8/18/2019 Lacustra - prezentare
1/2
Lacustra
Face parte din volumul de poezii “Plumb”. Lirica
singur ătăţii
cunoaşte cu poezia “Lacustră” momentul său cel mai acut.
Spaimagenerată de impresia participării la întoarcerea materiei
dezorganizate în haosul primordial e mărită de obsesia
singurătăţii. eaţa şi ploaiacare par a se eterniza devin în poezie
dintr!o mani"estare meteorologicăun mod de e#istenţă a materiei$
poezia comunică un sentiment al
însingurării totale într!!o lume în care poetul se simte
despărţit printr!un“gol istoric”. %olul acesta istoric se întinde
între prezentul cu obsesivul şie#asperantul ritm al ploii care nu
se mai s"&rşeşte şi vremurile
îndepărtate din stră"undurile originale ale omenirii$
c&nd omul îngrozitde propria sa singurătate şi de adversitatea
stihiilor şi a "iarelor sălbatice
se claustra în locuinţele sale lacustre în care se simţea în
siguranţă numaidupă ce apuca să tragă podul de la mal. Poetul se
simte cobor&t din acestpunct de vedere pe o treaptă subumană de
început al e#istenţianismului.Poezia cuprinde o succesiune de
motive' al nopţii$ al ploii$ al golului$ almorţii$ al pl&nsului
şi al nevrozei. Sentimentul este de dezagregare subimperiul apei$ a
lumii şi deci şi a individului at&t de aproape de moarte.ele
două elemente duc la o dizolvare perpetuă$ la o surpare
continuă.Poetul ne prezintă două planuri' planul e#terior cel al
lumii şi al naturii(şi unul interior al somnului din care poetul
tresare. )recerea de la planule#terior la cel interior se "ace
abrupt "iind legat de spaimă si de teamă'
“Sunt singur” din versul al ***!lea al stro"ei înt&i' “şi mă
duce un g&nd ”semni"ică întoarcerea în timp pentru a sublinia
sentimentul de solitudine+“spre locuinţele lacustre”,. Spaima se
ad&nceşte şi “parcă dorm pesc&nduri ude în spate mă izbeşte
un val” şi în aceasta atmos"eră dezbucium poetul prin versul
“tresar prin somn şi mi se pare că n!am traspodul de la mal”
subliniază imposibilitatea de a lua contact cu lumea$ cuviaţa.
Spaima lui se accentuează$ pentru că “un gol istoric se
întinde”vers ce simbolizează ameninţarea morţii. “Pe aceleaşi
vremuri măgăsesc” este reîntoarcerea în timp$ poetul
cobor&ndu!se pe treaptasubumană. *zolarea aceasta care îl apasă
pe poet e subliniată pe piloţii
grei care se prăbuşesc. - ruperea directă cu orice contact al
civilizaţieisau al legăturii cu viaţa. n ultima stro"ă$ versul al
**!lea “tot tresărind$tot aştept&nd” e o prelungire pe plan
interior a ideii cuprinse în versul al**!lea din *!a stro"a “aud
materia pl&ng&nd”.
Pl&nsul cosmic al materiei se restr&nge de la e#presie
la$ impresiesuger&nd ad&ncimea însingurării p&nă la
dispariţia totală. /emarcăm înpoezie aceeaşi muzicalitate a
versurilor tipice lui 0acovia. La nivel
