanele utilizate la drumuri şi alte pavimente, ca şi

pentru agregatele care intră în compoziţia produselor

prefabricate din beton. Se aplică de asemenea, la

agregatele reciclate cu densitatea cuprinsă de la 1

500 kg/m3 pănă la 2 000 kg/m3, cu limitările

corespunzătoare şi agregate fine reciclate (4 mm) cu

limitările corespunzătoare. Acest standard specifică,

de asemenea, existenţa unui sistem de control al

calităţii pentru utilizarea în controlul producţiei de

fabrică şi asigură evaluarea conformităţii produselor

cu prezentul standard

SR EN 13043:2003 Agregate pentru amestecuri

bituminoase şi pentru finisarea

suprafeţelor, utilizate la construcţia

şoselelor, a aeroporturilor şi a altor

zone cu trafic.

Standardul stabileste caracteristicile agregatelor si

ale filerelor obtinute pornind de la materiale

naturale, artificiale sau reciclate pentru a fi

încorporate în amestecuri bituminoase si pentru

finisari ale suprafetelor, utilizate la constructia

soselelor, a aeroporturilor si a altor zone de

circulatie. Acest standard nu trateaza utilizarea

agregatelor reciclate.

SR EN Agregate pentru amestecuri Erata SR EN 13043:2003/AC:2004 se utilizează


A-12

13043:2003/AC:2004 bituminoase şi pentru finisarea

suprafeţelor, utilizate la construcţia

şoselelor, a aeroporturilor şi a altor

zone cu trafic

împreună cu standardul SR EN 13043:2003.

Seria de standarde

SR EN 13055

SR EN 13055-1:2003 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate

uşoare pentru betoane, mortare şi

paste de ciment

Standardul stabileste caracteristicile agregatelor

usoare si ale filerelor usoare obtinute pornind de la

materiale naturale, artificiale si reciclate si

amestecuri ale acestora în vederea utilizarii lor în

mortare, betoane, care intra în constructia cladirilor,

a drumurilor sau a lucrarilor de geniu

SR EN 13055-

1:2003/AC:2004

Agregate uşoare. Partea 1: Agregate

uşoare pentru betoane, mortare şi

paste de ciment

Erata reprezintă versiunea română a textului în limba

engleză a eratei europene EN 13055-1:2002/AC:2004.

SR EN 13055-2:2004 Agregate uşoare. Partea 2: Agregate

uşoare pentru amestecuri

hidrocarbonate, tratamente

superficiale şi pentru straturi

tratate şi netratate

Acest standard stabileste cerintele tehnice

referitoare la agregatele usoare si filere rezultate,

pornind de la materiale naturale, artificiale sau

reciclate si amestecuri ale acestora, folosite în

amestecuri hidrocarbonate si tratamente superficiale

ca si pentru straturi tratate sau netratate, exclusiv

betoane, cimenturi

SR EN 13139:2003 Agregate pentru mortare. Standardul stabileste caracteristicile agregatelor

naturale, artificiale si reciclate sau amestecuri ale

acestora în vederea lor în mortare

SR EN

13139:2003/AC:2004

Agregate pentru mortare Erata reprezintă versiunea română a textului în limba

engleză a eratei europene EN 13139:2002/AC:2004.

SR EN

13139:2003/C91:2009

Agregate pentru mortare Erata aduce modificari la standardul SR EN

13139:2003.

SR EN 13242+A1:2008 Agregate din materiale nelegate sau

legate hidraulic pentru utilizare în

inginerie civilă şi în construcţii de

drumuri.

Acest standard stabileşte proprietăţile agregatelor

obţinute prin prelucrarea materialelor naturale,

artificiale sau reciclate, pentru materiale legate şi

nelegate hidraulic pentru lucrări de inginerie civilă

sau construcţii de drumuri. Acest standard serveşte la

evaluarea conformităţii produselor. Proprietăţile

agregatelor uşoare sunt stabilite în EN 13055-2.

SR EN 13285:2011 Amestecuri de agregate nelegate.

Specificaţii.

Acest standard stabileşte cerinţele pentru

amestecurile de agregate nelegate cu lianţi utilizate

la construcţia şi întreţinerea drumurilor,

aerodromurilor şi a altor zone cu trafic. Acest

standard se aplică amestecurilor nelegate din

agregate naturale, artificiale sau reciclate cu

dimensiunea maximă a granulelor (D) de la 8 mm

până la 90 mm şi dimensiunea minimă a granulelor

(d) = 0 mm, la punctul de livrare. Amestecurile cu

dimensiunea maximă a granulelor mai mare de 90

mm nu fac obiectul acestui standard, dar pot fi

specificate la locul de utilizare.

Seria de standarde Agregate pentru anrocamente.


A-13

SR EN 13383

SR EN 13383-1:2003 Agregate pentru anrocamente.

Partea 1: Specificaţii

Standardul stabileste caracteristicile agregatelor

pentru anrocamente obtinute pornind de la

materiale naturale, artificiale si reciclate si

amestecuri ale acestora în vederea utilizarii lor în

constructii hidrotehnice si în alte tipuri de lucrari de

constructii ingineresti

SR EN 13383-

1:2003/AC:2004

Agregate pentru anrocamente.

Partea 1: Specificaţii

Această erată la standardul SR EN 13383-1 modifică

nota de la articolul 1 al standardului referitoare la

domeniul de aplicare al agregatelor pentru

anrocamente.

SR EN 13383-2:2013

ver.eng.

Anrocamente. Partea 2: Metode de

încercare

-

SR EN 13450:2003 Agregate pentru balast de cale

ferată

Standardul stabileste proprietatile agregatelor

obtinute prin prelucrarea materialelor naturale sau

sintetice sau a agregatelor refolosite sfarâmate,

neliate, pentru utilizarea în constructia de drumuri

feroviare. Pentru scopul acestui standard se va

mentiona agregatul ca balast pentru calea ferata.

Standardul serveste la evaluarea conformitatii

produselor

SR EN

13450:2003/AC:2004

Agregate pentru balast de cale

ferată

Erata SR EN 13450:2003/AC:2004 se utilizează

împreună cu standardul SR EN 13450:2003.

GP 093-2006 Ghid privind proiectarea structurilor

de pământ armat cu materiale

geosintetice şi metalice

Sursa: Asociația de Standardizare din România (ASRO) - www.asro.ro

http://www.asro.ro/


A-14

Tabel 7-2. Laboratoare din România capabile să realizeze determinări pe eluate deşeuri, ape de

suprafaţă, ape subterane și ape uzate

Denumire Date de contact Judeţ Încercări Certificat acreditare/ autorizare

SC I.M.U. Laboratories SRL

Splaiul Independenţei nr. 202, sector 6

Bucureşti - Determinarea conţinutului de hidrocarburi prin spectrometrie în infraroșu

- Determinarea conductivităţii electrice - Determinarea anionilor: fluorura, clorura, azotit,

azotat, bromura, ortofosfat, sulfat - Determinarea concentraţiei materiilor solide dizolvate total (TDS) în apă şi eluate

- Determinarea conţinutului de reziduu - Determinarea a 33 elemente prin ICP-MS - Determinarea hidrocarburilor aromatice monociclice BTEX (6 compuşi) tehnica GC-PID-Head Space - Benzen, Toluen, Etilbenzen, o-xilen, m+pxilen

- Determinarea conținutului de hidrocarburi din domeniul C10 până la C40, prin cromatografie în fază gazoasă, tehnica GC-FID

- Determinarea indicelui de hidrocarburiMetoda prin extractie în solvent cromatografie în fază gazoasă

RENAR LI 707

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială – INCD-ECOIND

Strada Drumul Podu Dâmboviței nr 71-73, Sector 6 Tel.: (021)410.67.16, (021)410.05.75, (021)412.00.42

București - Determinarea sulfaţilor - Determinarea conţinutului de materii în suspensie, a pierderii la calcinare, a reziduului la calcinare și a conținutului de substanță uscată și de apă

- Determinarea crom (VI) - Determinarea conţinutului de aluminiu, arsen,

bariu, beriliu, bismut, bor, cadmiu, calciu, crom, cobalt, cupru, fier, litiu, magneziu, mangan, molibden, nichel, potasiu, plumb, seleniu, argint, sodiu, stronțiu, staniu, stibiu, titan, wolfram, vanadiu, zinc, zirconiu

- Determinarea conţinutului de pesticide organoclorurate (α-HCH; β-HCH; γ-HCH ,δ -HCH; 4,4'-DDD; 4,4'-DDT; 2,4'-DDE; 2,4'-DDT; heptachlor; aldrin; dieldrin; endrin; isodrin; alaclor) ş clorbenzeni (1,2-diclorbenzen; 1,4-diclorbenzen; 1,2,3 -triclorbenzen; 1,2,4 - triclorbenzen; 1,2,4,5 - tetraclorbenzen; pentaclorbenzen; hexaclorbenzen)

- Determinarea policlorbifenililor - Determinarea conținutului de carbon organic - Determinarea compușilor organici volatili: BTEX,THM, COV, compuși oxigenați (MTBE, TB, TAME)

RENAR LI 941

SC CEPROCIM SA

B-dul Preciziei nr. 6, sector 6 Tel.: (021)318.88.93 Fax: (021)318.88.94 www.ceprocim.ro

Bucureşti - Determinarea conținutului de metale grele: As, Cd, Cr, Co, Cu, Hg, Mn, Ni, Pb, Sb, Tl și V

- Determinare conținut de sulfați, cloruri, crom hexavalent

RENAR LI 109

SC EURO CONSTRUCT

Str. Drumul Bercenarului nr. 2-

Bucureşti - Determinare As, Cd, Cr, Co,Cu, Ni, Pb, K, Zn, Hg - Determinarea produselor petroliere (THP)

RENAR LI 1006

http://www.ceprocim.ro/


A-15


TRADING 98 SRL

4, sector 4 Tel.: (021)450.62.80 Fax: (021)450.43.30

- Determinare cloruri, sulfati - Determinarea indicelui de fenol - Determinarea carbonului organic dizolvat şi total

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase și Rare - INCDMNR

B-dul Biruinței 102, Pantelimon, ILFOV Tel.: (021)352.20.46 Fax: (021)352.20.49

Bucureşti - Dozare gravimetrică Sn, Si, Ba, Sn, SO42-

, CO2, determinare umiditate, determinare pierdere la calcinare, determinare Cfix, substanțe volatile, cenușă), analiză spectrală (sectrometrie de emisie în plasmă cuplată inductiv – ICP-OES, spectrometrie de emisie în plasmă de curent continuu – DCP, spectrografie de emisie optică, spectrometrie de absorbție atomică – AAS, spectrofotometrie UV – VIS)

Neacreditat

Institutul de Cercetări și Modernizări Energetice-ICEMENERG

B-dul Energeticienilor nr. 8, sector 3 Tel.: (021)346.52.41 Fax: (021)346.53.19

- Determinare cloruri, sulfați - Determinarea indicelui de fenol - Determinarea conținutului de produse petroliere - Determinare As, Cd, Co, Cr, Cu, Mn, Ni, Pb, Se, V,

Zn etc.

RENAR LI 359

SC GIVAROLI IMPEX SRL

Str. Viscolului nr. 65, sector 6 Tel.: (021)311.02.07 Fax: (021)311.02.07

- Determinare fenol/indice de fenol, carbon organic - Determinare cloruri, sulfați - Determinare COV halogenaţi şi nehalogenaţi (inclusiv BTEX, epiclorhidrină, trihalometani şi alte hidrocarburi volatile)

- Determinare HAP - Determinare fenoli şi derivaţi ai acestora (inclusiv

clor-fenoli, nitrofenoli, etc.) - Determinare As, Cd, Cr, Co, Cu, Mn, Ni, Pb, Sb, TI,

V, Al, Ca, Mg, Na, K, Zn, Mo, Fe, Se, Sn, Te, Ti, Pt, Pd, Bi, Hg

- Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP) prin lichid cromatografie

RENAR LI 342

Institutul de Cercetări pentru Instrumentație Analitică - ICIA

Str. Donath, nr. 67 , CP 717, OP 5, 400293 Cluj-Napoca Tel: (0264) 420.590, (0364) 401.403 Fax: (0264) 420.667

Cluj - Determinarea unor metale (Cd, Co, Cr, Cu, Fe, Mn, Ni, Pb, P, Zn) din ape prin spectrometrie de emisie atomică în plasmă cuplată inductiv - ICP-AES

- Determinarea unor metale (As, Cd, Co, Cr, Cu, Mn, Ni, Pb, Zn) din ape prin spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv – ICP-MS

- Determinarea mercurului din ape prin spectrometria de fluorescență atomică

- Determinarea indicelui de fenol - Determinarea cromului hexavalent - Determinarea conținutului de produse petroliere din ape prin spectrometrie în infraroșu

- Determinarea conținutului de materii în suspensie - Determinarea conținutului de carbon organic total - (TOC) și carbon organic dizolvat (DOC) - Determinarea ionilor de fluorură, clorură, azotit, ortofosfat, azotat și sulfat, prin cromatografie ionică în fază lichidă

- Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP) din apă prin HPLC cu detecție în fluorescență după extracție lichid-lichid : antracen; benzo(a)antracen; benzo(b)fluoranten; benzo(k)fluoranten; benzo(ghi)perilen;

RENAR LI 352


A-16


benzo(a)piren; crisen; fluoranten; indeno(1,2,3- cd)piren; naftalina; fenantren; piren; fluoren; dibenzo(ah)antracen; acenaften

S.C. MINESA-Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere S.A.

Str. Tudor Vladimirescu nr. 15-17, Cluj-Napoca Tel.: (0264) 435.015 Fax: (0264) 435.030

Cluj - Determinarea conţinutului de metale: Al, Ag, As, Ba, Be, Bi, Cd, Ca, Co, Cr, Cu, Fe, P, Li, Mg, Mn, Hg, Mo, Na, Ni, Pd, K, Se, Sn, Sb, Sr, Ti, V, Zn, Zr, etc. prin metoda ICP

- Determinarea clorurilor - Determinarea azotaţilor - Determinarea azotiţilor - Determinarea sulfaţilor - Determinarea Ca, Mg, Na, K , Fe, Mn prin spectrofotometrie de absorbţie atomică

- Determinarea indicelui de fenol - Determinarea conţinutului de carbon total, carbon organic şi a dioxidului de carbon

RENAR LI 792

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare - INCDTIM

Str. Donat nr. 67-103, PO 5 Box 700 400293 Cluj-Napoca Tel.: (0264) 584.037 Fax: (0264) 420.042

Cluj - Determinarea urmelor de As, Cd, Cu, Zn, Pb din soluţii apoase

- Determinarea urmelor de Co, Ni, Mg, Fe, Mn, Cr, Al, Au, Na, K, Li

S.C. WESSLING ROMÂNIA S.R.L

Str. Pavel Chinezu nr. 10, Târgu Mureș

Mureș - Determinarea conținutului de index fenolic - Determinarea conținutului de metale (Cd, Cr, Ni, Mn, Pb) și Hg prin metoda AAS și AAS cuplată cu generator de hidrură

- Determinarea conţinutului de Al, Ag, As, Ba, Be, Bi, B, Cd, Ca, Co, Cr, Cu, Fe, Ga, P, In, Li, Mg, Mn, Mo, Ni, Pb, K, Si, Na, Sb, Sr, Sn, S, Tl, V, Zn și crom hexavalent prin metoda ICP și ICP cuplata cu generator de hidrura (As, Hg, Bi, Se, Sb)

RENAR LI 643

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - INSEMEX

Str. General Milea nr. 32-34, Petroșani Tel.: (0265) 212.953 Fax: (0265) 206.419

Hunedoara

- Determinarea metalelor (Cd, Co, Cr, Cu, Fe, Mn, Mo, Ni, Pb, Zn, Be, As, Ca, Li, Mg, Na, Sr, Sb, Ti, V, Se, Tl)

- Determinarea ionilor dizolvaţi (bromură, clorură, fluorură, azotat, azotit, fosfat, sulfat, litiu, sodiu, amoniu, potasiu, magneziu şi calciu)

RENAR LI 374

*NOTĂ: această listă este indicativă

Documents

LIFE10 ENV/RO/000727 - life-dcd.rolife-dcd.ro/wp-content/uploads/downloads/2015/01/Metodologie-EoW... · 4.4 Standarde pentru eșantionarea și caracterizarea ... stabilirea unei